epitete cu cuvantul armonie

Armonie cu sine insusi si cu lumea nevazuta? Cred ca mai degraba era o sarmana fiinta terorizata de aparitii tenebroase.
Ma intreb in ce masura avea efect "instalatia"... :)

Nici un cuvant nu are magia lui "gratis". GRATUIT! Si incetezi sa mai gandesti!

"dragoste", cuvant cu multe nuante, "dragoste de viata", "dragoste de bani", "dragoste de aproape", etc.

despre care dragoste vrei sa discutam?

Cuvantul "sit" exista in limba romana chiar de mai inainte de a te fi nascut tu sau Internetul.

...cuvant mic,esti gol si prost,
fa-te mare si-ti gasesc eu rost...

(poate ne-ar mai trebui o poezie ... :) )

se zice ca femeilor le place sa aiba ultimul cuvant :).
O mica remarca rautacioasa : numele tau de utilizator e cam 'pompos'. Cand cineva isi pune singur eticheta are toate sansele sa nu fie ceea ce scrie pe ea. Daca te superi pentru ce ti-am spus am avut dreptate :).
De fapt nu voiam sa mai continui chat-ul, dealtfel nici nu e la subiect.
N-ai de ce sa fii dezamagit de reactia mea. Am propria mea cunoastere asupra acestei teme, si nu din surse bibliografice. Tu vrei sa continui o discutie, eu nu, fiindca e inutila. N-am sa vin cu contra-argumente fiindca aproape tot ce mi-ai citat din literatura internationala apartine unor persoane pe care nu le consider autoritati in domeniu. Criteriile mele de apreciere ale surselor de spiritualitate sunt personale. As avea ceva de spus insa nu pe terenul pe care e mintea ta, nu ma adresez mentalului, caci nu el e cel mai puternic instrument al omului. Deci nu intru in argumentatii, care delecteaza mentalul dar sunt inutile pentru orice in afara de mental. Aici nu e vorba de orgoliu, iar blocaje dupa cum stii bine avem cu totii.
Continui sa nu iti dau dreptate, insa pot in schimbul frumoasei tale incheieri, sa iti transmit toata dragostea, victorie impotriva piedicilor si succes in evolutia spirituala.
A plus
Desde
___________
"Sa fii tu insuti schimbarea ce o doresti in lume".

io-te , dumneata vrei sa-ti dau detalii de ordin logistic in sala de operatie de parca as fi facut parte din echipa lui Ciomu. Io stiu ca cel putin cand e vorba de extragerea unui dinte la dentist, omul nu e singur acolo. Se uita la radiografii, le discuta pana si cu amarata de asistenta care tine prosopul, spune numarul dinetelui care-l scoate s a m d. In cazul unei operatii chirurgicale in afara de anestezist ( suferii si io o operatie candva, ca atare pana m-a luat curentul) [ citeste: am adormit bustean subt efectul la ce mi-au bagat aia in vene], am observat despre ce era vorba acolo. Era medicul anestezist (care mi-a facut capul calendar si mi-a pus in vedere ca exista si sansa sa nu mai ma trezesc in veci, asa ca sa vaz bine daca semnez au ba), chirurgul care a efectuat operatia ( medic operator adica), mai erau doua asistente si inca doi indivizi carora asistentele li se adreasu tot cu "D. Doctor" dar nu am priceput exact care a fost rolul lor acolo.Stiu numa ca au discutat toti trei ce e de facut, ca e mai bine de pornit de colo ca trebe sucit acolo s a m d. Timpi operatori: nu stiu cum e in România dar in Germania nu se opereaza la norma. Presupun ca ai in vedere cu totul si cu totul altceva. Cauterizare: chiar vrei sa-ti definesc cauterizare? O astfel de intrebare nu se pune, nu azi, nu in lumea internetului si nu unui interlocutor aflat la distanta care poate cere consultanta inainte de a-ti raspunde.
A propos "interlocutor". Stiu ca românului mai spalat ii repugna cuvintele neaose pentru organele sexuale, un lucru car nu l-am inteles niciodata ( de ce oare ii repugna, cand e atata armonie fonetica in cuvintele respective?). Ca atare, am evitat sa folosesc cuvantul din bãtrâni pe care l-as fi folosit cu sentimentul ca nu fac altceva decat sa-mi folosesc limba materna asa cum este ea. Tinand cont de ceea ce am spus mai inainte, chestiunea cu strambatul din nas de parca ar putsi acele cuvinte, am apelat la stimabilul "daravera". Acest cuvant inseamna cf DEX 1)pãtsanie, incurcatura, bucluc, belea; 2)treburi, interese, afaceri, negustorie.
Acestcuvant este considerart a fi un compus din "dare" si "avere". In modul in care l-am folosit eu, da, am inteles prin el organul sexual masculin ca "avere de dat" care nu mai e de dat ca nu mai e.


P.S. Intrebare: cum suna un cuvant ca "vulva" si "penis" in lb. românã atunci cand omul cauta sa discute civilizat? Nu stiu cum iti suna tie, mie imi suna ca o p..ã bãtutã de vânt si cazând aiurea, absolut nenatural. Cred ca ai dreptate, cand cineva fashi astfiel di nazuri shâ si fashi a uita cum ie aia au shiailaltâ pi limba dumnealui, ghini ar hi dacã nu mai catsi a-ti bãga sâ intri in vorbâ cu dumnealui (au dumneaiei).

Epilog: prin "p..ã" am dorit sa mentionez cuvântul panã si nu ceea ce se putea subântselege din contextul subiectului.

Interbare pentru toti vorbitorii de limba româna, in special celor din categoria "mofturosi" si "strâmbaciosi din nas":

-care este criteriul de stabilire daca un cuvant este obscen sau nu?

cu stimã,

AlexM

"Asemanator cum în ştiinţele naturii multe explicaţii nu sunt teleologice pur şi simplu ci cvasi-teleologice, în ştiinţele sociale explicaţiile de tipul „Actiunea Z a avut loc deoarece...” nu sunt cauzale veritabile, ci cavsi –cauzale."

Mi-e teama ca nu prea intseleg. Ce legatura au stiintele naturii cu teologia ? O a doua problema ar fi definirea conceptului de "cauzal" pentru a avea aceasi imagine cand este folosit cuvantul.

"Baza unor astfel de judecăţi, universul uman se află în consonanţă cu relaţia specială dintre libertate şi cauzalitate. "

Pe baza a ce fel de judecati? Care este acea relatie speciala dintre libertate si cauzalitate care creeaza o armonie cu universul uman?

"Potrivit lui Georg Henryk von Wright, nici acţiunea nu va putea fi complet prinsă în reţelele cauzalităţii, nici nu putem susţine că de fapt cauzarea presupune libertate. "

Pentru a intselege paragraful este probabil necesar sa-l citim pe Georg Henryk von Wright. In ce carticica anume spune dumnealui asta si cu ce ocazie?

"Nici că modul în care operează natura ar fi dependentă de omenire. "

Iata o propozitie clara. Intradevar, modul in care opereaza natura nu este dependent de omenire.

"Admite însă afirmaţia conform căreia conceptul cauzării presupune conceptul de libertate, pentru că numai prin ideea de a face lucruri, a acţiona, ajungem să sesizăm ideile de cauză şi efect."

Cine admite? Acelasi domn van Wright? Si cum o admite? "conceptul cauzarii presupune conceptul de libertate" suna ca un postulat care se cere explicat. Explicatia sa fie "pentru ca numai prin ideea de a face lucruri, a actiona, ajungem sa sesizam ideile de cauza si efect" ? Hmm.... ce are asta e a face cu conceptul de libertate?


"Demersul cognitiv care are ca obiect realitatea fizică diferă de cel care are ca obiect realitatea socio-umană pentru că, în primul rând, societatea poate fi explicată doar din găsirea unei ordini necesare a elementelor ei primare care sunt faptele sociale. La rândul lor, acest fapte sunt acţiuni fizice sau spirituale, cu autor şi rezultat.

Aista fu mai clar. Un demers(?) al cunosteri ce studiaza o piatra diferã de cel care are ca obiect al studiului un om. Dar inceputul e tare dubios. Aparent textul se adreseaza cuiva care a citit mai mult despre astfel de "nazbâtii" si e familiarizat cu un anume gen de a prezenta un fel de idei. Io fusãi cam depashit de text, de aceea, acolo unde era ceatsa am pus intrebarile necesare.

cu stimã,

AlexM

Buna Radu,

Urmeaza un mesaj mai lung (prea lung) dar sper ca sugestiv. Mi-am spus parerea personala, atat tot.

Am observat la foarte multi romani (ramasi sau plecati din tara) aceasta tendinta de a arata cu degetul neobosit faptul ca in strainatate omul ajunge sa fie un automat, producator de bani, bani si iar bani. Romanii care emigreaza in Germania zic ca se munceste mult aici pentru banii respectivi, cei care se duc in Anglia se plang si ei de munca multa si de salariile mici, neandestulatoare pentru "prestatia muncii lor". Aia din Sua zic ca in Sua e nasol de tot si ca toti au ajuns automate. In concluzie toti spun acelasi lucru, dar fara sa stie unii de altii.

Poate pare socant dar in fond peste tot se munceste la fel...mai mult sau mai putin - daca vrei bani (multi, putini ...asta e alta treaba, depinde ce-ti doresti). Peste tot trebuie sa muncesti (surpriza!)ca sa-ti platesti hangaralele. E clar ca in societatile occidentale - super-materialiste (adica asa cum vrea/o sa ajunga si Romania pana la urma...peste ani lumina da' ma rog), tendinta e spre individualism (vezi modelul tarilor nordice...cel mai reprezentativ).

Tinerii romani vad la televizor (in special) tot felul de chestii noi, tentante si incep sa-si doreasca si ei cu ardoare sa le aiba (ca unele sunt prostii..asta e alta tema de discutie). Unii ajung sa faca si pe dracu in patru pentru asta (munca sustinuta in occident/ smecherii in Romania/ studii puternice prin burse etc.). Fiecare isi urmeaza nazuintele si dorintele, e normal dealtfel. In functie de bagajul educational - oamenii reactioneaza si se desfasoara in consecinta.

Fireste ca materialismul salbatic (cum o sa fie si in Romania...ca si ea tinde spre asta...chiar daca nu vrea sa recunoasca) duce la pierderea religiei, individualism, raceala...goliciune a spiritului in final. Maica Theresa spunea ca "saracia spirituala" pe care a remarcat-o in occident e mult mai grava decat "saracia materiala" din tarile sarace. Asa este, sunt perfect de acord cu asta! Eu, personal traiesc momentan in Germania si simt puternic treaba asta, mai ales ca nemtii ca popor sunt declarati atei in mare parte (vezi statisticile din Europa, extrem de sugestive).

Si in Romania se merge spre aceasi tendinta, sa ai bani, sa te realizezi, sa ai un statut. E firesc in ultima instanta, nu? Daca nu muncesti de rupi, nu ai nimic, nicaieri. Nu-ti da nimeni nimic de pomana. Stiu, in Romania oamenii au timp sa stea la gargara cu orele la munca (ceva de neconceput aici in Germania sau in alte tari occidentale) si uite asa isi fac prieteni, sunt mai umani cica. Nu ma iau de ei, am lucrat si eu in Romania ani buni si stiu ca exista oameni muncitori care ar vrea sa munceasca si sa castige da' nu au ce/cum...chestie care ii duce la disperare (ca d-aia pleaca asa de multi peste granite!).

Ceea ce vreau sa spun este ca perceptiile in Romania sunt deformate, in ceea ce priveste cultura muncii, relatiile dintre oameni, relatiile dintre politician si cetatean, etc. Romanii de acolo insa nu mai realizeaza asta, nici nu au cum in fond. Ar trebui teleportati in cate o tara occidentala (ca nu cred ca ar vrea sa se duca in Somalia, de ex.), lasati acolo timp de un an - sa se descurce. Apoi mutati in alta tara si tot asa. Nu e nici o diferenta, va jur, muncesti la fel in Canada (tinde oarecum spre socialism, surpriza!)precum in Franta, Elvetia, Germania sau Sua. Nu discut aici faptul ca in Sua se muncesc mai multe ore pe an(daca vrei tu, nu te obliga nimeni!), in Elvetia tot asa de multe (diferenta e mica), in Germania mult mai putin (fac gat sindicatele daca se "sare calul") si pot sa continui cu exemplele. Nu comentez nici a propos de numarul zilelor de concediu platit(Sua = 2 saptamani; Elvetia = 4; Germania = 6; Olanda = 8, etc.).

Concluzia: multi dintre romanii care emigreaza dar si cei care au "iesit" pentru o scurta perioada - incep sa-si compare perceptiile romanesti (deformate, cum spuneam) cu cele occidentale si de aici apar deziluziile. E gresit! Daca esti echilibrat psihic si mental ajungi sa muncesti si sa traiesti in armonie (putin exagerat poate termenul) in orice tara d-asta occidentala, nu te opreste nimeni sa imbini utilul cu placutul, sa te rogi, sa faci bine, sa donezi bani pentru cauze drepte, sa-ti faci prieteni, intr-un cuvant...sa fii fericit.

Probabil stiti ca cuvantul e o arma, ca mai mult, cuvintele in sine sunt simboluri si o utilizare corecta a lor poate face bine sau rau. Din nevoia de a intelege mai bine simbolurile exista inclusiv o stiinta, semiologia.
Problema unui simbol e aceea ca adesea el deviaza in mit, sau complex mitologic, caz: Eminescu, care poet fiind, a ajuns sa simbolizeze o intreaga poezie romaneasca, a devenit mit.
Dumneavoastra domnule Herjeu, efectuati aceleasi manevre, manipuland inconstient niste simboluri romanesti (literati, artisti sau fosti lideri politici) si le proiectati la mama dracu, unde se imbina discursul spiritual romesc si orgoliile patetice de natie blegita si distrusa de comunism.
Cand vorbiti de Romania, domule Herjeu, faceti-o tare si raspicat daca tot vreti sa fiti orgolios si mandru, caci in textele dumneavoastra se intuieste buciumul si jalea. Numai bine

Eu nu ii apar pe homosexuali sau in acest caz pe preotii care au decis sa fie astfel. Homosexualitatea poate fi un caz (de multe ori experiente nefaste din copilarie isi pun amprenta asupra obiceiurilor sexuale), un viciu sau simplu o pornire naturala din cauze inca de studiat...
Vroiam doar sa atrag atentia ca Biserica de multe ori incearca sa ascunda o realitate de fapt in loc sa incerce sa gaseasca adevaratele solutii. Homosexualitatea exista din timpuri stravechi si nu ar mai trebui sa fie un tabu, ca atatea altele, cum era odata. Insa cred ca e de preferat un preot homosexual (chiar si nedeclarat), decat unul pedofil (si ar trebui sa vedem ce spun unele rapoarte neoficiale despre proportia de preoti pedofili!!!)...
Ce stiu despre sfinti, era intrebarea. Destule, am facut unele studii universitare in trecut...erau un model de spiritualitate si de viata, dar timpul lor a trecut...azi se poate vorbi de misionarism, de volontariat social si ecumenic, dar mai putin de sfintenie...sau poate ca trebuie redimensionat continutul acestui cuvant si adaptat la realitatile de azi.
Pentru ca azi e dificil sa traiesti izolat ca "eremitii" in varful muntilor sau pe un stalp nepracticand altceva decat rugaciunea si meditatia. Bineinteles, cine renunta la privilegii sau la bani, dandu-le celor la nevoie sau decide sa faca donatii pentru tarile din lumea a treia, ar putea fi numit sfant...dar daca e yoghin sau ateu cum il numim?! Ar trebui convertit la crestinism pentru a putea fi numit in mod oficial sfant?! Vezi deci ca problematica e complexa, pentru ca realitatea sociala e schimbata si char mentalitatea s-a schimbat mult. Unde sa cautam azi o Maria Magdalena, un Sf. Ioan Studitul, un Sf. Gregorie Palamas...odata cu adevaratii profeti au inceput sa dispara si sfintii adevarati...Biserica Catolica canonizeaza inca sfinti (ca don Giovanni Bosco, Madre Teresa di Calcutta), a noastra l-a facut sfant pe Stefan cel Mare, chiar daca stim cate "pacate" a facut la timpul sau!
Cred ca fiecare din noi, daca ar vrea, ar putea avea in sine o parte de sfintenie, din dorinta de a intra in comuniune cu ceilalti si de a trai intr-o lume mai buna, de armonie, de intelegere si pace...
Deci, ne ramane doar posibilitatea de a descoperi sfintenia din noi...fara prejudecati sau false tabuuri...
Sper sa nu fi fost inteleasa gresit...
pe curand,
irina fiorentina.

Dom'le, pe ce baza afirmi domnia ta ca profetia lui Isaia se refera la un alt mantuitor decat Iisus Hristos? Ce argumente poti sa aduci pt. asa o "acuzatie" de serioasa? Lasam la o parte faptul ca titlul subiectului era cu totul altul (probabil si intentia autorului)...

Vreau sa-ti spun ca am urmarit cu ceva interes firul discutiilor voastre desi, recunosc, la un moment dat n-am mai avut rabdare sa citesc absolut totul. Din comoditate, probabil, sau mai degraba din cauza faptului ca ati adus TOTI o multime de citate si de alte "dovezi incontestabile" si le-ati cladit de-ati facut un fel de piramida uriasa ce te striveste numai uitandu-te la ea.

Tin sa va spun ca dpdv al ortodoxiei stiinta despre viata si viata in stiinta se combina in mod practic si eficient fara a lasa loc la interpretari sterile. In ortodoxie se pune accentul pe practicarea solutiilor gasite in Scripturi, mai putin pe latura scolastica. De aceea aducerea cu atata dezinvoltura a mesajelor originale biblice in contexte atat de diferite si de serioase mi se pare a fi nu atat o rezolvare a problemelor dezbatute ci o dovada de manipulare a cunostintelor in favoarea sau defavoarea cuiva. Asta imi aduce aminte de vorba celebra a Mantuitorului: "va rataciti nestiind scripturile"; sau: "ochi au avut si n-au vazut, urechi si n-au auzit" (ca tot pomenii de citate...).

mi-am dat seama inca de la inceput ca discutia dintre voi nu va duce decat la slabirea sufletului. de ce? fiindca din cele ce am citit n-am dedus de nicaieri cam care ar fi opinia evrita despre Hristos si urmatorii Lui, asa dupa cum la ceilalti n-am gasit nimic referitor la opinia bisericii! toti vorbesc in nume personal si asta mi se pare a fi un lucru cam pagubos- stiti voi vorba aia: cate bordeiuri, atatea obiceiuri!!! constat, dar nu cu surprindere, inclinatia tuturor de a-si intocmi sisteme filosofico-teologice individuale, separate de credinta din care au iesit dar care se vor grefate pe aceasta. ei bine, asta nu se prea poate. nu putem fi cu fundul in doua luntrii; nu putem fi si la bal si la spital.

ce n-am putut intelege din ultimele tale postari: esti convins ca exista o limita de timp in care proorociile VT (si nu numai) trebuie sa se implineasca? daca DA, cam care ar fi aceasta? daca NU, atunci de unde graba de implinire a lor intr-un timp care sa convina cuiva? sa-ti spun si de ce te intreb. referindu-ma la proorociile despre sfarsitul lumii (continute in Apocalipsa Sf Ioan), se spun acolo lucruri cu anevoie de inteles (de patruns atat cu mintea cat si cu spiritul), lucruri care trebuiesc luate cel mai mult in chip alegoric decat in sens strict (mot-a-mot). Sf. Apostoli asteptau inca din vremea vietii lor sfarsitul lumii. in nadejdea invierii si a vietii vesnice nu mai aveau rabdare sa astepte venirea preconizata, proorocita, dar care intarzia. de aceea ei vorbesc adesea despre evenimentele acestea ca despre unele imediat urmatoare. la fel si ceilalti prooroci. de unde aveau ei sa stie cand se vor implini proorociile lor? pt. ei, ca si pt. niste crestini normali, era mai important continutul mesajelor divine decat timpul cand aveau sa se deruleze faptele respective. dar ca sa fiu mai pe intelesul lumii am sa incerc mai intai sa explic ce e cu proorociile- ca se vorbeste de ele si prea putina lume stie ce sunt.

Descoperirea Dumnezeiasca (ca despre ea este vorba in proorocii) a fost data pt. toti oamenii, sa fie "spre folos si spre binecuvantare" si pt. insusirea Legii. aceasta Descoperire s-a impartasit oamenilor pe doua cai distincte: prima s-a numit Revelatia Naturala; cea de a doua s-a numit R. Supranaturala.

R. Naturala s-a facut pe calea firii. ce intelegem din aceasta? ca firea intreaga pamanteasca ne vorbeste neincetat despre firea lui Dumnezeu, Creatorul ei. ordinea, frumusetea, dreptatea, nobletea, marimea sau micimea unor lucruri, complexitatea sau simplitatea altora, totul ne comunica in permanenta un intreg sistem de valori care ne pot trezi la realitate daca suntem adormiti, sau morti sufleteste. citim la Psalmul 18,1-4;Romani 1,20; apoi Sf. Atanasie: "intreaga faptura, prin ordinea si armonia ei, arata ca din carte si striga pe Stapanul si Facatorul ei. chiar daca unele popoare se inchina la lemne si la pietre, ele stiu ca este Cineva mai mare decat ele"; Voltaire: "universul ma incurca si nu pot gandi macar / ca poate exista ceasul fara un ceasornicar". aceasta descoperire este continua, din primele zile ale omenirii si pana la noi. asa cum primilor oameni li s-a descoperit pe cale naturala goliciunea si pacatul calcarii de porunca, la fel si noua ni se descopera in permanenta lucrurile ce ne leaga sau ne despart de Dumnezeu. depinde de noi daca vedem sau nu.

cea de a doua, R. Supranaturala, este mult mai complexa si necesita ceva pregatire, nu atat mentala cat mai ales spirituala. din ea fac parte proorociile amintite. putem vorbi si in cazul ei de un fel de subdiviziune: directa si indirecta. indirecta: venita oamenilor prin "organele" purtatoare de duh dumnezeiesc. directa: a fost data direct de Dumnezeu unor oameni alesi, oameni fara pata care s-au invrednicit, atat cat a fost cu putinta firii omenesti sa perceapa (ca zice, "nu poate vedea omul fata lui Dumnezeu si sa fie viu"), sa le fie impartasite taine ale viitorului. aici apare o problema, viitorul. nu intentionez sa fac aici o apologie a timpului omenirii. stim ca timpul a fost creat pt. om si nu omul pt. timp. asta fiindca dincolo nu mai percepem timpul in cele trei planuri (trecut, prezent si viitor), ci doar ca un vesnic prezent. toate proorociile vorbesc despre lucruri care se vor intampla intr-un timp mai scurt sau mai lung, in functie de necesitati si de oamenii carora au fost destinate. acuma, cand vorbim despre aceasta Revelatie Supranaturala trebuie sa facem distinctie si in sensul cum se manifesta ea: uneori se manifesta din afara spre interior si reflecta din nou in afara; dar de cele mai multe ori ea se manifesta in chip duhovnicesc, spiritual, si a luat denumirea de Inspiratie/Insuflare Divina. de acest "instrument" s-au folosit toti Apostolii si Proorocii cand au proorocit sau au scris despre lucruri sfinte.

ortodoxia recunoaste 3 mari perioade ale Descoperirii: 1. de la facerea oamenilor pana la darea Legii VT; 2. de la tablele Legii pana la venirea Mantuitorului (aproape 14 secole); 3. ultima, si cea mai importanta, numita si a plinatatii harului si adevarului (Ioan 1,17), incepe odata cu venirea lui Hristos si se incheie cu ultima scriere a NT. superioritatea ultimei fata de primele doua rezida din faptul ca daca inainte oamenii s-au calauzit dupa o Lege data de un Dumnezeu pe care nu L-au putut vedea "fata catre fata", acum ei sunt calauziti de un Dumnezeu care Si-a lasat pe Unicul Fiu sa moara pt. pacatele omenirii "cand noi eram vrajmasi ai crucii", Mantuitor pe care ei L-au vazut dar nu toti L-au cunoscut fiindca firea vesnic suspicioasa si nemultumita nu voia un eliberator spiritual, ci unul politic-social. insusi simulacrul de proces la care a fost supus Fiul Omului din considerente politice si mai putin teologice a fost menit sa distruga nu atat PERSOANA cat mai ales SPIRITUL relativ "nou" pe care il aducea invatatura Sa. de fapt El nu venise sa strice Legea, ci s-o plineasca. da, s-o plineasca, fiindca in persoana Lui s-au plinit "toata legea si proorocii". acuma, desigur ca putem discuta la infinit despre aceasta Persoana care a avut mai degraba o soarta ingrata decat una plina de liniste. "la ai Sai a fost, dar nu L-au primit". de aceea profeteste El: "se va lua imparatia de la voi si se va da neamurilor" (adica paganilor si celor ce au crezut in El). cuvant cutremurator care n-a putut fi suferit de acuzatorii Sai. ei, care mai inainte ramaneau ca stanele de piatra neavand nici un cuvant de indreptatire pt. pacatele lor; ei, care se obisnuisera la uciderea proorocilor si a oamenilor trimisi de Dumnezeu; ei, care spuneau ca Hristos face minuni cu domnul diavolilor (ca ziceau ca are demon); ei, care si-au facut un scop din a nega venirea Fiului Omului la vremea proorocita; ei, care pana si pe Moise, parintele lor, l-au nedreptatit prin spurcaciunile si calcarile de porunca la care s-au dedat impreuna cu popoarele pagane; ei, care stateau prin piete si pe la rascrucile drumurilor si se faceau ca se inchina ca sa le zica lumea "rabbi"; ei, care din Templu facusera o "pestera de talhari" unde comertul luase locul rugaciunii si al ajutorarii celor sarmani; ei, care au zis ca daca nu pot avea "Tara Sfanta" atunci isi vor face tot pamantul o tara a lor... ei singuri si-au cerut osanda de la Dumnezeu: "Ia-L, ia-L; rastigneste-L, rastigneste-L". "sangele Lui sa fie asupra noastra si asupra copiilor nostri"! auziti ce blasfemie, sa pui sangele unui om nevinovat pe capul propriilor copii, a urmasilor si urmasilor tai...! nu e asta o dovada de barbarie mai mare decat orice ucidere? adica sa traga si altii dupa tine ponoasele faptelor tale...

asta e judecata veacului ce vine: sangele care nu spala otraveste!!!!!!! pt. asta si explicatia la cele spuse: fiecare se judeca pe sine insusi, nu crestinii judeca pe evrei, nu musulmanii. de aceea si inteleg de ce evreii nu au nevoie de acest Mantuitor: fiindca daca L-ar accepta ar insemna sa recunoasca uciderea Lui nedreapta iar ei ar fi urmasii acelor ucigasi. cati dintre noi am putea sa recunoastem vina parintilor nostri?! spunea cineva ca daca prin nu stiu ce minune Hristos S-ar fi nascut la romani, atunci ar fi trebuit ori sa se mai nasca o data ori sa nu mai moara fiindca ai nostri nu L-ar fi ucis. se prea poate... cert este ca El a existat ca persoana si a fost crucificat. cine nu crede nici acum si-i invata si pe altii la fel, se pune in randul acelora care L-au tintuit pe cruce pe Unul Fiul lui Dumnezeu facut om dupa chipul si asemanarea noastra. si orice argumente pro sau contra nu vor fi acceptate niciodata decat daca ne mai eliberam din chingile stranse ale mintii. mintea nu judeca precum sufletul.

revenind la problema proorociilor... avand in vedere ce am scris mai sus, e necesar sa intelegem mai intai de la ce premise plecam si pe ce se sprijina intregul nostru edificiu ideologic. imi dau seama ca texte ca acesta de fata nu vor face niciodata pe nimeni sa iubeasca ortodoxia cu tot cu ortodocsii ei, la fel cum imi dau seama si ca nu va schimba mentalitatile cuiva. dealtfel nici insusi Hristos n-a reusit asta atunci, imediat; nici proorocii nu s-au "invrednicit" a-si vedea lucrul lor spiritual "inghitit" de toti. altfel nici n-ar mai fi fost nevoie de proorocii, de minuni, de Descoperirea Dumnezeiasca in general. daca oamenii ar fi fost drept credinciosi n-ar mai fi avut nevoie de acestea toate, nu-i asa? numai ca "trebuie sa ne lamurim precum aurul in foc"!!!!! fara a fi pusi la incercare in credinta noastra n-am avea nici un merit in a dobandi mantuirea.

credem sau nu, cel putin teoretic este posibil un anumit consens in ce priveste problemele aduse in discutie. consensul nu vine prin acceptarea imediata a unor idei, ci prin "rumegarea" lor indelunga si prin experimentarea macar la nivel fizic (palpabil, vazut, auzit...) a trairii in comuniunea sfintilor. in afara corabiei ce luneca pe marea vietii acesteia tulburi, in afara ei nu prea exista sorti de izbavire de la inec. in rest, Dumnezeu cu mila.

just me- enigmescu

Cu multa placere, dar sincer iti spun ca nu mie trebuie sa-mi multumesti. Ceea ce ti-am spus mai sus vine atat din experienta mea proprie cat si din experienta altora, oameni sfinti, la statura carora nu m-am ridicat niciodata. De asta ti-am zis ca e usor de teoretizat. Practica de zi cu zi difera, ca sa zic asa, de la caz la caz si de la necaz la necaz.

Ce am omis sa te intreb de prima data este urmatorul lucru: ea incearca la randul ei sa-ti demonstreze ca nu exista Dumnezeu? Si inca ceva: cine incepe discutiile despre religie de cele mai multe ori, tu sau ea?

Trebuie sa te gandesti la un aspect f. concludent in cazul de fata, mai exact la o pilda data de Insusi Hristos: El n-a convins pe nimeni numai cu cuvantul, si oricat si-ar fi dorit de mult sa-L primeasca toti carora le-a propovaduit, totusi numai o parte dintre ei s-au convertit. N-a obligat pe nimeni sa creada in El. Insusi faptul ca a fost rastignit de chiar poporul Sau ales spune multe despre aceasta. In plus a mai zis El ceva: "n-am venit sa aduc pace, ci sabie"/razboi (referindu-se la faptul ca El va fi "pricina ridicarii si a caderii multora"); "daca va uraste pe voi lumea ganditi-va ca mai intai M-a urat pe mine, ca sa se implineasca scriptura: M-au urat pe nedrept". Eu nu spun ca prietena ta te uraste, ar fi o dovada de cea mai crasa nerecunostinta, ci spun ca daca uraste credinta ta nu trebuie sa te simti in nici un fel ofensata personal caci ea isi uraste propriul bine, intelegi? Asa ca e demna de "mila" si de ceva mai multa atentie.

Acum..., in final imi pui o intrebare extrem de grea la care nu stiu daca am sa-ti pot da un raspuns adecvat. Chiar vrei sa afli raspunsul la ea? N-am auzit inca pe nimeni sa spuna ca a reusit sa dea/imparta din propria pace sufleteasca altora. Asta pt. ca exista o problema majora: cine poate spune cu mana pe inima ca e atat de linistit sufleteste incat simte ca se ridica de la pamant la cer? Iata, si Psalmistul David zice: "nelinistit e sufletul meu pana la moarte". N-am citit nicaieri ca vreun sfant ar fi asa de linistit incat sa nu mai trebuiasca sa lucreze cuvantul Domnului in el. Si totusi..., si totusi..., la Botezul Domnului martorii aud cuvintele cutremuratoare ale lui Dumnezeu Tatal: "in El Imi gasesc placerea"- si in alt loc: "odihna". Prin urmare cine urmeaza lui Hristos se face partas unei bucurii imense care se rasfrange in jurul sau. Daca iradiza dinauntrul tau aceasta bucurie si liniste amestecata cu neliniste si zbucium interior, spre slava lui Dumnezeu si nu a oamenilor, atunci poti infaptui lucruri incredibile, lucruri despre care Fiul zice ca sunt usor de indeplinit si daca avem credinta macar cat un graunte de mustar. Vorbesc despre o credinta lucratoare, vie, nu despre una moarta, adica inteleasa la modul literal. Credinta trebuie impletita in mod armonios cu fapta buna si smerenia, apoi nu trebuie uitate si celelate doua virtuti cardinale care ne deosebesc de animale: nadejdea si dragostea. Crestinismul autentic le combina pe acestea 3, iar dupa cuvantul Ap. Pavel "dintre toate acestea cea mai mare este dragostea"! Insa, atentie, nu se poate una fara alta: adica numai doua sa fie active.

Oricum tu nu ai nevoie de predici si nici nu sunt eu cel chemat sa-ti predic. Cuvintele acestea izvorasc din adancul sufletului meu si sper ca din multitudinea lor sa poti scoate macar cateva de folos pt. tine sau/si prietena ta. Iti spun un secret: cine isi salveaza prietenul/aproapele de la moarte (in sens spiritual), "acela isi va mantui propriul suflet din moarte si va acoperi multime de pacate"! Asta nu inseamna ca trebuie sa ne fortam sa facem din ea scopul vietii noastre. Ceea ce ai inceput sa faci pt. ea continua si pe mai departe, nici nu stii cand se va produce un miracol.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.

craciunul... ce cuvant frumos. Sau, cel putin, asa era... cand eu nu eram. Pentru mine, craciunul este un motiv de publicitate, comercializare... cand la televizor arnold schwarzenegger vrea sa-i cumpere supermanu' la copil... IN FIECARE AN si cand, la radio, rasuna ca niste miraje futile (pe care uneori mi se pare ca le aud chiar si cand nu am radioul aprins) 'feliz navidad' si 'jingle bell rocks'. Walmart-urile sunt pline de barbite à la Mos Craciun, preturile in magazine sunt marite 1 luna inainte de craciun cu 30% si apoi, de sarbatorile mult-asteptate, reduse cu 15%. Sau cel putin asa e p-aici pe la mine. Altfel spus, eu cam tot traiesc craciunul de vreo de 2 luni anticipat...

din alt unghi privit, daca as fi pe o insula indepartata unde nu ar exista publicitatea si interesele, craciunul ar insemna niste vin fiert cu scortisoara... de care imi este tare dor. Ar mai fi si atmosfera aia ultra-incarcata care nu te lasa si n-o sa te lase jamais sa uiti ca e craciunul. Mi-e dor de cozonac, de toata familia reunita pentru a 2-a oara in an pentru a face schimb de indiferente si pentru a fraterniza cu elementele (ca sa nu zica 'vecinii' ca suntem oameni fara principii!:).

cand eram in romania parca era mai fain de craciun. La TV erau filme cu Iisus, nu cu presupusul mos craciun... Probabil ca oamenii 'simplii' (ca sa ma exprim astfel) stiu mai bine sa infrumuseteze atmosfera preparand cozonacul si restu' decat oamenii astia 'complicati' de aici (canada) care, avand in vedere ca gasesc mielul si cozonacul gata facute la magazin... traiesc altfel (sau mai bine zis nu traiesc) sarbatorile.

gardez votre vie à l'abri de moi...

cuvantul isi are originea in latinescul 'paganus', care, la randul lui a fost tradus in mod diferit: 'strain', 'rustic', 'civil' (opus lui 'militar') sau chiar 'badaran' ('necioplit') , ca sa ajunga a fi asimilat cu 'ne-crestin' (chiar 'pre-crestin' sau 'anti-crestin').
prin urmare 'paganismul' tau se va raporta la vechile religii politeiste, la aborigeni, la atei, la agnostici sau la ...wicca ori alte religii neopagane, necunoscute mie?

Desi nu am avut placerea sa vad aceasta cuvantare, citind textul si imaginandu-mi acest domn band o gura de sampanie din sticla simt intradevar si pentru prima oare ca, in calitate de romanca, sunt reprezentata in fata lumii. Ii multumesc pentru naturaletea de care da dovada, pentru sufletul lui mare, pentru sinceritatea si iubirea pe care o are fata de acest popor.
Sunt foarte mandra ca avem un astfel de presedinte.

Doar un singur cuvant-MINUNAT.

Pai armonia din gandul ala e armonia care tine lumea intreaga. Daca ajungi sa auzi/vezi armonia totala/pura, ajungi sa vezi/auzi si gandurile tuturor. Culmea e ca esti in asa o armonie totala ca nu te mai afecteaza nimic. Nu mai ai tu insuti probleme ci doar liniste si cu puterea gandului tau poti sa modifici gandurile celor din jur daca vrei.

Am scris ca sa nu adorm da' Desdemona o sa inteleaga ce am vrut sa zic ;).

ma tem ca cetitorii nostrii nu au inteles exact la ce te referi.

una este sa stai la taclale cu prietenii despre mici shushanale si alta este sa barfesti oamenii pe la spate...gest care in ultima instanta este lispit de noblete si denota micime sufleteasca, indiferent de cine este subiectul barfei.

barfa, veti fi surprinsi sa aflati :):):), este o grava eroare umana, ce are capacitatea de a inabusi frumusetea unui spirit, intuneca lumina inimii omului.

fiecare om este responsabil pentru o viata numai, si aceea este propria sa viata. mai intai este de preferat sa ne uitam in propria gradina si sa vedem parul din propriul nostru ochi, inainte de a ne grabi sa emitem judecati despre altii.

constructiv si demn naturii noastre nobile si divine este sa trecem cu vederea miile de calitati negative ce le vedem in ceilalti si sa cautam intotdeauna sa vedem ceea ce este bun, oricat de mic ar fi dar mai ales sa iertam si sa incurajam.

de multe ori mi s-a intamplat sa ma aflu in situatii in care mi se spuneau lucruri negative despre o persoana pe care nici macar nu o cunoscusem, insa cand am ajuns sa intalnesc persoana respectiva am ajuns la propriile mele concluzii, si am descoperit cu totul altceva decat imi fusese prezentat, la o mica barfa. si intotdeauna este surprinzator si frumos sa acorzi sanse oamenilor.

si atunci cand constatarile facute sunt clare si evidente si celalalt poseda defecte saritoare in ochi, tot mai bine este sa nu le mentionezi in stanga si in dreapta, sa iti ocupi timpul in care ai putea face ceva frumos pentru cineva, oricine, cu denigrarea altei fiinte umane, cu intristarea unui suflet.

barfa este incompatibila cu cerintele unitatii si armoniei si ucide spiritul dragostei de semeni, camaredenia si nobletea.

cea mai uracioasa caracteristica a fiintei umane este gasirea de greseli in celelalte fiinte..sigur, e haios sa faci mishto si sa razi de prostia altora, sau vanitatea sau egoismul vecinului, dar in fond nu e treaba noastra sa judecam pe ceilalti ci a Altcuiva.

si niciunul dintre noi, oamenii, nu este perfect, desi perfectibil..si eu si dumneavoastra, avem slabiciuni, defecte, poate nu foarte evidente pentru noi insine, caci ne place tare sa ne maimutzarim si sa pretindem ca suntem centru si buricu' pamantului, mai destepti si mai frumosi decat cei din jurul nostru..dar adevarul este ca altora s-ar putea sa le aparem ca avand defecte grave, enervante...si asta de ce??pentru ca oamenii sunt inclinati sa judece la prima vedere, sau la a doua, sau condusi de prejudecati, fara a ii cunoaste cu adevarat pe ceilalti.

haideti sa ne gandim la Cel ce cunoaste secretele fiecarei inimi, greselile si erorile fiecarui suflet... cat de iertator este El si rabdator si cum ascunde si nu face evidenta confuzia si departarea noastra de spiritul eternitatii...in fata Lui, si cel mai mare pacatos are o sansa, pstru ca este vesnic iertator si mila Sa este mai presus de dreptatea Sa chiar. de aceea nu este intelept sa judecam pe altii, mai ales ca nu ne cunoastem propriul nostru sfarsit.

Oamenii sunt divini, sunt purtatori ai esentei si luminii divine, sunt nobili, ascund in sine bijuterii de calitati stralucitoare...si merita sa fie Iubiti si incurajati. asa cum voi , cum eu , avem nevoie si ne hranim cu cuvinte bune si ganduri pozitive, asa si cei din jurul nostru pot fi influentati cu un gand constructiv, un cuvant frumos..cuvantul este o putere creatoare de neimaginat...la fel poate fi foooarte distrugatoare, depinde cum este folosita.

si , iarasi, Divinitatea, a pus in mainile noastre alegerea: de a intelege ca suntem cu totii unul, uniti, in oceanul dragostei lui imense,frati si surori, parti ale aceluiasi corp, frunze ale aceluiasi copac, flori in aceeasi gradina a creatiei, sau sa ne incapatanam s a ne vedem separati si sa ne radem unii de altii..e ca si cum am rade de noi insine, caci suntem cu totii parte din acelasi Tot.

Numai bine tuturor!

"O Son of Man! Breathe not the sins of others so long as thou art
thyself a sinner. Shouldst thou transgress this command, accursed
wouldst thou be, and to this I bear witness" -The Kitab-i-Aqdas-

E adevarat,muzica ne face sa vibram,sa visam,sa ne pierdem in cele mai adanci angoase ale propriei fiinte,sau in cea mai euforica fericire...dar de fapt,toate acestea sunt inauntrul nostru,ele sunt doar scoase la iveala de o anume armonie de sunete,numite intr-un cuvant,muzica (sau o piesa aparte)...Desi toti visam diferit,toata lumea o face dupa aceleasi reguli...nici nu mai stiu ce sa ascult in ultima vreme...din moment ce nu ma mai pot identifica cu nici un cantaret.Erau Maroon 5 supertari,dar m-am saturat tot ascultand aceleasi piese over and over.