epitete lac

la anul viitor m-as duce la lacul Cincis (e pe lânga Hunedoara), am organiza o intalnire acolo...cu cativa net-prieteni.. spre sfarsit iulie, început august 2005.
mai este vreun amator? ca deh, cu cât suntem mai multi nebuni, cu atât râdem mai bine.. :)

pfffttttt... eu ma duc la lac... vineri dimineata.

Ce numai Cioricel are lac?!?!?! Uite si eu am lac! Cine vrea sa vina?

http://www.calconnect.com/newphotos/pinecrest/pinecrest.htm

Deci cum mi-am propus si asa cum m-am si laudat, Simbata am fost la Lac.
Ne-am dus la prea-faimosul lac numit Pinecrest. O minunatie de loc.
Pozele de la linkul care vi l-am pus nu arata nici pe un sfert din frumusetea
lacului cu pricina. Inconjurat de munti si paduri de brazi, cind te uiti in larg
poti sa vezi totul cum se oglindeste in el.

Am ajus pe la ora 12 sau 1. Nici nu m-am uitat la ceas ca nu era important.
Cum am ajuns ne-am gasit loc de parcare (parcarea arhiplina) si ne-am
luat traista cu merinde si traista cu carti (ca noi si la lac facem teme)
si ne-am dus la dock sa ne luam o barca. Am uitat sa va zic ca eram trei.
Adica eu, dnl. Fefe, si Mr.B. (fratele meu). Una doua ne-am urcat in barca
si tzushti pe lac pina la locul nostru favorit (poreclit mai nou, "The Euro Corner")
O sa va zic imediat de ce i-am spus asa.

Acolo ne-am instalat fain frumos unde ne-am luat berea si mincarea la
rost. Dupa un prinz copios am sarit in lac. Apa de 70F. Perfecta! Soarele
fierbinte, o adiere de vint numai faina. Ce mai, a fost o vreme exceptionala.

Mai tirziu ne-am decis sa ne imbarcam si sa ne uitam in jurul lacului si
dupa alte locuri de poposit. Dar familia Valdez impreuna cu familia
Rodriguez s-au decis sa faca family reunion asa ca n-a prea fost loc.
Horica stie de ce zic asta. :))))

Deci ne-am luat frumusel si ne-am dus inapoi la "Euro Corner".
Ah, am uitat sa va zic de ce ii spune asa. Cind am ajuns acolo prima data
erau doi, un barbat si o femeie. Dupa slipul barbatului (stiti voi, aia mici)
ne-am dat seama ca nu era American si ca era European. Toate bune
si frumoase, pina cind pe cind ne pregateam si noi sa ne terminam lunch-ul
ce credeti voi? Isi da barbatul slipul jos si isi ia pantalonii scurti. :))))
Sa mori de ris! Noroc ca eu nu m-am uitat ca altfel cred ca-mi pierea
pofta de orice. Hence the name "Euro Corner".

Ca sa fie botezat din plin, Dnl. Fefe si Mr. B, s-au decis ca daca tot sint
in lac la inotat, ce naiba, hai sa o faca la fundul gol. Deci si-au dat si ei
shortzii jos si la inot fara. Numa ca ei au facut asta sub apa. :))))

Orele au trecut, si la un moment dat s-a facut intuneric. Adica au
aparut niste nori grei si negrii si un vint nasol. Am zis sa ne pornim
inapoi spre casa. Dar Dnl. Fefe avea chef de aventura. Si in loc sa o ia
spre tarmul cu dock-ul, el a luat exact in directia opusa. Valuri mari, vint
puternic, nori grei, a inceput sa tune... Ce sa va zic, eu tipam la el
sa mergem acasa, el ridea de se prapadea.

La un moment dat, ce credeti?

Chiar linga noi o barca cu pinze s-a rasturnat. Ne ducem sa vedem daca
putem ajuta cu ceva, si in barca era un barbat si un baietel mic. Il
intrebam daca vrea ajutor si binenteles ca a vrut. Ne-a dat baiatelul in
primire, si Dnl. Fefe a sarit in apa sa-l ajute pe bietul om sa-si ridice
barca.

Noi am ramas in mijlocul lacului fara sa stim cum naiba se porneste
motorul la barca. Era vai si amar de ea barca asta cu motor. Pina la
urma a reusit Mr. B sa o porneasca. Dar acuma era si mai tare furtuna.
Eu il tineam pe Christopher (ca asa il chema pe baiat care avea 6 ani) si
Mr. B incerca sa manevreze barca printre valurile mari. Dnl. Fefe a
reusit pina la urma sa-i ridice barca omului si acuma se plimba cu o
viteza enorma in lung si-n latul lacului impreuna cu tata baiatului care
nu prea stia ce face si cum sa manevreze barca. Nu mai fusese pe
barca cu pinze de 20 de ani. Si uitase cum se manevra. Okay, pina la
urma a venit aproape de noi si a sarit Dnl. Fefe in apa si a inotat pina
la noi. Numa ca Mr. B nu si-a dat seama ce face si a inceput sa mearga
mai departe de Dnl. Fefe. Era ca in filme! :)))) Eh, pina la urma ne-am
oprit si l-am luat in barca. Eu tot cu Christopher in brate, pe care incercam
sa-l incalzesc cu prosoape si sa-l protejez de vint.

Cum s-a urcat Dnl Fefe in barca am mers sa salvam pe altcineva, care
Dnl Fefe l-a vazut intors cu susul in jos in mijlocul lacului. Era un copil
care nu cred ca avea mai mult de 10 sau 11 ani. Si el avea o barca cu
pinze numai ca asta era de 3 ori mai mica ca barca tatalui lui Christopher.

L-am luat si pe copilul asta in barca si ne-am indreptat inspre malul unde
zicea copilul ca-l gasim pe taica-sau. In drum spre mal il vedem pe
taica-sau ca vine cu barca. Il debarcam in barca si hai inapoi sa-l salvam
din nou pe tata lui Christopher ca iara s-a rasturnat. Acolo il gasim cu
inca o persoana care a venit sa-l ajute, si care nu stiu cum naiba a
reusit sa-si sparga capul. Era plin de singe. De data asta l-am lasat pe
Mr. B sa ajute, dar shaise, nu reuseau sa faca nimic. Vintul era prea
tare, valurile prea puternice, asa ca a trebuit sa sara si Dnl. Fefe.

Am ramas eu cu copilul in barca. Va dati seama ca eram intr-o stare de
frica de nici nu va pot explica. Nu stiam ce sa fac cu barca, cum
sa o manevrez, in ce directie sa o iau. La un moment dat, asa de departe
am ajuns ca nici nu-i mai vedeam pe ai mei. Copilul se tinea de barca,
dar nu avea nici cea mai mica frica in el. Imi tot povestea o mie si una
de povesti, dar nu ma intrebati ce ca eu habar nu am ce zicea. Eu
ma luptam cu barca si cu valurile. Era groaznic!

Vreo 30 de minute mai tirziu am reusit sa invat cum si ce sa fac cu
barca si-acuma ma indreptam inspre ai mei care tot nu reusise sa ridice
barca cu pinze. Ii vedeam cum se chinuie si eu ma chinuiam sa ajung
mai aproape de ei, dar culmea ca nici eu nu puteam face mare lucru.
Vintul isi tot schimba directia si valurile erau prea mari. Imi era teama sa
nu ma duca valurile inspre Baraj, unde ar fi fost mult mai greu sa
manevrez barca, care si asa abea puteam sa o tin in control.

Nu stiu cum am reusit pina la urma sa ma bag mai aproape de ei.
Acolo fiind ma simteam mai in sigurantza, ca daca picam in apa sau daca
Christopher pica in apa, era mult mai usor sa vina cineva sa
ne ajute. Faptul ca m-am calmat, m-a ajutat sa-l aud si pe Christopher
ce-mi zicea. El tot timpul asta nu s-a oprit din a-mi povesti tot felul,
asa ca m-am bucurat ca am auzit ultima fraza cind mi-a zis "Ce bine ar fi
sa fim in cabana acuma..." Dragul de el, el se gindea la cabana lui.

Pina la urma s-a ridicat si barca cu pinze. Dnl. Fefe a venit in barca, si
in sfirsit m-am simtit si eu in siguranta. Tot atunci s-a oprit si furtuna.
A venit o barca cu niste rudenii de-a lui Christopher si l-au luat cu ei.
Cind se urca in barca Christopher ne zice "eu cred ca ar trebui sa veniti
sa ne vizitati la Cabana Danielson...." Doamne ca scump a mai fost piciul.
Binenteles ca noi abea asteptam sa mergem la noi acasa, cine mai avea
chef de vizite. Asa ca dupa ce s-a imbarcat si Mr. B, ne-am indreptat
inspre dock. Soarele iesise, era ora 6:00, familiile Valdez si Rodriguez
se carase acasa din cauza furtunii, si noi eram singuri in mijlocul unui lac
superb. Ne-am dus agale si ne-am debarcat.

Drumul inapoi acasa a fost superb si el. Ne-am ris si ne-am distrat de
peripetiile noastre si a noastra "Operation Rescue Mission". Ce mai, a
fost o Simbata de vis. Daca nu ne-am fi pirlit ar fi fost totul perfect,
dar din pacate, soarele nu ne-a iertat de loc, asa ca acuma sint ca un
rac de rosie, la fel si Dnl. Fefe, si Mr. B.

daca e lacul aproape e si pacat sa nu iei ... o barca! Caiac, canoe, lotca, barca sa fie...

Am gasit azi o proprietate de mor dupa ea, un fost conac boieresc la 5 minutzele de un lac (de fapt Mostistea) ... pomana curata. Sa vaz de unde fac rost de banutzi sa-l iau... 2 ha de teren (5 acri) intravilan, 1 acru numai curtea, crama, demisol, parter si mansarda facute cu simtz de raspundere ca acu' 80 de ani...
Ce mai, o frumusetze! O sa va pun poza maine, sa va datzi cu parearea daca merita sa-l iau sau nu.

lacul codrilor i-albastru
c-o-nghetat ca un sihastru
dar asteapta-n-primavara
ca sa dea caldura iara.
chiar de-afara e cam ger
si fulgi scutura din cer
ian-fe-martie s-or duce
si-o veni un vant mai dulce.
pan-atunci noi din zapada
construim o palisada
si om sta pe metereze
s-asteptam sa se-nturneze
gazda si ceva voinici
sa mai trancalim pe-aici.
calul bate din copita
potcovarul focu-l strica
mai pastreaza trei carbuni
trei carbuni nu trei taciuni
si asteapta soarele
sa teasa ogoarele
caci se stie, vorba-i veche
si-nca nu are pereche:
Cand stapana nu-i acasa
musafirii stau la masa.
si barfesc si trancanesc
cate-n stele mai scornesc.

si viata gandurilor libere de continut.
Un NU hotarat epitetelor de orice fel.

Pe lac un nufar alb
Si-o broaca care face oac,oac!
O geniu al naturii transparent in verde
oac,oac!si-un ratoi colorat in verde mac,mac, mac.
Dans la journe eternel emporté sans retour,
Un tiganus in barca pluteste parca transparent
Vrea sa suteasca rata,dar broasca tipa tare,oac,oac,oac.
Eu nu mai stau p'aici sa moara mama!
Mai bine plec la Viena libera
Sa manglesc o lebada(laissa tomber ces mots)da nu ma las vreau sa halesc...
Decor:lebada zboara,tiganul cade din barca,salvamarul vine prea tàrziu,tiganul se ineaca.
In final familia indoliata plànge.
Apa lacului creste 2cm la mal.

Trei broaste pe marginea lacului, stateau de vorba.
Prima: Oac.
A doua: Oac, oac.
A treia: Oac, oac, oac.
Imediat, prima broasca scoate pistolul din buzunar si pac, o impusca pe ce-a de-a treia.A doua, mirata, o intreaba "Ce-ai avut dom'le cu ea?"
Prima: Stia prea multe.

in general nu consider ok toate extremele.

TV-ul reprezinta de la news, national geografic, history channel pana la soap opera ... depinde de utilizator ce alege.

Mi se pare din lac in putz sa se pretinda o renuntare asa de drastica la TV numai ca sa vezi aceleasi programe pe internet, sau sa fii informat de colegii cu care corespondezi sau din blogurile care reprezinta opinii personale nefiltrate si necontrolabile....si se mai mira cineva ca o sa apara gurus de internet ;)

http://www.diaconescuradu.com/ninsoare-pas-4300m-lac-inselator

"[...]Ajuns in pas, seara se apropie cu pasi repezi si vantul bate din ce in ce mai tare astfel incat grija principala e sa gasesc un loc ferit de pus cortul. Poate la fel de important e sa gasesc si un parau din care sa iau apa caci nu mai am doar cateva guri pe fundul sticlei de cola. La coborare drumul devine mai rupt si dau din nou de nesfarsitele mici incretituri de care m-am tot lovit pana acum, acum in varianta cu foarte mult nisip. Iar acolo unde e foarte mult nisip nu e apa, iar valea larga pe care cobor e incredibil de uscata si nu se vede niciun parau in zare.

Uitandu-ma pe harta se vede un lac la 10 kilometri in fata, asa ca imi pun in minte sa pun cortul pe malul lacului si sa folosesc pentru prima data filtrul pe apa din lac. Zis si facut, doar ca din cauza oboselii si a drumului prost lacul nu mai apare in zare. Cand ajung in cele din urma la el mi se pare putin ciudat ca nu se vede niciun parau care se scurge in el, dar zic totusi sa incerc sa cobor pana la el sa vad cum e apa. Cobor cu bidonul de bicicleta de proba si vars putina apa care e in el pentru a incerca apa din lac. Apa pe care o scuip imediat la loc caci e incredibil de sarata.

Bun, am ramas si fara apa pentru seara asta, si uitandu-ma peste hartile topografice rusesti (lucru pe care ar fi trebuit sa-l fac inainte de pas, dar am fost putin cam gasca si am zis ca peisajul ramane neschimbat) imi dau seama ca situatia nu o sa se schimbe prea mult in fata. Tot o vale uscata si plina de nisip. Ramane a doua problema, respectiv un loc ferit de pus cortul, eventual cu pamant bun pentru a infige cuiele de cort caci vantul pare sa se invarta destul de haotic prin valea asta. Singurul loc cu nisip mai intarit si acoperit de sare e tot pe langa lac, asa ca asez tabara pentru seara asta si ma pregatesc sa intru in cort, cand vad ca se aude a doua masina pe ziua de azi. Imi trece gandul ca poate au o sticla de apa pentru un calator insetat si alerg spre ea, dar aflu cu dezamagire ca nu au nici un pic de apa dupa ei. E normal cand drumul pe care il fac cu masina dureaza probabil doar cateva ore. Oricum de sete nu mi-e prea sete, si cum a apus soarele s-a facut foarte frig, mai ales cand pun si vantul la socoteala, asa ca nu cred ca o sa mi se faca prea multa sete la noapte. Asa ca fara paste si dupa restul ramas prin conserve e timpul pentru somn, caci maine vreau sa ma trezesc devreme pentru a ajunge la primul sat, la 30 de kilometri distanta."

Vremea de dimineata. Drumul insa era curat.

http://www.diaconescuradu.com/song-kul-lacul-de-la-3000-de-metri-si-o-prima-spita-rupta

"[...]E prima data cand s-a rupt o spita si mi se pare foarte interesant ca s-a intamplat pe o urcare absolut banala, fara nici un fel de soc aparte. E prima data cand trebuie sa vad si cum se inlocuieste caci am 2 de rezerva dupa mine pentru fiecare roata. Prima grija e in schimb montarea cortului caci se apropie inca o furtuna ca cea de dinante, il pun in doi timpi si 3 miscari fix inainte de a incepe rapaiala.

Nu tine in schimb mult si cum vreau sa scap de grija cu spita rupta ies si ma apuc sa trebaluiesc la roata spate, si dupa o mica abrambureala in care aleg din greseala una din spitele pentru roata fata (lungimea difera cu cativa milimetri) reusesc sa ma achit destul de onorabil de prima spita schimbata la 3100 de metri in mijlocul pustietatii. Urmatoarea grija e gatitul si apa de baut caci nu e un izvor prin zona asa ca trebuie sa urc pana la un petic de zapada ce se vede mult deasupra mea.

E aproape de ora inserarii si la fel de brusc cum a inceput vantul inceteaza sa mai bata si atmosfera de desupra lacului se limpezeste din nou. Culorile se schimba usor si imperceptibil intr-un degradeu albastru-rozaliu, o ceata de cai se vede in departare pierduta pe campia inierbata si e atat de linistite incat parca as putea sa-mi aud gandurile. Poate atunci cand esti singur te obisnuiesti cu muzica gandurilor si grijilor tale si nu iti dai seama de ele doar atunci cand e liniste, atat de liniste cum e acum. Dar pentru a o auzi trebuie sa pui pe pauza gandurile, sa privesti si sa asculti pret de cateva clipe. Si sa fii recunoscator pentru momente de genul acesta."

Salut Daniel,
La Carnon nu chiar asa de hyper-aglomerat, apoi daca o iei spre lacul Salagou e splendid. Merita sa te intorci, dar de mùers unde merg localnicii, nu turistii, unde natura n-a fost atinsa.
daca te intereseaza, am o adresa pe plaja la Grand-Motte, la Couchant, saptamana 300 euros, bucatarie mare super-echipata, coridor, baie, wc, camera cu 2 paturi suprapuse de 90 cm, salon mare, un clic-clac -pat 1m40, terasa mare echipata, al doilea etaj si ultimul. refacut nou, tot confort, dar nu inchiriaza decat prin cunostiintze.
daca vrei nr. telefon pot sa ti le dau in mp

Incerc sa comentez fara fraze prea lungi pentru ca am multe de spus :
1)Sf.Petru a pierdut intr-o zi cheile de la Portile Raiului. Dumnezeu l-a pedepsit astfel: timp de trei zile sa pazeasca lacurile in adancul carora se aflau sufletele
unor popoare, in asa fel incat apele sa nu fie deloc tulburate. Sf.Petru
In prima zi Sf.Petru a pazit lacul chinezilor. A muncit enorm, intrucat chinezii erau numerosi si scoteau des capul la suprafata, tulburand apele.
Sf.Petru nu mai prididea sa-i infunde inapoi in lac.
In a doua zi Sf. Petru a pazit lacul rusilor. Iar a muncit enorm pentru ca rusii, desi mai putini, erau caposi: scoterau capul la suprafata de cate doua-trei ori.
In ultima zi Sf.Petru a pazit lacul romanilor.
Unde s-a odihnit cat a vrut. De fiecare data cand un roman scotea capul deasupra apei se gaseau alti doi care il trageau la fund.
Cam asta e bancul.
2)Bucataria franceza e cea mai buna din lume
3)Turismul francez nu e cel mai bun, dar daca nu-ti convine ai posibilitatea sa comentezi si sa-ti ceri banii inapoi
4)Francezii in general vorbesc foarte frumos, bine si corect, dar de fapt stau prost cu culture generala, dar nu toti
Dictionarul Larrousse spune ca Bracusi este un sculptor roman, Eliade un scriitor si istoric roman, Cioran un filozof francez de origine romana, iar Ionesco un scriitor francez de origine romana.
Trebuie sa acceptam ca ultimii doi au trait si scris cam in parti egale in cele doua limbi. Ir daca-ii intrebi pe francezi de cei patru, cel putin jumatate nu au auzit niciodata de ei.
5)Francezii din echipa de atletism sint francezi din departamentele de dincolo de mare, Guadelupa si Martinica foarte francezi chiar daca sint negri (sinteti rasisti?)
6)In orice tara se poate obtine cetatenia pentru merite deosebite, sportul si banii figurind printre meritele deosebite in capul listei.
7)De americani sa nu vorbim, prefer pozitia Frantei pentru razboiul din Iraq decit cea a Americii
8)Romani capabili si incapabili sint peste tot, la fel si francezi si tigani.
Cordialement,

Une française d'origine roumaine

...eu zic ca nu e resemnare. Ciobanasul ala isi implinise misiunea pe pamant. Trebuia sa dispara. Dar "soarele si luna/ i-au tinut cununa", "pasarele mii/ si stele faclii"...cine a mai murit asa, Sanjuro?!O stea la capataiul meu, ca lumanare...Da-mi tu un epitet aici, ca n-am!
"Sabia nu taie capul ce se pleaca" dar umilinta-i schingiuirea sufletului. Traieste tu asa daca poti...mutilat.
Un vecin a murit ieri. O sa-mi lipseasca felul special in care-mi spunea "saru’mana", mi-am zis. Ce punct de vedere egoist!

Egoist!
Asta-i Narcis.Iar lacul, cu atat mai mult!
Avem nevoie de suflete oglinzi sa ne iubim, si-atunci iubim oglinda nu sufletul ce-o poarta? Lacul e nefericit fara Narcis, Narcis se chinuie fara lac, dar ei nu sunt fericiti impreuna!
Eu cred ca alta-i viziunea!

Hai sa-ti citez pe cineva care "le zice" mai bine decat mine:
"Ma iubesti? Ma iubesc!
Ma iubesc? Te pot iubi!
Te iubesc? Pot, linistit caci am sa-nvii, de-acum muri!"
Ei asta nu mai e egoism...ci regasire. Si-oglinda-i doar o poarta, nimic mai mult!

...baut in canite de lut cu masura, sa nu te ia de nas...pastrama grasutza de oaie cu mamaliga si mujdei, ceata peste lacul involburat de spinarile crapilor plecati in carduire...parfum amarui de tufanele si frunza muribunda, miros de pamant brumat, padurile de fag si brad ce imbraca Valea Teleajenului spre Cheia in sus, unde se intind poienile pline de branduse mov...talangile turmelor ce coboara prin vaile inrosite de frunzisul cazut de curand...latratul cainilor amusinand ursul... sangele gherghinilor si macesilor ce picura pe malurile raului pastrator de pastravi...

sanjuro

Alexandra ai trait vre-o toamna in Bahamas?
Diminetele sint calde dar suportabile ,daca este o briza dinspre ocean vezi frunzele de palmier fluturind in vint,apa-i calda si de culoare verde albastruie de-i vezi fundul...pesti multi dar nu in toate zonele din cauza turistilor.Imi iau masca si aparatul de respirat si tusti in apa de pe catamaran...la prinz este foarte cald ,iti faci un ten de nota zece,mai bei un paharel de Bacardi amestecat cu suc de fructe,mai tragi o undita,mai tragi un scaldat. Se lasa seara si oceanu-i linistit ca si un lac. A venit timpul sa mergi accasa.Intind pinzele dar daca nu-i vint pornesc motorul Mercury si incetisor ,incetisor catre casa de pe coasta lui Nassau. O alta noapte de toamna ,sau vara ca nu mai stiu ,o alta zi....

m-am pus si eu pe gradinareala, insa pe Coasta de Azur este o sansa, avem flori tot timpul anului..
am sa-mi fac o gradinita chinezeasca, cu un mic, mic lac si un poduletz

Papadie, ce te mira atât chestria cu gainile in balcon?
Bunica a fost recent in Romania, salariile sunt mici, de mizerie, fosti colegi de scoala de-ai ei stau 4 generatii intr-un apartament de 3 camere , bucatarie si hol mare si au si ei animale in balcon, iepuri, gaini, iar vecinii la fel.
Strabunica despre care imi vorbea bunica (prietena ei) are o pensie de urmas de 650.000 lei, bunicii (fata cu sotul) au amandoi in total 4.200.000 lei de pensie, Tatal un salariu de 2.800.000 lei , mama nu a gasit serviciu, 3 copii de 9, 7 si 2 ani.
Caldura si regie iarna : + 5.000.000 lei
fa totalul, Papadie, sa vezi ce ramane...

Mizeria este mare, si pentru un ou sau o bucata de carne pentru copilasi, oamenii fac multe, chiar ograda in balcon..
Bunica le-a dat ceva bani, dar asta e doar o picatura de apa in ocean.

Mersi JCC. Ai in punct interesant despre romanii din Anglia, Germania, si as adauga Austria. Oare tara gazda are un efect asupra romanilor care s-au stabilit acolo? Cuvintele "comunitate" si "Germania" poate ca nu prea merg in aceeasi propozitie. Ma bucur pentru tine JCC ca ai gasit un grup de oameni cu care sa-ti imparti viata in mod prietenos si omenesc. E rar, cred. Imi aduc aminte acum vreo 3 ani, in Kitchener-Waterloo (aici in Canada) unde am fost scolit un timp, e o comunitate romana destul de activa si mare. Cred ca sint majoritatea uniti prin credinta (biserici) dar nu sint sigur. Noi stim o familie de pocaiti, si daca caut in lung si-n lat nu cred ca o sa gasesc oameni mai de treaba decit ei. Jos palaria. Oricum, eu nefiind bisericos si foarte ocupat, nu m-am chinuit sa ma intilnesc cu aceasta comunitate. Dar in acea vara am auzit ca o sa fie un picnique romanesc la o arie de conservatie linga oras (foarte frumos, mare, cu lac, curat lacrima, copaci multi, iarba si tintari). M-am dus si eu cu prietena mea (nu vorbeste romaneste), sa-l ascultam pe Hrusca si vedem care-i treaba cu romanii nostri. A fost un success deplin. Au fost mici si suc (consumul de alcool este interzis in locuri publice) oamenii erau prietenosi, respectuosi, umoristi, veseli, si nici n-au clipit cind au trebuit sa vorbeasca engleza cu prietena mea, samd. Intr-adevar, m-am simtit mindru de romanii nostri. Apoi, cind a iesit Hrusca la mijloc in iie alba si pantaloni negri, cu chitara'n mina, si-anceput sa cinte cu vocea lui puternica "Treceti batalioane romane Carpatii...", mie, macho man, cu sufletul tare ca piatra, imi curgeau lacrimile girla! Oh boy. M-a uns pe suflet.

Apoi am stat la o coada de 30m sa cumpar un CD si sa dau mina cu Hrusca si sa-i spun ca a fost excelent. Apropos, vreau sa adaug ca profesionalismul lui Hrusca este impecabil. What a guy! E cumva din Ardeal? Ca asa se pare.

Numai bine,
-R