comentarii

epitete vara


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Dor, dor, si iar dor.. - de mecton la: 24/02/2004 12:28:20
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Gàsesc cà este un renconfort pentru mine când merg în România..
De câtiva ani buni îmi petrec fiecare vacantà acolo, gàsesc cà este minunatà ca tarà, acum am ajuns sà o cunosc mai bine, sà admir toate frumusetile pe care le posedà...
Poate cà înainte de a pleca o priveam cu alti ochi, sau eram prea ocupat cu cele de zi cu zi...Iar vacantele erau standard...
Asa cà astept cu neràbdare fiecare plecare, preferând de obicei primàvara sau toamna...
Avem o tarà minunatà, si cred cà trebuie sà fim mândrii..
Stiu bine cà multi dintre noi au pàràsit tara fortati de împrejuràrile din acele timpuri..
Sà nu fiu înteles gresit, dar este numai punctul meu de vedere..
Multumesc
pt SB one - de anda la: 25/02/2004 02:25:19
(la: Romani in strainatate)
dar se poate, draga, pleca din ro la muca...la cules de capshuni...daca mai pica shi cate-un portofel, te mai uitzi acuma?
ca sa raspund la topic...parintzii mei au plecat ca sa ne ofere (am un frate) un viitor mai bun (altfel, tre'e sa fi tare tampit sa pleci de pe doua posturi de directori la lucru "la shaiba" vorba banatzenulu)
sincer, nu cred ca mi-ar ajunge 3 vietzi ca sa le multzumesc pentru ca m-au adus in canada...am crescut in 3 ani cat am crescut in 17. shi privesc uneori cu nostalgie spre est shi ma gandesc unde ash fi acum...dar imi vin in minte caminele jegoase de la universitatea de vest din tm shi ma scutur de coshmar :) cred ca ash fi ajuns un ilustru "ajutor de bagator de seama"...
but that is just me...sunt ferm convinsa ca sunt oameni care reushesc in romania (reushesc sa ia postul de director la renel al lu' tata cand el iese la pensie...io n-ash fi reushi...femei directoare la mina...mai rar)
shi la vara ma duc in vacantza in romania...note that VACANTZA
anda
Un interviu cu Lucian Boia - de Filip Antonio la: 27/02/2004 03:22:56
(la: Lucian Boia un demitizator, nemesisul naţionaliştilor de mucava)
Interviu cu istoricul Lucian Boia

Sorin Lavric: Domnule Lucian Boia, sînteţi un personaj atipic în rîndul istoricilor români. Citindu-vă cărţile am aflat ceea ce ceilalţi istorici nu-mi spuseseră: că istoria nu este o ştiinţă propriu-zisă, că obiectivitatea istoricului este o fantasmă şi că imaginea pe care un popor o are despre propriul trecut se modifică după cum dictează imperativele clipei prezente. Iată suficiente motive ca să fiţi considerat un istoric atipic. Cum sînteţi perceput înlăuntrul breslei istoricilor? Şi invers, ce părere aveţi depsre breasla colegilor dumneavoastră?
Lucian Boia: Mai întîi de toate, să nu vă închipuiţi că aş fi un „marginal“. Sînt profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti şi (din păcate!) chiar unul dintre cei mai vechi (aici mi-am început cariera încă din 1967; a fost singurul meu loc de muncă). Am motive să cred că sînt apreciat de majoritatea colegilor mei, îndeosebi de cei mai tineri. Mă întrebaţi însă cum sînt perceput înlăuntrul breslei istoricilor în genereal. Primul meu răspuns este că eu nu cred în bresle. Cred în libertatea individului. Şi, în orice caz, în dreptul meu de a fi liber. Istoricii care se consideră în „breaslă“ riscă să devină prizonierii unor reguli depăşite, captivii unor tradiţii conservatoare. Cu siguranţă că o bună parte dintre ei nu sînt de acord cu mine. Este treaba lor, nu este treaba mea. Treaba mea este să spun cinstit ceea ce cred, să-mi fiu, pentru a-l cita pe Shakespeare, „mie însumi credincios“. Sînt convins că m-am achitat de această obligaţie. Cînd spun că istoria este mereu alta, spun o banalitate; nimic mai uşor de constatat decît această diversitate. Istoricilor nu le place. Au şi ei dreptatea lor. Se tot străduiesc, generaţie după generaţie, să facă din istorie o adevărată ştiinţă, o ştiinţă cît mai exactă, cu soluţii precise şi incontestabile. În fapt, istoria, prin esenţa ei, este ştiinţa cea mai nesigură şi cu gradul cel mai înalt de variabilitate. În faţa acestei sfidări, istoricii supralicitează. Fizicienii (pentru a menţiona o ştiinţă „dură“) par mai dispuşi decît istoricii să accepte partea de imaginar cuprinsă în demersul lor. Poate că pe unii îi deranjează ideile mele. Pe mine însă nu mă deranjează ideile diferite de ale mele (exceptînd atacurile lipsite de bună-credinţă). Nu are cum să mă deranjeze diversitatea; este tocmai ceea ce susţin în materie de istorie.
SL: Dacă ceea ce numim îndeobşte istorie nu este decît o naraţiune simplificată şi dramatizată despre trecut, aşa cum afirmaţi în Jocul cu trecutul, nu cumva disciplina istoriei îşi găseşte în dumneavoastră un adversar de temut? Nu cumva această disciplină este subminată dinlăuntru de unul din cei mai străluciţi reprezentanţi ai ei de astăzi?
LB: Mă amuză afirmaţia că aş putea fi un adversar al istoriei. Eu n-am avut altă dragoste intelectuală decît istoria, şi asta încă din copilărie. În tot cazul, de pe la 12 ani ştiam că voi urma istoria. Am o relaţie foarte strînsă cu trecutul; probabil că trăiesc mai mult în trecut decît în prezent. Nu de mine riscă istoria să fie aruncată în aer, ci de conservatorii care scriu o istorie cu totul neadaptată momentului actual. Eu am încercat să desluşesc regulile „jocului istoric“, şi asta tocmai fiindcă sînt ataşat de istorie. Respingerea din partea unora, ca şi entuziasmul altora, se datorează faptului că sîntem o societate conservatoare, care gîndeşte încă în bună măsură în termeni de secol al XIX-lea („obiectivitatea ştiinţei“, „naţiunea mai presus de toate“, şi aşa mai departe), şi de aici uimirea în faţa unor interpretări care la anul 2000 sînt absolut fireşti.
SL: În primăvara acestui an, cititorii români vor avea în faţă o nouă carte semnată de dumneavoastră: România, ţară de frontieră a Europei. Ce aduce ea nou faţă de Istorie şi mit în conştiinţa românească sau faţă de Mitologia ştiinţifică a comunismului? Sau altfel spus, care este „istoria“ acestei istorii a României?
LB: Istorie şi mit în conştiinţa românească s-a vrut o decriptare a discursului istoric românesc. Cu alte cuvinte este o carte care nu priveşte în mod direct România, ci interpretările privitoare la România. Nu o istorie, ci o critică a istoriei (sau, mai clar spus, a istoriografiei). După ce i-am criticat pe alţii, era oarecum firesc şi corect să prezint şi propria-mi versiune a istoriei româneşti. Aceasta este România. Nu este o istorie obiectivă, fiindcă nu există istorie obiectivă. Este o încercare de a explica România aşa cum o înţeleg eu. Este răspunsul meu la întrebarea: Ce este România?
SL: Deşi nu îndrăgiţi publicitatea, sînteţi un intelectual celebru în România. Nu vă daţi în vînt după apariţii la televiziune, nu acceptaţi decît după o îndelungată chibzuinţă interviurile şi invitaţiile la mese rotunde sau conferinţe, şi totuşi toate cărţile dumneavostră au un tiraj care depăşeşte sensibil media. Succesul dumneavostră e un fel de „izbîndă pe seama discreţiei“. Dar credeţi că o carte, oricît de bună, poate răzbi singură? Sau e nevoie de sprijinul viu al autorului?
LB: Cred că de regulă o carte nu poate răzbi singură. În ziua de azi, fără publicitate greu se mai mişcă ceva. Din fericire, regulile au şi excepţii. Istorie şi mit în conştiinţa romănească a fost o asemenea excepţie. S-a descurcat aproape fără nici un fel de sprijin. Iar 13 000 de exemplare astăzi în România nu e puţin lucru. Îi urez şi ultimei cărţi (România) să se descurce la fel. Mi-e teamă că nu are încotro. Nu-mi place publicitatea, nu-mi place să ies în public, nu-mi place să apar la televiziune. Şi mă bate gîndul că am dreptul să-mi trăiesc viaţa cum îmi place (am şi de recuperat; pînă în 1989 am făcut destule lucruri care nu mi-au plăcut!). Idealul meu este desprinderea completă a cărţii de viaţa autorului; nu este uşor, dar promit să perseverez.
SL: Ştiu că aţi studiat istoria din pasiune. Dar atunci, în adolescenţă, cînd a fost să vă alegeţi facultatea, aţi optat de la bun început pentru istorie? Nu aţi oscilat? Nu a mai fost nici o altă îndeletnicire intelectuală, umanistă sau ştiinţifică, la care să vă gîndiţi ca la o posibilă cale a vieţii?
LB: Am răspuns puţin mai înainte la această întrebare: am optat pentru istorie de cînd mă ştiu. Dar ca adolescent, după istorie, m-au interesat geografia şi (într-o manieră selectivă) literatura. Cam acelaşi lucruri care mă interesează şi astăzi. Sînt foarte constant.
SL: Care au fost intelectualii români care v-au fascinat în adolescenţă, exercitînd o influenţă modelatoare şi stimulatoare asupra dumneavoastră?
LB: Aproape că îmi pare rău că trebuie să o spun, dar nici un intelectual român (sau neromân) nu cred să fi exercitat vreo influenţă hotărîtoare asupra mea. Cînd, de copil, m-am îndreptat spre istorie, influenţa formatoare a fost a mediului familial (biblioteca şi lucrurile vechi din casă, faptul că mama mea, specializată în literatură română veche, a lucrat într-un domeniu apropiat) şi, cu siguranţă, casa de la Cîmpulung-Muscel, unde îmi petreceam verile şi în mansarda căreia erau îngrămădite, ca într-un depozit de muzeu, cărţi, reviste şi tot felul de obiecte de pe la 1900. Asta te marchează. Eu şi acum trăiesc în bună măsură la 1900, acolo mă simt mai în largul meu!
Ca adolescent, îi citeam cu plăcere pe Maiorescu şi Hasdeu; mă atrăgeau, şi mă atrag şi astăzi, ironia rece a celui dintîi şi fantezia riguroasă a celui de-al doilea. Însă modele nu mi-au fost; ei s-au întîlnit, se vede, cu ceva similar în propria mea structură intelectuală.
Oricît ar părea de ciudat obsedaţilor naţionalişti, am avut şi mai am încă o relaţie specială cu Eminescu. Mi-au plăcut cîndva — estetic vorbind— şi textele lui politice, la care însă nu subscriu. Poezia lui Eminescu însă o ştiam aproape în întregime pe dinafară, şi cu un mic efort aş recita şi astăzi, fără să greşesc prea mult, cele aproape o sută de strofe ale „Luceafărului“.
Am citit şi citesc încă multă literatură, poate chiar mai multă literatură decît istorie. Ca adolescent, Cei trei muşchetari şi romanele lui Jules Verne erau în prima linie. Pe Jules Verne nu l-am uitat; în viitorul nu prea îndepărtat voi scrie o carte despre el. Să-l menţionez şi pe Victor Hugo: cîţiva ani am fost absedat de Mizerabilii. Am încercat recent să recitesc cîteva pagini: imposibil, nu-i mai suport stilul grandilocvent!
Să nu uit enciclopediile. Am copilărit alături de un Larousse în două volume, editat prin 1920. Îl mai consult şi astăzi. Am avut o adevărată manie a dicţionarilor, care s-a mai alterat între timp, dar, oricum, aproape nu e zi în care să nu caut de cîteva ori în Larousse, sau într-un remarcabil Brockhaus în 17 volume, apărut la 1900, sau în dicţionarul de istorie şi geografie al lui Bouillet (de pe la 1860). Acesta din urmă mi l-a cumpărat mama mea de la anticariat cînd aveam 14 ani, şi a fost multă vreme lectura mea istorică favorită.
La facultate, n-am avut nici un profesor care să-mi fie model. Am mers pe drumul meu; cred că se şi vede!
SL: Citiţi zilnic şi întotdeauna cu plăcere? Nu vi se întîmplă să luaţi o carte în mînă şi să simţiţi că nu vă regăsiţi în rîndurile ei, şi asta nu din vina cărţii, ci din neputinţa de a vă rupe de agitaţia lumii? Cum vă adunaţi din risipa zilei?
LB: Nu citesc zilnic, fiindcă trebuie să mai şi gîndesc. Plăcerea mea supremă este să gîndesc; lectura vine în al doilea rînd. Din pură plăcere citesc literatură, fără nici o legătură cu preocupările profesionale. În ultimii ani însă, scriind atît de mult, am citit mai ales cărţi necesare anchetelor pe care le-am întreprins. Am ajuns astfel să citesc — şi cu mare interes — cărţi care altminteri m-ar fi plictisit cumplit. De pildă, mie nu-mi place science fiction-ul (exceptînd cei doi autori clasici: Jules Verne şi H. G. Wells), dar nu-mi place chiar deloc! Am parcurs însă o bibliotecă întreagă de science fiction în pregătirea cîtorva cărţi (Explorarea imaginară a spaţiului, Sfîrşitul lumii, o istorie fără sfîrşit).
SL: Ce loc ocupă televizorul în viaţa dumneavoastră?
LB: Televizorul în viaţa mea ocupă un loc foarte precis şi foarte limitat. Mă uit aproape exclusiv la programele de ştiri, în fiecare seară şi pe mai multe canale. Mă interesează atît informaţia în sine, cît şi manipularea prin informaţie. Evident, o „deformare“ profesională.
SL: Şi o ultimă întrebare: Cu ce se ocupă istoricul Lucian Boia atunci cînd încetează să mai fie istoric, devenind omul Lucian Boia?
LB: Dacă am răspuns la opt întrebări, îmi pot permite să nu răspund la a noua. Autorul Lucian Boia scrie cărţi pe care oricine le poate citi. Omul Lucian Boia îşi propune însă să rămînă discret. Este drept că discreţia nu se mai poartă astăzi. Mă întorc la 1900!

http://www.humanitas.ro/servlet/humanitas.articole.AfiseazaArticolul?id=28
Belazur, nu te lasa! - de SB_one la: 28/02/2004 05:33:26
(la: Care este viitorul Republicii Moldova?)
cred ca articolul de mai jos are legatura cu viitorul Moldovei.
PS "baietzii nostri" ...nu pot prea mult...sa-i intzelegem, Belazur!


> > WALTER SCHWIMMER A CONDAMNAT ACTIUNILE AUTORITATILOR COMUNISTE SI ALE
> > POLITIEI MOLDOVENESTI
> >
> >
> > "Secretarul general al Consiliului Europei ,Walter Schwimmer, a
> > interpelat Comisia de la Venetia pentru Democratie, solicitandu-i sa se
> > pronunte oficial asupra compatibilitatii actiunilor politiei
> > moldovenesti si ale autoritatilor comuniste cu standardele CE", a
> > declarat pentru AP FLUX deputatul Adunarii Parlamentare a Consiliului
> > Europei, Vlad Cubreacov.
> >
> > Cubreacov a avut joi o intalnire cu presedintele grupului Partidului
> > Popular European (PPE) din cadrul APCE, Rene van der Linden.
> > "In cadrul intalnirii au fost discutate probleme ce tin de necesitatea
> > restabilirii independentei puterii judecatoresti in Republica Moldova,
> > procesul de transformare a Companiei de Stat "Teleradio-Moldova" in
> > institutie publica a audiovizualului, respectarea dreptului la intruniri
> > si la libera circulatie. De asemenea, au fost examinate chestiuni
> > privind incetarea urmaririi administrative si penale a liderilor PPCD si
> > a sustinatorilor lor, necesitatea curmarii amestecului ideologic in
> > procesul educational al Republicii Moldova, precum si a rusificarii
> > promovate de autoritatile comuniste, prin intermediul structurilor de
> stat.
> > Discutia a vizat si coordonarea actiunilor PPCD cu cele ale Actiunii
> > Crestin Democrate din Olanda, cu ocazia Congresului PPE din 4 februarie
> > curent, care se va desfasura la Bruxelles, precum si cu ocazia
> > Congresului Internationalei Democrat Crestine din 12-13 februarie de la
> > Madrid, convenindu-se asupra dezvoltarii colaborarii intre Fundatia
> > pentru Democratie Crestina din Republica Moldova si Fundatiile Eduardo
> > Frey si Institutul Academic din Olanda.
> > Rene van der Linden si-a exprimat ingrijorarea in legatura cu ultimele
> > evenimente din Republica Moldova si, in special, cu intimidarile si
> > amenintarile la care recurg autoritatile comuniste", a subliniat
> Cubreacov.
> > Reamintim ca Rene van der Linden este autorul unui proiect de rezolutie
> > privind necesitatea condamnarii internationale a regimurilor totalitare
> > comuniste, prezentat in vara anului trecut, care are sanse sa fie
> > adoptat pe parcursul anului curent la Strasbourg, a conchis Cubreacov,
> > citat de AP FLUX.
> >
> >
> >
> > Rom/7527/AP FLUX Chisinau, 29IAN2004



SB
................................................................
Infinitul e mare, mai ales catre sfirsit.
(W. Allen)
#10870 (raspuns la: #10800) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Operatiunea "Peregrinii" - de anita47 la: 29/02/2004 04:39:17
(la: Refugiat politic: de ce si cum ai fugit din Romania?)
Operatiunea "Peregrinii" - redutabila sursa de imbogatire pentru agentii acoperiti
=====
Emil Berdeli
Dezbaterile pe marginea cazului Pacepa aduc in discutie, din nou, faptul ca fostul Serviciu de Informatii Externe a functionat inainte de 1989 ca un veritabil "sereleu" comunist. O intreprindere care a bagat bani grei atat in vistieria statului, cat si-n buzunarele propriilor ofiteri. In episoadele noastre anterioare privind serviciile secrete romanesti, am mai abordat acest subiect. Dupa cum scriam atunci, spionajul romanesc din perioada comunista se specializase nu atat pe strangerea de informatii, cat pe procurarea de aur, valuta forte sau alte valori. Nu doar ofiterilor conspirati peste granita din Directia de Informatii Externe (DIE) li se permitea sa faca afaceri, ci si celor din tara. Operatiunea "Peregrinii" este elocventa in acest sens. Din pacate, operatiunea "Peregrinii" a adus deservicii atat de mari Romaniei, incat si-n ziua de azi tragem ponoasele, mai ales ca o buna parte din victimele acestui rusinos episod, sau rudele lor, sunt in viata.

In vara anului 1970, cu aprobarea conducerii superioare a partidului comunist, Ion Stanescu, presedintele Consiliului Securitatii Statului, a ordonat declansarea operatiunii cu nume de cod "Peregrinii". Scopul acesteia: sa se obtina valuta forte si bunuri mobile, in primul rand de la rudele din strainatate ale romanilor care doreau sa paraseasca definitiv tara. Cu alte cuvinte, conducerea superioara de partid, in frunte cu Ceausescu, hotarase sa-si vanda pe bani grei concetatenii. Nu conta ca acestia erau romani, etnici germani sau evrei. Fiecare avea un pret. Actiunea in sine a fost coordonata de catre Directia de Informatii Externe, unitate de elita a Securitatii.

Prima etapa: depistarea potentialilor clienti
Pentru cei mai tineri dintre cititorii nostri, amintim ca pe vremea regimului comunist a dori sa pleci din Romania era practic un delict. Cei care-si manifestau aceasta intentie erau tratati ca niste tradatori. Asta pana ce comunistii au constatat ca emigrarea poate fi o afacere extrem de banoasa.

Prima faza a operatiunii "Peregrinii" a fost depistarea celor care voiau sa paraseasca Romania. Apoi, o armata de ofiteri de Securitate sub acoperire de functionari in administratia de stat sau avocati a intrat in legatura cu potentialii emigranti. Mecanismul era urmatorul: persoana care dorea sa emigreze stabilea impreuna cu agentul conspirat suma ce-ar urma sa fie donata statului de catre el sau rudele sale din strainatate, in cazul plecarii definitive din tara. Nu era vorba doar despre bani, ci si despre autoturisme sau imobile proprietate personala.

O mare enigma - sumele subtilizate
Cand treaba a fost pusa pe picioare, ofiterii din DIE au observat ca operatiunea "Peregrinii" le poate aduce si lor substantiale venituri. Asa ca s-au pus pe treaba, incepand sa doseasca in propriile buzunare o parte din sumele "donate" statului de catre emigranti.

Ancheta asupra acestei actiuni, facuta cu ocazia defectiunii generalului Ion Mihai Pacepa, in 1978, a scos la iveala faptul ca statul roman a castigat peste 6 milioane de dolari. Nu se cunosc insa, nici macar cu aproximatie, sumele deturnate de catre ofiterii de Securitate angajati in stoarcerea de fonduri de la cei care doreau sa paraseasca definitiv tara, cu toate ca se stia pana la cel mai inalt nivel al DIE faptul ca o mare parte din agenti subtilizasera sume importante de bani.

Darea in vileag s-a facut din SUA
Va dam doar un exemplu, extras din arhivele Securitatii. Numai la plecarea unui grup de patru persoane, doi medici si doi ingineri, colonelul Constantin Mazilu, acoperit cu functia de consilier la Presedintia Consiliului de Ministri (Guvernul de pe atunci), a dosit cel putin 2.000 de dolari si o considerabila suma in lei. Informatia n-a transpirat din Romania, ci tocmai din Statele Unite, unde se stabilise Gavrila Cacuci, unul dintre medici. Acesta i-a povestit unui agent acoperit al DIE - nume de cod "Sandulescu" -, ca i-a dat lui Mazilu suma de 9.000 de dolari drept "taxa de emigrare". La randul sau, "Sandulescu" a raportat informatia la Bucuresti, unde s-a constatat faptul ca ofiterul cu acoperire de consilier la Guvern nu depusese la casierie decat 7.000 din cei 9.000 de dolari primiti. Tot atunci s-a descoperit ca Mazilu isi "trasese" un mic comision de la cei doi ingineri si celalalt medic: nu mai putin de 35.000 de lei, ceea ce, la acea vreme, insemna mai mult decat jumatate din pretul unei Dacia 1300.

Cazuri precum cel de mai sus sunt nenumarate, iar coruptia se instalase la toate nivelurile ofiterilor angrenati in "Peregrinii". Acesta a fost si motivul pentru care s-au luat niste masuri drastice de urmarire a banilor si de conspirativitate, insa fara rezultate notabile, mai ales in ce priveste stoparea dosirii unor importante sume.

Conturi ratacite si musamalizari
Desi faptul era in flagranta contradictie cu legislatia de atunci, seful DIE, Nicolae Doicaru, a aprobat deschiderea, la Koln, a unui cont cu banii primiti de la cei care urmau sa plece din tara (peste10.000 de dolari). La acea vreme, generalul Pacepa a vrut sa transfere banii din acel cont in Elvetia, pentru finantarea operatiunii "Bujorul", dar n-a reusit. In prezent, nu exista date despre aceasta operatiune, dar nici nu se stie ce s-a facut cu banii din contul de la Koln. Conform documentelor Securitatii, acesta a fost gestionat "necorespunzator" de catre ofiterii DIE. Traducand din limbajul de lemn al epocii, "necorespunzator" insemna ca o buna parte din suma depusa la Koln a disparut fara urma. Intreaga afacere a fost musamalizata de catre Doicaru. Daca Ceausescu ar fi aflat ce sume vehicula DIE prin strainatate, ar fi cazut multe capete. Si asta pentru ca el dorea sa detina controlul asupra marilor afaceri, fie ele si de spionaj.

Casa conspirativa "Minerva"
Operatiunea "Peregrinii" a continuat, iar rapoartele intocmite la inceputul anului 1971 scoteau la iveala faptul ca totul mergea struna. Sute de oameni paraseau definitiv Romania, depunand in "fondul sinistratilor" sume care variau intre 5.000 si 10.000 de dolari.

In vara anului 1971, Nicolae Doicaru ii aproba generalului Eugen Luchian, unul dintre principalii responsabili ai operatiunii "Peregrinii", "infiintarea casei conspirative "Minerva"" in Soseaua Mihai Bravu nr. 53-55. De fapt, o garsoniera, unde s-au purtat discutiile intre ofiterii de Securitate sub acoperire de functionari publici si cei care doreau sa emigreze. De pe urma acestor intalniri conspirative au ramas doar niste chitante intr-un singur exemplar, pe numele a sute si sute de oameni. Si acestea dovedesc faptul ca sumele erau mai mult decat substantiale pentru acele vremuri, de obicei intre 5.000 si 10.000 de dolari.

Pana si puscariasii puteau pleca
N-a trecut mult timp si retelele infiltrate in strainatate pentru operatiunea "Peregrinii" au inceput si ele sa produca bani buni, storsi de la cei care aveau rude in Romania. Afacerea devenise deosebit de rentabila, insa mintile sprintene din Directia de Informatii Externe s-au gandit ca pot obtine si mai mult. Asa ca s-au cerut bani celor care voiau sa emigreze si pentru scolarizarea din Romania ori pentru diferite cursuri de perfectionare absolvite in tara. Coarda a fost intinsa la maximum. Au fost scoase la mezat si persoanele condamnate pentru diverse prejudicii aduse economiei nationale, ale caror zile de detentie urmau a fi achitate de catre rudele sau prietenii din strainatate. Masura nu numai ca era ilegala, chiar si pentru un regim comunist, dar intra in contradictie cu acordurile si conventiile la care Romania aderase. Setea de valuta era insa atat de mare, incat, bineinteles ca orice puscarias, nu doar cei care se faceau vinovati de infractiuni economice, ar fi fost liber, daca cineva din Occident platea pentru el.

O avere stransa in doar sase luni
La un moment dat, Ceausescu a dorit sa intre intr-o aparenta legalitate, incercand sa transforme in lege ordinele secrete si ilegale ce priveau vanzarea de oameni. A fost o miscare total gresita. Lumea civilizata, desi avea de multa vreme informatii neoficiale in privinta emigrarilor cu cantec din Romania, n-a acceptat asa ceva. Din acel motiv, in decembrie1973, Emil Bobu, pe atunci ministru de interne, a ordonat incheierea operatiunii "Peregrinii", ca urmare a unor "ecouri negative din presa internationala", dupa cum consemneaza documentele Securitatii. In realitate, era vorba despre presiunile pe care Occidentul le facea la adresa Romaniei si despre amenintarile cu sanctiuni economice drastice. Atunci, Ceausescu era inca pe val si nu-si putea permite o disputa pe aceasta tema. Oficial, operatiunea "Peregrinii" nu mai exista.

Ultimul raport al generalului Eugen Luchian, principal responsabil al operatiunii, mentiona ca doar in primele sase luni ale anului 1973 s-au strans de la cei care doreau sa emigreze, mai precis 237 de persoane, urmatoarele sume si valori: 555.499 de dolari SUA, 3.316.101 de marci vest-germane, 112.100 de franci francezi, 475 de coroane suedeze, 2.120 de lire sterline, 50.000 de silingi austrieci, 28.868 de franci elvetieni, 990.827 de lei, bijuterii din aur in greutate de 474,70 g, o garsoniera, alte bunuri in valoare de 1.740 de marci vest-germane.

O avere imensa, stransa in doar jumatate de an. Cat s-a strans in cei trei ani cat a decurs operatiunea "Peregrinii" nu se va sti niciodata cu exactitate. Cert e ca o mare parte din ofiterii care au participat la actiune au facut bani cu ghiotura. Iar buhul s-a dus asa de tare, incat si dupa ce s-a ordonat la cel mai inalt nivel suspendarea operatiunii, multe dintre cadrele DIE sau angajatii Comisiei guvernamentale de pasapoarte si vize au continuat sa perceapa in beneficiu propriu diverse taxe de la persoane care urmau sa plece definitiv din tara.

Generalul Luchian - tapul ispasitor
Spuneam la inceputul acestui material ca operatiunea "Peregrinii" a adus statului peste 6 milioane de dolari. Dar un simplu calcul ne arata ca in doar 6 luni s-au obtinut aproape trei milioane de dolari. E greu de apreciat intreaga suma si pentru faptul ca DIE a deschis o serie de conturi in strainatate cu acesti bani, care, dupa cum s-a vazut si in materialul nostru, s-au "evaporat" in diverse operatiuni.

Dupa defectarea generalului Pacepa, in vara anului 1978, ancheta Securitatii a scos la iveala faptul ca generalul Eugen Luchian detinea o avere considerabila, pe care n-o putea justifica. Din acest motiv a fost condamnat la 8 ani de inchisoare, punandu-i-se in sarcina diverse infractiuni. Banuim ca Luchian nu a avut parte de un proces corect, fiind de fapt tap ispasitor mai mult din cauza defectarii lui Pacepa decat din cauza faptului ca ar fi bagat mana in borcanul cu miere in timpul operatiunii "Peregrinii". Vinovatia lui Luchian era de fapt vinovatia unui regim politic ce initiase o mare ticalosie: vanzarea propriilor cetateni ca pe niste vite.

Si generalul Pacepa cunoaste multe despre operatiunea "Peregrinii". Avea o functie importanta in acea perioada - adjunct al sefului Directiei de Informatii Externe, ca sa nu mai vorbim despre cea politica, de secretar general al Ministerului de Interne -, iar numele sau apare in documentele legate de aceasta operatiune.

Despre acest subiect ar putea discuta Pacepa, daca doreste sa-si ajute tara, dupa cum declara recent. Nu injurandu-si la nesfarsit adversarii, fara a scoate o vorba despre marile operatiuni in care a fost implicat. El este unul dintre cei care ne pot spune si unde au ajuns o parte din banii storsi din aceasta afacere.

Numai clarificand din toate punctele de vedere asemenea actiuni si asumandu-ne un trecut care uneori nu ne onoreaza, putem sa ne plivim tara de "buruienile comunismului", ca sa-l citam tot pe generalul Ion Mihai Pacepa. Mai cu seama ca operatiunea "Peregrinii" a fost una dintre cele mai rusinoase initiative ale regimului comunist din Romania.

GARDIANUL

=====

SE AFLA PE "DRUM" UN MATERIAL IDENTIC CU ACESTA,POSTAT DE UN "ANONOM".
ANONIMUL SUNT TOT EU SI ROG CA MATERIALUL SA NU FIE LUAT INCA O DATA IN CONSIDERATIE!!!




Filip Antonio - de belazur la: 01/03/2004 11:25:06
(la: Care este viitorul Republicii Moldova?)
"Am fost anul trecut şi o să mai merg şi anul acesta. Te referi probabil la satele unde comuniştii au primit voturi masiv."

In sfarsit, o stire buna... :) Acum, ca tot veni vorba, intre timp eu am fost acasa de cel putin cinci ori - si nu numai in vizite scurte... Nu toate satele au votat cu comunistii, dar da, ma refeream MAI ales la acele sate in care s-a votat "masiv" cu comunistii. Pentru ca lumea voteaza cu un anume candidat sau partid din varii motive, unii nici nu prea isi dau seama cum e cu pluripartidismul, se plang de "atatea partide", e pentru prima data cand trebuie sa ALEAGA (nu doar sa voteze), altii NU cred ca votul lor "conteaza"... Brief, conlcuziile de genul "daca ati votat comunisti, inseamna ca nu sunteti romani" sunt absolut eronate.

Am scris despre asta, si voi mai reveni - cand am mai mult timp, poate chiar aici pe forum (doar ca pare sa fie e o problema cand e vorba de mesajele mai... voluminoase?)...
#11026 (raspuns la: #11003) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Roman din US visind la Marea Neagra - de (anonim) la: 03/03/2004 14:00:33
(la: Marea Neagra, amintiri)
Un copil de 2 ani si jumatate tinut de mina de mama lui pe peronul garii din ( Vasile Roaita pe atunci ? ) Eforie Sud in tim ce tatal alerga spre casa de bilete pentru a cumpara tichete pentru trenul deja stationat la peron..

Un copil de 7-8 ani invatind sa inoate in lacul Techirghiol - unde ne petreceam dupaamiezele avind aces la lac din curtea gazdei, d-l Stoica care locuia chiar in spatele garii din Eforie Sud. Bunicul si mama, mari inotatori incercau sa transmita copilului talentul si cunostiintele lor, cu foarte putin suces. Dupa o saptamina de incercari, copilul a avut un vis incare inota, stia sa inoate din totdeauna, natural, fara efort. De dimineata baietelul de 7 ani isi uimeste parintii si bunucii inotind ca un pestisor...

Un baiat de 14 ani in vacanta cu parintii la Eforie Sud. Pe faleza se intilneste cu Sorin, colegul de scoala. Imparte cu el o sticla de bere si o tigare, un Kent. Sorin ii spune ca si Carmen Cristea pe care adolescentul nostru o iubea pe ascuns ( adica numai el stia de asta ) este in statiune cu parintii. In seara respectiva se petrece prima mare revolta - adolescentul nostru vrea sa fie in vacanta cu prietenii si nu cu parintii care instantaneu au devenit, plictisitori, blazati, nestiutori ...

Un student de 20 de ani, aflat in vacanta de vara cu colegii la Neptun - o seara petrecuta la Paradis, baut mult prea mult si la ora 12 noaptea facut baie in pielea goala, in piscina de la Paradis cu amicu Fane si 2 fete de la ASE. O glorie, cit de efemera poti fi...

Un proaspat absolvent, indragostit aflat in vacanta cu iubita lui la Carmen Silva/Eforie Sud - anul este 1990. La alimentara are vin de Cotnari vechi de 5 si 6 ani. Un italian a deschis o gelatteria exceptionala - pizza pe care o face este cu siguranta cea mai buna in lume. Granita este deschisa - draga, nu vrei sa mergem sa vedem si Vama Veche, Varna, Burgas .. de ce nu. Ce superb este si litoralul bulgaresc.

Anul este 2003. Un tata tinind de mina un baiat si o fetita care se incapatineaza sa raspunda in alta limba decit in ceea in care li se vorbeste se plimba agala pe sub aleiile cu tei de la Eforie Sud . Tatal arata copiilor locurile unde a copilarit, unde a petrecut clipe de neuitat alaturi de parinti si bunici. Copii sint mai mult preocupati de conul de inghetata iar tatal zimbeste gindindu-se ca mai are inca 7-8 ani pina cind va deveni acel monstru plictisitor care isi forteza copii sa mearga cu el in vacanta ..
Amoore - de amoore la: 04/03/2004 11:18:47
(la: Romani in strainatate)
Amoore
Multumesc pentru comentariu
Cred ca nu gresesc in a afirma ca fiecare are dreptul la o opinie...
Te inteleg perfect.
Poate ca nu intelegi (desi mi-e greu sa atmit) ca fiind in Uk nu intelegi unele lucruri
1 McDonalds
- imi vad copilul vitreg de 2 ori pe saptamina eu nu-i controlez "ce maninca" si daca esti in uk stii foarte bine ca sint obisnuiti cu "junk food" ....
si nu este gras de loc as spune ca e foarte slab pentru virsta lui

Intr-o zi cind a venit sa ne vada in weekend si a adus o punga mare cu jucari ,nimeni nu l-a rugat, nimeni nu i-a spus ....a decis singur...

Da admit ca sotul meu este instarit(web designer)la fel si eu...dar asta nu inseamna ca ne "omorim copilul" cum spui...
El are tot ce vrea;2 familii instarite, are o mama si una vitrega...un tata tata si unul vitreg.....ciudat ca prefera sa stea cu mine ca vrea sa invete roamaneste...nu pentru ca ii ofer cadouri ci pentru ca ii ofer dragoste( pe care mama lui nu o poate intelege)
Nu poti minti un copil cu cadori sau dulciuri...
Sora mea e profesoara intr-un sat in Romania
Unii copii nu au pixuri sau jucari sau dulciuri ....acolo se duc lucrurile si bani pe care le donez....
Si ai avut tu vreodata bucuria in inima ta cid auzi ce bucurosi erau cind au primit nimicurile astea...

Nu cred!
Si daca asta nu e gest de dragoste atunci nu stiu ce dragostea e....
In vara asta eu si sotul meu am decis sa aducem un copil de la aceasta scoala aici pentu o saptamana...un copil pe care nici nu-l cunosc, care nu mi-e ruda....
Cind m-am casatorit toti bani de la nunta au fost donati unei gradinite cu copii mai saraci
Au primit papuci de casa, dulciuri, baloane...Si eu am fost acolo cu lacrimi in ochi... da media a fost acolo si sint poze pe internet...
Dar asta e...
De ce "Charity" shops?
Sa donez bani pentru cei din Anglia?
Stii ceva copii saraci din Moldova nu au primit nimic de la marile organizatii...
Unde se duc banii aceasti?
Coincidenta - nestiind ca va avea o romaca in famile,Mama sotului meu,de 10 ani de zile face cadouri pentru "shoe Box" in romania, dar nu stiu unde se duc...

"sclavii si fiintele neumane pe care le-ai lasat in urma"

Eu nu am lasat nimic in urma, eu am ales o cale mai buna ca si tine de altfel, am venit intr-o tara unde esti acceptat co fiinta umana si esti tratat cum meriti
nu ca in Romania unde am lucrat zi de zi si a trebuit sa astept 3 luni sa primesc un salariu
Unde am vrut sa merg la facultate dar a trebuit sa platesc o groaza de bani...

Da sigur ca se munceste aici ....da esti platit

Tu de ce esti aici?
Pentru o viata mai buna?
Tu ce faci sau ce ai facut pentru cei de acasa?


'schimb de experienta' ai facut tu in 1994 cind aveai doar 17 ani...?

Viata nu incepe la o anumita virsta ...

Nestiinta e o binecuvintare...cunostinta e dureroasa
Cind iesi din tara pentru prima oara si vezi diferenta (mai ales cind esti norocos si ai experiente bune)suferii..
Pentru tine si pentru toti...cind vezi lucrurile si viata pe care cei din afara o au asa de-agata te doare.
As fi vrut sa nu realizez nimic in Franta sa ma intorc in tara si sa fiu la fel ca intotdeuna...
Dar am ales sa imi fac o viata mai buna pentru mine si celor din jurul meu


Stiu ca fiind aici am mai multe posibiltati sa aduc bucurie celor de casa...

Tu ai incercat pe bani proprii sa ai afaceri cu marile companii de aici sa le convingi sa investeasca in Romania.... sa deschida fabrici acolo?
Nu cred...
Am avut bucuria sa fac multe pentru cei din tara (persoane pe care nici nu le cunosc), care poate nu vor stii niciodata ...
Si asta ma face fericita


Copiii au nevoie de dragoste. Simplu si ieftin, dar imposibil pentru unii de a oferi.

Dragostea nu se ofera ... vine de la sine



#11324 (raspuns la: #11258) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
> Copii sint mai mult preocup - de Florin si atat la: 04/03/2004 18:05:45
(la: Marea Neagra, amintiri)
> Copii sint mai mult preocupati de conul de inghetata iar tatal zimbeste gindindu-se ca mai are inca 7-8 ani pina cind va deveni acel monstru plictisitor care isi forteza copii sa mearga cu el in vacanta ..

Doamne, oare asta ma asteapta cind o sa visitez Romania cu copiii mei. Mai bine mai amin.

Da, si pentru mine Marea Neagra era vacanta de vara... doua saptamini. Cind ma duceam cu ai mei, ma pirleam la soare in primele doua zile.

Fiind student, stateam pe litoral cam doua luni pe vara si dormeam pe unde apucam, daca...dormeam. Cel mai mult imi placea sa dorm pe acoperisurile casutelor din Costinesti. Te amendau de vreo 2-3 ori cam cite 100 lei... dar renta.

Chiar si uitasem de Marea Neagra... multumesc ca mi-ati amintit...Si festivalul de folk, rock sau Jazz...

De fapt la Costinesti am intilnit primul Martian, pardon englez (si era pe vremea lui Nea Nicu) si l-am invatat cum se sare gardul si sa intri la un concert fara sa fii prins. Faptul ca si-a rupt pantalonii nu a fost vina mea...doar venind aici am inteles ca nu se pune sirma inghimpata pe gard...poate ar fii trebuit sa-l fac atent.

Satul de ploaie,
Florin si atat.
#11365 (raspuns la: #11249) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lucrez/locuiesc linga Paris. - de mapopescu la: 05/03/2004 14:44:11
(la: Cat va ramane din salariu?)
Lucrez/locuiesc linga Paris.
La o familie de 4 persoane si un singur salar de 2100€, dupa chiria de 650€, mincarea de 5-600€, benzina de 100€, telefon+net de 100€, gaz+crt de 60-150 (vara-iarna), mai ramin bani de platit credite de masina si mici nebunii.
la vita in italia - de (anonim) la: 07/03/2004 06:31:23
(la: Viata in Italia)
in mod normal la vita e bella, dar daca cumva nu ai unde sa dormi chiar si in italia ninge acum la campie...
important sa vorbiti o limba italiana cat de cat literara.aici au multe dialecte in fiecare regiune.
si de asemenea sa aveti noroc si banuiesc aptitudini:ca rabdarea ,perseverenta,umilinta.Eu sunt a doua oara aici in nord .prima data doua luni acum 3 ani la prieteni.nu am gasit nimik concret.,,dezavantajul,, meu ca nu am invatat sa repar masini,sa lucrez pe santier.avantaje ca am muncit in comert si alimentatie publica.
nu m-am intors disperat .dupa 2 luni totusi pentru a-mi pastra validitatea pasaportului.mi-am dorit mult sa revin si soarta a facut sa se intample.
am cautat permanent si am ramas deschis la ,,okazii,,
uite ca vara trecuta pritre alte lucruri(in viata tot timpul avem de ales,de luat decizii)a venit ocazia unei burse pe un an aici.
si vor mai exista .fiti pe faza.
revenind aici.pentru mine este ca adoua casa si chiar ma distreaza ca greutatea cu limba italiana este ca e mai simpla decat credem. vorbesc engleza si inteleg franceza. aveam tendinta sa ma corectez in engleza.fals.mai putini italieni vorbitori de engleza decat acasa.asa ca ma exprim in romana ,asteptand totodata comfirmarea sau adaptarea in italiana literara incercand sa si memorez cuvantul .am si un dictionar,iar cand nu cunosc ceva imi notez si invat.
viata este frumoasa.depinde la ce te raportezi.cum pentru romani o slujba,partenerul si pritenii sunt cele 3 elemente daca gasiti de munca restul vin de la sine.
eu stiu un site pentru voi www.stranieriinitalia.com si versiunea romana www.romaniiinitalia.com
Succes si nu incercati la inceput cel putin sa va faceti mai multe cunostiinte straine ,nu romani .pentru a nu fi dezamagiti si pentru o integrare reusita.
sper ca v-am fost util si incurajator.
Adrian
a_onaca@yahoo.co.uk
Padova,IT
vara - de (anonim) la: 11/03/2004 07:08:15
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
Sunt peste hotare şi vreau sa spun ca ın tsara mea e mult mai bine lınga mama şi tata vreau sa spun tutorora sa stea acasa eu aleg Romania.
Pentru ca la Romania nu e un oraş mai liniştit şi frumos.
Mie dor de tine Romania!!! Ludmila Şahin.
#11797 (raspuns la: #1699) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
#11807 - de Tombola la: 11/03/2004 12:47:00
(la: Armata, o necesitate sau un semnal de alarma?)
Facut armata in muntii Bihorului.,Oradea.
In vara anului 1974 venise zvonul ca vom pleca in Vietnamul de Nord in loc de munci.Nu toti ci numai cei ca noi din batalioane speciale "piz-doase" de infanterie si pline de indisciplinati cu antecedente politice .Am semnat niste hirtii. Dupa care ordinul a fost :nu mai placam in Vietnam ci la Fetesti la munci. Simplu.

PS. Pentru TTR-isti.
In Mai 1974 am placat in Mtii Bihorului la anternament cu munitie reala :). Intr-o noapte a nins.Ni se dasera deja uniformele de vara.
Ninsoarea a prins un pluton de TTR-isti(studenti in termen) sus pe virf.
S-au ratacit si au umblat vre-o citeva ore aiurea prin frig imbracati numai in uniforeme de vara.
Cinci dintre ei au murit inghetati .Restul au ajuns inapoi la baza.Erau condusi de un plutonier tinar fara experienta.
I-am dus cu camionul la morga. cind s-a intimplat accidentul ei aveau 3 zile pina la eliberare.
Scandal mare ,parinti amariti.PCR-ul local si Securitatea in proces de stabilire a faptelor si pe cine sa dea vina mai tirziu.Desigur pe tablar.
Dar cine a trimis batalionul in munti in uniforme de vara stiind ca vremea susu pe virf este schimatoare ? Astia nu au platit de loc
Personal din cauza frigului am dormit impreuna cu un alt amarit de coleg de armata imbracati si incaltati cu bocanci timp de 3 saptamini. Cind am ajuns la cazarma picioarele ne erau umflate si ne-am taiat bocancii cu cutitul ca sa ni-i scoatem din picioare. Chilotii ,maiourile si uniformele ni le-am ars de miros. Am fost dati cu DDT dupa dusul de rigoare si primit uniforme noi si bocanci ca sa ne astupe gura sa nu cumva sa spunem ce s-a intimplat. Noaptea intram prin corturi sa vedem daca nu inghetase vre-unul pe paiele de pe pamintul gol .Nu ni s-a dat saci de dormit.Am salvat doi de la inghet .Un alt TTR-is si un soldat in termen.

Si mai vroiam sa-i batem pe americani ??????

Cu Stima

Andre Morariu

#11814 (raspuns la: #11807) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Buna tuturor - de Duduia Lizuca la: 12/03/2004 14:26:10
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Eu sunt in Canada de 8 ani si inca nu m-am intors in Romania. Planuiesc sa ma duc in vara. Am tinut legatura cu prietenii in primii 3 ani, dar dupa un timp mi-am pierdut speranta - de ce sa mai tin legatura cand daca ar fi sa-i vad iar ar doar pentru o vizita? Mi-am dat seama ca lucrurile nu vor fi niciodata la fel cum erau. M-am atasat foarte mult de Canada atunci, si nu am tinut neaparat sa ma intorc. In ulitmii 2 ani m-am gandit mai mult la Romania si ce-a ramas in urma mea. Era un timp cand Romania ar fi fost ultimul loc din lume care l-as vizita daca as putea calatori oriunde. Acum este primul.

Dar ce citesc aici ma sperie. Ce mi-e frica cel mai tare este sa nu ajung sa-mi urasc tara, doar pentru ca voi avea experiente neplacute cu oamenii ei. Daca intalnesc invidie, oameni care ma judeca sau ma trateaza fara nici un fel de respect (ie vanzatoarele, sau chelnerii), mi-e ca ma voi scarbi complet. Cel mai tare mi-e frica sa nu intalnesc acest fel de comportament de la cei apropiati, rude, prieteni. Daca aveti vreun (vre-un? nu mai stiu cum e corect) sfat, ar fi binevenit. Multumesc.
#11925 (raspuns la: #10614) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Of! - de Alice la: 14/03/2004 02:15:38
(la: Va place O-Zone?)
(doamne, ce mi-i dor de papadie67 ala, manca-i-as gura lui, sau nu, dejtele alea ca butucii din ograda, ca bine le zicea el, cand catadicsea s-arate ca-i pasa!!!)

N-am auzit, belazur, 'versuri' d-astea ... mozica, cu atat mai putin!
Ascult cu placere Nicu Alifantis, Andries ... sunt unii care se numesc Vama Veche ... alteori Hara ...si, mai nou, moldoveni de-ai mei, Fara Zahar (aici gasesc eu autoironia muscatoare de care pomeneai tu ...)

Uite mostra de vama veche, bunaoara:
""Vama Veche


Se poate sa fie zi...
Se poate sa fie noapte...
Se poate sa fie vara...
La fel cum iarna poate fi.

Nisipul sa fie ud
Iar marea un pic amara
Nisipul sa zgarie lin
Iar marea sa fie murdara.

Vrei soare, soare iti dau
Sau pielea ti-e ruda cu luna
Pe stanci daca vrei te sarut
Sau in apa...mi-e totuna.

Sa pot sa te aleg dintr-o suta
In ochi sa ai inima mea
Sa-ncerc sa ma ascund de iubire
Dar sa nu te mai
Sa nu te mai pot uita

Iar noaptea sa ai pielea uda
Insetata sa tragi din tigara
Pe mare se aude sirena
Al tau san imi mangaie mana.

Povestea merge mai departe
Ca vantul din Vama Veche...
Eu nu pot sa mai continui
Caci eu mi-am gasit pereche.

Povestea merge mai departe
Ca vantul din Vama Veche...
Eu nu pot sa mai continui
Saruta-ma in ureche.

Am plecat la Vama Veche
Ca sa imi gasesc pereche
Am ajuns la Vama Veche
Si sunt apucat de streche
Stau pe plaja-n Vama Veche
Si-am sarutul in ureche
Doar pe plaja-n Vama Veche
Noi toti vom avea pereche."

Ei bine, nu-i Alifantis, fredonanad Nichita, cam asa ...

"Ploua infernal ,
si noi ne iubeam prin mansarde .
Prin cerul ferestrei ,oval ,
norii curgeau in luna lui Marte.

Peretii odaii erau
nelinistiti sub desene de creta .
Sufletele noastre dansau
nevazute-ntr-o lume concreta .

O sa te ploaua pe aripi , spuneai ,
ploua cu globuri pe glob si prin vreme .
Nu-i nimic iti spuneam , Lorelei ,
mie-mi ploua zborul , cu pene .

Si ma-naltam . Si nu mai stiam unde-mi
lasasem in lume odaia .
Tu ma strigai din urma : raspunde-mi , raspunde-mi ,
cine-s mai frumosi : oamenii ? ... ploaia ?...

Ploua infernal , ploaie de tot nebuneasca ,
si noi ne iubeam prin mansarde .
N-as mai fi vrut sa se mai sfarseasca
niciodata-acea luna-a lui Marte ."

asta-i...
d-aici incep eu sa ma pierd printre metafore si ma droghez in nestire cu sensuri ... stii, unicul meu viciu...


#11996 (raspuns la: #11911) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Daniel, sa recunoastem, numa - de Daniel Racovitan la: 16/03/2004 07:43:42
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
"Daniel, sa recunoastem, numai noi doi stam de vorba. Ar trebui sa razi povestea cu Bufnila. Nu are "clienti" povestea asta."

Da' pe "virtualspectatori" nu-i numeri? Stai linistit, ca talkshow-ul e urmarit. :)


Zici undeva: "Dar acesti critici prafuiti ne pun, chipurile, talpa-n gât vrând sa ne învete cam ce va sa zica scriitura. Fortele de Crestere au poate o ultima sansa de a revolutiona Spiritul Critic. Fortele de Crestere au o ultima sansa de porni Noua Cruciada a Imaginarului Românesc.

Sta în savoarea scriiturii lor, în libertatea lor de expresie, în superbia fiintarii lor sa înceapa Revolutia Imaginarului. Altfel, toti acesti minunati tineri, se vor bucura de o scurta nota în pagina istoriei fandomiale.

Fervoarea lor, prospetimea si curajul de a sparge Falsii Idoli si de a arde falsul spirit critic care-i guverneaza penibil sau gomos, în prefata cartilor sau în internet, sunt atât de pretioase în aceasta minunata cruciada. Li se vor opune unii, prin varii mijloace, prin spirit de gasca sau prin act arogant, paternalist si lesinat."


So, cum e cu cafteala "fictionala" dintre subversivii tigri si "puterea" optzecista? :)


..................................................................................
"-- Hei, uitati-va! regele e gol!"
#12165 (raspuns la: #12163) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
suficienta si aroganta - de Dinu Lazar la: 17/03/2004 08:23:42
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Exceptionala contributia domnului Andrei P la bucatzica de istorie necunoscuta a anilor 90. Din cite stiu, are perfecta dreptate, este exact asa cum spune, si in plus, s-ar mai putea spune multe... unde sunt aparatele din studioul AAF? La valoarea anilor `90, un Sinar complet, un Plaubel cu obiective, laboratorul de negativ, cel de marit, unde totusi s-au facut toate maririle pentru Ministerul de Externe pe vremea impushcatului?
Ce mai era pe acolo, totul insumat, facea peste citeva zeci de mii de $... hotie, delasare, indolenta, prostie, jaf in grup...
Ar fi multe de spus.
Dar, nu se mai poate; numarul celor care sunt implicati cu urme de ciocolata de la tortu` in cauza e prea mare; pozitia lor in prezent e intangibila din varii motive si o discutie cu ei e perdanta din start; cei care stiau exact ce s-a intimplat au cam murit sau sunt prea batrini; altii nu vor sa se implice ca la ce bun; istoria va retine ca Andrei P nu a dat sediu si Dinu L si-a dat demisia si din cauza asta domnii mari fotografi si sefi ai momentului, corecti si buni fotografi si etic perfecti au fost coplesiti de valurile slinoase ale tranzitiei si au pierdut timona asa de greu cucerita si de comun acord au scufundat barcazu` ca sa nu ajunga pe alte miini.
Ceea ce mi se pare corect.
#12255 (raspuns la: #12232) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Presa din Romania - de Dinu Lazar la: 17/03/2004 16:40:50
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Bun venit la o cafea, stimate domnule Buzoianu!
Problema Dvs la noi e lamurita de la sine; in presa se fura ca la balamuc, oficial si neoficial.
Oficial, adica atunci cind se plateste, se plateste foarte foarte prost; neoficial, orice publicatie, luata la bani marunti, are mai multe sau mai putine imagini care nu se stie ale cui sunt, de unde sunt, si, normal, nu se platesc pen`ca piscina patronului trebuie si ea umpluta si iahtu` nu are vele si elicopteru` elice si mertzanu` stea.
Pentru ca sa scape de probleme, rareori se spune cine a facut cutare poza; din cite stiu, nici nu e vreo lege care sa-i oblige sa puna acel credit line.
Eu, din cite mai vad si mai aflu, apreciez ca un procent important din imaginile pe care le vedem pe ici pe colo nu sunt platite, ca sa nu zic ca sunt furate.
Eu am avut un caz cu un ziar mare mare, cel mai mare ca tiraj de la noi; a publicat niste fotografii de-ale mele fara sa intrebe si fara credit line si desigur fara sa plateasca; am trimis redactorului sef un extras din legea dreptului de autor; acesta mi-a dat telefon foarte ofuscat si mi-a spus ca au avut anul trecut beneficiu multe milioane de dolari si pentru ei e o nimica toata sa isi ia cei mai buni avocati si sa-i dau io pe ei in judecata daca vreau sa infund pushcaria pina la adinci batrineti si ca acu` e bine dispus si o sa treaca peste faptul ca l-am jignit cu faxul cu extrase din lege. Adica o io s-o iau eu peste bot ca l-am deranjat, asta voia sa spuna.
Deci, e un sistem aici la ora asta, care e cam asa; nimeni nu va obliga sa dati poze la publicatii sau la ziare. Daca dati, multe nu vor fi platite sau nu vor avea credit line. Si multe din cele platite vor fi in bataie de joc; Mediafaxul, unde am facut grava eroare sa dau niste poze, mi-a vindut poze cu un dolar, cu doi dolari... incredibil. Sume impozabile, desigur.
Asa ca mie imi e foarte simplu sa va lamuresc; e libertate, e care pe care, e furaciune generala, fotografilor din Ro putin le pasa si sunt incapabili sa stabileasca niste norme de conduita profesionala, majoritatea sunt amploaiati pe salarii de mizerie si rad si ei ciubucuri pe unde pot, distrugind astfel preturile in fotografia profesionala.
Calitatea imaginii, pe ansamblu, e la pamint, dar asta nu doare pe nimeni, viata merge inainte, si supravietuieste care cum poate, iesirea e prin Sarindar, vorba crainicului de la gradinile de vara de odinioara.
Ca fotografilor de aici si de acum nu le pasa de ce se intimpla, sau ca sunt inculti, se vede si din lipsa lor totala de prezenta din orice forum de discutii pro sau de fotografie generala, in Ro sau in lume; daca nu stii ce mai e si daca nu participi activ pe la photopro, fotonews, fotoeditorial, prodig, fotomagazin, afepereu, chiar badorgood, inseamna ca n-ai treaba cu meseria asta si ce se vede e numai partea vizibila a aisbergului.
Pentru ca inca e de apreciat linistea, scandalurilor dintre diversele gashti si fractiuni si grupari.
Ce rezolvare vad eu? Sa existe o patura solida si bine pregatita si inchegata de freelanceri care sa dea materiale la publicatii si firme; sa existe un for profesional care sa certifice si sa oblige pe toti, clienti si fotografi, la niste preturi minimale si la o calitate profesionala a produsului finit.
Sunt firme in Ro care acum doi ani aveau bugete de sute de mii de dolari pe an pentru fotografie, si acum si-au cumparat un aparat digital si un baietzash de la IT sa butoneze, si care va sa zica fac economie; nu conteaza ca produsul fotografic rezultat e jalnic.
Dar, repet, mai multe imagini decit ati crede sunt furate pur si simplu.
A se vedea la bxg raspunsul procuraturii in cazul unei imagini furate de Carrefour. Credit line? Astea sunt amagiri. Cum ziceam: ce lume vesela, care este.
#12294 (raspuns la: #12282) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cu benzina...suna a politica !!! - de SIXPACK la: 19/03/2004 00:17:48
(la: ETA, Spania)
Fiind un an prezidential sa ne gindim la urmatorul aspect: Bush nu are prea multi admiratori in Orientul Mijlociu, deci multe din tarile arabe se pregatesc sa-i faca realegerea tot mai dificila sau chiar imposibila... prin intelegerea OPEC-ului de a reduce fortat productia si astfel o inevitabila marire a petrolului. Sintem la ora aceasta la $38/barilul, deci un record al ultimelor 12 luni...cind consumul din vara se va mari nu stiu unde vom ajunge.
Salutari...
#12386 (raspuns la: #12277) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mai e un aspect. - de belazur la: 19/03/2004 05:19:21
(la: Catedrala Mantuirii Neamului: dezbatere si vot pe internet)
Parcul Carol e un loc foarte frumos, unul dintre putinele locuri unde poti gasi vara putina umbra si aer proaspat in Bucuresti. Ar fi pacat sa se construiasca fie si o Catedrala de dimensiunile celor din Occident, de care sa ne mandrim (banuiesc ca asta e ideea), pe locul unui parc de vechimea si valoarea parcului Carol, atunci cand orasul duce lipsa acuta de spatii verzi (mai ales in zona de centru). Daca exista bani pentru asa ceva (cred ca ar trebui sa fie din donatii), atunci Catedrala ar trebui construita in alta parte.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...