|
te provoaca sa gandesti
epitetele poeziei ce te legeni codrule
Nimic mai incert in acest inceput de vara, decat acea toamna pe care fara de voie o purtam in suflet. Suntem pierduti in ea si suntem pierduti acolo de tot restul, caci de unde ar sti ei unde sa ne caute. Ce-ti mai face pisica, frumoaso? Caii nu mor cand vor caini, nu? Sper sa auzim de bine.
"...un om bun, shi de la tzara..." Imi pare o opinteala epuizanta prin care in mod ultrastangaci incerci sa spui o felie din tine. Abstractie facand de modul de exprimare si de felul in care pui in portativ, incercarea fragmentului, nici nu incape vorba de imbunatatire cata vreme fondul e deplorabil.
Deci tu crezi ca textul reprezinta o felie din mine. Frumos. Eu nici macar nu am pretentia ca e poezie (nu am la tag poezie cum caf unii). Imi pare rau, dar dupa vehementa cu care militai pentru protectia conopidelor, ma asteptam macar la o metafora mai de Doamne-ajuta sau la o tema subtila. N-a fost sa fie ... Intregul text e o avalansa de sentimente contradictorii, anost serpuite. E pur si simplu o scriere care nu merita nici citita, nici disecata. Efectiv nu spune nimic si nu degaja emotii sau sensibilitati. In urma citirii nu ramai cu nici o idee. Seamana cu pacatul maistrului cofetar care se apuca sa sculpteze. Dupa ureche, folosind din abundenta praf de copt si zahar si frisca si bombonele decorative. Si crede ca-i maestru in arta plastica. In plus o mai si pune de-o asociatie a plasticienilor convertiti. Posibil sa-ntelegi comparatia, posibil sa nu. Singura remarca remarcabila ( ;) )e ca iti pare rau. Restul platitudini. Asteptam ca tocmai seful sa faca terci textul cu argumente literare nu cu vorbe fara continut. Nu cred ca ai la-ndemana nici argumentul ca ai postat la plezneala. De ce ? Pentru ca atat postarea asta cat si participarile anterioare transpira un mare orgoliu exacerbat, specific autorilir mici. Nu am postat textul asta la plezneala, a fost chiat foarte greu sa ma hotatasc si mai cu seama sa aleg fragmentul potrivit. Ce ma faceam daca postam tot textul? Recunosc insa faptul ca acele comentarii ale mele sunt pornite din nedreptatea cu care tratati orice scriere pe care nu o intelegeti. Daca nu iscai in prealabil tevatura razboinica, prin care ti-ai facut cu surle si trambite intrarea-n scena, ti-as fi spus doar atat : nici urma de muguri, darmite de seva ! Asa insa ti-ai "cumparat" un comentariu mai amplu care insa nu cred sa-ti fie de folos. Dezamagire totala. Dar din partea mea. Tocmai de unde asteptam o adevarata disectie a textului am primit... nimic. Adica doar cat poti in materie de critica literara. Erai asa virulent in unele situatii ca eu chiar banuiam un ceva ascuns in cunostintele tale dar se dovedeste ca e doar rautate si talentul de a face jocuri de cuvinte. Presupun ca ai citit mult dar asta nu arata ca si ai inteles mult. Multumesc pentru ca nu ai folosit celebrele epitete (poezie de cacat, etc). inteleg ca astepti sa vezi aici poeziile ("talentul") altora si nu critica alor tale. De aceea ma opresc aici, neavand din pacate nimic de oferit pe masura asteptarilor, cel putin pentru moment.
Succes pe mai departe. Este un Blog care se numeste POEZII, aici pe Luneta. Cauta-l si vei "interactiona" cu oameni carora le place poezia. Vei gasi trimise si afisate si multe poezii.
Am uitat sa specific, si poateti va fii util , ca blogul "Poezii" apartine lui ALLEXA si e din 1 Nov.Poti sa-l cauti pe baza datei din calendar.Cred ca-ti va place, mai ales daca iubesti poezia...
chiar imi place poezia foarte mult dar daca tu vrei putem vb si despre altceva!nu e nici o problema mai merge schimbat si subiectul uneori deoarece cu timpu devine plictisitor si plin de monotonie.
mie mi se pare una dintre cele mai frumoase poezii...
RUGÃCIUNEA UNUI DAC Pe când nu era moarte, nimic nemuritor, Nici sâmburul luminii de viatã dãtãtor, Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeauna, Cãci unul erau toate si totul era una; Pe când pãmântul, cerul, vãzduhul, lumea toatã Erau din rândul celor ce n-au fost niciodatã, Pe-atunci erai Tu singur, îmcât mã-ntreb în sine-mi: Au cine-i zeul cãrui plecãm a noastre inemi? El singur zeu stãtut-au nainte de-a fi zeii Si din noian de ape puteri au dat scânteii, El zeilor dã suflet si lumii fericire, El este-al omenimei izvor de mântuire: Sus inimile voastre! Cântare aduceti-i, El este moartea mortii si învierea vietii! Si el îmi dete ochii sã vãd lumina zilei, Si inima-mi împlut-au cu farmecele milei, În vuietul de vânturi auzit-am al lui mers Si-n glas purtat de cântec simtii duiosu-i viers, Si tot pe lângã-acestea cersesc îmc-un adaos: Sã-ngãduie intrarea-mi în vecinicul repaos! Sã blesteme pe-oricine de mine-o avea milã, Sã binecuvinteze pe cel ce mã împilã, S-asculte orice gurã ce-ar vrea ca sã mã râdã, Puteri sã puie-n bratul ce-ar sta sã mã ucidã, S-acela între oameni devinã cel întâi Ce mi-a rãpi chiar piatra ce-oi pune-o cãpãtâi. Gonit de toatã lumea prin anii mei sã trec, Pân ce-oi simti cã ochiu-mi de lacrime e sec, Cã-n orice om din lume un dusman mi se naste, C-ajung pe mine însumi a nu mã mai cunoaste, Cãci chinul si durerea simtirea-mi a-mpietrit-o, Cã pot s-mi blestem mama, pe care am iubit-o Când ura cea mai crudã mi s-ar pãrea amor... Poate-oi uita durerea si voi putea sã mor. Strãin si fãr de lege de voi muri atunce Nevrednicu-mi cadavru în ulitã l-arunce, S-aceluia, Pãrinte, sã-i dai coroanã scumpã Ce-o sã amute cânii, ca inima-mi s-o rumpã, Iar celui ce cu pietre mã va izbi în fatã, Îndurã-te, stãpâne, si dã-i pe veci viatã! Astfel numai, Pãrinte, eu pot sã-ti multumesc, Cã tu mi-ai dat în lume norocul sã trãiesc. Sã cer a tale daruri, genunchi si frunte nu plec, Spre urã si blestemuri as vrea sã te înduplec, Sã simt cã de suflarea-ti suflarea mea se curmã Si-n stingerea eternã dispar fãrã de urmã! (1879, 1 septembrie) sunt singur, Doamne, singur...
adorm pentru a ma legana intr-un vis. liniste... inchid ochii si adorm... intuneric, liniste. ma legan singur, Doamne ca un copil fara CAMIN. ma legan singur. mama m-a parasit. nu stiu de ce... oare cu ce i-am gresit, de m-a lasat singur... educatoarea mea mi-a spus: copilul meu, nu esti singur. si mi-a spus ca a existat in trecut, un om fara de SEAMAN. il chema ISUS. Eu sunt mic si nu prea inteleg cine e ISUS. cine ma poate invata? Educatoarea mi-a spus: copilul meu cand ai sa cresti mare poate VEI INTELEGE cine E ISUS. pana atunci, el m-a rugat sa-ti spun ca pentru orice om de pe acest pamant exista un INGERAS... un copilas. usor naiv, usor hazliu, pus uneori pe sotii. DAR BUN. pana vei intelege cine e ISUS vorbeste cu acest COPIL va veti intelege. el are aripioare si poate sa zboare... si-ti va duce GANDUL UNDE VREI TU. si RUGA TA trebuie sa sune asa: INGER, ingerasul meu... TOTDEAUNA FII CU MINE si ma-nvata a face BINE. eu sunt MIC tu fa-ma MARE eu sunt SLAB tu fa-ma TARE si-n tot locul ma-nsoteste si de RELE ma PAZESTE. DOMMNE, ingerasii TAI, fie INGEREII mei si de ZI si de NOAPTE pana in ceasul cel de MOARTE... AMIN! nu prea inteleg eu poezia asta. dar tot stau si ma intreb, o fi EDUCATOAREA ingerasul meu? si daca da, de ce imi spune mie ca MOS CRACIUN EXISTA?! ca prietenul meu a ras de mine... cand am zis ca eu il astept si anul acesta sa vina sa doarma cu mine in pat si sa ma legene. si m-a INTREBAT: de ce crezi tu, ca EXISTA MOS CRACIUN? nu stii ca anul trecut ai asteptat in zadar sub pomul de Craciun? eu nu stiu ce sa mai cred exista sau nu?! EU sper ca anul acesta va veni. Nu vreau CADOURI. VREAU DOAR SA MA LEGENE. eu nu-l cunosc destul. am vazut oameni care rad si sunt imbracati in rosu si spun ca sunt MOS CRACIUN. dar eu nu cred! ca nu a venit unul sa ma legene. Oare de ce? MOS CRACIUN, te astept si anul acesta in noaptea de CRACIUN. SA MA LEGENI... sunt atat de singur... si plang.
Poeziile
- de
Radu Herjeu
la: 27/11/2003 11:23:51
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura) Nu sunt poezii de-adevaratelea. Sunt niste ganduri care au o forma asemanatoare lor. Daca doresti, ti-as putea trimite prin posta cel mai nou volum de versuri.
Gasesc ca poezia lui Cohen e mai reusita decat versiunea lui Lorca. Sper sa nu fiu prea subiectiv :))
Poezie romaneasca tradusa in alte limbi
- de
(anonim)
la: 17/12/2003 00:18:49
(la: Subiecte traduse si in franceza sau engleza) http://www.romanianvoice.com/poezii/index.html
Sper sa fie de ajutor pt. toti cei interesati care iubesc poezia romaneasca dar nu o pot citi in limba romana...Sunt la dispozitie poezii romanesti traduse in 4 limbi. Mada. PS: Sper sa ajunga mesajul acesta la voi, adica sa fie publicat...
poeziile mele cum vi se par?
- de
ufo strengaritza
la: 22/12/2003 17:22:20
(la: Cele mai frumoase poezii) am si eu niste poezii...si vreau sa aud mai multe pareri...chiar va rog sa comentati...nu zic ca sunt cele mai frumoase...astept o parere...mutumiri!
Ganduri... De cate ori in sus privesc Imi pierd ochii in albastrul ceresc. Undeva departe-n zare Inainte de-asfintit... Era un cer minunat si fermecat Si printre norii mari In zeci de culori pictati Curgeau raze de soare aurii. Puritatea vie a culorilor Veghea pamantul fumuriu... Dar cerul se intuneca, Soarele se ascundea, Culoarea, incet, se stergea. Si-apoi m-am gandit: Oare de ce se termina Aceasta zi atat de senina? Un spectacol minunat... Pacat!...pacat ca s-a terminat ...oare cine a mai privit Al meu asfintit? Culori vii nemaivazute, Raze nestiute ce s-au aratat... Toate...au plecat! Acum noaptea se lasa Si intunericul apasa Soapta calda a vantului ma scalda Si-abia adie-n noaptea asta adanca... Si stau si ma gandesc: Cateodata lumea asta, E prea mica sa visez. Cateodata cerul larg, E prea mare sa-l cuprind Cu a mea privire... Uneori, as vrea in brate sa strang apa Dar e prea moale si prea uda Nepasatoare si prea surda Grabita si galagioasa... Altadata intreg pamantul Sa-l calc, sa il ating as vrea , Dar cu durere simt apoi Ca e prea rece si tacut... As vrea sa vad chiar noaptea, Dar e prea neagra si ascunsa... As vrea cu frunze sa vorbesc Pacat ca sunt prea multe... Flori mi-ar place sa culeg Si parca ele-s prea frumoase... Stele de pe cer as lua Insa acestea ziua ar pieri! Si luna as vrea sa o fur, Dar s-ar intuneca totul in jur Si ar pieri speranta... Ce s-ar intampla cu viata Daca soarele-as fura? Ce s-ar intampla cu lumea Daca iubirea si credinta ati lua? Si totusi... Sunt prea multe ganduri negre Si inimi de ura inundate Caci in lumea asta exista atatea suferinte Si atat de multe lacrimi care curg In speranta ca in ele ne vom ineca Si durerea o vom sterge... Si atatea vorbe goale aruncate in noapte Numai pe unii ii doare...pe altii poate nu. De ce atata chin loveste sufletele pure? ...abia acum imi amintesc Ca sunt prea multe fire de nisip Pe malul marii preasarate Intr-o lume...atat de mica si de mare. Si atunci ma intreb din nou: De ce?...de ce?...de ce? Nimic nu se va schimba? De ce?...de ce?...de ce? ...ramane tot asa. Si iar imi amintesc ca nu se poate Sa le ascunzi toate in noapte... De ce? De ce? La nesfarsit, De ce? De ce? Iar m-am gandit. ...dar nu mai spun nimic Asa a fost sa fie E legea firii poate... ...sau a naturii...cine stie? adevarul vietii mi-e somn...vreau sa adorm... pe margina patului am sa las cosmarurile afara din gand am sa las neplacerile ura va fi departe de casa am sa iau cu mine doar partea frumoasa a vietii pe care o duc momentan. cred ca asa de frumos va fi incat nu voi mai vrea a ma trezi conditia umana as vrea sa mai fac macar un pas mi-am pus in gand sa nu ma las... dar parca nici vointa nu ma mai lasa durerea si viata pe mine apasa. vreau sa inaintez in viata peste toate desi stiu ca nimeni nu poate ...ca acest lucru e cu neputinta si totusi mi-am dat putina silinta. inspre capatul lumii veneam cand am vazut ca de acolo eu porneam fir de praf ce de fericire... asa de multa incat radeam si toate zburau... in jurul meu le invarteam am ras asa de tare incat vocea mea rasunatoare de perete s-a izbit si cand m-am uitat mai bine de sus din tavan sangera am inceput sa plang de spaima si uite ca nu m-a crezut. dar mi-a luat fericirea si mai tare m-a durut curgeau siroaie pe pereti curgeau si lacrimile mele un fir de praf le despartea si intamplarea l-a calcat iar baltile s-au adunat. ce s-a intamplat? ne-am impacat moment priveam cerul intr-o zi si ma gandeam... oare cat e de pur acest albastru minunat si cum stam sa ma gandesc usor vedeam ca se lasa seara...fiorii m-au adunat si unde mai era acum enigma mea? a disparut...in timp ce vroiam s-o elucidez. m-am gandit degeaba...a fost de vina intamplarea si grijilor de maine incep ca sa cedez orb ma uit si privesc in gol dar nu vad nimic privesc atent ceva ceva ce nici nu vad prea atent privesc pentru a putea vedea. ufo strengaritza
despre poezia sa nu prea stiu
- de
mapopescu
la: 05/01/2004 16:48:13
(la: Marin Sorescu, comunist si poet netalentat?) dar "Trei dinti din fata" este un excelent roman. l-am descoperit intr-un dulap de studentie al unui unchi si l-am adus cu mine la Cluj. de vreo 4 ani il vad in biblioteca de cind sint in Franta si imi tot promit ca il citesc.
prima data l-am digerat greu. mi se parea bizar ca se putea scrie asa pe vremea lui Ceausescu. a doua oara l-am devorat. e excelent. vazusem inainte piesa Iona la Teatrul din Cluj, interpretata de Teatrul din Craiova (cred ca este vorba de acelasi spectacol cu George Constantin, insa nu mai tin minte numele actorului :( scuze) si mai citisem "Unde fugim de acasa". dar cei "Trei dinti" sint in topul meu personal. PS poeziile de mai sus (mersi SB_one si sanjuro) sint extraordinare
nu m-au incantat prea tare poeziile
- de
(anonim)
la: 19/02/2004 04:07:18
(la: Cele mai frumoase poezii) Am impresia ca te straduiesti prea mult sa le faci sa sune bine (sau impresionant), si din cauza asta mie i-mi par lipsite de profunzime. I-mi fac impresia unor poezii scrise de un copil (poate esti un copil).
Sper sa nu te deranjeze ce-am zis, ai cerut o parere. Oricum, sunt total neavizat, dar cred ca o poezie ar trebui sa ma atinga, daca pot intelege despre ce e vorba in ea, si cred ca am inteles despre ce e vorba in ale tale.
Are cineva poezia "Unde fugim de-acasa" la-ndemana?
- de
(anonim)
la: 22/02/2004 07:40:30
(la: Marin Sorescu, comunist si poet netalentat?) Acum multi ani, am citit intr-o carte imprumutata poezia "Unde fugim de-acasa". Acum as mai citi-o dar aici unde sunt acum la 2000 de Km de Romania singura posibilitate ar fi Internetul. Daca cineva ar posta poezia pe acest site i-as fi recunoscator.
Merci.
nici eu nu stiu cine e autorul acestei poezii:
- de
bluey2564
la: 04/03/2004 02:56:38
(la: Cele mai frumoase poezii) Am invatat aceasta poezie de la bunicul meu care mi-a marurisit ca a fost prima poezie invatata de el in copilarie. Nu stiu cine a scris-o, dar pentru mine ea ramane "poezia bunicului meu".
Sa sufli mama-n lumanare, Ajunge cat am tot citit. De-acum sunt gata de culcare, De-abia ma tin de obosit Hai, vin' si tu, iubita carte! Hai, vin' cu mine la un loc, Ca toata viata sa am parte De minte multa si noroc. S-a stins lumina... Si-n cascioara, coopilul doarme linistit Visand la ce-a citit aseara, Visand, visand ca-i fericit Varianta prescurtata a poeziei "Scrisoarea a III-a":
> > - Tu esti Mircea? > > - Nu. SB ................................................................ it's nice to be important, but it's more important to be nice ! "Nu cred neaparat ca poetii sunt lenesi, dar cu ajutorul poeziei te afirmi mai rapid, cu un efort mai mic. Si, cum spuneam, munca oboseste. "
Daniel, sincer, tu crezi asa ceva? O poezie favorita de-a mea... si puteti si sa o auziti recitata de autor la
http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/fatfrumos.html Fãt-Frumos -- de Adrian Paunescu Oameni, oameni, fratii mei, Disperatii, fericitii, V-ati spãlat de superstitii, De demoni si dumnezei. Insã-i nu-i destul folos Dacã peste tot ce este V-ati spãlat si de poveste, L-ati pierdut pe Fãt-Frumos. Vin la voi acum plângând, Gura-mi sângerã ca rana, Unde este Consânzeana, In ce bolti, pe ce pãmânt? Mã ridic plângând de jos, Ca la un pierdut examen, Unde vã e basmul, oameni. Ce-ati fãcut cu Fãt-Frumos? Fãt-Frumos n-a existat, N-a stat nimãnui în cale, Era numai visul moale Al vreunui trist bãiat. Mai visati de vreti sã fiti Fericiti cu capu-n pernã, Feriti epoca modernã De rigizi si scofâlciti. Din prea mult entuziasm Sã nu spargeti Voronetul, Dati-i voi mai mare pretul, Oameni, mai râvniti la basm. Voi, care aveti copii, Nu-i lãsati sub gând satanic, Sã respire sterp, mecanic, Ca si când nu ar fi. Doborâti himera jos, Oameni, reveniti în lume, Pe umana noastra culme Regãsiti pe Fãt-Frumos. Fãt-Frumos si toti ai lui, Fiincã unde nu-i poveste Lume nu-i si om nu este Si, de fapt, nimica nu-i. El venea la noi pe jos Si ni l-au rãpit piratii, Vamesi vigilenti, redati-i Actele lui Fãt-Frumos. Dati-i viata înapoi, Ochii mari, miscarea buzii, Fãt-Frumosul din iluzii Si frumos numai prin voi.
|
 loading... |
(la: dragoste si suferinta)
"...vor creşte pe liniştitele..."
"de pereţii casei"
"ploaie mărunta se bate de ea"
"de dupa nori"
"Cobor în jos," (ne-ajungea Eminescu!)
"Nopticã bunã." (asta n-are nimic dar nu m-am abtinut :P)
"Pe trepţi de nori," (lol)
mai vrei?
uite si de Eminescu: "CE TE LEgeni codrule?"
propun sa-ti tai barna din oki si-apoi sa vezi de alte paie.
poezia asta are cusururi dar in niciun caz alea inventate de tine!