comentarii

epoca dezinformarii - henri pierre


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
"Juppe-Gate" - de anita47 la: 14/02/2004 03:43:38
(la: Coruptia oamenilor politici...)
Liderul partidului de guvernamant din Franta - condamnat!


"Juppé-Gate"
Pe 30 ianuarie 2004, clasa politica franceza a fost zguduita de verdictul dat in procesul de coruptie care l-a avut in prim-plan pe Alain Juppé, presedintele partidului de guvernamant din Franta - UMP (Union pour un Mouvement Populaire) , primar al orasului Bordeaux si succesor neoficial al presedintelui Jacques Chirac. Alain Juppé a fost condamnat la 18 luni de inchisoare, cu suspendare, si la pierderea drepturilor civile timp de cinci ani - ceea ce il va scoate, practic, din viata politica timp de 10 ani - pentru "folosirea functiei publice in scop personal". Iata ca o tara ca Franta nu ezita sa-l trimita in judecata - si sa-l condamne - pe liderul partidului aflat la putere, fara ca politicul sa se amestece in actul de justitie. O lectie pentru toata lumea! In ciuda promisiunii initiale, de "retragere din viata politica" - facuta imediat dupa pronuntarea sentintei -, Alain Juppé a fost sfatuit de consilierii sai sa faca apel. Ceea ce va atrage suspendarea temporara a sentintei, pana la judecarea apelului: circa un an. Timp suficient, care ii va permite presedintelui Jacques Chirac sa reactioneze in plan politic, pentru a-si salva protejatul.


Juppé - "iepurele" presedintelui Chirac
Acuzarea si condamnarea lui Juppé are o stransa legatura cu functia detinuta de acesta in fostul partid de guvernamant (RPR - Rassemblement pour la Republique), condus de Jacques Chirac. Alain Juppé a indeplinit functia de trezorier al partidului intre 1988 si 1995, cand seful sau de partid (Chirac) era primar al Parisului si incerca sa devina presedinte al Frantei. Alte 26 de persoane au fost judecate in procesul Juppé. Printre acestia, sapte oameni de afaceri, acuzati de sponsorizare ilegala a RPR, au fost achitati si eliberati. Alte 13 persoane au primit insa o condamnare de sase luni cu suspendare. Louise-Yvonne Cassetta, fost administrator financiar al RPR si manager de fonduri financiare al fostului partid, a primit 14 luni cu suspendare. In cele mai multe cazuri instanta a retinut faptul ca oamenii de afaceri erau santajati fie cu clasica anulare a unor contracte mari, fie cu pierderea unor licitatii, daca nu sponsorizau consistent fostul RPR, devenit ulterior componenta a actualului partid de guvernamant (UMP).

Singurul care nu a aparut in proces a fost presedintele Jacques Chirac, seful direct al lui Alain Juppé - si marele beneficiar al banilor negri adunati de sarguinciosul Juppé - deoarece functia prezidentiala beneficiaza de "imunitate". Dar Chirac, care de curand a anuntat, nu intamplator, intrarea in viata politica a sotiei sale, va putea fi judecat la finale mandatului prezidential, in 2007. Jean Michel Helveg se intreba, ironic, in "Liberation" (31 ianuarie 2004): "Plateste oare actualul presedinte al UMP pentru presedintele de neatins al Republicii?" Cei trei judecatori din Nanterre au respins cererea lui Juppé, ca sentinta sa nu implice functia detinuta actualmente. Judecatorii au sustinut in motivatia sentintei ca "actionand in acest fel, Alain Juppé, in timp ce detinea o functie publica, a inselat poporul suveran... Alain Juppé a actionat in propriul sau avantaj, direct sau indirect. Aceasta reprezinta un abuz de functie".

Cum au observat analistii francezi, fraza de mai sus se potriveste perfect si pentru Jacques Chirac. Condamnarea lui Juppé este doar varful aisbergului in afacerile de coruptie. In primul rand, acest proces a pus pe tapet o serie de "bani negri", adunati de Juppé in folosul sefului sau. 14 milioane de franci "negri" au asigurat "refacerea" si "calatoriile de lux personale" ale lui Jacques Chirac si ale sotiei sale, impreuna cu prietenii lor. Circa 60 de functionari "fictivi" erau platiti de Primaria Parisului, racolati dintre partizanii lui Chirac si sustinatorii UMP, care astfel isi platea camarila din bani publici, prin Juppé. S-au mai judecat o serie de contracte - incheiate cu sponsori ai partidului - pentru construirea de licee in Isle-de-France, precum si contracte pentru modernizarea lifturilor. Tribunalul a acordat o atentie speciala finantarii ilegale a "croazierelor de lux" ale familiei Chirac si prietenilor acestora. Verdictul in procesul Juppé aduce din nou in centrul atentiei coruptia la inalt nivel - care are radacini adanci in Franta -, si care este ilustrata de cateva alte cazuri celebre din ultimii ani.


A cincea republica franceza si marile cazuri de coruptie "la varf"
In 1958, generalul Charles de Gaulle schimba Constitutia Frantei. Astfel, a fost lansata "a cincea republica" franceza. 1958 a fost un an de varf in razboiul colonial din Algeria, iar Franta se afla foarte aproape de un razboi civil, intre partizanii de dreapta ai OAS (Organizatia Armata Secreta) si cei ai "decolonizarii". Prin Constitutia din 1958, Franta devenea o republica prezidentiala. Altfel spus, presedintele decidea in toate problemele interne si externe ale tarii. Generalul De Gaulle, un personaj carismatic dar de mana forte, avea nevoie de puteri depline, pe care si le luase prin Constitutia din 1958, pentru a scoate Franta din cosmarul algerian. In paralel cu problema algeriana se remarcau insa la De Gaulle preocuparile pentru extinderea masiva a puterii personale. Mandatul prezidential de sapte ani i-a intarit si mai mult pozitia in fata Parlamentului francez. In 1968, o conspiratie externa a incercat eliminarea sa (in timpul unei vizite in Romania); s-a salvat pe moment, paradoxal, tocmai datorita loialitatii Partidului Comunist Francez, dirijat de URSS (cu care De Gaulle se gasea, de altfel, in relatii excelente). Astfel, muncitorii francezi nu s-au asociat "studentilor", condusi de personaje precum teroristul Cohn Bendit sau Regis Debray (fost consilier in Chile al socialistului Salvador Allende).

In 1969, in urma unui referendum, De Gaulle a parasit definitiv puterea, spre marele regret al URSS. (In 1969 cade si reteaua Caraman, activa din 1958 in spionarea NATO si transmiterea informatiilor la Moscova). Toti succesorii lui De Gaulle au mentinut "republica prezidentiala".

Georges Pompidou, Valery Giscard d'Estaing si Francois Mitterrand au cautat, prin toate mijloacele, consolidarea sistemului prezidential francez. O data insa cu el au aparut si excesele prezidentiale. Sub Pompidou, "afacerea Markovici" a clatinat din temelii "establishmentul" francez. Actorul Alain Delon - un gaullist convins - deschisese o "casa de prostitutie" frecventata doar de varfurile politice, financiare si industriale din Paris. Implicata direct era chiar sotia presedintelui Pompidou, o prietena a lui Alain Delon. Unul dintre paznicii de corp ai lui Delon - iugoslavul Markovici - a inregistrat-o pe pelicula pe Prima Doamna a Frantei in "momente de placere" si se pregatea sa faca publice aceste imagini. Rezultatul: cadavrul lui Markovici a fost gasit de Politie pe un maidan din Paris, groaznic desfigurat. (In treacat amintim ca Alain Delon - ca si Roman Polanski - nu poate intra in Statele Unite, fiind inca din anii '60 pus sub urmarirea FBI, Delon pentru implicare intr-o crima iar Polanski pentru violarea unei fete de 13 ani).

Valery Giscard d'Estaing a ramas celebru datorita "cadourilor" primite de la presedintele Imperiului Centrafrican, Jean-Bebel Bokassa.

In memoriile sale, intitulate "Adevarul" - scrise dupa ce a fost rasturnat de la putere si se stabilise la periferia Parisului -, Bokassa a sustinut, cu toata candoarea, ca presedintele Valery Giscard d'Estaing, pe langa cadourile foarte scumpe pe care le primise, ii "cerea fete" lui Bokassa, si avea partide de sex cu bastinasele. D'Estaing l-a actionat in judecata pe Bokassa dupa aparitia cartii, dar acesta a sustinut ca presedintele francez o lasase insarcinata chiar pe Catherine, sotia favorita a haremului sau (harem care includea si o romanca), fosta stewardesa la Air Zair, careia ii ceruse apoi sa avorteze. Aceste scandaluri sexuale, care au facut deliciul francezilor, aratau totusi ca presedintele Frantei devenise o institutie a bunului plac, in care era permis orice. In ciuda probelor incriminatoare, nimeni nu a indraznit sa ancheteze aceste "afaceri murdare". Markovici a fost rapid eliminat, iar d'Estaing crezut pe cuvant.


"Corruption à la francaise"
Cu Francois Mitterrand, lucrurile s-au schimbat. Sub cele doua mandate ale sale au aparut primele cazuri grave de coruptie la varf. Strateg politic redutabil si foarte bun orator, Mitterrand a absolvit - cum observa cineva - "scoala de intrigi politice" a celei de-a patra republici si si-a valorificat cunostintele in cea de-a cincea republica. Ca sa fie ales si sa se mentina presedinte al Frantei, el s-a bazat pe Partidul Socialist, pe sindicate si pe Partidul Comunist. De aceea a introdus in guvern oameni din formatiunile mentionate, pentru a-si asigura o majoritate lejera in Parlament si a combate astfel dreapta politica. In primul rand, pe Jacques Chirac si aliatii lui traditionali. Acest echilibru fragil, insa, s-a bazat pe un sistem de "recompense" acordate aliatilor sai: locuri in administratie, contracte, sfere de influenta etc. Sa retinem ca Mitterrand a favorizat chiar membri ai regimului de la Vichy - din care a facut parte - si a uluit intreaga Franta atunci cand s-a descoperit ca avea o fiica majora (Mazarine) si, practic, o a doua sotie si un al doilea camin de peste 20 de ani. Aceasta existenta secreta, paralela, a lui Mitterrand explica foarte bine "dedublarea" personalitatii sale. Sistemul de "recompense" a creat insa fenomenul de "corruption á la francaise", al carui mare pontif a fost Mitterrand: a cumpara, cu bani negri, influenta politica; a vinde si cumpara deciziile; sistemul "comisioanelor"; manipularea "dezvoltarii urbane"; a crea "oameni siguri" pentru concesionarea lucrarilor publice. Tipul de politician impus de cele doua "septenate" ale lui Mitterrand a fost cel "disponibil comercial". Parlamentul francez a ajuns in situatia sa voteze nenumarate "amnistii" si sa creeze noi institutii - Inalta Curte a Republicii si Consiliul Constitutional - pentru "cei cu mana prea lunga". Culmea ironiei, ultimul presedinte al Consiliului Constitutional - Roland Dumas, un prieten apropiat al lui Mitterrand si membru important in "Club des Jacobins", de sorginte masonica - a fost nevoit sa demisioneze datorita implicarii in scandalul Elf-Aquitaine Group. Sunt dificil de trecut in revista toate marile scandaluri de coruptie la varf din epoca Mitterrand. Este suficient sa amintim doar de "scandalul Bernard Tapie" (condamnat pentru aventurile sale financiare cu bani publici) sau "afacerea Edith Cresson" (promovata prim-ministru doar la insistentele lui Mitterrand, apoi in Comisia Europeana, de unde a demisionat datorita "nepotismului" practicat).


Noul sistem represiv din Franta nu include "crimele gulerelor albe"
Prietenii si sustinatorii lui Alain Juppé i-au sarit in ajutor, imediat dupa comunicarea "socantei sentinte". Tonul a fost dat chiar de primul-ministru, Jean-Pierre Raffarin, care a declarat sentinta drept "provizorie" si a insistat ca Franta are nevoie "in serviciul public" de Juppé. Presedintele Adunarii Nationale, Francois Baroin, a declarat ca este "convins ca Juppé va ramane la datorie, in serviciul Frantei", iar Erich Woerth, membru UMP si deputat de Oise, a opinat ca "onestitatea personala a lui Juppé nu a fost niciodata pusa in discutie". Cei care solicita clementa pentru Juppé si imunitate virtuala pentru elita politicii sunt aceleasi persoane care au promovat in Franta noile puteri represive acordate statului, potrivit propunerilor ministrului Justitiei, Dominique Perbem. Masurile propuse de Perbem sporesc caracterul represiv al institutiilor franceze, slabesc "habeas corpus", precum si drepturile celor arestati. Intamplator sau nu, noile masuri represive ignora total "crimele gulerelor albe" (birocratiei aflate la putere), precum si malpraxisul financiar. Exact domeniile in care Chirac si Juppé s-au dovedit mari maestri ai artei.

Recent, Justitia franceza a inceput procesul lui Jean-Charles Marchiani, acuzat de utilizare ilicita a cinci milioane de dolari, fond primit de la un inalt functionar gaullist care s-a indeletnicit cu traficul in Nigeria. Analistii francezi sustin insa ca singurele "crime" sunt cele care au fost "dovedite". Celelalte raman in afara discutiei si a justitiei si dau exemplul lui Bush si Blair, care si-au mintit cu nonsalanta natiunile in privinta armelor de distrugere in masa din Irak, dar care sunt acum "spalati" de pacate de cate un raport bine ticluit, ca recentul raport Hutton. In "afacerea Elf", judecatoarea Eva Joly a pus sub protectie un numar de martori cruciali in proces, datorita amenintarilor anonime cu moartea. Acelasi lucru s-a intamplat si in procesul Juppé. Banuite de amenintarile cu moartea sunt gruparile asa-zis de extrema stanga, care s-au aliat cu Jacques Chirac datorita "diplomatiei" lui Alain Juppé: LRC (Ligue Communiste Revolutionairre), PT (Parti des Travailleurs) si LO (Lutte Ouvriere). "Extrema stanga" franceza - formata de fapt din agenti secreti sub acoperire - a respins in 2002 solicitarea de a-i boicota in turul doi al prezidentialelor pe Jacques Chirac si pe Jean-Marie Le Pen. Dincolo de aceste consideratii, Justitia franceza - continuand sa respinga amestecul politicului - a dat un bun exemplu de independenta. Astfel, ea l-a condamnat, fara menajamente, chiar pe liderul partidului de guvernamant, Alain Juppé! Iata, deci, ca se poate.


Vladimir ALEXE

ZIUA


#9606 (raspuns la: #9605) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Henri Cartier-Bresson - de Dinu Lazar la: 05/08/2004 00:24:44
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
O zi foarte trista pentru fotografie...

Domnul Andrei Pandele l-a cunoscut bine pe HCB si a scris despre intilnirea cu domnia sa citeva rinduri care merita recitite.

Sigur, in presa mondiala se vor putea citi acum multe articole importante si rememorari despre acest mare fotograf, care a marcat o epoca.

Despre viata si opera fotografilor romani care au murit si au fost uitati mult mai repede decit ar fi trebuit, presa din Ro macar - nici cea de specialitate, care de fapt nu exista - nu a scris un rind.

Astept sa vad un sit sau un album sau un premiu sau o sala in muzeul cel nou de arta moderna din Bucuresti sau o placa de bronz cu numele Aurel Mihailopol sau Armand Rosenthal sau Berman...
#19046 (raspuns la: #19023) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lectura de vineri: interviu cu HENRI CARTIER-BRESSON - de Dinu Lazar la: 06/08/2004 09:52:23
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
An appreciation of the life of Photographer HENRI CARTIER-BRESSON
An hour-long interview with the father of modern photojournalism at
http://www.charlierose.com
#19152 (raspuns la: #19139) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Henri Cartier-Bresson (1908 – 2004), fotograf - OMAGIU - de ovidiusimina la: 11/08/2004 10:54:33
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
« Au fond, ce n’est pas la photo en soi qui
m’interesse. Ce qui je veux c’est de capter une
fraction de seconde du réel »

Henri Cartier-Bresson (1908 – 2004)
===================================================

Kingdoms of the world in a moment

Aug 5th 2004, From The Economist print edition
http://www.economist.com/cities/displaystory.cfm?story_id=3071607

Henri Cartier-Bresson, whose photographs defined the
20th century, died on August 3rd at the age of 95

ALTHOUGH his name was familiar almost everywhere, far
more so indeed than his work, Henri Cartier-Bresson
himself was not a familiar sight. With his alert blue
eyes and a coloured handkerchief knotted round his
neck, he would wander the streets near his home on
Paris's rue de Rivoli and seldom be recognised. One of
the greatest photographers of the 20th century was
himself rarely photographed.

In his lifetime, he travelled to all corners of the
earth, capturing images of some of the most
extraordinary moments of 20th-century history—the
Spanish civil war, the liberation of Paris after the
second world war and the funeral of Mahatma Gandhi. At
the same time he framed and preserved less famous
moments, elevating them with his genius so that they
somehow seemed to capture the essence of life itself.

His unequalled ability to seize a millisecond in time
was uncanny. In his book “The Decisive Moment”,
published in 1952, he wrote: “It is the simultaneous
recognition, in a fraction of a second, of the
significance of an event as well as a precise
organisation of forms, which give that event its
proper expression.” He was never very interested in
the technology of photography, in the effects that
could be obtained during developing and editing in a
dark room. It was all about the thrill of the chase,
the chance to seize a moment.

The man who first inspired Mr Cartier-Bresson was a
photographer called Martin Munkacsi, whose picture of
naked African boys running into Lake Tanganyika in
1931 persuaded him to take photography seriously. “I
couldn't believe that such a thing could be caught on
camera,” he said, “so I grabbed my Leica and went out
into the street.”

Between 1932 and 1935, he lived rough in Italy, Mexico
and Spain where he took some of his most memorable
images. Back in Paris he worked with Jean Renoir, a
film director, and ended up playing the unlikely role
of an English servant in the director's masterpiece,
“La Règle du Jeu”. He was a prisoner-of-war for three
years, and after the war was one of the founders of
the Magnum agency, a trail-blazing photographers'
co-operative. In 1948 he went on the road again,
mostly to India and China (in time for the fall of
Chiang Kai-shek), in an age when the images of
photojournalists like him filled the pages of picture
magazines that were, in the pre-television era,
hungrily viewed by millions.

Unassuming genius
For the last quarter of a century, Mr Cartier-Bresson
eschewed photography, taking only the occasional
snapshot of friends and family, and turning his
attention to drawing. (He trained originally as a
painter, his early work influenced by his friend, the
surrealist artist Max Ernst.) He maintained that he
scarcely wanted to discuss photography any more. “It's
like when you're divorced”, he said, “and people keep
asking about your former wife. There's something
indecent about it.”

He settled into a quiet life in France—in Paris and in
the small house that he owned for some 30 years in the
Lubéron, a region in the south of the country, to the
east of Avignon. And there he died on Tuesday August
3rd, just less than three weeks away from his 96th
birthday.

Mr Cartier-Bresson always said that to be a great
photographer you had to be unintrusive. “For me,
photography is very much a physical pleasure—it's like
hunting, except that we don't kill.” At the height of
his career he would stalk his subjects, and his quarry
would often be unaware that it had been captured on
film. His desire to remain out of the limelight stayed
with him to the end, including his wish to hold back
the world's photographers from the funeral of one of
the greatest of them.

His funeral was a private affair attended by some 50
family and close friends. Only after it had ended did
the French Ministry of Culture make an official
announcement of his death. And the next day, August
5th, many of his most famous images were splashed
across the front pages of newspapers the world over: a
woman slapping an informer she recognises at a
deportation camp in Dessau in 1945; Muslim women in
Srinagar, Kashmir, praying to the sun as it rises over
the distant Himalayas; and a French family picnicking
by the River Marne in 1938, almost a last pre-war
moment of stillness.

Of Mr Cartier-Bresson's death, President Jacques
Chirac said: “With him, France loses a genius
photographer, a true master, and one of the most
gifted artists of his generation.” But it is not only
France's loss. Mr Cartier-Bresson's fame, which grew
despite his efforts to avoid it, reminds a much wider
world of its persistent admiration for unassuming
genius, and of the dwindling stock of targets for that
admiration.

================================================

La famille d'Henri Cartier-Bresson, la Fondation Henri
Cartier-Bresson, les photographes et l'équipe de
Magnum Photos ont la tristesse de vous annoncer le
décès d'Henri Cartier-Bresson le 3 Août à 9h30 dans sa
maison du Luberon.Les obsèques ont eu lieu dans la
plus grande intimité. Un hommage sera organisé à sa
mémoire début septembre.
================================================

Mai multe informatii referitoare la persoanlitatea si opera lui Henri Cartier-Bresson puteti gasi pe site-ul MAGNUM Agency, fondata de HCB. Adresa este http://www.magnumphotos.com/c/ , asa cum s-a mai spus pe acest forum de discutii. Intr-adevar, acolo putem vedea cu totii niste fotografii. Adevarate...

din Bucuresti, un biet ucenic intr-ale fotografiei, Ovidiu SIMINA
11/08/2004
Cluj: Omagiu lui Henri Cartier-Besson - de Dragos Bora la: 12/08/2004 09:09:40
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Henri Cartier-Besson a murit luni 2 august 2004.

"Am admirat intotdeauna cat de hotarata a fost arta sa,
niciodata n-a taiat, niciodata n-a schimbat lucruri in
laborator: fotografia trebuia sa fie o imagine reala a
momentului. Doar cu un mic Leica si obiective de 50 mm,
el a schimbat lumea sau cel putin modul in care noi ve-
dem lumea" (New York Times - 4 august 2004)

Vineri, 13 august 2004, la ora 20, et. II, la Casa de
Cultura a Studentilor din Cluj
Dl. Prof. Dr. Iosif Viehmann, cu sprijinul
Centrului Cultural Francez, dedica o seara celui care
a fost Henri Cartier-Besson.
Epoca in care agresorii se autonumesc ELIBERATORI si aparatorii - de (anonim) la: 01/01/2005 03:41:33
(la: Bush-Personalitatea Anului)
Traim in epoca in care agresorii se autonumesc "ELIBERATORI" si aparatorii unei tarii sint numiti "TERORISTI".

Se pare ca setea pentru "aurul negru" a juns la paroxism. Nu mai conteaza valorile morale si legile internationale. Continuam sa construim HOLOCAUST-uri (sept. 11) pentru a avea pretexte sa exploatam natiuni si distruge civilizatii.
In timp ce Milosevic este judecat pentru "crime impotriva umanitatii" Bush (care a omorit peste 100 000 de iakieni in mai putin de doi ani) este declarat "Persoana Anului". Criminali ca mafiotul de Berlusconi, impotenti ca John Howard si Tony Blair ii secondeaza pe americani in a turna milioane de kilograme de bombe peste tot imprejurul lumii si media ni-i prezinta ca pe "Aparatori ai crestinatatii"! Pilotii super-antrenati care toarna bombe de la 10000 Km inaltime sint considerati eroi in timp ce niste copii desculti care se infasoara in exploziv, pentru ca corpul lor este singura arma de care dispun, si se arunca in aer sperind sa omoare cit mai multi inamici, sint numiti TERORISTI.
Cei care isi tradeaza natiunea si colaboreaza cu americanii si evreii (ALAWI) sint numiti "EROII NATIONALI"!
Toata scursura unei natiuni degenrate si decadente: analfabeti, aclolisti, drogati, homosexuali, curve de strada, proxeneti, criminali de dtrep comun... sint trimisi sa omoare si sa tortureze alte natiuni.
In asa atmosfera politica nu ne mai mira ca un betiv, analfabet si criminal international ca G. W. Bush este numit "PERSON OF THE YEAR". Good on you Times Magazine! Probabil unul dintre proprietari tai este Mr Woolfowitz sau cineva din neamurile lui.
#32535 (raspuns la: #32466) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
din nefericire traim in epoca - de anib la: 16/02/2006 09:39:48
(la: CE INSEAMNA SA FI SIMPLU?)
din nefericire traim in epoca extremelor, consumerism ajuns la extrem

de exemplu, exista institute de cercetare in care se calculeaza cit timp sa ne tina lucrurile cumparate, ca sa ne ducem sa cumparam altele noi

pantofii, pina intr-un an de zile, frigiderul 3, tv-ul 2-5 etc. ati stiut asta?

daca ne convine sa muncim ca prostii sa dam banii pe prostii atunci incurajam consumerismul si cumparam ce nu ne trebuie

oricum e destul de greu sa nu cumperi cind esti bombardat cu ads pe toate canalele tv si cind firea noastra invidioasa vrea sa aiba si ea ce are tata floarea
" Numai intr`o epoca ce se ap - de DreamSeller la: 03/03/2006 00:30:39
(la: Moralitatea - ne este ea de vreun folos?)
" Numai intr`o epoca ce se apropie de sfarsit, cand omul nu mai are forta sa traiasca plenar, ci schilodit, ca un creier, ca un stomac ori ca o ureche, morala poate ajunge sa propovaduiasca negarea vietii." F. Nietzsche - Genealogia moralei


"Ce carti ai lua daca ar trebui sa pleci pe mare si daca ai avea doar un metru spatiu pentru ele?" N.I
in zei si zmei? - de jeniffer la: 01/07/2006 01:31:54
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
"doi cautatori arata ca, de la molecula la om, trecind prin celula si virus, viata se bazeaza pe interactiuni libere ghidate pe selectiunea naturala si nu sub dictatura unui zeu programat inscris in adn. nu mai sintem nici, de la copernic, centrul universului, nici de la darwin, pe virful creatiei. nu sintem deci nici centrul, nici finalitatea propriului nostru organism dar o societate decentralizata de celule. nici dumnezeu nici gene... determinismul face loc libertatii iar bilogia nu devine decit mai pasionanta." JEAN-JACQUES KUPIEC, PIERRE SONIGO

credinciosii in zei confunda capacitatile de organizatie ale omului cu cele date de dumnezeu, fac din ceea ce s-a creat si am creat creatia lui si cred ca fara aceasta credinta omul nu va sti sa se organizeze. epoca bibliei a dat nastere la constructii si creatii dar cea de acum nu se mai potriveste cu acele timpuri. cum sa ne intoarcem la dumnezeu cind nu mai vrem de credinte in iluzii, ingeri si fantome? cei care au gindit ca acestea nu exista au atras atentia religiei puternice despre evrei, cu isus, israel si ismael. de ce nu se poate intelege ca este pozitiv sa privim societatea prin prisma calitatilor si organizitaiei comune decit prin cea a acestor religii, unde te daruiesti iluziei?

daca este ateism din om, este om fara dumnezeu, nu exista dumnezeu fara om. Karl Barth

#130946 (raspuns la: #130834) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
diferenta intre epoci - de jeniffer la: 07/07/2006 23:54:03
(la: Viata nu glumeste cu darurile)
lucrurile care au evoluat si nascut nu sint traite la fel de generatiile diferite sau uneori. in epoca noastra ceea ce conteaza este la fel de important pentru tineri ca ceea ce conta pentru cei din alte epoci. respectul este inspre om si morala decurge de la justitie si invatamint, nu de la religie. tehnicile de astazi de invatamint nu sint aceleasi si problemele societatii diferite. tinerii de astazi traiesc conceptiile si prioritatile de astazi, dar dificil uneori de inteles de cei care nu le cunosc.
* - de cattallin2002 la: 11/01/2007 15:28:38
(la: Isus + Maria Magdalena)
Pentru cineva care nu este credincios nu ar avea nici cea mai mica importanta.
Pentru cineva care este crestin ar trebui sa aiba o mare importanta. Mai ales avind in vedere ca toate denominatiile crestine spun ca Iisus a fost Dumnezeu si recunosc Biblia (martorii si mormonii cred ca nu sint considerati crestini de toti ceilalti).
Aceste idei (ca mai sint si altele) speculeaza ceea ce nu este scris in Biblie. Aparute mai ales in mediul neoprotestant si protestant sint favorizate de faptul ca acestia mai nou aparuti au la baza doar Biblia. Majoritatea informatiilor despre religie din documentare, de pe site-uri, carti, in general in limba engleza sint provenite din acest mediu.
In general ortodoxia nu se cunoaste in afara mediului ortodox (tarile ortodoxe-nu ca s-ar cunoaste f mult si aici). De exemplu la noi exista si viata Sfintei Maria Magdalena la
http://paginiortodoxe.tripod.com/vsiul/07-22-sf_maria_magdalena.html
Aceste culte nou aparute in crestinism au scos scos sfintii si au minimalizat importanta Fecioarei Maria, de aceea femeia nu prea mai era reprezentata in biserica.
Din ce se stie cele 4 evanghelii au fost scrise chiar de autorii lor in primul secol, doar Sfintul Ioan a scris-o mai tirziu cunoscind si cele 3 scrise inainte (in jurul anului 100). Evangheliile apocrife se presupune ca au aparut dupa anul 150, fiind produse de diverse secte ale timpului pt legitimizarea credintelor lor (gnostici, etc.). In primul rind nu prea aveau cum sa fie scrise chiar de autori. Iuda murind inainte de cincizecime si cunoscindu-l pe Mintuitor maxim 3 ani jumatate (atit a predicat), nu prea se stie cum a putut scrie in timpul asta, mai ales ca nimeni din toti ceilalti nu a scris ceva in perioada asta.
Acum citeva speculatii despre subiectul propus. Maria Magdalena a cunoscut pe Mintuitor in timpul celor 3 ani jumatate. Inca dinainte erau apostoli cu Iisus care il urmau peste tot. Mai erau si altii (de exemplu cei 70 de apostoli, mai multe femei, uneori multimi) care erau tot timpul cu Mintuitorul. Unde putea avea loc legatura?
In apocrifa evanghelia dupa Maria Magdalena nu se precizeaza ca ar fi avut vreo legatura.
Pictura lui Leonardo este adusa in discutie doar in contextul in care facea parte dintr-o organizatie secreta, Prioria Sionului, pastratoare a unor taine. "Prioria Sionului a fost fondata in 1956, in Franta, de catre patru tineri, in frunte cu Pierre Plantard, care facuse o pasiune pentru ordinele cavaleresti. In 1942, infiintase Ordinul Cavalerilor Alfa Galates, ale carui idei rasiste au atras multi tineri. Apoi, in 1956, Pierre si-a „descoperit“ originile… merovingiene si a infiintat Prioria Sionului, ordin cavaleresc caruia i-a fabricat un trecut, in care i-a inclus pe Leonardo da Vinci, Jean Cocteau, ca Mari Maestri."
Asadar Leonardo o putea picta si pe strabunica lui in tablou. (se pare ca mai folosea citeodata modele femei pentru a infatisa tineri).
In ortodoxie pictura lui Leonardo nici nu e icoana. Catolicii au liberalizat in acea epoca pictarea icoanelor.
La inceput nu cred ca era vorba sa fie scrise evangheliile, mai ales ca putini stiau sa citeasca. Probabil pentru a nu aparea telefonul fara fir s-au scris. S-a alcatuit canonul Noului Testament pentru ca aparusera tot felul de alte scrieri. Cele 4 evanghelii nu se contrazic. Apocrifele contin doar unele asemanari cu crestinismul, avind elemente pagine. Nici o treaba cu crestinismul, doar o imbinare de diferite religii si concepte. Ca si cum peste citeva sute de ani se vor descoperi scrierile unei secte de acum si se gindesc ca au gasit adevarul despre crestinism. Se pot gasi mai multe date pe net.
Apar subiecte discutate la alte conferinte: Maria Magdalena nu se spune ca a fost prostituata, doar ca Iisus a scos 7 duhuri din ea; nu prea scrie in Biblie crede si nu cerceta, dimpotriva; in zilele noastre nu se primesc in manastire cei ce au sub 8 clase, la Muntele Athos se zice ca majoritatea au facultate. In ortodoxie si catolicism baza este smerenia, opusa mindriei. Un prieten f bun se va calugari si a terminat facultatea de medicina.
Comentariul meu e pentru cei credinciosi.

cattallin2002@yahoo.com
#167931 (raspuns la: #165955) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
secondo tempo - de Intruder la: 04/11/2007 11:26:42
(la: cenusa'n cap sau prostie?)
avem indoctrinat ca suntem mici, amarati si ca trebuie sa suferim ?
nu...trebuie sa ne intre in cap ca "dacii au fost cei mai viteji si mai drepti dintre traci". nu conteaza ca Stefan cel Mare a facut compromisuri, la fel si Mihai Viteazul, la fel si regele Mihai!
cine i-a tradat pe Horia, Closca si Crisan? cine l-a tradat pe Mihai Viteazul? dar pe Vladimirescu? ha?!!
la nivel de natie, timp de peste patru decenii, am fost indoctrinati ca romanii au fost cei mai pasnici si mai ospitalieri, ca nimeni pe lume n-a mai varsat atata sange pe campurile de lupta, ca am fost bodyguard-ul Europei si ca d-aia n-avem noi monumente, statui, palate medievale si fantani arteziene! (si alea care au fost, au fost matrasite de Ceausescu)... francezii, italienii, belgienii, americanii, englezii, impreuna cu romanii de-acolo au reactionat dur atunci iar noi, cei ramasi acasa, am aplaudat pan-am facut bataturi in palme si spume la gura! buon, asta a fost, s-a dus!
in '41, armata romana a trecut in flancul armatei germane, luptand in campania de est impotriva URSS. miza?...Basarabia si Bucovina! ma rog, nu chiar miza...mai degraba un bonus!...apoi, s-a trecut cu arme, bagaje si steaguri pe frontrilel din Odessa, Stalingrad, Sevastopol. Romania (plina de zel patriotic) a dat tot ce-a putut, inclusiv petrol si grau, de-a moka. in 43-44, economia tarii era la pamant... in 23 august '44, armata romana, cu acordul regelui Mihai au intors magarul de la vest la est si au reusit lovitura de stat. ee?
fiecare epoca si fiecare cotitura istorica a avut o perioada trendy, sa fie clar!

Va invit sa dezbatem de ce vorbim in soapta ca suntem romani ?
a vorbit careva in soapta?...nu suntem pe Via Claudia din Roma, ci pe un forum romanesc, unde orice user are drept la replica. personal, am refuzat sa moderez doar una bucata comentariu (unde cineva scria cu majuscule "moarte tiganilor")...atat!
a face din tantar armasar, e tot o mentalitate (oarecare, a tuturor si-a nimanui)...:D
da, ma mandresc ca sunt roman, atunci cand nationala de fotbal obtine victorie si ascult imnul, cand aud colinde de Craciun, cand merg pe Transfagarasan, Bucegi, sau Valea Cernei...cand stiu c-au existat Carol Davila, Kogalniceanu, Ion Brad, I. L. Caragiale, parintele Galeriu, Petru Maior, Gheorghe Sincai, Gh. Asachi, Ion Heliade Radulescu, Nicolae Iorga, Grigore Antipa, Emil Racovita, Henri Coanda, George Enescu, Nicolae Grigorescu, Tonitza, s.a...cand merg (din an in pasti) la Bulandra sau Teatrul National, cand (re)vad un film romanesc de anvergura, cand canta Ion Voicu la vioara sau cand ii ascult pe cei de la "Phoenix"...
mi-e rusine ca sunt roman, cand vad la TV moaca lui Becali, cand nu pot sa ocolesc gropile de pe autostrada, cand sunt nevoit sa dau "o mica atentie" unei tzoape oarecare de la vreun ghiseu, ca sa nu pierd timp si nervi...cand ma lovesc de prosti mai perfecti ca mine, cand stiu ca Mama Omida are blog si o gramada de adolescenti isi cheltuiesc banutii pe la salile de net, cand o treime din pustanii tarii sunt extaziati de filmuletul unde (vezi doamne) Irinel si Monica Columbeanu "fac sex oral", cand dau nas in nas cu cersetori amatori si jenati, cand vad pe Rai Uno, Rete 4 sau EuroNews ce cloaca imputita era in tabara romanilor din zona Tor di Quinto, cand vad ca majoritatea strainilor stiu doar ca Romania e patria lui Dracula, cand citesc ca romanii sunt pe ultimul loc in Europa la consumul de sapun si pasta de dinti, etc...ce vreti? asta sunt!

daca m-am abatut de la subiectul conferintei sau am scris saptejdemii de caractere in 1232 de episoade sau am fost offtopic sau daca cineva si-a poluat retina cu aberatiile mele...ma doare-n "kurdistan"! cafeneaua cu tot ce contine ea, este proprietatea lui Racovitan si nick-ul "Intruder" apare intotdeauna la inceputul postarilor, nu la sfarsit!
olivoar, scuze de deranj si multumesc pentru atentie.
(azi sunteti scutiti de cheta aruncata in cipilica...:D)
"Dacii" - 1967 - de RSI la: 05/01/2013 16:06:29 Modificat la: 05/01/2013 16:13:42
(la: Sergiu Nicolaescu, valoare nationala sau manipulator?)
Care a fost la vremea aceea importanta filmului "Dacii"?
In 1967 Romania era la apogeul perioadei de liberalizare care incepuse prin 1964 si urma a se sfarsi prin 1970.
Sunt 3 aspecte importante care au facut din acest film un punct de referinta.

1. Era primul film romanesc facut in cooperare cu Occidentul in care regizorul, scenaristul si actorii principali erau români. Fuseseră colaborări și până atunci (vezi filmul Serbările galante coprodus cu studiourile Gaumont) în care românii furnizau peisajele, caii și actorii în rolurile secundare, plus figuranții.
Acum Vestul contribuia doar cu cațiva artiști foarte iubiți în România acelei epoci ca Pierre Brice (cunoscut din filmele în care juca pe Winnnetou) și Marie-Jose Nat.

2. Subiectul istoric: se vorbea de daci și de romani, după o perioadă de comunism stalinist în care rolul acestora în formarea poporului român era ignorat sau în cel mai bun caz minimizat iar ”rolul” slavilor în geneza românilor era exacerbat până la ridicol.

3. Ideea luptei dintre un popor mic și un imperiu enorm (”noi suntem stăpânii lumii”) care stimula imaginația tineretului în a face parabola cu situația României în fața imperiului sovietic.

Astâzi, dacă m-aș uita din nou la acest film probabil că l-aș găsi naiv, plin de clișee etc. Dar atunci a avut un ecou foarte puternic.
hai sa privim din alt punct de vedere... - de (anonim) la: 28/08/2003 12:10:53
(la: De ce sexul in public e dezaprobat?)
tu lasi sa se inteleaga, d-le Racovitan, ca pentru dumneata este perfect all right ca doi indivizi sa faca sex in pielea goala in mijlocul Pietei Universitatii... ceea ce face ca cititorul sa poata creada ca asta pentru tine este o priveliste minunata, nu-i asa?

in acest caz, de ce sa nu impingem libertismul la extrem si sa spunem ca este perfect in regula ca incepand de maine toata lumea sa isi arunce hainele in foc si sa isi duca existenta in pielea goala, pentru ca nu ar fi nici o rusine in asta atata vreme cat este lipsit de rusine a se face sex in mijlocul strazii?!?! cam cum ar fi viata atunci? ne-am intoarce la epoca primitiva, nu?

am sentimentul ca nu ai inteles ideea principala a mesajului meu anterior.incercam sa iti explic cum ca sunt impotriva sexului in public in speranta ca mai este o sansa in a salva putinul sublim ce mai exista in specia umana: si anume momentele de intimitate intre femeie si barbat, clipele in care te daruiesti celui drag si imparti cu el pana si cel mai ascuns secret al tau.

cum s-ar mai putea asta intampla daca toti oamenii ar face sex in public? unde ar ajunge conceptul de cuplu, de intimitate?

ai dreptate cand afirmi ca intreband 100 de persoane, cca.99 vor fi de acord sa caste gura la cei doi indivizi ce fac sex in pielea goala in mijlocul Pietii Universitatii. Cei 99 de insi vor fi insa, cu siguranta, la fel de lipsiti de moralitate ca si cel ce le-a pus intrebarea. Raspunsul lor afirmativ va fi venit din curiozitate, indiferenta si perversitate.Neacordand nici o clipa implicatiilor inerente actului.
Gabita

PS- nu e nimerit sa numesti "anonim fricos" o persoana ce se semneaza cu numele propriu. incearca si gaseste un alt pseudonim,te rog!
#75 (raspuns la: #74) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cu sau fara importanta - de (anonim) la: 08/09/2003 03:57:33
(la: bani)
Banii... un subiect vechi de cand lumea.
In societatea in care traim, banii isi au importanta lor avand in vedere ca ei sunt instrumentul de plata folosit de om. Spunand asta , ma refer la faptul ca , nu ne mai putem intoarce in epoca medievala cand mestesugaritul era la mare pret si oamenii isi plateau cu metoda:serviciu-contra-serviciu. Traim intr-o lumea in care marea majoritatea a oamenilor gandesc "bani" in 90% din timpul lor. M-a socat la un moment dat povestea unei prietene care a solicitat ajutor fratelui ei pentru a se muta si a trebuit sa il plateasca o anumita suma de bani pe ora, pentru timpul cat el a ajutat-o. Ce iti spune asta?

Fac parte din clasa sociala numita medie. Nu ma lafai in bani, muncesc pentru fiecare leut si imi cumpanesc fiecare impuls de cumparare. Ca visez uneori sa castig la Loto, de exemplu? Da, visez... dar stii de ce? Pentru ca imi doresc din suflet sa am bani pentru ca sa pot sa fac cadouri celor dragi mie. Ador sa fac cadouri, sa pot citi bucurie in ochii celor dragi.

As putea sa iti scriu ore intregi Gabriel, am sa incerc insa sa vin doar cu o fraza de incheiere care sa cuprinda cateva idei.

Sa ai bani suficienti sau multi inseamna sa scapi de stress-ul financiar al fiecarei zi, sa duci o viata mai confortabila si sa ai posibilitatea de a calatori prin lume.Partea negativa este ca cel ce are bani multi nu stie niciodata daca are prieteni adevarati sau nu, pentru ca va trai intotdeauna cu intrebare: sunt eu cel pe care il iubeste sau banii mei?

Sa nu ai bani suficienti sau multi inseamna sa fii atent in fiecare clipa a existentei tale pentru a iti tine situatia financiara sub control, sa traiesti o viata simpla (dar care poate fi valoroasa!) si sa ai certitudinea ca cei ce iti sunt prieteni sunt langa tine pentru cel ce tu esti!

Sa nu ai bani deloc, sa fii sarac, este trist si se intampla deseori celor ce si-au limitat universul la zilele din trecut si s-au complacut in starea de fapt, fara a depune prea mult efort pentru a progresa.
Gabita
Händel - de (anonim) la: 10/09/2003 05:43:28
(la: Muzica culta si ciuma religiei)
E sigur si fara nici cea mai mica indoiala ca acea profesoara de muzica era sau mai este inca "f.f.f. saraca cu duhul", ca era si inca mai este "necredincioasa" si mai ales "nepregatita profesional". Chiar daca conditiile dinainte de '81 o abligau la mentinerea unei anumite 'linii', pt. a nu deranja pe nimeni, se putea limita la "Händel si epoca lui". Ora mea de muzica pana in '79, s-ar fi putut transforma in acest caz 'Händel' precis si cu curaj, si fara a mai sti nimeni de unde am pornit, intr-o ora de religie. Si orele de ateism, pe care le faceam 'obligat' la dirigentie, sunau 'a ore de religie', 'adica, cum nu trebuie sa crezi' etc, etc.
Ai perfecta dreptate Dane, sa te intrebi? Si ai gasit si raspunsul corect si adevarat, sper.
Cu simpatie si pt. Pisicutza.
#211 (raspuns la: #169) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Alo ,Papadie67? - de (anonim) la: 26/09/2003 11:01:20
(la: Alergie la Vivaldi)
Alo,da, ma numesc Papadie67 si tot ma pling in stinga si-n dreapta...aalo,da sint un product al epocii de aur ,alo,da, folosesc fraze mari ca sa va aburesc asa ca odinioara dar de fapt imi urasc aproapele,alo da ma aude cineva ,ca eu tot scriu abureli si despre Vivaldi si despre viata gay si despre stress ,alo da ma aude cineva ?
De fapt sint un expert ad-hoc in tot ce exista pe pamint de discutat.Sint de fapt un buric romanesc al pamintului.Aloooo , inteles ? Nu nu am inteles stimabile........

P.S. Cam asta ne-a dat epoca de aur dragi fosti Tovarasi
.....floare de papadie si ce sa-i faci ca-i plina Romania de ea :)
#491 (raspuns la: #457) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Gabriel Liiceanu analizeaza s - de animis la: 02/10/2003 13:30:05
(la: Literatura postdecembrista?)
Gabriel Liiceanu analizeaza superb in cartea sa "Usa interzisa" lupta pentru refacerea sistemului de iluzii pierdut in epoca "postdecembrista". Este un "pai" de care, eventual, ne putem agata in valtoarea care ne ameteste de 13 ani incoace.
"Podul de piatra trebuie refacut" ne-a cantat, din nou, Mircea Florian la Sala Palatului.
#666 (raspuns la: #563) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un aticol obiectiv, sustinut - de Nico la: 11/10/2003 08:36:30
(la: A existat holocaust in Romania?)
Multumesc Ingrid.
Un aticol obiectiv, sustinut viguros de extrase din documentele oficiale ale epocii. Dupa mine asta arata ca nu a existat o politica de exterminare a evreilor in Romania. Persecutii, deportari, da; exterminari ca politica de stat nu.
Cititi articolul:
[http://www.ziua.ro/search.php?class=2003&id=21097&kword=Documente+ale+MAE+la+Muzeul+Holocaustului&style=3]
#1054 (raspuns la: #1051) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Punct de vedere? - de RSI la: 13/10/2003 09:30:15
(la: A existat holocaust in Romania?)
Acest punct de vedere reprezinta o incercare de negare a Holocaustului facuta tocmai de cei ce au participat la exterminarea populatiei evreiesti din Romania. Ce alta pozitie putea adopta miscarea legionara si fostul lider al garzii de fier din acea epoca Gh. Calciu, colaborator fidel al revistei Rost? O abila incercare de a acuza comunitatea evreiasca de "umflarea" numarului victimelor este referirea la monumentul din curtea Templului Coral din Bucuresti unde se vorbeste de 400,000 de morti. Aceasta cifra INCLUDE victimele regimului maghiar care au fost deportate din Ardealul de nord aflat sub ocupatia Ungariei.
#1160 (raspuns la: #1027) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...