comentarii

eram vesel


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
un porumbel-un gest-o poza - de (anonim) la: 05/11/2004 12:52:33
(la: Ce v-a inseninat ziua de azi?)
de obicei sunt vesela-asa ma trezesc.si ieri eram la fel numai ca s-a intamplat ceva ce a sporit aceasta stare:hraneam cu paine un porumbel si am fost fotografiata de un domn care m-a si complimentat ulterior.asta m-a facut sa ma simt extrem de bine si de plina de viata.cool,nu?
Am un helmet de cand eram mic - de Horia D la: 07/12/2004 18:00:55
(la: Trancaneala Aristocrata)
Am un helmet de cand eram mic si prost si-mi riscam viata pe motocicleta:))), si mai am una de cand eram putin mai mare si putin mai destept, si mergeam la white water kayaking... Cine vrea sa cumpere un white water kayak? E bun, marca dagger.... albastru.. cu toate ce de trebuinta (skirt, pfd, helmet, floating bags, dry bags, wet suit, gloves, boots, etc...) cheap!!

The things that come to those who wait are what's left behind by those
who got there first.
#31006 (raspuns la: #31004) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Si totusi eram viu. - de M.PAMFILIE la: 14/12/2004 00:21:29
(la: Existenta)
...de cenusa eram
Si existam fara sa traiesc
Si totusi eram viu.
Este cazul sa fiu sincer si direct,santeti poetul sufletului omenesc si doresc in viitor mult sa scriti,eu unul voi citi.
Pomul de Craciun - nu-mi pot - de alura la: 20/12/2004 11:03:21
(la: Ce va inspira Craciunul?)
Pomul de Craciun - nu-mi pot imagina Craciunul fara bradul verde, natural, parfumat pe care-l impodobesc cu drag in fiecare an impreuna cu cei dragi sau pentru ei. De la primul pas pe care-l fac iesind din casa, atunci cind pornesc spre alegerea bradului simt infrigurarea. Imi plac bradutii mici si bogati, plini cu crengute de un verde inchis. In fiecare an mai adaug cateva globulete noi si imi amintesc de prima instalatie care avea stele mari si colorate ( acum mi s-ar parea kitsch, dar in copilarie era minunata; ca si bomboanele invelite in staniol pe care le mancam in primele 2 zile si lasam doar ambalajul). Acum am alte preferinte, imi aleg doar doua culori ca sa-l impodobesc si mi se pare mai frumos asa, desi nu mai e la fel de vesel... poate anul acesta voi face o excetie!

Apoi cadourile, ce bucurie! Imi place la nebunie sa fac cadouri de Craciun; daca as putea le-as darui tuturor oamenilor pe care-i cunosc cite un mic cadou... dar nu pot, asa ca le pun doar prietenilor si alor mei cadouri sub brad si imi face mare placere sa-i privesc atunci cand le deschid.

Acum vreo 6 ani eram acasa la iubitul meu de atunci si am cantat colinde langa brad. A fost singura data, dar mi-a placut, nu era ceva fals, cum mi se pare acum. Nu stiu daca acum a mai putea, oare de ce?!

Inainte ma gandeam la bradul care moare pentru ca l-am luat eu sa ma bucur cateva zile de frumusetea si mirosul lui, dar intr-o zi un prieten drag mi-a spus ca poate asta-i menirea lui, sa ma fericeasca un pic, poate ca el pentru asta a trait, sa fie pomul meu de Craciun...
Mai Romane, fi vesel dar nu mincinos! - de Anon Imus la: 09/01/2005 21:42:36
(la: Bush-Personalitatea Anului)
Se spune ca minciuna are picioare scurte. Sa vedeti cum cum l-am prins pe Romanul Vesel cu mnciuna:

El afirma cu mare aplomb ca
>>>Donald Rumsfeld este unul dintre cei mai mari magnati ai industriei de armament din USA.<<<

Si pe urma se apuca sa spuna ca Rumsfeld are interesul sa starneasca razboaie. Apoi il lauda si pe Jimmy Carter care a fost cel mai ineficient presedinte din toata istoria Statelor Unite. Se leaga apoi si de Paul Wolfowitz, de Geoge Bush, de Collin Power si de Condoleeza Rice.
Se cuvin cateva precizari:

1. Donald Rumsfeld a fost pilot de jet si instructor de zbor cu grad de Capitan
2. A fost ambasador al USA la ONU
3. A fost Congressman
4. A fost CEO la doua companii Fortune 500
5. Este absolvent al Princeton University (1954)
6. In 1957 vine la Washington si lucreaza ca administrative assistant al unui anumit Congressman
7. Cand a implinit 30 ani a fost ales el insusi Congressman din partea Statului Illinois. A fost reales de 3 ori.
8. Din 1977 pana in 1985 il gasim ca CEO, President si Chairman la G.D. Searle & Co., o companie de produse farmaceutice. A avut mare succes in acest business
9. In 1990 pana in 1993 (deci foarte recent!) il gasim la General Instruments Corporation ca sef al Departamentului de Broadband Transmission.
10. Chiar inainte de a fi chemat ca actual Secretary of Defense, Mr. Rumsfeld a fost CEO la o alta companie mare de medicamente Gilead Scienses
11. In sectorul particular, Donald Rumsfeld a fost membru al Academiei Nationale de Administratie Publica si membru al Boardului de Trustees la Gerald Ford Foundation, Hoover Institute de la Stanford University, National Parks Foundation si CEO la Eisenhower Exchange Fellowships, Inc.
12. In 1977 i s-a acodat cea mai inalta medalie civila Americana, Presidential Medal of Freedom. CULMEA ESTE CA ACEASTA DECORATIE I-A FOST DATA DE ....CARTER!

Nu, Rumsfeld nu este un magnat al industriei de armament. Nu stiu ce anume il face pe Romanul nostru Vesel sa spuna asta. Poate ca ura fata de Bush. El insa nu face dovada celor exprimate de el.

Si la urma urmei, chiar daca Mr. Rumsfeld ar avea (sa zicem) niste actiuni la o firma de arme, ce e rau in asta? Si eu am lucrat intr-o companie care executa niste produse pentru armata Americana si aveam si eu niste bani investiti acolo. E ceva rau in asta? Asta inseamna ca sunt un "magnat" al razboiului?

Sa ne spuna Romanul Vesel, unde a citit el ca Donald Rumsfeld este un mare magnat al industriei de armament? Ca eu nu stiu de asta nimic.
Altfel isi va pierde credibilitatea.

Anon

#33047 (raspuns la: #32964) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Acum cativa ani cand eram la - de mya la: 18/01/2005 05:51:39
(la: 35 mil de parai)
Acum cativa ani cand eram la un curs intensiv de engleza, profa ne-a dat un fel de test. Cica: ce ati face daca ati castiga un milion de lire? Si noi trebuia sa raspundem pe loc, tare in fata "colectivului". A fost o lectie fooooarte interesanta, destinsa si instructiva ;-). Nu mai zic ca se inviorase atmosfera brusc. Imaginati-va ce si-a dat lumea drumul la gargara :)).

Uite niste raspunsuri ale fostilor colegi de suferinta:voiau masini tari, femei tari, case tari, calatorii tari, bijuterii tari, afaceri tari (care sa le aduca si mai multi bani), cai tari, caini tari, piscine tari etc. Sa tot faci liste, nu?

Eu le-am zis ca as dona o treime din bani si de restul m-as retrage la oceanul Pacific, in California, intr-o casa de pe plaja, mai retras asa... Pe vremea aia traiam in Anglia, perspectivele de ajuns in USA erau ca si nule. Si uite ca am ajuns la ocean, da' fara milionul de lire, deh. Nu-i nimic, timpul nu e pierdut, ha!

Auzi tu...35 de milioane de $, ce chestie! Din cate am citit cam 80 % din astia care castiga la loto se soneaza in timp si mor in saracie. Ce chestie.




#33657 (raspuns la: #33647) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Origine sanatoasa - de duduia_olguta la: 19/01/2005 07:12:36
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Da, regret toate sansele date familiei mele si mie de catre regimul communist:
-lui tata sansa de a face 25 de ani de munca silnica, redusa la doar 17 ani de inchisoare politica (nesansa decretului din ‘64) si sansa de a avea o slujba de muncitor necalificat intr-unul din santierele de constructie ale patriei (tata absolvise medicina in anul in care a fost arestat)
-la restul din familie: sansa de a sta intre 3-5 ani la politici pentru ca au avut proasta inspiratie de a refuza sa-l denunte pe tata, care nu era de gasit cind ii cauta Securitatea!
- sansa de a ma controla continuu din clasa a I-a ce spun, unde merg, cu cine merg, ce fac, nu de alta, dar in fiecare clasa aveai unul sau doi colegi care ‘povesteau tot’ in schimbul unei vacante in tabara, note bune, functii pionieresti sau eventual a unei burse (asta mai mult la facultate)
-sansa de a vorbi cit mai putin, de a nu putea exprima ceea ce gindesc, de nu ma putea abtine de la vot, s.a.m.d. pe tema libertatii de exprimare
-sansa oferita tatei, intr-un tirziu, de a-si valorifica studiile de medicina nu ca doctor, tradusa prin dreptul de a face doar ultimii trei ani din facultatea de biologie daca trecea in patru luni examanele anilor I si II (asta s-a numit echivalarea celor sase ani de medicina cu primii doi de biologie). De ce biologia? ‘Pentru ca: “Nu meriti sa fii doctor in tara asta si nu trebuie sa fii lasat sa ai contact cu oamenii, ca s-ar putea sa-ti gasesti adepti”.
-sansa oferita tatei de a-si “valorifica talentul si puterea de munca”, adica de a face cercetare, de a se inscrie la doctorat si de a fi refuzat la final sa-si sustina teza ….din motive politice. Asta da sansa, nu cred ca au mai prins-o multi.
-sansa mamei de a inghiti jigniri la servici fara a putea riposta sau apara (in special la sedintele de bilant la sfirsit de luna si cele de sindicat), pe motiv ca e casatorita cu un tradator de tara (socialista), fost bandit, uneltitor contra ordinei sociale, si ca a mai avut proasta inspiratie sa procreeze, adica sa aduca pe lume un mic pui de dizident.

Si multe altele, mai putin importante

Ce regret acum? Regret ca exista oameni care au uitat cum a fost, regret ca multi au trait vremurile si nu le-au inteles, regret ca multi au fost slabi si nu au avut puterea sa-i sustina pe cei care refuzau sa accepte sistemul comunist, regret ca se asterne uitarea si nepasarea peste memoria, faptele si lupta celor care au incercat sa faca ceva pentru libertatea tarii si a conationalilor lor. Regret deziluzia tatei la mai putin de o luna de la Revolutie, regret ca avut mai putin de o luna de fericire si speranta in mai bine, atit, pina a ‘mirosit’ ca sint tot cei de dinainte si ca vremurile nu se vor schimba prea repede.

Eu si ai mei sintem din cei care nu “am avut aceeasi sansa si nu am beneficiat in functie de talent, putere de munca si grad de inteligenta”. Si ca mine…altii. De unde sa stii tu toate astea, romanule fericit? Noi eram fortati sa fim un ‘club inchis’, in care se intra greu, lipsa de incredere fata de ‘aproapele’ fiind justificata. In special in anii 50-60, citi din cei cu dosar aveau permisiunea sa dea la facultate? Si cum se intra, cind se dadeau 10-20 procente pentru cei fara origine sanatoasa (acolo concurenta si sortare), si restul de 80-90% se ofereau generos la cei cu origine sanatoasa si dosar curat. Si cum era cu ‘facultatea’ muncitoreasca? Eu m-am nascut ceva ani dupa decretul din 64, dar ai mei si cei ca ei au avut grija sa-mi descrie ce a fost, ca istoria adevarata, nu cea din manualele scolare, sa nu se uite. Voi care ati trait vremurile, cum de ati uitat?

Mediocritate? Multi am ajuns in afara tarii, in slujbe pe care nu cred ca le-am fi dobindit in tara.

Si gresesti, dosarul nu era doar pentru facultatile de drept, istorie sau filozofie, pentru armata, politie sau securitate. Dosarul care atesta acea origine nesanatoasa aparea si era discutat la orice angajare, mutare si la orice avansare.
Stii tu ceva, dar prea putin din ceea ce a fost.
La fel si informatiile tale despre US, superficiale si cam la 10.000 de mile distanta de realitate.

E bine ca esti vesel.
Ignorance is a bliss.
#33758 (raspuns la: #33579) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sa va explic: ERAM FOARTE TA - de DONNA la: 21/01/2005 22:22:59
(la: DE CATE ORI)
sa va explic: ERAM FOARTE TANARA!!
CE AVETI , FRATILOR!!
MAI, MAI
#34121 (raspuns la: #33841) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pai pe vremea cand eram mai t - de mya la: 25/01/2005 06:57:54
(la: Sunt curios! As vrea sa stiu...)
Pai pe vremea cand eram mai tanara ca acu' am iesit in strada la revolutie si am urlat ca disperata pana sa ma linistesc brusc cand am dat nas in nas cu sirul de securisti care bateau ca la fasole. Am vazut moartea cu ochii, am calcat peste oameni in panica de nedescris de la Scala si m-am carat acasa cu hainele sfasiate si murdare. Peste cateva zile m-am dus cu haleala la iubitul meu care era in armata (soldat) si unitatea lui fusese transferata in Bucuresti. Tot mureau diversi prin jurul lui, impuscati in creier. Sa tot aperi patria, nu?!

Pe urma am iesit iar in strada in Piata Universitatii si am strigat si cantat pasnic pentru punctul 8 de la Timisoara. Dupa aia au venit minerii si s-a rupt filmul. Eu m-am carat din tara ca asa a fost sa fie, deh.

Cum adica ce sunt dispusi sa fac tinerii pentru Romania? Care tineri, tinerii in grupuri de cate 3-4 sau mai multi? Sa ne unim cu tara! Poate faci tu niste brigazi ale tinerilor, va incolonati si duceti patria pe culmile cele mai inalte ale culturii si civilizatiei pe acest pamant strabun, stramosesc, atat de incercat...unde buciumul suna cu jale...etc.

Fa-ti mai omule viata ta ca lumea si o sa o faci si pe a celor din jur ca lumea. Daca ar face toti asa, ce bine ar fi!!! Fapte, nu vorbe! Nu vezi ca te ia lumea la misto, mai lasa textele astea cu noi tinerii gliei stramosesti ca sunt rasuflate rau de tot.

Sper sa nu vina unii cu comentarii de genul "Tu asta care te dai mare revolutionara..." ca recunosc cu mana pe inima ca nu am fost revolutionara, am fugit fiindca mi-a fost frica. Daca muream eram da' am scapat cu viata.
draga wild wind ( monica?) - de Adela Adriana Moscu la: 21/02/2005 19:21:44
(la: A fi roman: frustrare sau mandrie)

Raspuns unei romance ce se intreaba:“ A fi roman...
Este oare o frustrare sau o mandrie? “-wild wind/monica


Draga mea, a fi romanca e o mandrie pentru mine...Dupa cum o sa-ti dai sema treptat sau mai repede romanii sunt de tot felul cum de fapt exista in toate grupurile etnice. Eu una, sunt mandra de radacinile mele. Intodeauna ma intreaba lumea de unde sunt din cauza accentului pe care inca il am. Foarte vesela le raspund si le ofer lectii de romana. Ii invat ceva expresii de exemplu: ce mai faci, imi place de tine, mi-e dor de tine, vino la mine, de ce esti trist, veniti la dans cu poezii, etc. De cativa ani am inceput sa recit poeziile mele in enlgeza la diferite universitati, colegii, cafenele, librarii Borders, Barns and Nobles, scoli etc. De acum cateva luni am inceput sa citesc audientelor o poezie ce am compus-o in romana si apoi le-o recit in traducerea in engleza. Le explicam cum vreau sa-i mangai cu muzica limbii noastre. Daca ai sti ce multi ma imbratiseaza la sfarsitul lecturii si imi multumesc pentru aceasta experienta. Pur si simplu devin indragostiti de limba romana...si ma roaga ca in viitor sa le recit in romaneste...iti dai seama ce miscator e... imi dau lacrimile...ei imi spuneau ca habar nu aveau ce frumos sunet este acel ce provine din limba noastra...toti au o reactie atat de placuta si le place muzica limbii romane. In alta ordine de idei iti spun ca vecinii mei comenteaza atunci cand trec pe langa casa mea... detecta o aroma foarte placuta si sunt curiosi ce gatesc. Toti deja au mancat de la mine tocanita de carne cu cartofi, salata de castraveti, salata de beuf, sarmale, taitei de varza, chifetlute, ardei umpluti si salata de rosii. Unii au incercat si tuica de prune...:).. I-am dat cadou unei prietne, o doctorita cu care lucram in trecut, o sticla de vin romanesc PREMIAT. Ce crezi, acum este vinul preferat ce sotul ei il comanda cu lazile si le spune tuturor ce bune e. Lumea e foarte surprinsa de felul meu prietenesc si le spun ca asa este cultura noastra romana de a fi calzi, gazde bune si ca iubim oamenii si viata. Le-am dat sa asculte muzica lui George Enescu, Maria Tanase, Ioana Radu, Fuego( pe care il ador) si ultimul cantec renumit in europa in 2004-“Dragostea din tei” ce apartiene grupului O_zone. toi au fost incintati. Cat priveste romanii prin strainatate mai sunt si evenimente ciudate si neplacute cateodata mai des, cateodata mai rar...Mi s-a intamplat si mie sa ma apropii de oameni ce vorbeau romaneste la shopping mall si sa le spun ca si eu sunt romanca si propuneam sa tinem legatura, insa eu eram singura ce ii sunam. Dupa un timp si normal ca m-am oprit. Da, deseori romanii fug de romani. Dar exista printre ei si mai putin rigizi, mai putin aroganti, mai putin infricosati cu care mai poti sta la un pahar de vorbe, la un dans si o cafeluta. Multi nu se ajuta, doar au invidie si birfe unii pentru altii. Dar, cred ca exista inca posibilitate pentru transformare. Multora le spun: Hai sa schimbam reputatia romanilor, hai sa aratam ce adorabili de fapt suntem toti si cum ne ajutam cand putem. Cred ca bunatatea poate deveni contagioasa in cerul nostru. Le-am spus multora ce bine mi-ar cade la inima daca ar veni sa impruute o ceapa, un ou, zahar sau si o ureche ce sa le asculte durerea. Ei zambesc, chiar rad cu hohote cateodata...unii imi spun ca sunt o nebuna placuta ( “meshugana”)cu o pofta de viata enorma si cu un curaj formidabil ( hutzpa ). A fi maleabila si rabdatoare poate fi de folos la fiecare. Ei, in fine, daca acesti romani vecini de ai tai ce te saluta doar in limba enlgeza, daca ei aleg aceasta poteca sa le fie de bine...tot e bine... sunt liberi ...macar te saluta, nu?...va veni timpul cand vei intanli si romani ce o sa te salute si in dulcea vorba romaneasca si poate o sa te si imbratiseze. Te-as invita sa te muti langa mine..dar e un risc mare > poate ai vrea sa nu mai mergi la servici si in loc vom dansa tot timpul, te-ai ingrasa , si asa mai departe..dar de fapt nici eu nu veau sa mai raman prea mult pe aici din cauza frigului ...iar la Toronto nu as merge din acelas motiv...as da doar o fuga in timpul anotimpului cald doar sa va imbratisez pe toti cei de acolo ce sunt dornici de romanca prietenoasa...Te imbratisez cu caldura !

Adela-Adriana Moscu , 20 Februarie, 2005 , Lancaster, PA, USA
Draga mea romanca, sunt mandra de tine... - de Adela Adriana Moscu la: 21/02/2005 19:43:48
(la: Romanii vazuti de romani)
Raspuns unei romance ce se intreaba:“ A fi roman...
Este oare o frustrare sau o mandrie? “-wild wind/monica


Draga mea, a fi romanca e o mandrie pentru mine...Dupa cum o sa-ti dai sema treptat sau mai repede romanii sunt de tot felul cum de fapt exista in toate grupurile etnice. Eu una, sunt mandra de radacinile mele. Intodeauna ma intreaba lumea de unde sunt din cauza accentului pe care inca il am. Foarte vesela le raspund si le ofer lectii de romana. Ii invat ceva expresii de exemplu: ce mai faci, imi place de tine, mi-e dor de tine, vino la mine, de ce esti trist, veniti la dans cu poezii, etc. De cativa ani am inceput sa recit poeziile mele in enlgeza la diferite universitati, colegii, cafenele, librarii Borders, Barns and Nobles, scoli etc. De acum cateva luni am inceput sa citesc audientelor o poezie ce am compus-o in romana si apoi le-o recit in traducerea in engleza. Le explicam cum vreau sa-i mangai cu muzica limbii noastre. Daca ai sti ce multi ma imbratiseaza la sfarsitul lecturii si imi multumesc pentru aceasta experienta. Pur si simplu devin indragostiti de limba romana...si ma roaga ca in viitor sa le recit in romaneste...iti dai seama ce miscator e... imi dau lacrimile...ei imi spuneau ca habar nu aveau ce frumos sunet este acel ce provine din limba noastra...toti au o reactie atat de placuta si le place muzica limbii romane. In alta ordine de idei iti spun ca vecinii mei comenteaza atunci cand trec pe langa casa mea... detecta o aroma foarte placuta si sunt curiosi ce gatesc. Toti deja au mancat de la mine tocanita de carne cu cartofi, salata de castraveti, salata de boeuf, sarmale, taitei de varza, chiftelute, ardei umpluti si salata de rosii. Unii au incercat si tuica de prune...:).. I-am dat cadou unei prietene, o doctorita cu care lucram in trecut, o sticla de vin romanesc PREMIAT. Ce crezi, acum este vinul preferat ce sotul ei il comanda cu lazile si le spune tuturor ce bune e. Lumea e foarte surprinsa de felul meu prietenesc si le spun ca asa este cultura noastra romana de a fi calzi, gazde bune si ca iubim oamenii si viata. Le-am dat sa asculte muzica lui George Enescu, Maria Tanase, Ioana Radu, Fuego( pe care il ador) si ultimul cantec renumit in europa in 2004-“Dragostea din tei” ce apartiene grupului O_zone. Tori au fost incantati. Cat priveste romanii prin strainatate mai sunt si evenimente ciudate si neplacute cateodata mai des, cateodata mai rar...Mi s-a intamplat si mie sa ma apropii de oameni ce vorbeau romaneste la "shopping mall" si sa le spun ca si eu sunt romanca si propuneam sa tinem legatura, insa eu eram singura ce ii sunam. Dupa un timp si normal ca m-am oprit. Da, deseori romanii fug de romani. Dar exista printre ei si mai putin rigizi, mai putin aroganti, mai putin infricosati cu care mai poti sta la un pahar de vorbe, la un dans si o cafeluta. Multi nu se ajuta, doar au invidie si barfe unii pentru altii. Dar, cred ca exista inca posibilitate pentru transformare. Multora le spun: Hai, sa schimbam reputatia romanilor, hai sa aratam lumii ce adorabili de fapt suntem toti si cum ne ajutam cand putem. Cred ca bunatatea poate deveni contagioasa in cercul nostru. Le-am spus multora ce bine mi-ar cade la inima daca ar veni sa imprumute o ceapa, un ou, zahar si chiar si o ureche ce sa le asculte durerea. Ei zambesc, chiar rad cu hohote cateodata...unii imi spun ca sunt o nebuna placuta (“meshugana”) cu o pofta de viata enorma si cu un curaj formidabil (hutzpa). Sfat? >A fi maleabila si rabdatoare poate fi de folos la fiecare. Ei, in fine, daca acesti romani vecini de ai tai ce te saluta doar in limba enlgeza, daca ei aleg aceasta poteca sa le fie de bine...tot e bine... sunt liberi ...macar te saluta, nu?...va veni timpul cand vei intanli si romani ce o sa te salute si in dulcea vorba romaneasca si poate o sa te si imbratiseze. Te-as invita sa te muti langa mine..dar e un risc mare > poate ai vrea sa nu mai mergi la servici si in loc vom dansa tot timpul, te-ai ingrasa , si asa mai departe..dar de fapt nici eu nu veau sa mai raman prea mult pe aici din cauza frigului ...iar la Toronto nu as merge din acelas motiv...as da doar o fuga in timpul anotimpului cald doar sa va imbratisez pe toti cei de acolo ce sunt dornici de romanca prietenoasa...Te imbratisez cu caldura !

Adela-Adriana Moscu , 20 Februarie, 2005 , Lancaster, PA, USA
Jimmy - de Ivy la: 09/03/2005 23:01:11
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
nu m-am lenevit..:-))
am luat o canutza de ceai..ca deh..trecui cu Bella la diet incepind de azi... Si v-am citit cu veselie...mi-ati inseninat ziua..FEFEEEE in special!!! Sa fiti sanatosi..ca eram un pic cam down...hmmm Bella poate era de la lipsa de carbs..:-)) desi se pare ca mi-am mincat portia (care nu ar fi trebuit sa existe) pe ziua de azi..20 gr carbs..pai am baut soy milk (7 carbs) si am mincat 2 feliute de melba toast (hai ca am innebunit-o pe Bella azi cu melba toast)..alte 10 gr carbs..hmmmmm rusine sa-mi fie...dar de maine sunt si mai cuminte..

Fefe...deci esti si tu cu noi??? BUUUNNNNNN..suntem 3..si apoi mai stim ca si Jimmy tine o diet acolo la yemen :-))) si Horicel..(mai da ce nume i-ati gasit..:-)) deci suntem 5..uraaaaaa si la vara sigur stabilim o intilnire ca sa ne vedem frumusei cum o sa fim..HMMMMMM CE SPUNETI???

plec si eu acum..ma duc la studiuuu fratilor ca am examen simbata ..mamaaaa si nu am chef de asa ceva...si cu atitea filme..ahhhhhhhhhhhhh
#38850 (raspuns la: #38848) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
deci eu eram pro-carte..in ca - de tamira la: 01/04/2005 22:07:29
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
deci eu eram pro-carte..in caz ca nu a inteles cineva...
Cand eram mai mica imi placea - de black_smile la: 16/04/2005 22:57:06
(la: Actori preferati)
Cand eram mai mica imi placeau Van Damme si Arnold Swartzeneger :) Dar acum preferatii mei sunt:
- Actori : Mel Gibson, Keanu Reaves.
- Actrite: Meg Ryan, Sandra Bulock.
"ramolire" sau maturizare? - de maimuta la: 07/05/2005 23:05:06
(la: ...)
Incep sa va spun ca am fost un copil "matur" in comparatie cu copii de varsta mea. Asta pana in perioada liceului, ehe, in aceasta perioada a inceput procesul de "dezlantuire". Eram considerata un un copil buclucas, vesel si la orice pas faceam numai nazbatii.Cei mai frumosi ani din viata mea au fost in facultate.In acea perioada mi se spunea "femeia-copil", pe langa multe alte porecle dobandite, cum ar fi :maimuta. Asa cum eram,adica "dusa cu pluta", mi-am facut prieteni care m-au ajutat si m-au acceptat cu tot cu nebuneala mea. In cercul de prieteni eram cea imatura, inconstienta, tampita dar eram si cea mai vesela, eram persoana care nu trebuia sa lipseasca de la o petrecere. Persoanele cele mai "exigente" erau date pe "brazda" de catre maimuta cea ghidusa(cred c-o dau in bara daca ma tot laud).
Am terminat si facultatea, prietenii s-au imprastiat prin toata Europa, cei ramasi s-au casatorit si au problemele lor iar eu sunt un om al muncii foarte serios. Nu stiu decat serviciu-casa-serviciu. Nu stiu sa ma distrez decat la sarbatori, de iesit din casa, mai rar. Ma intreb si va intreb si pe voi, a inceput procesul de maturizare sau m-am ramolit de tot?
Si mai am o intrebare,credeti ca timiditatea e o boala care se poate dobandii in timp?
Sa va spun si eu una: eram in - de gigi2005 la: 13/05/2005 02:14:01
(la: Penibilul)
Sa va spun si eu una: eram in anul II de facultate, perioada cand fetele mai faceau inca armata (anii 80). Cine a prins stie, cine nu sa descriu nitel tinuta de iarna: Pe dedesupt, de!..., desuuri, camasa militareasca, veston gros din lana si peste veston manta greaaaa... da grea frate (cred ca avea pe putin 6 - 7 kg). Cand imbracam toate astea mergeam ca un robotzel teleghidat. Abia puneam pasul (mai ales ca bocancii erau luciu pe talpa), mainile stateau lateral ca la sperietorile de ciori... Inchipuiti-va o persoana impaiata.
Astfel imbracata ma indreptam impreuna cu doua colege, intr-o dimineata geroasa, spre Panduri (langa Academia Militara) unde aveam locul de supliciu. Zapada inghetata pe jos, alunecam ca naiba dar ma tineam bine ca mergeam incordata exact ca o persoana impaiata (sau oparita, cum vreti).
In fata la Academia Militara niste tineri ofiteri frumusei si tinerei, noi frumusele si tinerele; ne vad, ii vedem, ce vorbim: nici nu ne uitam la ei, mergem infipte si tantose.
Pe naiba! La cativa metri in fata lor una din noi aluneca si toate trei ne-am intins PE SPATE pe trotuar. Am ramas intepenite: de frustrare pe de o parte si din cauza ca in acele mantale nu puteai sa faci nici o miscare dara-mi-te sa incerci sa te ridici pe gheata. S-au uitat la noi, au ras si au stat sa vada cum ne ridicam.
Procedeul de ridicare era si mai frustrant: trebuia sa te intorci pe burta, sa bagi genunchii in fata, sa ridici fundul apoi intreg corpul sprijinidu-te de maini: ca naiba! Imi venea sa plang de suparare dar m-a umflat rasul si, ca si cum ei ar fi fost vinovati, le-am zis sa nu mai stea atata sa se hlizeasca si sa ne dea o mana de ajutor, ceea ce au si facut.
A fost cumplit! A fost una dintre cele mai penibile intamplari din viata mea (in afara de prima casatorie, evident).
Cu bine, gigi
Eram curios sa citesc si pare - de cristiscu la: 13/05/2005 20:27:35
(la: cum ii vedeti pe cei deprimati?)
Eram curios sa citesc si parerea cuiva afectat. Ori conferinta e prea noua, ori cei afectati nu indraznesc sa scrie, ori n-avem curajul sa privim si spre noi insine. Cred ca toti trecem si prin momente de depresie. Cu cat avansezi in varsta, cu atat dai de situatii ce te predispun spre deprima. Una din aceste situatii - ce n-are nimic cu boala - e deprima post-natala a femeii. Inteleg ca e cauzata atat de stresul si capacitatea redusa de a face fata unei situatii radical noi, cat si de trauma fizica si psihica suferita la nastere. Deprima cauzata de mediu poate veni si din izolare, singuratate, comportament abuziv al unora din jur, deceptie si dezamagire, rutina. Stiu ca-i..modern sa categorisim depresia ca boala. Mi se pare injust. Cand ne va veni randul la momentele noastre de depresie, o vom privi altfel. Parerea mea.
o alta despartire! A cata oare...? - de gigi2005 la: 31/05/2005 01:53:39
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
Mare ghinion pe mine cand ma duceam la tara, la bunicii dinspre mama. Mamaie era cum era, cu orataniile, cu curtea... Tatamare in schimb, nu era seara, mai ales in timpul iernii cand noaptea-i an, sa nu se ocupe de mine. Eram nepoata favorita, cea mai mare. Simtea el ca sunt mai desteapata pentru ca el venea dintr-un neam de negustori evrei, era rosu la fata d'aia era si cunoscut sub numele de "roibu".
Ma intreba la socoteli sa se convinga el daca nu cumva bat drumul scolii de pomana.
- Am o mie batuta si-am dat din ea saizeci si noua de lei, cu cat ma mai intorc acasa?
Pe loc puneam mana pe hartie ca sa vada cum le stiu intr-un suflet si-ncepeam: "unitati sub unitati, zeci sub zeci, sute sub sute, mii sub mii, virgula sub virgula, dar n-avem, tragem linie si scadem".
Pleosc! imi arcuia cate una vesel peste ceafa.
- Bravo! stiu si eu ca nu ma fac de rusine cu asa cap. L-a mai purtat o data o baba, mai fata, si radea de mine.
Eu umflata in pene si mai si, nu incetam de fel din gura... Trancaneam mereu: noua din zero nu se poate, ne imprumutam la vecin, dar vecinul n-are, mergem mai incolo si nici asta n-are si am ajuns la unu si-l luam.
- Cum de n-are, mai fata? Nu ti-am dat o mie intreaga? Cat mai vrei?
- Mi-ai dat dar mia matale n-are.
- Ce n-are?
- Numere multe ca sa ai de unde lua, are numa zerouri si doar un singur prapadit de unu. L-ai luat si s-a terminat cu el, altul nu-i.
- Asta cam asa e, cum spui, de unde iei insemna ca nu pui si se ispraveste, clipea marunt din ochi oarecum descumpanit.
- Si-acum, uite ici la mine: "unu" pe care l-am luat il vezi bine, il imperechem cu zero de la coada lui o mie si noua luat din zece mai ramane "unu". Este bine? Ma infigeam in tatamare sa ma vada ca sunt stapana pe socoteala, nu ma joc de-a aritmetica.
- Da, este bine, nimic de zis: noua din zece "unu". Imi place, se lumina la fata vesel. Esti pe drum batut ca-n palma. Mai departe sa te vaz.
- Mai departe ce sa vezi? Urmeaza sase si-l scadem la fel. Sase din zero nu se poate, ne imprumutam la vecin, dar vecinu' n-are, mergem mai incolo si-am ajuns din nou la "unu" si-l luam...
- Da, nu l-am mai luat o data, mai fata? De cate ori il iei?
- Il luai, asa-i, o dresei eu dar eram cam incurcata si fastacita de nu stiam pe ce lume sunt.
- Si-atunci, ma rog pe tine, invatata ce esti, proasta dracului, ce primesc? Mai imi da ceva sau ma intorc cu mana goala?
- Nu-ti mai da nimic, un leu si-atat. Mai mult de unde? Mia matale pacatoasa, nu ti-am spus?
- Ptiu! cu aritmetica ta cu tot si cu miia ma-ti care te-a facut, ca mare prostovanca mai esti. Va sa zica dupa capatana asta cat una de magar, si poc! o palma bleaga pe moalele capului, dau o mie si m-aleg cu-n leu. Da prost ma crezi mai fata? Nu dau miisoara mea din mana de ma intind ca rama. O tin asa cu zeruri multe, proasta cum ii si prin eu ocazia s-o marit, nu te teme. Pana atunci o sa platesc cu polul asta datoria ca-i mai sigura treaba, iar pe tine te invat eu carte, nu duce tu grija.
N-avea carte multa tatamare dar cu socotelile nu-l incurcai. Asa a facut avere de-au avut comunistii ce sa-i ia.
Ultima data cand l-am vazut aveam 20 de ani. Eram studenta si-am venit sa vada ca socotelile lui au dat roade. Era plecat cu oile. A venit seara acasa, a mancat, am vorbit verzi si uscate, de nevoi, de scoala...
- Ma fata, nu sti ce bucurie-mi facusi! Stiam eu ca ai cap si ma mostenesti pe mine. Sa ai grije de scoala. S-a sculat, a umblat intr-un ascunzis secret numai de el stiut si a scos doua mahmudele de aur. Uite, asta am pastrat pentru tine. Ia-le si fa ce vrei cu ele, pentru tine le-am pastrat. Acum hai la culcare ca maine ma scol dimineata.
Si nu s-a mai sculat. A trecut dincolo pe furis, in somn, nestiut de nimeni, fara jelanie si fara lumanare. L-am gasit a doua zi inlemit deja. Avea o fata senina ca a omului ce si-a implinit menirea... A fost tatamare de 88 de ani.
#52444 (raspuns la: #52383) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
daca nu eram incorsetat de lu - de Intruder la: 04/07/2005 22:56:10
(la: mmmm)
daca nu eram incorsetat de lume, respiram liber...;)
Mai de mult eram convinsa ca exista - de Tofan Ana Isabella la: 07/07/2005 19:01:07
(la: Credeti in Dumnezeu?)
Cu cativa ani in urma eram convinsa ca exista,acum nu mai sunt sigura.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...