comentarii

erau in viata


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Dupa zece ani - de Chriss la: 17/02/2005 18:51:19
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Am venit in vizita in Romania dupa zece ani. Am plecat cind eram inca un copil si m-am intors cind eram un om matur ( zic eu ) Intre timp am invatat multe de la viata si am avut un inger de fetita care si-a vazut neamurile pentru prima oara la virsta de sapte ani.Nici nu-ti poti imagina cit de fericita a fost fata mea cind si-a vazut strabunicii, bunicii, unchii, matusile, verisorii, verisoarele, etc. A alergat pe strazi si s-a jucat cu copii toata ziulica, tipind si catarindu-se peste tot, pleca dimineata si venea seara murdara din cap si pina in picioare iar ochisorii ii luceau de bucurie. Cit de rasfatata a fost ea pentru doua saptamini nu a fost niciodata, si da i-a placut mult de tot totul.
Despre mine pot sa-ti spun ca am simtit ca sint acasa. Cunosteam fiecare copac, fiecare cladire, fiecare lucrusor si locusor mi-erau asa de cunoscute. Am fost foarte fericita sa pot sa-mi vad locruile natale, sa-mi vad familia si prietenii. Daca pot sa-ti compar ceea ce am simtit ar fi asa:Tin minte cind bunicii mei erau in viata, ma duceam la ei si cunosteam totul unde este, eram fericita sa-mi petrec vacantele la ei si casa lor devenea casa mea pentru citeva luni. Tot odata-mi iubeam casa parintilor mei unde de fapt era lumea mea, unde aveam camera mea, cartierul in care traiam, scoala, magazinele,etc. Deci pentru mine venitul in Romania a fost ca si atuncu cind ma duceam la bunici pentru vacanta de vara. Romania este parte din mine si o sa-mi petrec multe vacante calatorind si colindind meleagurile natale, dar dupa vacanta vin inapoi acasa unde este viata mea.
In concluzie, atunci cind am venit in Romania am simtit ca sint acasa, si de fiecare data cind o sa vin in vizita o sa ma simt acasa, fiindca Romania este parte din mine asa cum si America este parte din mine. Am doua tari ca doua familii pe care le iubesc enorm.

Criss
Nimic - de Dora C la: 27/12/2005 11:17:31
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Ce-i reprosez eu lui Ceausescu ? Ca era un om limitat, incult, fara caracter, oportunist, smecher, viclean, lichea care prin nu stiu ce conjunctura sau ironie a soartei a ajuns sa conduca o tara. Ajuns acolo sus, i-a inlaturat pe toti cei ce ar fi putut sa i se opuna si s-a inconjurat de lichele, de incompetenti, de lingai, de oameni de nimic. Si astfel soarta romanilor a ajuns pe mâna lor si au reusit sa-i duca la sapa de lemn. Au instaurat minciuna, suspiciunea si furtul, au ucis initiativa, responsabilitate, concurenta. Au distrus tot ce au putut, mai mult decât ar fi distrus orice inamic extern.
In agricultura de pilda se declarau productii record. Din nefericire nu se producea nici jumatate din cât se raporta. Specialistii din agricultura erau obligati sa declare date false. De exemplu declarau ca au obtinut 5000kg grâu la ha in realitate cantitatea asta era obtinuta pe 2 ha. Un hectar era luat din suprafata destinata furajelor pt animale. Asfel se obtinea o cantitate insuficienta de furaje si animalele erau subnutrite. Din aceasta cauza Romania a ajuns a aibe un septel alcatuit din animale neproductive, debile, fragile, vulnerabile la boli. Indicele de mortalitate era exagerat de ridicat. Si cine era tapul ispasitor ? Medicul veterinar, ca nu-i trateaza, ori zootehnistul ca n-a asigurat furaje suficiente. Erau obligati deci sa nu declare mortalitatile ori epidemiile . O amintire ce ma face sa ma cutremur si azi, dupa atâtia ani, e cu un combintat de porcine, unde la un moment dat nu mai aveau ce sa le dea de mâncare . Asa ca zilnic mureau o gramada de foame. Cei mai tari dintre ei ii mancau de cei ce picau inainte de a deceda. O alta abratie, ce cred ca n-a existat nicaieri in lume, era aia ca gospodarul isi ucidea vitelul de indata ce era fatat. Ii tragea o punga de plastic pe cap si-l sufoca. Refuza astfel sa creasca un vitel care nu era a lui, pe care trebuia sa-l creasca sa-l ingrijeasca pâna depasea 200 kg, si apoi sa-l predea pt câtva leuti la stat. Culmea era ca aia de erau prinsi ca-si sacrificau vitelul erau inchisi.
Pe la inceputul anilor 1970, s-a declansat criza petroliera mondiala care a atins apogeul prin 1973, si a adurat pâna pe la sfârsitul anilor 80. Pretul petrolului a crescut la fel si pretul celorlalti combusibili. Statele Unite si tarile vest europene, au actionat rapid, au inceput sa se debaraseze de intreprinderile energivore, mari otelarii, constructii navale, termocentrale, etc. In acelasi moment, « jeniu din Carpati » a trecut pe constructia mamutilor energivori, utilizând o tehnologie depasita, ineficace, nerentabila,lucrând in pierdere si puternic poluante. Sub indrumarea « ilustrului si a ilustrei » s-au costruit imense combinate petro chimice, atunci când pretul petrolului s-a dublat ori triplat. S-au contruit combinate de celulorza si hârtie intr-o tara care e departea de a avea paduri imense. Oamenii erau rau platiti,abuzati, inselati, asa ca reactia lor a fost munca de mântuiala, ca vorba aia ;«statul se face ca ne plateste , noi ne facem ca muncim».S-a ajuns chiar la arta de a trage chiulul. Din productiile astea slabute se fura aproape jumatate. Furau in primul rând sefi, apoi furau si muncitorii ca doara nu s-or lasa mai prejos, si apoi, ceea ce furau apartinea statului, adica era avutul nostru comun. Furtul era ceva atât de banal , sa furi a devenit aproape un act de justitie.
Sunt sigura ca au fost multi romanii care si-au dat seama de eroare dar nu a fost nimeni care sa indrazneasca sa-I atraga atentia ca drumul pe care l-a luat e o fundatura. Daca in locul industriei grele, s-ar fi orientat spre dezvoltarea inaltei tehnologii si informaticii, a turismului si agriculturii,Daca ar fi aparut ca in alte tari comuninte (ungaria, polonia, cehoslovacia, iugoslavia) intreprinderi private mici si mijlocii, care sa stimuleze intitiativa si concurenta si sa creeze bogatie, Romania n-ar fi acum codasa Europei. Daca si-ar fi dezvoltat infrastructura, daca ar fi construit o retea serioasa de drumuri, eh, daca,daca.
Tot lui Ceausescu trebuie sa-i multumim si pt cresterea nr. de tigani din Romanaia.
Sunt impotriva pedepsei cu moartea, totusi in cazul cuplului sinistru, fac o exceptie. Lui Iliescu ar trebui sa i se ierte multe pacate, fiindca a indraznit sa –i execute. Ma gândesc, când vad atâtea nostalgici ceausisti, ca daca erau in viata, ar fi putut provoca un razboi civil si asta mai ii lipsea Romaniei. Au facut atâta rau romanilor, pacat ca se vorbeste atât de putin de toate relele ce le-au facut. Nu trebuie nici uitat nici iertat, mai ales ca consecintele se simt si acum si cine stie când vor disparea.
Giordano Bruno - de latu la: 24/10/2007 13:54:26
(la: Bezmetism)
A doua "in viata"? Restul nu erau in viata, sau e a doua in viata ta?:-)))
BENGA*platina partea 2 - de sami_paris75 la: 14/01/2009 21:21:05 Modificat la: 15/01/2009 09:22:58
(la: Tiganii,aurul si diamantele*2 (vinatorii de carduri))
A trait saraca cit a trait ! avea clientela din intreaga lume.Uneori veneau clienti din Bucuresti Italia si Franta.Oameni cu bani ,cu relatii si cu dusmani.Putea sa programeze moartea unui om !putea sa’l faca sa moara imediat, , in trei luni ori trei ani, dupa o doza de plante , invatata de la Benga.Se spune ca Benga stia sa prepare din plante un elixir care putea sa redea tineretea unui om trecut de 60 de ani,oboseala si ridurile dispareau in trei zile.
Azi li’se spune leacuri babesti,da eu cred ca sunt adevarate !!!
Povestea asta am auzit’o de la mama mea.
Intr’o buna zi Benga a fost arestat de militie stiti dumneavoatra de militia de pe timpul lui tov .Ceausescu .A fost dus si cercetat chiar de securitate si in final a ajuns in cabinetul celei mai inalte doamne Elena Ceausescu.Chiar si Ana Aslan s-a folosit de leacurile lui !Pentru ca leacurile lui Benga puteau sa aduca :tineretea fara batrinete si viata fara de moarte.
Cind a fost executat in anii 70 a zis :eu stiu ca si voi , Ceusescu si Elena veti murii exact asa cum am murit si eu.Plutonul de executie nu l’a iertat pe Benga,dar nici Benga nu i’a iertat pe Ceausesti,pentru ca Benga tradus din tiganeste inseamna (dracul) !
Ana Aslan l’a ascultat si a crezut in plantele lui Benga,poate ca si el are o contribitie la gerovitalul Anei !Povestea de dragoste ,intre mama mea si tiganul Pechea Caramidaru zis Nicu,a inceput undeva pe cimpul de exterminare din pampasul rusesc.Era iarna,mama inghetase de frig,majoritatea evreilor care au fost trimisi pentru exterminare au murit unul cite unul.
Satra lui Nicu era destul de mare si ziua si noaptea tiganii se culcau la gramada,foarte strinsi unul in celalat,si culcau si caii linga picioarele lor,asa ca frigul mai amortea iar moartea trecea grabita pe linga ei !,in afara de cai mai aveau si caini ,pisici si pasari si cu totii dormeau impreuna.Mama era impreuna cu bunica mea,o fata cu parul castaniu cu ochii negrii,cu parul lung,lasat pe spate,din cauza frigului,culoarea pielii devenisa si mai alba !Bunica o tinea strins la piept si tipa la cei din jur s-o ajute ca-i moare copila.Tipa :
-Sariti oameni buni,nu ne lasati,nu ne lasati,nu ne lasati ! Vocea bunicii se auzea din ce in ce mai incet.
Nicu Cramidaru(tata) a venit si le’a luat pe rind si le’a pus in milocul gramezii de tigani,iar dimineata amindoua erau in viata.Acolo in Transnistria,la Bug,mureau tiganii si evreii cu miile.Cadavrele erau aruncate la gramada intr’o groapa comuna.Mirosul de fecale si urina , foamete,paduchi,febra tifoida,bolnavi de tifos…Cam asa arata marele pampas din Transnistria.
Intr’o seara tiganii au facut un foc urias si cu totii se despaduchiau si scuturau camasile si hainele de paduchi si pureci.Cand paduchii cadeau pe foc se aprindeau cu o flacaruie marunta si faceau un zgomot sec.Nicu Caramidaru nu’si mai deslipea ochii de la mama ,s’a apropiat de ea si mult timp au stat asa strins uniti sa se incalzeasca.
Bunica l’a luat de mina si l’a asezat in fata ei,calma ,surizatoare….Cu ochii stralucitori l’a privit in ochi si a spus :
-De’acum fata mea este a ta,viata ei este in mina ta Nicule si eu stiu ca va ve’ti iubii pina cind moartea va v’a despartii.Pina cind moartea o sa va desparta,pina cind moartea o sa va desparta,pina cind moartea o sa va desparta….
Nicu Caramidaru se muia’se ca o cirpa si mama a rugat’o pe bunica sa-l lase, sa nu’l mai priveasca asa de adinc in ochi,ca stia ea ce stia.A strins’o mai puternic de brat :
-Mama lasa’l ca’l omori !
Abia atunci bunica l’a lasat ! i’a spus mamei :
- Al tau sa fie ca datorita lui noi suntem in viata.
Dumnezeu nu este vinovat pentru chinurile parintilor nostrii si nici pentru c’au fost trimisi oamenii pentru exterminare acolo.Vinovat este tot omul,ca el si’a luat responsabilitatea perversa de a ucide alti oameni.Satan a avut un esec total atunci cind a dorit sa-mi ucida familia si pe mine.Ca daca mureau ei parintii mei,eu n’as mai fi existat.
Da mirosul tiganilor si evreilor de’atunci noi l’am uitat,acum in jurul nostru miroase uneori a Chanel si Fahrenheit.

bucu - de zaraza la: 07/10/2009 23:38:22 Modificat la: 07/10/2009 23:39:44
(la: florina zaharia)
nu stiu ce sa-ti raspund, sincer. politically corect ar trebui sa nu ne intereseze cum arata poetul, artistul in general. ar trebui sa conteze doar produsul. pe mine insa, cand ma fascineaza un produs, incerc sa aflu cine l-a conceput si citesc cat mai mult despre autor. in literatura am doua mari fascinatii: marguerite yourcenar si hortensia papadat bengescu. cred ca daca femeile astea mai erau in viata acuma, as face tot posibilul sa le cunosc, macar sa le vad de departe, daca nu sa vorbesc cu ele. pur si simplu mi-ar cere-o organismul. sa vad cum arata femeile din spatele autoarelor. (le-am vazut in poze, desigur, si mi se pare ca imaginea corespunde).
#488391 (raspuns la: #488388) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru ampop: viata individuala versus viata de stup - de Simeon Dascalul la: 08/09/2004 12:15:46
(la: Osetia de Nord - Ostatici in prima zi de scoala)

Am oaresice dubii privind respectul pentru viata individuala, fie la rusi, fie la americani, oricat de iudeo-crestini ar fi ei. Era un banc pe vremea lu’ odiosu’ foarte actual :

Invatatoarea ii intreaba pe elevi: “Copii, care dintre voi poate sa-mi spuna care este deviza socialismului?”
Deruta generala, nimeni nu raspunde, pana cand se ridica Bula si zice: “Deviza socialismului este «Totul pentru om » ”
Invatatoarea: “Bravo, Bula! Nota 10.”
Se asaza la loc Bula, se mai gandeste si se ridica iar: “Tovarasa, daca mai imi dati un 10, va zic si care-i omul.”.

Tot asa si cu respectul pentru viata. Categoric nu l-au manifestat americanii in Iugoslavia, chiar daca bombardatii erau albi si crestini. Ca sa nu mai vorbim de rusi care s-au masacrat si intre ei in fericire, au masacrat si pe altii fara probleme. Mi se pare tare ciudat sa ne apucam sa-i jelim pe rusi cand si acuma suntem cu teritoriul impartit dupa Yalta.
Si nu-i vorba de islam contra crestinism, nici de mentalitati savant atribuite, ci numai de lupta unei tari mici impotriva unui agresor mult mai puternic.
Mai interesant mi se pare ce va urma. Cum vor exploata rusii chestia asta care-i o mana cereasca din punct de vedere politic.
#21332 (raspuns la: #21312) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despartirile sau viata pe segmente... - de my angel la: 28/05/2005 22:02:55
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
"Hai sa-ti povestesc ce am visat azi-noapte. Am visat ca era noapte, eram pe plaja si erau multe case albe... Iar eu stateam intr-o casuta alba. Stii ca mereu mi-am dorit sa stau intr-o casa pe plaja... Sunt convinsa ca asa va fi. O sa fiu fericita acolo. Si tu stii adevarul. Uita-te la mine si spune-mi, macar tu spune-mi..." Astea sunt singurele cuvinte pe care mi le amintesc. Ani de zile am facut eforturi sa-mi amintesc si altceva, mi-am dorit s-o visez, sa-mi aduc aminte conversatiile cu ea... Mai am in minte doar imaginea ei cu cateva minute inainte de a muri. Durerea a fost atat de mare, suferinta celor din jur atat de puternica, incat mi-au disparut toate amintirile si n-a ramas decat un mare gol. Stiam de mult si tot n-am fost pregatita. Multa vreme dupa moartea ei am sperat ca va invia, ca se va intampla un miracol... Si n-a fost asa. Il invinovateam pe Dumnezeu, imi pierdusem credinta. Cand a murit, am primit o scrisoare de la ea, in care era o poezie si erau cateva randuri scrise de ea, care sa-mi fie calauza. Poezia si acele cuvinte mi-au fost mereu alaturi, in cele mai grele clipe...
"Despartirea" asta a fost prima din viata mea si, dintr-un anumit punct de vedere, cea mai grea. In toate celelalte despartiri stii macar ca celalalt traieste, indiferent ca e plecat peste mari si tari, indiferent ca e un fost iubit; stii ca ai totusi posibilitatea sa-l revezi pe celalalt, sa-i mai auzi vocea, sa-i mai vezi chipul...
nu stim niciodata ce ne rezerva viata. - de Shtefy la: 11/02/2006 11:24:49
(la: Prietenie sau dragoste?)
Adevarul e ca am fost si eu in situatia de a fi ajutata de oameni pe care nici macar nu ii cunosteam si acest lucru pentru ca asa-zisii mei prieteni de atunci mi-au intors spatele... au uitat parca tot ceea ce facusem eu pentru ei. Cazusem atat de jos incat credeam ca nimeni si nimic nu ma mai poate ridica. Cand si ultima picatura de speranta murise mi-a fost intinsa o mana de ajutor. Nu erau "prietenii" pe care ii asteptasem atata timp... erau doua persoane pe care nici macar nu le cunosteam. Dar acele doua persoane au devenit acum cele mai bune prietene ale mele. Nu credeam ca voi mai avea incredere in cineva dar ele au reusit sa castige increderea mea incetul cu incetul. Doar datorita unor straini am ajuns sa cred din nou sau poate ca am ajuns sa cred pentru prima oara cu adevarat in prietenie. Nu zic, ca si ele au mai gresit dar niciodata atunci cand le-am cerut ajutorul nu mi-au intors spatele ci dimpotriva au facut tot ce le-a stat in putinta sa ma ajute iar acest lucru nu il voi uita niciodata. Niciodata nu stii ce iti rezerva viata... cat despe prietenie, ea este ca o fantoma, toti vorbesc despre ea, putini o vad cu adevarat.
floarea de colt sau lupta unui copil pt viata.......... - de Briana la: 03/09/2006 14:31:18
(la: floarea de colt)
Ma indrept spre biblioteca...iau o carte veche...o deschid..si de acolo apare ea...maiestuosa..gingasa ..rece...inghetata parca de timp...FLOAREA DE COLT..uitata acolo din iulie 2003 cand am venit din vacanta...O privesc atent si imi trezeste atatea amintiri despre locurile si intamplarile de atunci,insa ce imi apare persistent in minte e chipul unui copil,copilul care mi-a vandut-o...nu cred ca avea mai mult de 5-6 ani....il vad si acum ...imi intinde o manuta dolofana, gingasa, cu urme de noroi,observandu-se ca era mult prea muncita pt o manuta de copil...ma uit in ochii lui si vad doua margelute negre sclipind inocente..dar ochisorii lui erau tristi..obositi..vrand parca sa strige ca in spatele lor se ascunde o povara mult prea grea pt un copil atat de mic....cand a vazut ca scot banii sa ii cumpar floarea ochii lui se invioreaza si imi arunca un zambet inocent ...probabil pt el si pt ai lui reprezentau mancarea din ziua aceea,floarea de colt il ajuta sa supravietuiasca,prin ea isi castiga painea.Dar masina a pornit, ne-am indeparta lasand in urma doar praf si istoria unui copil care se lupta pt viata....
o zi buna tuturor:)
eu sunt cea mai importanta persoana din viata mea... - de impreuna2006 la: 19/10/2008 10:50:00
(la: "eu sunt omul care ... ")
ARGUMENTEZ

A fost odata un vaduv care locuia impreuna cu cele 2 fete ale sale care erau foarte curioase si inteligente. Fetele ii puneau mereu multe intrebari... la unele stia sa le raspunda, la altele nu... Cum isi dorea sa le ofere cea mai buna educatie, intr-o zi si-a trimis fetele in vacanta cu un intelept. Inteleptul stia intotdeauna sa le raspunda la intebarile pe care ele le puneau. La un moment dat una dintre ele a a adus un o vrabiuta pe care planuia sa o foloseasca pentru a insela inteleptul.
-Ce vei face? o intreba sora ei.
-O sa ascund vrabiuta in mainile mele si o sa intreb inteleptul daca e vie sau moarta.
Daca va zice ca e moarta, imi voi deschide mainile si o voi lasa sa zboare. Daca va zice ca e vie, o voi strange si o voi strivi. Si astfel orice raspuns va avea, se va insela.
Cele doua fete au mers la intelept care medita si l-au gasit meditand.
- Am aici o vrabiuta ... Spune-mi inteleptule, e vie sau moarta?
Foarte calm, inteleptul surase si le zise:
-Depinde de tine... fiindca e in mainile tale....

MORALA

Asa este si viata noastra, prezentul si viitorul nostru. Nu trebuie sa invinovatim pe nimeni cand ceva nu merge: noi suntem responsabili pentru ceea ce dobandim sau nu. Viata noastra e in mainile noastre, ca si vrabiuta. De noi depinde sa alegem ce vom face cu ea.
istoria si viata... - de cosmacpan la: 22/04/2009 05:15:34 Modificat la: 22/04/2009 05:22:46
(la: Parintii)
"Eu consider ca un copil nu datoreaza nimic parintelui lui. Faptul ca un printe l-a crescut, l-a imbracat, l-a trimis la scoala, i-a facut poftele si l-a rasfatat nu inseamna ca apoi, mai tarziu copilul ii este dator parintelui. Nu stiu, mi se pare absurda ideea. Dar am auzit-o nu odata, si ma face sa ma intreb."

ne invata ca omul (taran la origine) facea copii pentru ca erau cea mai ieftina forta de munca; viata ne arata ca preluand citate din biblie se ajunge ca zicale de cele amintite de tine; morala biblica nu are de-a face cu dictonul "eu te-am facut io te omor"...
iti este mai usor sa arunci in carca copilului datoria/recompensa de a practica nursingul decat de a te ingriji de batranetea ta...
plecand de la istorie: tendintele de matriarhat sau/si patriarhar nu au fost uitate ci ridicate la rang de obligatie si virtute...daca te uiti la colectivitatile inchise/clan, capul familiei este bunicul/bunica: ei tin banii, ei decid ce si cum trebuie facut indiferent de potenta/prezenta varului alzhaimer...
traditii si obiceiuri de nunta la cangurii schiopi...viata nu o poti masura nici cu lingurita nici cu patul procustian caci fiecare doarme-n felul sau in locul sau...
daca faci un studiu, iti inteleg aplecarea, daca nu, nu-ti bate capul ca te ustura ochii...
etica si respectul se apleaca dupa cum bate vantul si viata asta iti arata cele mai surprinzatoare mentalitati culturale...
#428679 (raspuns la: #428589) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Viata e ca o cafea buna - de Tot Areal la: 07/10/2009 12:38:51
(la: POVESTIRI CU TALC(V))
Un grup de oameni de succes in apogeul carierei lor, toti avand joburi si pozitii de vis, masini si case au facut o vizita unui fost profesor din facultate. Discutia a alunecat treptat spre cat de stresanta si obositoare e viata zi de zi.
Profesorul i-a intrebat daca vor sa bea o cafea buna si s-a intors din bucatarie cu un ibric mare, plin cu cafea, si o multime de cesti. Unele erau din portelan fin, altele din sticla, plastic, unele aratand normal, altele foarte delicate si scumpe, unele cu insertii aurite, altele cu toarta ciobita, si i-a rugat pe fiecare sa se serveasca.
Cand toti aveau cate o ceasca de cafea in mana, profesorul le-a zis : Daca ati observat, fiecare dintre voi a pus cafea in cate o ceasca scumpa si fina, lasand cestile simple si ieftine, goale pe masa. E normal sa vreti ceea ce e mai bun in viata, dar tocmai asta e sursa problemelor si a stresului pe care il aveti zi de zi.
Nu conteaza ce ceasca ai ales, cafeaua are acelasi gust. Ceasca nu adauga nici o calitate cafelei. In cele mai multe cazuri o face doar sa fie mai scumpa sau in alte cazuri nu putem vedea ce e de fapt inauntru. Ceea ce ati vrut voi de fapt a fost cafeaua, nu ceasca si totusi inconstient ati ales cele mai scumpe si bune cesti. Si apoi ati inceput sa va uitati la ceasca celuilalt gandindu-va ca e mai frumoasa decat a voastra.
Viata e ca o cafea buna : jobul, banii, cariera, masina, casa, hainele, pozitia in societate sunt cestile. Doar ne ajuta sa ne traim viata, dar nu sunt VIATA. Hainele pe care le avem, pozitia in societate si banii nu inseamna viata.
Doar ne ajuta sa traim viata. Nu definesc ceea ce inseamna viata. Din contra majoritatea oamenilor care au mult, sunt invidiosi pe altii care au mai mult si nu reusesc sa se bucure de ceea ce au.
Cateodata, concentrandu-ne doar pe ceasca, uitam sa savuram cafeaua.
Savurati cafeaua, nu cestile! Cei mai fericiti oameni nu sunt cei care au cele mai multe lucruri. Cei mai feiriciti oameni stiu sa se bucure cat mai mult de ceea ce au, acolo unde au, la momentul prezent. Ei fac viata sa fie frumoasa.
#488066 (raspuns la: #486651) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Povestea celui care uitase ca viata lui exista - de Tot Areal la: 27/06/2012 08:56:48
(la: POVESTIRI CU TALC(V))
Felia de viata pe care am primit-o in pastrare, in momentul conceptiei noastre, vegheaza asupra existentei noastre. Si merita din plin sa avem grija de ea.
Un barbat aflat intre primavara si vara vietii sale a devenit tata si a avut in timp sase copii, dintre care cinci erau fete.
Amintindu-si de copilaria lui si de dorinta lui nemarginita de a fi recunoscut ca fiind unic, a daruit tot ceea ce credea el ca este important din iubirea lui primului dintre copii. Un baiat in care a crezut ca intrevede posibilitatea de a indeplini propriile lui vise, propriile lui aspiratii. Astfel si-a indeplinit viata lui de barbat, atribuindu-i altcuiva propriile sale idei, interese, iubiri si idealuri.
Intr-o seara, cand se afla in toamna existentei sale, a intalnit si a descoperit o doamna in alb, obosita, asezata la capatul patului sau. Aceea era propria lui viata.
La inceput nu a recunoscut-o, deoarece toata lumea din jurul lui spunea ca tulburarea lui, afectiunea lui este de fapt o maladie. Si, de altfel, a fost tratat ca un bolnav. Pentru ca uneori isi pierdea luciditatea, a fost spitalizat, ingrijit si apoi adus din nou acasa, in perioada de convalescenta.
Iar doamna in alb, inalta si subtire, care il cunostea dintotdeauna, care nu voia sa fie data la o parte sau uitata, se hotarase de ceva timp sa se instaleze permanent la capatul patului lui. Veghea asupra lui cu atentie si bunavointa. Era foarte obosita si dezamagita de comportamentul celui caruia ii fusese alaturi atat de mult timp.
Acel barbat care traise foarte aproape de ea, ignorand-o complet mai bine de trei sferturi de secol, caruia i se devotase, insotindu-l mereu de cand se nascuse, impartind totul cu el, greutatile si bucuriile, incertitudinile si entuziasmul, acel barbat o ignorase complet, traise fara sa tina cont de existenta ei.
Era de fapt deposedat de privirea lui asupra propriei lui fiinte, de tandrete si de entuziasm, pentru ca traia intr-un invelis de om de afaceri, om public, cu functia de sot si de tata.
Astfel, intr-o seara din acea iarna, ea ii sopti:
- Ce ai facut cu mine? M-ai dat altuia, m-ai tradat, m-ai dat unui loc de munca, fiului tau, ai trait cu imprumut, ai trait o jumatate de viata, ai avut doar jumatati de vise. Ce ai facut cu mine, viata ta? Ai stiut vreodata ca te iubeam, ca existam si eu?
Auzind toate acestea, barbatul, acum in varsta, a plans pentru prima oara vazand-o pe cea care se prezenta in fata lui ca fiind viata lui! Acea experienta i-a permis sa deschida ochii.
Si-a privit existenta, sotia lui, absenta si ea din propria lui viata, copiii, reusitele, prietenii, relatiile lui, casa, bunurile lui. Acum privea altfel toate aparentele din viata lui, toate reprezentarile pe care le construise, pe care le intretinuse in zadar timp de ani de zile, trecand foarte usor pe langa ceea ce era mai bun in viata lui.
Apoi a vazut, foarte aproape de el, inconjurata de lumina, ca pe imagine foarte indepartata pe care crezuse ca a uitat-o, o fetita de noua ani care zambea. Si atunci o amintire luminoasa a tasnit din trecutul lui.
viata si regretele ei - de (anonim) la: 04/09/2003 10:11:10
(la: Cei mai frumosi ani...anii de liceu)
Ai dreptate, iar viata trebuie traita la maximum! Si nici o decizie nu trebuie regretata pentru ca este intotdeauna cea buna!
#154 (raspuns la: #142) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
viata si viata - de daisy la: 04/09/2003 10:18:28
(la: Cei mai frumosi ani...anii de liceu)
colegul Racovitan are dreptate. si mai mult - viata trebuie traita din plin si nu regreta nimic. viata este frumoasa chiar atunci cand te impovareaza.....de ce? pentru a putea merge mai departe...
viata si viata - de digital la: 14/09/2003 05:46:45
(la: Cei mai frumosi ani...anii de liceu)
Cat adevar este in cuvintele tale;si asta ti-o spune un om cu ceva experienta ...de viata.Fiecare lovitura trebuie sa ne faca mai puternici, mai luptatori.Daca cumva ai fost invins trebuie sa-ti spui un singur lucru:"SCOALA SI LUPTA !" Numai asa va ve-ti bucura de acest miracol care este viata.
#243 (raspuns la: #155) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Viata si viata - de (anonim) la: 14/09/2003 12:51:31
(la: Cei mai frumosi ani...anii de liceu)
Te vei bucura de miracolul "Viata" traind-o din plin si nu necesar cu "Scoala"????? iar "Lupta" este mai mult pentru supravietuire, ca exemplu concret romanii saraciti de PSD care se "lupta" incontinuu cu foamea....
#248 (raspuns la: #243) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dehhh...viata, bat-o vina! - de dogmatic la: 19/09/2003 05:47:41
(la: Participare la forum cu numele real?)
Pentru ca anonimatul reda mai usor ceea ce suntem si gandim cu adevarat. Din pacate, este destul de nociv sa poti fi identificat. Devii vulnerabil ... si poti pierde mult mai mult decat iti poti imagina. Inchipuieste-ti un bun manager la mare companie X, care filosofeaza sau scrie versuri pe un site de acest gen. Cariera sa ar putea avea suferit, in cazul in care ar fi deconspirat. "Micimea" sufleteasca a unora este atat de mica...si fac rau din plictiseala sau chiar cu o placere nebuna! Ia alt caz. O femeie careia ii place femeile. Nu incape indoiala ce repercursiuni ar avea asupra acesteia in cazul dezvauirii identitatii. Acest stil de barfa virtuala este ca un drog, ca o scoala, ca o iubita perfecta, ca o profesie plina de sastifactii, etc... Devine un stil de viata...daca nu este deja. Oare ai mai putea scrie cu atata dezinvoltura despre diverse subiecte? Este posibil sa raspunzi "DA". Dar pentru cat timp? Fiecare dintre noi are ceva de ascuns. Daca nu ai inca ceva in suflet, de care numai tu sa stii, iti garantez ca viata iti va demonstra ca am dreptate.
#323 (raspuns la: #318) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Credinta in Dumnezeu este lucrul cel mai important in viata - de (anonim) la: 24/09/2003 07:41:05
(la: Satanism in Romania)
Cred ca,in general,ateii sunt persoane carora le este frica sa creada in ceva. Aceasta frica este generata de o dorinta bolnava de libertate. Este evident ca libertatea, fara nici o constrangere,duce la o viata fara nici un scop. In acest caz viata este privita ca o ratacire fara sens,fara finalitate-viata de apoi. Fara credinta in viata de apoi, fara Divinitate este evident ca toate instinctele primare ale omului ies la suprafata acesta devenind un animal.
#402 (raspuns la: #354) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Viata gay...influenta - de (anonim) la: 24/09/2003 13:27:41
(la: Viata gay romaneasca)
Am sa va dau eu raspunsul: nu exista asa zisa "influentare" catre viata de homosexual.
Te nasti homosexual sau heterosexual.
Asa zisa influenta catre viata gay este o scuza intrebuintata de multi in a nu recunoaste ca sint homosexuali.(de fapt ei sint bi-sexuali).
Unii heterosexuali experimenteaza cu homosexualitatea dar nu vor deveni homosexuali exemplul cel mai bun ar fi John Lennon(The Beatles) care din curiozitate prin anul 1964 a avut o relatie homo cu celebrul lor manager Brian Epstein asta fiindca a fost curios iar Brian care era homosexual o "avea" in inimia pentru el.
experienta a fost dezgustatoare pentru John si a ramas atit: o Experimentare. Totusi sa fi avut John Lennon tendinte bi-sexuale ?
#409 (raspuns la: #395) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...