comentarii

eseu-adolescent de azi si din totdeauna (poate fi-este


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
raspuns onest (atat pe cat se poate) - de miraz la: 13/04/2004 04:38:29
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
e destul de greu sa dai un raspunss onest deoarece sint tot felul de prejudecati vis-a-vis de cei care pleaca si vis-a-vis de cei care raman. incep prin a spune ca este o decizie personala si motivele acestei decizi, oricare ar fi ea, nu trebuie generalizata.
ai dreptate, cel putin in ceea ce ma priveste: familia - parintii - este ceea ce ma tine deocamdata aici. dar si un fel de sentiment ca nu m-as simti bine traind in alta tara. vreau sa vizitez alte tari, sa traiesc pentru o perioada relativ scurta de timp - 6 luni sa zicem - in alta tara, dar nu vreau sa plec pentru totdeauna. poate e si asa o chestie de constiinta, ca si cum as fugi de ceva. nu pot sa spun ca o duc bine material, dar in mod sigur as duce-o prost spiritual in alta tara. este si asta ceva ce tine de felul in care suntem fiecare si de felul in care simtim.
nu as pleca pentru ca in romania ai parte in fiecare zi de un spectacol, mai mult sau mai putin placut. schimbarile in bine sau in rau sunt atat de rapide incat daca pleci 6 luni, cand vii risti sa nu mai recunosti nimic. apropo de asta, un scriitor occidental spunea ca ii invidiaza pe cei esteuropeni pentru ca au despre ce scrie. asa si eu. am teme de gandire cat incape.
nu plec pentru ca sunt convinsa ca poti avea o viata buna si aici.
mi-ar lipsi incursiunile in natura cu familia si prietenii, mi-ar lipsi petrecerile de sambata seara, discutiile de zi de zi, mirosurile de placinte si prajituri din fiecare duminica, chiar si sarmalele desi nu mi-ar lipsi sarmalele, agitatia din vinerea mare din oras si piata, colinzile din saptamana craciunului, sentimentul ca faci parte din ceva (nu stiu ce) si o senzatie de protectie ca indiferent ce se intampla in lumea mare aici este in loc sigur (asta deja tine de superstitie nu neaparat de o realitate). mi-ar lipsi mormantul bunicii mele.
si este ceva ce nu imi lipseste: vesnica intrebare ce ar fi daca? am luat o hotarare si deocamdata nu cred ca este cea gresita. poate ca peste cativa ani o sa cred altceva, dar in mod sigur nu o sa regret decizia de acum.
#13757 (raspuns la: #13442) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Claudia Enea - de zaraza sc la: 20/11/2006 13:38:55
(la: Homosexualii-cei mai buni prieteni ai femeilor?)
Ceea ce poti sa-ti spun e ca nici eu nu mi-am gasit o prietena aici unde sint (Nasaud). Prietena mea din adolescenta a ramas in Iasi. Totdeauna preferam sa discut cu barbati, mi se pare ca multi sint mult mai interesanti, caci in majoritate, femeile se resemneaza prea usor si nu isi dezvolta capacitatile intelectuale, nu isi pastreaza interesul pentru noutati din toate domeniile. Aici nu as gasi asa usor gay. Daca acesti oameni ar fi liberi de prejudecati, as gasi poate gay printre cei care acum sint frustrati, complexati, deja pierduti pentru o viata normala. Poate...

Aici sint nisipuri miscatoare si ne misca pina la lacrimi.
Pentru Core - de Hypatia la: 03/03/2004 11:24:48
(la: Te Iubesc)
Macar pentru faptul ca stau toata ziua printre adolescenti, ma fac avocatul trairilor lor... Poate ca tocmai trecerea anilor si tabacirea inimii din cauza prea multor greutati, devenim asa acizi cu trairile altora. Dar cautati sa va amintiti: nu ati trait niciodata senzatia aceea de fericire, care sa va faca sa strigati tuturor despre fericirea voastra? Eu cred ca autorul textului si-a manifestat din plin bucuria pentru viata lui. La limita, e un text mai bun decat cele dadaiste:)))
Cat despre regionalism, ca sa fiu la ordinea zilei, va imaginati pe Baba Dochia spunand altfel decat "stuchiti?" Pe la noi suna mai bine decat autenticul "stupiti", atat de aproape, oare numai fonetic?-de "stupizi":))
Hypatia
#11231 (raspuns la: #9985) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Patapievici "românul" - de Berkana la: 05/06/2005 13:28:38
(la: PATAPIEVICI SI SECURITATEA)
http://ro.altermedia.info/

“Romanii nu pot alcatui un popor pentru ca valoreaza cat o turma: dupa gramada, la semnul fierului rosu”, “fetze patibulare”, “maxilare incrancenate”, “guri vulgare”, “trasaturi rudimentare”, “o vorbire agramata si bolovanoasa“. (H. R. Patapievici - presedintele Institutului Cultural Roman, din volumul sau “Politice” publicat la Humanitas in 1996)

Acest individ mi-a fost profund antipatic totdeauna. Poate intuitia, nu stiu. Dar iata ca nu m-am inselat. Un om de cultura, care poate vorbi asa la adresa României si românilor este demn de dispret, ca sa ma exprim elegant. Si face to face i-as spune si doua vorbe, asa intr-o româneasca neaosha.
pentru zaraza, bineinteles - de alex boldea la: 11/02/2006 15:31:26
(la: Povestea unei zdrente)
am rasfoit comentariile, si as avea cateva lucruri de punctat. de la a nu avea nici o parere despre tine am trecut la a avea o parere foarte proasta, pentru ca imi pari genul de persoana care insista pe acelasi complex de superioritate, doar ca il ia din actul de a face pe ceilalti sa se simta inferiori (sau din a incerca, in tot cazul).
imi pari o persoana ajunsa la maturitate, si gasesc jalnic felul in care tratezi o adolescenta la prima ei "publicatie". sau poate consideri ca oricum prea multa lume gandeste sau vrea sa faca ceva elevat in tara asta. e un inceput, pentru numele lui dumnezeu. dar daca vrem si o urmare (eu stiu ca vreau) atunci hai sa nu ne facem nevoile pe sperantele oamenilor. critica ajuta, atata vreme cat e rationala si constructiva.
in al treilea rand, cand spui ca nu ne intereseaza varsta sau problemele personale ale scriitorului, te rog, refera-te doar la tine. poate pe mine ma intereseaza.
ca idee generala, reactia ta o pot explica in doua feluri. ori esti un fel de geniu care nu poate, prin natura lui, tolera prostia din jur, caz in care permite-mi sa-mi cer scuze in numele tuturor muritorilor de rand pe care esti nevoita sa ii suporti in fiecare zi; ori esti exact opusul unui geniu, caz in care nu poti tolera ca sunt oameni care mai stiu sa exprime o idee.
in concluzie, textul il consider bun, iar tu, zaraza, imi displaci profund din punct de vedere al caracterului si sper sa nu te superi daca pe viitor iti voi ignora comentariile.
------------------------------
"when the moon hits your eye like a big pizza pie that's amore" - dean martin
hm - de gigi2005 la: 13/07/2006 02:20:01
(la: Divortul, un esec?)
eu sunt la a treia casnicie. So what! Am doi copii super si un sot minunat cu care sunt de 6 ani. Ciudat ca si el e la a treia incercare.
Nu cumva ne-am gasit in sfarsit?
Divortul inseamna de cele mai multe ori disperare pentru o femeie care nu a facut in viata ei nimic. Dar o femeie activa si cu o cariera in spate (sau in fata) nu trebuie sa-si faca probleme.
Eu cred ca nimeni nu trebuie sa suporte umilinte, batai, certuri. Oricine merita o a doua sansa dar daca acorzi prea multe sanse...
Ca o concluzie, cred ca divortul nu inseamna esec. Nu e nici motiv de lauda dar totdeauna poate exista un nou inceput. Daca se poate salva bine, daca nu - asta e!
Bruno - de irma la: 08/05/2007 09:03:44
(la: Frintura Picasso)
am varsta pe care mi-o dai. :))
tanti? ar merge, daca tu ai fi adolescent :))

pfft, cu tine nu se poate discuta serios. :)
#194890 (raspuns la: #194881) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poate asta inseamna adolescenta - de Liah la: 30/04/2004 06:47:47
(la: Cautat, gasit, recautat, regasit)
Este vremea cand cauti cele mai multe raspunsuri.

Eu nu ma mai pot duce in discoteca pentru ca nu ii mai inteleg rostul. Pustoaicele se imbraca in asa fel incat sa iasa in evidenta si se zmucesc intr-un asa-numit dans pentru acelasi scop.

Sunt preocupata de alte lucruri: sa intru la facultate cu bursa, sa-mi fac o cariera solida pentru a nu depinde de nimeni, sa am grija de sanatatea mea si sa ma pot distra si eu... sau mai bine zis relaxa.

Poate ca adolescenta a trecut pe langa mine si nu mi-am dat seama...
poate....
#14781 (raspuns la: #14742) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Zile proaste.. - de papadie67 la: 30/09/2003 01:27:34
(la: Viata gay romaneasca)
..-avem cu to(n)tii.

Oarecum atins de grija-ti parinteasca pentru mine ( apropos...ai copii?), ma-ntorc - chiar si cu spatele - ca sa reiterez ce-am zis, si ca din nou sa zic ceeea ce-am zis mai deunazi, si-apoi de voi gasi fasole, multa, in ea s-o las, de tot si pt totdeauna:

-am un baiat
-de poponari mi-e mila, si-i tolerez ( e treaba lor), atata timp cat nu devin activi in a trezi-n baiatul meu un OBICEI pe care-l dezaprob.
-nu-mi pasa cum, de ce si cand au capatat ei acest obicei. Nu sunt Atlas, nu pot purta pe umeri problemele intregii omeniri. Cu greu, cu ale mele ma confrunt.
- nu stiu daca al meu baiat, adolescent in care alchimia sexuala-i doar o plastelina moale, va sti sa spuna astazi "da" sau "nu"...depinde de-unde vine, cred..
-nu stiu daca eu asi fi incercat vre-un drog (alcool, tutun, etc) la varsta lui de azi, dar cred ca da, dac-un prieten bun mi l-ar fi oferit. Probabil c-asi fi incercat orice, daca venea de la cineva in care-aveam incredere, atunci. Iar astazi presupun ca i-asi fi injurat pe cei ce m-au lasat sa-ncerc, atunci.
Cine are argumente impotriva afirmatiei ca:
nu te nasti homosexual, ci esti influentat in a deveni asa ceva, sa-si etaleze, totusi, argumentele, raspunzandu-mi, de ex. la comentariile de mult postate...ori daca nu, pai batem apa-n piua.

Bottom-line:
1. consider ca nu-i bine sa fii homosexual. De-aceea, copiii mei nu mi-ar placea sa fie homosexuali. ok?
2. consider ca dac-ai devenit asa ceva, nu esti decat o victima. Imi pare rau, be happy...whatever!...just stay away!
3. te tolerez, daca ma tolerezi. Nu intru-n viata ta, dar stai departe de a mea si de-a lor mei.
4. daca nu stai departe, consider c-am dreptate sa-mi apar ideile. Incearca sa-mi atingi baiatul in "acel sens" si-am sa-ti iau gatul. Punct. Atinge-i pe-altii ce-s ca tine...e ok! Pe unde vreti, dar eu sa nu va vad, eu si copiii mei. Nu-n locuri publice. Sunt publice, deci publicu' decide, nu? Democratie? Un Referendum!
5. superbe metafore, moralizatoare si stangace copii dupa nis'caiva sugative uitate de EU pe la Bucale', valabile azi, pagane si stupide ieri si poate maine, "treziri" recente (si in fasha moarte) la VIATA!
Chiar si pt. ei, da' bune la export cu sila.
Sa fim seriosi si sa-ncercam distinctia sa o facem intre Intolerante.
Avem si noi din ele ( Oh, si cate!), dar sunt deosebite intre ele, ca urmari pe termen lung! Caci una-i sa incurci culorile, si-alta gaurile. Si iarasi una-i sa-ncurci interesul de moment si alta-i ce-i poti spune mamei despre viata ta, pe patul ei de moarte...Nu?
6. stiu sa tolerez, desi n-ai zice, poate! Toleranta...o'ntreaga philosophie, bre...ma rog...passons, dar totusi, Toleranta: imens de necesar subiect. Aparte, cred.

Ci una peste alta, nu e prea greu cu un Dogmatic, ci-mi facu' placere! Chiar si cu unul ce, desi nu se explica, la ale altora-ntrebari evita/uita sa raspunda, pe cand acuza papadii ca n-au raspuns. La ce-ntrebari, legate de Subiect?

Sa dai in Papadie, e usor, da' tre' sa stii intai sa fii dibaci cu Vantu'!
Cu scuze pentru-asa de zero-unu rupere de nori, din partea-mi.
#548 (raspuns la: #531) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce poate fi sufletul -teorie 2002- fragment din cartea mea - de adacartianu la: 20/03/2004 15:08:18
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
DIAVOLUL: Aşa că tu crezi că eşti singurul vinovat de păcatul de a dori? Dar oare, nu Dumnezeu a lăsat în oameni şi îngeri simţirea, nu el a eliberat sufletul acesta plin de dorinţi şi pasiuni, chiar dacă sufletul îngerilor diferă de cel al oamenilor.
INGERUL: Problema ta este conceptuală, nu cred că viaţa ta nu ţi-a oferit nimic altceva decât o oarecare forţă distructivă, iar înţelepciunea te-a ocolit cu desăvârşire! Ar fi absurd să descopăr că eşti doar viclean şi atât!
DIAVOLUL: Viclenia e o parte consistentă a firii mele, iar despre înţelepciune nu pot spune că m-ar ajuta cu ceva, astfel că nici nu o consider necesară planurilor mele care includ lumea. Departe de mine să gândesc că isteţimea mea poate fi întrecută de înţelepciune. Dar ce vrei să spui cu asta?
INGERUL: Problema sufletului este una de esenţă, sufletul fiind esenţa universală pe care nici măcar Dumnezeu nu a creat-o! Sufletul este o energie independentă pe care Dumnezeu poate doar să o modeleze prin virtutea unor legi universale, însă nu o poate transforma. Insăşi Dumnezeu s-a născut cu sufletul în sine ceea ce demonstrează evident că şi înaintea existenţei Lui sufletul era eternitatea. Până şi Dumnezeu a luat naştere din suflet, asemeni oricărei creaţii lumeşti sau universale! Sufletul fiind baza, restul sunt doar amănunte.
DIAVOLUL: Il consideri pe Dumnezeu doar un amănunt?! Ti l-ai urcat în cap definitiv acum!
INGERUL: Ba nu! Vezi, asta înseamnă lipsa de înţelepciune! Adevărul nu poate fi contestat, iar lupta ta aprigă de secole este o absurditate care s-a născut tocmai din lipsa ta de înţelepciune. Nu poţi fura puterea unei fiinţe asupra unei lumi atâta timp cât nici puterea ei nu este integrală. El nu reprezintă totul pentru întreg universul, ci doar pentru o parte a lui. Universul este o gradare, iar dacă Dumnezeu este puternic peste viaţa pământeană asta nu înseamnă că el deţine întreaga putere universală.
DIAVOLUL: Negi autoritatea divină? Nu mă aşteptam să fii chiar atât de nesăbuit! Ha!Eşti un înger răzvrătit cu adevărat!
INGERUL: Nu, nu contest puterea Lui, afirm doar ceea ce ştiu, faptul că nu este o autoritate universală unica, o forţă care domină întregul în toată masa lui! Te înşeli amarnic crezând de atâtea secole că e doar El şi numai El în tot acest infinit!
DIAVOLUL: Iţi baţi joc de mine?!
INGERUL: Nu. Iţi spun doar ceea ce este universul, lumea şi Dumnezeu. La baza tuturor creaţilor stă sufletul, el reprezintă viaţa apoi urmează Dumnezeu şi restul.
DIAVOLUL: Restul care?!
INGERUL: Restul care participă la procesul creaţiei, la întreţinerea vieţii în toate aspectele ei. Nu este simplu acest proces de naştere, întreţinere şi devenire, apoi, ce să mai spun de transfigurare şi transcendenţă? Crezi că toate astea se întamplă numai datorită Lui? Crezi că miturile esentiale ale umanităţii sunt doar vorbe-n vânt? Doar poveşti scornite la întâmplare de cine ştie ce muritor?
DIAVOLUL: Nu ştiu ce intenţii ai spunându-mi toate aceste inepţii…bazaconii pe care nu pot să le consider decât o insultă la adresa Lui! Ori ţi-ai pierdut într-adevăr minţile!
INGERUL: Nu am nici o intenţie în ceea ce te priveşte, m-ai împins spre dialog, acum suportă consecinţele sau pleacă. Eu nu te pot ţine aici cu forţa, sunt un deţinut. Călăii mei sunt oamenii, nici tu şi nici El!
DIAVOLUL: Dar explică-mi şi mie teoria ta cu privire la universalitate şi conducătorii ei, m-ai surprins. Si, recunosc, departe de mine să cred această teorie! Faptul că Dumnezeu nu este autoritate absolută mă uimeşte cu adevărat.
INGERUL: Este autoritate absolută asupra oamenilor nu asupra întregului univers. Nu există Dumnezeu şi doar atât, legile universale se bazează şi pe alte soiuri de forţe. Dumnezeu este doar o parte din forţa înţelepciunii, iar autoritatea Lui este răspândită asupa spiritului şi sufletului uman, nu asupra vieţii însăşi. De aceea nu El poate schimba lucrurile rele din viaţa oamenilor! Intregul univers este divizat, nu este o unitate în sine, iar asta implică o serie de forţe diferite care stau la baza orânduirii lui.
DIAVOLUL: Nu Dumnezeu a creat lumea?
INGERUL: Nu, dar a luat parte la creaţia ei. Dacă Biblia omenească spune că Dumnezeu a creat lumea în 7 zile asta este doar o latură mitologică prin care omul trebuie să înţeleagă că El este autoritatea cea mai puternică asupra umanităţii. Dar Dumnezeu nu este creatorul universalului, El este implicit o parte a acestuia.
DIAVOLUL: Si-atunci ce rol are El în creaţia umanităţii?
INGERUL: Rolul de părinte ocrotitor al omului pentru că, Dumnezeu a creat omul, nu şi lumea în care există omul! Aici s-a greşit în doctrina religioasă şi faptul acesta l-a determinat pe fizician sau chimist să conteste existenţa lui Dumnezeu şi religia!
DIAVOLUL: Vrei să spui că Dumnezeu a făcut omul, iar restul lumii în care există s-a născut prin puterea altor forţe?
INGERUL: Bineânţeles, este o problema de lege naturală, de energie universală care a contribuit la o creaţie necesară. După cum bine ar trebui să ştii, noi îngerii studiem în şcoală în afara legilor Paradisului, universalităţii şi divinităţii, însăşi doctrinele, mitologiile şi legile umanităţii, pe acelea create de ea însăşi. Este formidabil să vezi evoluţia fiinţei, să vezi când a descoperit existenţa lui Dumnezeu. După câte încercări de a-şi răspunde asupra problemei existenţei sale prin propria-i forţă, a înţeles actul divin al creaţiei! Este fantastică descoperirea organizării lumii datorită înţelepciunii cu care i-a înzestrat Dumnezeu. Inţelepciune care nu este uşor de folosit sau cultivat, şi totuşi oamenii, unii dintre ei, au reuşit să descopere prin puţinul spiritului lor o capodoperă universală cum este creatia lor şi a lumii în care trăiesc!
DIAVOLUL: Nu cred că oamenii au descoperit încă provenienţa lor sau a lumii, la ei totul este o permanentă îndoială, incertitudine. Nu au dobândit încă marile adevăruri despre care îmi spui tu acum!
INGERUL: Ei poartă aceste adevăruri în ei înşişi însă nu înţeleg adevărul, iar dacă cineva anume le-ar revela conştiinţa asupra marilor adevăruri, nu ar ştii să le primească, i-ar speria. Oamenii încă nu pot înţelege totul, şi chiar dacă le-ai da totul, uşurinţa fenomenului le-ar crea mari probleme, fiindcă nu ar ştii să se folosească de ceea ce ştiu. Ei se aşteaptă la cu totul altceva, unii se aşteaptă chiar să descopere faptul că nu există Dumnezeu…încă există multă absurditate în minţile şi încercările lor pentru a fi convins că nu pot suporta adevărul. Nu s-ar mulţumii dacă ar ştii că e doar Dumnezeu, ei încă mai caută alte soluţii pentru că au impresia că ar fi prea simplu să fie aşa. Le place viaţa complicată.
DIAVOLUL: Dar este evident că singura lor soluţie este să creadă ca sunt o creaţie divină!
INGERUL: Da, aşa este, însă fiecare în adâncul sufletului aşteaptă să i se dovedească altceva. Până nu scapă de aceste căutări care nu-i pot focaliza spre singurul adevăr real al existenţei lor, nu se pot linişti. Unii descoperă adevărul, aceia sunt cei înţelepţi, dar întotdeauna pe cei înţelepţi omenirea îi lasă la urmă, căutându-i abia în clipa în care nu mai există. In timpul vieţii lor sunt consideraţi nebuni sau visători, calităţi pe care societatea nu le acceptă. Interesantă firea omenească, păcatul voluptăţii în care cade cu uşurinţă şi cu care e atât de uşor să atragă pe oricine! Vicleniile pe care le cunoaşte de la tine îi stau uneori drept căpătâi al faptelor şi, cu atâta uşurinţă este capabilă să se joace între lumină şi întuneric încât îţi lasă impresia că umanitatea a evoluat mai presus de divinitatea universală. Evident, este doar o impresie înşelătoare, cel care ajunge să creadă în ea, el însuşi e o umbră cu atribut de om. Omul adevărat se ridică spre înţelepciune, cel care aşteaptă de la sinea lucrurilor să o primească se risipeşte spre pieire. După cum bine ştii, nu toţi muritorii văd Paradisul! Deşi Paradisul este o stare naturală. Ei înşişi îl poartă în construcţia lor, însă în felul în care trăiesc pe pământ îi îndepartează de acesta.
DIAVOLUL: Eu cred că ai luat-o razna şi spre amuzamentul meu cred că-L mâniezi tare pe moşulică!
INGERUL: Nici pomeneală! Sunt destul de înţelept să ştiu că ceea ce gândesc e adevărat. Vorbele mele nu sunt o joacă de cuvinte şi doar atât.
DIAVOLUL: De ce crezi că este adevărat, numai pentru faptul că te consideri înţelept? Mie unul mi se pare absurdă teoria ta cu privire la puterea divină.
INGERUL: Nu mă refer la puterea divină, ci la puterea lui Dumnezeu. El este divinitatea pentru oameni, dar alături de el se găsesc şi alte forţe. Esenţa divinităţii nu se opreşte în el. Divinitatea este un fenomen mai amplu pentru universalitate. Nu putem privi infinitul ca finit în Dumnezeu, pentru că El nu este un capăt, o limită. Nu vorbesc din prisma oamenilor, cu ei se întamplă altceva. Bineânţeles că pentru ei ca fiinţe, Dumnezeu reprezintă totul, însă pentru universalitate nu.
DIAVOLUL: Vrei să spui că Dumnezeu are Dumnezeul lui?! E absurd!
INGERUL: Nu. Insă el deopotrivă cu alţii conduce acest univers infinit.Eu, ca înger contribui la viaţa Paradisului, Dumnezeu contribuie la viaţa universului, omul contribuie la viaţa pământeană. Fiecare dintre noi contribuie la un proces de creaţie diferit, dar care se răsfrânge inevitabil asupra tuturor lumilor existente în univers şi, bineânţeles, asupra universalităţii însăşi. Viaţa în toate aspectele ei este cauză şi efect, nimic nu este întâmplător şi totul are un sens. Animalul, insecta, omul, noi, Dumnezeu, planetele, sufletul, chiar şi tu, au rostul lor într-un scop mult mai grandios decât viaţa pământeană sau Paradisul. Ar fi o lume mult prea simplă aşa cum o percep oamenii, o lume redusă la om şi Paradis. Viaţa e doar un pas spre adevărata lume, moartea e doar pasul următor, iar Paradisul la fel. Viaţa nu se opreşte la un nivel, ci însăşi viaţa transcede spre alte forme de viaţă chiar de nu sunt pământene. Există un soi de plafonare în lumea tangibilă, o plafonare care le mişcă oamenilor conştiinţa în asemenea hal încât nu pot percepe că viaţa lor de acolo nu este nimic mai mult decât o impresie. Ei sunt expresii viitoare care în lumea materială capătă doar o vagă intuiţie a ceea ce-i aşteaptă mai târziu. Viaţa lor este o probă pe care trebuie să o treacă până la finele timpului acordat de natură, dacă nu reuşesc se nasc din nou până când descoperă ceea ce au de descoperit.
DIAVOLUL: Asta ştiu şi eu, dar mă frământă gândul că secole de-a rândul însăşi eu l-am privit pe Dumnezeu ca fiind unic. In cazul de faţă pot înţelege de ce, de atâtea ori, aveam impresia că oricât aş încerca să transform lumea Lui în ceea ce vreau eu, alte forţe se războiau cu mine în afara Lui. E un fel de conspiraţie universală care-ţi dă libertatea să te mişti în voie până la un punct, apoi vine şi îţi întoarce toate planurile peste cap. Eu credeam că e El!
INGERUL: Nu întotdeauna, uneori nu-i stă în atribuţii să facă unele lucruri, alteori se sfătuieşte cu restul şi ajung la un plan comun în ceea ce te priveşte, în ceea ce priveşte lumea sau universul. Dumnezeu este o parte a forţei universale chiar dacă viaţa oamenilor este guvernată de el.
DIAVOLUL: Ciudat este faptul că omul cuprinde şi laturi care mă caracterizează, de ce ar fi vrut El să creeze o fiinţă în care să existe şi binele şi răul deopotrivă?
INGERUL: Omul a ales răul singur când nu a ascultat învăţătura Lui.
DIAVOLUL: Omul a căutat cunoaşterea, de ce cunoaşterea ar fi un rău?
INGERUL: Stiu, un om fără cunoaştere e un imbecil, dar El le dăruise atât cât le trebuia pentru a fi fericiţi.
DIAVOLUL: Cu toate astea nu au fost fericiţi. Si tu ai avut totul care să te facă fericit şi, totuşi, eşti aici.
INGERUL: Iţi mai aminteşti cum a luat naştere lumea?
DIAVOLUL: Din plictiseală?
INGERUL: Nu râde, vroiai să vorbim serios.
DIAVOLUL: Te ascult.
INGERUL: Era vorba despre echilibrul universal, îţi aminteşti?
DIAVOLUL: Da, credeau că prin crearea lumii se va forma echilibrul dintre timpuri. Balansul egal pe linia infinitului.
INGERUL: Da. Gândeşte-te la infinit ca la o dreaptă care are situate pe ea punctele A si B,…e!…dreapta asta este străbătută de tot soiul de energii care trec pe deasupra ei cu forţe diferite. Aceşti curenţi ajung, uneori, în punctul B cu mai multă forţă şi atunci dreapta suferă mici transformări. Punctul B se apleacă, iar punctul A trece ca vârf, apoi invers, punctul B trece ca vârf. Diferenţa de gradaţie în timp şi spaţiu este aproape insesizabilă în condiţia în care există A şi B, dar imaginează-ţi ce groaznic ar fi dacă pe dreaptă ar exista un simplu A şi toate aceste forţe s-ar vânzolii doar deasupra lui. Eee!…uite, din acest motiv a fost creată lumea oamenilor. Acesta era echilibrul căutat.
DIAVOLUL: Dar ce rol au oamenii, de ce n-au lăsat doar pământul?
INGERUL: Tu chiar n-ai minte?! Oamenii sunt energia care creaza echilibrul. Pământul e doar un spaţiu în care ei se dezvoltă pentru a contribui cu energia lor la echilibrul universal. Imaginează-ţi că pe dreapta asta sunt mai multe puncte…A,B,C,D,E…şi aşa mai departe, pe lângă astea mai sunt zeci de alte puncte care sunt, de fapt, planete nelocuite, nepopulate cu nici un soi de fiinţă. Toate planetele A,B,C,D,E sunt populate iar în jurul acestora pe o raza de mii de ani lumină nu există viaţă, ci doar alte planete nepopulate. Forţa acestor emisfere, acestor spaţii se transformă într-o forţă unică care alcătuieşte prin sine universalitatea. Să presupunem că pământul s-ar fi aflat în partea dreaptă a dreptei pe care ne-am imaginat-o, în partea stângă sunt zeci de alte planete locuite, iar în partea dreaptă sunt doar 5, de exemplu,…echilibrul nu e perfect. Atunci mai trebuia populată o planetă care să aibă în jurul ei o configuraţie de planete care pot contribui la viaţa finţelor care se vor naşte. Planete nelocuite care prin conjuncţia lor, prin amplasamentul lor să influenţeze viaţa. Fiecare om e născut sub un semn zodiacal, crezi că pământul a fost ales la întâmplare? Nu, bineânţeles, e vorba de o scară ierarhică a energiilor, a planetelor, a influenţei acestora asupra oamenilor. De ce crezi că spaţiul, cerul şi planetele au însemnat din totdeauna pentru ei un punct de reper, tipologiile ca trăsături mari ale umanităţii sunt descifrate prin influenţa planetelor, a spaţiului. Acum înţelegi ce substrat au toate aceste amănunte? Până şi timpul, gândeşte-te la timp care de fiecare dată e altul, pe pământ sau în spaţiu. Creaţia omului nu este un fenomen întâmplător sau un fel de experiment, rolul creaţiei este de o mai adancă complexitate pentru întreg universul.

DIAVOLUL: In concluzie universul se foloseşte de energia oamenilor…păi e corect?! Si ăştia, amărâţii de ei, nu ştiu nimic, le folosiţi energia şi apoi îi omorâţi! HA! E convenabil!
INGERUL: Nu glumii cu asta, ştii prea bine ce se întamplă apoi…cum ştii prea bine de ce mor oamenii.
DIAVOLUL: Da, omul bătrân nu mai posedă aceeaşi energie, dacă moare se transformă în energia iniţială. Vezi că ştiu?
INGERUL: Uneori eşti doar un bufon, ştiai?
DIAVOLUL: După atâta teorie mai trebuie să te amuzi puţin, nu crezi? Dar, ce-ai spus e interesant, recunosc. Eu nu m-aş fi gândit. Dar ce rol are atunci Paradisul?
INGERUL: Eşti îngrozitor! Tu crezi că un spirit care a existat într-o lume materială ca cea de pe pământ se poate obişnui în alta care să nu-i semene? E, Paradisul are calităţile exterioare ale lumii lor, o lume cu care sunt obişnuiţi. Vorbeam despre timp, există atâtea timpuri paralele în univers!…iar unul dintre ele este chiar Paradisul. Imaginează-ţi tot dreapta de mai devreme, pe ea se află planetele care formează echilibrul vieţii în tot ansamblul de puls material, am rezolvat problema echilibrului acesta, dar mai există şi timpul dintre timpuri. Acest timp este paralel cu toate celelalte şi în acesta se află divinitatea în toată măreţia ei. In concluzie, energia care creaza echilibrul vieţii creaza şi echilibrul acestui spaţiu în care nu poţi exista decât ca energie. Spaţiul dintre spaţii, dar pe care îl cuprinde tot infinitul universal. Si, poate te gândeşti că existând atâtea vietăţi în univers s-ar putea strânge prea multă energie în spaţiul dintre spaţii. Ei bine, nu se poate. Dintr-o regulă foarte simplă. Si anume, cum oamenii au Paradisul, fiecare din restul lumilor au spaţile lor care să fie identice cu lumea în care au trăit. Aşa se formează un echilibru superior şi, totodată, ştii că unele energii se reântorc de unde au plecat, revin la viaţă dupa un anumit timp. Ciclul acesta de energie-viaţă se produce în permanenţă, e o rotaţie, o energie vine şi o alta pleacă. Spaţiul dintre spaţii e ca o sursă de reâncărcare după ce fiinţa organică, materială, îşi consumă energia trăind.
DIAVOLUL: Asta ajungi să spui tu despre Dumnezeu! Dacă spui asta şi oamenilor te vor arde pe rug! Eu, te cred, dar în afara mea nu te va mai crede nimeni aici!
INGERUL: Stiu, nici nu voi spune astfel de lucruri…mă gândeam că, poate, acum vei înţelege măcar tu că unele dintre jocurile tale nu se vor realiza niciodată. Nu din cauza Lui, ci din cauza unei puteri mult mai mari din care el este doar o parte.
DIAVOLUL: Si despre restul…ştii ceva anume?
INGERUL: Nu, cărţile acelea nu ne sunt puse la dispoziţie, iar eu sunt doar un înger al Paradisului, nici eu nu pot cunoaşte totul, ci puţin mai mult decât oamenii. Intotdeauna există o limită pentru că numai Dumnezeu şi restul sunt culmea înţelepciunii. Restul, orice ar fi şi oricâţi ar fi cred că au acelaşi fundament, posedând aceeaşi cunoaştere a totului. In mod real nu pot conduce universul decât dacă ar fi egali, în cazul în care unul ar fi mai deştept sau mai puternic, s-ar face o altă ierarhizare, ceea ce nu cred că este şi cazul lor. De fapt, sunt convins de asta.
DIAVOLUL: Ai da toată omenirea peste cap cu teoriile tale! Ai reuşit s-o faci cu mine, dar cu ei?! La cât de înţelept eşti, de ce nu încerci să te salvezi singur?
INGERUL: Pentru că am greşit, sunt în închisoarea oamenilor cu voinţa Lui. Dacă El va considera că voi putea primi iertarea, îmi va da de ştire.
DIAVOLUL: Auzi, ştii care e o altă ciudăţenie?
INGERUL: Nu, spune-mi.
DIAVOLUL: Nu există Iadul de care vorbesc oamenii, eu nu am creat nici unul. Eu exist printre ei şi îi am adepţi cât trăiesc, după ce ei mor…eu caut alţi oameni.
INGERUL: Nu e ciudat, şi ştiu că nu există Iadul, dar trebuia construit în mintea lor pentru a se teme de tine. Stii şi motivul pentru care s-a întâmplat asta!
DIAVOLUL: Oarecum.
INGERUL: Sti bine că atunci când o fiinţa îşi foloseşte energia în mod negativ, distructiv pentru sine sau specie, energia se dizolvă atât de mult încât dispare la un moment dat. Când omul care şi-a folosit energia în mod negativ moare, nu mai posedă minimul de energie care să-l urce spre Paradis. Pur şi simplu omul rău moare pentru că, în final, devine doar materie lipsită de energie. Adevărul e că Iadul e o necesitate, aşa se poate păstra mai multă energie creatoare utilă universalităţii.
the Passion of the Christ de Mel Gibson: O marturie de credinta - de SB_one la: 18/04/2004 14:10:33
(la: Filmul "The Passion of the Christ" si antisemitismul)
the Passion of the Christ de Mel Gibson: O marturie de credinta

Pr. Claudiu Bãrbut

Pe data de 15 martie 2004, actorul Jim Caviezel, care a avut rolul principal în filmului The Passion of the Christ a lui Mel Gibson, a fost primit de cãtre Sfântul Parinte. Seara, actorul a dorit sã prezinte el insuºi filmul intregii Curii Romane prezente in aula amfiteatrului Regina Apostolorum al Ateneului Pontifical. Am avut marea ocazie sã vãd acest film în avanpremierã ºi sã stau de vorbã cu actorul Jim Caviezel la sfârºitul proiecþiei. A fost o experienþa extraordinarã pe care aº dori s-o împãrtãºesc în aceste câteva rânduri.

Jim Caviezel:

“Interpretarea rolului lui Isus m-a ajutat sa-L cunosc mai bine pe Mantuitorul”
“Nu m-am gandit niciodata de ce, cand eram mic, imi placea mult sportul, in mod special baschetul. Am crezut, pana nu de mult, ca voi ajunge un bun atlel. Cand eram adolescent, in perioada cautarilor, m-am dus la tatal meu si i-am spus: 'Cred ca Domnul ma chiama sa fac un lucru deosebit in viata, insa nu descopar inca ce anume trebuie sa fac. Simt ca ma chiama, insa nu stiu in ce directie sa merg'. Tatal meu mi-a raspuns: 'Poate te chiama sa fii preot'. Anii care au urmat nu au confirmat cuvintele tatalui meu, insa crescand, parintii m-au ajutat sa descopar - in Biserica Romano-Catolica - darul credintei in Isus. Cu anii am descoperit ºi calitati proprii, in mod special talentul de a intepreta. Am inceput sa ma pregatesc pentru a fi actor, totul mergea fantastic, am crescut din toate punctele de vede si am ajuns la Hollywood unde...reputatie, faima si glorie (pamanteasca).
Intr-o zi primesc un telefon de la managerul lui Mel Gibson: 'Sunteti cautat de Gibson pentru a interpreta un rol in care este esential sa stiti sa faceti Surf '. Am acceptat si m-am intalnit cu Mel Gibson…In primele minute regizorul mi-a vorbit despre surf si apoi m-a întrebat daca eu cred in Dumnezeu si ce cred eu despre Patimirea lui Cristos. Imediat mi-am dat seama ca surf-ul nu avea nici o legatura. Era numai un motiv. I-am raspuns: Vrei sa fac rolul lui Isus? El nu mi-a spus nimic si mi-a lasat timp de gandire pana a doua zi.
Primesc un telefon a doua zi de la el. 'Cine e?' 'Mel', raspunde. 'Mel si mai cum?' intreb. 'Mel...Cross'. 'In acest caz eu sunt Isus Cristos', am raspuns. Mel a inceput sa-mi spuna ca acest rol este dificil, incomod, ca imi pot ruina cariera de actor, ca o sa fiu luat in ras de colegii mei actori de la Hollywood. A incercat sa ma convinga sa nu accept acest rol, însa am decis contrariul.
Astfel am descoperit ca sporturile pe care le-am facut, evolutia pe care am avut-o din punct de vedere uman si artistic au avut un anume scop: acela de a putea interpreta acest rol crucial din viata mea. Nu a fost usor: chiar din punct de vedere fizic a fost un rol extenuant. Mi-am amintit ca Mel imi povestea ca a avut momente dificile in viata, odata ajungand chiar in pragul sinuciderii, insa credinta in Isus l-a salvat. Atunci a promis Domnului ca va face un film pentru ca el, si poate si altii de langa el, sa poata pretui marele dar al Mantuirii.”

Experienta personala de intalnire cu Jim Caviezel

-         Acest film te-a ajutat sa cresti in credinta? l-am intrebat la sfarsitul filmului pe Jim Caviezel. Iata ce mi-a raspuns:

-Da, si cred ca foarte mult. Am avut o ocazie privilegiata de a ma apropia de cuvantul lui Isus, de a avea o comuniune speciala cu El. Cand am inceput filmarile mi-am dat seama ca fiecare minut insemna o noua sansa de a ma apropia de Mantuitorul. Am inceput sa studiez latina si aramaica. Nu eram pregatit si stiam ca am nevoie de ajutorul Sau ca sa-l pot face cunoscut. Prietenii mei preoti m-au ajutat sa inteleg si sa ma rog. Stiam ca nu as fi putut sa intereptez acest rol fara ajutorul lui Isus si al Mamei sale Sfinte. Intrarea in comuniune cu Dumnezeu m-a ajutat sa trec bariere umane pe care nu credeam ca sunt capabil sa le depasesc: frigul pana la congelare, biciurea si oboseala fizica pana la extenuare. In zilele in care am filmat momentul crucificarii, a trebuit sa raman pe cruce ore intregi. Datorita frigului si a pozitiei, nu eram capabil sa mananc. Au fost zile in care m-am hranit numai cu Trupul Domnului, dimineata, la Sfanta Liturghie. I-am cerut in acele momente, precum si in toate zilele cat au durat filmarile, sa ma ajute sa-l comunic lumii pe El si nu pe mine ca protagonist

-         Astazi a fost o zi speciala pentru tine?

- Absolut. Dimineata am avut marea onoare de a-l intalni pe Sfantul Parinte si de a-i multumi pentru tot ceea ce face. I-am marturisit ca pentru mine el a fost un model de curaj care mi-a dat forta in momentele dificile. Ma aflu in acesta aula in fata multor cardinali, episcopi, preoti si surori si sunt emotionat. Va multumesc pentru tot ceea ce faceti, pentru ca v-ati oferit viata Domnului, pentru marturia voastra de credinta.
Voi sunteti eroii mei si veti ramane astfel pentru totdeauna in sufletul meu. Rugati-va pentru mine.

Filmul

In timp ce Jim Caviezel urca scarile amfiteatrului, pe ecranul panoramic incepea proiectia filmului. Umbra actorului proiectata pe ecran disparea cu fiecare treapta urcata, pentru a da spatiu unicului portagonist al acestui film: Isus Cristos.
Muzica, atmosfera apasatoare, imaginea Mantuitorului, suferinta de pe fata sa ne-a proiectat in cateva secunde in realitatea din Getsemani.
Ritmul imaginilor, putinele cuvintel rostite in limba aramaica ne-a predispus spre o profunda meditatie.
Fiecare detaliu devine un element important in realizarea simfoniei Mantuirii, stiind bine noi toti ca ultima parte a acestei simfonii nu este Crucea si Invierea.
Toate personajele traiesc momentul patimii intr-o continua tensiune care se dovedeste a fi benefica pentru unii, iar pentru altii un cosmar.
Maria,intepretata de actrita romanca de origine evreiasca Maia Morgenstern, este tot timpul alaturi de fiul sau pe drumul Clavarului. Ea reprezinta imaginea durerii dar si a bucuriei de a fi mama. Gesturile sublime si pline de gingasie din copilaria si adolescenta lui Isus cristalizeaza dragostea de mama si forta credintei. Imi amintesc cu placere de cuvintele lui Jim Caviezel care, afland ca sunt un preot din Romania mi-a spus: “Maia Morgenstein este si ea romanca. O femeie extraodinara si o actrita deosebita. A fost pentru mine un privilegiu s-o cunosc si sa pot interpreta Patimirea lui Isus langa o persoana din poporul lui Isus, dar dintr-o cultura a Europei rasaritene. A interpretat rolul Mariei sublim.”
Maria Magdalena, intepretata de Monica Belluci, participa alaturi de Mama lui Isus la drama Calvarului.
Titlul filmului ne arata intentia autorului de a se concentra mai mult asupra Patimirii, asupra misterului Mantutirii noastre prin cruce, insa mesajul este clar: acela al vietii si sperantei. Sangele preotios a lui Cristos varsat in curtea lui Pontiu Pilat la biciure, pe drumul Clavarului ºi pe Cruce este pretul mantuirii noastre.
Giulgiul in care era infasurat Mantuitorul se goleste si trupul sau se ridica de la pamant pentru a lua locul la drepta Tatalui. Iar fetele tuturor celor care au sperat in El se insenineaza, se umplu de lumina, de pace si de viata.

Concluzie

The Passion of the Christ vizionat cu ochii credintei te patrunde in profundul sufletului, te face sa constientizezi marele dar al mantuirii dat noua prin Cristos, stimulandu-te sa meditezi asupra vietii tale, asupra lucrurilor realizate pana acum si a celor pe care trebuie sa le infaptuiesti, in lumina marelui dar al credintei primite la botez. Este o ocazie care ni se ofera si prin care noi putem sa ne apropiem mai mult de realitatea credintei noastre, ocazie la care noi putem sa raspundem cu un act de credinta, facand viata nostra asemeni cu cea a lui Cristos.

Claudio Barbut
claudiob27@hotmail.com




SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#14049 (raspuns la: #13830) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cand eram eu adolescenta, par - de Berkana la: 15/08/2004 14:40:04
(la: Tinerii de azi)
Cand eram eu adolescenta, parintii mei ziceau ca noi nu suntem ca tinerii de ieri, adica ei. Probabil cand ei erau tineri, bunicii mei ziceau la fel. Dar trebuie sa-ti dau dreptate in ceea ce priveste majoritatea tinerilor de azi. Democratia si nivelul de trai occidental i-a invatat ca pot trai fara sa munceasca sau sa studieze pentru ca vor primi ajutor de la stat. Tineretul occidental in majoritate intelege ca poate face tot ce doreste, ca este liber s-o faca, sa se drogheze, sa bea, sa fumeze, sa practice sex cu cine-i place, sa aiba relatii homosexuale si bisexuale, totul ii este permis in numele drepturilor omului si democratiei. Din nefericire o data cu intrarea democratiei in tara noastra au intrat si pornografia, drogurile si mentalitatea ca numai banul conteaza, cine are bani este admirat fiindca e destept, fie ca-i un mafiot de tigan ca acesti Camataru. Tavalugul a pornit, mafiile lucreaza din plin si parintii au o sarcina foarte grea in a reusi sa-si educe copiii de asa maniera incât sa fie mens sana in corpore sano, sa aiba principii sanatoase si sa reziste tentatiilor de "a-si trai viata". A imparti casa cu altii este un calvar. Iti doresc sa scapi cat mai curand.
De acord ca adolescenta e o p - de mya la: 12/01/2005 08:02:34
(la: O adolescenta despre adolescenta)
De acord ca adolescenta e o perioada dificila, de tranzitie. Poate sa fie foarte stresanta mai ales ca habar nu ai ce sa faci cu tine, nu te cunosti, esti foarte dependent de mediu (faci ce vezi in jur), ce e cool, ce ti se pare tare. Nu prea ai idee ce sa faci, cum sa faci.

Chestia asta cu fericirea pe planul secund e o prostie. Trebuie sa te treci pe primul plan pe tine, ca persoana, sa te decizi ce ti-ar placea sa faci, cum ti-ar placea sa te vezi, cum te-ai imagina in viitor. Restul, ce crede lumea si ce impresie faci asupra ei, sunt ineptii, chestii fara insemnatate (sigur, sa nu te apuci de porcarii, normal!).

Stii cum se zice..fiecare primeste ce merita. Asa ca iti faci viata cum meriti, cam asa e.

Te vezi peste 15 ani cu doi copii si in vesnica cautare de bani si cu sot stresant? Nasol de tot. Da' cine te pune sa te mariti si sa faci copii daca nu ai chef? Sau cine te pune sa-ti iei un sot stresant? Mama mare? Nu te forteaza nimeni sa faci nimic din ceea ce nu ai vrea sa faci, capiscci? D-aia cand te faci mare, ajungi sa faci ce te taie capul si pe urma sa suporti consecintele. Mda...nu e prea lejer da' asa e mersul vietii. Daca ajungi sa ti se para distractiv e perfect, jur!

Am senzatia ca ne vezi pe noi astia adultii ca pe niste nenorociti fara de inima, fara sentimente si cu gandul numa' la bani. Trebuie ca ai sau ai avut numai de genul asta prin jur, chestie destul de aiurea, din punctul meu de vedere. Da' nu suntem toti la fel, zau ca nu. Ia fii tu un exemplu viu...asa in timp...arata-le celorlalti din jur ca nu ajungi ca ei.

Urmeaza-ti inima, fa ce-ti place, ce simti ca e pentru tine. Daca vrei sa te faci balerina (luat numai ca exemplu), fa-te! Ai sange in tine si fa ce ai chef, nu-ti mai pierde din energie gandindu-te mereu ce o sa zica "X" sau "Y", sau cum e "W" sau "Z" sau cum o sa ajungi tu precum "P" sau "R".

Modeleaza-te pe tine dupa cum te duce capul. Atat.

Succes si lasa textele ca nu tine ;-). Fa-te mare! Unii nu reusesc nici la 60 de ani.

Sa stii ca exista si babe frumoase...habar nu ai. Eu stiu cateva si nu le-as da pentru cele mai tari "bucati" din Playboy! ;-).





adolescenti si adulti - de trustman la: 17/01/2005 16:37:25
(la: O adolescenta despre adolescenta)
Asa cum singura ai spus-o "adolescenta e perioada in care totul pare confuz,in care ai cele mai multe indoieli legate de infatisare sau de propria personalitate". acum tu esti pe un drum bun dar esti cam confuza. dar asta se rezolva cu timpul.

"Pt.mine,adolescenta a insemnat sa dau "delete" tuturor amintirilor si sa o iau de la capat cu o cu totul alta personalitate,cu alte vise"
vei afla in curand ca nu ai dat nici un 'delete". ai dat doar un "hide" pe care il vei anula curand din "control panel/folder option/view file"

adultii aia care vorbesc despre bani (fapt care te streseaza pe tine) o fac de multe ori pentru ca tu (ca si copil) sa poti sa ai ceea ce iti doresti: haine, telefon mobil, calculator, internet. crede-ma ca ei ar putea sa traiasca si fara astea dar stiu ca pentru tine (nu e vorba de tine ca persoana ci de orice adolescent in general) e important sa le ai. face parte din imaginea ta "cool", de "vorbitor-cu-tz-k-si-cuvinte-englezesti".

profi de la liceu se uita la voi de sus? cati dintre colegii tai isi copiaza comentariile la romana de pe referate.ro sau alte site-uri de genul asta? cati dintre colegii tai ii respecta? stiu, la varsta asta stim mai bine decat profii si materia si cum sa se predea. la un moment dar iti vei da seama ca nu e chiar asa (desi e evident ca sunt si profi care nu au ce cauta la catedra asa cum si tu ai colegi care nu ar fi trebuit sa ajunga in liceu).

"Stiu,nu e important liceul,ci facultatea si mai ales ceea ce ai in cap." nu e important nici liceul, nici facultatea ci doar ceea ce inveti. sa-ti aduci aminte tot timpul de replica pe care vrajitorul din oz i-a spus unui personaj: "nu pot sa-ti dau o minte dar pot sa-ti dau o diploma". asta face si scoala.

Cel mai corect lucru mi se pare ca fiecare elev sa aiba un nr. obligatoriu de ore,dar sa le aleaga singur,dupa preferinta.Stiu ca aceasta mentalitate nu va fi acceptata prea usor in Romania,dar sper ca intr-o zi,poate chiar copiii mei vor avea ocazia sa invete intr-un astfel de liceu.
mentalitatea asta cum ii zici tu (desi ea este de fapt un stil de a face scoala) nu este acceptata nici in occident. in cel mai bun caz, ai o serie de cursuri care sunt obligatorii si o serie de cursuri pentru care poti sa optezi alaturi de cele obligatorii.

daca cineva n-a inteles ce zici tu (cum crezi tu ca nu a inteles mya), intreaba-te unde este vina ta in asta. poate tu nu ai reusit sa-ti exprimi gandurile cum trebuie. procesul de comunicare implica un emitator si un receptor. nu e obligatoriu ca vina sa apartina receptorului.

da-mi voie sa-ti recomand o carte (nu se citeste foarte usor dar nici foarte greu si eu cred ca e o carte buna): gabriel liceeanu - despre limita.
si daca ti-o recomand inseamna ca am si incredere in tine ca vei putea sa o citesti si sa o intelegi. ti-am spus ca esti pe drumul cel bun :)

o sa devii adult si o sa vezi ca poti sa visezi cu ochii deschisi daca vrei (fie te-ai uitat prea mult la "peter pan" fie ai citit "micul print" de prea multe ori sa crezi ca adultii sunt asa rai). incearca sa ai incredere in ei si daca nu te inteleg, gandeste-te daca modul in care le-ai comunicat framantarile tale a fost cel mai bun. daca e ceva ce adultii nu sunt, atunci ei nu sunt vrajitori sa stie ce este in sufletul si in gandurile tale.

Fantastic...poate nu stie lum - de mya la: 17/01/2005 18:43:17
(la: Gmail)
Fantastic...poate nu stie lumea despre ce e vorba. Pe mine m-ar fi interesat sincer acum vreo cateva zile insa intre timp "mi-am tras" adresa la ei.

Poti sa ceri ceva in schimb, de exemplu...un eseu aici pe Cafenea despre sensul vietii si al mortii / de caciula. Poate asa sa apara clientii ;-).
#33622 (raspuns la: #33603) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
adolescenta.... - de dramona la: 09/03/2005 18:13:31
(la: adolescenta....)
nu o regret !
insa cand privesc in urma imi amintesc cu placere!
a fost o perioada din viata mea, poate nu foarte usoara, insa acum mi se pare ca m-a ajutat la ceva; toate situatiile in care ma fost pusa , in periada respectiva, au contribuit parca sa fiu persoana de acum!
zic perioda nu foarte usoara, pentru ca la vremea respectiva, "din tantar faceam armasar", evident! toti adolescentii, cred eu, ca exagereaza putin tot ceea ce li se intampla, insa pe de o parte asta este si farmecul! mai tarziu am avut senzatia ca pierd din entuasmul asta cu care priveam lucrurile sau cu care le traiam!
in adolescenta am inceput sa pictez, sau sa scriu poezii....ocupatii din astea care-mi permiteau in acelasi timp sa-mi pastrez singuratatea; acum nu am mai scris o poezie de foarte mult timp, cu atat mai putin, sa scriu o pagina sau doua(ca un jurnal).
nu stiu daca e bine sau rau ! eu am luat-o ca pe o evolutie; nu mai simt nevoia pur si simplu.
si pe urma mai sunt si relatiile, cu baietii sau cu parintii....
e adevarat ca cu parintii nu a fost niciodata usor.
la momentul respectiv ziceam ca nu ma inteleg; acum insa zic ca nu ne intelegeam.
oricum nici nu cred ca mi-a trecut vreo clipa prin cap sa ma gandesc si la ei, sau in ce situatii ii puneam atunci, ma gandeam doar la mine si la cat de neinteleasa sunt eu.
in acelasi timp, poate ca am avut noroc, nu stiu, insa nu am cazut niciodata in extreme(aproape); am fost destul de flamanda de informatie, ceea ce mi-a servit un pic mai tarziu.

un sfat, daca pot sa-mi permit, este sa incerci sa profiti de tot ceea ce ti se intampla!
incearca sa traiesti prezentul, si mai putin viitorul !
si cu riscul de a-ti zice ceva ce poate nu-ti face placere sa auzi, sau ceva ce ti-au mai zis si altii inaintea mea, sa stii ca timpul trece repede !! chiar daca cateodata ai impresia ca nu este asa !

bafta multa !
Da, adolescenta:) - de babybel la: 13/03/2005 12:50:25
(la: adolescenta....)
Probabil iti inchipui ca nu sunt decat o tipa care nu are ce face si careia i sa facut mila de tine, si ai fi aproape de adevar - cu o exceptie: Nu mi-e mila de tine. Te inteleg perfect, dar starea asta a ta depinde doar de tine. Cauta sa te comporti ca un om normal, cauta sa te prefaci ca totul e OK cu tine si vei vedea ca intr-adevar, nu exista nimic mai bun decat adolescenta. Stii de ce? Pentru ca acum ai timp. Pur si simplu. Nici eu nu sunt prea in varsta-am doar 20 de ani, dar crede-ma ca deja plang dupa varsta ta.
N-ai idee cat este de aiurea sa nu mai ai timp nici sa-ti plangi de mila, sa nu mai ai timp nici sa disperi. Si eu am avut si poate chiar mai am aceleasi probleme ca si tine, dar acum abia mai am putin timp sa ma uit in oglinda si sa realizez ca a trecut inca o zi.
Dar ceea ce ma face sa merg mai departe este sa-mi vad, treptat, toate visele, indiferent de cat de mari sunt, implinindu-se. E minunat sa vad cum prietenii isi amintesc toti de clipele superbe din liceu, sa ne intalnim la un pahar o data la o luna si sa ne dam seama pas cu pas cum cladim ceva frumos in jurul nostru, prin fortele noastre.
Fa-ti un scop din asta, din a creea ceva frumos fara sa uiti de tine, si vei vedea cat este de scurta adolescenta, cu toata perioada 14-19ani, si vei ajunge, cu mult inainte de a termina liceul sa realizezi ca nu mai vrei sa se termine.

Profita!
poate am fost inteleasa gresit... - de Honey in the Sunshine la: 23/03/2005 12:51:52
(la: Ce fac romanii pentru imaginea Romaniei in strainatate)
Intr-adevar, poate a parut o situatie generala cand am vorbit de atitudinea anumitor oameni.Bineinteles ca nu identifica toti Romania cu Tigania, am deja multi prieteni italieni care ca nivel intelectual nu sunt cu nimic sub prietenii mei din Romania.
Dar, mai ales la inceput, afirmatiile anumitor oameni mi-au provocat frustrari si nu mi-e rusine s-o spun, pentru ca eu, ca roman in afara, ma identific cu Romania.De fapt, anul trecut mi-am pus pentru prima data anumite probleme.
Am propus Cioran la ora de filosofie pentru ca mi se parea cea mai normala chestie din lume.Ar fi fost mai normal sa propun Hegel?:).Plus ca stiam deja ca nici un "adolescent tulburat" nu poate rezista "culmilor disperarii", deci am mers la sigur :D
If Jesus paid for our misstakes, let's make his money worth!
#40442 (raspuns la: #40258) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Totdeauna mi-am dorit sa-i in - de Mi7haela la: 01/04/2005 08:14:59
(la: Extraterestrii !)
Totdeauna mi-am dorit sa-i intilnesc. As incerca sa plec cu ei. Chiar daca asta ar insemna sa-mi fie sfirsitul ffff aproape. Orice-ar fi sa fie.
Am sa ma gindesc ce i-as intreba mai intii si mai intii, dar cred ca o sa uit sa-i intreb acel lucru de emotie. Insa pot spune ca ma intreb daca sint religiosi, daca sint artisti, chestii din astea "generale". De asemenea daca nu sint de sexe diferite, ce schimba asta in relatiile dintre ei.
Poate mai intii as vrea sa stiu de unde vin si cit timp le-a luat sa vina. Si cu ce energie se propulseaza nava lor, daca au nava...
Depresia nu este totul - de cine stie cunoste -in the know la: 20/05/2005 19:46:16
(la: cum ii vedeti pe cei deprimati?)
ci doar o parte a unui spectru larg, de la -infinit (depresia grava) la +infinit (stare manica / bi-polar disorder) - 'been there , done that' le-am experimentat pe amindoua; nici una nu este o gluma, iar cei care nu stiu despre ce este vorba ar trebui inti sa-si ceara scuze ca abordeaza subiectul, si sa mentioneze ca sint in necunostinta de cauza.
A avut cineva stari maniace: - cheltuie cu doua miini, doarme 5 ore pe SAPTAMINA, are putere de munca (cu adevarat) cit 10 (pe putin) - viseaza la millioane ($) - in lei, probabil trillione, scheme de imbogatire peste noapte (sau chiar jumatate de noapte), 'nu e mine ca mine, de destept, puternic si viteaz' (Mihai viteazu a fost mic copil) ... ca sa fim cinstiti, cred ca si acum cind scrium sint intr-o (sau ma apropii) de 'high' stare manica; alternez cu depresia, si nu cu stari usoare, big time ones, cind pentru 2 saptamini dorm 20 ore/zi, nu maninc cite 3 zile, si chia ginduri de sinucidere - din fericire nu am incercat niciodata (nu am asigurare care sa plateasca familiei) si deci ar fi bine 'to stick around'... tine cam 2 luni si apoi sint back to normal; 4 luni mai departe, un pic de manie, ca sa tinem echilibrul. Medicamente ? Din proprie experienta, sint foarte bune (daca ai norocul sa gasesti un PSIHIATRU bun, care sa stie ce face si nu sa pearga pe incercate) - te scoala de pe patul de moarte (sau daca esti manic te readuc lanormal) - asta ca doze de soc, pentru 1 luna, si ceva... apoi , incepe ce este si mai greu ... mentinerea echilibrului - ai beneficia de un PSIHOLOG - greu de gasit unul bun.
Ecilibrul se mentine foarte greu - cel putin eu il gasesc greu - am familie iubitoare, sotie care ma suporta moral si spiritual, baiat adolescent care ma intelege, sint si am fost tot timpul cel care aduc cei mai multi bani in casa... si serios, sint multi (dar asta nu conteaza totdeauna)... in final, CARE este mesajul meu ? Depresia/Starile manice nu sint de gluma; sint generate de pierdere balantului chimic din creer (nu ca ti-ai pierdut mintea... doar a deraiat putin) dar nu este din cauza ta... nu este de ris... poate un pic de compatimire a bolnavilor di aceasta categorie nu ar face rau, dar cu siguranta nu ajuta mult. Fiecare este diferit (din pacate asta creeaza mari probleme doctorilor). as putea sa scriu romane pe tema aceasta ... am 20 de ani experienta, si am numai 42 de ani de viata... istorie 'grea' in familie... mama, bunici, strabunici ... sper sa nu o transmit si copiilor, nepotilor mei.
Vrea cineva sa discute starile manice? Daca discut despre Depresie, devin depresat, si drept sa spun nu-mi face nici o placere... mai bine manic.
#50073 (raspuns la: #49008) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: