este f important sa te descurci nu sa fi destept sa milogesti

multumesc pt bunatatea sufleteasca de care dai dovada :)

poate am fost rea cu bright...dar pe tine nu te-am inteles gresit, si te-am sustinut, in felul meu simplist.asteptam, de fapt, sa ma contrazica, sa spuna ca a facut asa si asa...sau putea sa spuna simplu ca nu e treaba mea...da' recunosc, ma bag si eu ca musca-n lapte :)...

Ah, sa nu uit, am remarcat mesajul subliminal (poate asta era cel maui important) cat de buna esti tu ;) Felicitari, incepi sa te descurci pe aici ;)) - te inseli.daca ai observat, am obiceiul sa-mi argumentez spusele cu mici intamplari din viata mea.e un lucru real, 'palpabil' si nu ma arunc in exprimari bombastice, pt care am nevoie de dex sa descifrez mesajul.daca vroiam sa folosesc alt gen de exprimare, ma faceam politician si foloseam limba de lemn :P

oricum, stai linistit ca nu va fi necesar sa-ti consumi bunatatea sufleteasca pt a-mi modera comentariile.am destul de putin timp pt cafenea :)

Cu cativa ani în urma, la Seattle în cadrul Jocurilor Olimpice Speciale, la linia de start s-au aliniat noua handicapati fizic si mental, pentru cursa de 100 de metri. Cand focul de arma a dat startul, cu totii au început sa învarta din rasputeri rotile carucioarelor spre linia de sosire. Cu totii, în atara de un baiat, al carui carucior s-a opintit în bordura de margine si s-a rasturnat. A cazut si a început sa planga. Ceilalti opt i-au auzit plansul. Au încetinit cursa si s-au oprit. Apoi s-au întors si au luat-o înapoi, cu totii. 0 fata cu un grav handicap mental s-a aplecat spre el si l-a sarutat spunandu-i: "Asa ca e mai bine acum?". L-au ridicat. Apoi tinandu-se de maini au pornit cu totii spre linia de sosire.
Stadionul întreg era în picioare si aplauzele si uralele au continuat peste 10 minute.
Este oare neaparat nevoie sa fim privati de sanatate pentru a ne da seama ca oamenii sunt mai importanti ca realizarile noastre? Probabil ca cel mai grav handicap de care suferim este subaprecierea fiintei umane, egoismul cu care ne zbatem fiecare sa fim învingatori, sa fim înaintea altora în cursa vietii.

dar ai vazut bine c-am sesizat.
cu imperativul ma descurc mult mai lejer, am zis mai sus.

niciodata n-am sa spun aici de unde imi vin poeziile...sau ce m-a manat in lupta. mai bine ma dezbrac si eu in p-ta Universitatii si ma bag in fantana, cu irma. :D
...nici nevasta-mea nu ma-ntreaba. stie ca-i spun singur si daca nu-i spun stie ca e drum inchis. un drum inchis te duce doar la o poarta cu lacat sau la un zid...sau un camp gol.
e foarte important sa sesizam nuantele...si destul de dificil cateodata.

Cea dintai dovada a unei personalitati marete este un sentiment profund de nevrednicie. Cei cu adevarat mari isi dau seama ca ceea ce li se intampla nu este "in ei", ci doar se manifesta "prin ei", pastrand intotdeauna un sentiment de umilinta. Ei reusesc sa vada ceva bun in fiecare om din jur, dovedind mereu o capacitate imensa, nelimitata de simpatie.

Ca sa ajungi mare nu este suficient sa fi puternic, trebuie sa mai si stii cum sa-ti folosesti aceasta putere.

Un reporter l-a intrebat pe un mare industrias care este cel mai important factor in afaceri: harnicia, capitalul sau inteligenta. Cu o sclipire de ironie si inteligenta, industriasul a raspuns: "Care este cel mai important picior al scaunului cu trei picioare?"

Isus Christos n-a intalnit niciodata o persoana care sa nu fi fost importanta. De aceea L-a trimis Dumnezeu pe Fiul Sau ca sa moara pentru noi. Cand se gaseste cineva care sa moara pentru tine, inseamna ca ai o oarecare importanta!

Cel mai sigur semn ca cineva nu este important este silinta cu care isi da importanta.

Nu putem fi toti importanti, dar fiecare ne putem atasa de o cauza mareata.

Maretia este o problema de comparatie. Transatlanticul pare mare in port,
dar foarte mic in imensitatea oceanului!

Fiecare om mare a invatat mai intai ca trebuie sa asculte, de cine trebuie sa asculte si cand trebuie sa asculte.

Maretia ne intampina intotdeauna in cea mai deplina simplitate.

sunt de acord, nici nu cred ca asta a fost intentia lui Ierunca cu aceasta antologie, de-a "vâna" pe cineva ...
si, pâna mai mai învârt putin pe-aici sa raspund si celorlalti, pun un citat din Liiceanu despre Ierunca, care mi-a dat ceva de gândit si are legatura cu "filozofia" lui din aceasta antologie ....

Adevarul e ca Virgil Ierunca nu a intrat in istoria romanilor. Si asta nu pentru ca valorile in care a crezut sint depasite, ci pentru ca ele nu au apucat niciodata sa devina actuale. Faptul ca important este sa ai caracter si ca e bine sa nu prostituezi cuvintele - cam la atit s-a rezumat doctrina lui Ierunca - nu face obiectul nici unei discipline scolare. Si nici scena publica nu pare sa se alcatuiasca in jurul acestor firave valori. Intr-o lume care se multumeste „sa se descurce“, maestrii de etica sociala sint de prost-gust. Virgil Ierunca a fost un astfel de maestru de prost-gust. Nu stiu daca va fi vreodata descoperit. Ar insemna ca Romania sa renasca asezata tocmai pe valorile lui. Ma indoiesc ca asta se va intimpla vreodata

ps- spuneai mai sus ceva de genul dar ar fi bine ca V Ierunca sa fie atat de inteligent si sa scrie o carte dreapta si nu una de amestecaturi la gramada si cred ca-i cam târziu, Ierunca a murit în septembrie 2006, la Paris ...

hm, nu vorbeam de faptul ca a ramas gravida si a trebuit sa faca un avort. asta se putea intampla oricui, chiar si otiliei. vorbesc de iresponsabilitatea de pe langa, cand trateaza o chestiune asa de importanta si de periculoasa cu atata superficialitate. faza aia cand se epila inainte de avort, e tare. avea timp sa se epileze (sa dea bine in fata lui bebe, probabil), dar nu avea timp sa faca o rezervare la hotel, sa se agite sa faca rost de bani, sa se intalneasca cu bebe, etc... tot greul e dus de otilia, ea doar apare, ca o floare, la avort. de-asta spun ca cerea pumni, nu pentru ca a ramas gravida.

si da, poate ca este vina sistemului pentru asta, pentru ca practic, nu erai invatat sa fii responsabil, sa ai vointa proprie, sa-ti cauti drumul, sa te descurci prin forte proprii. odata ce intrai la facultate (momentul cu adevarat competitiv din viata unui tanar, dar si ala intens pregatit cu meditatii), erai aranjat. pe urma nu mai conta cum prestai, aveai un loc de munca, o bursa (daca nu erai prea prost), parintii iti plateau masa si casa si te "ajutau" cum puteau pe mai departe. pilele lucrau oricum, daca le aveai, daca nu, ghinion. erai intr-o inchisoare, prea multe variante nu aveai, asa ca cei mai multi renuntau sa le caute inca din start, cadeau ca balegile pe umerii celor dragi. acum, cred ca nu mai e asa, pentru simplul fapt ca, daca balegismul sa cam trasmite din tata in fiu, parintii balegi nu prea mai au cu ce sustine progeniturile, fiind balegi la randul lor. asa ca balegile junioare tre´sa devina creative si razbatatoare, ca sa nu moara de foame.


zaraza

important e sa fie bun cuiu':))))

rolia

"de cand m-a invatat picky (fara sa-si fi propus asta) treaba cu numerele comentariilor ma descurc si fara adresant la subiect"

- Se pare ca nu numai tu ai invatat asta de la picky, ci si altii (unii din dorinta de a-l emula, probabil?)...

...anyway, sigur ca acest mod de a raspunde unui comentariu e practic si convenabil pt. cei care-l practica

(mai ales daca vizita in cafenea o fac in paralel cu alte activitati, mai importante decit o trancaneala)...

dar mie cel putin mi se pare cam lipsit de consideratie sa-l pui pe adresant sa bîjbîie pe toata pagina cu comentarii ca sa bungheasca care comentariu raspunde cui/carui comentariu (mai cu seama ca aceste comentarii sint numerotate anapoda - ex.

#395916
#395920
#395922
#395925


si nu in ordine strict numerica - ex.

#395916
#395917
#395918
#395919).

Eu de exemplu prefer stilul "mura-n gura" - in care cel care-mi adreseaza un comentariu/replica imi scrie numele si imi citeaza cuvintul/portiunea de text pe care doresc sa-l comenteze... si practic eu insumi acest stil, din aceleasi considerente.

Chestie de optiune, desigur...

defineste importantul pentru familia ta si apoi om vedea...
pentru ca totul se reduce/deduce pe tresee si circuite cu aglomerari de obiective...un tur al tarii cu masina inchiriata? un tur de Moldova si Bucovina cu cetati si manastiri? o Delta - Dobroge - manastiri cu prelungire Balcicul Reginei Maria? Transilvania si Maramuresul (pan'la Iza si Botiza?) Muntii Apuseni = pasunea lui Dumnezeu?, banatul cu valea Cernei - Timisoara - Orsova - Drobeta? sunt o multime de lucri de redescoperit dincolo de poleiala si sticlirea post revolutionara...totul e sa stii ce vrei...

Sa traiesti! Numai bine si tie!
Ma simt tare batrana uneori...
Am multe amintiri legate de pomeni, toata lumea avea cate o punga ascunsa in care punea demancarea ca sa o duca acasa la copii, e de prisos sa-ti spun ca o faceam si eu...
Cu hainele m-am descurcat mereu de minune, era un vesnic circuit, surori, colege, prietene-iti dau eu, ce masura porti?
Important e sa vii!

Deci un bagaj genetic de geniu, crescut intr-o iurta mongola, va visa logaritmi si va desena cu usurinta treptele rachetei. Halal.

corect. dar sa zicem ca fiul/fiica mea ia Nobelul pentru fizica.
Eu abia m-am descurcat cu mecanica in scoala, dar mi-am incurajat copiii sa-si urmeze interesele si sa dea mare importanta stiintei.

Cat pot eu sa-mi asum succesul?

imi pare ca pui problema gresit.
Suntem de acord ca nu se invata in scoala. Dar asta inseamna ca trebuie sa renuntam la sistemul public de invatamant, sau sa nu-i dam nicio importanta. Inseamna mai degraba ca trebuie imbunatatit, trebuie studiat mai intens.

Ar fi foarte usor pentru un profesor sa creeze situatii in care elevul sa poata folosi limba, astfel incat sa o deprinda in mod natural. Dar sunt nevoie de mai multe ore pe saptamana. Si fireste, de interes din partea profesorului si a scolii. Pentru ca, in acest moment interesul e exact 0.

Eu nu vreau ca elevii de acum sa se "descurce" pentru a invata o limba. Vreau ca ei sa o invete la scoala platita de parintii lor. Si se poate, chiar se poate sa inveti o limba straine bine in scoala. Totul tine de sistemul de predare (si mai apoi cel de asimilare), care (sincer) acum e de toata jena.

important este ca sa am eu ce sa bombardez :))))

cu pacalitul dar sa vad cum te descurci acum?



Glitter Graphics ::: Glitterboom.com

Am semnalat adminului, mai ales la inceput, dupa care m-am gandit ca adminul are probleme mai importante de rezolvat si ca m-as descurca si singura in fata jignirilor. Dau un exemplu si pentru cerul: cu toate ca adminul a raspuns si a rezolvat dilema "italia", mai sunt inca, chiar in confa prezenta, cativa care trec peste orice, oricine si profita, abuza de un rol-care o fi rolul lui modigliani in cafenea? nu stiu! il vad doar jignind-e un abuz, e o batjcura, eu asa gandesc. Cum rezolv? Ignorand. Dealtfel, nici nu reusesc sa-i citesc comentariile din cauza felului in care scrie.

"Am semnalat adminului, mai ales la inceput, dupa care m-am gandit ca adminul are probleme mai importante de rezolvat si ca m-as descurca si singura in fata jignirilor (...)Cum rezolv? Ignorand."-----atunci,Baby draga, ingora-le in continuare si nu te mai ofusca in fata lor.

Ca am complicat lucrurile...tot ce se poate...unii suntem mai simpli, altii mai complicati...
Mai important, cred, e sa ne descurcam cu noi insine, iar fiecare din noi o face altfel...senzorial, cerebral, intuitiv... nu s-au impus limite pentru aceasta.

pentru ca s'a considerat ca nu'i o problema in germania?
Nu atat asta - in fond de la un anumit punct incolo s-a observat cu ochiul liber - cat faptul ca asta cu minoritatile in Germania e o problema mult mai sensibila decat in alte tari vestice. Motivele invocate oficial tin de istorie precum si de multiculturalitatea vazuta ca si componenta a culturii democratice (Rolul de gazde, potentialul asimilativ al democratiei, etc). Cert e, ca s-au facut greseli pe de o parte in ce priveste viziunea multiculutralitatii ca mijloc de integrare, renuntandu-se la o politica activa in favoarea frazeologiei politice si pana la urma in dauna societatii, lasata pana la urma "sa se descurce". Asta e un cadru mai larg, care nu se rezuma doar la islamisti, ci si la azilanti precum si la imigranti de toate natiile. S-au creat astfel enclave - un soi de orasele in orase unde "bastinasii" sunt exclusi. Pana aici nu-i in Germania altfel decat in alte tari ca Italia, Franta, USA, etc...
Pe de alta parte exista specificul german al trecutului istoric, un aspect care e intotdeauna scos de la naftalina cand vine vorba de mandria nationala. Nu ma refer cu asta la organizatii (neo)naziste, ci bunaoara la banala remarca "Sunt mandru de a fi german", care poate fi folosita in germania ca ciomag impotriva celui care o spune sau propaga, mai ales atunci cand respectivul e intr-o pozitie prominenta a vietii publice.
Despre motivele, sforarii si interesele care au dus la realitatea asta putem vorbi indelung, dar nu cred ca-i asa de important.

mai am una din "epoca moderna" a telefoniei.Un domn suna si abia reusesc sa-i disting vocea de fondul galagios:
-Ceau,vezi ca eu mai am de taiat lemne,vin tarziu.
-Imi pare rau,ati gresit numarul.
-Si de ce-ti pare rau!?
Se face tot mai liniste si pot auzi clar ce vrea omul.
-Eleno,iti zic ca intarzii,nu ma astepta!
-Ati format gresit numarul.
-Nu conteaza,important e ca am spus!
Peste cateva zile suna iar si:
-Elena,vezi ca nu ajung la cina,nu ma astepta!
-Ati format gresit,Elena-i la alt numar.
-Las' ca n-are importanta,ii arat ca am sunat-o si ca i-am zis ca am treaba.
-E chiar atat de usor de dus cu vorba?
-Da,ma descurc,nu citeste atent tot numarul,sunt doar doua cifre inversate si e cam distrata.
I-a cam mers tipului "schema" asta o vreme bunicica:
-Ma duc cu baietii,vin tarziu.Multumesc
-Bine.O zi buna atunci.
Sfarsitul a fost insa asa:
-Azi ma straduiesc sa ajung devreme,nu voi mai intarzia la cina!
-Asta-i eveniment!!
-Te rog suna tu la numarul Elenei si transmite-i,inversezi cifra a cincea cu a sasea.Multumesc.
-Sigur?
-Da.
-De ce complicatia asta?
-M-am despartit de gasca.
Am sunat din curiozitate dar si ca sa-i fac omului serviciul pana la capat.
-Buna ziua,spun.
-Buna.
-Elena?
-Da.
-Ai grija ca azi vine la timp,m-a rugat ca sa te sun.
-Bine,multumesc,dar astazi intarzii eu!

"coapsele slabe"

Coapsele pot fi si suple.

Uneori asa si sunt. In tinerete.
Mai apoi devin sau grase, sau slabe. Neatragatoare, fizic vorbind.
Femeia e aceeasi. Aceeasi putere de daruire neconditionata, insa barbatii cred ca asa trebuie sa fie. Ca femeia, facuta pe socoteala coastei lor, trebuie sa-i slujeasca. Doar ea nu stie sa se descurce singura si el, barbatul, este seful si protectorul natural.
Dat atunci... Oare am uitat noi, barbatii, ca lor le datoram tot ce este important in viata?
Copiii, uneori cariera, linistea unui camin..
Si vine vremea cind femeia imbatrineste si barbatul o uraste tocmai pentru aceleasi tresaturi care il facuse sa se indragosteasca de ea in tinerete.
Iubirea pentru femeie e o chestiune de optica. Optica a sufletului.
O optica deficienta ne face sa vedem doar zbirciturile ei si nu si sufletul.
Acele calitati care ii placeau lui si ii mai plac, acum le gaseste la altele.
Si pleaca la ele fara remuscari.

Bine ar fi ca sa avem suflet de femeie 50%. Ne-ar fi mai usor. Si noua si lor.