este f important sa te descurci nu sa fi destept sa milogesti

Aproape tot programul, bărbaţii îl petreceau într-un birou alăturat unde jucau cărţi sau se jucau la calculatorul primit de curând. Şef de secţie adjunct, era un inginer mai bătrân, ungur care a lucrat mult timp în proiectare. S-a trezit că vine lângă ea la planşetă.
- Ei, cum merge?
- Habar n-am!
- Ai apăsat cam tare creionul. Liniile se fac uşor, abia să le vezi. Pe măsură ce înaintezi, conturezi piesele.
După ce discută cu şefu şi-a dat seama că nu lucrase cum trebuie. Deşi avea viza profesorului, schimbă foaia şi a refăcut desenul. Şeful aviza acum, dar la cursuri o aştepta o altă surpriză.
Grupa era împărţită în două şi fiecare avea un profesor. Se întâmpla să mai lipsească, nu că ar fi voit. Ori avea închidere de lună la serviciu, ori trebuia să-şi cumpere de mâncare pe la cozi, sau vată şi detergent. Nu se mai găsea nimic în comerţ, totul era pe sub mână, chiar lenjeria intimă, ciorapii erau foarte greu de găsit. În plus mai medita matematică şi era şi administrator de bloc. Altfel nu i-ar fi ajuns banii de cheltuială. Orele de proiect se ţineau la două săptămâni.
Când îi văzu pe „profi” Mona rămase „gură-cască”. Al doilea profesor, Petrică, o cunoştea bine şi tocmai nu mai voia să-l mai salute. Noroc că nu e la semigrupa ei.
- Ce e Mona? Parfum, cârnaţi, bigudiuri? O întreba Petrică în timp ce se consulta cu colegii.
- O cunoşti pe domnişoara? Întrebă celălalt profesor titular pentru curs.
Trebuia să tacă. Nu era locul să-i spună ce ar fi vrut. Era singura atitudine pe care o putea adopta. Şi să-l ignore. I-a venit rândul pentru viză. Desfăcu cele două desene, şi sigur că aspectul îngrijit era în discordanţă cu lucrările colegilor. Petrică părea că-şi schimbă expresia feţei:
- Se descurcă bine copiii aştia... Pentru primul proiect e bine! O lăudă Petrică spre uimirea ei.
- De ce l-ai schimbat? Nu ţi-am dat voie; spune Juleanu. Liniile astea nu sunt făcute de tine, ci de o mână de proiectant! Nu l-ai făcut tu!
- Nu d-le profesor! E mâna mea! Vă jur! Şeful meu m-a ajutat...
- Aaa, văd că nu vii pe la şcoală! Ai colegi buni!
Fetele în general nu erau bine privite de profesori. Colegele ei au fost toate întoarse să refacă lucrarea. Îi verifică calculele şi simţea ceva ameninţător asupra ei. Bifa rezultatele. În cele din urmă se agăţă de două calcule şi o puse să schimbe doi coeficienţi. Practic valorile importante nu se schimbau şi înţelese că i-a dat de lucru din orgoliu. A aflat că are ciudă pe fete, avea o moacă disgraţioasă, se zicea că e homosexual şi faptul că învăţa singură, fără el, îl enervase de-a dreptul.
- La absenţele tale... nu poţi veni la examen!...
În pauză, stăteau aproape toţi la o ţigară schimbând o vorbă.Veni şi Petrică.
- Ce faci Mona, mai vii pe la noi? Credeam că eşti la Sorbona la Paris sau la Oxford!
Mona îşi stinse ţigara şi plecă scoţând limba discret şi dispreţuitor. Cărţile erau jucate şi acum ştia că avea de dus o muncă grea. Antipatia ţinea de la examenul din vară unde Petrică avea obligaţia să-i pună „pilă” la un profesor de la catedra lui. Culmea a fost că a ştiut destul de bine la examen şi totuşi a picat, fără explicaţie. Mai mult de-atât a ajutat doi colegi care au trecut examenul. Un singur subiect din patru nu a ştiut, nu-şi amintea nişte figuri cu vectori.

Serios iti raspund si eu. Ca parintilor multora dintre noi statul le-a dat scoala, casa, servici si posibilitatea concreta de a-si forma familii, nu e un rau si cred ca esti de acord cu mine. Comunismul a facut si erori si orori-asta se stie. Nu despre case si servicii e vorba in propozitie ci de invatamant, educatie, cultura. Esti nefericit daca nu ai casa ori servici dar nefericirea devine insuportabila daca nu ai cultura, posibilitatea aceea interioara de a te manifesta ca fiinta umana completa chiar si atunci cand nu ai nimic.
Ca tu esti un adaptat al Romaniei de azi, e ok. Si nu pot decat sa ma bucur. Dar cum tu insuti spuneai in alta parte, fericirea e altceva. Iar eu am inteles-si din felul in care comunici aci,in cafenea-ca nu esti un roman fericit.
Dar nu suntem aici ca sa vorbim despre fericirile sau nefericirile personale...
Desigur ca sunt si romani cu advarat fericiti! Dar cei mai multi traiesc greu, foarte greu. Si nu ma refer la situatia strict materiala-si, Doamne, cat e de importanta si aceasta!-ci la spiritualitatea acestei tari. Suferinta si nedreptatea au atins apogeul. Dificultatea omului sarac si singur de a se descurca e maxima. Sufletele multora sunt la pamant. Gandul meu si patima mea se indreapta acolo-la oamenii necajiti ai Romaniei. Si sunt multi. A fi necajit nu inseamna a fi un inadaptat. Inseamna, cum zice si cuvantul, a fi necajit. Pe mine comunismul m-a educat in sensul asta, sa ma gandesc mai intai la altii si abia la urma la mine insami...
Nu sunt o femeie simpla, si nici de la tara dar uneori mi-ar place sa fiu.

nu dau cu paru'...că nu se potriveşte procedura cu scriitura.Adica în textul initial te gîndeşti(am vrut să spun te vaiţi dar nu se cade aşa o primire pentru un NOU venit)doar că, ai ALES să stai prea mult cu iubitul iar cind acesta este ocupat te simţi singura.Iar mai apoi să
zici ca o faci nu din dorinţa ta ci, pentru
ca pur si simplu iubitul se transforma intr-o persoana geloasă.Repede şi cameleonic găseşti şi solutii :)))
mai ales cind spui
"Din cauza ca am luat relatia prea in serios, s'a ajuns si la situatia asta si chiar nu era cazul.Am ajuns sa fiu ca si prietenele mele pe care le criticam cand, nu faceau decat sa fie de acord cu orice (bine sau rau) spunea cel de care erau indragostite pana peste cap.Important e ca m'am trezit la realitate.Pana la urma iubitii vin si pleaca, prietenii sunt cei care conteaza.Deci trebuie sa fac in asa fel in cat sa nu ma dedic numai lui ci sa fiu si pentru prieteni pentru ca asta am cam uitat."
Boooon....
singura mea întrebare este cum de ne-ai ales pe noi,Cafeneaua ,pentru aceste destăinuiri şi solicitări de sfaturi.Bineînţeles răspunsul nu este obligatoriu .Dar de fapt tu trebuie să stii acest lucru, pentru ca te descurci
usor in a-ţi alege răspunsurile si pe cei carora le răspunzi.

Cand vrei sa schimbi forma scrisului in cafenea, trebuie sa pui urmatoarele caractere, simboluri, fara spatiu intre ele: < X > la inceputul cuvantului pe care vrei sa-l modifici, si la final < / X >.

In functie de ceea ce doresti sa faci cu textul, cuvantul, fraza, litera (!), inlocuiesti X cu: i pentru italics, cu b pentru bold si cu u pentru underlined.

Retine, fara spatii intre semne, altfel nu iese. Si este important sa-ti amintesti mereu sa "inchizi" cu < / X > altfel toata pagina se transforma. :)

Daca n-am explicat prea clar, intreaba-ma si te descurc.

la baza discutiei se afla conflictul dintre algeria si egipt, flambat inainte de meciul din 14 nov. 2009 din calificarile pentru cupa mondiala
drapelul egiptean al ambasadei din alger a fost incendiat
oficial, in egipt media a sustinut ca suporterii algerieni au facut treaba asta, in timp ce in algeria se stia ca o grupare israeliana ar fi facut-o
care e adevarul, putin importa; cum era de asteptat, evenimentele au escaladat: egiptenii au primit echipa algeriana cu pietre, algerienii care le-au fost mereu aliati in trecut au spus ca-si retrag sprijinul iar marocul si tunisia care aveau oricum ca pe un cui in talpa acordul egipteano-israelian, au aderat la aceasta
si de unde egiptul era un fel de centru de revolutie (in sens astronomic, revolutie), s-a descurcat sa se impuste in picior in timp ce-si curata arma

am incercat sa fiu concisa; nu stiu cat de clara, insa :)

@rumm

si cum pana corbului, respect geografia daca vad munti, vai, coline, dar nu e niciun indicator care sa indice pe unde-s pesterile???

@admin

aia cu penalizarea intentiei este absolut sf ca sa nu zic de rasul curcilor si sa ma suspectezi de vreo intentie.

ca tot vorbeai mai devreme de maturitate, ti-o amintesc si eu in sensul ca esti suficient de mare ca sa stii ca online comunicarea e subrezita de cea mai importanta componenta a ei - nonverbalitatea. oricat de skilled ai fi tu, draga admin, nu poti sa stii daca cel ce spune chestii suspectate de "intentii" o face zambind ori ranjind la computer. hai sa fim seriosi.

ti-am scris de curand despre o prietena care si-a facut user. nu prea se descurca cu publicare etc. a trebui sa-i dau indicatii via messenger.
pft, ce mare inginerie ar fi fost sa faci ori daca n-aveai vreme sa rogi un cafegiu sa conceapa un indrumar pentru noii veniti, care indrumar ar putea include si regulile astea de aur pe care insisti sa le tii pentru tine, ce-ar putea sade frumos si la indemana oricui in meniul vertical. nici macar de timp n-ai nevoie pentru asta, numa' bunavointa.

si draga admin daniel,

(asa cumj le-ai spus adeseori celor care au publicat diverse aici si apoi au dorit sa-si ia inapoi mirarile) cafeneaua nu mai e a ta din ziua in care primul utilizator a dat ochii cu ea. iar asta ar trebui sa-ti fie motiv de bucurie, nu de "ba pe-a ma-ti".

multumesc pentru atentie.

hehehe, cu lucrurile importante nu glumesc nici eu. Ma bucur daca suntem vecini, sa treci intr-o seara sa bem un vin. daca nu suntem vecini sa nu treci.

Domnul Iisus a facut numai fapte bune si frumoase. Sa ne rugam lui sa faca lumina pentru toti necajitii si cei nedreptatiti, asa cum este Nicu Covaci. Ca sa fiu la subiect.

Apropo, stii ca am o poza cu mine si Covaci?

offf, Intruder, atata desfasurare de forte pentru a demonstra ce anume? ok, traiasca feminismul! traiasca si infloreasca! eu unul nu o sa mai deschid usa vreunei femei, n-am sa mai schimb vreun bec si n-am sa mai repar dusul... sa se descurce... joke, sa nu-mi sari in cap :))))))))))))) in rest... nu prea pricep anumite aspecte:
toti misoginii sunt, in mintea ta, niste frustrati? ce zici de nietzsche si de bici? il reduci la un simplu "frustrat"?
"motzul de pe tort" vine sa confirme cultura machista pe care o denunta simmel... asa ca... unde am gresit?
"lumea oamenilor mari" de care vorbeam eu se bazeaza pe ceea ce tot repet ca tampitul in interventiile mele: complementaritate, egalitate pornind de la intelegerea profunda a diferentelor, caci pana si simmel denunta, o spun a doua oara cred, feminismul incipient atunci din cauza faptului ca, in idealurile sale mecanice, isi ignora chiar subiectul
in rest... a la lutte finale!
si ce, sexualitatea nu e importanta? "Fireste, nu exista nimic mai general decat relatiile erotice, dar in timp ce barbatul le simte si le trateaza ca atare la modul trecator, pentru femeie ele par sa fie destinul personal, specific..." asta nu inseamna ca el e un bou, desi, si de-aia am spus-o si eu intr-o prima faza, ca sa punctez dif fata de N si S, asa ar parea la o lectura superficiala... e vorba despre acceptarea diferentei!
P.S. Mi s-a taiat sa tot raspund la faza cu feminismul. Problema nu ma pasioneaza, aia era doar o observatie de decor.

Zâmbesc ca proasta.
-Uite, continuă femeia tenor, te rog să te uiţi peste astea ...
Îmi întinde un dosar pe care îl are la-ndemână. E un dosar voluminos şi destul de greu pe care îl pun în poală şi îl răsfoiesc aşa într-o doară fără să pot înţelege nimic.
-Vei avea timp să-l răsfoieşti, cu toate că te rog să-l studiezi bine. E foarte important să şti cu ce avem de-a face. Să şti că ţi-am pregătit o cameră frumoasă care face corp comun cu cabinetul tău de lucru. Ai să vezi tu.
-Este camera fostei...? mă trezesc întrebând cu jumătate de gură, dar imediat îmi dau seamam c-am spus o prostie.
Femeia tenor zâmbeşte larg.
-Nuu... Camera aceea e preluat-o contabilul şef. I-am băgat-o lui pe gât, zâmbeşte ea iar făcându-mi smechereşte cu ochiul.
-Iertaţi-mă că am întrebat aşa...
-Stai liniştită. Te înţeleg. De aceea am şi pregătit schimbarea asta.
-Vă mulţumesc, dar ştiu că a fost o prostie să întreb.
-Lasă-ţi mustrările de conştiinţă, continuă ea să zâmbească în timp ce privirea îi parcurgea peste actele ce le avea pe birou. Vreau să-ţi vezi camera, să te aranjezi să-mi spui dacă-ţi place, dar am să te rog să te uiţi peste dosar. Este foarte important. Vreau să reţii de acolo ceea ce este de reţinut şi să înveţi ceea ce este de învăţat. Nu e mare grabă, va rămâne la tine o perioadă, dar...înţelegi tu. Munca e muncă. Apropo, avem şi o cantină aici. De obicei ne facem un fel de abonament pe care îl plătim lunar o sumă modică, nu e scump, se trage din salar, dar este avantajul că avem mâncarea sigurată. Dacă vrei să mânânci ceva, nicio problemă, până te aranjezi eşti invatat noastră. Voi anunţa asta ca să nu fie discuţii. Poţi să mânânci din seara asta, mâine dimineaţă, când vrei, aranjez eu totul.
-Vă mulţumesc, dar în seara asta mă descurc...
Toc! Toc! Toc!
-Daa...?! întreabă femeia tenor.
Apare mutra grăsuţului de portar care-şi bagă capul pe uşă.
-Mă scuzaţi. Am adus bagajele domnişoarei doctor.
-Bagă-le înăuntru Pavele!
Acesta le lasă imediat lângă uşă după care se retrage salutând cu două degete la tâmplă, milităreşte.
-Mulţumesc! strigă femeia tenor în urma lui.
-Mulţumesc! mă trezesc şi eu.
Femeia tenor se ridică împingându-şi scaunul până lângă geam.
-Hai să-ţi arăt camera.
Fără să pot reacţiona, îmi apucă bagajele, cele două valize, deschide uşa cu cotul şi iese. O urmez ca un câine credincios fără să am curajul să-i spun să-mi lase şi mie o valiză. Simt roşeaţa în obraji. Merg după ea şi îi văd mersul greoi şi legănat. Acum observ că are o pereche de pantofi negri, simpli, fără toc, mai degrabă sport. Trecem de uşa prin care urcasem mai-nainte, condusă de grăsuţul de portar şi văd că se opreşte în dreptul unei alte uşi. Lasă jos cele două valize şi se scotoceşte prin buzunar de unde scoate o legătură de chei. Alege una, apoi descuie uşa.
-Poftim, intră tu prima, îmi spune făcând un pas înapoi. Poartă noroc aşa, îmi zâmbeşte iar.

-Dacă-mi daţi voie, mă voi referi acum la problema cea mai spinoasă. Domnul inspector Rareş Cosmin, de la poliţie, va veni aici să mă anunţe despre cum decurge ancheta. Sper, aşa cum sunt sigură că doriţi şi dumneavoastră, ca totul să se sfârşească cu bine, cu toate că nu prea ştiu cum va fi acest bine, face ea cu o voce mai moale lăsându-şi ochii în pământ. Bun! Acum o scurtă prezentare pentru a vă cunoaşte mai bine,zice privind la mine. Doamna doctor Gloria Ştefănescu, răspunde de sectorul medical „A”.
Aceasta, cea care era între celelalte două, se ridică să o remarc afirmându-şi astfel prezenţa. O salut înclinând din cap.
-Doamna doctor Petrean Marinela, este răspunzătoare de sectorul medical „B”, continuă femeia tenor, iar doamna doctor Tănase Carmen, răspunde de sectorul medical „C”. Absolut tot ce se întâmplă în fiecare sector, cade sub influenţa lor, zice ea mai apăsat.
Văd, cu coada ochiului că numita Petrean Marinela lasă privirea în jos vizibil jenată, iar cea din dreapta ei, Gloria Ştefan mi se pare, se strâmbă ironic la adresa femeii tenor.
-Domnul Ghiţă Chiriac, întinde femeia tenor o mână spre tânărul chipeş de lângă mine, este cel care se ocupă de medicina recuperatorie, dar după cum ţi-ai dat seama, pentru că suntem şi aşa foarte puţini, avem un cumul de funcţii, deci el se ocupă şi de tot ce este pază şi securitate în sanatoriu. Ultimul, dar nu cel din urmă, domnul de lângă mine, arată ea spre micuţul birocrat aplecat peste hârtii, este nimeni altul decât Alexandru Nistor, contabilul şef. În mare, aceasta este echipa, adică personajele principale. Deocamdată atât am avut de spus. Dacă aveţi dumneavoastră vreo întrebare, vreo nelămurire, vă rog s-o spuneţi acum. Dacă nu, vă rog să vă întoarceţi pe sectoarele dumneavostră. Pacienţii ne aşteaptă.
Se iscă o forfotă tipică, cu şoapte şi picioare târşite, fiecare înghesuindu-se către ieşire. Dau şi eu să salut şi să ies, dar femeia tenor îmi face un semn scurt din mână să mai rămân.
-Te rog să mai rămâi o clipă, îmi spune ea după ce ceilalţi au ieşit.
Mă apropii de biroul ei fără să înţeleg prea bine ce este. Între timp, domnul Nistor pare că-şi revine la viaţă. Îmi râde uşor în faţă şi-mi zice :
-Cam rece primirea nu?!
-Las-o măi Adriane, îl dojeneşte femeia tenor. Spune-mi Angela, te-ai întâlnit cu doamna asistentă?
-Cu doamna Magda?
-Da...
-Da, am vorbit câteva minute înainte de sedinţă...
-Are să-ţi arate tot ce trebuie să ştii. Te va conduce peste tot până te obişnuieşti cu locul. Orice vei vrea să şti, ceea ce poate ea să-ţi spună, vreau să zic, o poţi întreba cu toată încrederea. Dacă e ceva mai deosebit, ceva mai important, vii la mine, dar spre să vă descurcaţi şi să vă împrieteniţi.
Văd în ochii ei o lumină, o strălucire, ca un răsărit de soare după furtună. Înţeleg că asistenta asta a mea e mai mult decât o asistentă. Pare legătura directă dintre femeia tenor şi mine. Hâm...
Femeia tenor se ridică şi ocoleşte marele birou oprindu-se în faţa mea şi mă prinde de mână.
-Am nevoie de tine. Sincer îţi spun că am nevoie de tine. Sper să te hotărăşti sută la sută să rămâi alături de noi, căci avem nevoie de tine. Eşti tânără, în putere şi ne bizuim pe

vad ca-mi lipseste in comm #624317 de unde-i citatul. Din pacate nu mai pot modifica. Oricum sper ca toata lumea a inteles ca nu-s vorbele mele, ca sigur la ora asta sotul meu nu mai manca părgăluit. :) asta fiind o prima consecinta ...

Spune Maccone: Argumentul de bază din lucrare (rezumat în abstract ) nu este afectat de acest defect.

defectul la care se refera fiind ca trebuia să se postuleze separat o stare iniţială de entropie joasă

de ce trebuia acest postulat? pentru ca argumentatia de baza (care ramane valabila) sa se preteze la explicarea 'tuturor' fenomenelor, intr-un model de univers propus 'teoretic', care prevede o foarte scazuta entropie la inceput.

la un moment dar voi discuta despre universul propus de Barbour , inspirat din ecuatia lui Wheeler DeWitt.

nu stiu daca vorbesc pe limba ta, care observ se descurca cu usurinta in subiect, liber.:) orice corectie este binevenita. Poate este important sa precizez ca nu ma pasioneaza sprijinul adus teismului prin viziune cuantica, din punctul meu de vedere fizica nu contine nimic mistic.

Si mie mi-a fost destul de bine in comunism. Ce a scartait: familia dezmembrata de catre comunisti a bunicii dinspre tata, tata si fratii lui din care patru au facut facultate in conditii mai mult decat vitrege si unul care nu a facut facultate. Capul familiei, bunicul meu, murise cu ani inainte sa vina comunistii. Ei fusesera un fel de boierasi de la tara, avusesera in proprietate imprejurimile unui sat.

Familia mamei mele, numita familie de chiabur si ca urmare unii sateni se uitau chiorâş la noi. Asta nu a fost mare paguba, desigur. Mai rau le-a facut comunistii acelora, ca le-au pus in cap aseemenea ganduri. Bunicul meu o fi avut ceva de suferit ca a simpatizat cu legionarii, nu stiu exact, nu e asa important.

Destinul frant al tatalui meu. A vrut sa urmeze facultatea de italiana, dar asta i-a fost interzis dupa un an de cursuri. A se vedea rigiditatea de care pomeneam la conferinta despre stres. :D

Destinul frant al atator oameni cu studii, capabili, inteligenti, oameni adevarati, bagati in inchisori si multi dintre ei morti sau pusi pe linie moarta. Practic disparitia acelei paturi de oameni cu coloana vertebrala care fie au fost inchisi, fie au plecat peste granita. In locul ei a fost impusa cu forta o patura de activisti, oameni scoliti peste noapte, arivisti si oportunisti.

Orele de ideologie politica, monstruozitati ale somnului ratiunii. Disparitia psihologiei din scoli.

Erau locuri de munca, fireste. Erai liber sa invarti hartii, sa te faci ca lucrezi fara tragere de inima. Ce conta, cata vreme partidul te tinea in viata cu aparatele puterii? Erau locuri de munca unde romanii au invatat sa se descurce cum pot, caci utilajele vechi trebuiau sa mearga cu piese de schimb improvizate.

Am invatat sa aplaudam ca sa ne fie bine, sa tacem cu incapatanare peste tot ca sa nu facem rau familiei.

Se dadea mita ca si acum, dar mai discret si mai putina, cred. Pe vremea aia circulau cartusele de Kent, sapunurile Fa, Amo etc.

Medicii nu erau mai de incredere ca si acum. Dar nu se facea atata valva cand se mai gresea. Oameni suntem!... Diplomele sunt insa mai multe si ca urmare... si mai multi oameni nepotriviti in anumite posturi, meserii.

Crezi ca acum dau mita oriunde ma duc? :)) Am dat un pachet de cafea la o doctorita din scoala fetei ca sa aiba scutire la sport, prin 2004. In rest mai functioneaza relatiile, ca si in occident, de altfel. Nu agreez nici mita, nici relatiile. Daca pot ajut pe oricine imi cere si imi sta in putere. Numai ca inafara de sfaturi... :D nu prea pot altceva.

Mai scartaia agricultura. Tarani saraciti, munciti, care traiau la limita saraciei.

Si peste toate astea zburau revistele straine, ideile noi, cibernetica, simteam mirosul de "friptura", dar nu puteam manca. Magazinele de orice fel erau tot mai decolorate si marfurile repetitive pana la exasperare, magazinele de legume-fructe aveau sali lungi pline de conserve. In Iasi disparusera in ultimii ani ciocolatele aproape cu totul. Am prins sfarsitul comunismului in judetul Bistrita-Nasaud, unde fusese un prefect mai cald cu oamenii si si zona Nasaudului reusise sa nu fie cooperativizata. Gaseam in Bistrita, rareori, ciocolata la pachet cu biscuiti ordinari sau ceva asemanator. Se mai gasea unt la tarani in piata, caci la magazin era pe ratie. Ah, apropo de unt/margarina. Prefer totusi untul natural, cu vitamine si saruri minerale furnizate de natura, decat margarina in care baga vitamine izolate (prin ce metode?) de alti componenti vitali.

Daca mai era aici comunism, eram ca in Coreea de Nord. Nu aveam grija zilei de maine? Nu aveam nicio grija, nu mai aveam suflet, viitor, speranta, nimic.

e o varianta si asta, mai putin somn... eu insa, am ales a determina ce este prioritar in viata mea, a trai intens fiecare clipa si a lasa trecutul in voia lui. Este important sa ne concentram asupra prezentului pentru a castiga timp in viitor, cred eu!

se pare ca tu,ca si eu nu stim sa ne organizam bine timpul.
La tine e (de iertat) , tolerabil, pentru ca esti mult mai tinara ca mine (ai putea fi fata mea), iar copii mei (3) sint adolescenti in schimb nu stiu cum e sotul tau , dar al meu e de un calm englezesc desii e "mots" de origine, iar eu ardeleanca pur singe.
stii ceva, eu propun sa se mai adauge trei zile la saptamina daca tot sinetm noi europenii in sistemul decimal.

Numestele cum vrei doar da-mi una sa recuperez somnul nedormit si alta sa termin cu spalatul hainelor si curatenia prin casa. iar cea dea treia as darui-o unei case copii handicapati sau neglijati , sau unei scoli care are copii problema, abuzati ,sau ne iubiti de nimenea.

Prima mea solutie pentru mine este sa-mi prioretizez lucrurile.
daca nu te plictisesc o sa-ti impartasesc lista mea de prioritati si sa stii cind ma tin de e ia iese bine.
1. in fiecare zi dis de mineata imi fac timpul sa aud ( citesc din biblie) ce vrea Bunul Dumnezeu sa-mi zica pentru ziua de azi, circa 5-10 min de multe ori " conversatia " continua in timp ce conduc inspre servici si ascult statia de radio cu caracter crestin.
2. Tot dis de dimineata daca sotul e meu e deja la servici il sun
sa-i spun o vorba dulce si sa-i mai aud glasul. Dupa care...
3. de la servici dau telefon acasa sa trezesc copii pentru scoala.
sa vad daca au mincat, daca tot e in regula..... o sa vezi si tu cind va creste fata ta mai mare....

cred ca aceste 3 lucruri sint cele mai importante pentru mine.

Fara una din ele, sau daca s-ar intimpla ceva cu relatia mea cu Dumnezeu, cu Isus Christos, sau cu sotul meu; sau daca s-ar intimpla o nenorocire cu copii mei cred ca as fi complet dezorientata, pierduta cel putin pentru o vreme . deaceea cele mai importante lucruri sint acestea trei.

apoi vin auxiliarele , optionalele...,
grija casei, curatenie, mincare, spalat haine,
serviciul si obligatiile legate de nevoia de aduce bani in casa in plus fata de sotul meu
activitatile crestine din cadrul bisericii
activitaile sportive ale copiilor unde trebuie sa " bat Fisa"
rudenii si relatii de prietenie, telefoane, e-mail-ul, mesaje, mersul la biblioteca ceea ce e o delectare pentru mine cum e golf-ul pentru unii.
daca ai o biblie in casa citeste in cartea proverbe la capitolul 31 incepind cu versetul 10 pina la 31, cam asa e o femeie care e placuta lui Dumnezeu si barbatului ei.
ceea ce vrem noi e sa fim wonder woman!!! admite!!!
dar stii ceva ? vrei sa-ti vezi nepotii? sau vrei sa le spuna altii despre tine ... cit de wonder woman AI FOST si.... nu mai esti.....
Sint multe presiuni pe noi pe femeile si nu am sa intru in capitolul asta acum , dar cineva mi-a spus asa: sa intreb pe Dumnezeu Tatal cam asa : Esti de acord ? Chiar vrei sa ma apuc de proiectul asta / treaba asta? o sa ma ajuti sa o scot la capat cu bine? apoi fac liniste si ascult ce-mi spune .

am realizat multe in 44 de ani de viata si toate pentru ca Dumnezeu a fost bun cu mine , nu ca as fi meritat, dar nici una nu ma satisface ca si relatia cu EL!!! incearca si vei vedea.
Lidia Nicoara

Salut Gabriel
am citit textul tau, de ce? mi s-a părut interesant
banii sunt importanti pentru ca, oricât am nega, ne invârtim, ne răsucim, tot de ei ne lovim
vrei scoală....ai bani?
vrei un statut....ai bani?
un loc de muncă pe măsura ta....la fel ai bani?
in schimb, cred că există persoane care au bani pentru că au muncit din greu pentru ei....cu alte cuvinte s-au realizat.
curaj....şi cum bine spunem mereu englezeşte "inner strenght"

am invatat pe pielea mea ca e mai bine sa ignori intrebarea - banii sunt importanti etc. Ii ai - bine, nu-i ai, deh aici e mai nasol. Incerci sa ii faci. Daca nu poti inseamna ca ori ai ghinion (eu cred in soarta) ori ai ghinion. Nu exista nu pot sau nu intrunesc x calitati ca sa fac bani. Fiecare se pricepe la ceva. Cu demnitatea e cam relativa treaba. Daca faci sacrificii ca sa iti atingi scopul [presupus moral - aici iar revenim la relativitate (ma,nu aia) depinde de definitia fiecaruia a "moralitatii" nu?] e bine, ca dormi noaptea linistit si multumit de tine. Daca faci alte sacrificii in scopuri mai putin morale (tiii, iar avem nevoie de definitie) atunci ai incaltat-o.

Deh, nasol cu viata si cu nebuniile ei, dar, trebuie sa privim inainte cu incredere ca vin ele si vremuri mai bune. Anyway, nu te strofoca prea tare ca banii sunt o povara. Mai bine mai putini, acolo cat sa poti trai decent (iar avem nevoie de o definitie), decat o caldare... in care te scufunzi...

PS am cam deviat de la subiect, right?

A citi-implică două lucruri;
1. a învăţa să citeşti-lucru care se invaţă la şcoală sau poate chiar mai devreme, şi
2. a şti să citeşti- o carte, un articol, etc.
Important este că al doilea punct il implică pe primul. Aşa că dragă prietene, învăţă să citeşti ca să şti ce citeşti.Culturalizarea maselor este un proces pe cale de......depinde de noi....generaţiile viitoare.

Nu mai fi asa de pesimist, important este sa gasesti ceea ce cauti(indiferent de tara in care te afli)....poate dragoste, poate bani, poate respect...cine stie...

ma apropii binisor de 30 de ani si am ajuns sa ma revolt ca sunt tratata in societatea nostra "civilizata" dupa anii pe care ii arat si nu dupa varsta reala. In mod normal as fi apostrofata pentru aceasta remarca, dar sunt momente si locuri in care nu poti face fata altfel decat anilor pe care ii ai.
Dar am vrut sa scot altceva in evidenta, vis-a-vis de tineretul zilelor noastre. Nu au habar ce pierd acum cand totul pentru ei se rezuma la atat de putin. Exista lucruri mult mai importante decat fumatul de la 10-11 ani, sau primul grad de alcool de la 9-10 ani si e.t.c.
Noi, generatia "decreteilor" cum am fost numiti dupa '89, putem sa aratam la 30 ca la 20-24, dar ei vor fi mult mai rau...iar printre ei sunt si copii nostrii.......

Nu vad unde ar fi problema in a accepta asemenea oameni. Am vazut oameni care manifestau o indiferenta gretoasa fata de aspecte intr-adevar macabre ale vietii, dar cand aveau ocazia sa isi manifeste opinia vis-a-vis de homosexuali deveneau dintr-o data "pudici", "credicionsi" si foarte oripilati de existenta lor.
La inceput am avut oarecare retineri, insa pot afirma ca sunt niste oameni pentru care viata are aceleasi valori si principii, se lovesc de aceleasi probleme ca si noi ceilalti, care fiind majoritari, reprezentam "normalitatea".
Am avut ocazia de a cunoaste un (o) transexual(a), care a avut taria de caracter sa recunoasca la o intrunire importanta pentru ea(el), in fata unei intregi generatii de absolventi ca cea mai mare realizare de la terminarea studiilor este operatia de schimbare de sex pe care urma sa o faca in putin timp. Iti trebuie o mare tarie de caracter sa poti recunoaste public, intr-o societate confruntata cu grave procese de constiinta, ceea ce esti si reprezenti pentru restul oamenilor.
Oricum sunt la fel de oameni ca si noi toti ceilalti...