comentarii

este greu sa judeci lucid pe cineva pe care iubesti


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Din prea mare iubire - de zaraza sc la: 27/06/2006 18:49:35
(la: Cum comunicam cu Dumnezeu?)
Cind copiii sint maturi trebuie sa hotarasca singuri...au acest drept...parintii pot sa le acorde ajutorul cind il cer, daca il cer...e foarte greu sa ii lasi singuri in fatza problemelor, dar e mai sanatos pentru ei. Mama de exemplu sufera foarte mult daca am probleme, asa ca din fericire o tin departe de ele...si e usor ca e departe de mine...oare asa am sa fac si cu fiica mea? Din prea mare iubire suferim alaturi de copii...Ei poate au nevoie de un sprijin, de cineva care sa-i dojeneasca...sa poata privi adevarul in fatza chiar daca nu le place...O operatie chirurgicala la momentul oportun te scuteste mai tirziu de probleme...sa incercam sa judecam lucid...ce as face, ce i-as sfatui daca n-ar fi copiii mei, daca ar fi straini si daca as cunoaste situatia de la distanta, cu mai putine amanunte...prea multe amanunte ne incurca...prea multe fire impletite...Nu putem descurca toate firele...deja un microscop e nefolositor...folositi luneta si mutati problema in alta galaxie.

Imi aduc aminte ceva din film deoarece juca Michael Connors-Mannix. Era vorba de doua familii vecine si cei doi soti respectiv sotiile aveau ceva probleme...asta chiar am uitat...mai stiu ca M.C. alerga prin camera, pe linga casa...nu stiu de cine fugea!...Ceva cu afise prin tot orasul...? Oricum...juca actorul meu preferat din acea vreme...cind era Mannix la tv.

cere si ti se va da
#130385 (raspuns la: #130131) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Hypatia#8844 - de anita47 la: 04/02/2004 03:17:21
(la: A existat holocaust in Romania?)
Nu ai prea inteles multe din "demersul meu"!! Iar daca citeai mai mult din ce am scris pe aici,iti dadeai seama ca "nici faptul ca numai buba mea ma doare" nu e prea aproape de adevar!
Cat despre sprijinul "armatei",era un citat din presa romana care este ceva mai documentata decat noi!
Desigur ca putem vedea ca armata romana nu a sustinut nici pe legionari,nici pe Antonescu!1Si putem baga si "capul in tarana ca strutul" si sa spunem ca nici Antonescu,nici legionarii,nici Carol sau Mihai nu au fost sprijiniti de popor!,iar armata romana si conducerea ei au avut din totdeauna o "pozitie neutra"!!!Sunt facuti din "teflon" si astfel "nimic nu ramane patat!!
Cat despre ce cred eu la titlul "A fost holocaust in Romania?,m-am mai exprimat ca nu am destule date si ca exista tone de documente care vor fi cercetate!Si ca astept rezultatele comisiei,care vor fi date publicitatii abia in 2005.Pana atunci,ma simt cel mai aproape de "teza" relatata in urmatorul articol din ObservatorCultural:
==============
**************
A fost holocaust in Romania?


Pentru inceput, permiteti-mi sa-mi plec cu respect fruntea in fata memoriei acelor mii de romani care, prin curaj si credinta crestina, au salvat in anii celui de al doilea razboi mondial circa 400.000 de evrei.
Printre acesti romani ii citez pe Regina-mama Elena, ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Romane: mitropolitii Balan si Tit Simedria, militari de diverse ranguri: generalii Dumitru Popescu, Corneliu Dragalina, Vasile Ionescu-Negru, Orezeanu, colonelul Borcescu, capitanul Ion Popescu sau simplul plutonier Prisacaru, functionari superiori ai statului ca prof. Dumitru Lupu, presedintele Curtii de Casatie a Romaniei, C. Paunescu si I. Vladescu, directori la Caile Ferate Romane. Un caz aparte este al prof. Augustin Caliani, care nu numai ca a salvat vieti omenesti, dar prin curaj si credinta a determinat crearea unui sistem educational paralel de invatamint de toate gradele, care, chiar daca nu a fost recunoscut de stat, a creat o generatie de intelectuali evrei care dupa razboi si-au adus contributia la civilizatia si cultura romana.

Printre salvatori s-au gasit ilustrii medici prof. dr. Nicolae Lupu, prof. dr. Bazil Teodorescu, prof. dr. Dan Teodorescu, dr. Horea Slobozeanu, care au respectat juramintul lui Hipocrat. Nici unul dintre ei nu a actionat din interese materiale.
La Casa NATO a fost omagiat, pe 27 iunie a.c., primarul Cernautiului, Traian Popovici. Sintem obisnuiti cu numele germanului Schindler, cu listele sale de evrei salvati de la moarte. Ei bine, romanii se pot mindri ca fostul primar al Cernautiului din anul 1941 a salvat 20.000 de evrei. Cu tot respectul pe care i-l port omului Schindler, Traian Popovici il eclipseaza prin faptele sale.
Neindoielnic, acei romani care prin curaj si credinta crestina au ridicat notiunea de umanism la cote necunoscute nu au putut impiedica evenimentele dramatice prin care a trecut evreimea din Romania.
La intrebarea daca in Romania a fost sau nu holocaust nu se poate raspunde decit lamurind, in prealabil, doua probleme esentiale.

Ce se intelege prin notiunea de holocaust? Negationistii – si nu numai ei – sint dispusi sa caute raspunsul intr-un dictionar lingvistic, unde vor gasi explicatia ca holocaust inseamna ardere completa, respectiv distrugere totala.
Un alt raspuns posibil este acela de a intelege prin holocaust totalitatea masurilor cu caracter administrativ urmate de exterminarea unui numar mare de membri ai unor comunitati umane pe principii etnice, religioase sau rasiale.
Pornind de la raspunsul dat anterior, este posibil si un al treilea raspuns pentru a caracteriza o anumita perioada istorica in care s-au practicat violente si distrugerea in masa a unor colectivitati umane. A existat un holocaust al armenilor pe principii etnice si religioase, practicat de turcii musulmani imediat dupa primul razboi mondial, a existat un holocaust al evreilor, practicat pe principii etnice si religioase de nazisti si aliatii acestora, a existat un holocaust impotriva nationalitatilor din fosta Iugoslavie, practicat de Slobodan Milosevici. Neindoielnic ca, pentru a marca victima, este nevoie ca ea sa fie indicata: holocaustul armenilor, al evreilor sau al kosovarilor. Desigur ca fiecare dintre aceste holocausturi are particularitatile sale si ale epocii in care a fost savirsit. De asemenea, fiecare colectivitate umana impotriva careia s-a aplicat un set de masuri discriminatorii, urmate de un genocid, se considera detinatoarea monopolului suferintei. Numai cunoasterea colectivitatii asupra careia s-a produs holocaustul, a numarului de victime si a epocii istorice in care s-a produs poate conferi caracterul de unicitate actiunilor de distrugere colectiva a comunitatii respective.

Recent, Fundatia „Dr. W. Filderman“ a editat, cu sprijinul Ministerului Culturii si Cultelor, memoriile doctorului Traian Popovici, intitulate Spovedania1.
La Cernauti au trait, in 1940, circa 50.000 de evrei, dintre care 20.000 au fost salvati de Traian Popovici. Alti 30.000 au fost ucisi in primele zile ale pogromului sau au luat drumul deportarilor in Transnistria, unde cei mai multi au murit prin infometare sau din pricina bolilor care i-au macinat. Transnistria nu a fost un lagar cu camere de gazare, dar a fost un lagar de nimicire.
Majoritatea evreilor deportati de la Cernauti s-au imbolnavit de tifos exantematic sau tuberculoza galopanta, iar infometarea a fost mijlocul de a-i ucide pe evrei. Sint obligat sa citez citeva din marturiile lui Traian Popovici: „Populatia sortita deportarii era mai intii adunata in grupe de cite 2000 si apoi, prin noroi si mocirla, impinsa spre rampele de incarcare din gara principala. Aici, inghesuita in vagoane, cite 40-50 de vagoane sub paza militara, iar trenul, sub comanda unui ofiter, se punea in miscare spre Nistru, spre punctele de concentrare Atachi si Marculesti, de unde peste riu erau trecuti in imparatia infernului…“.

Un alt citat: „Tragicul lor destin a apropiat in suferinta, si peste mileniu, ducerea lor in robia babiloniana si in iadul de foame-boala si moarte al Transnistriei sau Ucrainei de peste Bug. Mortii erau coboriti din trenuri in gari si abandonati de serviciile de caritate locale“.
Alt citat: „La un singur transport, din 60 de sugari, a supravietuit unul singur. Obositi, poticniti, erau abandonati in stare muribunda pe marginea drumurilor, lasati destinului lor tragic, prada ciinilor si vulturilor…“.
Si un ultim citat: „Mortalitatea a crescut de la 50-70%, ajungind chiar la 85% in comuna Bersad (jud. Balta), unde deportatii au fost tinuti in loc deschis sub cerul liber, ca vitele, pina la 20 decembrie. Nu aveau alt scop «uman» decit stingerea lor“.
Pina aici am citat unele relatari din Spovedania lui Traian Popovici, fost primar al Cernautiului, descendent al unei familii de popi crestin ortodocsi, salvator a 20.000 de evrei din Cernauti, martor ocular, care si-a scris memoriile in anul 1941. Au pierit la Cernauti 60% din numarul locuitorilor evrei. Putem afirma oare ca, cel putin la Cernauti, in exemplul ales, nu a fost holocaust?

Si lucrurile se vor repeta dupa acelasi tipic la Chisinau sau in alte locuri. Timpul nu-mi permite sa citez din raportul comisiei de ancheta a celor intimplate la Chisinau, comisie condusa de generalul de corp de armata Niculescu si care si-a prezentat raportul in decembrie 19412. Sint convins ca dumneavoastra cunoasteti bine acest document, existent in arhivele militare.
Am citat evenimente dramatice intimplate la Cernauti si Chisinau pentru ca sintem obligati, ca istorici, sa ne punem o intrebare inainte de a ne pronunta asupra existentei sau neexistentei holocaustului, si anume daca Basarabia si Bucovina de Nord au fost parte componenta a Romaniei interbelice pina la ultimatumul sovietic din 28 iunie 1940 si, apoi, intre 22 iunie 1941 si 23 august 1944, cind teritoriile au fost eliberate de armata romana. Neindoielnic, eliberarea nu a adus instaurarea unei administratii civile. Desigur, aceasta problema a administratiei militare si nu a celei civile este un capitol aparte si nu are legatura cu holocaustul, dar v-as propune, ca istorici, sa dezbateti in viitor si aceasta tema. Dezbatere istorica, si nu politica. Este nevoie de adevar.
Pentru mine – si cred ca si pentru dumneavoastra – administratia romaneasca a Basarabiei si Bucovinei, civila sau militara, puncteaza apartenenta Basarabiei si Bucovinei la Romania, indiferent de prevederile pactului Ribbentrop-Molotov si de vitregia geopolitica postbelica, prelungita pina azi.
De aici o prima concluzie: nu se pot desparti evenimentele dramatice din Basarabia si Bucovina de Nord de cele din vechiul Regat. Comportarea fata de o comunitate etnica nu se poate desparti in functie de regiunea geografica a tarii. Din punct de vedere istoric, Romania a fost si este un stat national unitar si nu se poate desparti intensitatea masurilor punitive dintr-una sau alta din regiunile tarii.

Desigur, situatia nu este identica in Ardealul de Nord, care, din 30 august 1940 si pina la sfirsitul razboiului, a fost sub administratia statului maghiar, care poarta intreaga responsabilitate pentru practicarea holocaustului in aceste regiuni.
In ce priveste populatia evreiasca din teritoriile de est ale Romaniei, distrusa in buna parte prin pogromuri, infometare, imbolnavire, m-am oprit asupra unei cifre, dedusa din documente: 200.000 de suflete. Calculul ii apartine distinsului si respectatului acad. Florin Constantiniu, in al domniei-sale volum O istorie sincera a poporului roman3. Este adevarat ca in calculul dlui academician Constantiniu sint cuprinse si victimele holocaustului, respectiv ale genocidului din Transnistria, inclusiv populatia autohtona evreiasca din aceasta regiune. Sint obligat sa fac propria mea observatie ca teritoriile din Transnistria erau tot in administratie romaneasca, guvernator fiind Alexianu.

La cei 200.000 de evrei disparuti in teritoriile din est, trebuie adaugati cei 10 pina la 16.000 de evrei ucisi in pogromul de la Iasi. Cifra de 16.000 de victime evreiesti este pentru prima oara semnalata de Radu Leca si de curind demonstrata de istoricul israelian Jean Ancel, incluzind cele 124 de victime ale pogromului legionar din Bucuresti, cele 50 de victime ale pogromului de la Dorohoi si cele 20 de victime ale pogromului de la Galati. Caci la Galati a fost un pogrom in ziua de 30 iunie 1941, conform documentelor prezentate de colonelul Borcescu, fost sef al serviciilor informative ale armatei, dar si marturisirilor ambasadorului din acea vreme al Frantei la Bucuresti, Jacques Truelle. De acest pogrom nu s-a ocupat nimeni in Romania ultimilor 50 de ani. Lipsa de documente sau cosmetizare?
In aceeasi perioada, 300-500 de evrei au fost ucisi in actiuni individuale, in special prin aruncare din tren.
Insumate, cifrele pe care vi le-am prezentat conduc la circa 213.000 de evrei ucisi sub diverse forme in vechiul Regat, Transilvania de Sud si teritoriile din est aflate sub jurisdictia guvernului Antonescu.
Fie ca denumim actiunea de exterminare genocid, holocaust sau utilizind termenul ebraic soah, de ea se fac responsabile organele abilitate ale statului din perioada anilor 1940-1944 si acopera un spatiu istoric cuprins intre 1 iulie 1940 (data pogromului de la Dorohoi) si 23 august 1944. Controversa asupra denumirii acestui spatiu istoric nu face decit sa alimenteze, de fapt, controversa negationismului de orice natura cu realitatea istorica.

Autoritatile supreme ale statului din acea perioada istorica au recunoscut, in fond, ca au ordonat exterminarea populatiei evreiesti. Ne referim aici la scrisoarea lui Wilhelm Filderman din 11 octombrie 1941, in care facea un apel disperat la conducatorul statului privind conditiile de exterminare in ghetoul de la Chisinau, si la raspunsul lui Ion Antonescu din 19 octombrie 1941, ambele scrisori primind comentariul ambasadorului francez Jacques Truelle. Antonescu justifica executiile, urmate de deportarile care au generat moartea a 200.000 de evrei, prin asa-zise acte dusmanoase ale evreilor fata de armata romana. Fara a intra in amanuntele acestor acuzatii, daca ele aveau un singur gram de adevar, cei care au actionat impotriva armatei romane fie trebuiau tratati ca prizonieri de razboi, daca purtau uniforme militare, fie trebuiau judecati de tribunalele militare, daca erau civili. Sint nevoit sa-l citez din nou pe distinsul domn academician Constantiniu, care demonstreaza ca, din cele 10.566 de persoane arestate in anii guvernarii Antonescu, 2567 provin din nordul Bucovinei. Daca au existat 200.000 de colaboratori evrei ai armatei sovietice, trebuiau inculpate 200.000 de persoane de etnie evreiasca spre a fi judecate de Curtile Martiale si condamnate, inclusiv la moarte, si nu ucise prin exterminare sub diverse forme.
Fara a intra in amanunte privindu-i pe colaborationistii de origine romaneasca din Basarabia si Bucovina, pentru ca acestia au fost cu zecile de mii, sintem nevoiti sa-l citam pe Ion Antonescu judecind lucid cazul lor: „Cind am venit acolo, ne-am gasit in fata unor reclamatii fara sfirsit, in care se arata ca peste 40.000 de ticalosi din aceasta provincie seste vorba de Basarabia – n.n.t se facusera, in timpul ocupatiei rusesti, mai rusi decit rusii, persecutind populatia romaneasca. Populatia romaneasca cerea pedepsirea lor. Am fost in fata acestei probleme si daca pedeapsa era capitala, mai cream inca 50.000 sau 100.000 de nenorociri. Si atunci am aplicat clementa, ca si in cazul legionarilor“. Am citat din Jurnalul Consiliului de Ministri din 16 noiembrie 1943.

Nu pot sa nu fiu de acord cu dr. Filderman care spunea: „In nici o tara dominata de nazisti n-a supravietuit o asa mare proportie a populatiei evreiesti“. Cauzele acestei supravietuiri sint omenia romaneasca si morala crestina a romanilor, care au impiedicat infaptuirea unui holocaust total, inclusiv deportarea evreilor din vechiul Regat spre lagarele de exterminare din Polonia.
Va invit sa ne aplecam pentru o clipa asupra raportului sefului Politiei de siguranta si al serviciului de siguranta german, Rientelen, catre superiorul sau Luther, document ce poarta data de 26 iulie 1942 si in care se specifica, in conformitate cu intelegerea dintre delegatul lui Eichman in Romania, Gustav Richter, si Mihai Antonescu, ca, incepind cu 10 septembrie 1942, evreii din Romania urmau „sa fie transportati succesiv in districtul Lublin, unde cei apti de munca sa fie utilizati, iar restul supusi tratamentului special“. Se intelege, sper, traducerea notiunii „tratament special“.
Singurul lucru care a ramas neperfectat a fost semnarea programului de deportare a 1000 de evrei zilnic pe traseul Bucuresti-Adjud-Suceava-Cernauti-Lublin. Timp de noua luni de zile, conducerea Cailor Ferate Romane a tergiversat parafarea unui plan concret de deportare spre Polonia. Erau antrenati in aceasta actiune unii dintre cei citati anterior, si anume generalul Orezeanu, subdirectorul general C. Paunescu, directorul regionalei Timisoara, Ion Vladescu, si inginerul evreu Kinsbruner, un apropiat al lui C. Paunescu.

Cind scriu aceste rinduri am in fata marturisirea scrisa a ing. Vladescu, datata septembrie 1974. Aceasta marturisire descrie actiunea de salvare a evreilor intreprinsa de cei trei conducatori ai Cailor Ferate Romane spre a impiedica deportarea evreilor in Polonia. Initial am vrut sa o citez integral, insa timpul nu-mi permite. Stau la dispozitie cu documente. Multumesc in orice caz revistei Magazin istoric si regretatului Cristian Popisteanu pentru publicarea acestor documente inca din septembrie 1974.
Timp de sapte luni, conducerea CFR a sabotat planul de deportare. Este adevarat ca, in mai 1943, Guvernul Romaniei renunta la plan, dupa batalia de la Stalingrad. In cele sapte luni urmau sa fie deportati in Polonia 210.000 de evrei regateni. Ei nu au pierit datorita umanismului conducerii Cailor Ferate. Ea dovedeste opozitia romanilor la holocaust, dar nu inexistenta acestuia.
La intrebarea daca a fost holocaust in Romania, raspunsul este DA. Dar proportia mortilor nu a atins cote supra-aberante, datorita umanismului romanesc si moralei crestine a unui numar mare de romani.

Referat sustinut la sesiunea de comunicari Holocaustul si implicatiile lui in Romania, organizat de Academia Romana si Ministerul Culturii si Cultelor in ziua de 28 iunie 2002.

________
1. Traian Popovici, Spovedania, Editura Fundatia W. Filderman, Bucuresti, 2002.
2. Martiriul Evreilor din Romania, Editura Hasefer, Bucuresti, 1991.
3. Acad. Florin Constantiniu, O istorie sincera a poporului roman, Editura Univers enciclopedic, Bucuresti, 2002.

=============================
P.S.Nu pretind sa "fiu multumit","ochi pentru ochi" nu ma intereseaza si nici ce a spus sau nu a spus Moise nu ma pasioneaza!
anita47



#8851 (raspuns la: #8844) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu,si care e intrebarea? sau - de (anonim) la: 18/03/2004 03:02:07
(la: USS Liberty, sau Cum i-au bubuit israelienii pe americani)
nu,si care e intrebarea? sau in cazul israelului nu functioneaza prezumtia de nevinovatie? ei sant mereu vinovati apriori? pot sa-ti spun,din experienta mea in tsahal ca era sa fim omorati de doua ori de propriile forte,odata in timpul unui antrenament de noapte la tzeilim,pe cand transportorul nostru n-a fost vazut din cauza prafului intens de un tanc,ce a oprit la mai putin de un metru de noi,si a doua oara langa kfar tel,unde un tanchist nou si zelos a crezut ca pozitia noastra(mutzav sela pentru cei care stiu locul) e o adunatura de arabi,si doar faptul ca tunarul a identificat steagul in ultima clipa a impiedicat o catastrofa.
din pacate altii n-au avut acelasi noroc in liban(de mai multe ori),in hebron(unde lunetisti din "saieret matcal" au ucis trei din proprii colegi,sau in vestitul accident petrecut tot la tzeilim,cand se spune ,se punea la punct asasinarea lui saddam.
deci ,inainte de a ne grabi cu concluziile,trebuie sa ne gandim ca-n razboi
e mult mai greu sa reactionezi lucid ,decat din spatele tastaturii.
cu respect,sorin
Sa ne prezentam - de (anonim) la: 07/06/2004 22:12:21
(la: Arta In Romania: Ce parere aveti?)
Cum te cheama si din ce generatie esti?
M-ar atrage o discutie serioasa, asa cum a facut Dinu Lazar cu fotografii, dar ma tem ca nu-s multi plasticieni romani pe web... poate se ivesc. In opinia mea, artphila e un site comercial si e greu sa judeci plasticienii romani dupa el. In plus, artistii sunt foarte tineri.
Doina Anghel - absolventa de Grigorescu in '73
alice - de fantasy2k la: 24/11/2004 01:57:21
(la: Suntem prea copii pentru a stii...sa iubim!)
Am doar 19 ani jumate, deci poti zambi. In alta ordine de idei, aici nu este vorba despre un text ce incadreaza limite de varsta in raport cu iubirea ci doar reda anumite sentimente ale unei persoane, care din "naivitate" nu a stiut a iubi, ori asta inseamna iubirea fara ratiune, sau mai bine...nu poti judeca lucid pe cineva pe care-l iubesti si revenim de unde am plecat. Suntem prea copii pentru a sti sa iubim, si tocmai d-asta e atat de frumos.
#29639 (raspuns la: #29518) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
subiectul e dur, draga mea - de rac la: 24/09/2005 20:53:09
(la: Psihanaliza)
Ceea ce dechizi tu cere analiza profunda... Acele refulari, sau nevoi refulate, de care vorbesti, atat de delicate...Greu de judecat.

Lasa-ma un pic sa-mi revin, si promit sa comentez conferintoaia ta...

Altfel... pupici (vorba cuiva)
honey, don - de zaraza la: 27/10/2005 20:00:51
(la: sa ne recunoastem defectele)
depinde cat de puternic e ascendentul in horoscop. la unii oamenii e foarte pregnant, la altii e mai putin semnificativ, centrul de greutate al horoscopului fiind in alta parte. de fapt e greu sa judeci pe cineva numai dupa zodie sau ascendent, povestea e cu mult mai complexa.

zaraza
#82076 (raspuns la: #82055) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rac - de Belle la: 01/12/2005 15:38:41
(la: Întâlnirea cafegiilor - pe 26 noiembrie 2005)
da' de unde stii, cine te-a mintit? ;))

nu stiu daca as fi mers, e greu sa judec asta de la distanta si nici nu vreau sa mint doar asa de forma :)

te rog nu ma pune sa cant ca va umilesc pe toti :))))))
#92077 (raspuns la: #92063) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
#129631, de Cri Cri - de Baloo_ la: 30/06/2006 19:40:52
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
Cri Cri,
Initial am citit doar ultimele comentarii si intelesesem ca e vorba de situatii ciudate, dar de fapt e vorba de oameni ciudati. Mii de scuze!

Deci am citit din urma si am impresia ca te-ai mai intarit. Sper sa nu ma fi inselat. Dar un lucru mai pot sa spun si eu, si anume este important sa te gandesti in primul rand la tine. Merita crede-ma. Bunica spunea ca orice sac isi are peticul lui. Si perechea ta e undeva. Uita-te bine in jur ca va aparea. Stiu ca suna a Ileana Cosanzeana, dar de cele mai multe ori se timpul le rezolva. Credem ca ce avem acum este ce ne-am dorit, dar candva, dar daca ne-am inselat inconstient, sau ne-am mintit singuri, timpul va avea grija sa ne-o dovedeasca. Problema este sa nu scapam adevaratele sanse incapatanadu-ne sa tot reparam...
Am tot auzit texte de genul "daca cineva ne iubeste altfel, nu inseamna ca nu ne iubeste!" Pentru mine - o abureala. Ma bucur cand cineva iubeste, dar o relatie functioneaza, doar daca amandoi iubesc cum isi doreste celalalt. Orice altceva este nepotrivire. Iar pe timp lung nu poate functiona.

In perioada mea de "glorie" am primit o felicitare de ziua mea cu motto "Acela e fericit care iubeste nu ce vrea, ci ce trebuie". Crede-ma ca l-am gasit pervers. Pentru ca iubirea nu ne-o putem alege, iar iubirea impusa este o minciuna si nu o iubire. Ea trebuie sa vina din suflet si nu prin autosugestie.

Daca am batut campii - iertare!

P.S. Poate adevaratul subiect : pe el nu l-am putut intelege. E intr-adevar ciudat si mi-e greu sa judec. Miros ca nu te iubeste si ca e vorba de orgoliu barbatesc. Mi-i s-a reprosat odata ca ma comportasem ca si cum as fi prea sigur de mine. Era gresit. Dar cred ca el face asta. Si cine face asa ceva nu iubeste. Iubirea iti ridica controlul si te indreapta spre cel ce-l iubesti. Iar distanta nu are importanta. O iubire o simti si de la mii de kilometri. Crede-ma ca e verificat. Daca cineva te iubeste nu exista sa nu simti. Ori ca placere , ori te agaseaza, dar simti. Si nu-ti pui intrebari.

Hops, ca iar bat campii...


Twin Peaks : " Bufnita nu este ceea ce pare ... "
#130874 (raspuns la: #129631) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mermaid - de Alexandros la: 07/09/2006 11:29:30
(la: Cum e sa fii "cealalta"?)

Ma aflu, ca opinie nu ca subiect, intre cele doua tabere si trec uneori la unii, alteori la altii(sper sa nu fiu acuzat de duplicitate sau pupincurism:) ).
Trebuie mai intai sa delimitam aventura de o relatie extraconjugala mai complexa.
In cazul unei aventuri sub nici o forma sotul sau sotia inselat(a) nu este celalalt(a).
Cand e vorba de o legatura extraconjugala e mai nuantat.
De exemplu, poate fi o legatura extraconjugala de care sa stie sotul(sotia).
In acest caz termenul "inselat" dispare.
La fel si "infidel".
Relatia cealalta, pentru a putea fi invocata inselarea si infidelitatea, ar trebui sa se petreaca fara stirea, partenerului.
Femeile se plang de faptul ca barbatii nu le inteleg.
Barbatii la fel.
Dar nici unul nu face mare efort pentru a-l intelege pe celalalt.
O sotie poate fi pe langa iubita ta si mama copiilor tai si gospodina si partenerul de viata sau de afaceri si omul care ti-e alaturi la bine si la greu.
O amanta nu poate fi decat persoana cu care imparti placerea (eventual banii, dar nu obligatorui).
La inceput asa e, orice s-ar zice.
Daca in timp amanta devine si mama copiilor tai, devine si persoana care are grija de tine mai mult decat sotia, devine persoana pe care te poti baza in momentele grele ale vietii, raporturile se schimba.
Devine iubita si nu mai e "cealalta".
Oare e obligatoriu ca momentru casatoriei sa coincida cu descoperirea marii iubiri?
Niciodata nu vom sti care e marea iubire, sau poate vom sti comparand cand nu mai avem nimic de asteptat de la viata.
Din momentul asta lucrurile ar putea fi simple, dar nu e mereu asa.
S-ar putea iesi din relatia ce nu mai functioneaza si s-ar continua viata langa persoana cu care ai acum mai multe in comun.
Sau in unele cazuri casnicia care scartaie e mentinuta formal, pentru apaprente, pentru cresterea copiilor, pentru parteneriatul in afaceri.
Nu e foarte complicata problema asta daca ne gandim ca fiecare cauta in alta parte ce nu gaseste acasa
Asta fara a avea nimic frivol in inteles.
Cand cei doi nu au prea multe in comun, cand nu gandesc la fel(nu identic), cand nu evolueaza in acelasi ritm, cand lipseste armonia in momentele intime, cand sant indepartati fizic(de distanta si timp) si lasa se se produca indepartarea sufleteasca, apare ruptura.
De multe ori ne mintim voit, tinem cu dintii de o relatie care abia palpaie si nu vrem sa acceptam evidenta.
Barbatii , in anumite cazuri, mai pot fi readusi pe calea cea buna, ca sa zic asa, dar o femeie care s-a rupt de sotul ei nu mai poate fi recucerita.

Uneori dorinta noastra de a avea si placere si confort, daca nu se poate dintr-un loc atunci din doua, ne fac sa ne traim viata cu ipocrizie.

E greu sa judecam obiectiv pe ceilalti, pentru ca nu toti traim viata la aceeasi intensitate, nu toti traim dupa aceleasi norme morale, nu aveam aceeasi educatie, religie, nu aratam la fel, nu simtim la fel.
Si vremurile se schimba rapid.
In trecut, la tara, daca macar se banuia un adulter, era nenorocire.
Oamenii aia traiau toata viata cu pata asta.
Acum daca sotul gaseste sotia in pat cu amantul primeste replica: pot sa-ti explic, nu e ceea ce crezi:)



"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
Delfin si Cri, - de Sancho Panza la: 19/11/2006 14:47:44
(la: Altruism? Egoism?)
"Cine nu crede in minuni, nu e realist."

V-am urmarit dialogul, atat cat a fost posibil...va suparati daca intervin si eu?
Delfin, tu introduci o noua cirfa in ecuatia asta, una care schimba radical rezultatul :AGRESIUNEA! De unde schimbarea? Pentru ca atunci femeia primeste un imbold imperios care o va impinge spre ruptura.E vorba de viata si de moarte, e vorba de supravietuire.E vorba de perfidia lui...pe care ea trebuie sa i-o recunoasca.Rugamintea, in acest caz, rugamintea lui, nu e altceva decat o cupa cu licoare dulceaga, insa otravita.
In celalalt caz, cel prezentat de Cri, ea lipseste.Si atunci rurepea e mult mai greoaie...pentru ca oameni suntem, nu-i asa? Si supusi unor clipe de slabiciune, de singuratate, de nesiguranta.Clipe in care femeie si-ar putea spune: „In fond, de ce nu? Nu-mi cere mare lucru,candva l-am iubit, acum de ce nu l-as putea suporta? De ce sa-i rasplatesc generozitatea cu un refuz drastic? De ce sa fiu eu cea care aplica lovitura de sabie?” In astfel de clipe,poate sa apara pana si un fel de...recunostinta.Repet, sunt doar momente...dincolo de ele, ramane aspiratia pentru o viata fara compromisuri,visu lunei iubiri impartasite,un noian de amintiri al durerilor care au dus lent la sfaramarea relatiei.E o lupta...o lupta care ii apartine ei, cu preponderenta.O vreme, va invinge comoditatea,afectiunea care ramana dupa ce se termina iubirea,poate ca exista si niste considerente de ordin material...Totul e o problema de timp si de tzel.Ordinea prioritatilor, daca vreti...
Nu vorbesc „de pe margine” Am fost implicata intr-o relatie de natura celei descrise de Cri.Am fost...sau mai sunt, pentru ca eliberarea, dupa cum spuneam, e lenta si sovaielnica.Cu urcusuri si coborasuri...cu revolte si caderi.
Probabil ca si acest comentariu are, ca si al tau, Delfin, doza lui de subiectivitate.E adevarat, cu greu reusim judecam fara a folosi lentila propiilor experiente.Concluzia(mea) e ca,in felul vostru,amandoua aveti dreptate, doar ca unghiul din care e privita problema difera.
andante, - de Astoniu la: 09/11/2007 12:40:55 Modificat la: 09/11/2007 12:43:19
(la: Loc pentru trollat)
Din câte-mi amintesc, ambele categorii sunt vizate. Cei care deviază discuţia sunt suspectaţi de rea-intenţie. De aceea-i greu de judecat. Pentru că unii n-o fac din rea intenţie.
Şi atunci critica şi trollarea nu se mai disting. D-aia-i nevoie doar de arome. Reţeta-i greu de găsit.

Cine face anchetă psihologică să vadă care-s intenţiile trollului sau ale criticului ?
Iar de critică toţi avem nevoie. Se pare că doar orgoliile ne fac să catalogăm critica drept trollare. Şi uneori şi autocritica ne face să credem că trollăm subiectele altora!
#253976 (raspuns la: #253970) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Asta - de INSULA ALTUIA la: 19/07/2008 10:32:26 Modificat la: 19/07/2008 11:16:48
(la: Ce faci cand afli ca omul iubit te inseala?)
cu inselatu" e greu de judecat.
Sunt cazuri si cazuri,s-o lasam balta.
Traim in compromis asta e.
Nu toata lumea ,dar vine o virsta cind nu ai ce face,mama bolnava,soacra paralizata etc.
Viata e un mare "rahat" intre doi brazi,parerea mea.
on-topic - de GloriaVictis la: 23/09/2008 11:47:07
(la: Antologia rusinii - spicuiri)
are dreptul artistul/poetul...
din principiu cred ca oamenii toti trebuie sa aiba parte de o oarecare toleranta la greseala si omenesc. ca-s poeti sau nu, ca-s bogati sau saraci, prosti (?) sau geniali. In plus mi-e mult prea greu sa judec un context pe care nu-l cunosc mai deloc. am trait vremurile, dar eram un om obisnuit. ar trebui sa presupun prea multe.

merita citita o asemenea antologie sau mai degraba aruncata-n foc ?
dupa gust. eu as frunzari-o si atat. daca o poezie, scriere sau pictura imi placea, va continua sa-mi placa si daca aflu ca creatorul a "calcat stramb". in aceeasi masura, nu-mi va placea mai mult opera cuiva numai pentru ca descopar ca autorul era un munte de moralitate.

Asta, daca vorbim despre artisti...
Maan - de monte_oro la: 17/11/2008 06:59:26
(la: Cel mai odios monstru: OMUL)
Il condamni cu judecata lucida, nescoasa din cuptorul momentului, nu ii iei gatul "la cald". Astfel, nu "devii" nimic, doar aplici... Vechiul Testament, sa zic. Pentru iertari... si ostoirea nelinistilor... te duci la Noul... Eu l-as pune sa aleaga... inchisoare pe viata... intr-o celula izolata...ori sinuciderea, lasandu-i un cutit la indemana. Da' nu sunt fonduri pentru atatea celule...
bright - de proletaru la: 30/01/2009 16:48:56
(la: spiritul civic)
jos palaria in fata unui asemenea gest!
totusi, eu n-as fi sarit in fata unuia care are ditai gun-ul in mana si a dovedit ca stie sa traga. e total necivic ce spun dar cred ca ar fi fost mult mai util daca il urmarea la ceva distanta pe individ si in timpul asta suna la 112.
spun asta vazand "filmul" din fata computerului. probabil ca stand in locul meu si el ar gandi la fel sau cine stie, daca as fi fost acolo, as fi procedat la fel (slabe sanse sa ma fi dus spre un tip inarmat cu mana goala).
sunt gesturi automate, spontane. e greu sa judecam acum.
ca sa exemplific, ieri ma intorceam de la Bucuresti cu mama (face un tratament acolo) si la Nistoresti, imi sare in fata masinii o copila de vreo 7-8 ani. nu era nici trecere de pietoni si nici vreun adult care sa o ajute sa treaca strada in locul acela. aveam undeva la 60 de km pe ora pentru ca pe acolo sunt radare de obicei. am vazut copila care venea pe partea dreapta a drumului si dupa mers nu dadea semne ca vrea sa traverseze. reactia ei a fost brusca, la 2 metrii in fata mea. instinctiv am tras de volan sa o ocolesc. a fost milimetric... am oprit pentru ca am aut senzatia ca am atins-o desi in oglinda am vazut-o fugind pe partea cealalta. norocul a fost ca am fost atent la drum si mi-au functionat instinctele si dexteritatile. am mai fost o data norocos ca nu ma depasea nimeni sau in spatele meu sa fi fost vreunul (o calca sigur, indiferent ce viteza ar fi avut) sau ca din sensul opus nu a venit o masina (fie intram eu in ea, fie o calca pe copila pentru ca nu o vedea din cauza mea).
#399946 (raspuns la: #399922) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Honey - de adina.petre la: 25/06/2009 13:49:44
(la: De-amorul artei)
Da, inteleg perfec, voiam doar sa ma asigur ca e asa cum intelesesem eu situatia.

Ma gandesc ca e greu sa judec o situatie acum. Asta le era obiceiul, asta le era vrerea, asta era contextul.

Pot aprecia o voce, daca ea imi transmite ceva. In niciun caz nu as putea zice "vai nu-mi place vocea X pentru ca o are din cauza aia". Mi se pare nedrept in primul rand fata de sacrificiul suferit de artist.

Pe de alta parte, practica aceea in sine si povestea, cum ziceam si la inceput, m-a lasat fara cuvinte. In ziua de azi asa ceva mi se pare o barbarie.
#455063 (raspuns la: #455059) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de picky la: 28/06/2009 17:04:35
(la: Eugène vs Eugen)
Cine stie? E greu sa judeci, mai ales atunci cand nu esti in posesia informatiei intregi.
Dar e al naibii de caldut sa ai cu ce te lauda, nu tu ci natia, ceea ce duce la recuperarea chiar si cu japca, numai pentru a nu avea platourile golute si saracacioase, la supeu.
#456368 (raspuns la: #456366) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Baby Mititelu la: 08/07/2009 07:41:45
(la: cum judecati omul?)
Eu ma straduiesc mult sa NU judec omul, convinsa fiind ca nici nu reusim daca incercam. E foarte greu sa judeci CORECT un om. Il vezi, il auzi, dar nu stii ce e in mintea ori in sufletul lui.
Ziceam ca ma straduiesc; desigur nu reusesc mereu. :( Din pacate am prejudecati-nu referitoare la haine-si-s pripita. Daca ceva nu-mi place in vorba, in port, nu merg mai departe. Pun eticheta si inchid judecata. Nu am un sistem de valori flexibil. Foarte rar fac compromisuri. Merg departe in cunoastere doar cu oamenii INTERESANTI.
Nu ma-ntind la vorba cu cineva care nu are nimic de spus, se intampla sa fiu catalogata ca nepoliticoasa ori infumurata-dar nu sunt!
bright - de Knulp_2 la: 16/07/2009 17:57:53
(la: Complezisme)
nu stiu, e greu de judecat. lumea e complecsa, frate!
Acum serios, si mie mi-e jena de situatiile care apar in ziua mea de nastere, cu pupaturi si urari si toate alea. Si nu sunt nou la locul de munca. Cu toate astea abia astept sa scap si sa plec acasa. Anul trecut am avut concediu de ziua mea. YAY! Anul viitor cred ca imi iau iarasi. Am deraiat de pe topic, scuze :)
#463602 (raspuns la: #463600) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...