|
te provoaca sa gandesti
eu eramin lumea mea ma luptam cu bidonu de tuica
Coltul meu, lumea mea, locul unde intreg universul se concentreaza intr-un punct, in mine si persoana mea, este undeva pe malul marii. Acolo tot ce se petrece in jurul meu se opreste, trece pe langa mine, nimic nu ma poate atinge, nimeni nu ma vede. Este locul perfect pentru mine unde sa fiu singur cu mine insumi. Sa stau pe un stabilopod la capatul unui dig, sau in masina langa apa cand ploua, sa fumez o tigara, sa visez cu ochii deshisi, sa-mi aranjez 'in fisiere' pe categorii, problemele, sentimentele, trairile mele.
...mi s-a intamplat de multe ori pt diferente motive sa apelez la coltul meu.insa orice s-ar intampla nu dureaza mult timp aceste crize.imi revin si merg mai departe.cred ca fiecare dintre noi are coltul sau lumea lui.mi se intampla la fiecare inceput de an cand in mintea mea incerc sa fac un bilant cu bune si rele anului ce a trecut.atunci prefer sa stau singura si sa analizez lucrurile la rece.
ok, ca sa incheiem discutia asta aberanta...
radeam cu gura pana la urechi de bietii copii din poze despre care presupun ca sunt folositi de catre mafie in activitati cu pronuntat caracter pedofil. tremur si am insomnii ca cineva are poze cu copilul meu si ca acesta va fi folosit in acelasi scop. ma gandesc chiar sa ii platesc o terapie postraumatica daca acele poze vor fi folosite in acest scop(acum sunt sigur ca o anume conspiratie cafegista pregateste un asemenea atac). astazi voi demonta usa metalica cu inchidere in 4 puncte si o voi inlocui cu una blindata. de asemenea voi schimba tensiunea din gardul electric de la 220 la 680 ca nici mustele sa nu se apropie. numarul de crocodili din santul cu apa ce-mi inconjoara blocul a fost triplat de la aparitia acestui pericol iminent. pe aceata cale ii anunt pe cei care vor sa ma sune de acum inainte ca nu mai raspund eu ci avocatii mei iar conversatiile vor fi inregistrate de DIICOT. probabil ca luand in consideratie aceste amenintari teroriste, guvernul la ridica gradul de alerta iar populatia va fi pregatita sa foloseasca adaposturile antiatomice. nu stiu a cui lume e asta dar a mea cu siguranta nu e... "nu poti sa ma combati, dar nici nu imi dai dreptate?"
.....Ba nu. Nu. Nu pot sa te combat pt ca nu urmaresc sa te combat, e absurd sa vreau sa te combat si nu vin sa iti spun ca nu ai dreptate. Nu cred ca topicul presupune o lupta de suprematie ptr cine are dreptate si cine nu in idei. Fiecare isi spune parerea, ceilalti o citesc, o confrunta cu parerile proprii, reflecteaza asupra ei, "rumega" si intr-un final decid daca aceasta conforma cu propria lor realitate si o adopta, sau zdruncina ceva din parerile vechi si pare mai plauzibila decat ale lor si iarasi o adopta, sau doar partial completand doar cu ce credeau s.a.m.d sau nu o "rumega" deloc, aceasta parere a unuia nu se integreaza deloc in realitatea proprie si ca urmare o ignora. Asa si cu noi...tu ti-ai spus parerea ta, eu mi-am spus-o pe a mea, am respectat-o pe a ta dar nu o consider valabila ptr realitatea in care eu traiesc (lumea mea etc) si cum acestea nu sunt agreate (credintele fiecaruia) de celalalt nu are rost sa incercam sa ne "convertim" reciproc. Asadar repet: "Ok. Fiecare are propria cunoastere". Numai Bine..., AlbViolet.
Eu simt ca am plecat din lume
- de
decebalus
la: 04/05/2005 00:48:53
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?) Eu simt ca am plecat din lumea mea familiara, din lumea in care simteam cu adevarat ca traiesc. Acum sunt intr-o lume diferita in care simt ca traiesc cam in proportie de 50%. Restul de viata a ramas acolo in Romania ...si nu stiu cat va dura pana va ajunge aici langa cealalta jumatate din viata mea ...poate in timp....poate niciodata....nu stiu. E prea devreme...
De intors ma intorc cu mare bucurie. M-am intors de mai multe ori si nu au fost "vizite" scurte. Am stat de fiecare data luni de zile. Si mi-a fost bine...recunosc. Nu imi puteam imagina cum poate cineva sa vina de pe cealalta parte a pamantului sa stea o saptamana, doua si sa plece inapoi. Dar anul acesta voi afla...acum am servici am si ceva datorii de platit...ma voi intoarce si eu la fel de ....repede. Acum gandesc si simt ca mi-ar placea sa ma intorc in fiecare an si odata si odata sa ma intorc definitiv....Dar probabil vor aparea copii si vor mai aparea tot felul de datorii....de nevoie...si nu stiu ce va fi.... Nu am aici prieteni aici ca acolo in Romania dar am familia...si conteaza foarte mult... Totusi ma intorc cu drag...
IN COLTUL MEU ,IN LUMEA MEA
- de
tara_oglinzilor
la: 17/10/2005 18:58:24
(la: În colţul meu, în lumea mea) EU CRED CA LUMEA NOASTRA INTERIOARAEXISTA IN PERMANENTA!NU TREBUIE SA NE RETRAGEM UNDEVA PENTRU ASTA!PUTEM FI SINGURI INTR-O MARE DE OAMENICUM SPUNEA PALER SAU NE PUTEM IZOLA IN PROPRIA TEAMA
ATUCI CIND VEI DESCOPERI TOATE ASTEA TE VEI REDESCOPERI PE TINE! ...e acolo unde am crescut, poate semana a cliseu demodat ceea ce spun, in mine nu m-am putut refugia niciodata, atunci cand ceva m-a coplesit.
Inainte reteta fericirii era simpla, chiar in timpul studentiei...luam trenul spre casa, intre munti, unde am trait cele mai teribile ierni, cele mai placute veri, unde am pierdut adesea, dar castig mereu! acum privesc pozele, cheltuiesc sume astronomice sa aud telefonic voci cunoscute, si, asa cum cineva spunea aici mai demult, toti avem Medeleniul nostru, dar sensul vietii e mereu inainte. Acolo intr-adevar amarul si inutilitatea anumitor perioade din viata,se volatilizeaza! Cand ma apropii de casa imi vine si acum, matura fiind, sa sar din masina, sa alerg pe jos, sa-mi salut in graba turma de pisici, sa vad ce flori a mai plantat mama, ce legume misterioase mai cultiva, sa-mi salut toti prietenii din trecut...si fara nici un efort piere totul, ca si cum s-ar fi intamplat cu un veac in urma. poate nu sunt prea coerenta, ceea ce vreau sa spun e ca eu am un loc, outside, unde sunt eu insami, indiferent ce mi se intampla... ceea ce ma doare e faptul ca am ales involuntar in viata, mereu strazi care m-au indepartat de acel loc, acum ar fi tardiv sa incerc a ma intoarce altfel decat in vacanta, poate ca a trai acolo ar diminua tot farmecul si efectul curativ... Acum stiu ca nu ma voi putea intoarce nici de Craciun, voi aprinde in gand lumanari la mormantul tatei si a bunicilor, voi inghide ochii in valtoarea consumista a lumii in care ma aflu, si voi simti frigul taios de acasa pe obraji, mirosul de brad...si gata... Stiu ca nu e acelasi lucru, ca viata are o alta viteza aici, poate cu timpul voi avea resursele sa ma intorc mai des, dar nu acum... > deci mai apropiata de origine inseamna ca maimuta este mai
> desteapta decat h sapiens al zilelor noastre....uneori chiar ai > dreptate :))) "REVOLTA UNEI MAIMUTE (creatie sau evolutie?!) Odatã, o maimutã din neamul anecdotic, Venind la sfat pe-o creangã de arbore exotic, A zis: Atentiune! Sunt foarte afectatã! Cãci circulã prin lume-o vorbã, deloc adevãratã, Cã omul ar descinde din buna noastrã rasã. Si însãsi ideea aceasta-mi pare odioasã! Ati pomenit vreodatã divorturi printre noi? Copii lãsati pe drumuri sau strigãt de rãzboi? Cine-a vãzut în hoardã la noi bolnavi mintali, Drogati, lacomi de cãrnuri sau homosexuali, Excroci, banditi, gherile sau vreo tutungerie? În neamul nostru nobil nu vezi asa prostie! Noi n-avem mafii crude în stirpea noastrã aleasã, Nici teroristi, nici dogme, nici luptele de clasã. Cât am bãtut eu jungla.. Scuzati, n-am observat, În obstea maimuteascã vreun cocotier privat, Nici garduri si nici paznici, nici pui murind de foame Sau omorâti în tainã de asa zise mame. Nu veti vedea vreodatã cât soarele si luna O minte de maimutã dospind în ea minciuna. Chiar dac-as fi silitã de vreun laborator, N-as deveni port-bâtã si nici informator. Si iatã, înc-un lucru din lumea mea de jos: La noi nu se întâmplã rãzboi religios, Nici sfinte inchizitii, nici libertãti în lanturi Nici chefuri dupã care sã ne culcãm în santuri, Nici ordine mondialã, nici nationalism, Si nici vreo îndoialã ce-aduce ateism. E-adevãrat cã omul a coborât la noi, Dar nu, fiti rezonabili, N-A COBORÂT DIN NOI!" no comment! rast Bun venit, prietene, in lumea economiei globalizate.
Firma mea cu sediul in Luxembourg, numara 18 angajati in functii de conducere. Ne-am stabilit in orasul-tzara, pentru ca aici impozitele sunt mai mici - iar nivelul de trai mai ridicat - decat in alte tari. Unde mai pui, ca autoritatile stiu sa pretuiasca prezenta mea, nepunandu-mi bete birocratice in roatele bine unse. Contabilitatea am transferat-o in Korea de Sud, dupa ce o grupa de programatori din India ne-a pus la dispozitie un program minunat gandit, cu care cei 9 contabili din Seoul sunt foarte multumiti. Personal nu am preferinte geografice, cu avionul se ajunge in ziua de azi ieftin, repede si bine, in aproape oricare colt al lumii. Importante sunt pentru mine costurile. Conturile le-am deschis in Elvetia, nu datorita costurilor - ele sunt comparabile cu cele din alte parti ale lumii - ci datorita faptului ca aici secretul bancar este respectat cu rigurozitate. Mai greu a fost, sa gasesc un loc de productie corespunzator facilitatilor de ordin economic, la care prin lupta stramosilor mei si modesta mea contributie consider ca am dreptul. Am inceput cu China, dar chinezii - ca si intreaga Asie de altfel - sunt prea curtati de economia vestica. Pretul de cost al unui muncitor este in crestere si deja azi mai mare decat sunt dispus sa platesc. In Rusia perspectivele n-au fost prea sigure, in Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria costurile tind sa creasca iar in Ukraina si Bielorusia regimurile politice nu erau de natura sa-mi satisfaca necesitatile unui image corect in Vest. In cele din urma o firma de marketing autohtona mi-a prezentat o solutie care prevedea stabilirea locului de productie in Romania. Am fost placut surprins de pretul mic al fortei de munca, de cifrele statistice privitoare la productivitate, ca si de primirea calduroasa a edililor oraselului unde urma sa ne stabilim. Sarmalutzele in foi de vitza, berea locala si mai ales osanalele care - pe buna dreptate - mi s-au adus, mi-au risipit si ultimele indoieli cu privire la calitatea oamenilor de aici, la justetea deciziei mele de a stramuta productia in acele locuri. Sumele de bani necesare pentru construirea halelor, transferul utilajelor din Vest in Est precum si costurile de scolarizare pentru bastinasi le-am impartit intre tarile de origine si de destinatie, cele doua state preluand fiecare o cota parte. In ultima zi, la inchiderea fabricii din Vest, am fost confruntat cu o situatie neplacuta, atunci cand o fosta muncitoare m-a acuzat in gura mare de a fi luat painea de la gura copiilor ei. Noroc ca politia era prezenta, astfel ca m-am indepartat fara a-i da un raspuns pe masura... Insa acest gest ostil, mi-a confirmat inca odata justetea deciziei luate in favoarea schimbarii locului de productie. Din punct de vedere economic, decizia se dovedise deja mai mult decat avantajoasa, mai ales ca biroul de avocatura insarcinat de mine cu tratativele in vederea incheierii contractelor cu parte romana facuse treaba buna, reusind sa scada nivelul salariilor cu 18% fata de ceea ce preconizasem in discutiile preliminare. Comparativ, spaga necesara pentru flexibilizarea pe timpul tratativelor a partenerilor romani, s-a dovedit eficienta iar investitia in sine s-a amortizat cu varf si indesat. De atunci au trecut doi ani. Cu o crescanda neliniste am inregistrat ridicarea treptata in acest timp a costurilor de productie din Romania ca si cresterea pretentiilor muncitorilor, ceea ce a dus in final la o crestere atenuata a cifrelor scontate de bilantz. In ultimul an ora de productie a fost cu doi euro-centi mai mare, ceea ce m-a determinat sa solicit intocmirea unui studiu de marketing privitor la costurile de productie in mai multe tari din fostul perimetru comunist. Ukraina! Cu o economie in crestere, o populatie avida de munca, cu perspectiva economica promitatoare multumita orientarii vestice a regimului politic, Ukraina intruneste momentan toate conditiile necesare pentru stabilirea locului meu de productie pe teritoriul ei. Intalnirea cu viitorii parteneri de afaceri si cu edilii unui orasel din sudul Ukrainei m-a impresionat in mod deosebit, iar cliseul propagat conform caruia Ukraina ar fi saraca, mi-a fost infirmat cu prisosinta de gustoasele bucate de la restaurantul hotelului unde am intocmit ceea ce in cercurile noastre se numeste Road Map. Privitor la mutat, sigur ca unii vor invoca iarasi idealurile umaniste ridicandu-le la rang de argumente impotriva inchiderii fabricii din Romania, insa de aceasta data n-am sa mai comit greseala de la primul mutat: Dialogul cu muncitorii il voi lasa pe seama lucratorilor specializati in munca de presa, care sa explice componentele umaniste ale circulatiei banului si avantajele care decurg pentru noi toti dintr-un capital in continua miscare. Sunt sigur ca fiecare muncitor va intelege ca problema care se pune nu este painea luata de la gura copiilor lui, ci painea data copiilor ukrainieni. Bineinteles ca sunt constient de riscul implicat de mutarile repetate ale locului de productie, si anume acela ca in final, in toate tarile acum sarace costurile de productie se vor ridica, astfel incat nu vor mai exista posibilitati de a gasi in est oaze cu mana de lucru ieftina. Numai ca pana atunci - deci pana cand in toate tarile din fostul bloc comunist pretul se va alinia la cel actual din occident - imperiul meu economic de azi va fi fost preluat de copiii mei sau de copiii copiilor mei. Pana atunci se vor deschide - cu ajutorul nemijlocit si neprecupetzit al Unuiunii Europene - treptat alte pietze de productie similare cu cele gasite de mine acum: Germania, Franta, etc... Caci dincolo de toate principiile, legile si regulile economiei de capital, exista si traditia geopolitica, ce pot fi urmarite cu secole in urma si care confirma de fiecare data: Istoria e o roata... De aceea zic: Bun venit, prietene, in lumea mea. Bucura-te pentru mine, pentru lupta castigata dupa secole si secole de antagonism dintre noi capitalistii pe de o parte si proletariatul pe de alta parte. In schimb, ma bucur la randul meu pentru tine: Optiunile tale scad pe masura ce ale mele se inmultesc, ceea ce te elibereaza de multe din gandurile si deciziile cu privire la cariera, drumul in viata si altele asemenea. Eu va trebui si mai departe sa ma zbat pentru gasirea de solutii noi, care sa nu perturbeze circulatia capitalului. Multumita mie o sa vezi lumea, avand in vedere flexibilizarea mainii de lucru care acum se orienteaza dupa capital, si nu invers cum decenii de-a randul sindicalisti de pretutindeni au cerut. Ar mai fi multe avantaje de enumerat, pe care tu le-ai dobandit prin faptul ca eu am castigat lupta de clasa, insa experienta de viata imi spune ca tu ai putea interpreta o asemenea lista ca pe o lauda de sine, ceea ce nu-mi sta in caracter. Prefer sa lupt in continuare anonim pentru tine, chiar si daca rezultatele luptei mele nu sunt intotdeauna si pe de-a-ntregul intelese sau chiar apreciate.... Cu drag Teodor Blajinu P.S. Pentru cititorul interesat, dar a carui perceptie pentru ironie si potentialul ei stilistic nu este pe masura interesului aratat; Pentru a preintampina actiuni cum ar fi aruncatul cu pietre - sau aratatul cu degetul - in directia mea si pentru conformitate: Textul de mai sus nu are caracter autobiografic, nu corespunde conceptiilor mele umaniste de culoare profund idealista si nu ridica pretentii de nici un fel in ce priveste competente economice sau de alt gen. Este o simpla parabola cu indepartate inflexiuni din realitatea de zi cu zi cu care unii dintre noi sunt confruntati....
Acum vreo trei zile...
- de
latu
la: 26/08/2006 02:19:39
(la: Haideţi să ne jucăm de-a literatura. Încep eu... Cine continuă ?) ... mi-a venit in pauza de masa o pofta nebuna de salata. Salata de beuf... Nu stiu de ce atat de subit, si nu stiu de ce in fond.
Insa mi-a revenit pe limba gustul ei atat de special si amintirea ei nu mai putin deosebita. Scene mi se invart ca licurici in fata ochilor mintii si ca pumnale in suflet, scene in care pana la urma ciuguleam din componentele a ceea ce ar fi urmat a deveni salata daca nu te-ai fi lasat de fiecare data provocata sa renunti la concentratia darza de care erai cuprinsa in bucatarie, concentrata la simetria bucatilor de zarzavat si carne. Nu te puteam lasa prea multa vreme sa te concentrezi, pentru ca nu puteam sa te las prea multa vreme sa faci altceva decat sa fii cu mine... Asa cum nici tu nu m-ai fi lasat sa plec dimineata la servici, daca n-ar fi fost nevoie la inceput, iar mai tarziu, cand ne-am fi putut organiza si altfel, daca nu ne-am fi indepartat intre timp... Apropos... Nu stiu daca vreodata ai inteles, ca uram sa curat cartofi, sa duc gunoiul, sa spal vase... Uram gandul ca ma pui dinadins sa fac munca de jos, pentru a-mi demonstra... Ce? Niciodata n-am dus gandul pana la capat... Sigur ca aspectul, ca in afara de oua fierte, steaks si cafea, nu stiam sa gatesc nimic, nu-mi era prezent in momentele acelea... Uneori aveam senzatia ca te incurc, si asta ma facea nesigur. Si asta uram, pentru ca nu stiam daca o faci dinadins... Ce naiv am putut fi! Dar stii? In lumea mea, suspiciunile erau la ordinea zilei, lupta pentru putere asijderea, si se pare ca reflexul de a suspecta a fost mai puternic decat inima. Sau poate doar inima n-a fost destul de tare, pentru ca nu invatasem sa ascult de ea inainte de toate... __________________ Omule, nu uita: Eu sunt cu tine! Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed. Despre pozele cu mineri, spune ducu13 ca "ati avut un curaj enorm
sa faceti asa ceva" Sunt magulit, dar nu sunt un om curajos, ba chiar calculat in risc, as zice. Cind e sa iau un risc il cintaresc pe toate fetele si cind e o chestie mai in neregula aleg calea cea mai diplomata posibila, ce presupune minimum de efort si zero consecinte. In general adica. Cind e asa o chestie ma uit despre ce e vorba, ma imbrac ponosit, nu ma barbieresc, par de-al lor si aparatul il fac cit mai invizibil, poate chiar invizibil. Nu e curaj ci mimetism si analiza la rece, fie la spital fie in orice alta imprejurare. Nu sunt bou sa duc aparatul la ochi cind sunt mafioti ori shuti pe linia de ochire si atunci rezolv 90% din situatiile conflictuale, chiar si pe strada ori la parlament, ca e tot aia. Am avut lungi si frumoase discutii cu domnul Traian Prosan, fost redactor sef la fostul Agerpres; un fotograf foarte bun, un suflet grozav. A murit acum mai mult de 10 ani din pacate. Domnia sa, pe cind era fotoreporter la Flacara, shurubarise un radio, adica o carcasa mare de radio, si pusese inauntru un aparat foto; putea face astfel poze nestingherit la bisnitarii de pe Covaci sau fara sa atraga atentia; sunt citeva reportaje memorabile in Flacara anilor `70, dar cine mai studiaza la biblioteca azi... pacat. Despre opera domnului Prosan, pauza; ca despre opera atitor mari fotografi; o rusine nationala, se dau atitia bani pe toate timpeniile, si aceste imagini care spun mai multe despre un timp decit toate discursurile pitzifencilor momentului, dracu` stie unde sunt. Traian Prosan are si o fata, fosta fotografa si ea, Irina Prosan; cine stie unde e si ce mai face. Poate ea mai are pozele din fototeca tatalui, dar in loc sa se lupte ca memoria tatalui sau sa nu dispara, fce ca fata lu` Mihailopol, a ales sa doarma in poiana uitarii. Ce cumplita chestie. Despre imaginile domnului Pavalache, ce sa pot sa spun... mi se par printre cele mai bune imagini pe care le-am vazut anu` asta... am un sentiment de invidie, pe de o parte; de ura si rascoala, pe de alta parte, ca ma gindesc ce imagini si mai si, mai ales tehnic vorbind, ar face el daca ar putea sa aiba bani de la editori sau de la sponsori sau de la Dumnezeu sa cumpere obiective foarte luminoase sau o trusa de Leica M8 cu summiluxuri ... pacat de ce se pierde, grozav pentru ce si cum face. Ce senzational ar fi fost la Gaudeamus un stand pavalache... cu poze de vinzare, cu vederi de vinzare, cu albume... sa va ginditi, domnu`... neaparat. Are o sigla la el pe sit cu trimitere la National Geographic... m-a distrat putin. ... in lumea mea acest lume este legat de un trust de presa care foloseste poze platind foarte, foarte putin. Pe listele photopro si photomedia blestemele fotografilor care au fost publicati acolo si carora li se folosesc poze in editii nenumarate si tiparite si electronice si in CD-uri se aud cu regularitate. E o revista frumoasa, dar de partea cealalta a barierei, e tot o adunare de boieri care incearca sa aiba cit mai mult si sa plateasca cit mai putin... Mie redactorul sef mi-a zis la un vernisaj: mai, tie nu iti dau de lucru, ca tu ceri bani. D`aia nu pun sigla lor la mine pe sit, desi am crescut cu NG si ii datorez mult din cit m-a format, cindva. Cam asta-i... Variante posibile.
Infernul sunt ceilalti pentru ca oglinda lor nu-i masluita ca a mea si arat ca o gheonoaie cand ma uit in ea. Infernul sunt ceilalti pentru ca n-as renunoaste nici in ruptul capului ca e in mine. Infernul sunt ceilalti pentru ca lumea lor nu e lumea mea. / Infernul sunt ceilalti pentru ca nici unul nu va sti vreodata ce gandesc. Infernul sunt ceilalti pentru ca trebuie sa ma lupt cu toti ca sa supravietuiesc. ETC SAMD SA Daca infernul sunt ceilalti, infernul sunt eu. Rather be wrong and be sorry Than misjudge and don't worry.
irma, latu & intruder, restul lumii...
- de
anisia
la: 06/12/2007 23:20:13
(la: MISS CAFENEAUA 2007 - MAREA GALA) irma, felicitari :)ma bucur sa impart coronita cu tine.
juriule, multumesc frumos pentru click-ul surpriza. subscriu, v-ati intrecut pe voi insiva. jos palaria! latu, nu stiu cum faci... dar ai nimerit-o si de data asta. cantecul este exact viata mea in a nutshell right now. cum faci de stii, ca nu vorbim niciodata privat? anyway, n-o sa inteleg niciodata. intruder, nu zisei io bre sa ma pui off record? no, acu' vezi ce facusi? acu' trei sa las cartile deoparte si sa vin la dans. sa vad... cu cine sa dansez? hihihi... ma mai gandesc :) restul lumii... adica baietilor care ati votat [n-ati avut de lucru sa va puneti mintea cu mine:D thanks, I guess:)], si fetelor care ati participat [haideti dragelor sa ne facem de cap. v-ati adus carnetelul de bal? am de gand sa-i las fara pingele pe nazdravanii astia care m-au scos din barlog, chiar daca pentru cateva minute doar...] ... cam atat, trebuie sa ma intorc in lumea mea. ma asteapta examene grele. dar si cand oi lua vacanta...:)) de urat v-am urat aseara, asa ca va zic doar HAVE FUN :) "E o întâmplare a fiintei mele:
si-atunci, fericirea dinlauntrul meu e mai puternica decât mine, decât oasele mele, pe care mi le scrâsnesti într-o îmbratisare mereu dureroasa, minunata mereu. Sa stam de vorba, sa vorbim, sa spunem cuvinte lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart fluviul rece de delta fierbinte, ziua de noapte, bazaltul de bazalt. Du-ma fericire, în sus, si izbeste-mi tâmpla de stele, pâna când lumea mea prelunga si în nesfârsire se face coloana sau altceva mult mai înalt, si mult mai curând. Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt! Doua cântece diferite, lovindu-se , amestecandu-se, doua culori ce nu s-au vazut niciodata, una foarte de jos, întoarsa spre pamânt, una foarte de sus, aproape rupta în înfrigurata, neasemuita lupta a minunii ca esti, a-ntâmplarii ca sunt."
Se pare ca si "visarea" a devenit ceva "molipsitor"!
- de
luckystar
la: 20/02/2004 05:44:29
(la: Balada in numele oricarei iubiri pierdute) Tu, inger sau demon, nu rade de-a mea clipa,
Nu vreau ca tineretea sa-mi fie o risipa. Opreste-te si spune-mi ce sunt, de unde vin Si... ce sa fac in viata: sa blestem, sa ma-nchin?... Tu spune-mi sensul vietii; eu am sa rad de el. Da, nu pricep povestea, dar spune-o-ncetinel, Ca sa-ti aud parerea si sa m-amuz de ea. Stai! Nu pleca, o clipa! Dar clipa-as vrea sa stea... De ce? Sa iti vad ochii, o demon zurbagiu, Sau inger, poate?... Mai stii - sunt ageamiu, Cand stau sa fac in pripa asa clasificare, E lucru greu - se vede - si nu e de mirare Ca nici nu stiu sa-l fac. Dar, dupa rima, sigur, ajungem tot la drac. Deci drac ai fost amice si greu ti-a fost sa spui. Vorbesti de lucruri sfinte? Mai pune-ti pofta-n cui. Ca vine Doamne-Doamne s-arunce-n tine fulger. (Ce rima pacatoasa: ajungem iar la "inger"!) Deci, iarasi de la capat: a fi sau a nu fi Sau, azi, in forma noua: iubi sau nu iubi!... "De ce"-ul lasa-l, maine, caci avem timp de el, Desigur, pentru tine a devenit un tel. Eu fac ce-mi spune mama, ca sunt ascultator. Nu fii asa ironic, ca esti ingrozitor! Dar drept sa-ti spun, amice, m-ai intristat un pic, Mai bine spune clar ca habar n-ai nimic Stii - cum sa-ti spun? - mi-e teama ca totusi e ceva Si se trezeste-n mine instictul de-a urla. Oh, nu la luna, fii sigur, ci la mine Cand esti aici totul se preschimba, dar in bine Insa, cum pleci... ADIO si iar se schimba toate Si-apar atatia oameni sa-mi puna bete-n roate, Incat uit si de tine, si de povestea ta Si iarasi de la capat si zile-ntregi asa... Esti demon sau esti inger ce vii din infinit, Orice ai fi ADIO! Cu asta s-a sfarsit. Caci, ca sa cugeti bine la extrapamantesti Tu trebuie ca viata din plin sa o traiesti!... Deci, ai plecat cu mine, in lumea mea de-o clipa Si-n urma-ne uitarea, vartejuri se ridica. Dar ingeras sau demon, ce esti, eu te previn: INCEPE PENTRU OAMENI SA FII DOAR UN STRAIN!
Simtul umorului?(pt.Perjeu)
- de
Jay
la: 24/08/2004 00:48:57
(la: Cand formezi un cuplu, dupa ce criterii alegi o persoana?) Daca toti ar avea simtul umorului ca al tau,viatza ar fi o inmormantare.
Esti demagog,incerci sa epatezi prin fraze intortocheate pe care numai tu le intelegi.Lumea mea ingusta? Comunismul tau e ingust .:-) tovarase Herzeu. "Credinta adevarata nu are caracter individualist sau egoist,ci personal"
spui printre altele. Este foarte adevarat. Sunt putini cei ce inteleg asta!. Nu sunt genul care sa merg la biserica in fiecare duminica sau sa plec capul cand preotul vorbeste. Credinta mea este in mine si nu in felul cum urmez traditiile batranesti. Consider ca e mai important sa ai sufletul deschis, sa urmezi sfatul Domnului si sa fii om bun, decat sa mergi la biserica in fiecare duminica cu sufletul gol si privirea stearpa. E mai important sa iti ajuti aproapele cand ii e greu, decat sa te prefaci ca esti darnic. Sa spui adevarul cand deschizi gura, decat sa iti poleesti vorbele pentru a-ti face bine. Sa nu iei ceea ce nu ai muncit pentru a avea, sa nu privesti catre omul care nu-i singur si sa privesti cu bucurie catre bucuria celui de langa tine. Poate ca nu ai sa intelegi sau aprobi felu-mi de a crede, pentru mine insa Doamne-Doamne este Bunul meu prieten. A venit in sufletul meu intr-o clipa cand toata lumea mea se prabusise. Mi-a mangaiat fruntea si mi-a daruit liniste. De atunci , sufletul mi-e fara grija, problemele ma ocolesc si viata imi decurge in armonie. Un miracol facut de El, nu de oameni! De aceea iti dau dreptate cand afirmi : credinta are caracter personal! _______________________________________________________ Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa! "- Ce-ti pasa tie, chip de lut,
Daca-oi fi eu sau altul? Traind in cercul vostru stramt Norocul va petrece, Ci eu in lumea mea ma simt Nemuritor si rece." (Luceafarul) ..."Critici voi, cu flori deserte, Care roada n-ati adus- E usor a scrie versuri Cand nimic nu ai de spus." (Criticilor mei) "Ai nostri tineri la Paris invata La gat cravatei cum se leaga nodul, S-apoi ni vin de fericesc norodul Cu chipul lor istet de oaie creata. La ei isi casca ochii sai nerodul Ca-i vede-n birje rasucind mustata, Ducand in dinti tigara lungareata... Ei toata ziua bat de-a lungul Podul. Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se stramba: Stalpi de bordel, de crasme, cafenele Si viata lor nu si-o muncesc- si-o plimba. S-aceste marfuri fade, usurele, Ce au uitat pan' si a noastra lima, Pretind a fi pe cerul tarii: stele." (Ai nostri tineri) Mai am un singur dor: sa ma lasi sa mor usor! Dupa aia n-ai decat sa joci pe mormantul meu, nu-mi trebuie nici o floare, nici o lacrima de la nimeni. Si nici sa nu arunci cu mana ta uscata tarana peste mine zicand: "sa-i fie usoara!" ...ma tem ca voi iesi si din mormant. Candva, poate, vei intelege firescul ce ma misca, acel "primum movens" fara de care n-as mai fi EU. Candva, poate, te vei intelege chiar si pe tine. Candva, poate, vei intelege ca limitele noastre se vor face cunoscute lumii intregi si ca lumea intreaga va intelege cat este de limitata. Candva, in mod sigur, iti vei aminti de mine cu parere de rau, asa cum si eu imi voi aminti de tine, dar va fi prea tarziu! Si atunci vei vrea, poate, sa schimbam locurile, dar intr-un univers stramt nu m-as putea odihni. "Pe langa plopii fara sot / Adesea am trecut"... Dar nu i-am vazut ca au crescut si ca din vlastarele rasarite ieri s-au facut copaci vigurosi. Eu m-am uitat mereu in jos. Acum sunt garbov, si nici daca as vrea nu-mi mai pot ridica fruntea spre varfurile lor. ----------------------------------------------------------------- So far, so good.
Zbucium si suferinta...stiluri nemuritoare,
- de
DESTIN
la: 11/09/2004 04:09:49
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR) Zbucium si suferinta...din suferinta s-a nascut amorul,din sacrificiul acelui suflet nobil, din dorul si patima care i-au acaparat viata au iesit stiluri nemuritoare, adevãrate epopee închinate patriei, naturii si dragostei. Eminescu acest poet fara pereche... La Eminescu dragoste este senzualã, pribeagã, de pasiune. Dragostea este spontana si de moment insa totalã si se epuizeazã în întregime pe o singurã împrejurare reluatã continu. Din lacrimi au izvorat cele mai dulci poeme eminesciene:"O lacrimai tremura in glas si graiul lui e un suspin." Clepsidra timpului si-a picurat usor nisipul; viata sa plina de sacrificii i-a umplut sufletul de gingasie exprimatã în versuri de mare amploare, cãci: "când inima-ti frãmântã/ Doruri vii si patimi multe.../ Toate cer intrare-n lume,/ Cer vestmintele vorbirii". O viata zbuciumatã a sãdit în acel suflet dor de moarte; I-a înãbusit de timpuriu dorinta de viata si optimismul; L-a rãpit lumii mai devreme, dar tot ea l-a înaltat pe soclul nemuririi. Eminescu spui, dor si dragoste,natura feericã zici. Rostindu-i numele Eminescu, sufletul ti se inundã de cãldurã si candoare, apare aceea "strigare"catre intreaga lume...dorinta eterna, vrei parcã sã spui lumii întregi cã poezia lui ti-a sensibilizat existenta. Când spui Eminescu parcã îti trezeste în auz solemne stihuri din "Luceafãr" ce i-au caracterizat viata: "Ci eu în lumea mea mã simt/ Nemuritor si rece". "Vremea trece, vremea vine", totul moare si iar se naste, el "biet chip de lut", a trecut pragul eternitãtii rãmânând unic. "Suflet nemuritor "pentru eternitate va rãmâne un strãlucitor "Domn al noptii" mai mult de un veac, ne-a fermecat prin poezia sa, prin înãltãtoarele ei idei, sentimente, prin mesajul ei de adâncã umanitate, prin sublima si inegalabila ei frumusete artisticã. Eminescu va strãluci de-a pururi. cãci el este însusi "Luceafãrul nemuritor" Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
|
 loading... loading...cautari recente
"alcatuiti enunturi in care cunantul imbobocit sa fie atribut"
"de demonstrat ca toiagul pastoriei apartine genului epic" "analiza morfologica a verbului se putea" "buze de sange" "soare pline" "modul verbului a ridica" "am regulat" "haina de blana" "stramb la juraminte" "vasile romanciuc -astfel ne intrebam" "download cartea the thorn birds" "dialog intre un autor si personaj" "estetic" "bataie" "cum se scrie corect de seama sau deseama" "cuvinte care se termina cu -rs-" "de cununi" "importanta este sa aflam nu ce este poiezia ci cum este poiezia" "noptile cu poezie" "aiba aiva" "munca in germania" "apartament" "de craciun" "omis" "vanatoarea" "uimit sens asemanator" "socio economice" "cat costa sa inchiriezi un apartament in inglostadt]" "vlad tepes yoga p neamt" "de comentat afirmatia si paginile tale adevar sau tiparit cu litera cea sfinta" mai multe... linkuri de la Ghidoo:
|
(la: În colţul meu, în lumea mea)
nu stiu daca imi trag ''puterea'' de a merge mai departe de-acolo, mai degraba imi iau puterea din lumea ca o jungla unde timpul e prea scurt, unde realitatea imediata te copleseste si unde trebuie sa actionez...
inca din copilarie am avut coltul si lumea mea...atunci, intra acolo doar sora-mea si numai cand ii dadeam eu voie...acolo eram pompier, unde salvam copii si pisici de la incendiu...:) acolo imi lingeam ranile, pentru ca orice copil, cat de fericit este, tot are rani sau i se pare ca le are...
fiecare om are lumea lui unde-si repara constiinta, unde plange fara lacrimi sau isi savureaza victoriile, fara retinere...este o lume unde nu-ti cere nimeni timpul tau, unde nu-ti cere nimeni bani, unde nu-ti cere nimeni iertare...este o lume ca un turn, unde usile sunt incuiate cu tine pe dinauntru si nimic nu te poate atinge...este un colt unde nu esti nedreptatit si nu nedreptatesti pe nimeni...dar unde nici dragoste nu e, nici emotii...
sunt si oameni care nu mai vor sau nu mai pot iesi de-acolo...ei sunt pacientii obisnuiti din spitalele psihiatrice...poate ca fiecare din noi avem un strop de nebunie, asa cum avem coltul nostru de lume...totul e sa nu uiti de lumea ''mare'', acolo este adevarata viata.