comentarii

eu vazut de la o parte de prieteni


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
interesant ... partea cu - de mapopescu la: 26/02/2004 11:55:37
(la: Other people game)
interesant ...

partea cu prietena/sotia care incearca sa il sune pe prieten/sot si ii raspunde o voce somnoroasa de femeie are ceva care iti sugereaza situatia reala (ca prietenul/sotul nu are nimic de a face cu acea femeie). dupa aceea ai sentimentul nasol ca o catastrofa urmeaza sa se intimple, fara un motiv real si fara ca tu sa poti face ceva :(
pt ozzy - de desdemona la: 13/05/2004 05:28:28
(la: Respectul)
Buna,

Ce noroc ai, sa fii prieten cu nativi indieni ! Intotdeauna m-au impresionat muzica, obiceiurile, si arta lor (de cate ori am vazut grupuri care dadeau concerte pe strada prin Anglia/Franta), si 'the more I know the more I like them'. Daca as avea ocazia sa intalnesc si eu cativa din mostenitorii traditiilor lor, sa ascult din povestile lor, si sa vad pamantul si natura asa cum le vad ei, as considera ca am primit cea mai mare favoare a sansei. Mie americanii nu imi plac deloc, fiind purtatorii stindardului arificialitatii, ignorantei, ipocriziei, materialismului si superficialitatii, prin multe din mesajele lor 'culturale' ce se imprastie in lume. Stiu ca e gresit a generaliza la o natie intreaga manifestarile unei parti a ei. Dar pe cat detest aceste aspecte, pe atat admir cultura si civilizatia autohtonilor exterminati de omul alb. Un continent asa de frumos, cu locuri atat de impresionante, parca pamantul insusi iti cere a-l venera. Indienii, cu atitudinea lor fata de natura ar trebui sa fie tocmai oamenii care sa ocupe acest mare continent, iubindu-l si repecatandu-l. Si cine sunt acum stapanii lui ? Cei ce nu cunosc decat expolatarea si nu respecta decat banul, liderii artificialului si superficialitatii, o societate ca un balon de sapun, fara radacini. Rog tuturor fanilor americii sa imi ierte vehementza, poate am sa inteleg mai multe cand am sa vizitez si eu acest continent. Nimic nu m-ar putea tenta sa vizitez SUA - afara doar de marile rezervatii naturale, si de posibilitatea de-a intalni si a sta de vorba cu indieni, ceea ce mi-as dori sincer.

Draga Ozzy, daca ai primit asa un nume fain, de ce nu il folosesti pe acesta ca nickame in loc de 'Ozzy Osbourne' (care imi pare ca nu te caracterizeaza). Daca ai avut o viziune care ti-a dat acest nume, cred ca e o reflectie a ceea ce esti undeva in adancul tau. Am mai auzit inainte despre acest ritual (in benzi desenate sau in ceva filme) in urma caruia iti obtineai o identitate in cadrul grupului indienilor. Nu stiam ca se mai practica inca - ai avut noroc sa fi trecut prin el.

Apropo de vulturasul ce l-ai urmarit pentru a te intoarce la prietenii tai, si mie mi s-a intamplat odata ceva asemanator. M-am dus la Brasov sa stau o zi intr-o cabana la marginea orasului (unde un mare grup de prieteni stateau de vreo saptamana). Habar nu aveam unde e cabana, stiam ca merg cu tramvaiul pana la capat, si dup-aia e la vreo 20 de minute in padure. Si m-am pornit si eu ca ardeleanul, cu gandul ca 'oi nimeri eu', si m-am pierdut. Stau la o raspantie si ma intreb: incolo ? Incoace ? Incotro ? Si cum stam eu asa si ma minunam, simt ca cineva ma atinge usor pe picior, ma uit, era un pui de catzel, tare dragut, care se gudura pe langa mine. N-aveam nici un biscuite sa-i dau, dar l-am mangait, si i-am vorbit, intreband daca nu stie el incotro s-o apuc. Cum nu era nimeni pe acolo ca sa rada de mine ca vorbesc cu un catzel, m-am amuzat de situatie si mi-am propus sa il urmaresc. Si catzelul a mers pe-un drum, pe urma printr-un crang, si urmandu-l, dupa putin timp, am vazut o cabana in jurul careia prietenii mei se jucau cu bulgari de zapada. Politicoasa cum imi shade, bine am multumit catelului pentru ghidaj si am dat fuga fericita sa-mi intalnesc amicii. Oare daca i-as fi povestit intamplarea unui bunic indian mi-ar fi dat numele 'little black dog' sau 'talks with dogs'?
May the Great Spirit be with you !!!
Desde
___________
"Sa fii tu insuti schimbarea ce o doresti in lume".
#15327 (raspuns la: #15309) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
prieteni... - de popix la: 07/04/2005 22:49:56
(la: Ce ati alege : respectarea principiilor sau prietenii ?)
de multe ori confundam amicii sau cunostintele cu prietenii, asta o face toata lumea pe pamantul asta, sa nu-mi zica vreunul ca nu-i asa!sincer eu tare as vrea sa-i aleg pe prieteni, insa inclin sa cred ca principiile sunt mai importante in viata...daca le respecti automat vei avea prieteni ADEVARATI!se mai intampla ce-i drept sa fii pus in fata unor intamplari neplacute, de ex sa iei partea unui prieten chiar daca stii bine ca nu are dreptate...asta e insa o consecinta a unui principiu de viata al tau personal(eu am facut-o si cred ca si voi).si mai cred ca singurii care nu te vor trada NICIODATA in viata sunt DECAT parintii!pesimist, asa-i?
o cronica neconventionala - de Dinu Lazar la: 08/12/2005 22:50:43
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Expozitia de fotografie de azi a celor de la Jurnalul a punctat practic anul fotografic bucurestean care se pregateste sa isi traga cortina intr-un mod alambicat si cu DOF-ul cam la pamint.
Cine a mers azi sau va merge zilele urmatoare in foaierul de la TNB va avea prilejul sa vada o expozitie tulburatoare de imagine pornita din sufletul unui colectiv de impatimiti in ale fotografiei.
Cred ca toate energiile fotografilor de la Jurnalul, care acum sunt - sau par a fi - intr-o rezonanta perfecta, au avut si sprijinul si intelegerea domnului Marius Tuca, care mi se pare acum, dupa un discurs al domniei sale foarte la obiect si foarte bine punctat - mai apropiat de imagine decit as fi crezut, adica de rostul imaignii bune si de raspunderea si cheltuielile care sunt legate de o imagine buna; si mai cred ca ceea ce se vede acum nu ar fi fost posibil fara efortul, sensibilitatea si rostuiala unui - nu pot sa spun dirijor dar nici masinist dar e ceva din amindoua - anume domn Molovata, care si-a lasat viata personala de o parte citiva ani pentru a pune bazele unei constructii interesante.
Ce e interesant , este ca tot sufletul Softpediei si al altor liste de discutii foto, a fost prezent la vernisaj; si Fotoclubul de Bucuresti, si, desigur, mult public, si majoritatea, imensa majoritate, oameni tineri si foarte tineri.
Nu am vazut fotografi din presa decit citiva prieteni ai celor expusi pe simeze, nu am vazut fotografi din sfera comerciala, nu am vazut oameni din lumea imaginii si nici profesori de la inalte academii sau agenti umbrelisti, agentii foto sau heptisti sau guliveristi; cred totusi ca atunci cind esti intr-o bransa, afli, cauti, incerci, vezi, nu astepti sa fii invitat oficios si oficial; te uiti ce apare, ce mai e, cine misca, ce se face... m-am uitat acum pe situl afepereului, pot sa zic ca il declar mort si pe sit si pe afepereu; nici un interes pentru ce se face si nici un fel de coeziune intre fotografii de presa.
As fi fost curios sa vad ce ar fi zis amicul Cornel Nistorescu de expozitie; pe vremuri, la Evenimentul, cind era el acolo, se faceau de asemeni expozitii si se editau albume de fotografie; acum in acest domeniu totul e mort acolo, desigur, dar asta e alta discutie.
Dar si interesul Clubului roman de presa pentru imagine pare mort; de, niste pozari, ce conteaza...
Deci pe moment locomotiva fotografiei de presa romanesti pare a fi Jurnalul; o expozitie cu printuri exceptionale, un album impecabil ca grafica si ca imagini, un diason digital de calitate... invidie la gramada.
Sigur, in viltoarea atitor lucruri greu de pregatit si de aranjat, mai sunt si chestii care mai scapa; cel putin in expozitie, sunt citeva lucrari care ar cistiga imens daca ar fi mai bine editate, daca ar fi existat un crop mai altfel gindit, daca ar fi mai mult elaborate zonele de supra si de sub expunere; nu e totusi nici o rusine in ziua de azi sa scoti la iveala citeva zone prea inecate in negru sau sa aduci la un numitor comun citeva tonuri de alb scapate de captor; sau sa tai 3 cm dintr-o fotografie de 50 cm si sa cistigi insutit cu un cadraj mai elaborat.
Pe ansamblu insa, am fost martorii unui eveniment de marca in fotografia romaneasca contemporana, nu numai in fotografia de presa.
As fi curios sa vad si parerile altor cafegii prezenti acolo.
#93975 (raspuns la: #93951) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zaraza, of course - de alex boldea la: 29/01/2008 23:26:22
(la: ochelari)
well, ca nu-ti place persoana mea si ca nu-mi place persoana ta nu e un secret pentru nimeni. evident, textul meu aduce spre al saselea simt. si sunt constient de asta. evident, nu e la fel de reusit ca si filmul, pentru ca in el nu joaca bruce willis. si pentru ca textul meu nu a facut milioane de dolari.
in alta ordine de idei, ma gandesc: iata un utilizator evident mai vechi decat mine, si evident mult mai cunoscut. sa vedem ce are de spus.
imagineaza-ti cat de surprins am fost cand mi-am dat seama ca tu, de fapt, nu ai nimic de spus. de cand esti pe cafenea nu ai facut decat sondaje de opinie printre utilizatori si ai participat la conferinte, ceea ce poate iti aduce titlul de miss popularitate sau ce se mai da pe aici. dar n-am vazut vreo sclipire din partea ta, fie ea originala sau nu.
eu n-am venit pe cafenea sa imi fac prieteni, eu am venit pe cafenea pentru ca voiam un loc unde sa pot scrie texte spre a fi citite de alti oameni. tu ai venit pe cafenea ca sa....? imi scapa motivul. ce aduci tu, de fapt, nou? doza de aciditate? daca n-ai fi tu, ar fi alte douazeci de femei frustrate sa-ti ia locul (bucura-te, e un compliment). acum hai, te rog, raspunde-mi la comment. deja m-ai facut sa-mi calc cuvantul, spusesem de acum vreo doi ani ca te voi ignora. vino cu ceva nou, draga mea. arata-mi ceva original. arata-mi cum se face, sa inteleg si eu, micul plagiator.
#280083 (raspuns la: #280078) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
si sa-ti mai spun ceva...rodique... - de monte_oro la: 31/05/2010 07:36:06 Modificat la: 31/05/2010 07:40:12
(la: admin)
...nu stiu cat ai urmarit desfasurarea unor ostilitati pe cafenea... dar cred ca, in general, am fost printre primii care au reactionat.. ba chiar s-a agitat... cand a fost vorba de clone sau cine stie ce neaveniti...al caror unic scop era sa faca...well...mai imprastiat, asa...peste locul asta virtual in care stam, iata, de ani buni... Si ai fi vazut ca n-am parti-pris-uri atunci cand e vorba de... inselaciuni ori mitocanii. Dar daca ne certam cu oamenii... si am mai spus asta... in devalmasie, fara sa ne gandim.."stai, mah... din partea cui vine observatia asta... si ce fel de personaj stiu io deja ca e omu asta care o face?"... atunci desigur ca intram...nediferentiat... in dispute... chiar si cu cel mai bun prieten, ca si cand atunci l-am auzi, cunoscandu-l, pentru prima oara. Io mai sunt atent... nu doar la afirmatii...ci si la cine le face... Aaaa... si, zau asa... ai o idee destul de originala... despre siamezi... orisicat. Mie... in afara de eventuala similitudine a felului in care-si duc poseta ori cu ce mana tin plasa cand vin de la piata... nu-mi paruse asa. Cam asta-i.
Imagini dezolante nu lipsesc ... - de desdemona la: 01/04/2004 08:19:18
(la: Imaginea Romaniei: un nou scandal in Franta.)
... nici in Franta nici in Anglia, nici in Italia, etc. Ca sa le descoperi nu iti trebuie ani de zile, ci de multe ori un pas separat de obisnuitul traseu turistic. Saracie si mizerie exista si in Occindent, insa nimeni nu pune pe o selectie de imagini cu aceasta tema un titlu general. Macar de-ar fi precizat ca sunt ASPECTE ce pot fi intalnite in Romania. Insa un titlu general anunta ceva reprezentativ, si asta e o greseala, pentru asta merita sa protestam impotriva acestei intitulari. E drept ca exista astfel de imagini dar nu sunt reprezentative pentru toata tara. Oricine isi face o astfel de idee, va avea nevoie de-un curaj invecinat cu eroismul ca sa viziteze Romania.

Aici (in Franta) se cauta imagini cu tigani din Romania pentru aspectul lor 'exotic' si impresionant pentru cei ce traiesc aici, care (in marea lor majoritate) au un trai decent.

Din cauza unor astfel de 'ambasadori' ai Romaniei, am avut de luptat cu prejudecati in familia sotului meu (din Bretagne) despre nivelul de dezvoltare al Romaniei, si despre confortul de viata pe care il poti avea. Cat de elocventi au fost cei 6 francezi (destul de eroici sa vina in Romania in ciuda celor ce le-a spus medicul), dupa ce au vazut Clujul, incercand sa-si convinga prietenii ca totusi in Romania e 'ca la noi'. Si spre a-si satisface setea de exotic si curiozitati, au facut poze cu palatele tiganilor din Huedin si Turda.

Si va rog, nu uitati ca in Franta mai exista si alte localitati decat Parisul.

O zi buna

Desde
O intrebare ptr.romanii din Canada. - de (anonim) la: 17/04/2004 11:30:51
(la: Pe unde mai calatorim? Canada.)
Ma suzati.dar nu e un comentariu.Daca exista vreo persoana in Canada(nu stiu in ce oras),care il cunoaste pe dl.Strateanu Victor Relu din Timisoara,are o fata pe nume Karina,si sotia lui se numeste Otilia,(nu mai stiu nimic de ei de foarte multa vreme)va rog transmite-tii acest e-mail: uraburru_7@hotmail.com din partea unui prieten si fost coleg de servici,nu reusesc sa-l gasesc prin mijloace "clasice";va-s fi recunoscator.Cu multumiri Petre
bun adus ce dat la schimb? - de Alice la: 28/06/2004 10:16:00
(la: "TIGANIADA"- o istorie nestiuta si improprie poporului roman?)
pe unii, i-am cunoscut indeaproape: laieti, spoitori ...isi puneau corturile la marginea satului si pazeau vacile comunitatii, spoiau ceaune, la schimb, pe hrana.
eram copil si buna ma tinea sa nu ma duc la ei, ca 'ma umplu de paduchi'.:)

ei bine, ma duceam si-i urmaream cu ochii lacomi: hainele starostelui, mustata lui, cozile impletite ale femilor si fustele alea care se invarteau naucitor in dans, clinchetul monedelor din par si al salbelor, tropotul talpilor goale in praf al liotei de puradei care se porneau intotdeauna s-alerge ca la un semn ... si caii - doamne sfinte, caii!!!
ii domoleau cu vorba si-i incalecau fara capastru ori sa, intrau calare in goana in apa Buzaului, involburand apele ...un tigan din asta m-a urcat pentru prima data pe un cal si m-a plimbat incet vreun ceas, timp in care nici nu putem rasufla de incantare.
tiganii astia traiau in alta lume, sistemul lor de valori imi parea atunci teribil - i-am vazut cum se judecau si am vazut pedepsele!!!

o mare parte a copilariei mele s-a derulat sub vraja acelor ceasuri petrecute cu ei...

nu, tiganii de-atunci (cinstiti si mandri) nu-s oamenii pervertiti care duc faima tarii peste mari.

atat le spun acelora ce nu i-au cunoscut: nu dati cu piatra in ce vi se pare ca stiti.
ce nu vedeti, ar putea fi mai profund si v-ar aduce in marele pacat de-a savarsi nelegiurea de a lovi in lucruri care, printr-o ironie, v-au scapat.
sanj, - de Alice la: 30/07/2004 14:57:22
(la: Sechele)
unul dintre motivele pentru care te-am apreciat mereu este (si tu stii) acela ca ai fost intotdeauna un om pragmatic, care a stiut cum sa combine asta cu romantismul.

venite din partea unui prieten, aprecierile au valoare dubla, atunci cand is facute impartial.:))))
#18595 (raspuns la: #18589) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
bine si rau - de (anonim) la: 05/10/2004 07:11:56
(la: Mid-life crisis)
Este, cumva, invers decat cu armata (nasoala cand esti acolo) si amintirea despre armata (anecdote, ce tineri eram...).
Adica traiesti parca pentru prima data din plin, esti iar tanar, poti iar sa faci orice cu viata ta, cauti si descoperi o alta femeie, iubesti ca la 17 ani, dar, pe urma (la mine a durat doi ani totul...), ramai si cu un gust amar, descoperi ca ai pierdut o parte din prieteni (cei care au ramas cu fosta sotie)...
Totul incepe cu un "uite ca se poate iar", pe urma te ambalezi si esti in stare de orice.
Iar schimbarea se poate propaga si in plan profesional, cam in aceeasi termeni, iar aici depinde si de noroc, poate sa-ti fie mai bine, sa-ti transformi un hobby in meserie (daca ai visat la asa ceva), sau sa pierzi totul...
acum 2 ani cand a trebuit sa - de dramona la: 26/11/2004 16:36:46
(la: Studenti romani plecati la studii, va mai intoarceti?)
acum 2 ani cand a trebuit sa decid daca sa plec sau nu ( la studii in franta) am condiderat ca mi se ofera o sansa pe care poate ca nu multi o au si ca ar trebui sa profit de ea, asa ca am acceptat. fiind studenta am putut profita de vacante, insa vreau sa va zic ca in fiecare vacanta m-am intors acasa. cu toate ca aici sunt destul de bine integrata, adica am prieteni, am o viata sociala si cu toate astea simt ca-mi lipseste ceva. nu am fost niciodata foarte apropiata de familia mea, si acum parca imi lipseste mai mult decat oricand. poate ca e si faptul ca ne dorim intotdeuna ceea ce nu putem avea, sau ceea ce ni se pare ca nu putem avea.
cu toate ca de fiecare data cand ma intorc acasa e o secretara care tipa la mine, sau o vanzatoare care nu are chef sa te serveasca, sau simte nevoia sa se rasteasca la tine, pentru ca nu te decizi mai repede, sau faptul ca la fiecare colt de strada, de biserica, sau la fiecare iesire de metrou vezi oameni batrani sau copii care cer bani sau ceva de mancare.
sunt convinsa ca e mai bine acasa !
si acum poate va intrebati de ce nu ma intorc ? o sa va zic de ce: pentru ca in momentul asta am decis sa termin cu studiile si sa-mi caut servici. am trimis c.v.-uri in romania aproape pe peste tot si am avut numai raspunsuri negative sau deloc. cu toate ca am un parcurs scolar destul de bun; am universitatea din bucuresti terminata, am un master in matematica in franta, si inca o specializare in inginerie numerica si in plus vorbesc mai multe limbi straine in mod curent.
si cu toate astea nu-mi gasesc in romania !
m-as intoarce, poate sa-mi fac eu ceva, sa pornesc o afacere, deja am mai multi prieteni care sunt plecati prin toate colturile lumii, si uni dintre ei sunt pe acelasi domeniu ca si mine, am putea sa construim ceva impreuna, idei avem o gramada, insa nu avem bani, ne trebuies bani, si poate ca bani pana la urma am gasi, am face imprumuturi, insa ne trebuiesc cunostintele necesare pentru avea contracte.
m-am gandit de atatea ori cum sa fac, sa fie bine, si la mine in tara !!
de fiecare data cand ma duc acasa, ma intalnesc cu prieteni sau cunostinte si ma felicita pentru ca am reusit sa plec din tara, sau incearca sa ma convinga sa nu ma mai intorc.
cineva zicea de tinerii care sunt plecati in anglia, la munca, si care raman acolo si lucreaza la negru.
eu cunosc un var si inca 4 fosti colegi care au facut acelasi lucru. muncesc din greu, in costructii, si unii au chiar doua servicii, mai muncesc si in baruri in week-end. trebuie sa recunostem ca nu e usor deloc, insa ei au ales viata asta. si majoritatea stran bani, sau trimit acasa la parinti. si stiu sigur ca nu le este usor, le este dor de tara, de prieteni si de familie !

si acum va intreb :

oare cei ca mine si ca voi, care avem sansa sa plecam pentru studii si dupa ce terminam sa avem oferte de munca care sa ne multumesca, oare nu ar trebui sa apreciem mai mult ??

cateodata am impresia ca am realizat ceva ce toata lumea isi doreste !
o foarte mare parte din prietenii mei (care au terminat o facultate ) isi doresc sa plece in strainatate, sa lucreze cativa ani,ca orice, si pe urma sa se intoarca, sa-si cumpere o casa si o masina.
si sincer am impresia ca nu cer multe !

e pacat ca noi ne multumim cu nu foarte multe si traim intr-o societate care face ca si putinul de siguranta si confort sa fie foarte greu de obtinut !
intrebare - de anisia la: 08/01/2005 21:22:53
(la: Trancaneala Aristocrata)
fefe, prietenul asta al tau imaginar il iei cu tine chiar peste tot? am vazut un film de curand... "Beautiful mind". L-ai vazut? Protagonistul, si el avea trei prieteni imaginari. Numai ca saracul era cam bolnavior...
#32999 (raspuns la: #32946) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
parerea me :-) - de florica la: 02/02/2005 08:34:57
(la: Prietenia in zilele noastre)
mda...stiu ca multi sunt dezamagiti de viata si de cei din jurul lor si nu mai cred in basme frumoase de genul "prieteniei". mi-as dori, daca as putea cumva, sa le fac o schema, sa le explic ca dezamagirea vine din noi insine, din standardele si asteptarile noastre mult prea inalte pentru oamenii din jurul nostru, pentru oameni in general. de multe ori cand consideran ca avem un prieten bun ajungem la un moment dat sa ne bazam cu totul pe el, sau sa lasam toata povara viteii noastre pe el prin confesiuni totale....apoi se intampla ceva si cel mai bun prieten ne tradeaza......si noi simtim cum ne fuge pamantul de sub piciare, nu vom mai avea niciodata curajul de a ne increde in cineva. problema e ca atunci cand ne-am aruncat cu capul inainte in respectiva relatie, dezbracand orice masca, fiind sinceri, am pornit de la premisa ca putem astepta de la omul din fata noastra tot ceea ce putem astepta si de la noi, si poate chiar un pic mai mult........de multe ori vedem in prietenul nostru un fel de alter ego imbunatatit a carui menire pe lume e sa ne ajute. dar de fapt, premisa corecta de la care trebuie pornit intr-o prietenie e ca omul din fata noastre e OM, diferit de noi, cu viata si problemele si bucuriile lui, cu bun si rau, cu putere si slabiciuni, si niciodata un om nu va face rau asa din senin, fara sa i se fi facut si lui, candva rau, dar, la un moment dat, SIGUR ne va gresi in vreun fel sau altul......si cu toata aceasta situatie nesigura, daca gasim omul fata de care sa simtim ca putem renunta la parvane si minciuni sociale, sa dam dovada de curaj si "sa fim prieteni"! pentru ca "sa fim prieteni" inseamna in primul rand sa-l pretuim pe celalat, sa ne bucure persoana lui/ei, sa-i fi iertat toate greselile viitoare pentru ca faptul ca noi acordam increderea totala cuiva nu inseamana ca acea perosana NU SE POATE SA GRESEASCA, incredera noastra e un dar pentru omul la care tinem nu o moneda de schimb.
asa ca mie prietenia mi se pare cel mai pretios lucru pe lumea asta, dincolo si inainte de dragoste, poate temelia iubirii. nu sper nimic altceva de la viata care se deschide in fata mea decat sa pot pretui oamenii care-mi ies in cale, sa am parte de prietenie si prietenii, sa ma leg de oameni, sa le cunosc gandurile si inimile si sa le arat gandurile-mi si inima-mi si sa nu uit niciodata ca nu am nici un drept de a-l judeca pe celalat, dar am minunatul privilegiu de a ma bucura de persoana sa.
oameni buni - de anisia la: 11/02/2005 15:48:22
(la: De ce traiesc femeile mai mult decit barbatii)
adica SANJURO SI DONQUIJOTE...pai de unde era eu sa stiu ca voi doi sunteti asa exemple de barbati???? ca din ce am vazut eu pe la case de prietene maritate, matusi, si chiar acasa...barbatul nu prea da in branci in viata de zi cu zi.

noah, acum nu-mi ramane decat sa va felicit pentru ca stiti sa va implicati in ale casei, sa va salut cu respect si sa continui a discuta cu voi de toate pentru toti.

week-end placut :))

#35977 (raspuns la: #35953) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:)) - de irma la: 08/06/2005 14:34:32
(la: Despre sex)
Maamaaa, ce-ati sarit pe Alex :) Dragul de el, fiind mai tanar decat multi dintre noi (poate chiar MULT mai tanar) are parte de prieteni care discuta despre sex pe fata, fara prejudecati. Chiar el spune "sexul se discuta peste tot in societate". Poate in societatea lui, dar in a mea... :D
Asa ca lasati omul in pace, dragilor. Mai vorbim cu el cand o avea 30-40 de anishori.
#53924 (raspuns la: #53492) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
jimmy - de Horia D la: 06/07/2005 21:54:32
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
multumesc, vazut!!
tu ai tinut legatura cu prietenii din liceu timp de 40 de ani? pfffttttt.
noi am fost un grup de vreo 10, care am fost la aceeasi scoala generala, si liceu (deci am fost 12 ani in aceeasi clasa), dar dupa ce mi-am luat talpasitza, nu prea au vrut sa comunice cu mine (de frica de repercusiuni??), iat dupa 89 toti au plecat (cu exceptia unuia singur).
Si nici nu m-am dus inapoi la intalnirile de la terminarea liceului...
prea ocupat pe aici, sa postez pe cafenea:)))
#58337 (raspuns la: #58336) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
belle.. poznele... - de Jimmy_Cecilia la: 07/07/2005 00:07:49
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
sa-ti zic una adevarata...

trei zile dupa sosirea mea, o prietena din copilarie jenica, are inmormantarea...
o parte dintre prietenii din simeria ii vazusem a doua zi de la sosire,
cate 10 minute la fiecare, in graba...
ofuscati rau ca nu vreau sa stau la masa intinsa...
pe ceilalti la inmormantare...

jenica era la capela la cimitir, cu toti prietenii de la gradinitza si elementara care-mi sareau de gât, ma asez eu la coada printre ultimii
vine Didu, alt narod ca mine si se asaza langa mine...
noi doi eram groaza profesorilor in elementara...ne puneau in doua colturi cardinale diferite...
popa, preotul... cam modest... simplutz...
tot ii repeta la fiecare fraza: "apäi... apäi... apäi..." cand vanta meritele
raposatei... ca la ortodocsi...
si eu dupa el.. "apäi...apäi...", ce-i aia apäi?
didu de colo: "vorbeste si el limbi straine, a stiut ca vii tu si vrea sa te impresioneze.."
mi-am pus mâna la gura sa nu se vada ca râd... biata jenica..
cred ca i-ar fi placut sa ne vada... c-o faceam sa faca toate prostiile
cand eram mici...
#58385 (raspuns la: #58383) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rac - de anisia la: 17/08/2005 12:18:43
(la: Dezgolirea femeii)
din pacate asa se intampla cu postarile celor neconfirmati. apar mai tarziu si lumea nu prea catadicseste sa dea timpul inapoi, ca sa zic asa. o activitate mai intensa ar putea sa ajute pe cei noi veniti sa se faca "vazuti".

lasand la o parte datele tehnice, hai sa vedem cum sa taiem firul in patru si sa incercam sa pornim acea analiza pe care spui ca ti-ai fi dorit-o. ondine a prezentat simplu si frumos o varianta de motiv pentru care individa din exemplul dat de plic a ales sa se imbrace intr-un mod in care sa "tulbure" privirile interlocutorilor. o alta varianta ar fi cum ca asa e stilul ei de imbracaminte, pur si simplu. unele femei aleg stilul clasic, altele sport, altele elegant, altele sexy. e chestiune de gust. isi gasesc stilul in care se simt foarte "eu" si cu el defileaza. fie ca e o zi obisnuita, fie ca nu! alta varianta ar mai fi ca sa se fi imbracat asa numai ca sa "enerveze" vreo cucoana care probabil a comentat la adresa vestimentatiei ei anterior. stii...motivele pot fi multe si nebanuite. intrebarea este: ele sunt cele importante sau implicatiile actiunii ce le declanseaza?

pune intrebari daca vrei sa despicam firul in patru. din partea asta a scenei (partea feminina) e foarte greu (si de prea multe ori imposibil!) ca sa stim ce va intereseaza pe voi defapt sa stiti ca sa puteti spune ca uite domnule ca in sfarsit e firul asta despicat in patru!
#65788 (raspuns la: #65778) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
my 2 cents... - de sjofn la: 08/10/2005 03:49:08
(la: cum ai reactziona daca...)
Oare chiar nu ne putem imagina ca in definitiv este vorba de iubire, unde sexul persoanei iubite este numai un mic detaliu...? Ar fi putut fi o fata, dar iata, nu este si pace! Important este ca sufletul de lânga tine iti este drag. De ce ne ancoram atat in carne, mate si organe ? Sau si mai rau, in patologii si explicatii pseudo-filosofo-medicale. Atunci ferice de acesti oameni pacatosi, bolnavi mental si scârbavnici ca Michelangelo, Da Vinci, Wilde, Platon..., si nu mi-ar ajunge cerneala sa continuu. E adevarat ca poate nu au lasat copii in urma, insa pentru ce au lasat ei vor trai vesnic.

M-am regasit si eu acum ceva timp in urma in situatia ta, Black Mamba. Imi amintesc cat de greu a fost sa le spun celor aproape mie ca plopul nu face mere, insa am avut parte de prieteni si sora adevarata, care nu numai ca nu mi-au intors spatele, ba chiar ne-am apropiat si mai mult, si nu de putine ori m-am bucurat de intelegerea si complicitatea lor. Mi-a permis totodata sa-mi târsesc mai usor ghiuleaua societatii de la glezna. Parintii mei au aflat nu de multa vreme, a fost dureros pentru ei. As fi facut orice sa-i scutesc, insa nu era chip. Din fericire pentru mine de cativa ani am lasat in urma Tara Iluziilor si mi-am schimbat resedinta in Tara Minunilor. Aici Alice nu ma arata cu degetul sa spuna lumii intregi ca-mi place sa ma uit la ceasuri cu fosfor pe sub plapuma, pe intuneric, din acelasi bun simt pentru care n-o arata pe stimabila doamna X careia ii place sa manânce in fiecare seara, singura, pe furis, cate un vitel intreg. Ok, so ? Nemaipunand la socoteala faptul ca nici Alice nu e usa de biserica, dar macar are reflexul pietro-inhibitor... Insa in Tara Iluziilor, asa cum bine stim, capra vecinului e a mai rea din imprejurimi, papa tot de prin livezi si ca urmare trebuie taiata, iar posesorul caprei celei rele facut de rusine in tot satul. Iar propria capra e un exemplu mondial de cumintenie. Of, tot la boala de neam ajungem...

A asculta e una, a intelege - alta, iar a accepta e si mai si. Hai sa ne saltam macar pâna la brâu, ca pârleazul l-om sari de-acum in cateva generatii.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...