comentarii

eugen ilina pictura


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Claudia - de Little Eagle la: 04/07/2004 23:30:45
(la: Spectru neodihnit)
My dear,

Am scris in prostie un text si ....l-am facut...pierdut,mi-am dat mii de palme.....
De alaltaieri de cand am un nou keyboard,nu-s familiar cu el si fac greseli,adica apas gresit pe taste...am stat sa-ti scriu 2 ore.....pierdute caci s-a dus dracului textul meu....si acum poate-s putin mahmur,dar incerc iar sa ma las de baut....
Poate in final e vina mea....e 4 iulie....Independence day????You must be kidding!!!!
Poate cu 200 ani in urma????Cand insemna ceva????
In fine,stii CUM sarbatoresc aceasta zi....pt. cei cu capul pe umeri?
Beau pt. veteranii morti for NOTHING,in Vietnam,si pt. cei din Irak,pt. indienii mei,si negrii mei,si evreii mei si copii anilor pierduti in neant,o generatie de sacrificiu inutil....WE ARE THE CHILDREN OF THE GRAVE!!!!!

Si pt. ca azi e asa....mare sarbatoare.....am sa-ti scriu un cantec f. faimos in lume
e impotriva razboiului,apartine unor ani ce putini i-au trait si cunoscut,dar vor trai si sper ca 1 minut,vei uita de orice si vei gandi la niste suflete pt. care ar fi de trait o lacrima pe obraz.....gandeste-te la inceputul unui film COLOSAL....APPOCALIPSE NOW...si auzi aceste cuvinte si muzica in minte si vezi imagini de moarte care NU ar fi trebuit sa existe DELOC.........

"This is the end,beautiful friend
This is the end,my only friend
The end of our elaborate plans
The end of everything that stands
The end...

No safety or surprise
The end
I'll never look into your eyes again....

Can you picture what will be
So limitless and free?
Desperately in need of some stranger's hand,
In a desperate land????

Lost in a Roman wilderness of pain
And all the children are insane
And all the children are insane
Waiting for the summer rain
There's danger on the edge of town
Ride the king's highway,
Weird scenes inside the gold mine
Ride the highway West,baby

Ride the snake
Ride the snake
To the lake
To the lake...

The ancient lake,baby
The snake is long
Seven miles
Ride the snake...

He's old
And his skin is cold
The West is the best
The West is the best,
Get here and we'll do the rest...

The blue bus is calling us
The blue bus is calling us
Driver,where are you taking us????

The killer awoke before dawn
He put his boots on
He took a face from the ancient gallery
And he walked on down the hall...

He went into the room where his sister lived
And then he paid a visit to his brother
And then he walked on down the hall
And he came to a door
And he looked inside,
Father?
Yes,son?
I want to kill you,
Mother,I want to fuck you....

Come on baby,take a chance with us
Come on baby,take a chance with us
Come on baby,take a chance with us...
And meet me at the end of the blue bus

This is the end,beautiful friend
This is the end,my only friend

It hurts to set you free
But you'll never follw me

The end of laughter and soft lies
The end of nights we tried to die

This is the end....
...................................................................................................
THE DOORS are:

Jim Morrison-vocals+lyrics(great poetry)
Ray Manzarek-keyboards
Robby Krieger-Guitar
John Densmore-drums
...This is the end....
................................................................................

JUST REMEMBER ALL OF YOU ON THIS 4th.of July......WE DON"T NEED WARS!!!!
GIVE PEACE A CHANCE!!!!!!!!!

Love&peace,
Ozzy(Little Eagle Who Cries)

























































































































"Arunca-ma Doamne in alta viata...For you my brother ozzy, - de DESTIN la: 06/07/2004 23:54:58
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
...si schimba-mi soarta,sa fiu altfel,m-am ratacit."


My brother ozzy,
Nu pot incepe acest comentariu, ce se vrea un raspuns sintetic(sintetic ma stiu de-o viata...)la gandurile si trairile tale, exprimate aici din SUFLET,inainte de a iti multumi, de calitatea acordata: "brother in arms".
Thanks! my brather,for "The Wou."Iubesc muzica si semenii,arta(pictura,literatura,istorie...) si creatorii, valori ale umanitatii si aparatorii acestora.Cat de trist poate fi...citeam intr-un material...80% din semeni nu lasa nimic in urma lor.Eu asa te-am cunoscut si te port in imagine ,un SUFLET iubitor de semeni.Nu esti singurul ratacit in viata,noi toti ca semeni ratacim...Eu nu pot afirma ca sunt pe drumul bun(oare cine il cunoaste?) catre Dumnezeu,catre Meher Baba,fiecare din noi purtam Creatia,ne confundam cu EA.Sa fim INTELEPTI,sa ne iubim ca semeni,sa comunicam acceptand comunicarea.Cand comunicarea pica, pica totul.
Traduc din ce tu ai scris:"EU ma simt fericit in durerea mea..."care durere mai brother ozzy?tu nu visezi,tu nu traiesti?puterea mintii tale "alearga,alearga si cauta...tu(corp pamantean...) o astepti cu foame si cu sete,sa-ti hraneasca spiritualitatea fiintei tale,trupului pamantean ii ineci setea cu Jack Daniels.Traduc in continuare din ce tu ai scris:"sunt doar creier pierdut..."sinucidere ca solutie,imaginar doar pana cand apare intrebarea ar trebuii...?Convins fiind,nici ispitit ...comparand moartea cu dulceata vinului,nu ai face-o...nici doar ca "actor"Ramai ce esti draga frate ozzy,impreuna ratacim in neantul Creatiei.


PS. Paguba creata de veverite, gandesc a fi fost deasemeni imaginara...

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#17425 (raspuns la: #17415) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hello! :) - de (anonim) la: 08/07/2004 18:43:34
(la: Portugheshu')
hi!
ma numesc miruna si sunt eleva in clasa a zecea la liceul "Eugen Lovinescu", din bucuresti, la sectia de portugheza bilingv. vreau sa va spun ca nu e deloc complicata pronuntia. problema e ca eu nu am diactritice pe tastatura...trebuie pronuntat s ca in cuvantul usurinta, usa, sic, sablon, si...intelegeti? mai trebuie nazalizat pt ca la ei se mai scriu cu tilda unele cuvinte. in rest nu e greu. eu m-am indragostit de limba portugheza. pana acum nu ma uitam la tevenovele, dar de cand am auzit ca ar fi si in portugheza braziliana urmaresc "capsune cu zahar" difuzata pe acasa la 00:00. oricum brazilienii pronunta diferit de portughezi. si portugheza se aseamana foarte mult cu limab romana si este incredibil de usor de tradus.
mi-a facut placere si sper sa mai vb...
boa noite!
#17511 (raspuns la: #707) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
..."spiritul din orice om e o faramita de divin..."desdemona, - de DESTIN la: 10/07/2004 02:09:51
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Revin la comentariul tau,mi-a placut expresia plina de adevar, ce iti apartine si am folosit-o ca titlu..."Faramita de divin..." la personalitati tulburatoare,in literatura,muzica,pictura,filozofie...i-au facut adevarate genii.Amintesc numai din sec.al - XIX-lea Lamartine,Victor Hogo,Byron Shelley,Puskin,Eminescu,Hegel,Kant,Schopenhauer,Liszt.Chopin,Schumann,Berlioz,Paganini,Richard Wagner.

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#17594 (raspuns la: #17501) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Apropo de cuvinte si studii - de Dinu Lazar la: 12/07/2004 23:41:25
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Salutari! As fi curios ce studii (mai ales de specialitate) au avut si au
marii fotografi de le noi si de pretutindeni."

Multi dintre monstii sacri ai fotografiei de la noi si de aiurea - sa zicem, 98% - nu au nici o treaba cu studiile de specialitate.

Pe de alta parte, cel putin la noi, studiile de fotografie nu au nici o treaba cu viata reala, cu ce se cere sau cu ce ii este necesar unui fotograf comercial sau editorial sau de stock sau tehnic sau stiinific.

Din cei citeva mii de absolventi ai tutor formelor de invatamint de imagine din Ro din ultimii 14 ani, numai o mina de oameni profeseaza sau au treaba cu fotografia.

Nici cei ce fac studii aprofundate de fizica sau electronica nu ajung la fotografie cumva; asa se explica imunda avalansa incredibila de nulitati care scriu carti si articole despre aparate si despre fotografie si care creeaza alte nulitati, la urma urmei.

Povestea cu studiile e complicata... dar ca sa fii mafiot sau interlop trebuie studii?
Ca sa ai gipan si viloaie?
Asa e si in fotografie.
Nu trebuie studii pen`ca oricine poate sa faca o poza, care este.
La noi un fotograf e asa, ceva care este dar nu pare.
Studii?
Acum mult, mult timp, ma intreba bunicul meu ce vreau a ma fac; (el a fost tinichigiu, putea sa faca un ceainic dintr-o bucata de tabla in cinci minute) - si ii ziceam ca eu as cam vrea sa ma fac fotograf.
Se aseza pe o bancuta si zicea: bai taica, ce rusine, un muncitor batrin este un muncitor cu experienta, un doctor batrin este un om care stie multe, un inginer batrin ajunge director, dar un fotograf batrin e un nimeni.
Judecind cum s-a asternut uitarea peste fotografii romani ai anilor `70-`80, bunicul cam avea dreptate, oarecum.
As vrea a vad si eu scoala de pictura unde nu se invata macar in pauza despre Michelangelo... dar fotografie romaneasca fara Mihailopol se poate?
Cu siguranta.
Atunci, ce trebuie studii...
#17728 (raspuns la: #17705) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
intrebare albume foto romanesti, cu autori romani - de Dragos Bora la: 13/07/2004 20:16:16
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Mai am o intrebare, nelamurire, eventual mare semn de-ntrebare.
Exista albume foto dedicate operei de ansamblu, vietii, cum sa-i
spun, unui fotograf?

Ca desi mai intru-n locuri in care se pot vedea carti, n-am vazut,
sa zic, un album intitulat "Aurel Mihailopol". Si atit.
Ce sa mai zic de o serie de albume "Aurel Mihailopol - Opere complete/
Editie critice"...
Altfel, daca ma uit prin biblioteca, pot vedea
Hedy Loffler - "Copii, copii", Sandu Mendrea - "Bran",
Gheorghe Serban - "Viena", Iosif Fischer - "Muntii Fagarasului" s.a.
Exista, prin urmare, un album (sau o serie) "Dan Dinescu"?
Care sa cuprinda fotografii din toata activitatea lui?
Interesant e ca albume de pictura, avind ca autori pictori
romani (unii, dupa gustul meu, hmmm....), exista. Din plin.
Si sculptura parca am vazut ceva. Despre muzicieni si actori, sigur,
exista.
Nu am vazut albume "de autor" cu arhitecti romani. Ce-i drept,
in limba romana, parca n-am vazut nici cu arhitecti straini.
Aici i-am dat o minge de urmarire domnului Pandele. ;-) Poate
ne lamureste. Ca, daca n-as fi rasfoit vreo 10 carti de popularizare
a arhitecturii, singurii arhitecti romani pe care i-as sti ar fi
Ion Mincu, Alexandru Andries, Marius Popp, Iulian Vrabete si...
Mircea Baniciu (parca).

pt. OmGom - de AlexM la: 15/07/2004 23:44:11
(la: Despre Alegerile din S.U.A.: De ce trebuie sa votam pt. GWB.)
nu am cerut explicatii pentru "de ce" ci am intrebat numai daca nu credeti ca este necesar sa se faca distinctia.

Eu cred ca este necesar si acest lucru este ncesar fie si numai dintr-un singur motiv chit ca pare prozaic. Cand cineva intreaba "esti casatorit?" atunci, depinzand de persoana intrebata stim ca partenerul este de sex opus. Nefacand aceasta distinctie, se poate vorbi mult si bine de "partenerul meu" fara sa stii de fapt despre ce fel de partener este vorba pentru ca ma indoiesc ca persoana in discutie o sa foloseasca sinonime de genul "nevasta, sotia mea" sau "barbatul meu". A la englezescul "my friend" cand abia cu nu stiu ce ocazie in discutie aflii daca e vorba de un barbat sau o femeie.

Revenind la terminologie, ca io numai de terminologie ma luai, intr-o casinicie exista sotul si sotia, barbatul si nevasta, omul si femeia.
Noul model baga omul in ceata, reduce totul la simplu "sots" dandu-i o forma ca intro pictura cu aquarelle unde nu prea stii exact ce e acolo, fiind necesar sa ceri explicatii suplimentare.

Eu personal , din punct de vedere terminologic gasesc ca este de salutat sa se gaseasca un alt cuvant pentru cuplurile homosexuale.
Din punct de vedere al sentimentelor.. imi aduc aminte de proverbul românesc cu chelul si tichia de margaritar...

AlexM
#17912 (raspuns la: #17876) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
uite, ptr. caq esti pe fir, i - de SB_one la: 18/07/2004 19:42:11
(la: Femeia)
uite, ptr. caq esti pe fir, itzi trimit un link unde sint niste tablouri( pictura pe matase)ale Doamnei Mele.
Daca-tzi plac...potzi sa le lauzi;))

http://www.auktionen-blasian.de/Kunstgaleriex.html

SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#18041 (raspuns la: #18040) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
LMC dear, - de Mary la: 30/07/2004 10:18:19
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Acum ca stim ca esti aproape gata cu treburile casei, ok, mai asteptam rabdatori sa termini si curtea (desi nu inteleg de ce nu il lasi pe sot, sau el face numai gradina?? :) )...Dar dupa ce termini cu TOT(calcat, gatit de bunatati care fie vorba intre noi, ne-a lasat cu gura plina cu apa si tare ne-am fi dorit sa ne prostim si noi mincind din ele) si luna luceste peste tot, hai invita-ne si pe noi sa vedem macar o mica creatie a ta de arta, sa facem cunostinta si cu partea aceea a fiintei tale.
Ca sa ne completam mai bine imaginea despre tine, din care cu uimitoare generozitate ne oferi detalii zi de zi.
Nu imi amintesc sa fi citit daca faci pictura, sculptura etc, dar murim de curiozitate....E vina ta, tu ne-ai facut curiosi, dupa ce ne-ai dat voie la toti sa tragem cu ochiul la Jurnalul cu ce faci tu zilnic, acuma chiar ca numai scapi de noi...Vrem sa stim tot mai multe dspre tine.
#18580 (raspuns la: #18549) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Farmecul Dupamesii - de LMC la: 31/07/2004 01:39:15
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Ce bine ma simt cind ajung acasa si-s intimpinata de un miros de curatenie si de florile de lavanda culese din gradina mea. Imi salta inima de bucurie iar trupul obosit mi se relaxeaza la prima vedere a ordinei din casa. Curtea proaspat udata, iarba manichiurata, florile fara uscaciuni si Gamalie intins pe burtica la umbra bradului...ah, viata....merita traita.

Afara nu mai este asa de cald, si-mi deschid toate geamurile si toate usile. Imi place cind simt briza aerului racoros serpuinduse prin camere, cind vad ondulatiile perdelelor in bataia vintului si clipele cind singurele sunete penetrind incaperile sint ciripiturile pasarelelor de-afara. Sint fermecata de lumina soarelui de dupamasa si razele lui care se inghesuiesc printre ramurile copacilor si-si fac drum in camera de zi. Pe masa din sufragerie am o vaza mare plina cu flori de Floarea Soarelui care sta pe o esarfa vaporoasa cu un imprimeu de flori pamintii si brodata cu fir de lame auriu. In bataia razelor aceasta priveliste arata ca o poveste de parca in orice clipa va apare Zina Florilor sa-mi ureze o seara placuta. Imi aprind zecile de luminari din casa si mirosul lor parfumat este luat la un dans agale de briza aerului racoros. Hipnotizata stau si privesc in jurul meu si in inima mea ii multumesc lui Dumnezeu ca a mai trecut o saptamina cu bine.

Ma asteapta un weekend de relaxare; mi-ar place o excursie la ocean. Nu stiu daca vom ajunge dar sper. Duminica avem invitati niste prieteni la cina. Ma bucur ca, asa cum v-am zis alta data, de cite ori avem invitati la masa ne ramine destula mincare sa mincam pentru doua zile. Luni si Marti am scapat de bucatarit.

Ieri si alaltaieri cind imi curatam casa si curtea in mintea mea se invirteau toate cuvintele care le-am citit si scris pe cafenea. Mi-am dat seama ca in acest loc se intilnesc oameni din toate unghiurile pamintului si fiecare dintre noi avem ceva de spus iar in cele mai multe cazuri ce avem de spus e interesant. Ma bucur ca am acest prilej, si ma bucur ca in acelasi timp sint onorata de a cunoaste si intelege atitea puncturi de vedere.

Mi-am adus aminte de ultima data cind am incercat o grupare asemanatoare pe Yahoo. Incercarea a fost nascuta moarta pentru ca n-am putut rezista sa citesc aiurelile scrise de unul si de altul. Nu exista nici un fel de conversatie, doar bazaconii. Era unul care saracul scria tot felul de poezii de dragoste, cica pentru viitoarea lui sotie, dar el nici macar o prietena nu avea. Credea ca-i un oarecare Eminescu, dar nici de departe nu mirosea. Tot in gruparea asta era una care se baga in seama tot timpul, imi aducea aminte de ‘Cheerleaders’ de la liceu. N-avea nimic de spus, dar spunea si ea ca sa se-auda. Am rezistat o luna, probabil mintea mea optimista credea ca doara doara se va schimba tonul prostiei si vor intra si inteligentii pe fir.

Cafeneaua insa nu se poate compara. Aici gasesc inspiratie, aici imi cumpar muze in schimbul timpului meu liber. Doamne, ce binecuvintare mai e si Cafeneaua asta! Mii de multumiri Daniele!

Pina in momentul acesta numele de Cafenea imi creia in mintea mea imagini ca in tablourile pictorului Henri Toulouse-Lautrec,

http://www.artchive.com/artchive/T/toulouse-lautrec.html#images

dar acuma imi vine in minte o alta imagine, o imagine care simbolizeaza creatie, inteligenta, creativitate, filosofie, religie si istorie. Este vorba de pictura “Scoala din Atena” de Raphael.

http://www.artchive.com/artchive/R/raphael/school_athens.jpg.html

Picturile lui Lautrec ramin totusi undeva in spatele zidurilor catedrale ale ansamblului cafenelei.

De-acum inainte de cite ori voi vedea aceste imagini imi voi rasfoi memoriile placute sau mai putin placute al momentelor petrecute la cafea cu voi.
De la Lautrec la Raphael - de Mary la: 31/07/2004 11:44:06
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Intii de orice multumim de adresele unde am putut aprecia lucrari
de-ale tale. Felicitari! Interesant ....
Daca imi permiti iti voi trimite citeva fotografii cu magnolii, apropo de tabloul tau (Magnoilia) care simbolizeaza mai mult directia de picturi pe care le-as alege dintr-o gramada....

Inca nu am petrecut prea mult timp sa ma gindesc ce semnificatie poate ascunde faptul ca ne-ai trimis brusc pe toti Cafengiii la o excursie in timp si spatiu, de la stilul francez al lui 1900, la acum peste 500 de ani daca nu ma insel, in Italia la High Renaissance....:)
...Si totusi ma intreb:
Sa fie un compliment pe care il aduci membrilor Cafenelei, sau este doar un statement al sentimentelor tale, al felului cum te-ai simtit si te simti printre noi,aici, si mai recent. Noi ne-am schimbat in ochii tai, sau tu
ti-ai schimbat unghiul din care ne privesti?
Hmm......
Cit despre experienta ta la Yahoo, trebuie sa iti marturisesc ca mie mi
s-a facut brusc mila de acel ´´oarecare Eminescu´´ care nici de departe nu mirosea (poate ar fi fost bine sa ii fi oferit tu din sacosa plina cu parfumuri pe care sotul ti-a cumparat-o ??!!....;)).... ), era si el singur saracu si visa si nu isi pierduse speranta si chiar si numai pentru acest motiv, ca mai departe sa nu isi piarda speranta,tot l-as fi tolerat in imaginatia mea. Ca singuratatea ne indeamna pe toti , de atitea ori sa facem sau sa vorbim lucruri necugetate, uneori doar de dragul de a atrage atentia cu ceva...Cu orice...
Tot din experienta ta la Yahoo, imi permit sa citez:
´´Incercarea a fost nascuta moarta pentru ca n-am putut rezista sa citesc aiurelile scrise de unul si de altul. Nu exista nici un fel de conversatie, doar bazaconii.´´
...Ce intelegi tu prin bazaconii?? Ar fi interesant de stiut............
Dar pina una alta, nu iti face griji, noi astia de la Cafenea sintem mai rezistenti....;)
#18677 (raspuns la: #18660) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
el - de Jay la: 02/08/2004 23:48:13
(la: Jogging)

"Si ea a simtit mana lui dumnezeu trecandu-i rece peste pleoape."

"fericirea e zbor de pasere cantatoare"

Remember Beatles? Fericirea e o arma calda?

Fericire nu exista,doar bucurie de maximum ...minute.

..mana lui Dumnezeu...rece...femeia alergatoare se-ncalzeste fugind, nu?

Imi place cum scrii si mai ales,frazele tale "stralucitoare",pline de mereu alte culori in sufletul cititorilor diferiti.
Banuiesc ca-mi place pictura cu vorbe.Am mai spus-o cuiva....


bati cimpii - de eusivoi la: 05/08/2004 21:29:30
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
see subj - am un material tocmai bun si potrivit pt. tine si cei ca tine.

Bârfa şi calomnia ca arme ale laşităţii - de la cel birfit si calomniat de tine, pt. toti ca tine:

Deoarece în ultima vreme bârfa şi calomnia au luat o amploare fără precedent, considerăm că este necesar să vă prezentăm, în cadrul acestei conferinţe, unele aspecte pe care trebuie să le cunoaşteţi cu privire la bârfă şi calomnie.

De bună seamă că unora li se va părea ciudat să vorbim despre „arme” când ne ocupăm de laşitate; laşitatea fiind o stare de pasivitate, am putea spune voită, laşul fiind omul unei neîncetate şi, deseori, josnice cedări. S-ar putea obiecta că el nu este în stare să se folosească de arme, căci de aşa ceva, mulţi îşi imaginează, că se slujesc numai cei care sunt gata de luptă.

Este adevărat că laşul, ori nu se supără deloc, ori face aceasta numai şi numai atunci când el este pe deplin încredinţat că se află cu totul la adăpost de orice neplăcere. Însă, oricum ar fi cazul, caracteristica principală a laşităţii este şi rămâne tot o neruşinată şi umilitoare stare de cedare. În ceea ce priveşte atacul el este în aşa fel realizat încât denotă, şi mai mult, laşitatea individului în cauză; este hoţesc, este cel mai adesea realizat pe furiş.

Armele obişnuite ale laşului sunt bârfa, aluziile răutăcioase şi anonimatul.

Între calomnie şi bârfă există deosebiri, căci deşi amândouă au cam acelaşi fond sufletesc care este comun – minciuna – felul lor de propagare este diferit. Calomnia se practică cel mai adesea pe faţă, pe când bârfa se realizează cel mai adesea pe ascuns. Uneori sunt unii oameni amorali şi mari neruşinaţi care le întrebuinţează pe amândouă, potrivit cu împrejurările.

Este uşor de înţeles de ce laşul se slujeşte de bârfă. Lipsindu-i îndrăzneala care este necesitată de practica calomniei, el nu poate face decât să bârfească, adică să-şi strecoare hoţeşte minciunile infame privitoare la o anumită persoană. Prin aceasta el îşi satisface invidia care îi roade cel mai adesea sufletul iar, în acelaşi timp, el se află la adăpost de atacul celui bârfit, căci dacă acela i-ar cere cumva socoteală, el, bârfitorul, ar recurge imediat la tăgadă şi ar nega că a făcut vreodată aceasta.

Bârfitorii sunt mai numeroşi decât calomniatorii, căci laşii sunt cu mult mai mulţi decât cinicii. Motivele care îi împing pe cei laşi la bârfă sunt multe. Deşi laşul este lipsit de sentimentul demnităţii, umilinţa la care el s-ar expune sau pe care el o suportă de bună voie, nu se poate să nu-i amărască întrucâtva sufletul lui meschin. Efectul acestei amărăciuni se răsfrânge atunci asupra celor cu sentimentul demnităţii, care pe nimeni nu-i lasă să-i calce în picioare.

Pe laş îl doare când vede cum un altul este respectat, pe când el este umilit şi dispreţuit. De aici apare la el un sentiment de invidie pregnantă împotriva acelora pe care îi simte că nu sunt croiţi întocmai ca el, din stofa mizerabilă a slugărniciei.

Invidia este cauza principală a bârfei. Atunci când cei laşi văd că unul din categoria lor socială valorează mai mult decât ei, sunt într-un anume mod straniu umiliţi, fiindcă ei ştiu că niciodată ei nu vor putea ieşi din obscuritatea pe care o merită, pe drept, şi în care, cel mai adesea, ei îşi târăsc zilele. Faptul că un alt om care a ocupat aceiaşi poziţie socială la fel cu a lor începe să se ridice deasupra lor îi revoltă foarte tare. Şi cum, cel mai adesea, ei sunt nişte laşi, „revolta” lor se manifestă sub forma bârfei împotriva celui care s-a relevat ca fiind un om de valoare sau chiar de o mare valoare spirituală.

Cel mai adesea bârfitorii realizează trei categorii de acţiuni:

1.Plăsmuirea minciunilor.

2.Răspândirea lor hoţească.

3.Întreţinerea lor mizerabilă şi sistematică.

În ceea ce priveşte plăsmuirea, sufletul laşilor este destul de „inventiv”, cel mai adesea fiind nişte oameni lipsiţi de scrupule. Bârfitorii nu se dau în lături de la cele mai gogonate defăimări la adresa cuiva. Dacă sunt suficienţi de dibaci, ei vor căuta ca toate bârfele lor să pară cât mai verosimile pentru a fi mai uşor crezute. Iar pentru aceasta ei vor exagera în rău unele însuşiri ale bârfitului pentru a le înfăţişa apoi sub forma unor cumplite cusururi. Astfel, de exemplu, dacă un om, având în vedere falsitatea altor oameni, este mai circumspect şi, deci, mai puţin încrezător în orişicine, numaidecât laşii cei bârfitori vor scorni zvonul că el suferă de mania persecuţiei. Dacă un alt om dă dovadă de ceva mai multă exactitate şi, în anumite domenii, nu lucrează grăbit şi superficial, colegii lui cei laşi vor spune că el este foarte moale. Când vreun om nu-şi expune viaţa în spectacol, atunci îi atribuie cine ştie ce vicii îngrozitoare şi astfel, aproape pentru fiecare om, ei găsesc câte ceva compromiţător.

Odată minciuna plăsmuită, urmează a doua fază interesantă pentru ei şi anume răspândirea sau colportarea acelei minciuni.

După cum am spus deja, mijlocul de a proceda al laşului va fi aproape întotdeauna hoţia, adică el va acţiona pe ascuns. Să luăm de exemplu un loc de muncă oarecare. Când mişeii cei laşi de acolo îşi propun să compromită pe un coleg de-al lor care, într-un anume mod, îi „întunecă” prin valoarea lor reală personală, atunci ei plăzmuiesc o mizerabilă calomnie, sau chiar mai multe, pe socoteala lui şi apoi fiecare, în grupul său de cunoscuţi – sau dacă sunt yoghini, chiar prin ashramuri sau prin case particulare – o colportează tainic, de multe ori spunând-o cu un aer fals, plin de compătimire la adresa bârfitului. Iar acesta, chiar dacă ar vrea să ştie tot ceea ce s-a minţit pe socoteala lui adesea nu poate afla nimic în mod direct, fiindcă laşul totdeauna caută să ascundă pentru a se sustrage astfel de la orice răspundere.

A treia problemă care îi preocupă pe bârfitori este întreţinerea bârfei. Ei ştiu că un zvon răutăcios, chiar lipsit de o fundamentare reală, face la început un oareare zgomot însă apoi dispare. Tocmai de aceea atunci ei au grijă să-l întreţină răspândindu-l din nou şi, de cele mai multe ori, sub o altă formă, însă cel mai adesea păstrând cam acelaşi fond urât şi foarte copromiţător.

Faptul regretabil este că bârfa nu se practică numai între străini ci chiar şi printre persoane care se înrudesc. Ea se observă la fel de des chiar şi printre acestea. Cauza ei în acest caz este tot invidia. Atunci, ruda cea mai bine situată sau cea mai capabilă va fi întotdeauna obiectul invidiei şi chiar al bârfei rudelor celorlalte. De multe ori este de ajuns să nu te amesteci deloc cu ele pentru a le aţâţa imediat împotriva ta şi a le face să clevetească.

Este ceva rar ca oamenii superiori, spirituali, să o ducă bine cu toate rudele. Neavând nimic sufletesc în comun cu ele, ei nu pot suporta cercul lor strâmt. Se exclud, prin urmare, mai ales atunci, şi-şi aleg un alt mediu care este mult mai potrivit cu mentalitatea lor superioară. Aşa ceva însă rudele nu i-o iartă şi atunci ele se răzbună bârfindu-l, scornind fel şi fel de minciuni sau răspândind despre el multe zvonuri calomnioase. Venind din partea lor, toate acestea sunt mai uşor crezute decât dacă ar veni de la nişte străini, fiindcă mulţi cred, în mod greşit, că rudele sunt mai în măsură să fie bine informate, deoarece ele au avut ocazia să-l cunoască mai îndeaproape pe respectivul om. Ele abuzează atunci de aceasta, plăsmuind şi strecurând pe seama omului respectiv fel şi fel de minciuni mizerabile. Tocmai de aceea cei mai mulţi oameni inteligenţi şi evoluaţi spiritual sunt nişte izolaţi în mijlocul rudelor lor. Iar când ei sunt, în anumite situaţii, strâmtoraţi, rudele se mărginesc doar la a le da sfaturi, altceva nimic. Rareori se întâmplă ca ele să le recunoască în vreun fel valoarea.

Tocmai de aceea este foarte necesar să fim foarte circumspecţi atunci când luăm informaţii despre cineva de la rudele lui. Nu trebuie să cădem în greşeala de a le crede pe toate orbeşte pentru motivul că ele ar fi fost în măsură a-l cunoaşte mai bine pe acel om. Informaţiile lor atunci sunt mai mult interesate decât interesante.

Să vedem acum ce atitudine este cel mai bine să ia omul superior, spiritualizat, faţă de rudele lui bârfitoare. Cea mai inteligentă atitudine atunci este starea de detaşare suverană. Un asemenea om nu trebuie niciodată a face greşeala de a se coborâ la nivelul lor, de a se bălăci în mocirla cumplită în care trăiesc. Într-o asemenea situaţie, un asemenea om, trebuie să le lase pe astfel de rude să-şi continue mai departe „opera” lor mizerabilă, folosindu-se de fel şi fel de minciuni calomnioase, care, aşa cum am văzut, sunt armele obişnuite ale celor mici la suflet, neputincioşi, şi în timp ce el va urmări să se înalţe în ochii contemporanilor lui, care sunt capabili să-l aprecieze, şi va urmări de asemenea să se înalţe către Dumnezeu, ele vor vegeta mai departe într-un mediu mizerabil, ordinar, pierzându-şi timpul cu o mulţime de minciuni şi cu mici infamii.

Ceea ce se petrece din punct de vedere al bârfei în anumite grupuri sociale din oraşele mari, se întâmplă şi în oraşele mici, însă, din cauza numărului restrâns al locuitorilor, bârfa împotriva cuiva se răspândeşte atunci în tot oraşul sau orăşelul.

În provincie, ca şi printre yoghini, mobilul bârfei este tot invidia. De regulă provincialii bârfiţi sunt mai bine situaţi decât ceilalţi oameni sau sunt naturi indiferente şi inteligente, care sunt mai presus decât mediul social înconjurător. Ei bine, faptul că ei nu se prea amestecă cu ceilalţi îi jigneşte pe aceştia şi poate că pe unii chiar îi umileşte într-un anume mod. De aceea ei vor căuta să-şi descarce necazul pe care o generează atitudinea acestora, prin bârfe. Fiind laşi, ei nu vor îndrăzi atunci să recurgă şi la calomnie.

În anumite situaţii, sunt calomnii şi bârfe care nu pot fi înlăturate prin nimic de către victima lor. O astfel de cauză a bârfei este interesul. Nu mai este nevoie să demonstrez pentru ce anume. O cauză foarte răspândită este ciuda sau necazul pe cineva, împotriva căruia, din pricina laşităţii, bârfitorul nu poate să-şi manifeste ura pe faţă. În prezenţa acelei persoane el rămâne aproape totdeauna cu botul pe labe, chiar suferă dojeni şi reproşuri binemeritate, fără a îndrăzni cumva să crâcnească. De aceea el va căuta, la scurt timp după aceea, să-şi verse focul, bârfind pe cel care i-a administrat o lecţie de viaţă sau mai multe care erau chiar binemeritate.

De multe ori se poate ghici că s-a petrecut un incident între două persoane numai după felul în care una începe să o bârfească după aceea pe cealaltă.

Aşa cum am spus, bârfa este de cele mai multe ori nedespărţită de laşitate. Cel mai adesea nu se întâlneşte un laş care să nu fie şi un bârfitor. Acest fapt este explicabil, căci în sufletul laşului este cu neputinţă să nu clocească o stare mizerabilă de duşmănie împotriva celor care îi impun respect, teamă ori invidie şi mai ales împotriva acelora care îl pun în umbră. Şi cum el, cel mai adesea, fuge de atacul făţiş, va recurge în schimb la atacul pe furiş, sperând prin aceasta să fie totdeauna la adăpost de pedeapsă. Însă cel mai adesea acest calcul al lui este greşit.

Caracteristica de căpetenie a bârfei, în ceea ce priveşte modalitate ei de realizare, este că ea totdeauna se practică prin viu grai; altfel nici că s-ar putea. Interesul bârfitorului este ca el să rămână ascuns. De aceea el se mărgineşte la a strecura, chiar pe şoptite dacă se poate, insinuările lui calomnioase. Ştiind că cele scrise rămân, el nu face imprudenţa să se expună a fi demascat prin propriile lui scrisori. El ştie că, în celălalt caz, el are totdeauna o portiţă de scăpare, şi anume tăgăduirea vehementă a infamiilor pe care el le-a debitat hoţeşte.

Aceasta este o altă deosebire între calomnie şi bârfă. Cea dintâi, calomnia, se practică foarte des şi prin scris - de exemplu, calomniile care apar în ziare; cea de-a doua, bârfa, niciodată, căci laşitatea şi atacul făţiş sunt cel mai adesea două noţiuni care se exclud.

Dacă este să fie judecată după efectul produs, bârfa este mult mai vătămătoare decât calomnia. Calomnia fiind spusă cu glas tare sau scrisă poate fi mai uşor spulberată de către cel care se află în cauză, pe când bârfa nu este la fel. Cel care este înzestrat cu intuiţie psihologică, atunci când se introduce într-un mediu social în care el tocmai a fost bârfit, simte intuitiv aceasta, însă ce anume s-a spus pe seama lui şi cine anume l-a bârfit nu poate să afle întotdeauna. De asemenea el nu poate afla de îndată cine anume a fost plăsmuitorul şi transmiţătorul bârfei. Şi atunci se poate întâmpla că, până el ajunge să se documenteze şi să se apere, bârfa ce a fost răspândită despre el poate să-şi fi produs deja efectul nociv.

În afară de aceasta pe calomniatorul ordinar şi îndrăzneţ îl poţi târâ la bara justiţiei. Bârfitorul însă alunecă printre degete căci cel mai adesea îţi lipseşte dovada materială a infamiei lui. Pentru aceste motive, rar vei găsi intriganţi care să se folosească de calomnie, ci mai cu seamă de bârfă.

Atunci când devenim yoghini, mulţi dintre noi renunţăm la anumite vicii cum ar fi: băutura, drogurile, imoralitatea, etc. şi începem să ne petrecem timpul cu noii noştri prieteni, vorbind despre calea spirituală, despre existenţele noastre şi despre tot ceea ce se mai petrece în general; lucruri inofensive, la prima vedere, sau cel puţin aşa credem noi. Dar de multe ori spusele noastre sunt pline de judecăţi mincinoase şi bârfe care sunt atunci rostite de noi într-un mod elegant şi în spatele unui zâmbet fals spiritual.

Ştiind toate acestea, merită să ne amintim ce se spune în Biblie despre bârfă. Astfel, în Levitic 19.16 găsim scris: „Să nu umbli niciodată cu bârfe în mijlocul poporului tău.” Iar în Psalmul 101.5 se spune: „Pe cel ce cleveteşte în ascuns pe aproapele său, îl voi nimici.”

Iată deci că Dumnezeu pune bârfa alături de necredinţa, invidia, crima sau ura faţă de Dumnezeu. În plus ni se spune că „cei care practică aceste păcate merită moartea.” – Romani 1.28-32; 6.21-23; şi 7.5.

O definiţie a bârfei este aceasta: a vorbi urât sau într-un mod exagerat despre cineva, în absenţă, astfel încât discuţia respectivă nu conduce la rezolvarea problemei respectivei persoane. În Biblie, în textul lui Matei 18.15 se spune: „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el, singuri. Dacă el te ascultă, ai câştigat astfel pe fratele tău, dar dacă atunci el nu te ascultă, mai ia cu tine pe unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă a ta să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.”

Şi acest text se poate spune că Dumnezeu l-a pus în Biblie fiindcă El ştie cât de slabi suntem noi oamenii şi că, de asemenea, noi avem nevoie de o înţeleaptă ghidare.

Dacă uneori suntem ofensaţi de greşelile cuiva, trebuie atunci să mergem la acea persoană şi să-i spunem, şi la nimeni altul. Să dăm aici un exemplu. Dacă cineva cade în păcat, cu ce-l va ajuta faptul că tu spui şi altora faptul acesta? Ce pot ei atunci să facă? Ideal este să-l ajutăm numai pe cel ce a păcătuit, ca să fie astfel readus pe calea cea bună. Iar dacă nu ascultă, atunci utilizează ce-a de-a doua metodă biblică.

Să nu uităm cuvântul biblic din Galateni 6.1: „Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată într-o greşeală, voi care sunteţi plini de iubire să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.”

În multe situaţii bârfa este deghizată într-un aşa zis sfat. Este drept că nu este nimic rău atunci când te adresezi unui adevărat sfătuitor pentru ca să-ţi ofere un sfat înţelept dacă acesta este o persoană matură din punct de vedere spiritual, care te poate ajuta să iei deciziile care sunt stringent necesare în situaţia ta. Din păcate însă, majoritatea oamenilor la care ne ducem cu programele noastre, nu sunt sfătuitori, căci de cele mai multe ori noi nu găsim la ei soluţii înţelepte şi adecvate la problemele noastre. De obicei noi dorim un ascultător care trebuie să ne dea dreptate. Se pare că atâta vreme cât noi putem avea unii oameni de partea noastră, nu ne pasă câtă dezbinare producem şi nici cât rău facem celor care ne aud şi celor despre care vorbim.

În această direcţie merită să ne amintim un alt citat din Biblie: „Şapte lucruri urăşte Domnul Dumnezeul tău; acestea îi sunt urâte: ochii trufaşi, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat, inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău, martorul mincinos şi cel ce prin bârfă stârneşte certuri între fraţi.” – Proverbe 6.16-19.

Mulţi dintre noi, datorită ignoranţei, cred că a asculta nu este chiar atâta de nociv cum este a răspândi bârfa. Dar nu este deloc aşa. În această direcţie Dumnezeu spune în Biblie: „Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare.” – Proverbe 17.4.

În textul lui Samuel 24.9 David îl întreabă pe Saul: „De ce oare asculţi tu de vorbele oamenilor care zic: David îţi vrea răul?” De ce oare ascultăm şi noi la cei care bârfesc? De ce suntem mereu gata să credem tot ceea ce poate fi mai rău? Biblia însă spune: „Dragostea nădăjduieşte totul.” – Corinteni 13.7.

De ce oare nu le spunem celor care incită la clevetire în mod abil, dar ferm: Îmi pare rău, dar tu eşti mizerabil, şi-mi spui ceva ce eu nu cred că trebuie să ascult. Ar trebui mai bine să vorbeşti despre aceasta cu Dumnezeu sau cu cei implicaţi în ceea ce-mi spui, dar nu cu mine.

Biblia ne avertizează că nu este bine să ne asociem cu bârfitorii: „Cine umblă cu bârfe dă astfel pe faţă lucruri rele care sunt ascultate. Şi cu cel care nu-şi poate ţine gura şi bârfeşte să nu te amesteci.” – Proverbe 20.19.

Tot în Biblie apostolul Matei spune: „Vă spun că în ziua Judecăţii de Apoi oamenii vor da socoteală de orice bârfă şi de fiecare cuvânt nefolositor pe care îl vor rosti.” – Matei 12.36.

La fiecare cuvânt rostit noi facem o alegere; alegem între a-l binecuvânta aşa cum se cuvine pe Dumnezeu Tatăl, ori a produce o întristare călcând cuvântul Său: „Nici un cuvânt stricat, ori rău, să nu iasă de la tine din gură, ci unul bun, după zidire, după cum este nevoie, să de-a har celor care-l aud.” – Efeseni 4.29.

Controlul limbii este o adevărată emblemă a yoghinului avansat.

Tot în Biblie, Iacov ne spune: „Dacă crede cineva că el este religios şi nu-şi înfrânează limba, atunci îşi înşeală inima, iar religiozitatea unui astfel de om este zadarnică.” –1.26.

Din cele prezentate mai sus, cât şi din textele biblice pe care deja le-am enunţat, apare foarte clar pentru noi că, în realitate, bârfa este una dintre instrumentele satanei. Trebuie tocmai de aceea să ne oprim şi să decidem acum, în inima noastră, că niciodată nu vom mai asculta, nu vom mai răspândi bârfa şi aceasta o vom putea face mai ales cu ajutorul lui Dumnezeu, a Atotputernicului nostru Creator.

Prin urmare cuvintele rele, printre care sunt incluse bârfa şi calomnia, au un potenţial atât de dăunător încât un avertisment împotriva abuzului lor apare chiar printre Cele zece porunci. A noua poruncă spune: „Să nu mărturiseşti niciodată strâmb împotriva aproapelui tău.” –Exod 20.13.

Conform, de asemenea, tradiţiei iudice această poruncă înseamnă că este greşit să vorbeşti de rău o altă persoană, chiar dacă ceea ce spui ar fi adevărat, cu excepţia situaţiilor când este important pentru persoana cu care vorbeşti să audă informaţia.

O binecunoscută povestire cu tâlc care aparţine tradiţiei ebraice vorbeşte despre un evreu care umbla prin comunitate şi îl vorbea de rău şi chiar îl bârfea sau calomnia pe rabinul acesteia. După o perioadă de timp omul şi-a dat seama de greşeala sa, a regretat că l-a vorbit de rău pe rabin, şi i s-a înfăţişat pentru a-i cere iertare. Omul respectiv s-a arătat foarte mâhnit pentru ceea ce făcuse rău şi era dispus să facă aproape orice pentru a primi, în felul acesta, iertarea rabinului. Rabinul i-a spus atunci că primul pas în a îndrepta ceea ce greşise este să ia trei perne mari pline cu pene şi puf şi apoi să le desfacă şi să lase vântul să ia penele pentru a le răspândi apoi pretutindeni.

Omul a ascultat şi a realizat întrutotul instrucţiunile rabinului şi apoi s-a întors la el şi l-a înştiinţat că i-a îndeplinit cererea. Atunci rabinul i-a spus: ,,Acum eşti gata pentru cel de-al doilea pas pe calea corectării a ceea ce ai făcut rău. Du-te, te rog, şi adună, una câte una, toate penele.”

După câtva timp omul în cauză s-a întors şi a spus că a realizat că este imposibil să reuşească aceasta. Atunci rabinul i-a spus: „Deşi s-ar putea ca tu să regreţi sincer şi să vrei într-adevăr să repari tot răul pe care l-ai făcut, iată că este la fel de imposibil să-l repari, cum îţi este imposibil să aduni la loc toate penele din perne.”

După cum ne arată şi această poveste bârfa cauzează adeseori celui care este bârfit daune aproape ireversibile.

La evrei, deloc întâmplător, cuvântul ebraic pentru bârfitor corespunde cuvântului pentru vânzător ambulant. Şi acesta, la fel cum un vânzător ambulant merge din casă în casă, cumpărând de la unul şi vânzând altuia, oarecum tot la fel face şi el atunci când bârfeşte. Bârfitorul are, am putea spune, o mentalitate de vânzător ambulant. Când dăm cuiva informaţii intime, tendenţioase sau rele despre o a treia persoană, ne aşteptăm aproape imediat ca persoana cu care vorbim să ne dea, la rândul ei, tot spontan, informaţii intime, tendenţioase sau rele despre persoana care se vorbeşte sau eventual despre altcineva. În felul acesta se face un schimb murdar de informaţii intime tendenţioase şi rele.

De obicei, atunci când ne gândim la etică, gândim în termenii acţiunilor oamenilor faţă de ceilalţi şi dacă aceste acţiuni sunt corecte sau nu. Totuşi etica iudaică se ocupă şi de felul cum oamenii comunică unii cu alţii. Cuvintele, în viziunea acestei tradiţii, pot avea efecte foarte puternice. Dacă sunt folosite într-un mod binefăcător pot alina, pot încuraja sau chiar pot binecuvânta o fiinţă umană, declanşând anumite fenomene de rezonanţă, în funcţie de noţiunile care sunt integrate în cuvintele respective. Pe de altă parte, când sunt folosite în mod rău, ele pot distruge prieteniile, familia, reputaţia sau chiar mijloacele de subzistenţă.

De aceea, data viitoare când vorbiţi sau aveţi tendinţa să începeţi să-i vorbiţi pe alţii de rău luaţi în consideraţie una dintre maximele unui gânditor ebraic şi anume Israel Salander, care a trăit între 1810-1883. El era un mare moralist evreu şi un învăţător ebraic. Rabinul Salander spunea că, de obicei, noi ne confundăm priorităţile: „În mod normal, noi ne preocupăm cel mai adesea de bunăstarea noastră materială şi de sufletul vecinului. Eu însă vă sfătuiesc să ne preocupăm mai bine de bunăstarea materială a vecinului şi apoi de propriile noastre suflete.”

Iată acum o glumă despre bârfă: Bârfa este singurul zgomot care se propagă chiar mai repede decât sunetul.



În lumina a ceea ce v-am expus până aici, merită să trageţi unele concluzii şi, atunci când unele fiinţe umane vin la dvs. şi au tendinţa să bârfească sau să îi calomnieze pe ceilalţi, merită să le daţi următorul sfat: Ştim că trebuie să-ţi mărturiseşti păcatele dar, crede-mă, n-ai nici o obligaţie să le mărturiseşti şi pe ale altora.

Dincolo de aceasta, am observat că cea mai bun modalitate spontană de a afla cu uşurinţă ceva despre caracterul unui om este să întrebi ceva despre altul. În felul acesta poţi să te edifici foarte uşor asupra caracterului acelui om cu care vorbeşti.

Mai adaug doar un anume aspect pe care nu-l comentez. El aparţine gânditorului genial Blaise Pascal. El spunea: „Dacă toţi oamenii din lume ar şti exact tot ceea ce spun ceilalţi despre ei, atunci n-ar mai exista în lume nici măcar 4 prieteni.”

În ceea ce priveşte oamenii care se află la cursurile de yoga, aici puteţi observa cu uşurinţă că minţile ilustre discută idei geniale, spirituale, elevate, inteligente; minţile medii discută evenimente, iar minţile reduse discută şi–i bârfesc pe alţii. Ştiind toate acestea merită să nu uitaţi că, întotdeauna, prietenul tău are un prieten, iar acel prieten al prietenului tău are şi el un prieten, aşa că cel mai bine e să fii cât mai discret.

Un om de spirit spunea la un moment dat că: „Limba bârfitorului ucide trei dintr-o lovitură; în primul rând pe cel care bârfeşte, apoi pe cel care ascultă şi după aceea pe cel despre care se vorbeşte.”

Aşa cum puteţi observa uneori în jurul dvs., unii nu vor să spună nimic rău despre cei morţi, dar nici nu spun nimic bun despre cei vii.

Conversaţia inteligentă şi binefăcătoare este un exerciţiu minunat al minţii. Bârfa, în schimb, este un exerciţiu mizerabil al limbii. Nu uitaţi deci că tot ceea ce intră prin vorbe rele pe o ureche şi iese apoi peste gard sau în discuţiile pe care le realizaţi pe la colţuri este numai şi numai bârfă.



În continuare vă voi prezenta unele citate şi maxime cu privire la bârfă şi calomnie. Iată ce se spune în această direcţie în folclor:

„Nu toate femeile repetă zvonuri şi bârfe; unele le creează.”

„Tuturor ne place să auzim adevărul, dar mai ales despre alţii.”

„Datorită bârfei o limbă de 10 cm ucide un om de 2 m.”

„Cel care adeseori seamănă buruieni, să nu se aştepte niciodată că o să culeagă după aceea trandafiri.”

Noul Testament, Prima scrisoare către Timotei: „Totodată să nu uitaţi că unele femei se deprind să umble fără nici o treabă din casă în casă. Şi atunci ele nu numai că sunt leneşe, dar totodată ele sunt şi limbute iscoditoare şi vorbesc ce nu trebuie să fie vorbit.”

Vechiul Testament, Proverbe: „Acela care nu pomeneşte despre o mică greşeală a altuia caută fără îndoială dragostea, dar acela care o menţinonează mereu în discuţiile cu ceilalţi, aduce dezbinare între prieteni.”

Whiliam Cooper: „Acela care este avid să caute bârfe şi calomnii, poate să fie sigur că astfel aude care vesteşte ceartă şi scandal.”

Marele poet Ovidiu spune. „Chiar dacă tu nu şti, de multe ori tu poţi fi subiectul bârfelor de tot felul care circulă în tot oraşul.”

Genialul William Shakespeare spune: „Şoaptele mizerabile şi înveninate se răspândesc totdeauna cu mare repeziciune.”

Marele poet Virgiliu spune: „Bârfa cea mizerabilă, pe care aproape nici un alt om rău nu o poate întrece, capătă dimensiuni cu atât mai mari cu cât pe la mai mulţi oameni.”

Tot William Shakespeare spune: „Nu există virtute care să nu reprezinte subiectul unei calomnii.”

Un proverb chinezesc străvechi spune: „Zeflemeaua, sarcasmul şi ironia reprezintă „armele” calomniei.”

Pierre Dailler spune: „Calomnia provine în special din două surse importante: pe de o parte ea are la bază anumite interese, iar pe de altă parte, ea este şi rezultatul unei josnice vanităţi.”

Casimir Delavigne spune: „Cu cât o calomnie este mai greu de crezut, cu atât mai mult ea va fi imediat reţinută de cei proşti şi slabi la minte.”

William Shakespeare: „Chiar dacă ai fi cast precum este gheaţa şi pur precum este zăpada, să ştii că tot nu ai putea scăpa de calomnie.”

Pelopida spune: „Oamenii îi calomniază aproape totdeauna pe cei care sunt mai buni decât ei.”

Jean Cocteau spune: „Calomnia este o afirmaţie falsă care prinde totuşi rădăcini în cel care are un caracter slab sau care este rău intenţionat.”

Charles de Fregne spune: „Calomnia ar trebui să fie pedepsită mult mai aspru decât furtul deoarece ea reprezintă o adevărată plagă a societăţii civile. Este mult mai dificil să te aperi de cineva care te bârfeşte sau te calomniază, decât să te aperi de un hoţ.”

Francisc Bacon spune: „Nu ignoraţi niciodată răul pe care îl poate produce calomnia. Eu însumi cunosc persoane dintre cele mai oneste şi mai bune a căror viaţă a fost practic distrusă de acuzaţiile calomnioase care le-au fost aduse.”

Pierre de Beaumarchais spune: „Calomnia este precum banii falşi; deşi nimeni nu doreşte ca aceştia să existe, totuşi ei circulă fără scrupule pe piaţă.”

Un anonim spune: „A calomnia înseamnă a atribui cu o mare răutate unei persoane anumite acţiuni vicioase, rele, pe care aceasta nici nu a avut intenţia şi nici nu s-a confruntat, de asemenea, cu posibilitatea de a le săvârşi ea însăşi.”

Nicolas de Chanford spune: „Calomnia este precum o viespe care nu ne dă pace şi împotriva căreia nu trebuie să facem nici o mişcare până când nu suntem siguri că o putem omorâ. În caz contrar, ea va reveni şi ne va ataca cu o şi mai mare forţă şi înverşunare.”

Tot Nicolas de Chanford spune: „Nedreptatea nu face decât să înalţe şi mai mult sufletul care este puternic, liber, pur şi sincer.”

Marie José de Chenier spunea: „Cel care calomniază, ia prânzul împreună cu răutatea şi cinează cu scandalul, bârfa şi minciuna.”

Victor Hugo spunea: „Calomnia este precum fulgerul; ea ameninţă mai ales vârfurile înalte.”

Eugen Marbeau spunea: „Calomnia este un viciu straniu; dacă vrei să-l omori el va continua să trăiască, iar dacă îl laşi în pace el va muri de la sine.”

Tot Pierre de Beaumarchais spunea: „Calomnia apare şi se manifestă într-un mod insinuant. Mai întâi ea apare ca un tunet slab undeva în depărtare care se propagă razant cu solul, întocmai aşa cum zboară o rândunică înaintea furtunii. Deşi atunci ea este doar precum un murmur, calomnia îşi seamană totuşi sămânţa ei otrăvitoare în urechile şi în gurile celor care o primesc. Apoi răul germinează, se ridică, umblă şi se răspândeşte cu o mare rapiditate. Aproape brusc, nimeni nu ştie cum, calomnia capătă proporţii gigantice. Ea se lansează atunci în forţă, iar vârtejurile ei sunt distrugătoare. Totul devine atunci un vuiet general, un crescendo public, un corp comn de ură şi proscriere.”

Poetul Charles Baudelaire spune: „Răul este totdeauna săvârşit fără efort, aproape în mod natural, de către falsitate. În schimb binele a reprezentat mereu produsul minunat al unei arte delicate.”

Un gânditor anonim spunea: „Insinuarea este chiar mai periculoasă decât calomnia, deoarece ea permite astfel să se manifeste imaginaţia morbidă.”

Un alt gânditor anonim spune: „Plictiseala şi telefonul sunt sursele bârfei şi ale calomniei.”

Esoteristul Fri Juo Shuon spunea: „Calomnia reprezintă o acţiune rea, deoarece persoana care este calomniată nu se poate apăra, iar răspândirea unor zvonuri care îi sunt nefavorabile, dar în acelaşi timp false, îi poate crea mari neajunsuri şi prejudicii. În plus, fiinţa umană are mereu tendinţa de a exagera felul în care ea prezintă o anumită situaţie.

Din punctul de vedere al logicii simple este firesc ca omul să relateze faptele care îl surprind sau care îl fac să sufere deoarece în acest fel el doreşte să primească sfaturi şi să se asigure de justeţea propriilor sale trăiri şi sentimente. Însă de multe ori această expunere este exagerată, iar cel care relatează îşi pierde imparţialitatea şi profită în acest mod, mai mult sau mai puţin conştient, de demnitatea morală a celui căruia îi prezintă faptele, cât şi de absenţa celui pe care îl incriminează.

Calomnia constă în răspândirea unor zvonuri inexacte şi nefavorabile despre o anumită persoană, precum şi în interpretarea voit nefavorabilă a unor aspecte, care sunt totuşi pozitive în ceea ce priveşte persoana respectivă, fără să se facă nici o distincţie între ceea ce este sigur, probabil, posibil, îndoielnic, improbabil şi imposibil. În felul acesta se poate spune că, de fapt, calomnia nu reprezintă o eroare accidentală, ci manifestarea unui viciu sistematic.”

Tot Fri Juo Shuon spune: „La fel ca şi în cazul vicleniei şi al şireteniei, tendinţa predominantă către suspiciune nu reprezintă nici ea o caracteristică firească a inteligenţei.”

Unul dintre înţelepţii sufişti afirmă: „Păziţi-vă să deveniţi suspicioşi, căci suspiciunea este unul dintre aspectele cele mai neplăcute pe care omul îl poate exprima.”, iar îndemnul unui alt înţelept este : „Nu faceţi anchete şi nu spionaţi! De fapt spiritul poliţienesc este solidar cu un moralism bănuitor şi totodată coroziv care fără îndoială că exprimă trăsăturile incipiente ale maniei persecuţiei. Atunci când apare în mod spontan, ca urmare a unei impresii juste, suspiciunea poate fi legitimă. Însă ea nu este justificată atunci când ea devine o tendinţă puternică sau chiar un principiu de acţiune sau simţire, deoarece atunci ea, suspiciunea, se schimbă într-un fel de maladie a sufletului, care este incompatibilă cu virtutea şi, prin urmare, cu starea de sănătate globală a fiinţei.

Trebuie să luăm însă în considerare faptul că suspiciunea nu este alimentată doar de iluzii subiective şi ea se bazează, de asemenea, şi pe aparenţele de natură obiectivă, care sunt şi ele iluzii, dar care totuşi îşi au rădăcinile în faptele reale. De fapt, deşi ignoră Legile Sincronicităţii şi ale Paradoxului, suspiciunea pare să colaboreze, de multe ori în mod misterios, cu aparenţele conjuncturale care iau atunci forma unor enigmatice coincidenţe, a unor evidenţe contradictorii şi a unei realităţi care disimulează, înşelând astfel de multe ori percepţia corectă.”

Tot Fri Juo Shuon spune: „Anumite experienţe ale vieţii ne obligă să constatăm următoarele aspecte. Omul obişnuit îi judecă, cel mai adesea, pe ceilalţ,i după propriile sale posibilităţi intelectuale, după interesele sale şi după trăsăturile sale de caracter. De pildă, atunci când un om sincer îşi exprimă puterea sa, care totodată este şi varianta corectă în ceea ce priveşte un anumit aspect, omul josnic va avea imediat tendinţa să afirme că această părere exprimă ambiţie, vanitate sau un alt aspect rău. Această opinie survine mai ales datorită faptului că detaşarea şi, prin urmare, obiectivitatea, lipseşte cu desăvârşire din concepţiile şi din comportamentul omului cel rău, de o mică valoare.”

Aşa după cum afirmă înţelepţii hinduşi: ”Nu este nimic mai decât apropierea unei stări spirituale elevate, de o mare josnicie sau o meschinărie concretă care nu se poate autodepăşi.”

Esoteristul francez Cedille spunea: „A calomnia pe cineva, acuzându-l de fapte pe care el nu le-a comis niciodată, este ca şi cum ai face un asasinat. Ori, să nu uitaţi că ceea ce se înnoadă într-un anumit loc în Univers, nu se poate deznoda, mai târziu, decât în acelaşi loc şi în acelaşi mod.”

Cicero spunea: „Nimic nu este atât de rapid precum este calomnia. Nimic nu se propagă mai uşor decât aceasta. Nimic nu este mai curând crezut şi nimic nu circulă pe o arie mai întinsă decât acuzele calomnioase.”

Filozoful Diogene spunea: „Calomnia nu reprezintă altceva decât pe care îl fac cei nebuni.”

Un gânditor anonim spunea: „Adeseori calomnia se umflă precum marea; nimeni nu ştie de unde vine însă ea poate să provoace pagube foarte mari.”



Ceea ce este esenţial pentru calomnie este faptul de a se amuza în acest mod mizerabil pe socoteala altuia. Pentru ea acest aspect este uşor de realizat. Calomnia foloseşte mai mereu aceleaşi „ingrediente” pe care le combină cu abilitate şi apoi le agită din nou şi din nou sub nasul oamenilor, ca şi cum ar vrea să-i facă să râdă. Succesul ei este cel mai adesea garantat de ochii avizi să vadă rele, de buzele strânse din cauza sadismului, de gândurile vădit răutăcioase sau chiar duşmănoase, apoi, în final, de râsul batjocoritor.

Unele aspecte care predomină se corelează foarte bine cu noţiunea de calomnie deoarece ele exprimă anumite fapte particulare ale acesteia. Putem astfel să distingem:

-semnificaţia peiorativă sau, altfel spus, care are un sens depreciativ, dispreţiutor, al unui cuvânt sau al unui joc de cuvinte;

-devalorizarea intenţionată şi fără un suport real a unor fapte sau a unor aspecte în legătură cu o anumită persoană;

-deprecierea faptelor sau a realizărilor unei persoane care intervine atunci când devalorizarea lor este practicată în mod sistematic;

-deprecierea extremă care survine mai ales atunci când se face comparaţie cu aspectul cel mai negativ din categoria respectivă;

-exprimarea caustică ce provine mai ales din tendinţa exagerată de a observa numai defectele şi tot ceea ce nu este bun, atât în ceea ce priveşte oamenii, cât şi în ceea ce priveşte obiectele;

-animozitatea, adică atitudinea ostilă faţă de o anumită persoană sau un grup de persoane;

-asprimea comportamentului;

-severitatea exagerată, care provine din manifestarea dezagreabilă a unui comportament dur, nemilos;

-atitudinea ironică ce provine mai ales din sentimentele care au fost acumulate faţă de o anumită persoană;

-răutatea sau ostilitatea care exprimă sentimentele negative în legătură cu o persoană sau cu un grup de persoane;

-nesimţirea care demonstrează foarte clar lipsa de respect, brutalitatea verbală sau chiar fizică şi gradul foarte mic de inteligenţă a persoanei care manifestă această trăsătură de caracter;

-vulgaritatea aproape constantă care apare la o minte superificială, grosieră şi un suflet imatur.

Tradiţia spirituală afirmă, deloc întâmplător, că limba, subânţelegând prin aceasta capacitatea de a exprima prin cuvinte intenţiile, ideile şi gândurile noastre, este un organ care poate să devină foarte periculos şi chiar devastator, prin efectele nocive care pot să apară ca urmare a folosirii ei rele.

Pe de altă parte să nu uităm că învăţăturile creştine afirmă că vorbirea care nu este absolut deloc inspirată de Duhul Sfânt poate deveni repede arma favorită a satanei. De aceea, în textele creştine uneori se spune că limba este un organ prin intermediul căruia cel rău, diavolul, îşi duce la îndeplinire multe dintre proiectele sale malefice. El se serveşte astfel, prin intermediul limbii, de doi dintre cei mai fideli colaboratori ai săi, care sunt bârfa şi calomnia.

În lumina acestor revelaţii, bârfa reprezintă, aşa cum am arătat deja, acţiunea de a denigra şi de a defăima pe cineva sau, cu alte cuvinte, de a proiecta către o anumită persoană aspecte inventate, mizerabile, rele, prin intermediul cuvintelor. Bârfa este deci o armă diavolească foarte puternică deoarece ea este capabilă să provoace răni profunde în sufletul persoanei care este astfel vizată, pe care se vor grefa apoi sentimentele chinuitoare de ciudă şi amărăciune, toate acestea reprezentând „patul” de tortură al demonilor prin care ei îşi realizează acţiunile lor distrugătoare.

Calomnia constă, la modul esenţial vorbind, din afirmaţii false şi mincinoase care se referă la faptele care îi sunt atribuite pe nedrept altei persoane şi care au scopul să distrugă reputaţia şi onoarea sa. Calomniatorul acuză deci o altă persoană spunând minciuni şi afirmând fapte care nu sunt deloc adevărate şi care nu se foandează pe ceva real dar care, totuşi, sunt prezentate în această manieră. Prin însăşi natura ei, calomnia este diabolică. De altfel, nu întâmplător, Iisus Christos a afirmat că, înainte de toate: „diavolul este tatăl minciunii şi al denigrării şi calomnia...”

Prin urmare bârfa şi calomnia sunt în realitate nişte „instrumente” importante prin intermediul cărora diavolul acţionează pentru a provoca neîncrederea în calea spirituală sau în tehnicile yoga, cearta între oameni, pentru a-i dezbina şi învrăjbi pe unii împotriva altora, pentru a creea, de cele mai multe ori, sentimente de invidie, animozitate, rivalitate, ură, duşmănie, etc.

Înţelegem acum cu uşurinţă motivul pentru care se spune, adeseori, că limba este capabilă să „murdărească” întregul trup care, aşa după cum ştim foarte bine, reprezintă însuşi templul cel sacru al lui Dumnezeu.

Prin urmare, trebuie să vă daţi seama că totdeauna cel care procedează astfel nu se poate bucura de Graţia lui Dumnezeu; cu atât mai mult cel care calomniază nu poate să rămână nepedepsit de Justiţia Divină. Cei care se lasă pradă ispitei de a bârfi şi a calomnia va trebui să suporte, mai devreme sau mai târziu, consecinţele pedepsei divine care nu reprezintă în realitate decât acţiunea perfect integrată a Legii universale a Karmei, căci aşa cum se afirmă şi în Vechiul Testament: „Limba cea mincinoasă este urâtă Domnului Dumnezeu” – Proverbe 12.22. Şi de asemenea: „Spune Domnul: pe cel care, în ascuns, bârfeşte şi calomniază îl voi pedepsi aspru.” – Psalmi 105.5.

Tot în Biblie, în Proverbe 19.9. se spune: „Martorul mincinos nu rămâne niciodată nepedepsit, iar cel ce spune numai minciuni, până la urmă va pieri.”

Cel care calomniază exprimă aproape totdeauna, de fapt, într-un mod direct, ura şi răutatea ascunsă care există în inima lui. Se ştie că iubirea adevărată iartă, acoperă şi nu dezvăluie secretele sale, în timp ce răutatea şi ura inventează cu neruşinare şi răspândeşte cât mai mult greşelile mult exagerate ale altora şi acuzaţiile rele, neadevărate, împotriva lor.

Dumnezeu, care este infinit mai bun şi răbdător, ne iubeşte necondiţionat şi ne iartă chiar şi atunci când greşim foarte grav, mai ales dacă noi suntem atunci foarte sinceri în inima noastră şi dorim cu adevărat să ne îndreptăm, pe când diavolul, întocmai precum servitorii care sunt cutre şi slugarnici, bârfeşte şi acuză aproape fără încetare, cu scopul esenţial de a dezbina şi de a distruge.

În Biblie, în Prima scrisoare sobornicească a lui Petru 3.10 se spune: „Căci cine iubeşte cu adevărat viaţa şi vrea să aibă mai mereu zile bune, trebuie să-şi înfrâneze cât mai des limba de rău şi buzele de la cuvintele înşelătoare.”

Prin urmare, se poate spune că acesta este unul dintre motivele importante pentru care mulţi oameni nu pot cunoaşte pacea lăuntrică şi fericirea sufletească, cu alte cuvinte, din cauza păcatelor pe care ei le săvârşesc prin intermediul cuvintelor care sunt adeseori rostite şi a inimii impure pe care o au. Căci aşa cum este scris în textele timpurii ale Sfinţilor Părinţi creştini: „Limba este fericită atunci când ea exprimă bogăţia inimii.”

Cel care bârfeşte sau calomniază provocând în acest fel multă suferinţă, demonstrează în felul acesta, în mod implicit, că deja tenebrele i-au cuprins sufletul şi că el a devenit de fapt un agent, care cel mai adesea este inconştient, al acţiunilor demoniace şi satanice.

Tot în Biblie, la capitolul Proverbe 13.3 se spune. „Cine îşi păzeşte gura, îşi păzeşze sufletul, iar cine îşi deschide buzele mari spre a rosti minciunile şi răul, aleargă astfel spre pieirea lui.”

Tot în Biblie, la capitolul Proverbe 21.23 se spune: „Cine îşi păzeşte gura şi limba de vorbe rele sau mincinoase îşi scuteşte sufletul de multe necazuri.”

Graţia cea tainică şi Binecuvântarea lui Dumnezeu nu se revarsă niciodată din plin asupra acelora care bârfesc şi care calomniază. Dimpotrivă, mai devreme sau mai târziu, ei vor trebui să suporte consecinţele şi fructele amare ale acţiunilor rele. Mai mult decât atât, să nu uitaţi că, în ciuda rugăciunilor pe care, poate, aceste persoane le adresează uneori lui Dumnezeu, dorinţele lor nu vor fi împlinite atâta timp cât ele vor continua să se complacă în această stare mizerabilă.

În încheierea acestei conferinţe, ofer un sfat celor care deja s-au obişnuit să bârfească şi să calomnieze. Mai bine decât să bârfiţi sau să calomniaţi, citiţi cu atenţie cursurile pentru că mai ales aceştia dintre voi aveţi o mare nevoie să vă îmbogăţiţi nivelul spiritual şi să depăşiţi această stare mizerabilă în care vă complaceţi.
UN FOTOGRAF AL BUCURESTILOR - de Dinu Lazar la: 08/08/2004 21:08:44
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Reconstituirea vietii de zi cu zi a Bucurestilor dintre cele doua razboaie mondiale ar fi imposibila fara tezaurul de imagini ladsat de fotograful Nicolae Ionescu (1903-1974). Szathmari, Duscheck, Baer, Spirescu sunt nume de pionieri ai fotografiei citadine bucurestene. Ca viziune, însa, între creatiile lor si cele ale lui Nicolae Ionescu este aceeasi distanta ca între o pictura academica si una impresionista. Desi fotografiile lui Nicolae Ionescu sunt cunoscute, de multi chiar foarte bine, viata acestui artist pare sa nu fi preocupat pe nimeni.
http://www.itcnet.ro/history/archive/mi1998/current9/mi87.htm
#19391 (raspuns la: #19359) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
my church - de enigmescu la: 09/08/2004 11:44:01
(la: "TIGANIADA"- o istorie nestiuta si improprie poporului roman?)
da, e a mea si speram sa fie a noastra. dar tu pe cei ce nu te lauda nu-i vezi cu ochi buni, prin urmare nici biserica lor nu e buna.
a iesit la iveala eu-l tau, abia acum ti-ai lepadat masca si-ai aratat cine esti in realitate, domnule pictura rupestra. numai penele sunt de tine si amuletele, in rest nimic nou si interesant sub soare.
zici ca sunt rasist. oi fi, daca zici tu, ca doar cine le cunoaste pe toate mai bine decat tine in cafenea? cine se baga in seama peste tot daca nu acest Creanga modern? dar stii ceva, nu esti decat o creanga modificata genetic, un virus ce se raspandeste mai ceva ca raia, atata tot.
eu sunt plin cu aer, tu nici macar aer nu mai ai de cand ti s-au umflat amigdalitele scotand numai batjocuri din gura. neamul tau tiganesc de care, fie vorba intre noi, esti legat ca si un frate de sange, isi are prin tine un model stralucit in chiar cafenea. zicea bine SB citand, ca va infiltrati peste tot.
mai dragoste&pace, nici limba ta de roman naturalizat american indian nu-ti poate suferi marlanelele tale scrise cu atata migala si mestesug. de aia o sa ti se umfle nu numai gatul si degetele, dar si mintea o sa-ti bubuiasca. deci cand ti-o fata mintea sa-mi trimiti si mie vreun pui ca deschid in curand o expozitie de fosile vii si am nevoie de ceva autentic.
si ma vad nevoit sa ma repet: ai bagat-o pe Alice intr-o treaba fara rost. totusi am s-o intreb daca te-a facut pe tine purtatorul ei de cuvant, mojic sclifosit si plin de naduf ce esti. tu, care te bagi ca o capusa pe sub pielea oamenilor, tu vrei sa dai lectii de morala, de etica? tu, in care samanta putreziciunii sufletesti ti-a gaurit inima incat nu mai esti capabil sa judeci normal, tu vrei sa ne faci sa credem ca stii sa iubesti sau ca esti capabil de pace?
zici ca nu-ti pasa de ce zic ceilalti despre tine... MINCIUNA, fratilor, MINCIUNA sfruntata! daca nu-ti pasa, atunci de ce nu-ti convine cand cineva iti scrie si-ti spune in fata ce gandeste? preferai sa te gadil la o/amorul propriu, sa-ti dau satisfactia de a fi un lingau pe langa tine? ei bine, asta n-o s-o admit.
ti-am zis ca ar fi mai bine sa nu mai continui pe pista pe care ai pornit. nu m-ai ascultat. e mai usor sa continui din greseala in greseala decat sa admiti ca ai gresit, sa recunosti ca ai sarit si calul si capra deodata. dar pt. tine notiunea de greseala e asociata cu aceea de virtute, banuiesc. altfel nu inteleg cum poti sa te lauzi cu o viata ca a ta. incerc sa ma caiesc atata cat pot pt. faradelegile mele, dar tu nu ai nici un fel de cainta pt. vremea petrecuta in ceea ce zici ca a fost viata ta. eu ti-am sups-o mai demult prieteneste: aia n-a fost viata, a fost chin cu fata de placere. la fel ca si fructul din care au mancat Adam si Eva, pt. ca in final asta le-a adus, suferinte. de aia tu suferi acum, insa n-ai sa recunosti asa ceva niciodata fiindca tu crezi in nevinovatia ta. auzi, dupa ce inventeaza acuze se lauda ca s-a masturbat cu gandul la o oarecare femeie crezand ca atrage simpatii... iar aici nu e vorba de Alice, ci de un principiu general. piei din fata noastra, incornoratule si smolitule, du-te in pustia din care ai iesit, scorpie cu fata umana! sa mai vii pe la noi numai dupa ce vei fi trecut prin cateva sedinte de exorcizare.
just me
#19427 (raspuns la: #19412) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Shooting star - de Little Eagle la: 09/08/2004 20:00:38
(la: Vedete fara fitze)
He,He,Hey Daniele,
Every dog has his day.Ar mai fi o zicala scoasa pe acilea de un artist ce am cunoscut,Andy Warhol:"Everybody is entitled to 15 minutes of fame."
eu as spune o zicala de-a mea:"Faima este o exaltare a eului uman."
De ce zic de faima?Pt. ca e mana-n mana cu a fi un star,vedeta in domenii diverse ce intra in atentia publicului din lume.

Fitzele?They come with the teritory.Nu se poate altfel,inca o exaltare a vanitatii umane,pt. ca esti faimos si ce bine te simti mergand pe strada si oricine te recunoaste,iti da importanta,te simti cineva,esti mai presus de oricine.
desigur ca...acest ego ce te transforma in egomaniac,la unii/unele sunt very dangerous,dar in general se intampla cu staruri mici!

Acuma,sa pun o intrebare la cafegii:
Cati dintre voi au apucat cele 15 minute de faima in viata?
Fiti onesti.Mereu primesc vorbe de la voi cum ca scriu multe despre mine,dar daca am ce scrie si am trait unele experiente prin care voi nici prin vise n-ati trecut macar,de ce nu?E oare o greseala sau....imi dau aere si fac fitze de vedeta?

Timp de 11-12 ani am fost artist profesionist in comic books industy,in fiecare an am fost invitat ca guest artist(alaturi de cei mai mari si faimosi artisti in USA si Franta),am stat cu ei la mesele de invitati,ne-am etalat arta in original,eram cu sutele si cu miile erau amatori de arta si fani ai nostri.
Vindeam desene ori picturi si vindeam si semnaturile noastre ca autografe.
Uneori nu doream sa cerem bani de la copii,ci doar de la maturi,dar am semnat personal mii de autografe in acei ani,si cel putin mergeam de 4-5 ori la conventii ca invitata de onoare si artist!Am avut mai mult de 15 min. de faima....
Pot spune ca m-am simtit tare bine fiind faimos!!!!!Mai ales cand cineva (colectionar)ca Tim Robbins+Susan Sarrandon,sau Patrick Swayze,se opresc la masa ta si admira arta ce faci,iti spune ca citeste revistele la care lucrezi si-ti admira arta si vrea autograful tau si chiar iti cumpara un desen in creion sau tus....oare nu te gadila putin la ego asta???

Esti un super star!Cei dintre voi care nu ati avut astfel de experiente,nu stiti ce vorbesc,dar discutati ca si cum ati fi atot stiutori.
Cine dintre voi a fost luat in cravasa si primit castane in cap de la Robert de Niro????Si credeti ca mi-a fost jena de faptul de a fi roman cand ma alerga prin atelierul unui artist,f. bun prieten (american)ce mi-a fost de altfel nas la nunta,si cand ma prindea in cravasa imi zicea:"Oh you crazy romanian.Bloody vampire."la misto,si asta pt. ca de cum il vedeam ii ziceam:
"You're talking to me?...Are you talking to me.?"Cine a vazut Taxi Driver stie ce vorbesc.

Oare nu te simti mare cand astfel de HUGE STARS in lume iti dau o importanta?Si sa stiti ca Bobby e f. modest!!!!!!Ori Martin Sheen,care mereu imi zicea ca-l fac sa rada,pe el l-am cunoscut demult fiind la niste demonstratii impotriva lui Bush senior si asta de azi,un mare democrat si chiar a fost arestat de cateva ori pt. parerile lui!

Ii spuneam mereu:"Martin,...should never get off the boat..."cine a vazut Apocalypse now stie ce spun acum.
Il facea sa rada,mereu interesat in Romania si credeti-ma ca am fost un f. bun ambasador al ei cu acesti oameni.
Dar unii din voi ma criticati mereu,ma puneti la zid,dar ce sa fac?Vorbesc si eu despre mine,imi pare rau ca voi nu aveti nimic de spus,pt. ca vietile voastre n-au fost asa de pline de sare si piper ca a mea.Sper sa aveti candva sansa la cele 15 min. de faima si mai vorbim atunci,okay?

Un alt om interesant si desigur faimos cred ca si pe Marte, de ar exista locuitori acolo,ar fi Keith Richards,de o modestie fara seaman!La fel David Bowie,Ozzy(cel real),David Gilmore,Brad Pitt,Alec Baldwin,(nasul meu-Bill Wray,faimos ilustrator de desene animate in USA)mi-a scris recent un email,si intre altele zis ca a avut sapt. trecuta lunch cu Alec Baldwin si Paul Stanley(pt. cei ce nu stiu,ghitaristul si vocals la KISS).

Bill cunoaste multe staruri in Hollywood,el s-a reintors in CA unde s-a nascut,din NY in 1992.El m-a introdus in NY sa-l cunosc pe Keith Richards,si desigur Bobby de Niro.

Asa ca asta mi-a fost norocul.

Pe alte dati sometimes in the future.
LOVE&PEACE,
Ozzy
































































Henri Cartier-Bresson (1908 – 2004), fotograf - OMAGIU - de ovidiusimina la: 11/08/2004 10:54:33
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
« Au fond, ce n’est pas la photo en soi qui
m’interesse. Ce qui je veux c’est de capter une
fraction de seconde du réel »

Henri Cartier-Bresson (1908 – 2004)
===================================================

Kingdoms of the world in a moment

Aug 5th 2004, From The Economist print edition
http://www.economist.com/cities/displaystory.cfm?story_id=3071607

Henri Cartier-Bresson, whose photographs defined the
20th century, died on August 3rd at the age of 95

ALTHOUGH his name was familiar almost everywhere, far
more so indeed than his work, Henri Cartier-Bresson
himself was not a familiar sight. With his alert blue
eyes and a coloured handkerchief knotted round his
neck, he would wander the streets near his home on
Paris's rue de Rivoli and seldom be recognised. One of
the greatest photographers of the 20th century was
himself rarely photographed.

In his lifetime, he travelled to all corners of the
earth, capturing images of some of the most
extraordinary moments of 20th-century history—the
Spanish civil war, the liberation of Paris after the
second world war and the funeral of Mahatma Gandhi. At
the same time he framed and preserved less famous
moments, elevating them with his genius so that they
somehow seemed to capture the essence of life itself.

His unequalled ability to seize a millisecond in time
was uncanny. In his book “The Decisive Moment”,
published in 1952, he wrote: “It is the simultaneous
recognition, in a fraction of a second, of the
significance of an event as well as a precise
organisation of forms, which give that event its
proper expression.” He was never very interested in
the technology of photography, in the effects that
could be obtained during developing and editing in a
dark room. It was all about the thrill of the chase,
the chance to seize a moment.

The man who first inspired Mr Cartier-Bresson was a
photographer called Martin Munkacsi, whose picture of
naked African boys running into Lake Tanganyika in
1931 persuaded him to take photography seriously. “I
couldn't believe that such a thing could be caught on
camera,” he said, “so I grabbed my Leica and went out
into the street.”

Between 1932 and 1935, he lived rough in Italy, Mexico
and Spain where he took some of his most memorable
images. Back in Paris he worked with Jean Renoir, a
film director, and ended up playing the unlikely role
of an English servant in the director's masterpiece,
“La Règle du Jeu”. He was a prisoner-of-war for three
years, and after the war was one of the founders of
the Magnum agency, a trail-blazing photographers'
co-operative. In 1948 he went on the road again,
mostly to India and China (in time for the fall of
Chiang Kai-shek), in an age when the images of
photojournalists like him filled the pages of picture
magazines that were, in the pre-television era,
hungrily viewed by millions.

Unassuming genius
For the last quarter of a century, Mr Cartier-Bresson
eschewed photography, taking only the occasional
snapshot of friends and family, and turning his
attention to drawing. (He trained originally as a
painter, his early work influenced by his friend, the
surrealist artist Max Ernst.) He maintained that he
scarcely wanted to discuss photography any more. “It's
like when you're divorced”, he said, “and people keep
asking about your former wife. There's something
indecent about it.”

He settled into a quiet life in France—in Paris and in
the small house that he owned for some 30 years in the
Lubéron, a region in the south of the country, to the
east of Avignon. And there he died on Tuesday August
3rd, just less than three weeks away from his 96th
birthday.

Mr Cartier-Bresson always said that to be a great
photographer you had to be unintrusive. “For me,
photography is very much a physical pleasure—it's like
hunting, except that we don't kill.” At the height of
his career he would stalk his subjects, and his quarry
would often be unaware that it had been captured on
film. His desire to remain out of the limelight stayed
with him to the end, including his wish to hold back
the world's photographers from the funeral of one of
the greatest of them.

His funeral was a private affair attended by some 50
family and close friends. Only after it had ended did
the French Ministry of Culture make an official
announcement of his death. And the next day, August
5th, many of his most famous images were splashed
across the front pages of newspapers the world over: a
woman slapping an informer she recognises at a
deportation camp in Dessau in 1945; Muslim women in
Srinagar, Kashmir, praying to the sun as it rises over
the distant Himalayas; and a French family picnicking
by the River Marne in 1938, almost a last pre-war
moment of stillness.

Of Mr Cartier-Bresson's death, President Jacques
Chirac said: “With him, France loses a genius
photographer, a true master, and one of the most
gifted artists of his generation.” But it is not only
France's loss. Mr Cartier-Bresson's fame, which grew
despite his efforts to avoid it, reminds a much wider
world of its persistent admiration for unassuming
genius, and of the dwindling stock of targets for that
admiration.

================================================

La famille d'Henri Cartier-Bresson, la Fondation Henri
Cartier-Bresson, les photographes et l'équipe de
Magnum Photos ont la tristesse de vous annoncer le
décès d'Henri Cartier-Bresson le 3 Août à 9h30 dans sa
maison du Luberon.Les obsèques ont eu lieu dans la
plus grande intimité. Un hommage sera organisé à sa
mémoire début septembre.
================================================

Mai multe informatii referitoare la persoanlitatea si opera lui Henri Cartier-Bresson puteti gasi pe site-ul MAGNUM Agency, fondata de HCB. Adresa este http://www.magnumphotos.com/c/ , asa cum s-a mai spus pe acest forum de discutii. Intr-adevar, acolo putem vedea cu totii niste fotografii. Adevarate...

din Bucuresti, un biet ucenic intr-ale fotografiei, Ovidiu SIMINA
11/08/2004
To steal your face. - de Little Eagle la: 13/08/2004 03:33:06
(la: "Muzica, mp3" sau "Asa cum nu fur sampania din supermarket...")
Odata Lars Ulrich a zis despre inceputurile grupului Metallica(compozitor si baterist):"Eram 5 la inceput si dormeam toti intr-o camera.Scriam muzica si eram mereu dati afara din apt. ...prea zgomotosi ...si din nou pe drumuri in cautare de alt apt.....
Nu aveam bani decat sa nu fim ametiti de foame...mancam zilnic ceea ce numeam intre noi'hand baloney sandwitch."..adica...parizer fara paine direct asa cum il cumperi la alimentara si e si cel mai ieftin!Ce vrea sa spuna e ca neavand bani de paine,erau palmele mainilor ca niste felii la parizer,e o expresie pe acilea ,nu stiu cati au auzit-o sau o stiu,reprezinta total saracie umana!.Am mancat si eu destule astfel de sandwichees...la inceput...

Ei au dreptate .NU este vorba de arta pt. arta si arta pt. bani sau bani pt. arta ci de bun simt.Daca lumea te fura ori te copiaza ori nu tine cont de royalties,apoi e rau!.Credeti voi ca mi-ar conveni mie personal sa fie cineva care sa ma copieze si sa faca bani fara permisiunea mea?Ori a companiei care detine drepturile?

Sa-mi vad arta copiata intocmai,deci furata ?Nu as da in judecata?Atunci ce rost are TM,copyright etc?Ajungi sa plagiezi!Este corect?NU!
Ca te inspiri si folosesti un stil al unui artist sau muzician e altceva cand ori aduci ceva nou ori spui ca e inspirat si realizat in stilul lui cutare,dar cand aduci in arta stilul tau personal nimeni nu se va supara,pt. ca nu e un carbon copy!

Parca Beatles sau the Stones de ex. n-au avut puternice influente in muzica lui Muddy Watters de ex.Ori John Lee Hooker...????

Dar daca furi atunci trebuie sa platesti,nu am trait ca un sarantoc si am mancat si supa saracului la coada ca mai tarziu cineva sa -mi fure arta fara sa ma plateasca pt. faptul ca azi el/ea trage foloase de pe urma mea si nu mananca parizer gol fara paine!

Cum am mai si scris,si Daniel are dreptate,daca ai acordul autorilor,atunci o poti face.Am fost furat destule ori din arta mea,multi au reprodus direct si fara jena,intocmai(Tattoo parlors de ex.)desene si picturi de-ale mele publicate,dar apoi,au fost corecti si mi-au dat un procent f. bun din profituri.Si nici NU am stiut macar ca-s furat!!!M-am trezit cu scrisori si cecuri acasa.Oameni corecti insa!

Odata prin 1974...era un grup f. mare si faimos...Pink Floyd,ce mult i-am indragit dar oare cine din lume?
Nu au scos inca "Wish you were here"(abia in 1975)dar initial dorisera sa faca un experiment,daca cineva din voi isi aminteste?

Sa creeze albumul in 1 singur exemplar si sa fie distrusa matrita inregistrarilor,sa devina un UNIC album cu muzica....exact precum o opera de arta in original,o pictura,sculptura,cladire,catedrala celebra in lume si sa fie gandita la un pret de 1 milion$,eventual la licitatii se ajunge la mai multe milioane.

Dar cine-si aminteste,eu cred ca a fost unicul grup din lume cu ideea asta!!!!
Roger Watters...un geniu.

Dar astea am avut de comentat si ca de obicei...mereu vin cu altele in pus,sper sa nu ofensez pe nimeni.

LOVE&PEACE,
Ozzy





























Alright now. - de Little Eagle la: 15/08/2004 21:38:42
(la: Casuta Postala A Lui Ozzy/Ovi)
AAAAAALLLLLL ABOOOARD HA!HA!HA!

The crazy train is ready now,boys and girls,wellcome to the show that never ends!Step inside my magical mistery train and world,and ride with me,the conductor,Ozzy/Ovi,I'll take you to places never seen before so .......

Wake up and I wanna see your hands up in the air!!!!
I wanna see the earth cracking ...I can't fuckin'here you!You ain't loud enough for me...!What are you? A bunch of pussies?Put some balls into it !C'mon,let-s go now!Clap your hands!
I LOVE YOU AAAALLLLLLL!!!!!

Si incep cu prezentul,cu azi de exemplu(boy,sunt sau nu poet cu rima?).
O vreme nasoala as zice de cacat,ploua,Marilyn a scos cacanarii de pisici afara
in gradina,am urmarit putin Tv olimpiada ne place mult,romanasii sunt si ei prin Grecia,ieri am vazut ceva soccer(fotbal)si spada,domne ce transpusi eram si desigur vroiam ca italianul sa-l bata pe ungur si a facut-o de am sarit in sus amandoi ca nebunii,sa nu uitam,iubesc Itali si italienii si soarta a facut sa am o sotie italianca.

Luna asta n-a fost mult de lucru pt. mine asa e vara,slow dar tot castig bine.
De aceea am acest timp liber sa scriu si trag de el pana nu vine marea furtuna cu sep....de comenzi.
Acum exact 1 sapt. am fost la un party(ziua de nastere a agentului meu,B.J)
am fost cam 60-70 persoane invitati,el are o mansion in Montclair(N.J)cu 7 dormitoare,coloane la intrare,etc.om cu banet.Si cu mari relatii....

Erau manechine de mode,colegii mei de arta si prieteni totodata.B.J.si Hildy(sotia lui)au primul copil,5 luni un baietel f. sucar deja.Ei sunt la 31 ani ca varsta si vor mai avea altul anul ce vine.

Si acum,siropul si salt&pepper to the story,I can't fuckn'heeere you...raise your hands for God's sake,c'mon,lets shake the earth now....
Domne si eu credeam ca sunt un old fart si fetele nu se mai uita la mine....
3 gagicute de 20-25 ani au vrut sa aiba sex cu mine acolo!!!!Una ma alerga si zicea,macar un blow job,alta ma pipaia la cur si ma invita sa merg afara in boscheti,alta zicea ca sa mergem la W.C.si erau...good looking!Una era manechin de mode la ELLE magazine si era asa de frumoasa ca mureai!!!!
Dar le stiu deja...plastic women!
Sex pe moment si maine nu le mai vezi .Am ...baut si m-am facut praf!!!!!

Gagicile,STIAU ca-s casatorit,au vorbit cu Marilyn si totusi se dadeau la mine ...va dati seama ca as fi putut avea ...3 femei intr-o seara?Si AM REFUZAT,s-au sucarit pe mine,dar le aratam cu degetul pe Marilyn si le ziceam:That's my girl!
In trecut....ohhh boy,sa nu credeti ca nu am visat la aceste fete,dar sunt prea loial fetei mele sa o insel si desigur i-am spus totul!Mai era un rusnac din Moscow care era homosexual si ma atingea pe mana mai mereu si imi facea avansuri sa -mi dea un blow job......l-am refuzat si pe el.

Domne,am eu 49 ani pe 3 Sep.ce vine,am fire albe in parul lung,si desigur port ochelarii stil Ozzy,trimisi de Sharon,4 perechi,am codita la par si tot atrag fete .....

Lumea acolo la party credea ca-s un star!Si oare nu sunt?
A doua zi,merg sa fac piata la supermarket(shoprite)si o fetita de 16 ani ce lucreaza vara in vacanta sa faca extra cash(multi elevi de liceu fac asta aici) si era cashier(la cassa)cade pe jos cand ma vede(frumusica foc)si imi zice ca la 2PM iese din serviciu si ca daca vreau...o pot astepta la intrare...vede ca am VERIGHETA pe deget si totusi vrea sex cu mine.Imi poate fi copil for God's sake si as intra si in cacat fiind minora...domne,nu stiu...fetele de azi,sunt altfel dar nu prea mult schimbate de cele ce am cunoscut in tineretea mea,in Ro. sau USA.

Deci orice fac ,vreau sa traiesc o viata reclusiva si calma acum,tot dau peste aventuri aiurite mereu.Azi ..pare o zi calma....oare?Sper!
Fug de lume dar lumea ma ajunge din urma si ma prinde.
Marti merg la Dr. familiei ca de obicei,pt. consult total si la fiecare 3 luni fac asta...am probleme mari cu sanatatea...m-am refacut mult dar mi-au trebuit 4-5 ani sa ajung la asta.

Cu 9 sapt. in urma insa,asa cum stiti,iar m-am apucat de bautura si drugs(only cocaine...parca nu-i de ajuns!!!) dupa o pauza de multi ani...e greu sa te lasi domne...f. greu!!!
M-am lasat iar de ele si de fumat tigari(marijuana la fel)De fapt zace o gramada de marijuana in frigider(e locul unde o mentii bine,pt. cine vrea sa stie)in cutie de metal si NU m-am atins de ea!marilyn mai fumeaza uneori la pipa,nu joint(adica rulata la hartie).Cati din voi n-au fumat macar odata?C'mon,don't gimme the bullshit!!!

Adica...."I smoked but not inhale"?Who are you foolin'maan?

In fine,deci nu mai beau nu mai fumez nimic,nu mai pun nimic in nas!Dar e greu sa te faci bine si Dr. DeNoya a gasit ca-s okay cu inima(ca tensiune...o aveam asa de mare ca omu'se mira ca mai traiesc....)am chiar aparat in casa de masurat,electric si zilnic ma controlez.

La fel si cu ficatu',colesterolul,eram pe duca dar cred ca sunt si azi....I cheated death cred 7 times....nu prea cred eu c-o s-o mai pacalesc....dar asta-i viata!Odata tre sa si mori,nu?
Sper sa apuc sa scriu destule in 2-3 ani si daca nu apuc,din nou,cer la toti ce citesc astea sa pastreze ce am scris pana acum,mai ales admin si Daniel.

In fine,deci remember,life is beautiful,live it to the fullest,traiaste clipa oricare ar fi ea.
Si deci acum Lila(Marilyn si sa stiti ca asa o numesc in intimitate),e in gradina cu Pooghee(pisica femela de 3 ani)si curand se va duce la maica-sa pt. 2 ore.
Bebitsa,motanul de 13 ani e in casa si doarme la picioarele mele.

Azi am si gatit(eu sunt bucatarul....barbatii sunt cei mai buni,cu mici exceptii femeile,nu ma luati la pietre ci sarutati-ma),ieri am mers la Jason,un f. bun amic grec(28 ani)ce e proprietar la un restaurant pescaresc,taica-su Pete l-a pus sa fie boss.Saptamanal merg sa cumpar peste proaspat(orice vreau)
si mereu imi da in plus(pe gratis)ori sardele ,nu la cutie ci crude,masline
pesti micuti de prajit in faina sau malai,scalops sau clams fresh!

Toti,oameni colosal de draguti si prietenosi si saritori.II dau si eu uneori o sticla de vin francez sau italian si chiar romanesc...pe aici exista unul rosu(Merlot si Sauvignon) si alb(Chardonais)numit...VAMPIRE,ati auzit de el?E f. bun si cheap,cam 7 $ sticla.

Azi ,mai tarziu iar la olimpiada si revedem ....Apocalypse Now,avem o mare colectie cu Marlon...I really loved so much that man....!!!!!!!!Si ca om dar ca actor...poate fi egalat?
De Niro,Pacino si cati altii...daca ei au zis ca Marlon IS GOD(in actorie)atunci au sau nu dreptate?

Sex am avut ieri si miercuri trecuta deci cam asta e ,de 2 ori pe sapt. sex,poate nu mai este de aproape 2 ore si a ajuns la 30 min. dar la 49 ani cati avem amandoi,nu-i chiar o rusine....la inceput....Lila trebuia sa se duca la Dr. ginecologic pt. ca avea cistita si dureri si i-a zis ca prea mult sex nu-i bine....e adevarat!Si NU-s deloc John Holmes,I-m average!!!Nu conteaza marimea si lungimea ci ce faci cu ea.
Ala a avut cam 10000 femei,eu doar poate 90...si toate le-am facut fericite.
Bill Wyman(a auzit cineva de el?Basistul de la Rolling Stones?A auzit cineva de Stones?formula veche inca din anii 60,)a avut cam 1000 femei in viata lui....sunt MIC in comparatie cu el sau Holmes.

Dar am avut si eu talentele mele si femeile fericite avand sex cu mine.
In fine.Despre sex altadata.
Curand spre mijlocul lui sept. mergem cu frate-meu de sange Vern(indian Navajo)sotia lui(Vern are 44 ani,par lung pana la brau in coada si e artist plastic f. bun si vinde pictura lui ce o face in traditia indiana...eu i-am dat aceasta sugestie cu 16 ani in urma),deci cu ei si altii cherokee,comanchees,Lakota,Iroquois,shoshonees,ne vom aduna la un Sundance (un ceremonial de rugaciuni si dorinta de LOVE&PEACE pt. intreaga lume)in upstate N.Y.

The elders se vor ruga si pt. mine,si sa stiti ca Dr. nu stiu nimic....ei stiu pastile...indianul stie plante si ierburi si rugaciuni la Wakan Tanka(Great Spirit of the world).
NU oricine e primit in randurile lor.Despre ei alta data,am scris destule acum la chapter 1.

Revin candva,don't forget...
LOVE&PEACE
Ozzy





























































































































































digital vs analog - de Dinu Lazar la: 25/08/2004 00:51:09
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Domnul Buzoianu are perfecta dreptate.
Ce ma mira pe mine este atitudinea unor confrati aflati pe orbita prin jurul fotografiei, care cred ca dind bani multi pe scula lu peshte vor face poze mai bune, si care cred ca digitalu`, pentru ca pare simplu si ieftin, permite mai multor suflete sa acceada la maiestria in fotografie.
Mie mi se pare incredibil.
Asistam pe de o parte la o usurinta incredibila de a obtine imagini tehnic relativ corecte, si pe de alta parte la o incredibila avalansa a neprofesionalismului, prostului gust, kitsch-ului si lipsei de valoare in imaginea fotografica editoriala, clasica si utilitara - cel putin la noi in tara.
Ar fi mai multe de discutat...
La noi in tara taxele sunt foarte mari; la aparate foto, ele fac sa se dubleze pretul fata de Europa, si sa se tripleze fata de SUA; cine a facut magaria?
Alesii.
E democratie?
Cica este...
Atunci ce face romanul?
In loc sa se adune, sa faca miscari de protest si sa convinga clasa politica de ineptia asta, cei mai multi cumpara aparate furate, la mina a doua sau aduse eludind legea vamala si distrugind afacerile ce s-ar putea crea.
La noi se vind legal la ora asta de 5 ori mai putine aparate digitale decit in Ungaria, care are de aproape 3 ori mai putina populatie!
Tot asa, toti fericitii aici vorbitori de ieftinaciune digitala nici nu se gindesc sa dea 39 de milioane de lei pe suita Photoshop CS sau macar citeva milioane pe Windows - si atunci sigur, e eftin sa faci poze digitale.
Si ar mai fi si alte aspecte...
Uitam cumplit ca toate ustensilele, softurile, accesoriile, sunt elemente perene si neimportante pe linga intelegerea actului plastic, al mesajului imaginii, pe linga elevatul amestec de lumini si umbre care fac o imagine buna, si care amestec nu il face aparatul oricare ar fi el ci ochiul care a vazut multa pictura si fotografie si mina care a dat mii de pagini... fotografia este totusi un act cultural si nu o frecare a unui aparat sau a altuia...
Dar stiu maimulti fotografi dimbovitzeni care nu au citit niciodata nici o carte, cu exceptia celor de vizita... si atunci ce sa vrem...
#20299 (raspuns la: #20221) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...