comentarii

exemple de copii discriminati din cauza situatiei materiale


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
situatia materiala pe care o - de dana_white_flag la: 08/07/2006 08:06:36
(la: Subiect delicat: PENSIA ALIMENTARA)
situatia materiala pe care o prezinti este mai mult decat decenta (ma refer si la salariu si la pensia de intretinere) ... poate ar fi cazul sa faci mai putin tam-tam si sa te ocupi de cresterea copilului in liniste ... ca ai cu ce ... succes!
"There will be no white flag above my door" - dido
pentru a399 - de cuget la: 27/01/2006 18:29:43
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
nu e inca sot, ci in devenire. de aceea vreau sa ma informez ca sa stiu la ce sa ma astept in continuare, sa nu-mi fac iluzii degeaba. si asa inarmata cu cunostintle necesare, sa pot face fata (sper cu bine) oricarei situatii. nu imi este frica de nimic. vreau sa-l ajut cat pot. in ce consta ajutorul ? : in sprijin moral, in mangaiere sufletasca, depasirea crizelor psihice si fizice prin care trece. ce primesc eu? numai faptul ca pot sa ajut ma face fericita, eu in asta imi gasesc echilibrul si linistea. altfel mi se pare ca traiesc degeaba. nu va faceti probleme ca am si o carera.. profesie frumoasa...copii foarte bine , am situatie materiala buna proprie, deci nu sunt mantata de interese meschine..
el are nevoie de acest sprijin din moment ce l-a cautat toata viata, si mi-l cere .
si i-l voi da cat imi sta in putinta...
sa stiti cu totii, ca numai femeile au aceasta capacitate si rezerva enorma de energie de a se darui si de a-i ajuta pe cei apropiati ...de care au nevoie in general barbatii ...nu degeaba se spune ca in spatele oricarui barbat puternic sta o femeie puternica...

numai bine.
#102457 (raspuns la: #102410) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mazariche - de zaraza sc la: 10/07/2009 10:15:06
(la: PARFUMURI)
Pe mine ma enerveaza lucrurile astea femeiesti care trebuie cumparate. N-am folosit parfumuri, intai ca nu le-am considerat un accesoriu obligatoriu. Apoi, din cauza situatiei materiale, imi ziceam ca deodorantele au miros si ele! Pana a inceput sotul sa ma incurajeze sa imi caut un parfum potrivit, ca daca ma apuc sa caut, sunt foarte exigenta, nu vreau sa fie deloc dulci. Partea proasta e ca nu-mi permit scumpe.

#460488 (raspuns la: #460262) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O perspectiva istorica asupra Romilor - de Rakoczy la: 09/01/2006 21:59:27
(la: Un stop cadru in mentalul colectiv al tiganilor)

Perspectiva Istorica

Rromii au venit in Europa ca o natiune unita prin limba, cultura si origine, dar in grupuri mici si raspandite pe o arie mare. Prin urmare, rromilor le-au lipsit mijloacele prin care alte populatii isi apara interesele. Ei nu au avut putere politica sau militara, o religie a lor sau un teritoriu cu care sa se identifice.

Asocierea cu amenintarea islamica, pielea lor inchisa la culoare si stilul de viata nomadic au creat inca de la inceput o imagine negativa despre rromi in mintea europenilor. Rromii practicau ghicitul ca ocupatie si foloseau blesteme pentru a se razbuna (pentru ca nu puteau folosi alte metode mai "conventionale"), astfel incat ei sunt asociati cu magia neagra, lucru deosebit de grav in societatile europene aproape paranoice cu privire la religie din evul mediu.

Toti rromii – unii mai mult, altii mai putin – au pastrat traditia "puritatii" si "impuritatii" din India, care impune pastrarea distantei fata de gadje (non-rromi) – lucru care in mod sigur a contribuit la formarea unei imagini incorecte despre rromi si a impiedicat comunicarea dintre rromi si restul populatiei. Gadje au fost vazuti ca "impuri" datorita modului lor de viata si ignorantei lor cu privire la codul celor "pure" si "impure".

Datorita stilului lor de viata si discriminarii, rromii nu au avut pentru mult timp acces la sistemul judiciar si nu au putut sa-si apere drepturile sau chiar sa-si exprime punctul de vedere. Minoritatile germana, maghiara si evreiasca au avut si au un stat care sa-i sustina si sa le apere interesele, spre deosebire de rromi, care nu au avut pe nimeni.

Istoria a aratat de nenumarate ori ca natiunile opresoare simt nevoia sa ii invinuiasca pe cei opresati pentru situatia creata. Nazistii aveau explicatiile lor pseudo-stiintifice cu privire la inferioritatea unor rase. In Africa de Sud in timpul apartidului (care a disparut acum mai putin de 15 ani), albii motivau opresiunea negrilor pe motive religioase, considerandu-i o rasa mentionata in biblie ca pacatoasa si deci condamnata de insusi Dumnezeu la servitudine. Multi in Romania considera ca discriminarea rromilor este vina lor: ca fura, ca nu se spala, ca nu se duc la scoala, ca tara e a romanilor cine i-a pus sa vina aici etc. Aceste prejudecati sunt pur si simplu false. A da vina pe victima este un proces cunoscut si studiat de psihologi, dar rareori recunoscut ca atare la o scara asa de mare ca intreaga populatie a unei tari.

4 Prejudecati Clasice

Ca orice minoritate, rromii sunt usor de categorizat. Cateva exemple de unguri care au refuzat sa vorbeasca romaneste in Transilvania au dus la povesti de genul ca toti locuitorii anumitor localitati refuza sa vorbeasca romaneste; cateva exemple din mass-media de rromi care fura au dus la generalizarea ca toti rromii fura. Cand non-rromi fura miliarde din buget si saracesc intreaga tara, vina cade pe ei personal. Cand un rrom fura o gaina pentru a-si hrani familia, vina cade pe el dar in acelasi timp si pe toti rromii.Datorita codului celor "pure" si "impure", rromii pastreaza norme stricte ale igienei, in masura posibilitatilor materiale. Prejudecatile de genul "rromii nu se spala" se datoreaza deci culorii pielii sau situatiei materiale.

Sistemul scolar refuza (desi lucrurile sunt in schimbare) sa recunoasca rromii ca o minoritate culturala cu interese si nevoi diferite de cele ale restului populatiei. Aceasta, asociata cu motive economice a dus la situatia educationala cu care se confrunta rromii astazi. Un alt factor este discriminarea la locul de munca. Un rrom, chiar educat, are putine sanse de a primi posturi de conducere. Educatia pur si simplu nu este vazuta ca o modalitate de a reusi in viata pentru rromi.

Desi rromii sunt cetateni romani si teoretic egali cu toti ceilalti, au fost prezenti in Romania de peste 600 de ani si majoritatea au ca limba materna romana, ei sunt inca vazuti ca straini pentru simplul fapt ca arata diferit. Un alt lucru ignorat este ca multi rromi si-ar fi continuat migratia spre centrul Europei daca nu ar fi fost tinuti in sclavie in Tarile Romane (ca dovada faptul ca multi au plecat dupa abolirea sclaviei). Rromii sunt vazuti ca invadatori, cand situatia este exact invers: ei eu fost obligati sa ramana pe teritoriul tarii noastre.


Concluzie
Ne aflam intr-un cerc vicios de discriminare, lipsa de respect, lipsa de interes, lipsa de intelegere din partea romanilor care duc la saracie, care duce la cresterea criminalitatii si la lipsa de educatie scolara in randul rromilor, care duc la mai multa discriminare, lipsa de respect...

Aceste prejudecati persista si pentru ca este nevoie de un tap ispasitor, in special in conditiile economice dificile in care se afla tara noastra. Spre exemplu: Romania nu are o reputatie prea buna in Vest. Motivele sunt complexe si in general greu de izolat. Totodata, ele sunt greu de acceptat. Rromii insa sunt usor de invinuit pentru aceasta, pornind de la cazuri izolate de genul "rromii au mancat lebedele din Viena". Odata ce rromilor li s-a atribuit acest calificativ, mentalitatea este greu de schimbat. Cine e interesat de rromii care nu fura? Cine este interesat de rromii care fac cinste tarii noastre peste hotare? Nimeni. Mass-media exploateaza interesul populatiei cu titluri ca un tigan a "furat" si prin aceasta contribuie la continuarea acestui cerc vicios, deoarece majoritatea populatiei primeste informatii despre rromi din mass-media si nu de la rromi. Rromii pe care ii vad oamenii nu sunt, in general, reprezentativi: un cersetor rrom sau un copil al strazii este mai usor de vazut decat un copil rrom care se duce la scoala. Multi rromi care au un statut social si economic mai ridicat nu spun la toata lumea ca sunt rromi pentru ca prin aceasta nu au nimic de castigat si multe de pierdut.

Istoria rromilor este un incredibil sir de persecutii si discriminare. Cauzele care au dus la situatia economica si educationala a rromilor din ziua de astazi, precum si cele care au dus la discriminarea cu care ei se confrunta sunt mult mai multe si mai complexe decat cele prezentate aici. Ele trebuie recunoscute si intelese, atat de rromi cat si de restul romanilor, pentru ca cercul vicios in care ne aflam sa fie intrerupt.

om - de Cassandra la: 08/08/2005 16:07:13
(la: Demnitatea vietii, demnitatea mortii)
Sorry, e vina mea am inteles gresit.
Vad ca intrebarea "ce ii separa pe cei care accepta si cei care nu accepta eutanasia" ne-o pasam unul altuia :) Nu mi-e clar raspunsul tau, dar am sa-ti spun ce cred eu.

Cred ca nu exista un singur raspuns la aceasta intrebare, cel putin nu exista un raspuns simplu. In viata fiecarui individ exista conjuncturi care ne influenteaza deciziile intr-un fel sau altul. Cristopher Reeve (ca mi se pare trist dat fiind povestea sa sa-i spun "superman") spre deosebire de Ramon a suferit accidentul mai tirziu cind avea deja o situatie materiala buna, faima, copii, nevasta. De fapt el a afirmat ca renuntase la intentia initiala de a se sinucide din cauza sotiei sale care l-a sprijinit in fiecare moment. CR din putinul pe care il stiu despre el avea o mentalitate si un mod de a privi viata destul de diferit de cel al lui Ramon. El spera si indraznesc sa spun ca spera chiar imposibilul ceea ce l-a facut sa investeasca o gramada de bani intr-un anumit domeniu de cercetare. Dar vezi el isi permitea sa spere pentru ca avea posibilitatea sa-si alimenteze visele. Ramon era mult mai realist, in plus nu avea posibilitatile economice si faima lui CR. Ma gindeam daca Ramon cu situatia lui CR ar fi renuntat la dorinta sa de a pune fin vietii. Poate ca da dar e la fel de posibil sa nu, si e probabil ca el sa-si fi folosit banii in alte scopuri.

Vorbind in general cred ca la baza deciziei unei persoane sta in primul rind caracterul persoanei respective, care la rindul sau este determinat de incarcatura sa genetica si apoi de modul in care s-a format pe parcursul vietii. Este vorba de educatie, cultura, modul de a privi viata, curaj (eu cred ca alegerea constienta a mortii cere mai mult curaj decit alegerea vietii in astfel de cazuri), realism etc dar si de momentul vietii in care trebuie luata decizia si de respectiva situatie sociala si economica. Ar fi multe de spus aici si tema e interesanta. Ideea principala ramine insa daca trebuie sa existe un sistem legal care sa satisfaca dorinta celor care in mod voluntar si constient aleg calea fara de intoarcere.
Tu/voi ce credeti?
#64010 (raspuns la: #63686) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De ce am ales sa emigrez - de canaris la: 12/01/2004 20:11:41
(la: De ce ati ales sa emigrati?)
Pentru un motiv foarte simplu... Care ar fi acela? Banii? Casa? Masina? As fi ingrat sa nu recunosc ca m-am gandit si la acestea...Cine nu-si doreste sa aiba propria casa? Cine nu vrea sa aiba o situatie materiala buna? Insa principalele cauze care m-au determinat sa ma dezradacinez, sa-mi las parintii, casa si prietenii si sa plec peste Ocean, in Canada, au fost DEZINTERESUL statului roman pentru cetatean, LIPSA DE PERSPECTIVE si LIPSA DE RESPECT SI TOLERANTA manifestate de catre concetatenii mei, de la vladica la opinca... Chiar si daca esti plin de bani, ai casa, masina, post bine platit, tot in tziganie traiesti... te vei lovi zilnic de functionari indiferenti, "bronzati", vei circula pe strazi murdare, vei fi sfidat mereu de catre conducatori (indiferent din ce partid ar face parte ei), ti se va cere mita pentru operatie, pentru un post bun, pentru atatea altele... Iar lucrurile astea nu vor disparea peste noapte... oricat te-ai lupta cu ele, n-ai nici o sansa de reusita. Si asta pentru simplul fapt ca mentalitatile nu se schimba cat ai bate din palme... trebuie sa treaca zeci de ani pana atunci, sa se schimbe generatiile... Daca eu as fi putut suporta, nu acelasi lucru il doresc pentru copilul meu. Macar el sa nu fie nevoit sa suporte ce am suportat eu...

Despre intoarcere nici nu poate fi vorba... Nici aici, in Canada, nu-s toate perfecte, dar - vorba tipului cu jurnalul de pe internet - macar aici exista oameni care se lupta pentru asta! Nu vreau nici sa incurajez, nici sa descurajez pe romani sa emigreze. Fiecare va percepe Occidentul altfel; unii se vor integra mai repede, altii-mai incet, altii-deloc. Asa ca fiecare face dupa cum ii dicteaza constiinta. Sa aveti noroc!

home sweet home - de (anonim) la: 01/02/2004 21:01:37
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Draga JCC,
Este al 2lea raspuns al meu pina acum la Cafenea. Cu toate ca subiectele par diferite, eu le consider in mare masura legate intre ele.
Ultima oara cind am fost in Romania a fost in urma cu 12 ani si a fost a doua oara ,prima data a fost in 1990,pt. ca am jurat mie insumi ca nu voi pune piciorul in Romania atita timp cit Ceausescu e la putere ca DICTATOR!
Sint plecat de 23 ani in USA ca emigrant politic si cu pasaport fara cetatenie de orice fel, dar din anul 1988 am devenit cetatean american
Deci pot spune ca NU m-am simtit deloc ca ...acasa!!!
la fel a fost o experienta trista si pt. sotia mea,italiana-americana,casatoriti de 13 ani. Am avut naivitatea ca revolutia va schimba romanul... l-a schimbat dar in mai rau chiar,ce se intimpla acolo e un dezastru total in ORICE!
Politica,arte,economie,bune maniere,toti sint pusi pe capatuiala si egoism feroce de sus in jos si viceversa!
Stii cum e?E ca si cum tii in lant un ciine timp de 44-45 ani in ograda si habar n-are ca exista o lume inafara curtii si deodata se trezeste liber si sare gardul
si se pierde..habar n-are unde e dar e pus pe a descoperi ceva ....nou...si in final tot la lantul lui revine caci e ceva ...sigur ,latra MULT dar nu iese din lant!
Acasa pt. mine e America cu toate ca recent de 3 ani avem ginduri de a pleca de aici...atita vreme cit va exista Bush si Doamne fereste sa fie reales!!!!!!
Dar NU!!! NU vom alege deloc Romania,ci Italia ori Noua Zeelanda ori Australia
pt. ca ,,,cu toate ca eu pot lucra ORIUNDE pe glob avind computerul cu mine si scanner-ul si fax si printer,NU as alege niciodata Romania!
Si raspunsul e simplu: mereu m-am simtit STRAIN in tara mea de nastere,de mic copil am avut in mine acest simt ca NU apartin acelui loc,desigur ca sufletul meu a dorit sa plece de unde s-a simtit ca un prizioner.
USA e o tara vasta ce trebuie s-o cunosti si sa o vezi,fiecare tara are frumusetile ei anume,Romania la fel dar totul e intunecat de coruptie politica si minciuna!E un lucru cert ce nu trebuie uitat.
Crezi oare ca AZI in USA ma pot considera real fericit cind vad cum tara asta mare e dusa de ripa de un presedinte incompetent?Poate la un nivel mai mic in comparatie,acelasi lucru e in Romania si oriunde pe glob,dar America trebuie sa dea tonul si e timpul sa eliminam ipocrizia de orice fel ce da un exemplu prost lumii de azi.
DA,acasa sint aici in tara mea,America,dar asta NU inseamna ca daca am un nivel de trai f. bun si fac peste 10.000$ pe luna trebuie sa fiu multumit cu politica lui Bush si vendeta lui personala si cu programele lui de a distruge efectiv natura si a crea relatii total instabile cu North Corea si daca va fi reales
(sper ca NU!!)vom fi la un pas de un cataclism nuclear total!
Exista oameni f. inteligenti si capabili(democrati) ce pot schimba cursul unei istorii de viitor ce NIMENI nu doreste,nici chiar Romania ce l-a aclamat pe acest village idiot cind a fost acolo pt. 6-7 ore.
Acasa inseamna sa lupti NU pt. tine ci pt. toti ceilalti...am luptat destul cit am trait in Romania si m-am trezit singur mereu,cei mai buni prieteni ...m-au parasit sa-si apere pielea,parintii mei au suferit si ei la fel....azi deodata sint asaltat de ...fosti prieteni prin email etc.
NU vreau sa pun piciorul in Romania, si sint satul de ipocrizie, tara a devenit un fel de film prost de categoria B ori Z,cu actori prosti si scenariu idiotic.
Toti se cred 'mari"actori dar stii ca NICI prin gind NU vor avea sanse la Oscar!
Poate GeorgeW.Bush si Iliescu .
DA! Este f. greu sa dai un raspuns la intrebarea ta JCC...ideea e ca ma simt
uneori ca un calator prin timp si in final far o tara anume in trecut sau prezent ori cine stie viitorul?
Azi traiesc aici si fiind cetatean al acestei tari mare si tare,politistul lumii, consider ca e datoria mea de patriot sa opresc mersul inaintat catre ignoranta si fanatism religios protestant in numele unor sabloane precum "Familly values", "going back to familly sanctity and being against gay marriages, it's an abomination!"
CE are a face astea cu somajul enorm ,cu economia la pamint,cu reducerea ajutorului pt. veteranii de razboi,cu ajutorul medical pt. oricine si marirea preturilor la medicamente ,reducerea ajutorului social?Si altele!
La ce BUN vrei sa aloci sute de miliarde $ sa ajungi pe Marte cind cu acesti bani poti face MULTE in tara?pt. ca esti obsedat de petrol?Vrei sa dai de el pe Marte?
Si de ce NU am fi democrati si dori a scapa de acest cosmar cu numele de BUSH?Sint acasa si lupta continua mereu pt. libertate,romanii ce traiesc aici nu le pasa ,se cred liberi si au o mare aroganta si cinism dar si timpenie MARE!NU am legaturi cu romani in USA ,am avut f. sporadic si tin sa stau departe de ei,sint ....another kind of breed cind traiesc aici,in fapt NU se schimba la ei naravul deloc si NU stiu ce cauta aici in final?
Eu traiec in USA si deci nu mai traiesc in trecut,ei sint mereu nemultumiti si atunci DE CE NU TE DUCI INAPOI,ACASA???????
Nu cunosc ori auzit de nici un roman din USA care sa lupte pt. democratie in USA,poate exista si nu stiu si imi cer iertare.
Faptul ca am o situatie materiala f. buna NU inseamna ca trebuie sa ma complac in aceasta stare de jale in care e America de 3 ani! Nici nu-ti poate trece prin minte cite petitii si proteste am scris catre senat,congres si casa alba din care Bush trebuie sa plece!Ori la guvernatorul statului nostru(New Jersey).
Acasa...in Romania cit am luptat,am facut la fel fara teama ca pot fi pedepsit ca am curajul de a lupta si avea glas nu doar pt. mine dar pt. toti cei fricosi.
Acasa aici fac la fel dar am incetat DEMULT a lupta pt. Romania caci e o cauza pierduta,de aceea NU cunosc politica si personajele de teatru politic ce exista acolo si NU ma intereseaza!
Nu voi veni in Romania niciodata!
Multe ar fi de spus dar ramine pe alta data.
Din suflet ,numai bine si noroc,

LOVE&PEACE

Pt Arcturus - de Radu Herjeu la: 05/04/2004 13:10:33
(la: Ce se intampla cu romanii, cu voi?)
Eu nu sunt si n-am fost bogat. Si, totusi, nu vreau sa plec din Romania si nu-i inteleg pe cei care, decizand sa-si gaseasca fericirea pe alte meleaguri, dau vina pe Romania ca sa-si justifice (in ochii cui?) alegerea.
Si eu cred in capacitatea romanilor de a evolua si sunt convins ca multi dintre cei care pleaca ar fi putut pune umarul la asta.
Nu ma intereseaza ca ai bani. Sigur, banii sunt una din cauzele situatiei actuale a Romaniei. Pentru ca cei care nu-i au gasesc in obtinerea lor singura ocupatie si pentru ca cei care-i au uita sa-i foloseasca altfel decat in interes personal. Nu e vina ta ca parintii tai au bani. Dar, la 18 ani, va fi deja vina ta daca acest lucru va face din tine un copil de bani gata. Cred ca nu cunosti destul realitatile sumbre ale Romaniei dar cred ca, macar, esti mai putin tributar obiceiului autovictimizarii. Desi nu cred ca trebuie sa mori de foame ca sa vrei sa schimbi lucrurile. Si lucrurile se vor schimba in Romania atunci cand cineva va intelege ca trebuie sa-i educi pe tineri pentru a obtine oameni responsabili, puternici, civilizati, cu respect pentru valorile umane si mai putin dispusi sa dea vina pe guvern, ploaie si rusi. Pentru asta e nevoie de un nou invatamant, facut cu profesori pasionati, de o noua strategie culturala nationala. Si, din pacate, nu sunt suficienti oamenii care se dedica acestor idealuri fara sa caute castigul material. Putini si ei. E nevoie si de bani. Tu ai banii. Esti nemultumit... Ei bine, lasa revolta impotriva celor care au alte lucruri mai bune de facut. Pune mana si schimba ceva in jurul tau!
Apropo, Cioran "iubea romanii", aflat undeva la mii de km de ei, in siguranta.
Pt. oricine din cafenea,si mai aduceti cafea multa. - de Little Eagle la: 06/08/2004 22:30:45
(la: Pana unde merge recunostinta fata de parinti?)
Mama mia,din nou tambalau si discutii aprige.Din pacate eu sunt adept al indepentei copiilor de parinti.Uite ca eu personal pot (iar!)fi un exemplu:de 23 ani am parasit Romania,rudele toate si mai mult pe ambii parinti,si sunt singurul lor fiu,ei traiesc acolo eu aici,ne vedem la 2-3 ani adica ei vin la noi acasa aici,noua nu ne place in Ro.Si la asta se rezuma ....recunostinta mea fata de parinti.

Nu-i critic deloc,sa ai parinti ca ai mei e ca si cum Dzeu ti-a pus mana pe cap.
Niste oameni rar de gasit,adicatalea....pe la 14 ani fumam deja si beam alcool,pe la 16 aveam sex in prostie si era un du-te vino de gagicute in casa,uneori se mai si imbaiau si Tata dadea din greseala peste ele(stau si ma gandesc acum....no,I can't think'bout it...)goale in cada...cred eu ca se facea ca da peste ele...din...greseala...

Apoi cate avorturi n-au vazut...?La vremea mea,sa platesc un avort ma costa o pereche de...blugi americani,dar era ca si aurul atunci.Apoi cate nu am mai facut?Si in final mi-am luat zborul si la figurat si la propriu,spre USA,de unul singur,plecand in neant si necunoscut.

Desigur ca au fost tristi,dar mereu le-am zis ca trebuie sa-mi fac viata mea,sa fiu independent de ajutorul lor,sa -mi creez viitorul cu mainile mele.Asa gandesc eu.Si singur am facut realmente totul.De la zero absolut.

Parintii au misiunea lor in viata ta ca fiu/fiica,dar la un moment dat e prea embarrassing sa stai pe capul lor si ei pe al tau...as face o analogie cu natura,vezi cum sunt pasarile?Parintii au grija de pui,ii cresc si cand fac aripi,trebuie sa plece zburand din cuib,o vreme parintii le mai dau de mancare dar afara si cei mici bat din aripi si fac galagie ca vor si vor,si mancarea
chiar le sta la cioc,vad asta zilnic in gradina.Si totusi puii inca vor ca parintii sa-i hraneasca...pana cand,parintii ii parasesc pt. ca e vremea ca puii sa se descurce singuri.Desigur ca unii mai si mor,am vazut personal in gradina cateva pasari prinse de ereti sau vulturasi,asta-i viata si pe undeva e la fel si pt. noi ca oameni.

Tu Bubulina,faci exact asa cum iti dicteaza sufletul!Dragostea e mare si nu face discriminari de situatie materiala sau de culoare!Nu parintii decid soarta ta si a iubitului tau!Voi doi o faceti.Si la fel nu conteaza educatia si scolitul(eu personal ma cac pe scoli),ci experienta vietii si cine esti si ce vrei de la tine,restul va veni de la sine,believe me!Poate nu chiar cat ai bate din palme,dar cu rabdare treci puntea(parca asa e zicala?Am uitat).Te poti scoli singur citind, si la scoala vietii mereu ca student ,pt. ca suntem mereu indiferent de varsta!

Nu-mi plac oamenii influentabili care asculta de altii,si mai ales cand tin cont de parerile vecinilor....stii ceva Bubulino,i-as cam lua la bataie pe parintii tai,ori as pleca de acasa de as fi tu.
Daca tu ii consideri cum scrii si vrei sa fii cu iubitul tau,ce va sta impotriva?
Ori esti la mana lor,cu locuitul,bani in casa,haine scoala etc?Si atunci chiar nu conteaza.Daca iubesti e imposibil sa nu te rezolvi ,muncesti,gasesti ceva de lucru si faci studii la seral,la fel si el ar trebui,inchiriezi o mansarda,garsoniera,si in cativa ani trebuie sa va puneti real pe picioare.

Dar poate consideri ca e mai comfortabil a sta cu parintii?Atunci...te vor santaja mereu!Atunci e alta situatie intre voi,si din cate descrii,el nu are studii si situatie materiala.Asta nu e mare scofala,dar intreb:Oare e interesat si hotarat si muncitor sa faca ceva pt. voi doi,sa creeze un viitor?Ori se complace in parazitism?

Atentie,bubulinica,poate azi il iubesti,dar maine poate nu....te simt tinerica si zic sa mai astepti o leaca.Dar ca idee,sunt impotriva amestecului parintilor in viata intima si alegerile copiilor lor!You know what?Just lock them in the basement and throw away the key.

Live your life and leave them out.Mai tarziu ei vor veni la tine.

Si ce daca are alta culoare, etnie?Indiferent ce culori avem pe noi si in piele,fii sigura ca avem acelasi sange rosu ce ne curge in vene si acelasi suflet.

LOVE&PEACE,
Ozzy
"Mitakuye Oyasin"(We are all related/Lame Deer)





















































































































































Apoi cate avorturi n-au vazut ?Sa faca gagica un avort ma co






















Cat de taios e sentimentul ratarii?!!? - de valico la: 24/09/2004 16:32:12
(la: Cat de taios e sentimentul ratarii!?)
Draga Myriam,
Se pare ca sunt multe persoane care impartasesc macar o parte din trairile tale.Nici eu nu sunt foarte departe de asa ceva. Am plecat din Ro in Ireland acum 3 ani, satul ca si tine de munca de birou.(Lucram in Logistica la o multinational'),si sperand sa vad cu ochii acel "vis occidental".Asa ca am renuntat la o pozitie sociala, la o cariera, pentru a incerca ceva nou, poate pentru a castiga mai mult si mai repede!
Acum asta suna cumva a lacomie, dar la vremea aceea nu am simtit asa.
Eram satul de coruptie,etc, si mi s-a parut o ideea super!
Aici nu e rau,dar pentru moment nu pot lucra in acelasi sector ca acasa si mi-e greu sa fac ceva ce nu-mi place.Din cauza statutului pe care il avem,am investit tot ce am castigat in apartamente in Bucuresti, accentuand legatura cu Ro.Mi-e dor de munca de birou,dar ceea ce fac plateste toate bill-urile si mai si raman pt. mici investitii.Realitatea e ca baiatul trebuie sa mearga la cresa(are 2 ani si 4 luni),iar alt plan mai bun decat asta, nu as avea daca m-as intoarce!
Oricat de putin ti s-ar parea, intotdeauna se poate mai rau!Intr-o zi ma plangeam ca nu mai vreau sa aud de tara asta, iar a doua zi, si eu si sotia am avut accidente cu cele 2 masini ale familiei.Nu a fost nimic grav,ambii la iesiri din parcari, dar ne-a aratat cat de fragila este orice situatie si cat trebuie sa apreciezi ceea ce ai.Am inceput sa cred ca darul pe care nu-l apreciezi cu adevarat ti se ia inapoi!
Desi multi romani ma invidiaza acasa, ca si aici pentru situatia materiala, tot simt ca am ratat, cel putin fata de idealurile mele.Pentru un irlandez mediu, ceea ce am aici e superbine, dar din cauza statutului meu ,competitia cu ei ma pune intr-o clara inferioritate.
As vrea un singur lucru, sa nu regret
educatia - de (anonim) la: 29/10/2004 10:39:55
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Ai perfecta dreptate. Lucuiesc in bucuresti si pe zi ce trece ma uimeste nesimtirea si lipsa de educatie care ne inconjoara. Totul este o nepasare si o nesimtire care intrece orice limite. Problema noastra, a romanilor, este nepasarea vis-a-vis de ceea ce avem in comun: locrurile publice (scoli, trotuare, scara blocului, strada,etc), banul public (care este facut ferfenita si de aici taxele impovaratoare pe care le platim luna de luna), lipsa de lege ( de fapt nerespecatarea sau neaplicarea ei corecta) , lipsa de respect a valorilor (putine, care au reusit sa razbeasca printre kitsch-urile care ne inconjoara). Nu regret deloc vremurile ceausiste (am prin destul din acele vremuri pentru ca aveam 22 de ani la momentul revolutiei), dar oamenii erau altfel.
Si nu numai saracia este cea care provoaca nesimtirea si proasta educatie (!), pentru ca din pacate am vazut foarte multi oameni care nu aveau nici un fel de probleme materiale si care se purtau absolut oribil.
Nu mai exista te rog sau multumesc, sau buna-ziua asa cum bine a remarcat si anonimul din Torino.
Ar fi in van sa comparam Italia cu tara noastra.
Acolo munca se repecta,oamenii sunt respectati,chiar daca sunt si gunoieri sau orice altceva, se spune multumesc sau te rog oricarei persoane, ori la noi fie este cu totul altceva.
Nu ma plang de situatia materiala, nici atunci nici acum, dar imi pare rau ( ca sa nu zic lehamite) de tot ceea ce vad zi de zi.
Pacat de tara asta si mare pacat de viitorul copiilor nostri.
Ca o concluzie, o tara ca sa prospere are nevoie bani, de educatie, de constiinta.


#26753 (raspuns la: #25827) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de ce? - de lupisor la: 20/05/2005 01:51:23
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Cineva spunea ca (citez din memorie) 'cea mai importanta caracteristica a omului inteligent este curiozitatea'. Rusine mie ca nu mai retin cine a spus acest mare adevar.
Intrebarea 'de ce ?' face parte din portia noastra zilnica de mirare in fata existentei. In problema ridicata de dvs. stimate domn Cristian un singur lucru nu are ce cauta: Dumnezeu! Nu ca as fi ateu, departe de mine gandul ci doar din simplul motiv ca inclinatia catre persoanele de acelasi sex are radacina clara si concreta in devenirea omului ca entitate.Din start trebuie sa precizez ca sunt heterosexual convins!
Dar in scurta mea existenta am avut ,la un moment dat ca sarcina de serviciu , tocmai aceasta tema, ca atare utilizand toate avantajele si legaturile pe care munca de ziarist mi le-a pus la dispozitie am reusit sa am o viziune -zic eu - de ansamblu asupra acestui 'fenomen'.
Radacinile sale se afla in principal in viata prescolara si scolara.Majoritatea celor cu care am stat de vorba au avut primele contacte fizice cu o persoana de acelasi sex in jur de 14 ani (varsta la care adolescentul inca isi exploreaza sexualitatea).
Pe de alta parte 90% dintre ei provin din familii dezbinate, lipsindu-le o educatie coerenta, un mediu familial relaxat, o situatie materiala normala sau aici trebuie subliniat opusul :familii cu o situatie materiala de invidiat dar cu foarte putin timp la dispozitie pentru a supraveghea dezvoltarea copilului.
Desi printre ei sunt si oameni cu o inteligenta peste medie, masa este formata din cei cu educatie medie, in principiu liceu, eventual scoala profesionala, mai rar postliceala.
Mediul in care au trait preponderent feminin sau masculin este iarasi un factor care poate influenta modul de atasare fata de alta persoana.
Problema principala este aceea a identificarii cu ceea ce el ca individ nu este.Si aceasta identificare poate merge de la aspecte fenomenale, de suprafata gen usoare imitari ale gesticii mimicii masculine /feminine pana la cazuri in care identificarea cu celalat sex devine un mod de viata utilizarea vestimentatiei, a tabieturilor, schimbarea modului de gandire, accentuarea anumitor trasaturi care tin de sexul opus ex: femei cu inclinatii masculine care refuza sa accepte existenta ciclului menstrual desi el este o realitate, afirmand pe aceasta perioada ca sunt in 'andropauza', la barabati existand lunar tendinta de a sustine ca sunt 'la ciclu'..:)sau de a se epila complet, implanturi de sani, etc.
Am enumerat pana acum traumele psihice, grupul mic format de familie, grupul mediu format de prieteni, educatia si identificarea cu sexul opus.
Sa nu omitem dezvoltarea insuficienta a organelor sexuale care este o alta premisa deloc de neglijat, precum si gresita impresie ca marimea conteaza-cazul barbatilor sau ca lipsa unui san ferm este un handicap cazul femeilor.
Pe langa acesti factori pe care eu ii consider ca stand la baza 'deviatiei sexuale' mai exista factori accidentali.Ex.: un accident suferit in tinerete duce la impotenta barbatului si acesta gaseste -in timp- ca metoda de refulare sexuala felatia! moment in care incepe cu primii pasi identificarea fenomenala mergand uneori pana la identificarea quasitotala cu sexul opus.La femeie deflorarea facuta de un barbat fara experienta duce la teama de actul sexual normal, aceasta putand aparea in principiu pe fondul unui temperament puternic dezechilibrat (temperamentul dezechilibrat, a nu se intelege altceva) cu o sensibilitate peste medie motivatie suficienta dar nu neaparat si necesara pentru schimbarea orientarii sexuale, dar care motivatie pusa langa o conjunctura favorabila (mediu, etc)poate 'netezi drumul catre deviatie.Sau tot aici un alt factor frica de barbati pe care parintele -cu teama de a 'nu pati rusinea' -adica sa nu ii fie fata virgina la casatorie- o sadeste in psihicul copilei .
INTOTDEAUNA -subliniez- exista o persoana matura care indica 'drumul ' novicei/lui si ajuta la sedimentarea ideii de a intretine o relatie cu o persoana de acelasi sex.Convertire poate dura de la o noapte in care s-a consumat prea multa sampanie pana la ani de tatonari mai mult sau mai putin discrete.
Odata pornita persoana pe acest drum poate renunta la scurt timp sau se poate orienta strict catre persoanele de acelasi sex ajungand pana la limita 'superioara' ura fata de persoanele de sex opus sau poate combina cele doua optiuni pe care le ofera natura.Si aici am ajuns pe un teritoriu care este mai greu de inteles si unde nu am cunostinte -in consecinta nu voi putea vorbi despre el- Bisexualii.
Voci din public vor pune desigur intrebarea :'ce facem cu gena pe care au descoperit-o oamenii de stiinta???' S-a vehiculat la un moment dat stirea prin presa ca ar fi fost descoperita o gena care este 'raspunzatoare' de aparitia homosexualitatii.Personal sunt reticent la aceasta 'descoperire' mai ales ca daca este sa facem legaturi putem sa aducem ca argument (nu iese fum fara sa fie foc) legenda conform careia la inceput omul avea ambele sexe, apoi divinitatea l-a despartit in barbat si femeie.Ca argument suplimentar am putea da exemplul hermafroditilor -ma refer la cei reali care poseda ambele sexe- dar sa tinem cont de faptul ca ei nu au functiile aferente dezvoltate normal, fiind practic aberatii genetice, dar in acelasi timp Oameni, asa cum suntem toti de altfel indiferent de orientarea sexuala.
Departe de a avea pretentia ca am epuizat subiectul, cred ca am atins totusi punctele nevralgice sau macar o parte dintre ele.
Revenind la amestecul divinitatii in deviatiile sexuale afirm ca asa ceva nu exista -amestecul- deviatia sexuala fiind doar un aspect colateral al devenirii individului ca entitate de sine statatoare in societate.Si ca in principiu deviatia sexuala este o caracterisica generata de dezvoltarea inegala a societatii.
Multumesc pentru rabdare celor care au avut 'curajul' sa lectureze expunerea mea pana aici. Respect!
iar subiectul este deschis in continuare....
doua comentarii - de cico la: 23/05/2005 11:38:19
(la: Decretzeii)
stancosty1: Avortul este încă mai de condamnat decât execuţia, pentru că iei viaţa cuiva complet nevinovat, care nu a avut optiunea de a trăi conform regulilor sociale sau împotriva lor ...

Trecerea in nefiinta priveste primordial gradul de constiinta al persoanei respective. Nici suferinta fizica nu mai are importanta daca nu esti constient de ea. Amintirile noastre din copilarie (pina la 3-4 ani) sint foarte vagi; ce sa mai spun de un embrion (fie si evoluat). Cind executi pe cineva, iei nu doar viata lui, ci curmi si o istorie umana intinsa pe citiva zeci de ani. Mai e cazul in care eviti s-aduci pe lume un copil cind n-ai ce conditii decente sa-i oferi. Daca nu se ofera mijloace 100% eficiente de prevenire a sarcinii, nici avortul n-ar trebui sa fie interzis.

gigi2005: Nu inteleg de ce oameni care au posibilitati materiale se limiteaza la un singur copil?

De fapt, majoritatea celor ce ajung sa-si creeze o mai buna situatie materiala o fac in mare parte datorita faptului ca n-au copii (sau se limiteaza la unul, maxim doi).
Pt. PROUDFRECKLED - de Paianjenul la: 24/07/2005 08:44:32
(la: Epicurismul,o fericire rationala?)
"Exemplul tau nu este chiar concludent. Eu cunosc personal un exemplar "rational". Femeia a rationat de fiecare data inaintea celor doua casatorii.Toate bune si frumoase,pina vine seara....Ce stiu sigur e,ca nu sarea intr-un picior de fericire ca merge la culcare:)))"


- Exemplul dat de mine este foarte concludent atita timp cit se aplica exclusiv la categoria la care m-am referit eu: categoria femeilor a caror unitate de masura pt. fericire este banul, valoare lucrurilor materiale pe care urmeaza sa le posede prin casatorie, titlul, reputatia sotului, etc. Aceste femei accepta ca sot si un individ de care nu se simt atrase fizic si reusesc sa-l suporte ca partener sexual de dragul atributelor mai sus mentionate, ale acestuia, resemnindu-se in lipsa oricarui dram de romantism/satisfactie sexuala.


Exemplul amintit de tine apartine altei categorii de femei: acelea care ar vrea sa fie

"si cu hm-hm in... hm...
si cu sufletu-n rai"...

...Unele chiar sint destul de norocoase sa gaseasca si situatie materiala buna, si romantism/armonie sexuala in casnicie (exemplarul amintit de tine sigur nefiind una dintre ele...)...

Mai exista apoi categoria "sentimentalelor" - tipul de femei carora nu le pasa daca "maninca din tomberoane si dorm pe sub poduri", atita timp cit sint linga barbatul pe care-l iubesc. (Mie alea-mi plac).
#60923 (raspuns la: #60841) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
interesant - de puk la: 03/09/2005 16:48:15
(la: Curiozitate)
bill))
am avut si eu curiozitati din astea, dar in timp ce cresteam cat casa credeam ca eu deja stiu raspunsurile la aceste intrebari si ca este de ajuns sa am eu o explicatie (din manualele scolare si de la profesori)""aiurea"",nu stiam nimic , absolut nimic.Am avut noroc ca m-am ttrezit. Aveam 9 ani cand l-am intrebat pe bunicu' de ce oameni sau alte obiecte nu cad de pe pamant daca pamantul este rotund,bunicul nu a stiut sa-mi explice chiar bine dar ceva ceva a iesit (eram in ceata rau de tot). Sunt multe, foarte multe intrebari in mintea noastra dar ne este de ajuns sa stim un pic din fiecare raspuns si apoi sa spunem foarte mandri ca stim multe si suntem foarte 'dastepti'.De ce gheata pluteste ?, de ce norii nu cad ?,de ce cu ochii inchisi reusim sa punem mana la nas? sunt intrebari care daca ni-le pun niste copii ne pun intr-o situatie naşpa. Dupa parerea mea oamenii, in dorinta de a avea o situatie materiala cat mai buna, de a avea bani cu nemiluita, uita de distractie , de cultura, de religie, de stiinta,de prieteni, etc.,pacat.
Un copil... da... presupune o - de laura_ la: 21/12/2005 10:55:53
(la: "Copiii tai unde sunt?")
Un copil... da... presupune o mare responsabilitate si se "finalizeaza"... cu o bucurie imensa! Spun din auzite... nu trait pe pielea-mi ... sentimentul acesta unic si binecuvantat!
Ma gandesc adesea la postura de mamica.... cum mi-ar sta... ce as simtii... ma uit in juru-mi la prietenele din copilarie... mai toate au unul,doi sau chiar trei copii... sunt fericite si impovarate de griji... le admir pentru curajul si sansa avute....
Imi doresc puiul meu... si ma gandesc putin cu nostalgie... este posibil sa fiu o mamica batrana... demodata... si nu-mi doresc asta....
Analizand situatia la rece...in momentul in care te gandesti sa ai un copil... si se concretizeaza asta... trebuie sa constientizezi si sa fi pregatit pt ce-i mai rau.... dincolo de bucurie si satisfactie...
Apoi... sunt de parere ca... mai conteaza cum si cu cine-l faci.... educatia unui copil isi pune amprenta pe intreaga-i viata... dincolo de hazard... sansa... dupa umila-mi parere asta este foarte important...evident ca si situatia materiala este unul din cele multe "importante"... dar intr-un final... spun ca... a avea un copil... este o binecuvantare cereasca!!!

Ca sa nu mai desfac firu-n patru... am sa raspund la intrebarea cheie a acestei conferinte.... ai mei copii... sper... sunt in viitor! (ca si ai tai draga Andreea)
prin munca... - de proletaru la: 08/02/2006 19:58:27
(la: Ati adopta un copil?)
adevar graiesti tu acolo. cred ca ce spui e o dovada de altruism. daca situatia materiala mi-ar permite, cu siguranta as adopta un copil pe langa unul propriu pe care il am.
am lucrat (a se citi... munca grea) cativa ani in domeniul protectiei copilului si am vazut ce fel de oameni vin sa adopte un copil. rar cand sunt oameni care ar adopta dupa modelul pe care il invoci.
de obicei sunt oameni disperati ca nu pot face ei proprii copii. asta se intampla dupa o viata dedicata carierei, imbogatirii sau din alte motive nemedicale. pe la 35-40 de ani constata ca le lipseste ceva: "evrika! nu avem copii!" .... si atunci ....
faza 1: se pun mititeii pe facut sport (sex pana la epuizare, in toate pozitiile, la ore ciudate, zi si noapte, oriunde) numai ca fara prea mari rezultate.
faza 2: "hai la doctor!" doctorul isi face datoria si prescrie medicatie dupa indelungi si chinuitoare investigatii.
faza 3: hai la ghicitoare, vraci, vrajitoare, popi si manastiri. degeaba.
faza 4: resemnarea... " asta e! am muncit degeaba!"
faza 5 : adoptam un copil cat mai mic, cat mai blond si cu ochi cat mai albastrii (apropo... asta poate fi sindromul copilului provenit din parinti alcoolici)... gandindu-ne la parintii care abandoneaza un copil.
noroc ca la protectia copilului treci prin furcile caudine si nu se da copilul la pachet cu Shogunul. asa se face ca specia care vrea sa adopte un copil in loc sa cumpere un caine, ramane cu buza umflata.
am intalnit
putinele gesturi altruiste le-am vazut la strainii care adoptau copii. aveau proprii copii si adoptau un copil de aici pentru a-i oferi o viata mai buna. nu toti au aceasta motivatie insa proportia lor e covarsitor mai mare decat a ramanilor.
mai vreti?
Erectia si comunismul - de ampop la: 08/03/2006 11:03:15
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Citind comentariile lui Gheorghe Doja, pline de nostalgie fata de societatea comunista/socialista a cizmarului, mi-am adus aminte de un personaj cu cugetari similare, care ori de cate ori are ocazia "infiereaza" societatea civila, indeosebi cea "vanduta lui Soros". Personajul in cauza, de altfel deosebit de simpatic si inteligent, a servit procuratura de pe vremuri, avand chiar rezultate spectaculoase ce nu ar tine seama de orientarea politica. Un fel de profiler inainte de vreme. Acum, pensionar (extrem de bine situat material, nabab chiar) isi etaleaza ori de cate ori are ocazia, ideologia national-comunista, sovina romaneasca (paradoxul este si mai mare tinand seama ca este jumatate maghiar).
Oare ce starneste o astfel de nostalgie pentru vremurile de demult? m-am tot intrebat. Dintr-o perspectiva oarecum freudiana, trecutul pentru multi inseamna tinerete, virilitate. "Cand eram tanar"..."totul era mai frumos", chiar Ceausescu devenea personaj pozitiv pentru multi, deoarece ei aveau ATUNCI erectie! Acum decrepitudinea si andropauza instalata sau pe cale de instalare, face ca totul sa fie negru, sumbru. Nu capitalismul e de vina pentru multi, ci lipsa erectiei! ...comunismul si erectia...pe vremuri isi amintesc multi, "i-o trageam tovarasei pe canapeaua BOB" (biroului organizatiei de baza a PCR, pentru cei tineri, necontaminati cu scarna comunista). Ce betii mai faceau tovarasii pana scapau controlul sfincterelor! Erau tineri si aveau erectie.

Mario
"All that is thought should not be said, all that is said should not be written, all that is written should not be published, all that is published should not be read." the Kotzker Rebbe
povestea mea - de anja la: 04/05/2006 19:51:39
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
Va voi spune povestea mea. Poate ca multi nu vor avea rabdare sa citeasca pana la sfarsit, poate ca multi nu o sa inteleaga ce a insemnat si inca inseamna pentru mine.
Sunt de 10 ani impreuna cu sotul meu, casatorindu-ne abia acum 1 an jumate. Suntem impreuna de la 18 ani. Cand eram 2 copii. Relatia noastra a decurs lin, in armonie si intelegere. Fara certuri, fara suisuri si coborasuri. Eu am luptat pentru ea cum am stiut mai bine. Am vrut sa ne mutam impreuna, am cumparat apartament, am vrut sa ne casatorim, am vrut sa facem copii...dar nimic nu am obtinut usor. Pentru ca "nu era pregatit". Responsabilitatea era prea mare, nu era suficient de matur...ce sa mai, "nu era pregatit". Ma iubeste ca un nebun. Ma rasfata, "ma sterge zilnic de praf", imi face toate poftele, ma tine ca pe o printesa, ca pe un bibelou de portelan. Iar eu nu eram fericita. De ce? nici eu nu intelegeam. Si aruncam gandurile astea sub covoras. Am langa mine un om care mi-ar aduce si luna de pe cer, care ma iubeste ca un nebun, si eu, cea nerecunoscatoare, nu sunt fericita. Alungam gandurile astea. Ce motive de nefericire aveam? Si nu stiam sa imi raspund la intrebare. Si asa au trecut anii. Imi imaginam viata cu el (de ce nu?! aveam vreun motiv sa nu?), si prin urmare luptam pentru viitorul pe care il vedeam eu. Situatie materiala, casatorie, copii. O viata normala. cum au oamenii. Iar cand imi reveneau ganduri precum "dar el este cel ales?", "sunt fericita?", "voi putea fi fericita cu el toata viata?", "nu simt totusi ca imi lipseste CEVA care sa ma faca fericita? daca am tot, de ce nu sunt fericita?", le alungam. pentru ca nu stiam ce imi lipseste, pentru ca nu stiam de ce nu sunt fericita. Ma vedeam iubita, relatia mergea, si m-am multumit cu atat.
Un amanunt poate semnificativ care ar mai trebui mentionat este ca eu nu am fost indragostita de sotul meu, nici cand ne-am cunoscut. Da, daca m-ai fi intrebat acum cativa ani daca il iubesc, iti spuneam ca da. Am ajuns sa il iubesc pentru omul bun care era, pentru dragostea pe care mi-o purta, pentru caracterul nobil si pentru gentiletea lui. Sau cel putin asa am crezut in tot acest timp.

Pana cand....pand cand l-am cunoscut pe EL. El, cel care imi este ca o picatura de apa, manusa care mi se potriveste perfect, jumatatea medalionului, cum ii place sa spuna. El, care m-a facut sa imi dau seama ca poate exista iubirea in adevaratul sens al cuvantului. El, care mi-a adus aminte de cum eram eu, de toate visele si dorintele mele. Mi-a adus aminte de mine. De mine - inainte. Inainte sa intru in letargie si resemnare. In care nici nu stiam ca sunt. Si o confundam cu fericirea. Si am inteles de ce nu sunt fericita. Si de ce nu am fost fericita. Am inteles ce lipsea. Am inteles ca lipsea omul care sa ma implineasca, acel cineva care sa imi inteleaga sufletul, acel cineva cu care sa ma potrivesc atat de bine. Manusa care sa imi vina perfect. Si tot atunci am vazut in urma regrete si renuntari. Am vazut cat m-am schimbat, am vazut letargia si resemnarea in care eram cand a intrat el in viata mea.

Am avut cateva tentative de a ma desparti de sotul meu. Aici, iar, ar fi cate ceva de spus. In primul rand, familia mea. Familia mea care ma iubeste. Si care a luptat in mod josnic alaturi de sotul meu si impotriva mea. Familia mea, care a reusit sa ma distruga psihic prin lupta pe care a dus-o. Familia mea, care a spus ca sunt nebuna, ca sa ma duc la psiholog, apoi ca sunt vrajita, ca am fost manipulata de diavol, ca imi distrug viata. Tineti cont ca parintii mei sunt intelectuali, cu doctorate. Bineinteles ca ei stiu mai bine ce e bine pentru mine. Ca vreau sa imi distrug fericirea si viata pentru ca am innebunit. Manipulata de diavol. Ca nu mai am pic de ratiune. Familia mea, care nu mi-a fost niciodata alaturi emotional, care nu ma cunoaste, care nu stie cine sunt, care nu a stiut niciodata nimic din ce a fost in sufletul meu, ea, acum stie ce e mai bine pentru mine. Ce? Ca renunt la o situatie materiala foarte buna, ca renunt la vila si masina de lux, ca renunt la un om care “uite si tu cat de mult te iubeste” si care ar face orice pentru mine....pentru ce? Ca sa ma mut “din centru la periferie”, cum chiar ei s-au exprimat. Sa ma duc langa cineva care a terminat medicina si nu profeseaza pentru ca situatia familiala nu i-a permis sa lucreze pe salariu de rezident, si care si-a reorientat cariera pentru a-si putea intretine familia. Un ratat, cum ar spune familia mea care ma iubeste. Care nu imi poate oferi vila si masina de lux. Concluzia lor: imi distrug viata, si ei stiu ce e mai bine pentru mine. Eu acum sunt nebuna, si nu judec. De aceea nu vad lucrurile in adevarata lor lumina.
Asta a fost familia mea. Dar nu e tot. Mai am de spus si despre sotul meu. Sotul meu, care mi-e drag. La care tin. In toti anii astia am avut grija de el, l-am sustinut si ajutat pentru a ajunge acolo unde a ajuns. Mi-este pur si simplu greu sa imi imaginez ca el ar putea face fata vietii fara mine. Nu este o persoana puternica. Nici eu nu sunt. Dar si-a gasit sustinerea de care avea nevoie in mine. Ei bine, reactia lui a fost ca nu poate trai fara mine, ca ma iubeste prea mult ca sa poata trai fara mine, ca daca ma pierde pe mine pierde tot, ca nimic nu mai are nici un sens in viata asta daca nu sunt eu. Am primit amenintari cu sinuciderea. Desi le prezint drept “amenintari”, nu au fost “daca pleci, imi tai venele”, ci spuse mai mult ca pe o rugaminte de a-l ierta pentru faptul ca nu poate rezista sa traiasca fara mine, ca dumnezeu va intelege ca va face asta din dragoste pentru mine ca altfel nu poate, ca nu poate sa nu ma iubeasca si ca nu poate trai cu gandul mereu la mine. Ei bine, sentimentele pe care le am dupa 10 ani pentru el, pentru omul cu care m-am inteles, cu care nu mi-a fost rau, cu care mi-am petrecut zi de zi, alaturi de frica ca l-as distruge si ca si-ar lua viata, m-au facut sa ma intorc de fiecare data la el. Am renuntat. Am renuntat sa mai cred in fericirea absoluta, sa cred ca imi este interzisa, ca asta mi-e destinul. Si sa ma resemnez. In acest moment, m-am intors la sotul meu. Nu va pot descrie suferinta si durerea pe care o resimt. Lacrimile care imi curg pe obraz. Cateodata simt disperare, cateodata simt resemnare fata de viata care ma asteapta.

Va multumesc celor care ati avut rabdarea sa cititi mesajul meu atat de lung.
Silogisme false - de anadi108 la: 31/05/2006 19:36:10
(la: Absolutul şi Cauzalitatea)
Rayro a spus:

Mi se pare ca
1. prima cauza poate exista
in acelasi timp cu

2. "prima cauza nu exista".


Replică:

Această părere este falsă pentru că:
o primă cauză nu poate exista
în lumea materială, unde domneşte principiul cauzalităţii,
care spune că orice există trebuie să aibă o cauză, şi deci şi prima cauză trebuie să aibă o cauză.

Silogismul propus este fals, şi nu neagă existenţa lumii Absolutului sau a lumii spirituale.
Absolutul fiind acel « obiect » care se află în afara lumii materiale, unde principiul cauzalităţii nu este valabil, Absolutul fiind propria sa cauză sau propriul său sprijin, existând în Sine Însuşi.


Piky a spus :

Inainte de a te fi avut pe tine, intrauterinul, mama ta nu avea in pantece zigotul eului tau. Cauzalitatea absoluta sau absolutul cauzalitatii, insa, e cu indubitabila si evidenta palpabilitate, tatal tau.


Replică:

Exemplul dat se referă la cauze relative.
Tatăl material, care aparţine acestei lumi materiale, nu poate intra in categoria Absolutului. Pentru a fi Absolut el ar fi trebuit să fie propria sa cauză, dar el însuşi este un produs al lumii relative.
O altă greşeală de logică se datorează jocului înşelător de cuvinte « cauzalitate absolută » care însă nu are de-a face cu noţiunea filozofică de Absolut sau Spiritual.

« Absolutul cauzalităţii » este o construcţie fără sens şi este o invenţie datorată necunoaşterii noţiunii de Absolut şi Cauzalitate.

Silogismul prezentat arată că autorul nu înţelege noţiunea filozofică de Absolut şi nu neagă existenţa lumii Absolutului sau a lumii spirituale.

#125408 (raspuns la: #125370) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...