comentarii

exemple de metafora din poezia mama de ai fi o stea


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Păianjene - de rac la: 04/05/2006 20:08:44
(la: Sa nu pui nimic la suflet)
Dacă ar fi să aleg, aş alege compromisul în care capăt şi ceva la sfârşitul unei luni de muncă... :-)
Dar eu am pus problema referindu-mă la faptul că, de regulă, nu se poate să fie totul bine şi să ai şi sufletu-n rai. Adică să poţi să nu fii afectat de ceea ce ţi se întâmplă (să nu pui la suflet), iar în acelaşi timp să nu-ţi lipsească nimic.

Exemplul dat de tine cu mama care şi-a pierdut copilul este altceva; eu mă refer la ceea ce ni se întâmplă în mod direct în viaţa de zi cu zi. La mâncătoriile vieţii cotidiene, în general.

Legat de persoanele care consiliază..., mi-e greu să mă pronunţ; nu de alta, dar risc să pun la suflet...


_______________________________________________
Nimănui nu-i pasă.
#120332 (raspuns la: #120306) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
marinela - de vania la: 28/07/2006 19:32:33
(la: temă de casă pentru îngeri sub/-culturali et alii)
"inimi de beton" - metafora dureroasa. poezia ta e densa,cu senzatii greoaie, sufocanta. nu stiu daca asta i-a fost rolul, si nici nu prea conteaza,dar mi-a placut sa stau putin fara aer
paianjene - de zaraza la: 03/04/2007 14:39:30 Modificat la: 03/04/2007 14:42:58
(la: copiii nu ştiu)
inteleg ca tu esti unul din cei pentru care lady allia continua sa scrie. ok, n-am nimic impotriva :).


tinta, in exemplul meu insemna o poezie cu adevarat buna, de calitate. dar ea nu are cum sa o scrie, asa, intamplator. e ca si cum ai aseza caramizi la intamplare, intr-un spatiu, sperand ca poate, prin minune, iese o minunata vila rococo. no chance.

cat despre valoare si criterii absolute, ma tem ca nu exista o lista clara cu aceste criterii, si chiar daca ar exista, citirea ei intr-o doara nu cred ca te-ar ajuta prea mult.

zaraza
#183840 (raspuns la: #183833) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cum am ales sa nu fiu ziarist - de 1brasovean la: 12/01/2008 19:00:35
(la: A fi sau a nu fi jurnalist?)
A fi sau nu ziarist tine doar de alegerile personale, tot cum ai alege sa fii sofer de taxi, frizer, IT-ist si alte cele. Plus scoalele necesare (instrumentele meseriei, dobandire) si eventual ceva …chemare (se poate si fara, avem exemple in viata).

Restul, poezia profesiei, legendarea acesteia, idealizarea rolului si rostului ziaristului (ne intoarcem aici) tine, intr-o oarecare masura, de o anume forma de romantism.
As zice ca ziaristii sunt azi ceea ce erau gladiatorii in Roma antica: luptatori in arena, in adulatia publicului, implineau un rol social (e drept, asigurau mai mult circul) dar ei erau eroii clipei, cum si ziaristii azi.
Cat despre informatie… (cea pe care ziaristul o vinde si noi o cumparam, infometati de dorul dansei) aici e o alta discutie. Mizez pe faptul ca o majoritate a ziaristilor sunt onesti si echilibrati, redau cu fidelitate sau/si interpreteza informatia din piata. Cu o mica notificare: azi, din ce imi dau seama, manipularea majora nu se mai face in redactie ci in agentiile de presa. Sau in alte agentii.
Mult mai incoace am aflat de la un amic ca un mare sef, nazist de-a dreptul, seful propagandei Reich-ului german, zicea cam asa: “Orice om care a pastrat o urma de demnitate va alege sa nu fie ziarist” (am reprodus dupa ureche citatul, marturisesc).

E doar un job, nimic mai mult. Am tot respectul pentru ziaristii buni, cum la fel pentru soferii de taxi buni, pentru un frizer bun etc.


- Am avut – sa fie 10 ani in urma? – invitatie sa merg sa lucrez la un radio “ca ai voce buna, place la oameni”. Nu m-am dus, am zambit doar si mi-am pastrat vocea in forma de atunci pana azi - am fumat zilnic. A fost tot o alegere. Aceea de a nu fi ziarist.
alex, nu am nevoie - de andante la: 02/02/2008 11:00:21
(la: apoi lumina a-nceput să cânte)
sa mi se dea dreptate
admit din start ca tot ce spun e subiectiv si ca urmare potential nevalid pentru altcineva

cat despre poezie, culmea, m-am gandit si eu la ce ai spus, daca e slaba in contextul poeziilor ei, dar nu, e doar o poezie proasta (pentru mine) si atat, ar fi putut fi semnata de XXX (unde XXX ar fi un poet netalentat de aici, nu dau nume, dar sunt destule exemple de scriitori de poezie pe cafenea care se screm sa scoata versuri)
#281504 (raspuns la: #281501) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Cri Cri la: 03/04/2008 19:02:23
(la: Velă în bătaia vântului)
faina
imi plac imaginile pe care le creeaza, imi pare in sfarsit metafora si poezie
faina-faina, comparativ
ok - de Cri Cri la: 03/05/2008 18:00:43
(la: Suflet, ochi, buze & coapse)
cand ai timp...
fiindca am eu timp deocamdata, ideea ar fi sa inteleg ce legatura e intre capacitatea mentala si optiunile personale
intrebare ajutatoare: "...cum percep, cum receptioneaza mesajul, metaforele sau poezia? cuvintele amor, buze senzuale, coapse, diafan te iubesc etc? Sunt imuni la sensibilitatea mesajelor subliminale sau provenite direct dintr-o constiinta aproape sanatoasa... calugarii? E normal sa fie inteligenti? Sa intemeieze si dezvolte o institutie importanta, un sistem de organizare?
#307512 (raspuns la: #307508) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
vai, Bruno... - de Sancho Panza la: 04/05/2008 11:30:44 Modificat la: 04/05/2008 11:32:12
(la: Suflet, ochi, buze & coapse)
"...cum percep, cum receptioneaza mesajul, metaforele sau poezia? cuvintele amor, buze senzuale, coapse, diafan te iubesc etc? Sunt imuni la sensibilitatea mesajelor subliminale sau provenite direct dintr-o constiinta aproape sanatoasa..."

pacat ca nici Shakespeare, nici Oscar Wilde, nici Michelangello nu mai traiesc; poate ti-ar raspunde ei.
Giordano - de Intruder la: 04/05/2008 22:24:29
(la: Suflet, ochi, buze & coapse)
sa nu zic dereglate (...) asa ca le spun) homosexuale.
hetero, homo... normal, anormal... bla bla.
intreaga lui/ei etica este defectiva
Disfunctia etica exista.


etica e chitzibushu' care ma face sa nu-mi fie rusine de semenii mei sau de mine insumi.
cine e mai imoral? ala de se babardeste cu altul pe la spate, perpendicular pe axa prostatei, intre patru pereti, la el acasa...sau ala care pune intrebari vectoriale (glisante) pe-un forum de conversatie (si care NU este un forum de curisti)...??
pai ce vrei tataie? sa-ti spunem noi?

Mai interesante sunt perceptiile si reactiile lor.

eu intreb cum se manifesta o erectie in spatiul cosmic, poate pica un raspuns pertinent...ca nu se stie daca n-or fi si cosmonauti pe cafenica!

Ma gandesc si ma intreb: cum percep, cum receptioneaza mesajul, metaforele sau poezia? cuvintele amor, buze senzuale, coapse, diafan te iubesc etc?

sunt anormali...da? da.
au etica la pamant...da? da. ("defectiv" nu se uzeaza in contextul dat, doar strict referitor la gramatica si sintaxa; asta ti-o spun ca sa ma dau rotund si pentru ca ma enerveaza aia care folosesc expresii savante la o berica, in maieu si shlapi)
deci...daca sunt imorali si anormali, de ce te gandesti si intrebi, nene? qui prodest? tie?...pai tu esti moral, bre! moral si normal.
"buze senzuale"...LOL! shlapii, tot shlapi.
cica "superficialitatea de analiza". analiza la ce? la buze senzuale si la "diafan te iubesc"?
aaaaa, da!

tema pentru acasa: presupunem ca vizionezi o scena cu 2 lesbiene, care fac sex...si iti place sa te uiti, pentru ca sunt simpatice si dragalase - chiar daca n-au buze extra-senzuale.
oops, pardon! uitasem ca esti moral.
nicio tema, termina-ti berica...:P:P
#307853 (raspuns la: #307813) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de nyx la: 17/08/2010 16:00:41
(la: pumnezeu)
miturile nu-s idei preconcepute.

ai mai multe cosmogonii intr-o strofa, de exemplu.
lumea ta se naste din propria-ti carne.
apoi creste din apa.
apa care-i de fapt ura!
ne-ntoarcem deci la pumn, semn ca ne-am invartit in jurul cozii, daca nu stem sarpele primordial.

da, pe langa 'marturisesc' e-n plus, i-aproape un pleonasm.

a-si cara pamantul in spate, vezi mostenirea (de ce tip ar fi ea) e o metafora veche pe care-nteleg ca ai vrut sa o revalorifici.
atat ca pamantul din buzunare ma duce cu gandul la cantitatea neglijabila pe care-o ai de purtat ... n-ai prea mostenit mare lucru, este?
sau 'pamantul' asta nu te copleseste, nu-ti inconvoaie ca altora, spinarea?
deci esti mandru si drept!
sigur, insa ambiguitatea mesajului ma tot trimite cu gandul la frustrari... asta cari, de fapt??
deci merge si analogia cu arma.

doar ca tot tu vii si se te contrazici.
nu-i nici frustrari, acelea, e doar durere.
pica ideea de arma.
ai deci un scut.

un atac si o parare.
mi-e necaz ca-s simultane.

stii care-i tot spilu', domsef?
ca incepi sa construiesti o alta imagine cu elemente din precedenta.
n-ar fi nica daca n-ai strica-o pe prima, in acest timp.
cam asta-i mecanismu dupa care functioneaza metaforele in poezia ta.
metafore bune pe care le faci praf, incercand sa durezi imagine din imagine.

una peste alta, de-aia nu-mi plac mie focurile de artificii.
nu vaz decat cum explodeaza frumoscolorat niste chestii.
fara imagine de ansamblu, raman, in final, cu durere de ceafa, cu miros de fum in nari si cu o acuta senzatie ca mi-am risipit timpul.

egolatria se vede!
are gust.
si are miros.
si lasa dare!
nu trebe sa stii mitologie.
#563423 (raspuns la: #563420) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Gloria - de Intruder la: 27/07/2009 09:25:00
(la: Casatoria si copiii : Ce si cum s-a schimbat)
sa-ti spun drept...am citit subiectul cu nervi - din cauza lui "a-ti". :))))
OK, ma repliez!
intrebarea era daca odata cu aparitia copilului in viata unui cuplu - dispare/se atenueaza/se renunta (la) dragoste(a).
pai...nu stiu; am inteles doar ca mama si tata trebuie sa stea cu garda sus, cand fac sex...:D
#466964 (raspuns la: #466962) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
intruder - de GloriaVictis la: 27/07/2009 09:36:56
(la: Casatoria si copiii : Ce si cum s-a schimbat)
a-ti
aaa... eu evit cat pot sa ma las influentata. nu de alta, dar incep sa cred in "teoria cratimei" :)))
adicatelea: cad in pacatul de a avea senzatia ca pozitionarea cratimei si numarul de i-uri sunt niscaiva semne - cam in genul celor din teoriilor lombrosiene :)))

mama si tata trebuie sa stea cu garda sus, cand fac sex
pai da: atata tot stau cu garda sus ca ajung sa nu mai stie care-i garda si care-i omul :))
#466968 (raspuns la: #466964) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Oricum... - de monte_oro la: 23/03/2010 17:45:00
(la: singura piele)
...in poezie, imi pari reintoarsa spre acea Stea Polara...:)
poezie... - de sorin1975 la: 22/11/2003 03:17:04
(la: Cele mai frumoase poezii)
mie mi se pare una dintre cele mai frumoase poezii...
RUGÃCIUNEA UNUI DAC



Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici sâmburul luminii de viatã dãtãtor,
Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeauna,
Cãci unul erau toate si totul era una;
Pe când pãmântul, cerul, vãzduhul, lumea toatã
Erau din rândul celor ce n-au fost niciodatã,
Pe-atunci erai Tu singur, îmcât mã-ntreb în sine-mi:
Au cine-i zeul cãrui plecãm a noastre inemi?



El singur zeu stãtut-au nainte de-a fi zeii
Si din noian de ape puteri au dat scânteii,
El zeilor dã suflet si lumii fericire,
El este-al omenimei izvor de mântuire:
Sus inimile voastre! Cântare aduceti-i,
El este moartea mortii si învierea vietii!



Si el îmi dete ochii sã vãd lumina zilei,
Si inima-mi împlut-au cu farmecele milei,
În vuietul de vânturi auzit-am al lui mers
Si-n glas purtat de cântec simtii duiosu-i viers,
Si tot pe lângã-acestea cersesc îmc-un adaos:
Sã-ngãduie intrarea-mi în vecinicul repaos!



Sã blesteme pe-oricine de mine-o avea milã,
Sã binecuvinteze pe cel ce mã împilã,
S-asculte orice gurã ce-ar vrea ca sã mã râdã,
Puteri sã puie-n bratul ce-ar sta sã mã ucidã,
S-acela între oameni devinã cel întâi
Ce mi-a rãpi chiar piatra ce-oi pune-o cãpãtâi.



Gonit de toatã lumea prin anii mei sã trec,
Pân’ ce-oi simti cã ochiu-mi de lacrime e sec,
Cã-n orice om din lume un dusman mi se naste,
C-ajung pe mine însumi a nu mã mai cunoaste,
Cãci chinul si durerea simtirea-mi a-mpietrit-o,
Cã pot s-mi blestem mama, pe care am iubit-o –
Când ura cea mai crudã mi s-ar pãrea amor...
Poate-oi uita durerea si voi putea sã mor.



Strãin si fãr’ de lege de voi muri – atunce
Nevrednicu-mi cadavru în ulitã l-arunce,
S-aceluia, Pãrinte, sã-i dai coroanã scumpã
Ce-o sã amute cânii, ca inima-mi s-o rumpã,
Iar celui ce cu pietre mã va izbi în fatã,
Îndurã-te, stãpâne, si dã-i pe veci viatã!



Astfel numai, Pãrinte, eu pot sã-ti multumesc,
Cã tu mi-ai dat în lume norocul sã trãiesc.
Sã cer a tale daruri, genunchi si frunte nu plec,
Spre urã si blestemuri as vrea sã te înduplec,
Sã simt cã de suflarea-ti suflarea mea se curmã
Si-n stingerea eternã dispar fãrã de urmã!

(1879, 1 septembrie)

"Cum sunt crescuti copiii de mamele romance" - de pepper la: 18/02/2004 08:36:07
(la: Cum sunt crescuti copiii de unele mame romance)
tot despre mamele romance si cum inteleg ele sa ajute copiii:
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=21413&whichpage=1

http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=21474&whichpage=1

http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=17488&whichpage=1

http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=20236&whichpage=1

http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=16878&whichpage=1

http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=16895&whichpage=1

Cateva exemple din ultimele saptamini despre cum mamele romance isi cresc, educa si ajuta copiii. Ai lor si ai altora.
Marturisesc ca citesc de ceva vreme acest forum unde am descoperit prieteni vechi, le-am citit blogurile si eram tentata sa ma inscriu fie doar si pentru a le trage o pupátura virtuala zgomotoasa. Marturisesc d-le Racovitan ca de citeva ori v-am luat apararea,pe alte forumuri, in fata celor pe care i-ati zburatacit de pe "cafeneaua" dvs. fara sa va cunosc. Acum mi-ati dat posibilitatea sa ma indoiesc de bunele dumneavoastra intentii :-(
Aveti copii? Pentru ca ma tot chinui de ceva vreme sa inteleg ce v-a facut sa va inchinati?! Poate sunteti un bun crestin practicant... Altfel, ironia e nelalocul ei!

Pacat.

stima,
p.
Un interviu cu Lucian Boia - de Filip Antonio la: 27/02/2004 03:22:56
(la: Lucian Boia un demitizator, nemesisul naţionaliştilor de mucava)
Interviu cu istoricul Lucian Boia

Sorin Lavric: Domnule Lucian Boia, sînteţi un personaj atipic în rîndul istoricilor români. Citindu-vă cărţile am aflat ceea ce ceilalţi istorici nu-mi spuseseră: că istoria nu este o ştiinţă propriu-zisă, că obiectivitatea istoricului este o fantasmă şi că imaginea pe care un popor o are despre propriul trecut se modifică după cum dictează imperativele clipei prezente. Iată suficiente motive ca să fiţi considerat un istoric atipic. Cum sînteţi perceput înlăuntrul breslei istoricilor? Şi invers, ce părere aveţi depsre breasla colegilor dumneavoastră?
Lucian Boia: Mai întîi de toate, să nu vă închipuiţi că aş fi un „marginal“. Sînt profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti şi (din păcate!) chiar unul dintre cei mai vechi (aici mi-am început cariera încă din 1967; a fost singurul meu loc de muncă). Am motive să cred că sînt apreciat de majoritatea colegilor mei, îndeosebi de cei mai tineri. Mă întrebaţi însă cum sînt perceput înlăuntrul breslei istoricilor în genereal. Primul meu răspuns este că eu nu cred în bresle. Cred în libertatea individului. Şi, în orice caz, în dreptul meu de a fi liber. Istoricii care se consideră în „breaslă“ riscă să devină prizonierii unor reguli depăşite, captivii unor tradiţii conservatoare. Cu siguranţă că o bună parte dintre ei nu sînt de acord cu mine. Este treaba lor, nu este treaba mea. Treaba mea este să spun cinstit ceea ce cred, să-mi fiu, pentru a-l cita pe Shakespeare, „mie însumi credincios“. Sînt convins că m-am achitat de această obligaţie. Cînd spun că istoria este mereu alta, spun o banalitate; nimic mai uşor de constatat decît această diversitate. Istoricilor nu le place. Au şi ei dreptatea lor. Se tot străduiesc, generaţie după generaţie, să facă din istorie o adevărată ştiinţă, o ştiinţă cît mai exactă, cu soluţii precise şi incontestabile. În fapt, istoria, prin esenţa ei, este ştiinţa cea mai nesigură şi cu gradul cel mai înalt de variabilitate. În faţa acestei sfidări, istoricii supralicitează. Fizicienii (pentru a menţiona o ştiinţă „dură“) par mai dispuşi decît istoricii să accepte partea de imaginar cuprinsă în demersul lor. Poate că pe unii îi deranjează ideile mele. Pe mine însă nu mă deranjează ideile diferite de ale mele (exceptînd atacurile lipsite de bună-credinţă). Nu are cum să mă deranjeze diversitatea; este tocmai ceea ce susţin în materie de istorie.
SL: Dacă ceea ce numim îndeobşte istorie nu este decît o naraţiune simplificată şi dramatizată despre trecut, aşa cum afirmaţi în Jocul cu trecutul, nu cumva disciplina istoriei îşi găseşte în dumneavoastră un adversar de temut? Nu cumva această disciplină este subminată dinlăuntru de unul din cei mai străluciţi reprezentanţi ai ei de astăzi?
LB: Mă amuză afirmaţia că aş putea fi un adversar al istoriei. Eu n-am avut altă dragoste intelectuală decît istoria, şi asta încă din copilărie. În tot cazul, de pe la 12 ani ştiam că voi urma istoria. Am o relaţie foarte strînsă cu trecutul; probabil că trăiesc mai mult în trecut decît în prezent. Nu de mine riscă istoria să fie aruncată în aer, ci de conservatorii care scriu o istorie cu totul neadaptată momentului actual. Eu am încercat să desluşesc regulile „jocului istoric“, şi asta tocmai fiindcă sînt ataşat de istorie. Respingerea din partea unora, ca şi entuziasmul altora, se datorează faptului că sîntem o societate conservatoare, care gîndeşte încă în bună măsură în termeni de secol al XIX-lea („obiectivitatea ştiinţei“, „naţiunea mai presus de toate“, şi aşa mai departe), şi de aici uimirea în faţa unor interpretări care la anul 2000 sînt absolut fireşti.
SL: În primăvara acestui an, cititorii români vor avea în faţă o nouă carte semnată de dumneavoastră: România, ţară de frontieră a Europei. Ce aduce ea nou faţă de Istorie şi mit în conştiinţa românească sau faţă de Mitologia ştiinţifică a comunismului? Sau altfel spus, care este „istoria“ acestei istorii a României?
LB: Istorie şi mit în conştiinţa românească s-a vrut o decriptare a discursului istoric românesc. Cu alte cuvinte este o carte care nu priveşte în mod direct România, ci interpretările privitoare la România. Nu o istorie, ci o critică a istoriei (sau, mai clar spus, a istoriografiei). După ce i-am criticat pe alţii, era oarecum firesc şi corect să prezint şi propria-mi versiune a istoriei româneşti. Aceasta este România. Nu este o istorie obiectivă, fiindcă nu există istorie obiectivă. Este o încercare de a explica România aşa cum o înţeleg eu. Este răspunsul meu la întrebarea: Ce este România?
SL: Deşi nu îndrăgiţi publicitatea, sînteţi un intelectual celebru în România. Nu vă daţi în vînt după apariţii la televiziune, nu acceptaţi decît după o îndelungată chibzuinţă interviurile şi invitaţiile la mese rotunde sau conferinţe, şi totuşi toate cărţile dumneavostră au un tiraj care depăşeşte sensibil media. Succesul dumneavostră e un fel de „izbîndă pe seama discreţiei“. Dar credeţi că o carte, oricît de bună, poate răzbi singură? Sau e nevoie de sprijinul viu al autorului?
LB: Cred că de regulă o carte nu poate răzbi singură. În ziua de azi, fără publicitate greu se mai mişcă ceva. Din fericire, regulile au şi excepţii. Istorie şi mit în conştiinţa romănească a fost o asemenea excepţie. S-a descurcat aproape fără nici un fel de sprijin. Iar 13 000 de exemplare astăzi în România nu e puţin lucru. Îi urez şi ultimei cărţi (România) să se descurce la fel. Mi-e teamă că nu are încotro. Nu-mi place publicitatea, nu-mi place să ies în public, nu-mi place să apar la televiziune. Şi mă bate gîndul că am dreptul să-mi trăiesc viaţa cum îmi place (am şi de recuperat; pînă în 1989 am făcut destule lucruri care nu mi-au plăcut!). Idealul meu este desprinderea completă a cărţii de viaţa autorului; nu este uşor, dar promit să perseverez.
SL: Ştiu că aţi studiat istoria din pasiune. Dar atunci, în adolescenţă, cînd a fost să vă alegeţi facultatea, aţi optat de la bun început pentru istorie? Nu aţi oscilat? Nu a mai fost nici o altă îndeletnicire intelectuală, umanistă sau ştiinţifică, la care să vă gîndiţi ca la o posibilă cale a vieţii?
LB: Am răspuns puţin mai înainte la această întrebare: am optat pentru istorie de cînd mă ştiu. Dar ca adolescent, după istorie, m-au interesat geografia şi (într-o manieră selectivă) literatura. Cam acelaşi lucruri care mă interesează şi astăzi. Sînt foarte constant.
SL: Care au fost intelectualii români care v-au fascinat în adolescenţă, exercitînd o influenţă modelatoare şi stimulatoare asupra dumneavoastră?
LB: Aproape că îmi pare rău că trebuie să o spun, dar nici un intelectual român (sau neromân) nu cred să fi exercitat vreo influenţă hotărîtoare asupra mea. Cînd, de copil, m-am îndreptat spre istorie, influenţa formatoare a fost a mediului familial (biblioteca şi lucrurile vechi din casă, faptul că mama mea, specializată în literatură română veche, a lucrat într-un domeniu apropiat) şi, cu siguranţă, casa de la Cîmpulung-Muscel, unde îmi petreceam verile şi în mansarda căreia erau îngrămădite, ca într-un depozit de muzeu, cărţi, reviste şi tot felul de obiecte de pe la 1900. Asta te marchează. Eu şi acum trăiesc în bună măsură la 1900, acolo mă simt mai în largul meu!
Ca adolescent, îi citeam cu plăcere pe Maiorescu şi Hasdeu; mă atrăgeau, şi mă atrag şi astăzi, ironia rece a celui dintîi şi fantezia riguroasă a celui de-al doilea. Însă modele nu mi-au fost; ei s-au întîlnit, se vede, cu ceva similar în propria mea structură intelectuală.
Oricît ar părea de ciudat obsedaţilor naţionalişti, am avut şi mai am încă o relaţie specială cu Eminescu. Mi-au plăcut cîndva — estetic vorbind— şi textele lui politice, la care însă nu subscriu. Poezia lui Eminescu însă o ştiam aproape în întregime pe dinafară, şi cu un mic efort aş recita şi astăzi, fără să greşesc prea mult, cele aproape o sută de strofe ale „Luceafărului“.
Am citit şi citesc încă multă literatură, poate chiar mai multă literatură decît istorie. Ca adolescent, Cei trei muşchetari şi romanele lui Jules Verne erau în prima linie. Pe Jules Verne nu l-am uitat; în viitorul nu prea îndepărtat voi scrie o carte despre el. Să-l menţionez şi pe Victor Hugo: cîţiva ani am fost absedat de Mizerabilii. Am încercat recent să recitesc cîteva pagini: imposibil, nu-i mai suport stilul grandilocvent!
Să nu uit enciclopediile. Am copilărit alături de un Larousse în două volume, editat prin 1920. Îl mai consult şi astăzi. Am avut o adevărată manie a dicţionarilor, care s-a mai alterat între timp, dar, oricum, aproape nu e zi în care să nu caut de cîteva ori în Larousse, sau într-un remarcabil Brockhaus în 17 volume, apărut la 1900, sau în dicţionarul de istorie şi geografie al lui Bouillet (de pe la 1860). Acesta din urmă mi l-a cumpărat mama mea de la anticariat cînd aveam 14 ani, şi a fost multă vreme lectura mea istorică favorită.
La facultate, n-am avut nici un profesor care să-mi fie model. Am mers pe drumul meu; cred că se şi vede!
SL: Citiţi zilnic şi întotdeauna cu plăcere? Nu vi se întîmplă să luaţi o carte în mînă şi să simţiţi că nu vă regăsiţi în rîndurile ei, şi asta nu din vina cărţii, ci din neputinţa de a vă rupe de agitaţia lumii? Cum vă adunaţi din risipa zilei?
LB: Nu citesc zilnic, fiindcă trebuie să mai şi gîndesc. Plăcerea mea supremă este să gîndesc; lectura vine în al doilea rînd. Din pură plăcere citesc literatură, fără nici o legătură cu preocupările profesionale. În ultimii ani însă, scriind atît de mult, am citit mai ales cărţi necesare anchetelor pe care le-am întreprins. Am ajuns astfel să citesc — şi cu mare interes — cărţi care altminteri m-ar fi plictisit cumplit. De pildă, mie nu-mi place science fiction-ul (exceptînd cei doi autori clasici: Jules Verne şi H. G. Wells), dar nu-mi place chiar deloc! Am parcurs însă o bibliotecă întreagă de science fiction în pregătirea cîtorva cărţi (Explorarea imaginară a spaţiului, Sfîrşitul lumii, o istorie fără sfîrşit).
SL: Ce loc ocupă televizorul în viaţa dumneavoastră?
LB: Televizorul în viaţa mea ocupă un loc foarte precis şi foarte limitat. Mă uit aproape exclusiv la programele de ştiri, în fiecare seară şi pe mai multe canale. Mă interesează atît informaţia în sine, cît şi manipularea prin informaţie. Evident, o „deformare“ profesională.
SL: Şi o ultimă întrebare: Cu ce se ocupă istoricul Lucian Boia atunci cînd încetează să mai fie istoric, devenind omul Lucian Boia?
LB: Dacă am răspuns la opt întrebări, îmi pot permite să nu răspund la a noua. Autorul Lucian Boia scrie cărţi pe care oricine le poate citi. Omul Lucian Boia îşi propune însă să rămînă discret. Este drept că discreţia nu se mai poartă astăzi. Mă întorc la 1900!

http://www.humanitas.ro/servlet/humanitas.articole.AfiseazaArticolul?id=28
nici eu nu stiu cine e autorul acestei poezii: - de bluey2564 la: 04/03/2004 02:56:38
(la: Cele mai frumoase poezii)
Am invatat aceasta poezie de la bunicul meu care mi-a marurisit ca a fost prima poezie invatata de el in copilarie. Nu stiu cine a scris-o, dar pentru mine ea ramane "poezia bunicului meu".

Sa sufli mama-n lumanare,
Ajunge cat am tot citit.
De-acum sunt gata de culcare,
De-abia ma tin de obosit

Hai, vin' si tu, iubita carte!
Hai, vin' cu mine la un loc,
Ca toata viata sa am parte
De minte multa si noroc.

S-a stins lumina...
Si-n cascioara, coopilul doarme linistit
Visand la ce-a citit aseara,
Visand, visand ca-i fericit
#11275 (raspuns la: #7241) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Personaj imaginar - de Dantimis la: 12/03/2004 17:41:46
(la: Strainul)
Alice - ai cazut in aceeasi capcana in care aproape era sa cad si eu: Marian Gruiu nu e o persoana reala ci un personaj imaginar dintr-o povestioara a lui Mircea Pricajan, un tanar de 24 de ani din Oradea.

Pentru autor: Povestirea "Strainul" e o evidenta imbunatatire fata de "Camera de la capatul holului". Presupun ca acestea sunt scrise in ordinea in care le-ai publicat in website-ul tau. Altfel ar fi un regres, ceea ce nu cred. Nu sunt critic literar, de fapt nu am scris nimic in viata mea altceva decat comentarii la Cafeneaua.com, emailuri la prieteni, scrisori si poezii de dragoste in tinerete. Deci nu sunt calificat sa-ti apreciez munca decat din punctul de vedere al cititorului neinstruit.

Intr-o alta conferinta pe forumul asta, Daniel Racovitan si alti utilizatori ai Cafenelei criticau "Camera de la capatul holului". Poate cam dur, dar nu pe nedrept totusi, dupa ce am citit si eu povestioara. Ideea e buna dar stilul e stangaci, dupa cum spuneau si ei. Nu vreau sa intru in prea multe amanunte, ti-am zis ca nu sunt critic, dar ca orice cititor, nu ma pot abtine de a nu-mi da cu parerea.

Un scurt exemplu ca sa intelegi de unde vine critica mea. Poate nu cel mai bun, dar probabil cel mai clar si mai evident. La un moment dat zici:

"Era o dimineaţă de iunie. Soarele răsărise de câteva ore. Păsările nu cântau." Imaginatia ma duce rapid cu gandul la orele 8-9 ale unei dimineti frumoase de iunie. Dupa ce am locuit 15 ani intr-un cub de beton la oras, nici nu ma astept ca pasarile sa cante dimineata, asa ca ultima propozitie e inutila si suna ca nuca in perete. Dar trec peste asta in graba, sa vad ce urmeaza.

Doua paragrafe mai incolo imi tai brusc firul imaginatiei:

"Ceasul mecanic de lângă veioză arăta ora 6,25. În casă începuse deja forfota." Cum adica numai 6:25 dimineata!? Parca soarele rasarise deja de cateva ore! La cat rasare soarele in iunie? La 3 sau 4? Urmatoarea fraza imi clarifica misterul: "Tatăl meu se întorsese ca de obicei târziu de la serviciu, iar acum mormăia obosit cuvinte indescifrabile." Ahaa.. deci e seara deja. "Mama, ..., era în bucătărie, pregătind micul dejun pentru tata şi pentru mine." Deci e totusi dimineata! Interesul meu pentru restul povestirii s-a diminuat deja simtitor.

Iti inteleg temperamentul tineresc, la urma urmei doar cu 10 ani in urma aveam varsta ta, dar nu lua cele ce ti-am scris in nume de rau. Noi romanii avem asa un talent de a asocia imediat critica (in orice domeniu) cu jignirea personala. Nu toate criticile au sensul direct de a critica (jigni) munca unei persoane, parerea mea e ca scopul principal al criticii e de a ajuta un autor in a-si imbunatati munca. Iti spun unde cred ca ai gresit, ca sa stii ce sa corectezi in viitor. Poate altora le va place ceea ce mie nu-mi place. Poate altii te vor aplauda. Te vei forma ca un bun autor doar daca stii sa culegi din toate criticile ceea ce e mai bun pentru stilul tau.

Orice ai alege, nu raspunde cu rautate criticilor care ti se vor aduce. Asta denota imaturitate. Cere explicatii si exemple concrete daca nu crezi ca unele afirmatii sunt indreptatite.

Dar cel mai important: nu renunta! Esti tanar si ai tot timpul sa te cizelezi. Intr-o era cand majoritatea tinerilor stau cu nasul in computere la jocuri, sau la TV, e recomfortant sa vezi ca unii mai au si preocupari literare.

Mult succes in viitor,

Dan

#11937 (raspuns la: #11876) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
domnule Herjeu, inca din tit - de gabriel.serbescu la: 12/08/2004 13:17:32
(la: Vreau dreptul la mandria de a fi roman!)
domnule Herjeu,
inca din titlul textului dumneavoastra, se porneste de la premisa ca cineva, sau ceva, vi-a interzis dreptul de fi mandru ca sunteti de nationalitate romana. Practic, titlul dumneavoastra e un manifest, vreti sa fiti roman ca o eliberare.
Continuand lectura textului se intelege o frustrare, aceea a neintegrarii. Atunci probabil ca se naste intrebarea ¨noi de ce nu?¨ si atunci incepeti o evaluare: va simtiti cand jenat, cand rusinat ca sunteti roman
si incepeti sa scoateti din boblioteca prafuita diverse personaje istorice, artisti sau voievozi.
Exista un mecanism uman care se manifgesta in momente de presiune, de frustrare (caci despre asta vorbeam), e o pacaleala si se numeste nostalgie.
Ca sa aduc un exemplu adiacent, est germanii fosti ddr.isti sunt acum nostalgici dupa vremurile comuniste, si despre studiul asta puteti gasi mai multe detalii in Le Monde Diplomatique nr 106/augst
Acolo se vorbeste cum de la incercarea de integrare in structurile capitaliste, exista un cert regres nostalgic catre valorile si traiul de viata fost ddr.ist si se manifesta prin filme, evenimente evocatoare, reaparitia de produse cu vechile denumiri si continuturi etc.
Cu siguranta asta inseamna din nou gadilarea unor identitati diferite de cele germanice si asa mai departe.
Revenind la discutia noastra, dumneavoastra va e rusine ca sunteti roman, dar va ganditi ce rusine ar trebui sa va fie sa fiti germanic, avand pata holocaustului pe cazierul istoric. Atunci reveniti la ceea ce ar putea sa fie un prilej de mandrie si cadeti in pacatul cliseelor culturale. Exagerati numind personalitati istorice drept Oameni, ca si cum ar fi personaje din Kipling, si aveti tendinta de a hiperboliza o natie, doar din frustrarea de a o vedea la pamant.

Ca sa va rapund pe puncte la ultimul post:
1 nu extista in istorie Oameni, asta e poezie, ori noua ne lipseste PRAGMATISMUL
2ar trebui sa rasfoiti constitutia japoneza, ati putea intelege astfel de unde provine colectivismul asta nipon. Probabil ca nu ar trebui amintiti nicodata ca exemple, istoric si spiritual nu se afla mai sus sau mai jos ca alte natii, sunt pur si simplu aparte.
3 ¨sentimentul de apartenenta la o natie bogata in Oameni¨... Domnule Herjeu, probabil ca daca v-ati fi nascut in Franta acum v.ar fi pleznit pipota de atat mandrie si orgoliu.
4.Mihai Viteazu a fost ceea ce este, adica Viteazu. Fiti si dumneavoastra mai critic un pic, ca prinde bine igienei intelectuale cum zice Plesu
5.¨. ¨Dupa parerea mea, Marin Preda este unul dintre cei mai mari scriitori ai lumii¨ #15607, de Radu Herjeu
7nu incerc sa distrug, dar va aflati in situatia extremistului de tip slav, care personifica tara ca pe o Mama, dar in acelasi timp o reneaga, prin simplu fapt ca-si mai pune intrebari despre ea.
8.in Europa, natiile au trait pana prin anii 70-80. De ce nu va incercati condeiul, condeiul ala ca o arma, impotriva unor lucruri mai importante si mai evidente decat orgoliile stoarse de natie intre natii, sau cum va place sa folositi de OM intre OAMENI?! Lasati-l pe Brancusi. De ce nu scrieti de cineastul care a luat nu stiu ce premiu la Berlin, cu un scurt metraj? Sau de ce nu deplangeti soarta intelectelor care se baga in publicitate, acolo iau premii europene, si contributia lor spirituala se reduce? sau de alti oameni insa ACTUALI!!! domnule draga, ca aici sta prtoblema. Noi romaniii ne luam hainele demodate din dulap si inca ne mai imaginam ca suntem eleganti. Actualizati-va! Si ajuta-ti si pe altii sa o faca. Numai bine


¨lumea este egala cu suma cunostintelor pe care le avem despre ea¨
michel houellebecq-particulele elementare

#19641 (raspuns la: #19585) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
aripile unei pasari - de giocondel la: 20/10/2004 07:28:52
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Dragii mei,

sa spunem ca omenirea este, simbolic vorbind, o Pasare.Una frumoasa, poate chiar acea maiastra pasare phoenix, tinand cont de istoria noastra zbuciumata-plina de regrese si renasteri.

femeia si barbatul sunt cele doua aripi ale acestei pasari....daca una din aripi este atrofiata, nedezvoltata, pasareaua din povestea noastra va zbura in cerc, sau nu va zbura de loc.In ambele cazuri, nu isi va fi implinit menirea sa de pasare, de a se desprinde de pamant si a se inalta spre CER.

pana acum si inca ceva timp de acum incolo, una din aceste aripi ale omenirii- mai exact Femeia, a fost neindreptatita si nedezvoltata (lipsa de acces la educatie).Rezultatul?omenirea nu si-a putut manifesta intreaga potentialitate, toata frumusetea sa, tocmai datorita acestei nedreptati comise fata de cealalata jumatate( mai mult chiar de jumate) a sa.

Practic, neintelegand faptul ca sufletele nu se diferentiaza prin sex in fata lui dumnezeu si tratand femeile ca pe niste fiinte inferioare, nedemne de a fi luate in considerare, ne-am taiat singuri craca de sub picioare.

Nu sunt feminista, nu cred in superioritatea femeii fata de barbat.Ci in Egalitate: atat in fata Divinitatii cat si in Drepturi.Ca suntem diferiti si ca avem capacitati si atributii diferite, este una.Insa a considera ca unul ii este superior celuilalt doar prin apartenenta la un sex sau altul, este dovada de ingustime atat intelectuala cat si spirituala.

Tema de gandire: daca aveti un baiat si o fata si capacitatea de a educa numai unul dintre acesti copii, pe cine veti trimite la scoala??


Raspuns: Fata!!!, pentru ca ea este Primul educator al noilor generatii, pentru ca ea va fi mama, deci influenta cea mai directa in viata noului suflet.

faptul ca barbatii romani ( majoritatea lor) se cred superiori femeilor -al caror destin unic si determinat este de a ramane la cheremul dumnealor si de a-i servi fara proteste- se datoreaza exemplului pe care l-au vazut in familie si de cele mai multe ori educatiei primite de la chiar propria lor mama: "lasa ionut draga, ca spala mama vasele. asta e treaba de femeie.sa dea dumnezeu sa gasesti o femeie sa aiba grija de tine cum am eu..etc" plus exemplul tatalui care trage pumni la nevasta in cap cand vrea muschiu lui, pentru ca poate.

este pur si simplu un cerc vicios de care societatea romaneasca nu
se va putea desprinde cu una cu doua, pentru ca prejudecata, ca barbatul ii este superior femeii, este adanc inradacinata pana si in mintea majoritatii femeilor.

candva se va ajunge la o moderatie si din acest punct de vedere, desi exista pericolul sa cadem in ceallata extrema- a discriminarii barbatilor.Insa eu am incredere nezdruncinata in faptul ca oamenii vor gasi un echilibru si ca intr-un final cele doua sexe nu se vor mai sabota reciproc ,ci accepta si aprecia in intreaga frumusetea lor.

Atunci omenirea isi va lua zborul spre o noua era, o alta inaltime a existentei sale, iar cele doua aripi ale sale vor fi in armonie, isi vor conferi reciproc sprijin si mai ales vor da un sens Zborului.

Va puteti imagina o astfel de etapa in evolutia omenirii??
EU POT si e tare frumos..............


P>S: Acum 160 de ani,in Iranul musulman, Poetesa Tahirih si-a aruncat valul si a manifestat pentru egalitatea femeii cu barbatul spunand : " ma puteti omori dar emanciparea femeii nu o puteti opri!!"

La scurt timp a fost torturata, strangulata si aruncata intr-o fantana de la marginea drumului.Cuvintele ei, atat de indraznete insa evident profetice, au razbatut peste ani.La fel si poezia sa, de o extrema sensibilitate.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...