exempu de dialog inun tre profesor si elev

Elevi romani, premiati de NASA


Flaviu Birsan si Andrei Costea, doi dintre constantenii care i-au uimit pe americani




Maria Petrean
Leila Florescu
Sambata, 08 Mai 2004


Flaviu Birsan si Andrei Costea, de la Liceul “Ovidius” din Constanta, si Carmen Sigovan, de la Colegiul National “Mircea cel Batrin”, sint cistigatorii marelui premiu pentru crearea unei statii orbitale independente, oferit de NASA. In concursul initiat de Agentia Spatiala Americana s-au inscris 122 de proiecte, realizate de 444 de elevi si studenti din tari cu experienta in activitatea spatiala, printre care SUA, Japonia, Germania si Rusia.
La inceputul anului, Agentia Spatiala Americana (NASA) lansa un concurs pentru tinerii cu virste intre 11 si 18 ani, din toata lumea, al carui subiect era proiectul unei statii orbitale. Absolut din intimplare, trei elevi din Constanta, olimpici la fizica si matematica, inscrisi la Centrul de Excelenta, navigau pe Internet in cautarea unor concursuri care sa le testeze cunostintele si l-au descoperit pe cel lansat de NASA. Cei interesati aveau la dispozitie trei luni sa elaboreze proiectul unei statii orbitale. Flaviu Birsan si Andrei Costea, ambii de la Liceul “Ovidius” din Constanta, si Carmen Sigovan, de la Colegiul National “Mircea cel Batrin”, au inceput atunci activitatea de cercetare pentru participarea la competitie. Timp de doua luni au consultat peste 60 de surse de informare, de la literatura de specialitate la paginile web, apoi a urmat o luna de concepere a proiectului, cu munca asidua, cite 12 ore zilnic. Coordonati de profesorul Ion Bararu, directorul Centrului de Excelenta Constanta, cei trei tineri - toti elevi in clasa a XI-a - au reusit sa imagineze o statie orbitala care sa se sustina independent de Pamint. Ei au numit proiectul LEDA, dupa nimfa din mitologie care lua forma unei lebede, dar si ca o prescurtare a numelui statiei, Life sustaining Environment Designed for Artificial habitats si plecind de la premisa ca statia imaginata de ei are forma unei lebede. Copiii spun ca partile cele mai complicate au fost imaginarea modelului matematic dupa care sa functioneze statia si redactarea proiectului in limba engleza, in termeni de specialitate.
Dupa ce au trimis proiectul LEDA, constantenii au asteptat raspunsul, dar, dupa cum sustin chiar ei, nu se asteptau la marele premiu deoarece in concurs s-au inscris 122 de proiecte, realizate de 444 de elevi si studenti din tari cu experienta in activitatea spatiala: SUA, Canada, Japonia, Germania, Franta si Rusia. Dintre toate proiectele inscrise in concurs, LEDA a fost apreciat drept cel mai bun si recompensat cu marele premiu. Flaviu, Andrei si Carmen vor fi invitati la sediul NASA, unde vor petrece zece zile la Centrul de Cercetari AMES. Acolo isi vor prezenta si proiectul, in cadrul unor sesiuni stiintifice. Pentru a ajunge in Statele Unite le trebuie insa bani de drum, NASA asigurindu-le doar sumele necesare cheltuielilor de cazare, masa si transport intern.




Copyright © 1996-2004 Evenimentul Zilei Online.





SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !

La ora de psihologie profesorul prezinta elevilor cele trei stari
ale psihicului uman: starea de calm, de iritare si de enervare.

Scoate un celular, formeaza un numar de telefon si spune:

- Alo, buna seara, as dori cu Gica, spuse profesorul!

- Gica nu locuieste aici! spune persoana! (cu calm)

- Aceasta a fost starea de calm, spuse profesorul. Formeaza acelasi
numar de telefon si spune:

- Alo, buna seara, Gica este acasa?

- Domnule v-am mai spus, Gica nu locuieste aica, spuse aceeasi
persoana (cu iritare). Profesorul spune:

- Aceasta a fost starea de iritare. Formeaza pentru a treia oara
acelasi numar de telefon si spuse:

- Alo, buna seara, Gica este acasa ?

Persoana, de-a dreptul enervata ii spune:

- Domnule, fir-ai tu sa fii... nu este nici un Gica aici ! ! !

- Acestea au fost cele trei stari.

Bula, un elev inteligent vine din spate si szice:

- Mai exista o stare in psihicul uman, o stare de disperare. Ia
telefonul, formeaza acslasi numar si spune:

- Alo, sunt Gica, m-a cautat cineva?...

Personal, cred că nu atât obligativitatea studiului religiei în şcoli este un abuz, cât faptul că, cel puţin în oraşele cu majoritate ortodoxă, copiii sunt obligaţi să studieze religia ortodoxă. Ceea ce, dacă ne gândim la libertatea religioasă garantată de Constituţie, nu e deloc în regulă. Cum este dificil să angajezi profesori pentru fiecare religie în parte, cred că mai cinstit ar fi să se studieze, de către toţi elevii, istoria religiilor, în care toate să fie prezentate obiectiv, pe cât se poate. Ar fi, cred eu, şi mai interesant să-i dai copilului informaţia religioasă, fără să-i impui fervoarea pe care, în principiu, ar trebui să o capete în familie. Legislaţia ar trebui modificată în acest sens, mai ales că ne mândrim cu toleranţa religioasă.

promovabilitatea la bacalaureat

in acest moment examenul de bacalaureat se desfasoara cam asa:
1. proba orala la lb.romana
2. proba orala la lb. moderna
exista doi profesori examinatori, care noteaza fiecare individual pe un borderou iar media celor doua note trebuie sa fie cinci, ca sa asigure promovabilitatea la urmatoarele, scrise:
1. limba romana (de fapt literatura romana)
2. disciplina de profil
3. discipilina la alegere (poate fi orice disciplina studiata, chiar si educatia fizica sau a doua limba de studiu)
ca si-n cazul probelor orale, nota cinci asigura elevului accesul in proba urmatoare.
nu va obtine insa bacul decat daca media tuturor probelor este SASE.

lucrarile scrise se corecteza-n paralel de doi profesori, conform unor criterii stricte si nu se va face media decat daca notele nu vor diferi cu mai mult de un punct.
profesorii au obligatia sa bifeze numarul de puncte acordat la fiecare criteriu indeplinit, pe borderoul de notare, cate unul pentru fiecare teza in parte.

conform povestilor de mai sus, obiectivitatea profesorilor examinatori la probele orale este influentata mai putin de presiunile politice sau ierarhice si mai curand de criteriile de notare, care urmaresc evaluarea unui elev model, care a invatat in fiecare zi si a primit educatia ideala in toti cei patru ani de studiu.
in aceste conditii, daca li s-ar aplica respectivele criterii, promovabilitatea la acest examen n-ar depasi 20% din numarul elevilor inscrisi, intrucat doar la limbile moderne nivelul e extrem de redus, mare parte din canditati neputandu-si insusi o limba straina, din pricina cunostintelor reduse de limba materna.

in alta ordine de idei, sunt de-acord cu-aproape tot ce-ai scris.
amendamentele se refera la:
"elevii putin dotati au parte de profesorii care accepta jobul respectiv. "
n-ai ce face, zaraza, trebuie sa accepti jobul, in conditiile-n care intr-un judet, la nivel liceal, exista doar trei colegii de renume...in fiecare dintre acestea sunt maximum patru profesori care predau aceeasi materie.
un calcul sumar, ma determina sa intreb, ce fac ceilalti dascali, care ar merita si ei sa predea in unitati de elita?
mai mult decat atata, ani de-a randul, absolventi de facultate obtin note foarte mari la titularizare, dar nu si posturi, intrucat acestea NU EXISTA.
in aceste conditii, n-ai decat sa stai la coada si sa te rogi sa mai iasa la pensie cate unul dintre cei care s-au eternizat pe vreun post bun, ca sa ai si tu ocazia sa-ti demonstrezi potentialul.

"parca scapasem de comunism si de eterna egalitate.
nu vorbesc de egalitate ci de corectitudine.
ideea cu remunerarea diferita nu-i rea.
as zice insa ca-i corect sa fie platiti in functie de REZULTATE, iar nu de PERFORMANTA!
un dascal care isi crapa creierii cu o grupa de copii mediocri, care la testele initiale au obtinut media trei pe clasa, reuseste sa-i aduca pe-acestia la nivelul notei sase, trebuie platit si RASplatit, pentru ca deja e cunoscut ca-i mult mai usor sa lucrezi cu un copil care pricepe imediat ce-i spui, decat cu unul caruia ii trebuie doua saptamani pentru fixare.

nu resping nicidecum ideea ca profesorii cu elevi medaliati la olimpiade sa nu fie recompensati, dar aceasta trebuie sa se concretizeze in premii si gradatii si nu trebuie sa aiba nici o legatura cu leafa.
pregatirea olimpicilor se realizeaza-n ore de mediatii sau in asa numitele ore suplimentare (care nu sunt platite niciodata, cum nu-s platite nici orele de pregatire pentru bac, pe care unii directori le impun), nu doar la clasa.

pentru mine a venit conferinta ta ca o manusa si iata de ce:
vad tinerii pe strazi dar puneam pina acum toate manifestarile lor
exagerate si ciudate pe seama adolescentei si a bravismului.
am asistat zilele trecute la o discutie intre trei profesori care spuneau ca nu de putine ori ies plingind si tremurind din clasa.
copiii vorbesc in timpul orelor la telefon,vorbesc intre ei,sfideaza si persifleaza profesorii, arunca cu obiecte(una din eleve aruncase cu tampoane prin clasa in timpul orei)
.
greu de imaginat
am intrat in discutie si am intrebat de ce nu sint ,nici nu stiu daca sa zic pedepsiti si am primit urmatorul raspuns:
nu ai voie sa-l pleznnesti pentru ca parintele te da in judecata si de cele mai multe ori cistiga si mai si platesti.
nu ai voie sa-l dai afara si degeaba ai face acest lucru.
nu le poti explica pentru ca putini asculta.
daca -i lasi sa repete anul le convinne de cele mai multe ori.
mai pe scurt profesorul este legat de legi si atitudinea parintilor.
acuma eu nu stiu daca este chiar asa in scoli, nu stiu in alte tari cum este(copiii mei au trecut de mult de aceste faze) dar ma intreb cu o asemenea educatie si viziune a vietii cum vor judeca si actiona acesti tineri peste 15 ani ?
ce gindesc acesti parinti si judecatori cind in umbra unor legi ,interpretabile intotdeana refuza sa vada acel tinar in viitor.
si mai ales ce este de facut si cine in primul rind.

Adică, am chiulit de la şcoală, ne-am luat ceva să ne încălzim şi .. nu am pierdut chiar aiurea timpul. Ne-am apucat de citit, un lucru pe care chiar îl facem cu plăcere. Însă, citim ce ne place nouă .. nu zeci de mii de romane băgate pe gât de către profesorii de română despre ţăranii români de pe vremurile demult apuse. Încet-încet, am început să dăm pagină cu pagină din “Memoriile unei gheişe“, “Codul lui Da Vinci” şi “Cronicile din Narnia“. Faza mai nasoală a fost că acele cărţi, împreună cu mirosul puternic de vin fiert cu scorţişoara ne-a ţinut pe loc şi nu am mers nici la ora următoare, franceză, însă nu ne-am supărat, iar la sfârşit am promis că o să mai repetăm experienţa. Sincer .. prefer să merg într-un bar, să beau ceva şi să citesc, decât să stau la şcoală, să-mi povestească profesoara despre cum i-a murit soacra, călcată de un Jeep, chiar dacă ea era pe trotuar. Nici după 1-2 săptămâni nu-mi pot da seama de ce a ţinut morţiş să ne zică chestia asta, căci chiar nu ne interesa, dar .. aştia sunt profesorii din ziua de azi. Iar dacă îndrăzneam să vorbesc cu un coleg, îmi mai şi atrăgea atenţia că .. nu sunt atent şi deranjez ora. Defapt, singura care o deranja, era chiar ea.

de aici

"Cum ar trebui disciplinat un copil rebel sau unul care nu are cei 7 ani de-acasa?"


- Pui o asemenea intrebare din ipostaza parinte vs. copil sau din ipostaza profesor vs. elev?...

Ai mare dreptate, dar cred ca de vina e si directiunea.
Am predat la un liceu teoretic dintr-un orasel de provincie unde se presupune ca elevii ar trebui sa fie mai cumintei si, cand colo, chiul pe rupte, obraznicii, lipsa totala de interes pt tot ce inseamna scoala, in concluzie, jale. De anul acesta am venit in Constanta la un liceu industrial si ma temeam ca va fi mai rau. dar, de fapt, e mai bine (deocamdata cel putin). Si apoi am aflat ca aici exista si exmatriculari, corijente si repetentii, lucruri de sci-fi la liceul de unde vin. Tin minte si acum cazul unei eleve cu 300 si ceva de absente nemotivate pe care dirigintele se tot chinuia s-o exmatriculeze dar directorii nu-l lasau pt ca "ramanem fara elevi" si "ne stricam reputatia". Si atunci tu, ca diriginte si profesor, ce putere mai ai. Nu zic ca noi profesorii ar trebui sa ne castigam respectul elevilor prin amenintari cu repetentia sau exmatricularea dar o forma de pedeapsa trebuie sa existe.
In ceea ce priveste noua lege sau ordonanta sau regulament sau ce-o fi, sunt de acord cu contractul dintre scoala elevi si parinti. E timpul ca parintii si elevii sa realizeze ca procesul de invatamant nu e unidirectionat, de la profesor la elev. Si ca si ei ar trebui sa se implice.
Nu sunt de acord cu salarizarea profesorilor in functie de performante. Daca am produce suruburi ar fi foarte simplu: tu ai facut 30, ai salariu maxim, tu doar, 10 salariu minim. Din pacate (sau fericire?!) lucram cu oameni (si nu ma refer doar la elevi ci si la colegi, directori, parinti) si atunci sunt prea multe variabile in aceasta problema.
De exemplu, eu predau engleza. La o clasa noua am nevoie de cateva saptamani doar sa-i conving pe elevi ca engleza poate fi amuzanta si abia apoi sa incerc sa-i invat ceva. La liceu mai e si problema ca nu se mai fac grupe (de incepatori, avansati) si in aceeasi clasa, in aceeasi ora trebuie sa predau conjugarea verbului to be la prezent si subjonctivul. Si pe langa toate astea invatarea unei limbi straine, dupa parerea mea, nu se poate face cu forta. O limba inseamna comunicare si comunicarea presupune un cadru fara stress si atunci imi dau seama ca orele mele sunt cam galagioase. Inca nu am gasit formula de a avea o clasa activa dar nu galagioasa (dar prefer o clasa zumzaitoare decat o clasa de zombi). Ideea era (ca m-am cam lungit) ca eu ca profesor trebuie sa las elevii sa-si gaseasca propriul ritm, nu-i pot forta sa invete engleza daca ei refuza. Pot sa-i oblig sa invete cuvinte noi, reguli de gramatica dar nu sa comunice. Si atunci poate performantele mele nu sunt intotdeauna cele asteptate.

inainte de revolutie, cand eram copil, am visat ca ceausescu era intr-o balta de noroi in care se scufunda incet, incet. l-am apucat de gat si l-am tras afara. tin si acum minte senzatia extrem de neplacuta la atinderea gatului lui: un fel de cauciuc dur, rece si lipicios. cand le-am povestit alor mei tin si acum minte ca tata a zis mai intr-o parte, asa: de ce nu l-ai lasat naibii acolo.
ca adult am avut ani de zile in care am visat ca alerg sa nu intarzii undeva (de obicei la munca) si niciodata nu reuseam sa prind trenul, tramvaiul, autobuzul, etc.
sau ca sunt si profesor si elev in acelasi timp. ma ascultau la nu stiu ce materie la care nu eram f. bine pregatita si in acelasi timp trebuia sa am grija si de elevii mei care se distrau copios. si cosmarul asta a durat si el vreo cativa ani.

Am propus si eu o conferita cu o "problema arzatoare la ordinea zilei" anume impactul grevei profesorilor pentru elevii din anul terminal! Si-am incasat numai rautati si comentarii lipsite de sens pentru ca fiecare a interpretat cum a dorit el ceea ce am scris eu si nicidecum ceea ce am vrut eu sa spun!.
Cand m-am inscris aici chiar am crezut ca va fi un schimb onest de pareri nu refulari ale frustrarilor altora in capul meu. A lipsit putin sa renunt dar de ce sa fac placerea altora! Trece peste cei ce vor sa te jigneasca! Este un antrenament bun pentru viata!

Ba mai mult, conteaza si marimea craniului, conform spuselor unui profesor catre elev: "Pe langa ca ai craniul mic, mai sta si creierul lejer!" :)

A trăi înseamnă să te întâlneşti adeseori cu nereuşita.

Cred ca in invatamint functioneaza foarte putin concurenta. Rezultatele sint greu de evaluat, doar cu timpul sau deloc. Ba sint de vina parintii, ba sistemul, ba profesorii, ba elevii, ba vremurile...

Aici sint nisipuri miscatoare si ne misca pina la lacrimi.

Doua observatii:
1- Incidentele de felul celor relatate din presa germana si americana sunt totusi exceptii care socheaza prin intensitatea lor (numar mare de victime datorat faptului ca agresorii au avut acces la arme de foc). Probabil ca statistica OMS se baza pe numar de incidente si nu pe amploarea lor.
2- Au fost intrebati profesorii si elevii din tarile participante, iar sondajul reflecta perceptia acestora, nu neaparat date statistice. (Parca 50% din profesorii si elevii din Romania au raspuns ca se tem de violenta in scoala). Perceptia este si ea importanta, dar s-ar putea sa fie gresita, exagerata.
Dar mie imi place cel mai mult raspunsul gen: "...voi vorbiti bai, voi care-i linsati pe negri!" ;P

La chestia cu linstul nu la tine ma refeream. Ai dreptate ca intai se importa ce-i mai rau.
Ce cred eu este ca situatia nu-i chiar asa de grava, insa perceptia profesorilor si elevilor este ca am ajuns in topul violentei scolare. Oricum, chiar daca perceptia e mult exagerata fata de realitate, tot e bine deoarece se trage un semnal de alarma.

zaraza sc,

daca ramii blocata intr-o idee, conceptie,... atunci nu mai ai nici o sansa de progres deci de dialog. cam trei sferturi din cei de pe forumuri sint blocati intr-o conceptie. daca asta se intimpla atunci atit progresul cit si dialogul real dispar....dorinteodor

relatia dintre profesor si elev e mult mai sensibila decat relatia medic-pacient. sunt incomparabile atat sub aspectul continutului cat si a scopurilor pentru care exista o asemenea legatura. relatia dintre pacient si medic nu este una de tip mentor-discipol (cum ar trebui sa fie intre elev si profesorul sau). la medic mergi sa te tratezi si nu sa te uiti la el ca la un model de viata de la care ar trebui sa inveti cate ceva.
familiarismele si derapajele in relatia dintre profesor si elev au calitatea de a denatura atat continuturile cat si natura relatiei.

relatia dintre profesor si elev e mult mai sensibila decat relatia medic-pacient. - fii serios.cred ca e tocmai invers.

sunt incomparabile atat sub aspectul continutului cat si a scopurilor pentru care exista o asemenea legatura - aici da.tocmai din cauza asta am spus 'parca ai vorbi'...

relatia dintre pacient si medic nu este una de tip mentor-discipol (cum ar trebui sa fie intre elev si profesorul sau). la medic mergi sa te tratezi si nu sa te uiti la el ca la un model de viata de la care ar trebui sa inveti cate ceva. - amesteci notiunile, mi se pare mie.profesorul transmite informatii si contribuie doar intr-o oarecare masura la formarea structurii de adult.eu nu cred ca-ti trimiti copilul la scoala pt a-si gasi un mentor sau model.

familiarismele si derapajele in relatia dintre profesor si elev au calitatea de a denatura atat continuturile cat si natura relatiei. - adica daca un elev are o problema grava in familie, gen divortul parintilor, situatie care-l afecteaza peste limite si asta se reflecta in activitatea lui scolara, profesorul, in lipsa unui psiholog, greseste incercand sa si-l apropie pt a-l ajuta sa depaseasca problema.

nu e cazul acum, dar ca veni vorba de etica in rel prof - elev.

nepoata mea are o relatie de prietenie cu fosta profesoara de engleza, inca din timpul liceului.au pastrat legatura atat virtual cat si telefonic, uneori (aceasta din urma fiind plecata in canada).te asigur ca nu s-a depasit limita bunului simt si nici nu mi se pare lipsita de etica.deci se poate...

1.da,un psihoterapeut specializat in problemele specifice varstei,mediului si preocuparilor copiilor pana la varsta la care obtin o slujba.
2.rolul lui este de a observa si evalua "comunitatea" care l-a angajat(profesor,elev,parinte),de a media conflictele dintre elev-elev , elev-profesor si elev-parinte,de a-i asculta si indruma pe toti in vederea stabilirii armoniei interioare si multumirii generale.In sistemul nostru educational,poate cu mici exceptii,rolul este preluat de invatator,de diriginte si-n ultima instanta de director.
3.desi are un rol aproape tot atat de important ca si profesorul nu prea-si are inca locul si impertanta cuvenite.

Credea că acesta de fapt i-a pus o contra-pilă şi i-a periclitat foarte grav trecerea anului. În anul II, şi-a pregătit colegii la programare acasă, la unii le-a făcut şi programele la examen, trecuse prin ea aproape toată grupa, cum se întâmplase şi în primul an la geometrie descriptivă. Ca şi la serviciu, şmecherii şi leneşii se strecurau şi se lasau duşi de cei viteji dar săraci. Se sudaseră destul de bine şi făceau câte un chef cu domnul Petrică, unchiul unui coleg. Nepotul lui nu venea şi nu a luat examenul. În vacanţă Petrică a rugat-o să-l pregătească cu promisiunea că o va ajuta în anul următor.
Anul III era piatra de încercare. Erau trei profesori la care li se spunea „Triunghiul Bermudelor” . S-a nimerit ca numărul zbirilor să crească la patru. Când a picat examenul i-a transmis lui Petrică printre altele că e „mârlan”. Rămâneai repetent foarte uşor şi nu se putea repeta mai mult de un an. La al doilea se pierdea facultatea. Nu era voie să termini anul cu mai mult de trei restanţe în care intrau şi proiecte şi colocvii, laboratoare. Dacă studentul acumula treizeci de ore absenţe primea MS – mustrarea scrisă, la încă zece era MSA adică cu avertisment care tăia dreptul la o reexaminare în sesiunea de toamnă. Zbirii erau renumiţi pentru modul în care picau grupe întregi. Folclorul studenţilor era plin de bancuri pe acastă temă. Era o fabrică excelentă pentru motivări şi concedii medicale cu care puteai amâna un examen fără să intre la categoria restanţe. Medicii erau foarte înţelegători cu necazurile studenţilor. O alta cale de a motiva absenţe erau activităţile UTC, argument beton, nu putea fi contestat de nimeni.
Răcea foarte uşor şi trei-patru zile făcea febră până peste 40 de grade, când avea chiar halucinaţii , o dureau rinchii şi spatele. Într-una din aceste crize, o fată din camera căminului de nefamilişti avea grijă de ea. Deşi era din oraş, Valerica era nevoită să stea la cămin pentru că nu se înţelegea cu mama ei vitregă. Era o foarte frumosă brunetă cu ochii verzi, fascinanţi, înaltă de o duioşie şi o căldură rară. Se împrieteniseră şi din când în când ieşeau împreună în oraş. Bărbaţii mai ales se uitau la ea lung.
- Cu asta să tot faci războiul!.. Zise un bărbat cărunt ce părea la vreo 60 de ani.
Fetele se amuzară grozav. Mona a fost avertizată de şeful Biroului de informatică şi de secretarul de partid pe TESA să nu mai umble cu ea. Era revoltată şi indignată.
Într-o seară de la începutul lui decembrie, învăţa ca de obicei în bucătăria căminului. Era aproape de miezul nopţii şi începeau a sosi fetele de la schimbul II.
- Vreau să-ţi dau o veste foarte proastă...; îi spuse una din ele. Vali... a avut un accident...
A suferit cumplit după moartea ei. Timp de o lună nu putea dormi.În cele din urmă intră într-o depresie puternică, dar nu-şi dădea seama. La primul examen se trezi cu un gol absolut în creier. Dădu subiectul înapoi:
- Nu ştiu ce am. Am învăţat mult şi nu-mi amintesc absolut nimic.

Medicul fabricii îi prescria destul de des ampicilină. Nu ştia că încalcă nişte restricţii în privinţa antibioticelor. Se cam îngrăşase. După examen, la o răceală amigdalele s-au făcut albe precum hârtia. La vederea lor medicul şi-a tras cu palma peste frunte îngrozit:
- Oo, Doamne! Asta e! De asta faci temperatură şi te doare spatele!
A fost nevoită să amâne anul. Îl reluă, dar urma iar operaţie de apendicită şi încă nişte concursuri. Nu stătea strălucit. Apelase la Petrică să fie sigură că va trece. Cu foarte mare greutate a reuşit să-şi salveze anul.

sunt mai multe variante de discutat.
prima este legata de nivelul asteptarilor. la o trupa de mana a saptea asteptarile sunt mici pentru ca e posibil ca respectivii sa fie amatori.
se pare ca pretul minuscul atrage si genul asta de spectatori.

a doua varianta... la o piesa serioasa n-am vazut prea multi profesori si elevi in sala. trebuie sa le dinamitezi catedra ca sa iasa undeva cu elevii sau sa primeasca sarcina pe linie de director, partid, etc. ca sa mearga la un teatru.

a treia varianta. cel care conduce Reduta e un tip de nota 10. actor, realizator de programe, omul are mult habar de marketing si chestii din astea. nu Reduta organizeaza turneul sau spectacolul ci doar il gazduieste.

ma mir ca ataci conducerea centrului Reduta si nu regizorul piesei sau actorii. la un film prost nu e de vina seful cinematografului...