comentarii

exigenta


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Belazur, sunt exigent cu mine - de gabriel.serbescu la: 04/03/2004 16:48:05
(la: Droguri)
Belazur, sunt exigent cu mine insumi si-mi cunosc limitele. Restrictiile de care imi vorbesti, cred ca esti de acord nu pot fii mentinute prin legi. Cred ca esti de acord, din nou, ca istoria prohibitiilor umane a creat un mai mare consum, si in plus o economie subterana greu de combatut. Probabilitatea de a fi ¨prizionerul viciului meu¨ nu exista, te asigur, de cat daca ar fii o constructie psihologica, ori in cazul meu nu e. De cea fiziologica poti sa fi la fel de sigura ca e la fel de utopica. Exista situri publice care te pot edifica in acest sens.
Nu inteleg ce vrei sa spui prin viciu ordinar. Abject, sau normal?
Mi-ar place sa eliminam puritanismele gratuite din start.

Filip, e laudabil sentimentul tau civic, insa probabil ca nu esti la fel de exigent cu alte anomalii ale societatii engleze. Lasand la o parte civicul cred ca e interesant de vazut comportamentul autoritatilor englezesti, nu?
E identic cu cel al altor state europene, o toleranta fata de consumul de droguri, echilibrata de campanii de informatii si cataloage educationale. Surprinzator sa faci un astfel de comentariu dintr-un loc de pe planeta asta, unde tilul de ¨sir¨ este decernat de casa regala engleza unor artisti care au creat sub influenta drogurilor, ba mai mult lupta in campanii de legalizare a cannabisului.

Tombola, hai sa nu ne ridicam ochii peste cap, vrei? Un deserviciu romanilor nu-l fac eu cu o marturisire cat de cat sincera si educata, si in general documentata, si nici Ozzy cu martuirisirea ¨n-are rost s-o faci ca ...¨ Lumea nu se opreste la forumul asta, iar daca deschizi un pic ochii ai putea vedea suficienti artisti romani (spre exemplu) care indica drogurile ca pe ceva mistic (un substitut in fata puerilismelor religioase actuale), ca pe o poarta catre o alta dimensiune, sau ca pe un mod catre o viata unica, excentrica, cand e NU sunt decat niste stimulenti psihici sau emotionali, unii cu adictie altii fara. Am spus-o mai pe la inceput: nu fac apologia drogurilor, iar din ¨declaratia mea de consum¨ nu apar nici LSD-ul, nici cocaina si nici alte droguri chimice sau de extract chimic. Poate acolo, in rutina de vames, crezi ca e mai putin nociv Prozacul? Incepem sa incrancenam, dar e ok, ca mie conflictul imi place.
Ca o paranteza, 60% din industria de cocaina e controlata de statul caruita tu ii platesti impozite. Lasa mila pentru alte ocazii.

¨lumea este egala cu suma cunostintelor pe care le avem despre ea¨
michel houellebecq-particulele elementare

#11357 (raspuns la: #11332) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Alexandra, tu spui : - de lmm la: 30/10/2003 00:38:01
(la: Romani in strainatate)
´´De ce suntem obisnuiti sa cerem de la ai nostri mai mult decat de la altii?´´
Pentru ca ei sint din aceeasi familie cu noi,´´din neamul nostru´´, pentru ca oricit ar fi unii de prosti si rai,daca sint rominii ne sint mai aproape de suflet si ne pasa mai mult de ei decit de alte neamuri. Nu iti pasa de cineva care iti este indeferent si nu incerci sa il ´´indrepti´´ pe unul de care nu iti pasa....
Daca imi permit comparatia parintilor care isi educa PROPRII ei copii si nu incepe sa se duca la alti vecini sa ii invete ce au de facut, sa le educe lor odraslele....Ma cam mir de intrebarea de ce sintem mai exigenti cu rominii decit cu altii, este perfect normal, pe ei ii stim, stim lipsurile societatii ca de aia am plecat de acolo, si vrem sa schimbam sa fie si acolo bine, mai mult sau mai putin constient, dar o facem. La fel, exigenti sintem cu persoanele pe care le iubim si care vrem sa reuseasca in viata.
Nu incercam sa ii invatam pe francezi sau germani sau oriunde sintem, pentru ca pe ei ii vedem ca un intreg, o societate formata in care incercam sa ne integram (deocamdata) si nu sa o schimbam.
M-au fascinat in tinerete - de sanjuro la: 03/12/2003 03:12:54
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
fotografiile alb-negru ale lui Emilian Cristea si Eugen Iarovici...Am descoperit apoi marii fotografi din perioada de pionierat, preferatul meu fiind Ansel Adams. El a declarat candva: "-In viata mea cred ca am facut doar cateva poze de care sa fiu multumit. Una dintre ele este "Half Dome"...
Credeti ca exigenta cu tine insuti, vesnica nemultumire a artistului este alaturi de munca si talent, "cheia" succesului (si) in arta fotografica?

Daca invitatia se adreseaza celor fideli LUNETEI, sper sa fiu luni la expozitie, pentru a putea schimba cateva vorbe cu dumneavoastra.

Multumesc
M-au fascinat in tinerete - de Dinu Lazar la: 03/12/2003 07:59:22
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Emilian Cristea si Eugen Iarovici au scris impreuna o carte grozava cindva, "Fotografia de munte". Domnul Iarovici a scris si a tradus zeci de carti de fotografie, domnulCristea a organizat un club de drumetii de pomina, "Floarea de coltz" care exista si azi; in decembrie se organiza concursul "Caciula de aur" cu diapozitive, concurs cu un extraordinar impact; vorbeam jumatate de an despre ce s-a vazut si se faceau urmatoarea jumatate de an pregatiri pentru urmatorul concurs.

Cheia succesului in arta fotografica... greu de spus.
Asta e ca in bancul auzit zilele trecute, ii cade unuia cheia noaptea linga shantz dar se duce si o cauta tocmai dincolo, linga stilpul de lumina; il intreaba unul ce face, el spune ca nimic, cauta o cheie, ala il intreaba daca acolo i-a cazut, si el spune ca nu, dar daca acolo e lumina...
Daca as fi fost intrebat in ultimii 30 de ani despre aceasta cheie, si daca cineva ar fi scris raspunsurile, cred ca am fi avut o frumoasa poezie abstracta.
La virsta de 20 de ani normal ca nu e nici o cheie, si aia care este (daca eeste) o ai in buzunar pentru ca stii tot si ai vazut tot si orice e posibil.
Pe la 30 realizezi ca lucrurile se cam complica si mai e putin de lucru dar ca succesul e colea, tangibil si stralucitor.
Pe la 40 te intrebi daca nu mai sunt citeva elemente de care nu ai tinut seama si cum devine cazul ca ai lansete, ai pescuit, ai si o taraba, ai pus pestele pe ea si lumea nu prea vine la pestele tau.
La 50 iti dai seama ce mult timp ai pierdut bijbiind inutil atunci cind drumul era in alta parte sau incercind sa dai de apa sapind in momentul care nu trebuia in locul care nu trebuia si ca o posibila cheie a succesului ar fi numai sa ai bani pentru ca sa faci ce vrei si sa o cauti cu mai mare randament. Si tot asa.
Sigur ca exigenta, nemultumirea, munca si talentul, sunt absolut necesare. Mai sunt citeva ingrediente care se cam schimba cu timpul sau cu timpurile...cred ca esential este norocul si important e si banul... si de neinlocuit e un mediu propice. Degeaba face cineva niste fotografii senzationale daca nu exista iubitori de fotografie, piatza de fotografie, galeristi, curatori, agenti, agentii, curatori, galerii, editori care sa foloseasca acele imagini...

Am facut cindva un film cind eram student la IATC, filmul de maiestrie de anul 3 daca nu ma insel; actor era Panaitescu,un coleg de la AAF, si regizor un fost amic, Adrian Sirbu, mai tinar coleg la regie.
Pe scurt filmul era cam asa: un tip cauta piatra filosofala, si era tinar si plin de energie; era imbracat in alb, avea un sac mare in care sa puna pietrele filosofale gasite, si un lantz greu de fier la mijloc, de care lovea toate pietrele mai ciudate gasite in drum; piatra filosofala ar fi schimbat fierul in aur.
Si merge omul la mare, si cauta printre valuri, si merge la munte, si cauta pe Sfinx, si merge printre ruinele unei cetati, si cauta, si cauta; si trec anii, si hainele devin ponosite si spinarea girbovita si barba si parul se albesc... si cauta, si nu gaseste nimic...
Intr-o seara, intra intr-un sat pierdut pe niste dealuri si niste puradei se iau de el, "uite ce mosh batrin si nespalat si ce lantz de aur are..."
Inebunit, se intoarce si ia toate pietrele incercate si aruncate si le pune repede sub sac pentru ca lumina se duce repede... si moare sub greutatea sacului.
Cam asta e cu cheia succesului.
Normal ca cu acel film am luat nota 2 ( din 10) pentru scenariu si am ramas corijent pentru toamna...nu era pe "linie"... dar nici acum o parabola a cheii succesului nu mi se pare departe de acea idee...
#5906 (raspuns la: #5883) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
JCC#8938 - de anita47 la: 05/02/2004 10:43:29
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Ai perfecta dreptate in legatura cu articolele in limba engleza pe un forum romanesc!Parca pe vechiul forum,"Cafeneaua",Daniel era mai exigent cu acest lucru(si a scos si niste "legi/neticheta" in legatura cu acest lucru-eu l-am citat pe doua forumuri).
Despre faptul ca "sunt sau nu la subiect" nu ma pot exprima,deoarece nu le citesc!!!
Am mai spus ca daca doresc citate in limba engleza,ma pot duce la "sursa",fara a fi nevoit sa trec prin "filtrul" unui forum romanesc!
Cine doreste sa continue cu acest obicei,pe mine nu ma deranjeaza!
Tot nu le citesc!!
anita47
+++++
#8941 (raspuns la: #8938) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
clarificari punct cu punct - de Mihai D. la: 21/02/2004 13:32:49
(la: Supoziţii ale gandirii conservatoare)



Intai de toate mulumiri pentru consistentul dvs. comentariu pe seama celor scrise de mine. Voi incerca sa comentez pe rand tezele principale pe care le abordati in raspuns : comentariu dvs. Debuteaza cu o distinctie fertila intre, pe scurt, ratiunea inteleasa in chip natural drept limitata(1) si (2) ratiunea in mod natural construita pentru un univers parmenidian, in esenta teza platoniciana in care ratiunea se afla in conditia perfectiunii dar intr-un comert sincopat si fatalmente precar cu lumea sensibila.
I. Nu cred ca din « disimetria » acestor doua sensuri se naste pledoaria conservatorismului pentru traditie. Suntem mai degraba in fata a doua modele de rationalitate, cu supozitii incomesurabile si care opereaza discursuri distincte. Conservatorismul a inteles sa-si asume sensul (1), prin care recunoaste finitudinea, precaritatea, neputinta omului de-a avea acces in mod plenar la adevar. Cu sensul secund conservatorismul se afla intr-o polemica explicita si neechivoca :produsele acestuia sunt « indigerabile » pentru conservatori, iar traditia nu va ajunge niciodata sa le solodifice.
II. « Modelul repetitiv » de care vorbiti nu este tocmai repetitiv, ci reverificat, ceea ce revine la alta semantica : nu se repeta aceleasi lucruri ci se reverifica si confirma judecati similare. Accentul nu cade asadar pe identitatea reluata periodic ci pe confirmarea succesiva a experientei, o confirmare care nu tine cu tot dinadinsul la pastrarea identitatii unei cutume cu orice pret (cu pretul adevarului, e.g.) ci doar la prezervarea proximitatii ei fata de realitatea umana/sociala imediata, tine deci de adevarul ei inteles ca nesfarsita verificare (adevarul e incomplet prin natura sa, nu este accesibil imediat si nemediat, nu este recepatbil dintr-o data si nu exista cai privilegiate spre el).
III. Spuneti ca « evitarea fanatismului Binelui » ar fi un castig conservator redutabil, dar numai al primului inteles pe care-l acordati ratiunii, cea de instanta fundamental finita ; dvs. cred doriti sa sugerati ca ambele sensuri ale ratiunii ar trebui luate in calcul printr-un soi de « summum »…ma tem ca, asa cum ama precizat mai sus, cele doua subantind rationalitati distincte si intr-un fel dependente de supozitii incomesurabile, teza implicarii lor comune mi se pare cuceritoare dar….ilogica ; intorcandu-ne la « fanatismul binelui »…observatia dvs. este justa…nimic de replicat, dar sugerati pe prcursul argumentarii ca acumularea traditiei nu duce la valori consolidate, non-artificiale, puternice (datorita sensului slab acordat ratiunii, sensul (1), care este cel pe care functioneaza conservatorismul) ci risca sa produca « valori rtificiale, neverificabile, slabe si intarite doar de trecerea timpului »….imi permit sa observ ca exigenta dupa care judecati produsele ratiunii slabe este tocmai cea care pleaca de la o ratiune puternica (sensul 2)…ceea ce este ilogic. Conservatorismul isi asuma riscul incompletitudinii explicatiilor sale, a limitarii adevarului cognocibil si a precaritatii care pluteste peste produsele sale. Failibilitatea « dusa la limita », cum spuneti, inseamna (daca va inteleg bine) o failibilitate judecata prin prisma ratiunii puternice, ceea ce cred ca produce confuzii: adevarurile cunoasterii empirice nu sunt mai putin « obiective » decat cele ale cunoasterii « tari », parmenidiene, iar verificarea succesiva prin experienta are marele merit ca oblitereaza avantarile utopice (vezi utopia rationalista/sangeroasa iacobina, vezi utopia rationalista/sangeroasa national-socialista, vezi utopia rationalista/sangeroasa comunista s.a.m.d.).
IV. « O lume a stabilitatii » pe care ar produce-o sensul secund al ratiunii aplicat conservatorismului este o utopie. Lumea conservatoare nu e « stabila », ci previzibila in datele ei legislative si procedurale (Hayek), fara sa fie planificatoare. Nu poti discerne, cum presupuneti, intre bine si rau mai repede intr-o lume « stabila » (gestionata de sensul 2) decat intr-o lume a sensului 1. E o aparenta care—din nefericire—este sursa fascinatiei tuturor utopiilor, o lume a valorilor stabilizate in care te poti misca fara probleme.Problemele persista si ambiguitatile sunt in conformitate cu o alta trasatura a conservatorismului : legatura lui cu spatiul teologic. « Ambiguitatea » distingerii intre bine si rau tine de natura misterioasa a amandurora, pe care conservatorismul si-o asuma. Raul si binele ne scapa in integralitatea lor, e igienic sa fim prudenti cand asertam asupra-le.
V. Hayek si Von Mises au fost asimilati de libertarieni plecand de la doua criterii : individualismul si statul minimal.
VI. « Senzatia vaga de incompletitududine fata de functionarea traditiei » nu o aveti doar dvs., o am si eu. E bine pesemne sa ne impacam cu faptul ca unele lucruri nu pot fi cuprinse cu mintea (demonstratia irefutabila si radicala in opinia mea a produs-o Wittgenstein, peste ea nu se poate trece)
VII. « a sti cum » vs. « a sti ca » nu se « dilueaza », cum spuneti, reciproc ci se completeaza reciproc. In ce priveste conditionarile, necesara si suficienta, sunt de acord cu dvs.

Cu simpatie, Mihai D.
#10222 (raspuns la: #9963) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
gabi - de belazur la: 03/03/2004 19:01:50
(la: Droguri)
Acum, ca ai reactionat asa, chiar ca nu pot sa mi te imaginez altfel decat asa cum te-ai descris tu insusti. Pana acum nu mi te-am imaginat, sorry!, in nici un fel: sunt de putin timp pe forum si putini sunt cei cu care am reusit sa comunic. In plus, nu-mi place sa "pictez" acolo unde tabloul e "sters" sau oarecum inaccesibil perceptiei mele: prefer sa las imaginea incerta, decat sa ma autoamagesc. Folosesc imaginatia in ALT mod...

Stiu ca drogul e o plaga extrem de violenta in Romania. Si nu numai in Romania. Problema ta e ca ai acceptat viciul ca pe o normalitate. Asta e demn de mila. Te rog, nu reactiona in nici un fel la mila mea: desi este sincera, este absolut inutila, pentru ca nu te pot ajuta cu nimic. Si deci, totul e... vorbe goale...

P.S. Canabisul - si in Olanda este considerat tot drog, si la fel de periculos, chiar daca este consumat in legalitate. Altfel, exista o marja de acceptabilitate intre "legal" si "moral": depinde cat de exigent esti fata de tine insuti si pe cat iti permiti sa teci de niste limite... Acum, cred ca ti-e clar, sunt adepta unor restrictii dure in tot ce tine de droguri. Din punctul meu de vedere, esti liber sa faci ce vrei cu corpul tau (de care totusi mi-e mila, ca a nimerit pe seama unei constiinte prea putin "exigente"), dar nu pot admite aceasta "inversare de lucruri" - daca ele sunt inversate in mintea ta, e pentru ca probabil esti deja prizonierul viciului tau... Nu poti sa te si mandresti cu faptul ca consumi droguri! Daca e legal in Olanda, nu inseamna ca e mai putin viciu, si nu inseamna ca nu e daunator. La fel cu alcoolul: daca e legal (in Romania si in multe alte tari), nu inseamna ca nu nenoroceste milioane de oameni. La fel ca in cazul fumatului: daca e legal, nu inseamna ca nu ucide...
#11266 (raspuns la: #11260) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
gabi - de belazur la: 04/03/2004 18:25:32
(la: Droguri)
"Belazur, sunt exigent cu mine insumi si-mi cunosc limitele. Restrictiile de care imi vorbesti, cred ca esti de acord nu pot fii mentinute prin legi."

In ce sens esti "exigent cu tine insuti"? Esti destul de "exigent", incat sa recunosti ca ai o problema cu drogurile , de care trebuie sa scapi? Esti gata sa renunti? Acuma, sincer, nu am de gand sa incerc sa te conving sa faci asta, dar eu la acest fel de "exigenta' ma refeream. Restul "exigentelor" tale - ma intereseaza si mai putin.

"Cred ca esti de acord, din nou, ca istoria prohibitiilor umane a creat un mai mare consum, si in plus o economie subterana greu de combatut."

Cred ca intotdeauna au existat (si vor exista) tipi slabi si structuri criminale care au profitat de ei. Nu as accepta niciodata sa dau bani pe ceva ce mie imi face rau, iar pe altii ii imbogateste - aici ce-i drept, se poate discuta mult si bine... Mi-e frica pentru persoanele dragi mie si pentru oricine ar putea fi victima...

"Probabilitatea de a fi ¨prizionerul viciului meu¨ nu exista, te asigur, de cat daca ar fii o constructie psihologica, ori in cazul meu nu e."

Mai toti dependentii de droguri zic asa. Asta se numeste "denial" - mai pe romaneste... :(

"De cea fiziologica poti sa fi la fel de sigura ca e la fel de utopica. Exista situri publice care te pot edifica in acest sens."

Da, stiu, tocmai de asta am dat niste link-uri ceva mai inainte...

"Nu inteleg ce vrei sa spui prin viciu ordinar."

Exact ce am scris. Adica, nu esti primul dependent de droguri cu care discut. Este ceva obisnuit ca te consideri "special" pentru faptul ca te droghezi (cei mai putin instruiti vin si cu exemple din "cultura universala", ma mir ca aici nu a adus nimeni vorba de "genialii narcomani" - ca si cum drogul e cel care ar "induce" un vreun fel calitatea de "talent", si nu ar fi, de fapt, o relatie inversa). Asta am vrut sa spun: faptul ca te droghezi e ceva ordinar (mai rau, e o boala psihica, de care, daca ai curaj si rabdare, te poti vindeca, daca nu - ramai prizonierul ei). Si e un viciu, in acelasi timp. De care nu ai de ce sa fii mandru - decat in cazul in care scapi de el. Si inca ceva, cu cat discutam mai mult si tu negi ca ai fi dependent, cu atat mi-e... mai mila de tine.

P.S. Nu e vorba de "puritanism". PUR si simplu, cred ca sunt destule lucruri care iti pot stimula imaginatia, fara a-ti altera simturile, fara a-ti "distorsiona" personalitatea sau a-ti slabi vointa...
#11368 (raspuns la: #11357) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru dan_mc - de Paianjenul la: 09/03/2004 22:37:33
(la: To Be Or Not To Be....Homosexual sau lesbiana ???)
3)"Biserica a pierdut foarte multi adepti in zilele noastre. Numai cu o atitudine mai flexibila fata de "pacatosi" ar putea sa ii aduca inapoi pe acestia, daca nu la calea cea buna, macar in bancile bisericilor."

..."FIRUL DE AUR" al teologiei crestine este restaurarea rasei umane


DE LA starea de PACAT - in care au cazut, prin gestul lor de neascultare, Adam si Eva, parintii rasei umane -

LA starea de SFINTENIE (in acceptiunea cea mai PROPRIE a cuvintului!) - in care Adam si Eva au fost creati dintru inceput...

Sau, altfel spus, planul initial al lui Dumnezeu a fost acela de a crea pe planeta PAMINT o societate alcatuita din fiinte pe a caror INTEGRITATE MORALA sa poata CONTA in orice moment.... o societate in care sa nu fie nevoie de POLITIE, ARMATA, TRIBUNALE, INCHISORI, LACATE, SAFE-uri, etc... Adam si Eva au pierdut acea INTEGRITATE MORALA, cazind simplul test cu "marul" (?)... dar asta nu-L va determina pe Dumnezeu sa RENUNTE la scopul initial pentru care a creat - deci - rasa umana pe PAMINT.

DELICATA - si in acelasi timp DURA -... misiunea de REEDUCARE a oamenilor pentru o asemenea societate, a fost incredintata de Dumnezeu BISERICII!...
Se aud multe voci, astazi, care afirma ca BISERICA a devenit o institutie IRELEVANTA pentru societatea moderna... Pe cit de TRIST... pe atit de ADEVARAT!... Cum e posibil asa ceva?!... TOCMAI pentru ca, in loc sa fie FERMA, CONSECVENTA si EXIGENTA fata de STANDARDELE MORALE ale membrilor sai (de CALITATEA acestora, adica...), BISERICA este mai degraba ingrijorata de scaderea NUMARULUI membrilor... (care poate sa insemne faliment financiar...)... este preocupata de ipostaza penibila creata de aparentza "irelevantzei" ei in societatea moderna, etc... si ca sa "salveze" situatia recurge la tot felul de... COMPROMISURI/CONCESII... care o fac si mai IRELEVANTA... Asa se face ca, majoritatea "sfintilor" care frecventeaza bisericile crestine de astazi - INDIFERENT la care cult sau denominatiune religioasa crestina ne referim - nu sint neaparat mai... sfinti decit omul obisnuit de pe strada care nu merge niciodata la biserica... pe care nici macar nu-l intereseaza daca EXISTA sau NU EXISTA Dumnezeu... sau daca, existind, acest Dumnezeu ar avea vre-un plan de viitor cu omenirea....
Daca deci, BISERICA nu reuseste sa-si onoreze chemarea de a-i aduce pe "pacatosi" la "calea cea buna" - viata de SFINTIRE - ci doar sa-si mentina bancile (mai mult sau mai putin) pline cu... pacatosi... atunci ea NU MAI este BISERICA, ci doar un soi de CLUB... cu un oarecare profil religios, si.... ATIT!...

(...Ideea ca omul nu poate sa atinga starea de PERFECTIUNE MORALA - in cooperare cu Duhul Sfint... sau mai bine zis prin... "CAPITULARE" benevola in fata acestuia - este teologie FALSA!... Ca drumul spre SFINTENIE are multe portiuni de "via dolorosa"... cu teste care SPERIE natura umana... e adevarat!... Dar ca ATINGEREA unei asemenea tinte este IMPOSIBILA - e FALS!... Sau daca totusi nu e fals... atunci toata religia crestina este un NONSENS...)...

4)"Cunosc persoane de orientare sexuala diferita de a mea. Important e sa incercam sa fim "open minded" si sa le respectam alegerea...
In ciuda parerii generale, homosexualii nu sunt doar niste obsedati sexuali gata sa se culce cu orice persoana purtatoare al aceluiasi sex. Doar analizand lista pe care ai afisat-o, putem realiza ca si acestia sunt oameni sensibili, iubitori de frumos. Din pacate, paradele "gay pride" induc doar ideea de promiscuitate. Eu cred ca si in relatile homosexuale exista notiunea de decenta."

...NICI EU n-am sa apuc de "guler" pe un homosexual... si sa-l iau la rost pentru "preferintele" sale sexuale... Nici n-am sa-i neg calitati sau virtuti de caracter, daca le are... Ce ma deranjeaza la UNII homosexuali insa, este faptul ca... daca-i lasi tu in pace pe ei... incep EI sa te cicaleasca pe tine cu tentative de a te convinge ca homosexualitatea nu este de fapt o perversiune sexuala... ba dimpotriva - citind o lista de nume celebre - incearca sa-ti demonstreze ca ei ar fi un fel de "varietate superioara"... ca statutul lor de "high achievers" are totul de a face cu orientarea lor sexuala... si eventual sa-ti sugereze ca - incercind sa fii putin mai "deschis" inspre "nou" - ai putea si tu ajunge la nivelul lor "elevat"...

Parerea MEA:

- privinta din punct de vedere (EVOLUTIONIST-)ATEISTA, homosexualitatea nu are de ce sa fie rea... dupa cum... NIMIC nu mai e rau... Nici avortul, nici incestul, nici pedofilia, nici furtul, nici escrocheria, nici minciuna, nici crima... fie ea si doar de dragul divertismentului... pentru ca... dupa CE criterii stabilim, pina la urma, ce e BINE sau ce e RAU... devreme ce am aparut "accidental" pe aceasta planeta... si sintem expusi in orice secunda riscului de a dispare la fel de "accidental" (..."spulberati" - sa zicem - de impactul unui meteorit hoinar cu planeta noastra?... etc...)...
Ajuns la cel mai inalt nivel pe scara evolutiei (?), omul ramine de fapt tot un ANIMAL... supus aceleiasi "reguli de aur" a evolutiei (cu litera si spiritul ei): cel mai puternic ELIMINA pe cel mai slab din competitia pentru

hrana cea mai buna,
locul cel mai prielnic pentru vietuit...
"femela" cea mai frumoasa...
etc....

...sau pur si simplu il calca in picioare, pentru ca asta il amuza... neexistind - oricum - NIMENI ca sa-l traga la raspundere pentru un asemenea act...

(...Insista cineva ca "regulile jocului" s-au inversat la un anume punct in cursul evolutiei?... Daca DA... CIND anume s-au inversat... si PE CE CHESTIE?...)....

- privita din perspectiva CREATIONISTA, homosexualitatea ar putea fi condamnata pentru cel putin doua motive:

1. Creeaza un sentiment de REPULSIE lui Dumnezeu! (...Nu ma intrebati pe MINE de ce!....)...

2. ...INAINTE de a crea pe Adam si pe Eva, Dumnezeu a creat un alt ordin de fiinte - INGERII - dintre care PRIMUL creat a fost LUCIFER. Datorita


actului de rebeliune, pe care l-a initiat la un moment dat acest LUCIFER - si in care a reusit sa implice o TREIME din toata ostirea ingerilor creati de Dumnezeu...

cit si

datorita naturii RECALCITRANTE a acestui act de rebeliune colectiva,


aceasta TREIME din ostirea ingerilor urma sa fie IREVERSIBIL destinata DISTRUGERII. Acest incident

(PREVAZUT de Dumnezeu, dealtfel, dinainte de creatiune ca POSIBIL... data fiind VOINTA LIBERA cu care INTENTIONAT i-a dotat pe acesti ingeri...

si

acceptat CU BUNA STIINTA de catre EL ca un RISC...)...

aparea ca un ESEC al scopului pentru care Dumnezeu i-a creat pe acesti ingeri. Cum insa la Dumnezeu nu exista RENUNTARE la realizarea a ceea ce-si propune, aceasta treime rebela trebuia INLOCUITA. In ACEST scop a fost creata rasa umana pe planeta PAMINT... de data asta, spre deosebire de ingeri, un ordin SEXUAT - parte barbateasca si parte femeiasca - care urma sa se inmulteasca pina cind avea sa completeze numarul acelei treimi de ingeri cazuti...

Din pacate trista experienta a rebeliunii impotriva lui Dumnezeu s-a repetat SI pe planeta PAMINT (...tot sub influenta ACELUIASI Lucifer...) dar... NICI de data asta Dumnezeu nu se da "batut"... Fiintele umane continua inca sa se nasca, sa creasca, sa se maturizeze, sa-si formeze un CARACTER... apoi, la un moment dat sa ia ATITUDINE (...fie PENTRU Dumnezeu... fie IMPOTRIVA lui Dumnezeu...)... apoi sa moara... iar apoi, cu caracterul pe care si l-au format AICI, in ACEASTA viata, sa astepte verdictul: se vor califica, sau nu se vor califica pentru acea societate de SFINTI cu care Dumnezeu va RE-POPULA planeta PAMINT dupa REINNOIREA acesteia...

In prezent, data fiind lipsa de interes pe care umanitatea il manifesta pentru starea de SFINTENIE, planul lui Dumnezeu de a reinlocui "treimea" pierduta avanseaza agonizant de incet... dar AVANSEAZA totusi... si scopul Lui VA FI realizat... Aceasta implica (printre altele) insa, SI continuitatea procesului "Cresteti , INMULTITI-va si umpleti PAMINTUL".... proces la care homosexualitatea are contributia ZERO!....

(...BIBLIA nu mentioneaza NIMIC despre ideea inlocuirii acelei treimi de ingeri cazuti, prin crearea rasei umane... Aceasta este doar o interpretare teologica "speculativa"... dar eu PERSONAL o accept ca fiind perfect logica - ATITA TIMP CIT creationismul ESTE acceptat ca raspunsul cel mai rezonabil la intrebarile: "DE UNDE venim?"... "CE 'cautam' aici?"... "INCOTRO ne indreptam?"!...

Ramine, evident, la latitudinea fiecarui cititor al acestui material sa traga concluzia - in dreptul sau - in ce masura aceasta interpretare face sens, sau nu...).
#11716 (raspuns la: #11403) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cuplul - de miramash la: 05/05/2004 15:41:51
(la: Cand formezi un cuplu, dupa ce criterii alegi o persoana?)
Intotdeauna am avut convingerea ca alegerea unui partener de viata trebuie sa fie un proces in totalitate cerebral, alegerea trebuie facuta dupa un proces de analiza si numai dupa toate "pro si contra" spunem da sau nu. Asta era invatatura primita in familie, marea filozofie a mamei mele care dupa 40 de ani de casatorie tot ce poate spune despre tatal meu este ca "nu e rau la suflet". Mi se pare foarte dureros sa stii ca esti rezultatul unei astfel de realatii intre parinti, el nu este rau la suflet iar ea.... Dupa ce am inteles care a fost modul de a se accepta a parintilor mei am inceput sa creez in lume adolescentei mele un partener de viata ideal de la care ceream un singur lucru: sa nu ma dezamageasca!
Cel mai greu lucru de cerut cuiva, cel mai complex si mai greu de realizat, fiindca, cum cerintele noastre, exigentele, se schimba in permanenta si asteptarile noastre evolueaza in acelasi sens. Mi-au trebuit multi ani ca sa inteleg ca aceasta persoana nu exista ceea ce imi doresc este perfectiunea intruchipata. Si intr-o buna zi a aparaut persoana pe care nu mi-am imaginat-o niciodata, care nu are nimic de-a face cu perfectiunea dar care este atit de minunata! Lucrurile care altadata m-ar fi dezamagit sunt foarte normale, ceea ce altadata m-ar fi suparat nu mai are aceeasi greutate, ridurile care apar sunt un semn de noblete iar micile semne de slabiciune au devenit atit de amuzante si de pretioase , un fel de semne particulare pe care altii poate le detesta dar noi le iubim. Da, cred ca pina la urma singurul lucru care conteaza este dragostea, dar acea dragoste care este mai presus de noi, in care nu mai avem nimic ascuns sau lasat deopatre, in care nu mai masuram cine da sau cine primeste mai mult. daca nu gasim persoana cu care impartasim asa ceva atunci mai bine asteptam o viata intreaga sa o gasim decit sa incercam solutii intermediare.
casatorie in Franta - de (anonim) la: 02/08/2004 18:15:56
(la: Casatorie in Franta)
Nu vad care e problema daca esti convinsa(a) de a face acest pas...in fond e viata ta si alegerea unui parcurs conform exigentelor tale si a dorintelor personale depinde doar de tine...evident acest lucru presupune sacrificii de timp si de alte lucruri pretioase...adaptarea la un nou stil de viata si la o alta mentalitate...acceptarea faptului ca va dura pana te vei simti complet integrat in noua societate...dar daca faci totul cu credinta si speranta si esti si armat de rabdare...totul se va realiza!!!

Mult noroc!
"Cine pe cine schimba ?"pentru Radu Herjeu si noi toti, - de DESTIN la: 12/08/2004 03:27:20
(la: E vina noastra!)
"Exista insa, un paradox al civilizatiei umane. Fiecare societate se schimba prin tinerii sai. Iar acestia sunt produsul implicit al acestei noi constructii sociale. Cine pe cine schimba ? Sau, mai bine spus, cine de la cine trebuie sa astepte un imbold spre evolutie ?"

Putem admite :"Fiecare societate se schimba prin tinerii sai."

Dar ne intrebam cat timp este necesar...?

Materialul prezentat este, gandesc prin el insusi, constructiv, punctand in mare aspectele dureroase ale societatii romanesti.

România se afla într-o situatie dificila si complicata, un adevarat moment de cumpana pentru viitorul ei.

Comunismul devastator, unda de soc a iesirii din celula care a aruncat în aer societatea româneasca amestecând bunele si relele ei.

Apoi o succesiune de guvernari cu putine reusite dar cu foarte multe personaje lipsite de patriotism si competenta, sau chiar dezinteresate si corupte, au facut ca natiunea româna sa fie azi în pericol de a deveni o populatie fara identitate, iar România sa fie o tara înapoiata.


Cu o economie înca majoritara de stat, tinuta astfel pentru a fi jefuita sistematic, cu un sector privat construit în buna parte prin hotie si coruptie, cu o polarizare excesiva si în crestere a banilor, o infractionalitate care se diversifica si se amplifica acoperind ca o pecingine statul si societatea.

Multi români si din pacate multi tineri ...vor orice si oriunde, dezorientarea si deznadejdea lor sunt tot mai mari.

Statul s-a rupt complect de societate,unde este clasa de mijloc?cine si cand trebuia s-o formeze, daca nu statul?

Nu amintesc mai mult,consider ca un alt "coleg de cafenea"Omuletul Goma, a punctat in mare si la obiect.

Vina pentru aceasta situatie apartine celor care au ocupat fraudulos, în politica sau în societatea civila, locurile elitei responsabile de organizarea si conducerea societatii, personaje indiferente la soarta natiunii, sau care chiar o dispretuiesc, si care au functionat adesea deliberat împotriva ei.

Acest lucru a fost posibil pentru ca intelectualitatea, grupul social din care s-au extras aceste personaje, s-a dovedit, pe ansamblu, cu mult mai dezorientata si mai atomizata decât masa însasi, careia, în loc sa-i ofere un sens, i-au sporit dezorientarea, criza de identitate.

Reprezentantii elitei veritabile, preocupati de soarta semenilor lor, de cea a natiunii si statului, care considera criza spirituala si morala drept baza a lipsei de sens a individului si societatii si deci fundament pentru toate celelalte crize, care înteleg apartenenta la elita ca pe o servitute esentiala, a caror viata este caracterizata de exigenta, responsabilitate, eforturi si autodepasire, au fost adesea respinsi, atacati si izolati ca persoane sau mici grupuri fara influenta semnificativa asupra deciziei politice sau administrative si implicit si asupra vietii comunitatilor carora le apartin sau a celei nationale.

Pentru ca starea natiunii sa se schimbe este esential ca noi românii sa ne cunoastem cu bunele si relele noastre, primele pentru a le folosi, ultimele pentru a le elimina.

Sa nu clasificam romanii in:romani din tara si romani din afara(plecati)si mai grav pe cei din urma, lipsiti de respect pentru tara si insemnele ei.

Sa ne identificam marca de unicitate pentru a stii si care este rostul nostru în lume, sa ne întelegem trecutul si sa organizam constructia viitorului, astfel încât, în lumea de azi si de mâine, sa fim un partener sanatos, responsabil si respectat.

Integrarea în N.A.T.O. este un fapt real azi, urmeaza U.E., de exemplu, nu înseamna numai fraternizare si ajutor, ci si competitie pentru intrare si pentru rolul pe care fiecare urmeaza sa îl joace în viitoarea structura comuna, pentru a fi subiect si nu obiect al politicii europene.




Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

profesionista ... - de snefru36 la: 03/09/2004 23:20:45
(la: Lia Roberts candidata la presedintie)
Trebuie sa recunoastem ca mai avem multe de invatat.
Lectia de azi: "o candidata la presedentie"
Asa cum am vazut din forum, L.R. si-a facut bine temele pentru urmatorul "target". Daca a picat examenul la moralitate in US macar sa-l treca in Romania. Ce sa-i faci, americanii sunt mai exigenti. Acolo trebuie sa fii mai curat ca in clipul cu detergent.
Nu-i nimic ca in Romania este inca destul loc pentru oportunisti (a se citi c...e politice). Avem deja o breasla formata cu bunic, tatic si urmasi. Apropo cand se inaugureaza noul sediu de pe bd-ul Unirii al "Prescolarilor Social Democrati" ?
Dar sa revenim la oaia noastra. Mai ca-mi dadeau lacrimile cand i-am ascultat programul electoral. e buna nu ?
Data viitoare poate ne povesteste cum l-a ingropat pe barbatu-su sau cum a distrus o familie. Poate ne spune ceva si despre amantii ei.
Daca e de povestit, sa povesteasca ceva si despre moralitate.
Sau poate nu se cere la examen.

Sa auzim de bine.
pe meleagurile astea unde-mi - de nasi la: 21/10/2004 08:02:30
(la: Apel la marturii: "Aventuri la ambasade? Povestiti aici!")
pe meleagurile astea unde-mi duc traiul nu are romania ambasada. noroc ca pin' amu nici n-am avut nevoie (poate in curind cind mi-o expira pasaportul romanesc si-o vrea sa fac o vizita...)

dar sa iti spun una tare daniele: a trebuit sa ma duc la biroul de immigration ca sa-mi iau noua cetatenie. civilizat pina la ultima picatura, amabilitate, curatenie, etc, etc. te duci la ghiseu unde te indruma cu cine sa vorbesti (in functie de problema) si daca mai e unul inaintea ta cu acelashi spine, care n-a terminat inca, incep a se da numere. apai cine sa se vaite? scaunele sunt foarte comfortabile, radio in surdina pe fundal, timp de asteptare rezonabil...
dar linga mine se asezase unu' de p-aci, care venise ra ridice pasaportul nevesti-sii. si a facut ala o figura.... cum adica sa i se dea numar de asteptare? zice ala: da n-am inteles, ce-i aia sa stau eu la coada? care-i problema, sunt cetatean nascut si crescut aici, toata viata mi-am platit taxele la stat, si eu si altii, si acuma ca am nevoie sa beneficiez de un serviciu care mi se cuvine voi ma puneti sa astept? si in primul si primul: rind ce-i aia sa ne dati numere, sa ne tratati ca pe vite? e inacceptabil, e revoltator, e asa, e pe dincolo....

mai oameni buni, credeti-ma ca nimic nu i-a alinat supararea si revolta ca i s-a dat numar sa astepte. s-a simtit jignit.

si mie chestia asta mi-a spus un lucru. vedeti voi, fiecare reactioneaza in functie de standardele cu care a fost invatat.

noi astia de am stat la mila aprozaresei pe vremuri pt zahar si ulei, sau cu jalba'n protzap la usa vreunei secretare.... zicem ca sa stai la coada e civilizat daca nu se inghionteste si suduie. dar altul care de mic a fost invatat ca are drepturi si nu i le incalca nimeni si ca o taxa data pt ceva (oricit de mica) obliga pe cel care a primit la muuuuuuuuulte....

chestie de perceptie. (sau de cit de exigenti stim sau dorim sa fim)
Articole romanesti in National Geographic - de Dragos Bora la: 22/10/2004 23:30:49
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Fragment dintr-un mesaj al domnului Cristian Lascu, mesaj
trimis prin intermediul listei "Alpinet2K",
http://groups.yahoo.com/group/alpinet2k/
http://www.alpinet.org

--------------------------------------------------------------

Articole romanesti in National Geographic putem avea in teorie
in limitele a 30%. Deoarece in mod traditional revista se
bazeaza pe fotografii cit mai bune, si care trebuie sa ocupe
cam 75 % din suprafata tiparita a articolului, pentru a le pu-
blica colaboratorii trebuie sa ne trimita cu minimum doua luni
inainte urmatoarele:

1. Un text preliminar care sa contina o informatie cit mai
interesanta pentru cititori, fie ea cit mai originala,
socanta, si care sa aibe un continut geografic, in sensul
cel mai larg.
Tonul acestor texte trebuie sa fie detasat, informal,
chiar daca e critic, poate fi cu umor, dar fara prea multe
calificative date de autor, cititorul singur trebuie sa
traga concluziile.

2. O selectie de fotografii care pot insoti complementar sau
exemplifica textul. pe digital cu rezolutie mare, minim 300,
sau film negativ, ideal diapozitiv. In general ni s-au trimis
fotografii slabe, statice, fara mesaj, banale. Chiar daca am
inchide noi ochii, ne vor critica americanii. Nici ce am
publicat pin acum nu e prea grozav, dar asta nu inseamna sa
raminem la acest nivel, vom deveni mai exigenti.

3. Daca afiramatiile privesc chestiuni de stiinta, date canti-
tative, etc e nevoie sa se precizeze sursa, sa se citeze
consultantii de specialitate... Eu am adunat o gramada de
propuneri de subiecte, nu descurajez pe nimeni, dar ceea ce
pare simplu se dovedeste a fi dificil: ba nu-s poze, ba nu-s
date, etc

In prezent avem gata doua articole mari, de peste 30 de pagini
si alte locale de 4-10 pagini. Deci ne dam drumul. Citeva subiecte
sint aproape coapte.

Pentru 2005 vreau sa facem 1-2 articole mari despre ariile prote-
jate din Romania, si cu bune si cu rele. Sint multe de spus aici si e
nevoie de poze de mare clasa. Astept sugestii de la voi si propuneri
de imagini. Le platim destul de bine pe cele ce vor fi tiparite.
Jurnalismul on-line - de (anonim) la: 29/10/2004 04:47:27
(la: Jurnalismul online, un nou gen literar?)
Acest stil de expunere, concis si la subiect, ar trebui sa fie o caracteristica a jurnalismului in genere, nu doar al jurnalismului on-line.
Din pacate, se considera, ca "hartia rabda totul". Nu sunt de acord. Redactorii diverselor publicatii ar trebui sa fie mai exigenti, sa insiste mai mult asupra finisarii si cizelarii articolelor destinate publicarii. Dar daca jurnalismul on-line va contribui asupra ameliorarii stilului de gandire si expunere, salut acest fenomen din toata inima.
Adela Vasiloi
Pt. ueit - de Paianjenul la: 30/10/2004 18:29:19
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"In locul ironiilor ar fi de preferat sa expui modul in care ai ajuns la concluzia ca textul de mai sus nu reprezinta cele 10 porunci, in ciuda faptului ca Moise zice ca sunt."

- Foarte simplu.

Doar in versetul precedent (Exodul 34:27) celui pe care tu il invoci (Exodul 34:28) ca sa demonstrezi ca cele zece porunci gravate in tablele de piatra de insusi degetul lui Dumnezeu, au fost de fapt mai multe decit zece, Dumnezeu ii spune lui Moise:

"Scrie-ti cuvintele acestea, caci pe temeiul acestor cuvinte inchei legamint cu tine si cu Israel" (Exodul 34:27, traducerea Cornilescu).

Intrebarea mea:

daca Dumnezeu scrisese deja pe cele doua table de piatra toate cuvintele legamintului pe care tocmai il rostise, (si nu doar cele zece porunci - asa cum apar in Exodul cap. 20:2-17 si in Deuteronom cap. 5:6-21).... ce cuvinte ii mai ramasesera de scris lui Moise?!... sau de ce trebuia sa mai scrie inca o data... aceleasi cuvinte (pe suluri de piele/papirus>whatever)?...


"Trebuie insa ca rezultatele cercetarii lui (ale membrului comunitatii stiintifice) sa fie publicate in reviste de specialitate."

- Cum verificam daca articolele publicate in "revistele de specialitate" ne spun adevarul... si nu doar speculatii (concluzii interpretabile/chestionabile) ale unor cercetatori care nu au cum sa demonstreze pina la urma ca sint mai informati, mai obiectivi, mai onesti (din punct de vedere academic), mai imuni la tendinte loialiste unui curent/idei/filozofii preconcepute, si deci, mai competenti decit colegii lor cu orientari creationiste care

si-au obtinut diplomele/certificatele/credentialele in aceleasi institutii de educatie... (sau in altele de acelasi prestigiu academic)...

isi desfasoara activitatea in aceleasi domenii de cercetare... cu acelasi nivel de exigenta in ce priveste competenta profesionala...

...avind acces la aceleasi baze de date/informatii?...

Ai dori sa citezi citeva titluri de publicatii pe care tu le consideri autentic stiintifice?...


"Un profesor care publica doar in Paranormal, pe Internet sau care scrie o carte nu se incadreaza in comunitatea stiintifica."

- Cum demonstram ca materialul publicat de un profesor "in Paranormal, pe Internet sau intr-o carte" este neaparat si automat maculatura... (mai cu seama atita timp cit nu putem demonstra ca materialele publicate in "revistele de specialitate" sint 100% scutite de erori si prejudecati!...)?...


PS.
Cele doua link-uri de mai jos prezinta fiecare cite o lista cu numele unor indivizi care,

in virtutea diplomelor pe care le detin,

si

date fiind domeniile in care isi desfasoara activitatea,

isi reclama statut de oameni de stiinta. Arunca te rog o privire peste informatiile furnizate de respectivele site-uri referitoare la identitatea profesionala a acestor indivizi... incearca sa faci o evaluare onesta si - pe cit reusesti - obiectiva (a identitatii lor profesionale)... si spune-mi daca gasesti vre-unul caruia tu i-ai recunoaste creditul de "om de stiinta"...

http://www.icr.org/creationscientists/biologicalscientists.html
http://www.icr.org/creationscientists/physicalscientists.html




#26993 (raspuns la: #26603) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
midan - de (anonim) la: 02/11/2004 16:49:25
(la: Reorganizare)
'destept', 'frumos', 'bun', 'cinstit', sunt numai citeva din atributele pe care fiecare om si le atribuie, instinctiv. de-asta ne-am nascut si am trait. una dintre milioanele acelea de celule care s-au luptat sa fertilizeze a invins, astia suntem noi, cei mai puternici, prin insusi actul nasterii noastre. gandim, simtitm, existam. cea mai apropiata fiinta de noi suntem tot noi si avem simtul proprietatii noastre, ne recunoastem trupul ca fiind al nostru, constientizam ca ne reprezinta, in consecinta, incepem sa ne apropiem la modul afectiv de noi, sa ne iubim.

la intrebarea 'pe cine iubim cel mai mult?' raspunsul sincer va veni tot de acolo, adica din sinele fiecaruia. unii sintem cinstiti si recunoastem, 'da, dom'le, pe noi-insine ne iubim cel mai mult'. ar fi bine, e-adevarat sa-l iubim mai intii pe dumnezeu, pentru ca el ne-a ingaduit existenta, sau pe parintii nostrii, cei care ne-au dat viata, dar tot noi ne sintem mai aproape si tot pe noi ne vom iubi cel mai mult. cine nu recunoaste acest lucru, ori este ipocrit, ori nu a reusit sa constientizeze faptui in sine. chiar si cand iubim sau ne indragostim o facem in acord cu fiinta noastra, o facem intru o satisfactie a implinirii in doi, pana la urma, doi si nu unu, adica celalalt. absolut orice gest pe care il intreprindem este facut, mai mult sau mai putin constient, tot pentru noi-insine. desigur, exista si nuantele, ascunzisurile, refularile, defularile, mimesisul, dar pina la urma, la o analiza aprofundata, toate rezultatele vor duce spre firescul egocentrism.

fiecare se va crede 'cel mai' pentru ca perceptia despre sine este alterata de afectul firesc al egolatriei. unii mai au si simtul proportiilor si al masurii, altii sunt mai exigenti cu ei, altii, se inhiba si se simt mici, depinde. modestia exista ca si calitate, dar cred ca e o pseudo-insusire, o atitudine contrafacuta, o insusire desprinsa din codul bunelor maniere sau a bunului simt, venind odata cu civilizarea. daca s-ar face un sondaj de opinie, s-ar descoperi probabil un procent de 0,0 nu stiu cat la 100 dintre intervievatii, (cu intelect normal) ca practica asa-numita falsa modestie, prefabricata modestie, etc.

aceasta tendinta nu este alarmanta, decat atunci cand devine o piedica in relatiile interumane sau cand disproportia intre realitate si afectul cauzator al procesului este uriasa. ca solutii de indreptat sau de reparat tendinta exacerbata a egolatriei ar fi cultivarea simtului proportiilor, a simtului estetic, civic, cultivarea in sine a persoanei, socializarea si multe altele, care imi scapa in momentul de fata. tendinta 'cel mai' ar putea fi o componenta a instinctului nativ al supravietuirii, asadar nu e condamnabila si poate fi combatuta in mare masura prin educatie, autoeducatie si dezvoltarea unui simt al valorilor sau al proportiilor, cum spuneam mai sus.
#27339 (raspuns la: #26666) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru ca are un simt al 'ego'-ului mai dezvoltat - de midan la: 02/11/2004 17:09:44
(la: Reorganizare)
'destept', 'frumos', 'bun', 'cinstit', sunt numai citeva din atributele pe care fiecare om si le atribuie, instinctiv. de-asta ne-am nascut si am trait. una dintre milioanele acelea de celule care s-au luptat sa fertilizeze a invins, astia suntem noi, cei mai puternici, prin insusi actul nasterii noastre. gandim, simtitm, existam. cea mai apropiata fiinta de noi suntem tot noi si avem simtul proprietatii noastre, ne recunoastem trupul ca fiind al nostru, constientizam ca ne reprezinta, in consecinta, incepem sa ne apropiem la modul afectiv de noi, sa ne iubim.

la intrebarea 'pe cine iubim cel mai mult?' raspunsul sincer va veni tot de acolo, adica din sinele fiecaruia. unii sintem cinstiti si recunoastem, 'da, dom'le, pe noi-insine ne iubim cel mai mult'. ar fi bine, e-adevarat sa-l iubim mai intii pe dumnezeu, pentru ca el ne-a ingaduit existenta, sau pe parintii nostrii, cei care ne-au dat viata, dar tot noi ne sintem mai aproape si tot pe noi ne vom iubi cel mai mult. cine nu recunoaste acest lucru, ori este ipocrit, ori nu a reusit sa constientizeze faptui in sine. chiar si cand iubim sau ne indragostim o facem in acord cu fiinta noastra, o facem intru o satisfactie a implinirii in doi, pana la urma, doi si nu unu, adica celalalt. absolut orice gest pe care il intreprindem este facut, mai mult sau mai putin constient, tot pentru noi-insine. desigur, exista si nuantele, ascunzisurile, refularile, defularile, mimesisul, dar pina la urma, la o analiza aprofundata, toate rezultatele vor duce spre firescul egocentrism.

fiecare se va crede 'cel mai' pentru ca perceptia despre sine este alterata de afectul firesc al egolatriei. unii mai au si simtul proportiilor si al masurii, altii sunt mai exigenti cu ei, altii, se inhiba si se simt mici, depinde. modestia exista ca si calitate, dar cred ca e o pseudo-insusire, o atitudine contrafacuta, o insusire desprinsa din codul bunelor maniere sau a bunului simt, venind odata cu civilizarea. daca s-ar face un sondaj de opinie, s-ar descoperi probabil un procent de 0,0 nu stiu cat la 100 dintre intervievatii, (cu intelect normal) ca practica asa-numita falsa modestie, prefabricata modestie, etc.

aceasta tendinta nu este alarmanta, decat atunci cand devine o piedica in relatiile interumane sau cand disproportia intre realitate si afectul cauzator al procesului este uriasa. ca solutii de indreptat sau de reparat tendinta exacerbata a egolatriei ar fi cultivarea simtului proportiilor, a simtului estetic, civic, cultivarea in sine a persoanei, socializarea si multe altele, care imi scapa in momentul de fata. tendinta 'cel mai' ar putea fi o componenta a instinctului nativ al supravietuirii, asadar nu e condamnabila si poate fi combatuta in mare masura prin educatie, autoeducatie si dezvoltarea unui simt al valorilor sau al proportiilor, cum spuneam mai sus.
#27346 (raspuns la: #26666) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
petrecar - de Simeon Dascalul la: 16/12/2004 09:08:12
(la: A pornit cu stangul)
1 somnul - mai întâi că am rezistat până la 12 şi trebuie să recunosc că era un spectacol frumos; în al doilea rând un cetăţean e cu atât mai merituos cu cât e mai noctambul? dacă e aşa atunci pentru o selecţie mai exigentă aş fi propus să se înceapă emisiunea la trei noaptea, cu avantajul că cetăţenii devotaţi s-ar fi dus după dezbatere direct la facultate, serviciu etc.; oricum stategia orei şi motivaţiile ei aparţin unei campanii deja încheiate şi nu-şi mai are locul aici
2. "nu ştiu" - mi se pare firesc să nu-ţi poţi forma o opinie când nu dispui de date suficiente; dacă va fi război deschis şi alegeri anticipate sau o furtună într-un pahar cu apă ce se sfârşi cu "pupat toţi Piaţa Independenţii" - vom vedea în câteva zile

În ce priveşte integrarea nu am zis la mişto că habar n-am de clauzele discutate. Sunt realmente curios, dar opiniile celor două tabere pot fi sintetizate cam aşa:
"-Bă, aţi făcut o porcărie!"
"-Ba, noi am realizat ceva foarte cool, voi faceţi o porcărie, că vi-i ciudă şi vă luaţi de ce-am făcut noi"
Bineînţeles că poţi să adopţi o părere sau alta în funcţie de culoarea preferată: portocaliu sau albastru.

Dar eu aş prefera să-mi formez opinia în funcţie de ceva concret. Aş fi curios să citesc o argumentare detaliată în stilul: asta-i clauza controversată, astea-s dezavantajele, astea avantajele.

Dar până acuma nici Alianţa n-a dovedit că au fost clauze păguboase, nici PSD-ul că afirmaţiile lui Băsescu sunt praf în ochi.
#31754 (raspuns la: #31705) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...