comentarii

exista o masura in toate lucrurile


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
inocenta - de desdemona la: 18/05/2004 08:22:26
(la: Viata e o joaca)
Eu cred ca inocenta e un lucru foarte important in viata. Exista si adulti inocenti, fara a fi copilarosi, prosti sau naivi. Inocenta nu exclude responsabilitatea. E un fel de-a vedea lumea care iti da in acelasi timp bucurie, modestie, spontaneitate si intelepciune. Un om inocent nu se va plictisi niciodata, va vedea clar cum stau lucrurile, fara a fi impresionat de vorbele si agitatia altora. Un om inocent vede foarte clar realitatea. Inocenta iti da masura exacta a lucrurilor, iti spune unde sa te opresti, iti arata unde se afla lucrurile frumoase in ceea ce te inconjoara. Este o calitate innascuta si nu poate fi distrusa, cel mult acoperita de alte idei, conceptii, obiceiuri. Dar ea poate fi si regasita.
Indeea ca viata e o joaca (sau o piesa de teatru) este cunoscuta din vechime, si reprezinta forta ce contracareaza prea marea gravitate. Nu e bine sa te iei prea mult in serios, caci devii ingrijorat si trist. Daca poti sa razi de tine si defectele tale cum ai rade de un actor dintr-o comedie grozava, si daca poti sa eviti deprimarea si nervii cand ceva nu-ti iese, castigul e mare. Asa ca, de ce nu, cateodata iti dai seama ca 'ma enervez prea tare' si ca 'toata tarasenia asta nu face doi bani', si vezi totul ca un joc (care a crescut si el, odata cu tine). De cate ori nu iti amintesti, ca adult, nervii si supararea copilariei, cu un zambet ingaduitor. Si de ce sa nu incerci, chiar cand treci prin cele mai grele momente, sa stai o clipa sa te gandesti cum o sa razi de angoasa ta peste cativa ani. Uitandu-te in urma vezi problemele diminuate, de ce sa nu le privesti asa si in prezentul lor, macar pentru 5 minute.
___________
"Sa fii tu insuti schimbarea ce o doresti in lume".
raspuns la ampop - de (anonim) la: 13/09/2004 21:44:47
(la: Osetia de Nord - Ostatici in prima zi de scoala)
Oricine ar fi LUCIUS, dupa nick se pare ca este un nationalist feroce. Nu intelege faptul ca trebuie sa te pleci celui mai puternic si ca numai cele mai puternice natiuni dicteaza in lumea asta. Apoi ne putem compara cu rusii ? Ne-ar putea inghiti intr-o clipa. Cel mai bine e sa cedezi pentru ca oricum EI se vor servi. Ideile tipului asta-LUCIUS nu sunt tocmai sanatoase si cred ca e sarit putin. Bine ca nu i se impartasesc parerile . Oricum cred ca eram mai civilizati ca slavi pentru ca acum nu eram atat de izolati ca latini. Si oricum, peste doua sute de ani nici nu mai conta.
Astfel de indivizi, ca LUCIUS, nu au ce cauta aici. Ei agita spiritele si sunt samburi de violenta. Exista o masura de acceptare a lucrurilor si toleranta de care indivizi dubiosi ca LUCIUS, poate un colaborator al serviciilor externe, o cunosc dar o ocolesc cu buna stiinta.
Bravo ampop. Violenta nu trebuie cultivata
#22061 (raspuns la: #21314) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
latu - de monte_oro la: 27/11/2010 00:45:03 Modificat la: 27/11/2010 00:58:01
(la: S-a dus omul...Va ramane Poetul)
Parerea mea... Da, pentru personaje deosebite - si nu discut aici calitatea sau justetea caracterizarilor pozitive ori negative facute lui Paunescu, ci doar afirm faptul ca nu era tocmai un personaj croit dupa "masura" unuia normal - eu cred ca e chiar firesc sa existe si masuri deosebite, diferite... de raportare la concepte sau norme morale... hai sa zic asa... cu iz de absolut. Diferite fata de raportarea oamenilor normali. Da... cineva poate spune... cum mama naibii te mai intereseaza nu stiu ce semnatura, cand esti pe moarte, de exemplu? Si urmeaza apoi intreaga si clasica apologie a lucrurilor esentiale, adevarate, de pret, eventual "multe si marunte" din care se poate constitui esenta unui om normal(din punctul meu de vedere exista un cliseu deja habotnic in privinta acelor "amanunte valoroase" ale vietii, a caror perpetua invocare goleste de continut chiar si ce-i adevar in acel cliseu). Dar chestiile alea nu se aplica in acelasi fel si la cei "anormali", asta neinsemnand ca orice "anormal" din ala procedeaza ca toti ceilalti "anormali". E si ocChestie de dozare a temperamentului si orgoliului, la urma urmei.
In privinta lui Andrei... nu stiu...eu as spune ca-l vezi gresit. Cred ca a facut destul de multe, in raport cu umbra "bradului batran" in care i-a fost dat sa traiasca. Apoi, intr-un mod mai greu de descifrat din exterior... exista un soi de complicitate-rivalitate....de iubire-ura... intre tata si fiu, in cazuri de felul asta. Si un soi de cordon ombilical.. Fiul are o doza de fascinatie fata de tata... si-si da seama ca poate afla, invata, deveni... in preajma lui, iar tatal are nevoie de sprijinul - in general confirmator - al fiului, se simte, simultan si inger si demon pentru acesta. Il si iubeste profund, il si compatimeste adanc. pentru ca stie ca nu-i va calca pe urme. Sau nu pe urmele dorite de el, cu apasarea visata de el pentru fi-su. Poate sa para complicat... sau straniu din afara.
Totusi, Andrei a scris acum cativa ani o carte... in care descria in cheie destul de ironica, deci critica, relatiile lor de familie. Si stiu ca Paunescu a zis undeva ca primul impuls a fost sa-l plesneasca - dupa ce-a citit cartea - dar apoi l-a privit si l-a cuprins mila. Mila aia parinteasca...in sensul de "saracu, ce greu i-o fi fost si lui sa-mi fie fiu"... Well.. pe scurt...e un soi de schizofrenie a relatiei, pentru cineva cu setari normale si normate dupa bunul simt comun. dar pentru altii... aia e normalitatea.
PS Dar daca eu inteleg mai bine, asta nu ajuta cu nimic propria-ti intelegere.
#584410 (raspuns la: #584407) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sanse de iertare - de Madalina la: 15/11/2003 19:50:28
(la: Theodorakis)
Pai poate tocmai aici sta problema...In crestinism tot mai exista sanse de iertare a lucrurilor neplacute, pe cind in iudaism...mai putin.
Si de aici puterea de a merge mai departe fara resentimente...
#4347 (raspuns la: #4341) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce facem cand punem intrebarea? - de adriouko la: 08/04/2004 10:08:19
(la: Despre dorinta de a fi mai tineri.)

Ne folosim de tinerete si batranete in conversatie in mod ambiguu: deopotriva ca substantive si ca adjective. Numim si evaluam in acelasi timp, si asta e pe undeva incoerent. Dar indiferent daca e bine sau rau ca facem asa, asta ne invata ceva despre ceea ce deja credem despre varstele vietii. Spunem: "important este sa-ti pastrezi inima tanara" aparent pentru a justifica batranetea ca varsta, dar o facem reafirmand valoarea tineretii. Si asta e trist.

Dificultatea in a compara tineretea si batranetea pare a fi aceasta: ca fiinte vii, nu putem fi altfel, decat mai intai tineri si apoi batrani. (Exemplul fluturelui, a propos, este mai potrivit pentru ceea ce numim o transcendere a propriei conditii, si nu o evolutie; de-aia probabil este un exemplu foarte folosit de religii ca metafora a vietii de apoi.)

Nu vreau sa ma lungesc, decat sa spun ca daca ne-am intoarce in timp cu mintea de acum, nu am mai imbatrani la fel (ceea ce e paradoxal), si, cum ghicea Nietzsche (cred), poate nu am mai gasi nici originile aceleasi.

Este necesar deci sa fii tanar inainte de a fi batran. Mult mai important insa, tineretea nu este aceeasi pentru tineri si pentru batrani...

Cred ca tineretea o regretam din multe motive. O data, pentru ca puteam alege altfel. Cum spuneam, acest regret are un iz de paradox, pentru ca nu am fi gandit asta daca am fi ales intr-adevar altfel. O mai regretam, pentru, ca sa zic asa, elementul surpriza: simtim multe pentru prima oara, si fiecare descoperire e o promisiune, iar promisiunile sunt pline de optimism. Si mai este si trupul. Trupurile ne conditioneaza modul cum vedem lumea, si mai ales, atitudinea, pozitia noastra fata de lume (armonioasa sau rece etc.) Cred ca Hannah Arendt spunea intr-o carte despre o alta femeie, ca nimic nu poate inlocui acea inaltime de la care priveste o femeie frumoasa lumea, nici inteligenta si nici banii (si barbatii functioneaza la fel, desi tind sa cred ca trasatura trupeasca relevanta este forta fizica mai degraba decat frumusetea.)

Cu alte cuvinte, imbatranind pierdem un fel de a percepe lumea in imediat. Acest fel nu-l putem inlocui nici cu amintirea (ceea ce ar fi fetishist) nici cu inteligenta.

In apararea batranetii poate altadata. Atata doar ca exista feluri de a intelege lucrurile care depind de cat am trait si nu de inteligenta, si care nu pot fi decat mimate de catre tinerii inteligenti.

Atat. Paste Fericit tuturor!

Adrian

...fericirea si nefericirea... - de murmur la: 26/11/2004 23:32:11
(la: repetatele mele crize existentiale..)
...trebuiesc cultivate in egala masura, una naste realitate alta fantastic!Nu ne putem permite sa pierdem nici una dintre aceste stari...ele se impletesc hranindu-se una din cealalta.Ceea ce este greu: este sa pastram proportia,... ...proportia necesara noua fiecaruia in parte.Eu cred ca nu exista o masura universala pentru nimic, totul este "custom made" pentru fiecare si,... ... la fel pentru fiecare situatie de viata.Bucura-te ca te "apropii de 30 cu naivitati", inseamna ca nu-i vei simtii, ca esti tot suma aia sublima de intrebari fara raspunsuri,... ..ca ai uitat, sau pur si simplu nu sti sa imbatranesti si , atata timp cat vei vedea cerul instelat pe tavanul camerei tale esti in siguranta in fata oricarei stari de genul asta!!!Rara avis inseamna pur si simplu "pasare rara" in latina...Esti o visatoare Oana, vezi metafore la tot pasul!:)
#29973 (raspuns la: #29868) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Poze cu biserici fortificate din Transilvania - de Dinu Lazar la: 09/03/2005 21:02:23
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Domnule Alex,
merg deseori prin frumoasele locuri pe care le descrieti si Dvs si ma intilnesc cu turisti de tot felul, cu biciclisti pe care ii invidiez ca au timp si care au venit din lume si se bucura sa vada ce mai exista; bun, oricine poate pune un webcam pe ghidon si poate filma ce vrea si cum vea, cu hirtoape sau fara.
Dar, una este cind facem ceva penru placerea noastra, si alta e cind ne comparam cu ce se face, in orice domeniu am fi.
Oricine poate sa faca ce poze vrea si cum vrea si cum poate si cit poate, la orice nivel, si fiecare poate si e dator probabil sa arate celorlalti ce face; asta este grozav.
Cind insa un grup de prieteni vor sa faca o chestie unitara pe care chiar o intituleaza "Photo raid 2004" si chiar fac o descriere care suna atit de incitant (Proiectul isi propune valorificarea culturala si turistica a peste 50 de biserici fortificate sasesti din Transilvania) atunci oricine s-ar astepta ca valorificarea asta culturala sa contina imagini ori de arhitectura, ori mai de suflet, cu atmosfera, lumini, stari, perspective si conotatii.
Cum nu vad nici arhitectura nici starea, poate ar fi mai bine de schimbat radical textul, adica de pus "citiva amici iubitori de drumetie s-au gindit sa faca niste excursii si eventual fotografii la bisericile fortificate" - ar suna grozav si ar exprima superb ce se vede acum acolo, adica un numar de imagini care sunt cum sunt; a pune acele imagini pe sit si a spune despre ele ca :
"Desfasurarea proiectului continua cu expozitii de fotografie deschise publicului larg, in Romania (Sibiu, Sighisoara, Biertan, Bucuresti ,sa) dar si in Germania si Austria. Vom prezenta astfel o imagine adevarata si vie a Romaniei; expozitiile sunt un excelent mijloc de promovare a culturii si istoriei, dar si un bun prilej de intalnire a comunitatilor (fie ei romani sau sasi). Proiectul se bucura de Inaltul Patronaj UNESCO"
mi se pare cam asa, ca sa zic astfel, cel putin deplasat si pentru mine personal jignitor.
Adica privind la rece calitatea generala a fotografiilor facute in acel Photoraid, din punct de vedere tehnic si estetic este extrem de slaba,
si nu le consider, la acest nivel, nicidecum, "un excelent mijloc de promovare a culturii si istoriei" - si daca asa ceva se bucura de patronajul Unesco, ce sa mai zic.

Trebuie totusi sa existe o masura in toate cele si daca vorbim intr-un proiect de cultura, istorie si Unesco, trebuie ori sa invatam sa facem poze, ori sa cooptam pe cineva care poate face imagine de calitate; o simpla rasfoire a siturilor romanesti de drumetie ne arata o sumedenie de posibili realizatori de imagini formidabile, care au mult maimult cu cultura si istoria, dar care nu au pile la Unesco...

Pe mine deci acele imagini nu ma deranjaza; nu ma deranjaza nici proiectul; sa dea domnul sa fie mii de astfel de proiecte.
Insa, apropierea cuvintelor "cultura si istorie" de acele imagini mi se pare cam fortata, pentru ca foarte multe din acele imagini nu au nimic cu cultura imaginii, dupa standardele mele, cel putin.
Poate ma insel si altii au alte pareri, pe care chiar as fi curios sa le aflu.
#38806 (raspuns la: #38696) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Este mai important internetul decat cartile, in secolul XXI ? - de CosminaM la: 17/05/2005 14:53:16
(la: Este mai important internetul decat cartile, in secolul XXI ?)
Subiectul acesta ar putea ramane mult timp ca teme de dezbatere deoarece nu poti fi in nici intr-un caz obiectiv.Vorbim sau mai bine comparam internetul (procesul tehnologiei si totodata al creierului uman) cu amalgamul de carti (procesul creierului si al simtamintelor umane). Dupa cum se observa nici nu se poate pune problema unei astfel de analogii.Adica importanta amandurora este atat de subiectiva incat orice fel de comentariu ar deveni deriozoriu.
De curand am prins mania internetului care se prelinge ca un venin prin teasta mea.Si imi dau seama ca pot gasi orice.Imi pot indeplini orice dorinta parca,pot sa aflu despre orice autor doresc,sa citesc cartile pe care le prefer.Dar... (caci intotdeauna exista un dar care amplifica lucrurile..in acest caz le amplifica placut) de la plimbarea unui mouse pe ecran pana la profuzimea cartilor,a foilor lor,a sentimentelor pe care ti le dau cand le atingi este un pas imposibil de facut pentru mine.Totul tine de structura ta...Deci eu as alege totusi cartile in locul internetului.
Cartile sunt un drum palpabil,le porti oriunde,literele lor se intiparesc pe retine ta,devin obiecte vitale.Cred ca e o legatura intensa care nu poate fi dezlegata de labirintul (sa recunoasteam ca si labirintul asta e magnific) internetului.
Si as mai alege cartile pentru un simplu (dar atat de important) motiv :cartile ma apropie integral de autorii lor...
"dincolo de randuri" #49638, de dandu - de RSI la: 20/05/2005 01:23:01
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
"Dincolo de tot acest suspans cititorul ramane cu suspect de multe idei care sunt parca desprinse din religia iudaica."
Ca de pilda? Cat de bine cunosti iudaismul? Vreau sa-ti spun ca aceasta carte contine idei care ingrozesc orice evreu religios: ideea "eternului feminin" ca jumatate egala a partii masculine, numele lui D-zeu ca o combinatie intre numele unei deitati masculine (Yah) si a uneia feminine (Hava) etc. Ultima chestie este ridicola si se bazeaza printre altele pe o gresala de interpretare a scrierii ebraice. Yah s-ar scrie yud -hey iar hava Het-vav-hey, deci impreuna contopirea nu ar putea da Yud-hey-vav-hey. Cineva a incurcat pe Het cu hey (primul fiind un h accentuat,gutural iar celalalt unul aspirat, aprox. ca in franceza). Ca sa nu mai vorbesc de Crezul fundamental al iudaismului: "Domnul este D-zeul nostru, Domnul este unic!" De unde pana unde contopirea a doua deitati! Si trebuie sa recunosc faptul ca iudaismul este o religie foarte macho-ista: numai barbatii au voie sa participe activ la serviciile religioase si sa le conduca. Asa ca o entitate feminina egala cu cea masculina nu se potriveste iudaismului chiar daca se potriveste romanului lui Dan Brown.


"o idee care constituie una dintre diferentele fundamentale intre religia crestina si iudaica, si anume ca Iisus a fost un om obisnuit iar Maria M a fost consoarta lui."
Nu cred ca asta are vreo legatura cu iudaismul care nu-l considera pe Iisus in nici un fel, nici ca persoana fizica nici ca lider spiritual, sau profet sau fiul lui D-zeu. In schimb, daca te uiti la bibliografie vezi ca toata povestea asta cu Iisus si Maria Magdalena plus Graalul e preluata ca atare dintr-o carte "Holly Blood, Holly Grail" scrisa de niste reporteri de la BBC (asta e TV-ul oficial din Marea Britanie, sa stii) prin anii 70, care, urmarind sa explice niste mistere istorice au ajuns la reprezentantii acestei "Priory of Sion" si la teoriile lor. Pana aici singurii evrei implicati cu certitudine in complot sunt doar Iisus si Maria Magdalena ! Ceilalti par sa fie in special un grup de lunatici francezi cu ceva titluri aristocratice care viseaza la restaurarea unei monarhii de drept divin in Franta


"Ideea ca biserica a rescris Biblia este iarasi desprinsa din religia iudaica contemporana"
Asta chiar e o proba de superba si suprema incultura ! Ai auzit 'mata de Erasmus din Rotterdam? Sau Martin Luther (a nu se confunda cu Lex Luthor ;))? Intelectualii acestia pe care probabil ii crezi evrei contemporani au constatat ca traducerea latina a Bibliei avea unele schimbari fata de "editia originala" din limba greaca. Si au trait in sec. XV-XVI si erau crestini care doreau sa intareasca religia si sa confirme rolul Papei ca sef al bisericii! Si in mod curios, diferentzele in traducere se refereau tocmai la rolul Papei in conducerea bisericii. Dar in sensul ca traducerea latina "accentua" rolul Papei, care in originalul grec era cu putin mai mult decat episcopul Romei ! De la aceasta dezamagire produsa de studierea celor doua versiuni a pornit protestantismul.


"Ca observatie cartea este publicata de una dintre nenumaratele edituri care au ca proprietari evrei americani. Poate este o intmaplare si un merit al lor dar majoritatea publicisticii americane are ca proprietari diverse grupuri de evrei americani."
Poti sa dai numele editurii si a proprietarilor sai evrei? Si ca o paranteza, Dan Brown nu este evreu, este fiul unui profesor de matematica si al unei mame care se ocupa cu muzica sacra. Poti vedea asta pe situl lui. www.danbrown.com . Si chiar esti sigur ca nu esti antisemit? Poate ai numai idei preconcepute despre o anumita etnie care l-a dat lumii pe Moise...;))

In legatura cu ps-ul tau, am demonstrat Kharismei care locuieste in Grecia ca acea criza din biserica greaca este provocata din interior si nu are legatura nici cu evreii si nici cu Dan Brown. Iar cat de uniti sunt musulmanii ... solidaritatea shiito-sunnita e o buna dovada. Asta ca sa nu mentionez secte mai mici dinauntrul celor doua mari tabere mai-nainte mentionate. Nici evreii nu-s o unitate monolitica, exista si au existat factiuni. Dar cand privesti lucrurile cu superficialitate si printr-o anumita optica, ti se pare ca-s toti uniti in jurul unei conspiratii mondiale. Am ghicit?


==============
"- Cum putem face imposibilul?"
"- Cu entuziasm!"
Paulo Coelho-Al 5-lea Munte

#49935 (raspuns la: #49638) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt anisia* - de gina_alberta la: 06/06/2005 21:26:25
(la: despre nimicul in sine)
am postat conferinta aceasta din lipsa de inspiratie recunosc, dar si din dorinta de a posta ceva mai putin comercial...nu ma asteptam sa fie luata in seama.
ce am intentionat insa este intr-adevar putina filozofie, si nu raspunsuri la intrebarile mele in mod obligatoriu...intrebarile sunt puse pe moment, sunt variante, devieri, alternative pe care subiectul le poate naste...

intr-adevar intrebarile voiau sa scoata in evidenta lipsa de initiativa a oamenilor, raspunsuri aruncate-n fuga, negandite, sau spuse din confort si la intamplare....
si eu folosesc nimicul..si desi imi pare ilogic ca din nimic sa se poata naste ceva, incerc sa-l fac cumva "productiv", desi productivul acesta nu inseamna neaparat "calitativ"....aici am demostrat intr-o mica masura ca din nimic iese ceva-ul...

nimicul pentru mine nu este nicidecum o preocupare, il adopt uneori din lipsa de initiativa, din oboseala initiativelor, din initiativa insasi de a aborda nimicul

alte variante:
*nimicul in sine, asa cum am numit conferinta aceasta, nu exista in masura in care nu este in sine, deci nu este o entitate, o categorie...in sinele arata defapt contrariul...
*nu exista in sine pentru ca atat timp cat il numim, exista si este ceva, deci nu e "nimic", ci este "ceva"...
*nimicul imi pare relativ, si in functie de valorile, aprecierile, limitele fiecaruia dintre noi...caci il punem in relatie, il abordam, il dicutam, il numim, il raportam...

*devreme ce "nimicul" denota "lipsa", el nu poate fi ceva-ul, ci contrarul lui...veti zice ca ma contrazic, e doar un alt punct de vedere..
*nimicul poate fi vidul, iar vidul isi arata importanta in aceeasi masura ca si plinul, deci nimicul- desi nimic in sinea lui- nu se arata lipsit de importanta...importanta si-o afirma si prin chinuiala noastra de a-l defini, si de a-l discuta, a-l numi si aborda.
*candva am incercat sa nu ma gandesc la nimic, adica sa simt sinea nimicului in sinea mea...dar nu am reusit bineinteles,...in cel mai bun caz am ajuns sa gandesc nimicul...si astfel din a nu ma gandi la nimic, si a nu face nimic, am ajuns sa ma gadesc la nimic...
*nimicul poate fi deci contradictoriu, ori nimicul raportat la noi duce la contradictii...
*asa cum am zis mai sus pentru a defini nimicul il raportam......insa, mai apoi nimicul raportat la ceva nu poate fi nimic, ci ceva...deci nimicul nu poate fi nimic in sine, ci nimic, in masura in care devine ceva...sa admitem deci ca nimicul devine?
nimicul ca vid?...nimicul ca neant?...dar astea sunt deja alte teme de gandire, la care sper sa ajung sa mai reflectez..
***pana atunci nu as vrea sa mi se mai reprosesze ca nu abordez problema pe care o pun...am mai afirmat, uneori raspunsurile si parerile mele se ascund in intrebari, ori in problema insasi.....si nu, nu ma consider un dumnezeu:)), dar nici un nimic

#53565 (raspuns la: #53361) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
despre nimic, modalitati de abordare - de gina_alberta la: 12/06/2005 02:25:20
(la: despre nimicul in sine)
[ce intentionez insa este intr-adevar putina filozofie, si nu raspunsuri la intrebarile mele in mod obligatoriu...intrebarile sunt puse pe moment, sunt variante, devieri, alternative pe care subiectul le poate naste...]

intrebarile cu privire la nimic scot in evidenta lipsa de initiativa a oamenilor, raspunsuri aruncate-n fuga, negandite, sau spuse din confort si la intamplare....
si eu folosesc nimicul..si desi imi pare ilogic ca din nimic sa se poata naste ceva, incerc sa-l fac cumva "productiv", desi productivul acesta nu inseamna neaparat "calitativ"....aici am demostrat intr-o mica masura ca din nimic iese ceva-ul...

*nimicul pentru mine nu este nicidecum o preocupare, il adopt uneori din lipsa de initiativa, din oboseala initiativelor, din initiativa insasi de a aborda nimicul…
*aici observam ca nimicul e o stare, il abordam, deci el se coboara in noi…deci nimicul este ceva, din moment ce ne raportam la el, sau el se coboara in noi…
oare platon i-a facut nimicului ideea lui proprie?, dar asta ar fi insemnat nimicul ca entitate, nimicul in sine, ca idee a nimicului, esenta…

Alte variante de abordare, contradictii la nivel de filozofare:

*”nimicul in sine” nu exista in masura in care nu este in sine, deci nu este o entitate, o categorie...in sinele aici arata defapt contrariul...caci a fi nimic [cel putin in limbaj] nu poate fi ceva, caci e nimic…deci aici raportandu-l la nivelul practic, el poate fi nimic, dar ca ideee, deci in plan teoretic, el trebuie sa fie ceva pt a avea loc in acest plan

*nu exista in sine pentru ca atat timp cat il numim exista si este ceva, deci nu e "nimic", ci este "ceva"...deci negarea nimicului in sine, pt ca in sine s-ar raporta tot la nimic, insa nimicul raportat la nimic, adica la sine, da ceva…da macar raportul ,deci nimicul in sine, nu e in sineun nimic-"gol", ci e ceva…in plus a se raporta la sine ca entitate insemna a-si da importanta; si atunci, nimicul daca e nimic, cum poate fi o esenta care se raporteaza la sine in importanta ei?…deci nimicul este ceva
*nimicul imi pare relativ, si in functie de valorile, aprecierile, limitele fiecaruia dintre noi...caci il punem in relatie, il abordam, il discutam, il numim, il raportam...

*devreme ce "nimicul" denota "lipsa", el nu poate fi ceva-ul, ci contrarul lui...veti zice ca ma contrazic, e doar un alt punct de vedere..
nimicul poate fi vidul, iar vidul isi arata importanta in aceeasi masura ca si plinul, deci nimicul, desi nimic in sinea lui nu se arata lipsit de importanta...
importanta si-o afirma si prin chinuiala noastra de a-l defini, si de a-l discuta, a-l numi si aborda.
*candva am incercat sa nu ma ganddesc la nimic, adica sa simt sinea nimicului in sinea mea...dar nu am reusit bineinteles,...in cel mai bun caz am ajuns sa gandesc nimicul...si astfel din a nu ma gandi la nimic, si a nu face nimic, am ajuns sa ma gadesc la "insusi nimicul"...
*nimicul poate fi deci contradictoriu, ori nimicul raportat la noi duce la contradictii...
*asa cum am zis mai sus pentru a defini nimicul il raportam......insa, mai apoi nimicul raportat la ceva nu poate fi nimic, ci ceva...deci nimicul nu poate fi nimic in sine, ci nimic in masura in care devine ceva...
sa admitem deci ca nimicul devine?
nimicul ca vid?...nimicul ca neant?...dar astea sunt deja alte teme de gandire, la care sper sa jung sa mai reflectez.....voi reveni

[ps: am mai raspuns dar nu mi-a aparut ce am postat]

Discutia cu jo - de TeodoraPA la: 01/07/2005 11:57:50
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Vai, nici eu nu am mai auzit de mult asemenea teorii... Nici macar bunica mea nu mai gandeste asa...
Dar ma rog,
Jo, ceea ce spui tu e extrem de ignorant si de dispretuitor fata de oameni, stiinta, cultura, gandire, chiar si la Dumnezeu oarecum. Hai sa nu ne intindem la discutii despre cat de buna sau de rea e evolutia societatii, a tehnologiei, a culturii omenesti cu toate cele, cert e ca ea exista, ca aduce oamenilor si lucruri bune si lucruri mai putin bune, ca traim in ziua de azi si nu in Epoca de Piatra, ca Dumnezeu ne-a dat minte sa gandim si talente sa le folosim, si ce sa mai zic...
Daca cineva drag tie s-ar imbolnavi de o boala incurabila ai considera ca a fost pedepsit de Dumnezeu?
#57638 (raspuns la: #57183) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
interesant - de Marguerite la: 27/10/2005 13:00:56
(la: În colţul meu, în lumea mea)
draga rac, subiectele pe care le propui suna din ce in ce mai interesant; marturisesc ca sunt putin surprinsa, nu prea stiu multi barbati care sa lanseze genul asta de discutii...firea asta sensibila si curioasa, introspectiile vin de la zodie(chiar esti rac?), sau e pur si simplu o inzestrare a naturii pe care ma bucur sa vad ca o imparti si cu noi.
acuma, revenind la tema conferintei, ar fi tare bine daca am reusi sa ne detasam tot timpul de rautatile celor din jur...dar eu una nu prea cred ca se poate, sau cel putin eu nu pot. eu sunt "adepta" teoriei conform careia in viata, intr-un fel sau altul, suntem tot timpul singuri. nu, nu sunt nici o persoana fara familie sau prieteni, dimpotriva, am casa, bunica, sot, catel, rude cat sa umplu o masa mare, am prieteni mai vechi sau mai noi, multi colegi la serviciu, interactionez cu o multime de oameni in fiecare zi, cu toate astea, in toate momentele importante din viata mea, fara exceptie, am simtit din plin povara singuratatii mele pe drumul vietii.
poate ca suna aiurea, dar m-am obisnuit si, fara a refuza mana care mi se intinde cand am nevoie, sau umarul pe care sa plang, in sufletul meu simt ca atunci cand as vrea mai mult sa impart "momentul ala" care conteaza, nu pot, nu am cu cine. cum sa spun, poate ca alerg dupa un iepure pe care n-o sa-l prind niciodata, poate imi doresc ceva ce nici macar nu exista, pana la urma, in lucrurile alea marunte care insumate dau viata mea, ii am alaturi pe cei dragi, poate ca pana la urma asta conteaza, nu stiu inca...mai caut un raspuns

ptr rose - de Gabriel Shoutzu la: 18/01/2006 14:36:28
(la: Ipocrizia, societate moarta)
exista si oameni care spun lucrurilor pe nume si te simti asa bine cand asculti sau citesti asa ceva. Un exemplu este cartea lui Andrei Plesu, Comedii la portile orientului. Dar pentru a nu fi ipocrit trebuie sa intelegi mai mult si mai bine. Si sa ai si un bun simt innascut pe care sa-l cultivi ! Ignoranta si acceptarea ipocriziei si fatarniciei ca lucruri de care nu putem scapa conduce la o epidemie a marlaniei. Si ca sa intelegi cum vine asta este suficient sa-ti inchipui ca in aceeasi zi esti furat, batut, jignit, umilit si eventual nedrepatit. Daca nu ne schimbam aici o sa ajungem si vorba Daciei suntem ......chiar pe drumul cel bun catre o astfel de societate
Completare - de a399 la: 30/01/2006 10:37:45
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Citez dintr-un rezumat al unui articol stiintific scris de:

Henry E. Adams, PhD; Lester W.Wright, PhD si Bethany A.Lohr,de la Universitatea din Georgia. Atlanta. Articolul a aparut in Journal of Abnormal Psychology , vol. 105, no 103, paginile 440-445 si a fost republicat in Journal of Psychology si alte reviste si se intituleaza "Is Homophobia Associated with Homosexual Arousal?", adica: "Oare homofobia este asociata cu excitarea homosexuala?". Rezumatul in engleza poate fi gasit si pe net.

"Cercetatorii Universitatii din Georgia au condus un experiment implicand 35 barbati homofobici si 29 barbati nehomofobici evaluati dupa indexul de homofobie.

Toti participantii selectati pentru studiu s-au autocaracterizat ca fiind exclusiv heterosexuali atat in privinta excitatiei cat si a experientei sexuale.

Fiecare din participanti a fost expus la stimuli erotici expliciti constand din vizionarea unor filme heterosexuale, homosexuale si lesbiene (in ordine diferita). Gradul lor de excitare sexuala a fost masurat prin intermediul unei metode (penile plethysmography) care masoara cu precizie tumescentza masculina.

Barbatii din ambele grupe au avut acelasi grad de excitare la vizionarea casetei video aratand comportamentul heterosexual ca si la vederea celor cu lesbiene. Singura diferenta semnificativa in gradul de excitare a aparut la vizionarea scenelor homosexuale (cu barbati).

Grupul heterosexualilor homofobi au prezentat o crestere semnificativa a circumferintei penisului in timp ce grupul de control (nehomofobic) nu a inregistrat acest efect.

Analiza in detaliu a rezultatelor a aratat ca in timp ce 66% din grupul nehomobic nu a aratat tumescenta semnificativa in timpul experimentului, numai 20% din grupul homofobic au fost in aceeasi situatie. In mod similar, cand numai 24% din grupul nehomofobic au aratat tumescenta clara in timpul vizionarii casetei video homosexuale, din grupul homofobic cifra a fost de 54%!

Cand li s-a cerut sa-si dea o autoevaluare proprie subiectiva a gradului de excitare, rezultatele au fost in acord cu cifrele gasite cu o singura exceptie: barbatii homofobi si-au subestimat in mod sistematic gradul de excitare la caseta video homosexuala.

Intrebarea este daca semnificatia acestor rezultate este conforma teoriei psihanalitice care spune ca homofobia la barbati este o reactie la dorintele homosexuale reprimate, sau se datoreaza anxietatii?

Aceste ipoteze in competitie sunt cercetate in continuare"

Rezultatele acestui studiu au fost prezentate la liceele din Anglia. Revista "Psychology today" a comentat ca dupa cateva luni s-a constata ceva neasteptat: marii batausi ai liceelor si-au incetat obisnuitele lor batai si persecutari ale elevilor perceputi ca homosexuali. Comentariul lor a fost ca ar trebui sa se discute cat mai larg despre acest studiu!

Independent de acest articol, un documentar despre crimele facute in Texas contra homosexualilor a prezentat cu doi criminali condamnati la inchisoare pe viata pentru ca au ucis doi tineri prin injunghiere bestiala. Unul din ei era foarte satisfacut si striga la reportera: "Read the Bible!". Celalat era fiu de pastor neoprotestant, cu mai multa constiinta si a marturisit: cand omoram acel om ma simteam de parca as fi omorat partea "rea" din mine. Atunci nu aveam curajul sa ma privesc in fatza; acum ma cunosc bine, dar e prea tarziu"

Problema homofobiei exista in masura diferita la toti cei care am crescut sau crestem in civilizatia crestina (sau islamica, sau evreiasca), datorita traditiei in care am crescut. Cand inveti un copil ca e pacat sa furi, i-ai dat un sprijin moral. Dar cand inveti un copil ca e pacat sa fie cine este, pentru ca daca este el insusi il mananca iadul, atunci i-ai dat o lovitura puternica in orice va putea fi pe viitor sprijinul lui moral.

E foarte greu sa ne dezvatam de homofobie, pentru ca "o sugem odata cu laptele mamei" (expresia unui baiat mai tanar).

As adauga ceva: cand homofobia e moderata poate fi un semn de lipsa de cultura sau saracie cu duhul. Dar cand e excesiva, este intodeauna mai mult decat atat. Un barbat cu adevarat heterosexual, sigur pe sine si fara complexe, nu se sinchiseste daca cineva face bancuri pe seama lui ca ar fi femeie sau ii face avansuri, ci va spune clar: stii, eu nu sunt ce crezi. Insa un barbat complexat recurge la orice insulte sau invective ca sa-si salveze in ochii sai barbatia sau aparentza de barbatie.

Cand eram student, intr-o iarna eram intr-o masina aglomerata cu un coleg care purta parul mare si un palton imblanit gros. O femeie din spate l-a vazut a strigat la el:"doamna, ce te impingi asa ca ma nenorocesti!", la care el si-a intors capul spre ea si a spus cu o voce tunatoare de bas: "In primul rand ca nu sunt doamna, sunt domnisoara!!!!" Toata lumea a ras si atmosfera s-a destins.

Daca era vreun obsedat ca unii care ne insulta aici pe net, sigur ca ar fi avut o reactie de isterie:"cum sa-mi cofunzi mie sexul? nu se vede ca sunt barbat cu b mare" (stil Paunescu.)

Dar el era sigur si confortabil cu sexul sau si nici o injuratura nu l-ar fi scos din pepeni.
#102911 (raspuns la: #102878) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
besearica a Mare - de mircea49 la: 20/03/2006 19:54:11
(la: Catedrala Mantuirii Neamului: dezbatere si vot pe internet)
Inteleg ca o mare parte a tarii asteia e alcatuita din fani Teoctist (adica indivizi pe care nu-i deranjeaza ca Asta nu a miscat un desht pentru a opri demolarea de biserici, apoi la 1990 s-a retras strategic o vreme, pentru a reveni in forta). Nu am cum sa nu tin cont de aceasta Roamnie Profunda. Dar totusi io eprsopnal gasesc absolut aiurea, la 2006 si secolul cu pricina, ca alde chelului taman tichia asta de margaritar sa i fie necesara. Cred ca exista in brava naostra ortodoxie lucruri mult mai stringente de facut.
O catedraaaala mare e ca datul gunoiului sub presh.
Plus ca, ceva imi spune mie, sa vedeti belea arhitectonica! Caci indivizi care l-au acceptat pe unul ca Teoc n-o sa-mi spuneti ca-s campioni ai bunului gust si ai imaginatiei de a cladi ceva de ramas proaspat si peste 100-200 ani!...
Jennifer - de zaraza sc la: 19/04/2006 19:22:42
(la: Omul, o greseala?)
Poate ai sa te miri, poate nu, nu am raspunsuri precise...din principiu(principiu pe care l-am pastrat, e bun in lumea asta paminteasca...) nu cred daca nu pot vedea cu ochii mei-asa fiind nu cred in spirite, fantome, iar potopul a existat...in masura in care a existat...
Despre potop biblia ne spune clar ca a cuprins tot pamintul...dovezile gasite inclina spre inundatii de mai mici intinderi, dar nu aduc argumente de neclintit in defavoarea unui potop universal...Asta e! Pot trai cu aceste incertitudini...

Dumnezeu exista pentru ca a vorbit cu mine fara sa-l caut...am citit despre religie si am gasit-o coerenta si logica...dar asta evident dupa ce El m-a convins ca exista...daca nu esti deschisa spre aceasta eventualitate, ca el sa existe, nu il gasesti...

E firesc sa nu vezi nicio relatie, altfel toti oamenii ar fi credinciosi...or dumnezeu nu a vrut sa ni se impuna cu forta...

Natura cind se dezlantuie, sigur, nu pare a avea o comanda divina, dar uite ce au patit asiaticii de Craciun si romanii...ce bucurii au unii de Pasti cu inundatiile...Or fi coincidente, nu zic...dar cind stiu ca exista Cineva...stau si ma intreb...poate sint semne...si stau in expectativa sa vad ce se mai intimpla...si stau...si stau...nu prea mult, ca voi muri si voi avea vesnicia apoi la dispozitie...

Prin credinta este posibil orice...asa reusesc si fachirii sa ne uimeasca, calugarii budisti sa faca ce fac...daca de mica mi s-ar fi spus ca oricine poate sa mearga pe apa, poate ca as putea, nu crezi?

Stiu...aproape sigur...ca exista un cimp energetic in jurul fiecaruia...acesta este creat de ceva...sa zicem ca e ceva material care il creeaza...Cind au loc evenimente care tulbura o comunitate mare simt ceva ca si cum simt un cimp energetic care transmite catre mine starea de bucurie, neliniste etc Pentru cine crede e logic ca sufletul sa existe si fara corp...sorry pentru indrazneala...Exista praguri peste care se poate trece si sa se vada mai mult decit ca de obicei...Dincolo chiar nu stiu cum o fi...

Am fost atee, nu te astepta sa arunc cu pietre in atei...Dar nu cred ca cineva ar face-o...daca raspunde sincer...si ateii sint capabili de frumusete si inteligenta...la fel de mult...poate ca ai citit undeva despre religiosi ca vad frumusetea Sfintei Marii mai presus de frumusetile pamintesti...nu e logic ca ea sa fie preafrumoasa, mai frumoasa decit tot ce e pe pamint? Pur si simplu e vorba de logica...Inteligenta divina la fel...a, da, religiosii sustin ca ii ajuta inteligenta divina si astfel si-ar impune un respect...Nu trebuie sa te simti amenintata, doar daca unii religiosi cum le spui tu exagereaza...
Omul religios care beneficiaza de ajutor divin trebuie sa dea dovada de modestie, iar inteligenta sa o foloseasca asa cum ii impune dumnezeu-cu bunatate si pentru toti, in iubire si respectind pe toti...Altfel e un hot si lui dumnezeu nu-i plac astfel de oameni...
Paradis inseamna sa te bucuri de prezenta lui dumnezeu, sa fii iubit permanent si sa iubesti...ca in filme...;) sa nu ai nicio grija...sa ai acces la cunoasterea deplina...sa cunosti rostul acestei lumi...al intregului univers. Iadul? reversul...refuzul de a te bucura de prezenta lui dumnezeu...sa simti ca ai pe cap toate grijile lumii...toate suferintele...

Ce sint satanistii?

Am inteles tot ce ai scris...si imi place...daca scriai tot timpul clar n-as fi ajuns sa zic asa ceva...asa-i ca e ciudat? Imi dai posibilitatea sa spun ceva ce altfel n-as avea ocazia...Daca as avea multi amici cu care sa povestesc as fi tacuta, eu sint tacuta de felul meu, numai cind este atacat un subiect dureros iau atitudine...Cind eram atee iubeam adevarul mai presus de orice...acum sper ca m-am schimbat...ar fi culmea sa spun ca il iubesc mai mult decit pe dumnezeu...dar nu pot sa nu recunosc cind ceva este evident in lumea noastra...

cere si ti se va da
#117933 (raspuns la: #117763) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mah - de maan la: 09/12/2006 11:47:42
(la: parintii si educatia)


mama e cea mai delicata fiinta pe care-o stiu si-n consecinta nu discut cu ea decat la luciul apei.
daca ele exista, nu-i spun decat lucruri frumoase pe care stiu ca si-ar dori sa le afle.
cu tata a fost mereu complicat.
el le stie pe celelalte, fara sa i le spun.
Adolescenţă şi echilibru - de poesis_angel la: 01/01/2007 20:05:04
(la: O adolescenta despre adolescenta)
Cu siguranţă, este o perioadă grea, dar frumoasă, ne descoperim pe noi înşine, şi ne maturizăm în felul propriu şi personal.Fiecare adolescent, rebel sau timid, cu o personalitate impunătoare sau 'moale', cu te miri ce idealuri şi ambiţii, fiecare se consideră mai bun sau mai puţin bun.Să nu uităm de asemenea, căderile în butoiul cu melancolie, stările depresive în care toată lumea este împotriva ta, în care crezi că nu eşti şi nu vei fi niciodată destul de bun ca să te afli deasupra ei, s-o domini.Adică stările deosebit de pesimiste.Există, desigur, şi opusul acestui pesimism: stările deosebit de optimiste, în care eşti cel mai frumos, nimeni nu te poate întrece şi poţi face din imposibil posibil.Nici una dintre aceste stări nu este sănătoasă.Trebuie să existe un echilibru psihic, cred eu, căci cu pesimismul nu facem decât să cădem în prăpastie, iar cu optimismul excesiv să dorim să atingem vârful perfecţiunii..iar de aici nu este decât un singur pas spre prăpastie, căci ne izbim de zidul rece al realităţii..şi unii nu supravieţuiesc.De-aia spun că trebuie să ne autocontrolăm şi să privim adolescenţa ca pe ceva firesc, fără să dramatizăm lucrurile.
Nu este nimic mai frumos ca atunci când vii de la liceu, cu pletele-n vânt şi cu blugi rupţi în genunchi, fredonând încet 'Come as you are' a celebrei Nirvana, îţi arunci ghiozdanul cât colo şi deschizi mess-ul..Îţi aduci aminte de scenele făcute de ai tăi pt că ai trecut de ora de întoarcere acasă când ai fost la un party, ştii că eşti la cuţite cu ei, şi brusc îţi aminteşti că mâine ai lucrare la nu ştiu ce materie nesuferită.Apoi, mai există şi prietenul, care e nemulţumit de fitzele tale, de parcă el n-ar fi adolescent, ca şi tine!Te apuci şi deschizi 'Pivniţele Vaticanului' de Andre Gide, la pagina cu colţul îndoit, şi citeşti.uiţi de toate, te eliberezi..Sunt toate trecătoare, dar nu eşti decât o adolescentă, şi ceri înţelegere, chiar cu preţul libertăţii tale.Dar şi EI, adulţii, cer înţelegerea ta.De aceea, tre' să existe un echilibru pt ca lucrurile să n-o ia razna.Te revolţi, vrei să fii liber, să le demonstrezi tuturor că nimeni nu-i mai bun.Dar înainte de asta, gândeşte-te o clipă că trebuie să profiţi de fiecare clipă a adolescenţei, cât mai frumos posibil, ca să-ţi aduci aminte peste anii ce-or să ningă peste tine de aceste frumoase momente.Pentru că adolescenţa nu ţi-o mai dă nimeni înapoi, tot ce o să obţii sunt fragmente, mai mici sau mai mari, care îţi vor aduce bucurie în suflet, vei deveni spectator la filmul adolescenţei tale.Frânturile care vor fi reminiscenţele adolescenţei, trebuie să fie cât mai colorate.Am 17 ani şi mi-e greu să cred că mă voi despărţi, nu peste mult timp de partea cea mai interesantă premergătoare vieţii de adult..adolescenţa.
Baloo - de Cri Cri la: 11/02/2007 16:34:51
(la: Comunicarea virtuala: pro si contra)
Mai... aveam asa o dispozitie de desfacut firul in patru! :))
Noroc de cineva care m-a tinut de vorba, c-am dat "send" fara sa mai termin letopisetul :)))
Ma gandeam la natura umana in general, extrapoland Murphismul: "daca exista o sansa infima ca lucrurile sa ia o intorsatura proasta, o vor lua" la "daca unei idei i se poate da o interpretare ironic-malitioasa, i se va da", ca veneam de pe "Rautatea" rodicai. Asa ca tu ai fost "collateral damage", sorry :)))

De usi se poate vorbi mult si bine. Unele se deschid usor si se inchid la fel, sa le spunem usi batante. Altele sunt usi obisnuite. Le poti deschide cu infinite precautii, privind in jur si tragand cu ochiul pe dupa ele, le poti deschide cu hotarare, sau trantindu-le de perete, cu entuziasm. Le poti inchide, de asemenea, usor de tot, poate lasand o intredeschidere, sau ferm, sau le poti tranti in nasul celui de dincolo. Chiar daca, ricosand in toc, usa nu se inchide astfel de prima data, daca o trantesti de suficiente ori tot ramane intepenita pana la urma. Si exista mari sanse ca astfel de usi sa le mai deschizi doar c-un topor. C`est la vie.
De ce se prefera inchiderea usii? Pai mai depinde si daca deschiderea ei lasa sa intre aer proaspat, sau mirosurile de mancare de pe scara, sau fum de gunoaie arse din strada. Curentul cred ca e ultimul lucru suparator. Si, chiar atunci cand orice miros suspect e alungat cu un parfum de iasomie, n-ai simtit niciodata un iz de "aici e mai bine sa nu-mi bag nasul"? Ca eu de cate ori l-am simtit si l-am ignorat tot cu usa-n nas m-am trezit. :))
Ca mesajul direct sa fie receptionat direct, cred ca nu "receptor de incredere" trebuie ci, ori unul care sa gandeasca mai putin, ori unul care sa fie dispus sa primeasca numai ce i se da fara a analiza excesiv ambalajul, ori o lungime de unda asemenea, un acelasi pattern de formare a ideii.
Increderea asta la ce se refera? La cunoastere? Chiar daca picioarele podului, culeele si pilele sunt puternice, suprastructura nu-i mare lucru sa fie subreda. Te crezi in siguranta si deodata buf!, te trezesti c-ai intrat la apa. ;))
Uneori sunt mai de incredere puntile suspendate care se clatina la fiecare pas. Te dau huta, dar nu te trantesc. :))

Pff... iar am facut teorie. Nu, teoria nu ingreuiaza comunicarea, da satisfactia cautarii printre randuri. "Alte coordonate"-le. :))
Deci, in locul tau, nu m-as (mai) baza pe "direct".
~~~~~~~~~~~~~~~~
Djindji rindji Bubamaro
cknije sužije
ajde mori goj romesa
#174733 (raspuns la: #174704) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...