comentarii

experiente contradictorii


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
“Femfi”….o experienta p - de gina_alberta la: 14/05/2005 03:32:48
(la: FEMFI)
“Femfi”….o experienta pe care am trait-o in aproximativ trei zile.

De ce imi place Ioana?
-pentru ca traia la extreme
-avea momente contradictorii
-manifesta scarba fata de oamenii care traiesc in conformitate si in spiritul unei “categorii”, considerand ca prin imagine fac parte din acea categorie
-reuseste uneori ca prin introspectie sa ajunga se se autodepaseasca
-in general se afirma ca fiind impotriva “sistemului”

Ioana…”cea nascuta sa aminteasca celor din jur ca exista iubire”.
Ioana…cea care, analizand mereu situatii si oameni, pendula constant intre obiectivitate si realism pe de-o parte, si subiectivitate si idealism pe de alta.

Tabel al valorilor contradictorii ce existau inlauntrul Ioanei:
Independenta – Dependenta
Iubire – Lipsa de iubire
Lupta lui Da – Nu
Obiectivism – Subiectivism
Realism – Idealism
Merite – Pedepse
Ras – Lacrimi
Superioritate – Inferioritate
“Angajare” – Indiferenta
mgrozaDin experienta unor r - de mgroza la: 27/11/2003 02:27:56
(la: Diaspora.. sa fie chiar 2 tabere ???)
mgroza
Din experienta unor rude stabilite in Franta pot sa afirm ca: un roman nu poate sa atinga nivelul salarial maxim al unui francez si ca desi in medicina muncesti din greu pentru echivalarea diplomei locul de munca ulterior este prost platit si inferior celui ocupat de francezi!
Este greu sa iei "caimacul"in Franta; localnicii si-l apara,normal, prin toate mijloacele!
#5294 (raspuns la: #2563) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de la cinexa cu "larga" experienta de viata... - de ufo strengaritza la: 02/01/2004 10:48:31
(la: Cumpar timp...platesc oricit...)
m-am gasit cea mai potrivita sa va sfatuiesc in probleme de legate timp..doar am muuuulta experienta... :)
daca tot e vorba de timpul asta care "Tace si trece"... va mai zic niste versuri ale mele "timpul trece pe langa noi si fara noi"... va invit sa vizitati si blogul "intelepciunea saptamanii" in care am adaugat o colectie de maxime dedicate timpului...ce ziceau vechii intelepti despre timp.
sa va intreb inca o chestie... daca nu avem timp sa ne traim viata si aceasta trece repede..de ce ne plictisim? si sa-mi zica cineva ca nu s-a plictisit niciodata ca nu il cred.
si totusi...si mie mi se pare ca trece timpul repede...cand eram mai mica...ii admiram pe cei din clasele a 7-a 8-a ...oaaa...ce mari sunt! uite ca sunt la liceu...mai am cateva zile pana la majorat si ma gandesc ca... asa de mari mi se pareau cei care implineau 18 ani... imi ziceam..uite ma ce mari sunt astia...uneori nici eu nu imi amintesc cum am trecut asa repede prin anii de scoala...
mi-a zis fratele meu cand a terminat liceul, atunci eu il incepeam...sa vezi fata ce repede trec anii de liceu...ca trenul prin gara..si acum vad ca a avut dreptate..parca ieri mi-a zis chestia aia si uite ca azi-maine termin si eu...si daca acum mi se pare ca trece repede...nu stiu ce sa zic...pentru ca parintii nostri zic ca si mai repede trec anii dupa ce vom fi mai mari...
totul se bazeaza pe perceptia noastra...imi amintesc o replica dintr-un film..nu mai stiu care...dar stiu ca Bruce Willis zice despre perceptia timpului ca : atunci cand tii in mana o cratita fierbinte, timp de o secunda,ti s-a parut ca ai tinut-o mai bine de o ora iar daca isi petrece noaptea alaturi de ceva bucatica buna, noaptea intreaga i se pare o secunda!
depinde si de perceptia fiecaruia...
dar ce mi-a placut cel mai mult din acest blog a fost lista acelei doamne,pe care ar trebui sa si-o intocmeasca fiecare!trebuie stabilite prioritatile,dupa cum ziceau mai multi,si apoi vom avea timp de toate...e ca si cum umpli un borcan...cu pietre mari,mici si nisip.nu poti baga nisip la inceput,ca nu mai intra pietrele alea mici...ce sa mai zici de alea mari!!!
Citeam azi despre "experienta - de Crisa la: 20/02/2004 07:18:05
(la: Sapte parlamentari romani s-au angajat sa traiasca la limita sar)
Citeam azi despre "experienta" parlamentarilor ... . Unii deja au abandonat pentru ca au depasit cheltuielile sau au mai ramas cu atat de putini bani incat nu fac fata. Cei care au luat in serios treaba asta probabil ca incep sa inteleaga ce inseamna venitul minim, chiar cu riscul de a fi luati in ras de colegii de breasla. Ce mi s-a parut ridicol este ingrijorarea brusca a unora dintre cei care incearca acest "experiment" pentru aportul de calorii pe care il aduce omului de rand un astfel de regim. Chiar nu aveau pana acum idee ca o mare parte din populatie traieste asa? Atunci...pe cine reprezinta ei?
Exista si voci care spun ca vor cere marirea acestui venit minim. Ma intreb eu: Cu cat? Va fi cu adevarat depus un astfel de demers? Ce sanse de reusita ar avea? Personal, cred ca nu va fi nimic; chiar daca cineva va face o astfel de cerere in Parlament sunt prea putini cei care realizeaza sau care au inteles ca nu se poate trai cu o asemenea suma. Restul, marea majoritate, chiar daca or fi inteles ca ceva nu e corect, nu au nici un interes sa faca ceva. Poate doar in eventualitatea ca aceasta marire sa se aplice sub forma unui procent tuturor veniturilor (a se citi salariilor), deci inclusiv celor ale parlamentarilor!
Roman din US - de (anonim) la: 25/02/2004 14:05:15
(la: Lia Roberts candidata la presedintie)
Cred ca tema acestor alegeri ar trebui sa fie strins legata de integrarea Romaniei in structurile euro atlantice Nato si UE din motive zic eu atit de evidente incit nu necesita un comentariu aditional. Intrebarea pe care alegatorul roman educat ar trebui sa si-o puna este cine are cunostiintele politice necesare, conectiile cele mai potrivite in sferele internationale de influenta, determinarea si statura politica cea mai adecvata pentru a indeplini aceasta misiune.
Obictivul integrarii in structurile sus mentionate este atit de vital in cit orice alte lupte si s-au interese interne contradictorii devin marunte interese meschine privit e prin aceasta prisma. Altfel spus putin conteaza daca candidatul/candidata a mincat salam cu soia sau caviar, ce conteaza este cine este cel/cea care poate sa preia cirma acestei corabii grav avariate si in deriva, numita Romania si a o pune la ancora in port cu daune minime.

Si acum de ce cred eu ca singurul candidat care indeplineste criteriile enuntate este doamna Lia Roberts :

  • Experienta politica semnificativa ca presedinte a partidului Republican din Nevada ( provincie mai mare ca suprafata si economie decit Romania )

  • Experienta politica in cadrul celei mai mari democratii pe care societatea umana a cunoscut-o in evolutia sa si anume democratia Statelor Unite

  • Faptul ca provine din Statele Unite care in ultimii ani a fost cel mai mare sustinator al Romaniei in integrarea ei in Structurile euro-atlantice este un fact extrem de pozitiv. D-na Lia Roberts este extrem de bine conectata si cunoscuta in cercuri intime ale Casei Albe inclusiv ale presedintelui Bush. Statele Unite au tot interesul ca Romania sa devina un partener puternic si un aliat strategic al Statelor Unite, in special in conditiile extinderii pactului NATO. D-na Lia Roberts este candidatul care poate cel mai bine sa serveasca interesele strategice ale Romaniei precum si interesele comune Romano US.

  • Venirea investitorilor ar fi un urmator pas logic si firesc in urma stabilizarii climatului socio-politic si economico militar al tarii prin alegerea d-nei Roberts.

  • D-na Roberts este bogata - nu are nevoie sa fure ca sa se imogateasca peste noapte pe urma unui popor saracit si stors de vlaga in ultimii 15 ani de catre o succesiune de regimuri comunisto-mafiote. D-na Roberts se inhama la aceasta misiune din dorinta de a-si ajuta poporul din care provine.

  • Faptul ca d-na Lia Roberts este femeie nu poate decit sa fie o nota pozitiva pentru Romania ( si cita nevoie are Romania si de ceva pozitiv ) care astfel se va situa fara echivoc in rindul tarilor care promoveaza femeile intr-o societate moderna lipsita de prejudeati

  • Nu a stat 5 ani la rusi.






  • Armata este o experienta de viata - de (anonim) la: 13/03/2004 18:37:45
    (la: Armata, o necesitate sau un semnal de alarma?)
    Am citit comentariile despre subiect si nu este surprinzator ca pentru unii totul a fos rau si vad serviciul militar in negru . Realitatea este ca pentru multi si in special pentru cei proaspati intrati la facultate, armata a fost probabil prima experienta cu lumea adevarata care poate fi destul de potrivnica uneori. Da, in armata unii se descurca altii platesc ponoasele sau platesc pentru greselile altora. Sigur, mancarea nu e grozava, imi amintesc ceaiul cu bromura, dar cat de buna este mancarea de la magazin de multe ori si cate otravuri chimice sunt in ea?. Ca mai toate experientele uneori dificile, armata contribuie la formarea personalitatilor si caracterelor. Este interesant de vazut in momentele grele cine reuseste si cine se tanguieste.
    Dan Ghiocel
    #11988 (raspuns la: #11801) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    Ai dreptate, Arcturus - de desdemona la: 29/03/2004 03:32:13
    (la: Ce se intampla cu romanii, cu voi?)
    Am constatat si eu tendinta multor romani de-a manifesta sentimente de dezgust fata de situatia din Romania sau de caracterul romanilor. Este cu siguranta o atitudine gresita, si chiar daca e de inteles uneori (cand provine din exasperare), ai dreptate cand o condamni. Problema multor oameni (si unii dintre membrii cafenelei nu fac exceptie) e ca sunt gata sa atace o persoana care are o alta opinie, in loc sa discute opinia insasi. Cand o idee sau o atitudine ce o credem gresita este exprimata, e normal sa raspundem la ea, prezentandu-ne propria parere, dar nimeni nu are dreptul de a ataca persoana care o exprima. Toti oamenii merita respect, indiferent de varsta si orientare.

    Multe dintre atacurile la adresa ta sunt rau fondate, desi e adevarat ca varsta aduce mai multa experienta si schimbari de atitudine. Si asta din mai multe motive:

    - perceptia si judecata nu sunt exclusiv apanajul anilor 30+, ci in anumite cazuri pot fi corecte si limpezi inca dinainte de 18.

    - experienta de viata aduce savoir-faire si schimba unele idei, dar nu trebuie sa distruga total idealismul si entuziasmul. Dimpotriva, un idealist care a dobandit si experienta poate fi un puternic 'factor de progres'.

    - se intampla uneori ca anii traiti sa aduca oboseala si blazare, si de multe ori devine preferabil ca acest lucru sa fie ascuns sub scuza 'maturitatii'.

    Totusi, discutiile (chiar contradictorii) sunt un lucru bun, fiindca toti suntem diferiti, si avem mult de castigat invatand unii de la altii.
    #12972 (raspuns la: #12957) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    "- din experienta PROPRIE - c - de admin la: 18/04/2004 07:44:28
    (la: Irakul un al doilea Vietnam?)
    "- din experienta PROPRIE - ca respectiva figura SE PRACTICA in cafenea. DE CE oare? Din FRICA de ADEVAR, poate?..."

    Te rugam sa detaliezi acea "experienta proprie". Aici, si cu dovezi concrete.
    #14022 (raspuns la: #14005) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    experienta mea....... - de (anonim) la: 22/04/2004 08:31:00
    (la: Apel la marturii: "Aventuri la ambasade? Povestiti aici!")
    OOOOOOO, dragilor, lasa-ti pe mosu` sa va povesteasca una faina...
    Se facea ca un roman de pe meleagurile americane se gandeste sa plece in "vacation" (dat naibii cu engleza asta) si incep pregatirile....
    No, apai mosu` vede ca pasaportul lui si a babei sunt expirate...sunam la consulat in New York...
    "Nici o problema..se face"...dupa doua luni de telefoane......inca nu am primit pasapoarte...pina la urma mosu` a reusit sa vorbeasca cu consulul..nu dau nume ca nu cred ca revolutia s-a intamplat cu adevarat... si consulul i-a spus ca o sa primeasca o hartiuta cu poza care sa fie un fel de pasaport temporar ...
    Apai dragii mosulu, nu vreau sa intru in detalii..da` cand am ajuns la coltul strazii unde e consulatul roman in New York...parca am intrat in "Twilight Zone"... steagul romanesc atarna de cladire, jigarit si probabil neschimbat de ceva ani...atmosfera inauntru` era a unui colt unde schimbau "bisnitarii" valuta dupa revolutie... tratamentul personalului de la consulat era mai rau decat a unei vanzatoare de aprozar fara chef de munca (nimic impotriva vanzatoarelor de aprozar..!)..
    A fost o experienta extrem de neplacuta..si am ajuns aproape sa nu pot pleca din cauza unor "romani" care sunt latiti enorm de multi bani, cu toate ca se comporta ca niste personaje din Caragiale...
    Doar de cand a venit mosul in "Amierica", a realizat el cat de mult iubeste Roamnia..da` sa mor eu daca poti sa-i schimbi pe romani din anumite privinte...
    No, cam atit...
    Cu respect,
    Un roman ce urla la luna...
    Experienta mea - de desdemona la: 22/04/2004 09:31:19
    (la: Cat de uniti sunt romanii din strainatate?)
    Si eu am trait 4 ani in Anglia. Si am intalnit diferiti romani pe acolo. Ca si altii, si romanii sunt de toate temperamentele si felurile: mai blanzi, mai aprigi, cinstiti, necinstiti, mai mult sau mai putin educati, provenind din diferite parti ale tarii, si mai multe medii sociale. Experienta mea in Anglia a fost ca studenta, si din aceasta cauza am avut norocul sa fiu inconjurata de persoane cu varsta, grad de educatie, situatie si preocupari aproape identice, care imi erau si colegi. Cred ca mai bune premize nici nu se puteau ca sa ne faca sa devenim prieteni. Vreo 4 din ei veneau de la aceeasi universitate sau din acelasi oras, cativa din ei imi fusesera colegi sau seminaristi 4 ani in facultate. Ei au fost pentru mine ca o familie, si mi-au devenit foarte dragi (chiar daca uneori din cauza temperamentelor diferite ne mai si certam). Am fost un fel de 'asociatie' neinregistrata si ne-am simiti foarte uniti si bucurosi ca eram in grup. Ei mi-au 'lipit' porecla 'Desdemona'. Cu anii, au aparut alti si alti romani (de varste cam asemanatoare) care veneau la noi (locuiam 10 in aceeasi casa care era un fel de cartier general), si toti ne bucuram sa putem vorbi un pic romaneste (cine nu stie ca e mai confortabil sa iti exprimi sentimentele in limba materna) si sa facem schimb de impresii si retete romanesti. De cand m-am maritat m-am mutat din 'sanul familiei' fiindca sotul nu era roman si se simtea exclus din cauza limbii. Totusi, nu am incetat sa-i iubesc, si desi acum sunt in Franta, ei inca imi umplu in suflet un mare gol care l-am avut cand am plecat departe de prieteni si familie.

    De cand am venit in Franta imi lipsesc tare mult acei prieteni, si atmosfera intima si relaxata ce era intre noi. As vrea sa cunosc cativa romani (aici in Rouen) care se afla intr-o situatie asemanatoare cu mine (in jur de 20-30 de ani, cu orizonturi largi si care mai ies din cand in cand seara la un dans). E adevarat ca nu te imprietenesti cu oricine numai fiindca vorbeste romaneste, dar daca gasesti printre persoanele cu care te poti intelege bine si unele care au o cunoastere si un interes pentru Romania, sunt sanse sa-ti fie ceva mai dragi ca altii, tocmai din cauza acestui punct comun.

    De fapt, ma bucur ca m-am inscris la Cafeneaua. Prin discutiile de aici, ma simt aproape de unii dintre voi ale caror texte le citesc, si e ca si cum mi-as crea prieteni virtuali. De aceea nu prea imi place cand cineva ataca pe altcineva. Desi nu ne cunoastem in 'viata reala', ne putem simti aproape daca impartasim aceleasi pareri si sentimente.

    Antoine de Saint-Exupéry spunea :
    "Dragostea nu inseamna a ne privi unul pe celalalt, ci a privi impreuna in aceeasi directie".

    Numai bine la toata lumea !

    Desde
    E foarte interesant sa citest - de (anonim) la: 19/08/2004 17:14:52
    (la: De ce nu vrem inapoi, desi ne e dor?)
    E foarte interesant sa citesti opinii atat de contradictorii despre un subiect care la prima vedere ne e comun; adica cel putin asa s-AR DEDUCE DIN intrebare- de ce nu "vrem" inapoi, "ne" e dor-adica ar exista un "noi", nu-i asa, un personaj colectiv-simbol ("romanii plecati in strainatate") care ar trebui sa aiba un punct de vedere cat de cat omogen intr-o problema care ii priveste...De fapt imi dau din ce in ce mai mult seama ca acest personaj nu exista; exista experiente foarte diferite, situatii foarte diferite. Sunt cateva imagini cliseu (olimpicul la biologie plecat la doctorat in state, omul de afaceri de succes, capsunarul, medicul reconvertit in vanzator, clasicul inginer) care revin mereu, dar, in afara de faptul ca nu toata lumea se incadreaza in astfel de imagini,este mai mult ca sigur ca poti gasi s-un olimpic la biologie care sa vrea sa se intoarca, si unul care sa vrea sa ramana, s-un inginer multumit in state, si unul care-si afce bagajele si pleaca, etc,etc...Cred ca trebuie privite lucrurile cat mai subiectiv cu privinta, adica fiecare sa-si analizeze propria situatie si sa decida ce e mai bine pt. el, fara sa mai ia o suta de mii de exemple de la unul si altul acre au plecat si au reusit, s-au intors si au esuat sau invers... povesti si triste si fericite se gasesc de ambele parti ale baricadei, si la "plecati" si la "intorsi". Personal, cred ca nimeni nu-i poate pretinde cuiva care are de ales intre a trai cu trei milioane de lei in tara si cu trei mii de dolari in state sa se intoarca in tara; dar in acelasi timp, cred ca o oarecare diferenta de nivel de trai merita suportata pt. partea "cealalta", a prietenilor, a limbii, a parintilor...as spune insa ca argumente de genul ma enerveaza ca nu sunt amabile functionarele la banca sau nu suport mizeria de pe strazi, manelele, jeep-urile etc sunt un pic cam...stupizele asa. si-n romania ca si-n toate tarile civilizate exista zone si zone, medii si medii, si daca iti poti crea un statut social decent, care sa nu te oblige sa stai in ferentari, chestiile astea nu te afecteaza exagerat; si un psihic echilibrat si optimist ajuta-ca, pana la urma, daca nu poti suporta un pic de praf, o enervare cu un jeep la semafor sau o injuratura mai colorata, nu stiu cum poti suporta adevaratele incercari pe care ti le poate oferi viata...bine ar fi, iarasi, sa nu ne mai dam pe noi insine sau pe cunoscuti atata de exemplu, ca pe niste gasitori ai adevarului absolut; si sa nu-i mai criticam cu atata vehementa sau ironie pe cei care fac o alegere diferita de a noastra;
    Din experienta mea de elector - de Daniel Racovitan la: 27/08/2004 01:48:39
    (la: VOI mergeti la vot?)
    Din experienta mea de elector la Paris:

    Ajungi in fata Consulatului, si te asezi la o coada de cateva sute de persoane. Astepti in picioare 5 ore (atat am asteptat eu), ajungi inauntru si vezi cauza bataii de joc: exista o singura stampila!

    Si iata cum ii este inchisa gura diasporei. Simplu si eficient.


    ___________________________________________________
    "nobody is perfect; I'm nobody"
    Experiente - de LMC la: 13/09/2004 19:22:03
    (la: inginer mecanic)
    Mai inainte de toate trebuie sa afli care sint cerintele statului unde locuiesti. De exemplu in California este California State Board for Professional Engineers and Land Surveyors. Pentru Massachusetts am gasit urmatorul website http://www.mass.gov/dpl/boards/en/ unde poti sa te interesezi despre testele care trebuie sa le dai. Gasesti carti aici http://ppi2pass.com/catalog/servlet/MyPpi carti care te ajuta sa studiezi pentru examene, si crede-ma ca vei avea foarte mult de studiat. Pentru inceput trebuie sa dai examenul pentru "Engineer in Training" iar numai dupa aceia poti sa dai pentru "Professional Engineer". Cum ti-am zis fiecare stat are legile lui, in California pentru cei care au terminat scoala afara din America iti cere mai multi ani de experienta. Chestia e ca application-ul iti cere sa ai trei scrisori de recomandare de la ingineri profesionisti cu care ai lucrat si care ti-au verificat proiectele. Deci iti recomand sa te involvezi mai mult in design si calcule ale proiectelor, ca sa poti avea citeva proiecte la dosar. Networking este unul dintre cele mai importante lucruri din viata profesionista.

    Cum ti-am zis vei avea foarte mult de studiat, daca nu stii nu vei putea trece. Sint persoane care merg de 5, 6, 7 ori sa dea fiecare dintre cele doua teste, si chestia nasoala este ca te intreaba absolut de toate, chiar daca tu nu te ocupi cu unele ramuri ale ingineriei tu trebuie sa le stii si sa fii familiarizata cu ele. Daca nu ma insel inginerii mecanici in Romania se ocupa cu instalari sanitare, ventilatii, epurarea apei etc etc. In America aceasta ocupatie face parte din ramura Civil Engineering. Deci tot ce am scris pina acuma se aplica. Procesul este greu dar daca te straduiesti ajungi departe. Totul este sa fi extrem de disciplinata in studiarea manualelor, si sa lucrezi cit mai mult in ramura care te intereseaza.
    In principiu este ceruta experienta... - de Jimmy_Cecilia la: 13/09/2004 20:04:41
    (la: inginer mecanic)
    In State n-am lucrat si nici nu mi-o doresc, c-ar presupune sa traiesc acolo
    Insa cand ai o diploma de inginer, mai întai trebuie echivalata, in orice tara ai fi,
    iar in al doilea timp trebuie sa justifici de ce stii sa faci in meserie, de ce experienta ai practic..

    este o perioada de incercare prealabila oricarui contract de lucru, câte o data chiar un examen practic pentru selectia candidatilor...


    personal in FR, viitorul patron mi-a aratat o masina veche, de pe timpul lui Pazvanti chiorul, pe care o avea in uzinuta lui si m-a intrebat daca sunt capabila s-o repar... (tehnicianul de la mazrca respectiva n-a putut s-o puna in functie, NU MAI ERAU FABRICATE PIESELE DE SCHIMB !!! :(

    Eu veneam dintr-o tara recunoscuta campioana în "Sistem D", am scos piesa uzata, am re-desenat-o, am cerut un strung si o freza... piesa a fost refacuta... si eu angajata la încercare pt. 3 luni... asa am avut sansa sa-mi fac probele ca merit postul...
    "Examplu, din experienta mea - de Daniel Racovitan la: 15/09/2004 15:05:51
    (la: Un maghiar presedinte in Romania???)
    "Examplu, din experienta mea in localitati cu majoritate maghiara:
    un turist se opreste la un magazin alimentar din centrul unui orasel in jud. Mures. Intra, da buna ziua si cere o sticla de apa minerala (in limba româna). Vanzatoarea refuza sa il serveasca pe motivul ca nu intelege. Turistul incearca si in engleza, si in limbajul semnelor (ii arata cu degetul sticla pe care o vrea). Vanzatoarea o continua pe a ei 'nem tudom'. Adica 'daca nu vorbesti ungureste poti sa mori de sete'. Daca aceeasi scena s-ar fi petrecut in Ungaria, ai fi obtinut ce-ai vrut (banii sunt bani si setea e sete). Nu cred ca un astfel de comportament ar fi tolerat (de ex.) in Franta."


    Nu numai ca nu e tolerat, dar daca respectivul vanzator e dat in judecata poaet face pana si cativa ani de puscarie.

    Zilele trecute, o individa din sud, care nu a vrut sa vanda cuiva un teren pe motiv ca era de origine araba, a incasat cateva luni de pirnaie, plus zeci de mii de euro amenda, plus obligatia de a-i vinde respectivului terenul (yesss!!).

    Aviz amatorilor.

    ___________________________________________________
    "nobody is perfect; I'm nobody"
    #22370 (raspuns la: #22210) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    Din experienta mea - de homeless la: 20/12/2004 11:42:16
    (la: cum poti sa publici o carte in romania??)
    Din experienta mea am strins mai multe "ponturi si trucuri" apropo de publicat o carte in Romania.
    Articolul se cheama Cum se propune un manuscris? Ghidul autorului
    http://www.cartea.info/revista/modules.php?name=News&file=article&sid=47
    din proprie experienta, nu ex - de donquijote la: 24/12/2004 10:18:44
    (la: Prietenia in zilele noastre)
    din proprie experienta, nu exista prietnie "pura" intre persoane de sex opus. prietenia exista, dar e insotita de atractie sexuala, cel putin din directia unuia din cei doi. am fost de ambele parti a "ecuatiei": indragostit fara speranta si primind in schimb numai prietenie, sau dand prietenie in schimbul dragostei. n-am profitat niciodata (cand eu eram cel avantajat) si am cautat sa clarific lucrurile cat mai repede ca sa nu provoc sperante desarte in sufletul prietenelor; am suferit destul pana mi-am invatat lectia si am inteles cum gandesc fetele (femeile). in acest caz a continua si a mentine o astfel de situatie nu este un "fairplay". atractia sexuala (sau dragostea) e acolo, mocnind si in general cei indragostiti au o imagine deformata a realitatii atribuind ceileilalte persoane calitati pe care poate nu le are sau construind sperante desarte. problema e ca cel indragostit spera ca in timp (si anii trec...) va reusi sa schimbe, sa convinga si o face pentru ca din punctul lui de vedere acest efort merita in cazul unei reusite, chiar cu foarte putine sanse de succes ca la loto - pentru cateva milioane cu 0 sanse lumea baga bani grei- numai ca aici vorbim de sentimente.
    intre baieti (sau fete) e alta poveste. prietenia poate supravietui timpului, nimeni nu sufera. am reluat cam de vreun an legatura cu fosti colegi de liceu/facultate cu care am fost foarte bun prieten in Romania si din motive bine intemeiate nu am tinut legatura in timpul lui ceausescu, si intre timp am pierdut adresele. dupa revolutie nu m-am intors si deodata am reluat legatura si e cum ne-am fi despartit abia ieri...
    Horia, zi-ne si din experient - de mya la: 13/01/2005 01:30:10
    (la: vise colective)
    Horia, zi-ne si din experientele tale ca tre' sa fi avut, nu? Altfel nu deschideai subiectul asta.
    experienta - de carmen22 la: 17/01/2005 07:47:57
    (la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
    Ma bucur pentru tine ca nu te inseli singura, teai focalizat pe problema, ai analizato in toate felurile ....
    Dupa experienta asta trebuie sa fi mai inteleapta tias da un asat
    " don't learn the hard way ....... like me :)
    Felicitari
    Re:Experienta mea - de Chriss la: 09/02/2005 23:22:36
    (la: Cat de uniti sunt romanii din strainatate?)
    Raspuns pentru:
    Experienta mea
    #14332, de desdemona la Thu, 22/04/2004 - 14:31

    Bun Desdemona,

    Nici nu-ti poti imagina cint de mult m-a bucurat ceea ce ai scris, fiindca sint intr-o situatie foarte asemanatore. Numai ca pretenii mei sint in Romanian iar eu sint cu sotul meu in America. Din fericire si sotul meu este Roman si am facut parte din acelasi grup, asa ca putem sa stam si sa ne aducem aminte. Dar din pacate nu mai poate fi atmosfera care a fost. Si nici nu am gasit pe nimeni cu care sa putem sa umplem acele goluri ce le-au lasat prietenii nostri. Vorbim cu ei des la telefon, dar nu este acelasi lucur si din cauza financiara ei nu pot veni la noi sau nu putem sa mergem impreuna in concedii.
    Si ca si tine prin cafeneaua.com pot sa spun ca mi-am facut prieteni virtuali fiindca desi nu stiu pe nimeni, citesc gindurile altora si pot sa raspund cu propriile mele pareri care de asemenea sint citite.
    Pot sa spun ca am cunscut Romani care sint niste oameni fantastici si cu care am devenit buni prieteni, si tot odata am cunoscut Romani care mi-au ranit sufletul.
    Este oare vina comunismului care a reusit sa ne faca sa ne urim si sa ne furam cacula unii la alti? Oare nu comunismul ne-a adus la saracie si infometare? Cred ca da, si cred ca va dura mult pina Romanii au sa-si schimbe stilul de viata si gindire.
    Nu vreau sa deviez cursul discutie, de aceea vreau inca o data sa-ti spun cit de mult mi-a placut ce ai scris fiindca mi-a adus aminte de niste ani frumosi si trecuti.

    Criss
    #35815 (raspuns la: #14332) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



    Cursuri de matematica si fizica online!
    Incearca-le gratuit acum

    Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
    www.prepa.ro
    loading...