comentarii

explicati "trebuie sa uiti de 7 ori ca sa stii mai bine "


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
adina - de Knulp_2 la: 18/04/2009 17:51:00
(la: Societate de azi in doua vorbe)
"un trai decent nu ar trebui sa fie o reusita zici tu. Eu cred ca fix asa trebuie considerat"...

uite ca nu e chiar asa... stii cumva cati copii mor de foame in timp ce altii se nasc mostenitori ai unor imperii? Unde e lupta, unde e meritul? adica primii merita sa moara pentru ca nu sunt in stare sa lupte? ce sa lupte si cu cine?
#428051 (raspuns la: #428045) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
1.Ziceam acum vreo ora ca tre - de Alice la: 06/10/2003 07:58:16
(la: "Muzica, mp3" sau "Asa cum nu fur sampania din supermarket...")
1.Ziceam acum vreo ora ca trebuie sa faci bine cu fereala: nici nu stii cat supara.Cred ca-i bine sa-ncerci sa-i convingi pe ceilalti, atunci cand lucrul pentru care lupti e o cauza dreapta. Cat despre mine: uite unul care te-ar sustine!

2.Hai, nu te face ca nu stii!
Daca zic XEROX, nu ma refer neaparat la companie. Nici macar la copiator, ci la o biata copie. Lexicologii explica transformarea in nume comun a numelui propriu, care intra asfel in lexicul fundamental, datorita agrsivitatii cu care a fost impus termenul si datorita saraciei lexicului in domeniul respectiv, la acea data.
E drept ca am auzit undeva ca francezii interzic folosirea cuvantului "chmpagne", care n-ar trebui sa traduca decat ce-ai spus tu. Cam tarziu, cred eu.In romaneste, cel putin, romanii tot sampanie de Panciu vor bea la revelion.
#767 (raspuns la: #766) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
trebuie ? - de desdemona la: 13/05/2004 09:16:56
(la: Existenta divinului?!)
1. Spui "de ce trebuie [...] sa credem intr-o fiinta divina, superioara". Eu spun ca nu e obligatoriu, dar este intuitia multor oameni, din prezent si din trecut, ca 'trebuie sa fie ceva mai presus de toate acestea, ceva dincolo de ele, si care le contine'. E perceptia unei unitati asupra 'intregului'. Adica eu Icsulescu, nu sunt cel mai important lucru din lume (acela e de fapt stomacul meu cand mi-e foame!) ci pe langa mine si ce-i in jurul meu exista multe alte lucruri care fac parte dintr-un 'ceva' mare si necunoscut (fiind prea mare pentru ca eu s-l cunosc). Oricine cu un intelect sanatos poate avea o perceptie asupra universului ce-l inconjoara, ca fiind multimea a tot ceea ce el cunoaste/vede. Unii dintre oameni insa au vazut acest univers ca fiind locuit de-o fortza subtila si constienta, inteligenta, pe care unii au numit-o Spirit sau Dumnezeu. Credinta nu e obligatorie, ea e rezultatul perceptiei cuiva asupra lumii inconjuratoare.
2. 'De ce oamenii cand sunt slabi si au probleme se roaga la divinitati?' De-obicei cel care nu are o nevoie nu face un efort. Cand esti fericit esti egoist. Cand te indoiesti de tine, te indrepti spre ceea ce crezi ca e mai puternic, mai inalt decat tine. Deci revin la punctul 1 (ceri ajutorul 'intregului', care in mod sigur va fi mai puternic decat tu singur).
3. 'Cum poti sa explici aceasta divinitate'?
Nu poti sa explici divinitatea. Ori ai perceptia ei ori n-o ai. Ca si in cazul perceptiei culorilor, sunt unii care nu percep rosul ca fiind diferit de verde. Cum sa le 'explici' rosul? Totusi, in legatura cu divinitatea sunt nuante de perceptie. Poti sa percepi existenta unei 'forte universale' ("may the force be with you") dar sa nu crezi ca ea e inteligenta si are cunoasterea a tot si toate. In treacat fie spus, pentru a 'explica' trebuie sa folosesti un rationament si o teorie, care automat impune limitari asupra rezultatului (valabil in cadrul acelei teorii). Dar nu poti aplica acest lucru unei multimi universale (care contine atat elemente din teoria ta cat si complementarele lor). Cu alte cuvinte nu poti acoperi ceva nemarginit cu ceva marginit.

Multimea de zei este o alta expresie a perceptiei umane, care identificand un aspect al divinului, i-a dat un chip si o forma, personificand acel aspect. Din cauza aceasta, avem mai multi zei (al apei, al fulgerelor, al pamantului, al iubirii, etc). Dar in realitate acestea sunt doar aspecte, divinul fiind unic. De fapt exista o teorie universala a religiilor, in care toate personalitatile remarcabile ale religiilor (Avraam, Moise, Isus, Mahomed, Zoroastru, Rama, Krishna, Buddha, Lao Tse, etc) sunt incarnari (fiecare) ale unui aspect divin, si trebuie cu totii cunoscuti, respectati si apreciati, pentru a-ti face o idee corecta despre divin.

Trecerea de la o credinta la alta nu are in ea nimic spectaculos. Cel putin in cazul religiilor politeiste, cel mai evident caz fiind al 'romanizarii' zeilor popoarelor cucerite de romani. Romanii permiteau celor cuceriti sa-si venereze inca proprii zei, daca ei capatau si un nume al unui zeu roman cu atribute similare (de exemplu Bendix-Diana). Credinta era 'democratica' in sensul ca unde era loc pentru zece zei, incapea inca unul. 'Convertirea' (la crestinism) era ceva mai spectaculoasa, mai ales daca dupa ea urma persecutia si 'aruncatul la lei'. Totusi e ceva curios ca tocmai marele imparat Constantin - care a dat legi si statut bisericii crestine, transformand-o (din nefericire) din forta spirituala in forta de dominare politica - pana in ceasul mortii a practicat inca religia romana, cu toti zeii ei (Jupiter, Hera, Atena, Diana, etc).
Credinta in zei nu a fost intotdeauna 'sangeroasa' si 'cu sacrificii umane', cum dealtfel nici crestinismul nu a fost 'bland', mai ales dupa sus-numitele masuri de institutionalizare ale lui Constantin, cand au inceput persecutiile celor ne-crestini (ca sa nu uitam, mai tarziu, de Jeanne D'Arc, de cruciade si de inchizitie).
Trecerea nu a fost rapida, si nici completa. Sute de ani au trebuit pentru ca religia crestina sa se impuna, si in multe colturi din lume (nu in ultimul rand si in Europa) se mai practica si alte elemente ale religiei traditionale pre-crestine (superstitii, obiceiuri), iar pe unele meleaguri, politeismul si crestinismul se practica impreuna de catre devoti inocenti si sinceri.
Nu sunt o autoritate in domeniul religiei, dar am participat la sesiuni de comunicari de etno-arheologie, unde multe dintre aceste aspecte au fost prezentate, si cum subiectul m-a interesat, am studiat si eu putin prin cateva carti.
___________
"Sa fii tu insuti schimbarea ce o doresti in lume".
Intrebari? Intrebari! - de cosmacpan la: 13/05/2004 15:30:24
(la: Existenta divinului?!)
In primul rand vreau sa te intreb: De ce oare avem nevoie de aer? Nu putem trai fara a respira.
- de ce oamenii cand sunt slabi, cand au probleme si iti pierd orice speranta in fortele proprii trebuie sa se roage la divinitati? In primul rand nu numai cand sunt slabi oamenii se roaga; nu doar atunci cand isi pierd speranta. Te poti ruga si/sau multumi si chiar o faci atunci cand esti in culmea bucuriei.
- si in plus cum poti sa explici aceasta divinitate?
Sunt lucruri pe care oameni nu si le pot explica:lumina (corpuscul sau ondulatoriu), parfumul copilariei redesteptat de un cuvant, Pamantul ca planeta sau corp ceresc; rostul piramidelor; locul continentelor pe hartile antice; atomul ca materie si filozofie....si cate altele.....
- fiecare evenimet major marcheaza oameni simpli sau colectivitati, impregnand o stare emotionala - nu mai departe revolutia din decembrie cu toata aura reala sau tesuta.
- daca ai sa frunzaresti noul testament (cea mai citica opera la nivel mondial, indiferent de limba) ai sa gasesti la un moment dat urmatorul indemn: "Fiti Dumnezei". Omul a fost creeat sa fie liber, drept si bun. depinde de fiecare cum isi creeaza sau accepta modelele.
Ce sa intamplat cu zeii? cu templele lor, cu credinta in ei?
Ce s-a intamplat cu muntii Macinului care candva erau cu mult mai inalti decat Carpatii sau ce s-a intamplat cu lantukl Himalaian care odata era doar o insiruire de coline si delusoare? Intrebari.
Credinta in zei era o credinta crunta, sangeroasa, pe cand crestinistmul era bland, fara sacrificii umane, dar totusi cum se explica aceasta trecere foarte usoara si rapida? Uitam foarte repede ca in timpul cruciadelor crestii au ucis, macelarit, violat. Hitler- tot un crestim stim ce a facut, Stalin care a fost la Seminar a secerat mai multe milioane de vieti decat razboiul. Nu cred ca este important daca tu crezi si in ce crezi ci cum te manifesti si ce haina dai credintei tale. Cum actionezi in numele acestei credinte. Pentru ca tot Mantuitorul spune la un moment dat: " spalati vasul pe dinafara iar toata murdaria si spurcaciunea o lasati inauntrul" (cu scuzele de rigoare pentru citarea din memorie). Dar vorba butadei: cand te intrebi stii ca nu stii. Succes si indiferent de ce se va intampla trebuie sa CREZI macar in puterea, inteligenta si succesul tau (nu trebuie sa uiti ca esti castigatorul celui mai scurt si mai fioros maraton - altfel nu tu te-ai fi nascut ci altcineva). Bucura-te de viata si lasa credinta sa-si gaseasca locul ei natural. "Dati Cezarului ce-i al Cezarului, si lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu"
Cosmacpan
Suflet nemuritor - de (anonim) la: 23/10/2004 19:39:34
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Sunt Adela Vasiloi. Va trimit acest pasaj, care serveste de prefata la o carte a mea de poezie. Prin aceasta se explica tonul cam prea sentimental, dar in el vei gasi niste raspunsuri la nedumeririle tale.

Teribilul dar al existenţei umane

Viaţa omului este aidoma unei lumânări arzânde - cât timp trupul ei e drept şi tare, neîncovoiat încă sub povara picăturilor fierbinţi de ceară, sufletul ei - flacăra - pâlpâie vesel şi curajos, alungând întuneri-cul din jur, fie şi numai la o distanţă de doi paşi. Dar când trupul ei schilodit se pleacă, mistuindu-se şi deformându-se, flacăra-i se micşorează şi se stinge treptat, nemaiputând lupta cu bezna nopţii. La fel şi sufletul omului - cât timp trupul e puternic şi în floare, el se străduieşte să lumineze cât mai departe, învingând cu uşurinţă mizeriile şi greutăţile existenţei cotidiene. Însă trupul lui pierzând vigoarea şi prospeţimea, deformându-se sub loviturile destinului său material, flacăra sufletului se stinge lent şi ireversibil, risipindu-şi harurile şi calităţile de altă dată.
Este o iluzie, că sufletul omului ar fi acelaşi din momentul naşterii până în clipa plecării sale în neant. Nu, el creşte şi se schimbă în cursul vieţii, flacăra lui prinzând putere şi atingându-şi apogeul în timpul maturităţii sale spirituale, ca mai apoi să scadă şi să se împuţineze, irosindu-şi energia vitală. Şi dacă cu moartea materială a trupului sufletul îşi găseşte alt locaş în nemărginirea Universului, atunci ce suflet pleacă în neant din trupul vlăguit, chinuit de boli al unui bătrân căzut în degradare mintală, pentru care lumea nu mai are nici contururi, nici culoare, nici arome?! Când trupul e plin de viaţă, flacăra sufletului, mândră şi nesupusă, se aprinde mai luminos sub vânturile vitrege ale sorţii, sfidând cu îndrăzneală stihia existenţei, pe când în pragul bătrâneţii o boare slabă o poate stinge lesne.
Deplâng această tragedie a vieţii şi morţii, a naşterii şi a dispariţiei fără speranţă de reîntoarcere, dar nu doresc să-mi înşel raţiunea cu iluzii deşarte. Fie că am apărut pe Pământ pentru o clipă efemeră, fie că voi dispare fără urmă, dizolvându-mă în materia mută a Universului - vreau să-mi trăiesc viaţa în deplina cunoştinţă a destinului omenesc.
O iluzie poate fi minunată, pentru că o croim după dorinţa şi bunul nostru plac, dar Adevărul este independent de voinţa noastră. Eu îl respect mai presus de toate. Realitatea poate fi influenţată şi manipulată doar prin muncă, nicidecum prin rugă şi dorinţă, oricât de fierbinţi, violente şi nemărginite. Adevărul este că noi singuri ne transformăm viaţa într-un iad, fiind egoişti, nesăţiosi, invidioşi, indiferenţi şi neîndurători unii cu alţii. Din păcate, aceste vicii omeneşti sunt provenite chiar din acele instincte naturale, care ne-au ajutat să evoluăm şi să supravieţuim ca specie. Oare nu este evident, că egoismul şi cruzimea omenească vin din instinctul animalic al fiarei, care ucide pentru a-şi potoli foamea sau a prolifera? Dar omul a urcat pe o treaptă superioară, transformându-şi cruzimea într-un instrument desăvârşit, devenind în stare să-şi ucidă aproapele pentru o sumedenie de alte motive. Dacă înţelegem acest lucru, putem încerca să luptăm cu natura noastră animalică, cu patimile trupului material. Pentru că omul în evoluţia sa a atins şi alte culmi - culmile spiritului şi raţiunii. Din fericire, acestea s-au dovedit şi ele utile pentru prosperarea speciei. Din fericire, sentimentele de compasiune, prietenie, dragoste, simţul dreptăţii au devenit temelia acelui principiu moral, care e în stare să ţină piept - cu succes variabil - tendinţelor distrugătoare ale patimilor omeneşti. Numai datorită acestui echilibru şubred am supravieţuit şi vom supravieţui, dacă vom reuşi să-l menţinem. Dar nu este oare evident, că şi aceste sentimente înălţătoare sunt înrudite cu vitejia şi spiritul de sacrificiu al animalului, care îşi apără puii şi soţul, cu dragostea maternă de care e capabil orice animal superior? Oare fidelitatea de o viaţă a unor păsări nu ne convinge, că ele sunt capabile de sentimente, pe care noi în orbirea şi fudulia noastră ne-am încăpăţînat să le considerăm pur omeneşti? Oare nu este evidentă înrudirea noastră cu lumea animală atât în plan psihologic, cât şi genetic, adică material? Nu-i clar că suntem plămădiţi din acelaşi aluat? Eu consider un act de înaltă trădare faptul, că refuzăm să recunoaştem apropierea şi înrudirea noastră cu fauna Terrei. Faptul, că am inventat pentru sine o provenienţă divină, miraculoasă şi spontană, evitând chinurile facerii, pe care le-a suportat Natura în modelarea şi definitivarea speciilor, izvorăşte din dispreţul nostru camuflat pentru Creaţia ei, din orgoliul nostru nesăbuit. Nu trebuie să avem iluzii în privinţa provenienţei noastre divine - e destul miracol în faptul, că am apărut în puterea legilor naturale, ca un rezultat firesc al dezvoltării materiei. Nu trebuie să uităm, că bunul şi răul din noi îşi trag rădăcinile din Pământ, din drama evoluţiei terestre.
Suntem minusculi prin fizicul, faptele, bucuriile şi nevoile noastre, mari suntem doar prin inima şi raţiunea noastră, prin capacitatea de a reflecta infinitul. Acestea sunt două lucruri care ne ridică de asupra existenţei noastre, unica speranţă care ne promite dăinuirea în timp şi spaţiu. Nu schimb acest Adevăr pe promisiuni mincinoase, pe iluzia unei veşnice existenţe într-un rai lipsit de vlagă şi conţinut. O fi minciuna dulce, eu prefer amarul Adevărului. Prefer să lupt pentru a schimba ceva spre bine aici, în unica noastră existenţă reală şi incontestabilă - în măsura modestelor mele posibilităţi.

Adela Vasiloi
#26049 (raspuns la: #25672) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Paianjenul la: 21/06/2009 23:24:32 Modificat la: 21/06/2009 23:26:05
(la: AUTOMATISME,SABLOANE,OBICEIURI,DEPRINDERI,TICURI)

1.cand ma trezesc, ma uit la ceas, apoi ma intorc pe partea cealalta pt. inca o portie de somn;
2.ma barbieresc de 3 ori pe saptamina;
3.nu ma leg la sireturi niciodata pt. ca le inlocuiesc intotdeauna cu elastic care-mi permite sa-mi... bag piciorul direct in pantof;
4.potrivesc pasii astfel incat sa nu calc pe unde nu trebuie;
5.in autobuz/tren ma urc doar ocazional, o data la 10 ani;
6.traseele mele se intersecteaza mai tot timpul, din cauza ca-s aiurit si uit adesea de ce-am plecat de la punctul A la punctul B, si trebuie sa repet cursa;
7.cele mai multe lucruri sunt convins ca le rezolv in ultimul moment, cind nu le mai pot amina;
8.nr.13 pentru mine nu e decit un numar ca oricare altul;
8.nu fumez - nici macar pasiv;
9.nu mananc paine proaspata, decit prajita;
10.nu beau rece de la frigider, ci numai la temparatura camerei;
11.dorm intotdeauna pe ce parte apuc;
12.cafelele le beau numai cu lapte;
13.nu-mi incarc memoria cu de toate, nici nu-mi notez pe nimic ca oricum pierd fituica pe care imi notez chestii;
14.tin foarte bine minte numere de telefon, pt. ca le am in memoria mobilului;
15.pe la noi nu exista ciini maidanezi;

Yuki - de Horia D la: 14/10/2009 09:00:39 Modificat la: 14/10/2009 09:10:15
(la: Conferinta lui Horia D)
Alba-ca-Zapada si cei 7.... completeaza la alegere

Trebuie sa spun cei 7 perversi... Acum da-mi voie sa explic. Pune-te in situatia piticilor... Mici, urati, cu haine caraghioase, sapand toata ziua la mina... nici o sansa sa gaseasca o femeie frumoasa.
Acum imagineaza-ti pe Alba ca Zapada adormita, fara nici o sansa sa se trezeasca... Pun pariu sa si-au facut de cap cu ea, nu de alta dar cu asa o sansa nu s-ar mai fi intalnit...
Doar "common sense". Profit from opportunities :))))
Regina cea rea le-a facut un cadou mai bun decat "date rape drugs" :)))
Cateodata imi doresc sa fi fost Dopey:))
#490600 (raspuns la: #490565) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bun venit - de gabi la: 21/10/2003 03:54:20
(la: al doilea gind)
Din trecutul indepartat (marti foarte, foarte dimineata) o voce iti ureaza un sincer, desi nu dezinteresat Welcome.
Sa ma explic: deoarece deseara pe la 7 (deci acum vreo trei ore, pt tine) va fi ceva tragere Loto p-aci, te-as ruga mult sa-mi dai numerele castigatoare, pe care le vei fi aflat deja.
Desigur, promit sa-mpartim castigul!!! (:
Buna intrebare! De fapt am avut o serie de slujbe. Am muncit intr-o fabrica, am spalat vase, etc. Nu am lucrat intr-un supermarket, dupa
cum spune presa. Am lucrat la un magazin general, unde am fost
casier, am vindut televizoare. La inceput mi-a fost rusine de toate
slujbele pe care le-am avut, dar mi-am dat seama ca rusinea era a
mea si numai a mea. Mentalitatea romaneasca cu care am venit, ca munca e impartita in munca de jos si cariera....s-a dizolvat repede aici. Muncesti, iti iei checkul la banca, iti platesti datoriile. Nu e nici o rusine in asta. Nu spun ca societatate americana nu e
stratificata (desi idea asta este una dintre iluziile initiale), dar
aici munca e onorata, chiar pina la punctul ca nu mai stim cum sa ne
petrecem timpul liber (acum vorbeste americanul din mine).
Totul a fost atit de nou, totul atit de proaspat, ca m-am simtit
"acasa" imediat. Desi am avut sentimente ambivalente despre noua mea
tara, m-am renascut din momentul in care am aterizat in New York.
Naivitate? Bineinteles! Dar in acel moment naivitatea mi-a folosit ca
un zid de aparare.
Am pictat din primele saptamini, cu o foame pa care n-o mai simtisem
de mult. In Romania, daca n-aveai pile, de-abia gaseai materiale. La
un moment dat, prin anii 80, am folosit pasta de dinti pentru ca nu
puteam gasi albul de titan in magazinele Fondului Plastic. La
institut se intra in functie de ce rude aveai, cu noroc, sau (ca
fata) cu cine te culcai. In liceu stiam dinainte cine va intra la
"Grigorescu." Asta nu lasa prea mult loc pentru cei saraci, ca mine,
care se zbateau sa deseneze, de bine, de rau, cu incapatinare si
speranta. Au fost si exceptii, bineinteles, citiva dintre fostii mei colegi sint personalitati importante ale artei contemporane romanesti. Sa ajunga unde sint astazi, le-au trebuit doze triple de curaj si perseverenta.

Am pictat multe peisaje romanesti, multe bazate pe vederile pe care
le-am luat din tara, multe pictate din memorie. Mai am citeva zeci de
lucrari de acum zece, doisprezece ani, si acum regret ca am vindut
majoritatea lor. Sentimentale? Poate, dar au fost sincere, nascute
din dorul de tara.
Lucram 8 ore pe zi ca vinzator, apoi ma duceam acasa, intr-un
apartament ieftin, unde jumatate de chirie era platita din ajutorul
HUD american (un ajutor financial pentru emigranti sau cei cu salariu sub limita saraciei) si pictam pina la miezul noptii. Cred ca pictura, ca si scrisul, m-au aparat de singuratate.
Nu ca aveam de o validare materiala a artei mele, dar cind mi-am vindut prima pinza cu trei sute de dolari in 1990, nu pot ascunde ca m-am simtit foarte, foarte mindru.
Apoi m-am inscris la facultate, desi de-abia incepusem sa "ghicesc"
limba. A fost un drum greu, incet, singuratic, frumos, care m-a
invatat despre umilinta, prietenie, tradare, natura umana in general.
Am primit burse in primii doi ani, si apoi am inceput sa-mi platesc
studiile. E o evolutie similara cu pata de grasime: incet, dar sigur.
Spun "a fost," dar drumul nu s-a terminat inca.

Cred ca n-am avut un "stil" pina prin 1997. Pina atunci totul a fost
cautare. Uneori ai idei pe care nu le poti aplica pentru ca nu stii
cum. Alteori, esti bun din punct de vedere tehnic, dar ideile sint
sarace. Miracolul se intimpla cind ideile iti intilnesc posibilitatile tehnicile.

Am citit si citesc enorm. Luam autobuzul la New York ca sa vad toate
expozitiile pe care le puteam vedea. Sint interesat in orice. Cind am
inceput sa scriu in engleza, schitele au inceput sa se amestece cu
fragmente de povestiri, frinturi de linii sa se interfereze cu
frinturi de idei. Am inceput sa incorporez text in picturile mele. La
inceput, mai mult ca grafica, frumusetea scrisului de mina amestecata
cu frumustetea unei culori, sau cu gesturalitatea unei linii. Astazi
colectionez scrisori vechi, fotografii anonime, care isi gasesc o
noua viata in lucrarile mele.

Problema cu cautarea unui stil este dificila: incerci sa pictezi ca
maestrii pe care-i admiri (bineinteles ca asta nu e o solutie), iti
dai seama ca ceea ce faci sint copii dupa artistii pe care-i admiri.
Cred ca trebuie sa uiti aproape tot ceea ce ai invatat ca sa ajungi
la un stil personal. E o vocatie destul de trista: pianistul da
concerte, e definit de o audienta, actorul deasemenea. Artistul
vizual e "redus" la micimea monastica a atelierului. John Cage
vorbeste foarte frumos despre starea asta, cind spune: "Cind lucrezi,
toti sint in atelierul tau: trecutul, prietenii, lumea artistica, si
mai mult decit orice, toate ideile tale. Toti sint acolo. Dar in timp
ce continui sa pictezi, ei incep sa plece, unul cite unul, si esti
lasat singur. Apoi, daca esti norocos, chiar si tu insuti pleci."
(traducere aproximativa).

O mare diferenta pentru mine a facut-o descoperirea artei americane,
pe care am detestat-o sau ridiculizat-o in Romania, pentru ca n-am
stiut nimic despre ea. Dupa citiva ani, am inceput sa descopar
vitalitatea ei nemaipomenita. Sint norocos ca am prieteni artisti aici care sint de 100 de ori mai buni decit mine (nu in sensul competitiei, arta n-are de-a face cu sportul), dar in sensul ca sint unici, in sensul in care arta lor e ca o continua lectie pentru mine.
Sint flamind de a invata. Prietenii mei mi-a dat curajul de a
experimenta, de a incerca lucruri noi, indiferent de opinia celor din
jurul meu.
Acum, ca profesor, pot sa spun ca invat multe si de la studentii mei.
Invat ceva in fiecare zi. E o bucurie aproape copilareasca de a fi in
atelier si a "crea" ceva. Arta e un mod de a te minuna zilnic, si in acelasi timp, dupa cum bine zice Twyla Tharp, un mod de a zice: multumesc.

Spun, mai in gluma, mai in serios, ca cea mai buna lucrare a mea este
lucrarea pe care n-am pictat-o inca. Cea mai reusita expozitie pe
care am tocmai avut-o aici, in octombrie, a fost culminarea acestor cautari. Dupa 14 ani de la plecare pot sa spun ca nu imi este
rusine de arta mea. Cred ca am inceput sa dezvolt un limbaj care e al
meu si numai al meu.
#6952 (raspuns la: #6816) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
atunci cand ierti - de Catalina Bader la: 30/12/2003 10:26:53
(la: Iertare - Uitare)
ceva
sau pe cineva
care a facut ceva
ce ti-a adus un prejudiciu (moral)

trebuie sa uiti ceva.

a uita total nu poti.

dar daca nu uiti absolut nimic
nu ai cum sa ierti.
Pentru mine tara nu inseamna - de cristi_r la: 30/01/2004 01:48:31
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Pentru mine tara nu inseamna simboluri, oricum de la Albania pina la SUA fiecare se lauda cu ceva,asta inseama ca in esenta nu suntem altfel decit altii,cu exceptia diasporei pe care noi nu o avem,aici e un semn de intrebare.
Iar ca sa traim civilizat trebuie sa avem o tara civilizata, asa ceva nu se invata teoretic ci trebuie sa vezi in jur civilizatie ca sa stii ce ii aia. Daca ai reusit sa ajungi la o stabilitate financiara fara compromisuri pentru mine e o chestie foarte interesanta, as zice aproape ipotetica,sunt curios in ce domeniu.Eu am sa-ti dau citeva domenii pe care le abordez eu.Constructii civile-nu se poate decit pe piata privata fara compromisuri,in domeniu bugetar apar probleme de ce politica faci sa de ce nu faci,plus spaga de rigoare,evaluari imobiliare - piata privata far probleme,banci -relatii etc,proiectare-privat da,bugetar nu,comert(tocmai am renuntat)-controale zilnice daca nu ai spapca- amenda sau ultima expresie auzita-un leu pentru Ateneu.Asta-i lumea reala daca cumva esti salariat.Iar in privinta daca sunt sau nu afacerist bun,firma este din 1990-iunie(printre primele 1500 din tara)atunci cind patronul era definit ca escroc si eu am preluat conducerea ei din 1998.
Ideea cu asociatia neguvernamentala este de apreciat,ma bucur ca nu esti asa de pragmatic ca mine,este posibil ca sa gresesc zicind ca ar trebui sa invatam numai din societate,poate se poate asimila si fortat si transforma societatea.Dar cred ca a invata tinerii sa aprecieze cultura va fi o treaba grea.Sa luam cazul generatiei noastre:aveam doua ore de TV pe zi(nu mai zic de internet,presa) deci aveam nevoie de informatie,aveam parinti care aveau un program destul de clar si isi vedeau viitorul constant,deci ii vedeam si pe ei ca pun mina pe o carte,in plus pretul la carti era acceptabil,e drept ca nu se gaseau chiar in abundenta si mai erau si cenzurate,aminteste-ti cum ai citit prima editie a "Cel mai iubit dintre paminteni" sau "Balanta"parca era in ilegalitate ,in sfirsit cam toti citeam din adolescenta pina dupa facultate citeva mii de carti.Si de ce,pentru informatie ,pentru divertiment,alta distractie nu exista,sunt de acord ca efectul secundar a fost sa avem cultura,dar nu trebuie transormata cultura in scop in sine, idealist.Acum in nici un caz nu o sa recit la o negociere ci pot folosi cultura la o discutie secundara pentru a ma apropia de partener sau pot discuta cu un vocabular cu mai multe cuvinte.Asa ca daca o sa prezinti cultura ca un scop si nu ca un ajutor o sa ai supriza sa ii ai aproape exact pe cei pe care nu se pot integra in societate,care vor gasi in cultura un refugiu pentru a se retrage din societate.Nu poti sa ai noroc in viata sa discuti numai cu oameni cu bun simt sau sensibili,trebuie a faci fata la orice,cultura bine inteleasa ca scop te poate ajuta si la manipulare celui prost,si la capatarea unei experiente apriorice.Oricum eu ma uit in jur la cei cu care lucrez si cred ca ar fi trebuit sa renunt la vreo mie de carti ca sa-i inteleg cum de se suporta,bine, e in afara subiectului forumului,probabil toti din lume sunt cam la fel ca proportie.Ce nu am inteles de ce pentru a avea cultura trebuie a renunti la trei masini si doua vile,te incomodeaza?Crezi ca daca ai citi la opait ai asimila mai usor sau ai fi mai interesat de cultura,eu cred ca daca lucrurile ar fi mai asezate si mai clare ai avea mult mai mult timp de cultura si te-ai concentra mai bine,fara sa-ti fuga gindul la banalitati ca de ex. unde o sa lucrezi miine,cu ce o sa-ti cumperi medicamente sau daca o sa vezi marea anul asta.Pe mine nu tara m umileste ci oamenii care ne conduc si noi i-am propus deci sunt ca noi,sistemul din care fac parte tot romani deci tot noi.Nu m-a stresat niciodata un american si nici nu cred ca cei din sistem sunt altfel decit noi populatia de rind,cred ca daca am fi in locul lor am proceda la fel,pentru ca suntem la fel.
Iti mi dau un ex.de compromis la moda in perioada asta,in politica,ca lamurire eu sunt inscris in opozitie fara a fi membru activ.Fiind an electoral PSD ma forteaza sa intru la ei (altfel nu imi pot lua nici macar o adeverinta de la Primarie),partidul din care fac parte incerca sa ma impinga in lista la alegeri ca sa incep probabil sa mint si eu electoratul ce chestii frumoase o sa facem noi.Deocamdata rezist pentru ca nu-mi ameninta inca confortul personal si stabilitatea familala,dar daca o va ameninta?Esti sigur ca nu vei face un compromis pentru a-ti respecta raspunderile asumate fata de familie .
Eu cred ca in viata noi facem multa poezie pentru a evita realitate.Ca si cum Stefan cel Mare a facut istorie pentru a ne da noua un exemplu,nu ,el a rezolvat cu succes problemele care-l presau atunci,daca mai gasim unul la fel poate le rezolva si pe cele actuale.Vad ca tarile din estul Europei au gasit oameni buni pe care i-au promovat, noi am organizat mineriade, nu ne-am vindut tara cind cineva era dispus sa o cumpere,am promovat in anii 90 in Occident caminele cu handicapati si saracia din ele pentru a capata ajutoare (a se citi cersit),iar acum dam pe un euro si tot nu vine nimeni.Noi toti am facut asta nu cineva anume.In orice moment dupa 90 am avut puterea de decizie,toti.Asta am decis atunci.
Cam amestecat raspunsul.
#8613 (raspuns la: #8475) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
desde si mya - de Belle la: 03/09/2004 21:17:40
(la: Automobile si soferi)
de pe http://www.resursadefun.ro/pov_noi_sfaturi_soferi.htm

"Sfaturi pentru soferii bucuresteni

Daca ai masina, trebuie sa inveti sa o conduci ca un bucurestean.

In momentul in care te urci la volan, trebuie sa uiti tot ce ai invatat la scoala de soferi (daca ai facut-o). Numai fraierii conduc ca la carte. In practica, regulile se modifica dupa cum urmeaza:

I. Oprirea si stationarea
Poti sa opresti unde vrei si sa stationezi cat vrei, cu conditia sa:

a) nu fie vreun politist prin apropriere
b) sa pui luminile de avarie, daca ai chef. Daca nu ai chef, se tine cont numai de punctul anterior.
Atunci cand vrei sa stationezi in dreptul statiilor mijloacelor de transport in comun, pui masina pe trotuar, chiar in statie, in asa fel incat sa nu incomodezi respectivele mijloace de transport ci numai pe calatorii care le asteapta.

Parcarea se executa tinand cont de urmatoarele reguli:
1) Daca exista o parcare fara plata cu locuri libere chiar in fata locului in care vrei sa ajungi, parcheaza acolo. Daca nu, aplica punctul 2.
2) Daca exista o parcare cu plata si cu locuri libere chiar in fata locului unde vrei sa intri, ignor-o si aplica punctul 3.
3) Daca nu exista o parcare sau in cazul de la punctul 2, parcheaza masina pe trotuar. Parcarea pe trotuar fa-o in asa fel incit sa se ocupe toata latimea trotuarului si pietonii sa fie nevoiti sa coboare pe partea carosabila sau sa se subtieze ca foaia de hartie, intre masina si zid. In caz ca dintr-un motiv sau altul, nu poti sa parchezi pe trotuar aplica punctul 4.
4) Daca exista un loc de parcare langa trotuar - paralel cu bordura, opreste, stationeaza si/sau parcheaza cit mai departe de bordura, daca se poate, perpendicular pe axul bordurii, in asa fel incat masinile care circula pe partea carosabila sa aiba prilejul sa iti ocoloeasca masina intrand pe contrasens. Este de preferat sa parchezi cat mai aproape de coltul strazii. In cazul in care nu mai e loc linga bordura, aplica punctul urmator.
5) Parcheaza in paralel cu masinile deja parcate linga bordura.
6) In cazul in care nu te afli in nici una din descrise anterior, parcheaza in fata intrarii intr-un garaj, langa un stilp cu oprirea interzisa sau oriunde altundeva.

Dupa ce parchezi, trage frana de mina si pune alarma. Regleaza-ti alarma in asa fel incit sa urle la trecerea oricarui pieton pe langa masina. Sirena va trebui sa sune nu mai putin de 15 minute. Efectul este mai distractiv daca te afli intr-o zona rezidentiala mai linistita.

II. Prioritatea

In Bucuresti exista urmatoarele tipuri de prioritate:
a) prioritatea de dreapta (optionala) - se aplica numai in cazul in care tu esti cel care vine din dreapta
b) prioritate de tramvai
c) prioritate de camion
d) prioritate de taxi
e) prioritate de smecher. Prioritatea de smecher se obtine prin unul din procedeele "ia-i fata", "baga-te cu tupeu", "taie-i calea" si "ia mai da-l dracului, ca n-o sa stau aici toata ziua". Pietonii NU au prioritate niciodata.

Daca in timp ce conduci vezi o femeie ca trece strada prin fata ta, scoate capul pe geam si urla: "faaaaaaa, masina calca, nu fute!". Tipa isi va da seama de greseala si iti va multumi ca ai facut-o atenta iar colegii tai de drum vor crede ca esti spiritual si amuzant.

III. Alte sfaturi la fel de utile

Daca vrei sa fii un bucurestean veritabil trebuie sa tii cont de urmatoarele recomandari privind circulatia pe drumurile publice:

Semnificatia culorilor semaforului:
- verde - treci fara probleme
- galben: repede ca se pune rosu,
- rosu: repede, ca e ultima sansa pina sa le dea drumul celorlalti.

- Daca este coada la stop si un sir lung de masini, iti recomandam tehnica "sirului shuntat". In acest scop, mergi pe contrasens pe toata lungimea cozii de masini, pana ajungi la stop si apoi in virtutea
prioritatii de smecher (vezi si punctul anterior) reintri in coloana, in pole position.
- Daca te afli al doilea la semafor, in secunda in care apare culoarea verde, trebuie sa apesi pe claxon, cit mai lung si mai insistent, pentru a-l zori pe mocaitul din fata. Un claxon viguros este expresia unei personalitati puternice deci, nu ezita!
- Daca esti prima masina de la stop si cineva te claxoneaza imediat cum se pune verde, opreste motorul, ia-ti bita de baseball (obligatorie, se tine sub scaun), da-te jos din masina, du-te la cel care te-a claxonat si sparge-i fata.
- Pe timp de noapte circula obligatoriu cu faza lunga. Poti folosi faza lunga si ziua, atunci cand mergi cu viteza.
- Daca circuli noaptea si o masina vine din fata cu faza lunga, baga-i si tu faza lunga in fata, de cateva ori, intermitent. Farurile cu halogen dau efecte atat distractive cat si psihedelice.
- Daca inaintea ta se afla cineva cu o masina care merge mai incet claxoneaza-l si baga-i faza lunga in ochi: sa se duca dracului acasa daca are masina si merge ca mortu'. Folositi claxonul cit mai mult,
mai nervos si in mai multe tonalitati. Injura cu sete. Arata-i degetul mijlociu. Intai mana stanga, apoi ambele - in Bucuresti se poate conduce tinand volanul cu genunchii.
- Daca nu stii sa injuri, nu esti sofer. Daca nu stii sa injuri 20 de minute in sir fara sa te repeti, nu esti sofer bucurestean.
- Cind ploua, va puteti face ziua mai vesela trecind in viteza cu masina prin baltoace in asa fel incit sa improscati cit mai multi pietoni, sau unul dar bine. Daca improscati pietoni aflati in travesare regulamentara pe zebra, obtineti un bonus de stil.
- Dupa ce goliti sticla de suc, aruncati-o pe fereastra pentru ca ocupa prea mult loc in masina. Acelasi lucru este valabil si pentru mucurile de tigari, PET-uri sau sticlele de bere.
- Daca aveti masina noua, straina, trebuie sa asculati muzica romaneasca dind boxele la maxim si deschizind ferestrele masinii, in asa fel incit, pe de o parte sa poata asculta si ceilalti CD-ul dvs. cu Adrian Copiulul Minune si Blondy, iar pe de alta parte sa va puteti da mare.
- Daca masina este romaneasca, decorati-o pe dinauntru cu mileuri, franjuri, fanioane de fotbal, carnetele cu coperti cu femei etc. Un CD atirnat de oglinda retrovizoare este culmea rafinamentului. Daca nu va permiteti CD-uri, o pereche de zaruri mari da la fel de bine.


Cu amabilitatea Sictir.org"







~~~ I don't suffer from insanity, I enjoy every minute of it!
#20957 (raspuns la: #20859) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pare mai mult o scrisoare de dragoste - de Myosotis la: 17/09/2004 21:43:12
(la: Catre tine!)
E frumos ce spui tu..Si pare mai mult o scrisoare de dragoste.
Oricum nu trebuie sa uiti ca :"Atunci cand vei porni in cautarea iubirii si ea va porni in intampinarea ta si te va salva"(Paulo Coelho)
Cu multa stima,
Myosotis
Justificare - de Adrian Marchidann la: 21/09/2004 15:33:49
(la: Prima alimentara de lux din Romania)
"Dar niciodata cel ce nu-si poate plati cheltuielile de bloc n-o sa inteleaga cat e de justificat sa dea altul trei salarii medii pe economie pentru un pranz cu melci."

La fel, blocatarul nu poate intelege de ce un bilet la un meci de fotbal bun costa $100, o masina buna $100.000 iar o pictura de Van Gogh $30.000.000. Cererea dicteaza pretul.

Pe de alta parte, blocatarul nu trebuie sa uite ca banii intra in buzunarul bucatarului, al chelnerului, a femeii de serviciu, al instalatorului, al portarului de la restaurant, a culegatorilor de melci, a cultivatorilor de ceapa, usturoi, piper, minerilor de la cariera de sare, producatorilor de vin si lista poate continua.

Iata cum niste bieti melci dau de lucru la oameni care ar face foamea daca nu ar exista oameni cu gusturi ciudate. In Franta, 25% din veniturile furnizate de turism provin din bucataria franceza. Ceea ce inseamna aproape 20 miliarde dolari anual. Oare de cate lucruri ar beneficia blocatarul nostru daca Romania ar avea o asemenea sursa de venit?
#22960 (raspuns la: #22956) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ptr. Ivy - de samadhi la: 10/11/2004 12:34:04
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Nu suna nimic rau, si noi l-am cunoscut intamplator, desi ce e intamplator cand totul are un sens in lumea asta!
Osho, e o denumire care si-a dat-o dupa ce a renuntat la numele lui total, se numea: Shree Rajneesh.
De gasit le gasesti in librarii in toata lumea, cartiile sunt traduse in o gramada de limbi, daca esti in Romania se gasesc si acolo, dar se vand repede din cate stiu eu, unele trebuie comandate.
Uite cateva carti care ti le recomand: Profetul - de Kahlil Gibran comentat de Osho, este o carte foarte, foarte buna.Intrebi de ea exact cum am descris-o. Cartea despre barbati, Cartea despre femei, Cartea despre copii toate sunt de Osho, Iluminarea - eternul inceput, Autobiografia unui mistic nonconformist, Viata este aici si acum, Meditatia: arta extazului, Tu esti acela, Mergand in Zen... stand in Zen, Si Alte volume de Yoga Sutra comentate de Osho.Astea sunt doar cateva care le am de Osho dar in romaneste.In germana am mai multe...
Daca are Grettel altele ar putea sa le descrie...
Pe viitor voi mai cita din Osho, este fascinant.
Trebuie sa am timp fiindca traduc din cartiile de germana.
Sper ca te-am putut ajuta cumva.
#28225 (raspuns la: #28202) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Amenintari sau... consecinte ? - de (anonim) la: 30/12/2004 14:01:54
(la: religia este extremista)
Sigur ca religia ar trebui sa vina din interior, din inima, cu bucurie, cu viata. Dar pentru ca in interior e atat de putin, atunci Dumnezeu a facut primul pas: S-a apropiat de oameni, a trait printre noi si a murit pentru noi. Si pentru cei multi care se recunosc a fi incapabili de a fi asa cum El ne cere, este gata oricand sa aduca in inima lor dragostea, credinta si intelegerea lucrurilor de care au nevoie. Omului nu i se cere imposibilul, trebuie doar sa aleaga daca doreste sau nu aceste lucruri in inima sa, iar alegerea ii va fi respectata. De aceasta, Dumnezeu are dreptul sa pretinda asemenea lucruri de la noi, pentru ca ele depind pana la urma de alegerea noastra.

In privinta "amenintarilor" (ma refer la anumite pasaje din Biblie), acestea sunt mai degraba o avertizare asupra consecintelor alegerii omului, care deseori da dovada de iresponsabilitate. Avertizarile izvorasc din dragostea lui Dumnezeu pentru om si nu, cum cred unii, din ura pentru el.

Biblia contine si multe fagaduinte, promisiuni foarte frumoase, ar fi bine sa le citesti si pe ele. Ceea ce se pretinde de la oameni este o ascultare pozitiva, bazata pe dragoste, pe recunostinta, pe cunoasterea adevaratului caracter al lui Dumnezeu, pe increderea in El. Aceasta aduce siguranta si pace in suflet.

Dar omul nu trebuie sa uite niciodata care sunt consecintele neascultarii. Haide sa schitam o mica paralela. Ti se pare oare nefiresc ca un parinte sa-si avertizeze copilul atunci cand acesta isi pune in pericol viata? De exemplu: "Ai grija, nu baga sarma aia in priza, ca o sa mori!" Sigur, poate copilul nu cunoaste inca pericolul curentului electric si i se poate parea exagerata, chiar suparatoare, constrangerea pe care tatal i-o impune. Ar putea-o interpreta ca vreo toana a parintelui care vrea cu tot pretul sa-si impuna autoritatea in fata lui, sa-l impiedice sa fie liber si fericit. Dar avertizarea functioneaza ca un sistem de siguranta pentru situatia in care copilul nu mai este dispus sa asculte de parinti doar "din dragoste, incredere si respect". Ca si motivatia pozitiva, cea negativa (din cauza pericolului) are rolul de a-l scuti pe copil de consecintele, uneori fatale, ale unei alegeri gresite.

Dumnezeu nu poate tolera raul la infinit. Scopul final este ca omul sa-L cunoasca pe El si sa fie schimbat in bine de aceasta experienta, pentru tot restul vietii lui. De aceea, El nu pretuieste ascultarea "doar de frica", asa cum nu pretuieste straduintele oamenilor care se duc la biserica doar ca sa-I arate cat de credinciosi sunt. El vrea sa le spuna mai degraba: "De ce va chinuiti in zadar? Acceptati doar ceea ce Eu va ofer fara plata, si fiti responsabili pentru viata voastra." Schimbarea in bine din inima omului pe care Dumnezeu ne-o ofera va avea cu siguranta ca rezultat si frecventarea bisericilor, dar motivatia si starea de spirit va fi alta.

Cat despre dinozauri, este important de mentionat ca Biblia nu este un tratat de zoologie, scopul ei este altul: salvarea omului. Cu toate acestea, Biblia contine si descrieri ale unor animale care nu pot fi identificate cu nimic cunoscut astazi (vezi cartea lui Iov). O resursa foarte interesanta de informatii despre acest subiect, cat si despre relatia dintre Biblie si stiinta, este site-ul www.answersingenesis.org (site-ul are articole in engleza si partial in alte limbi, sper ca pe viitor si in limba romana).

Un articol despre Biblie si dinozauri:
www.answersingenesis.org/docs/2.asp

O colectie de articole despre dinozauri, descoperiri mai vechi si mai noi, Biblie si evolutionism:
www.answersingenesis.org/home/area/faq/dinosaurs.asp

O multitudine de subiecte, foarte diverse, vazute in relatie cu Biblia(cateva exemple: arheologie, istorie, astronomie, biologie, genetica, teoria informatiei, umanism, originea vietii, familie, probleme precum rasismul):
www.answersingenesis.org/home/area/qa.asp
Amenintari sau... consecinte? - de adriang la: 30/12/2004 16:08:17
(la: religia este extremista)
Sigur ca religia ar trebui sa vina din interior, din inima, cu bucurie, cu viata. Dar pentru ca in interior e atat de putin, atunci Dumnezeu a facut primul pas: S-a apropiat de oameni, a trait printre noi si a murit pentru noi. Si pentru cei multi care se recunosc a fi incapabili de a fi asa cum El ne cere, este gata oricand sa aduca in inima lor dragostea, credinta si intelegerea lucrurilor de care au nevoie. Omului nu i se cere imposibilul, trebuie doar sa aleaga daca doreste sau nu aceste lucruri in inima sa, iar alegerea ii va fi respectata. De aceasta, Dumnezeu are dreptul sa pretinda asemenea lucruri de la noi, pentru ca ele depind pana la urma de alegerea noastra.

In privinta asa-ziselor "amenintari", de care ai pomenit (ma refer la anumite pasaje din Biblie), acestea sunt mai degraba o avertizare asupra consecintelor alegerii omului, care deseori da dovada de iresponsabilitate. Avertizarile izvorasc din dragostea lui Dumnezeu pentru om si nu, cum cred unii, din ura pentru el.

Biblia contine si multe fagaduinte, promisiuni foarte frumoase, ar fi bine sa le citesti si pe ele. Ceea ce se pretinde de la oameni este o ascultare pozitiva, bazata pe dragoste, pe recunostinta, pe cunoasterea adevaratului caracter al lui Dumnezeu, pe increderea in El. Aceasta aduce siguranta si pace in suflet.

Dar omul nu trebuie sa uite niciodata care sunt consecintele neascultarii. Haide sa schitam o mica paralela. Ti se pare oare nefiresc ca un parinte sa-si avertizeze copilul atunci cand acesta isi pune in pericol viata? De exemplu: "Ai grija, nu baga sarma aia in priza, ca o sa mori!" Sigur, poate copilul nu cunoaste inca pericolul curentului electric si i se poate parea exagerata, chiar suparatoare, constrangerea pe care tatal i-o impune. Ar putea-o interpreta ca vreo toana a parintelui care vrea cu tot pretul sa-si impuna autoritatea in fata lui, sa-l impiedice sa fie liber si fericit. Dar avertizarea functioneaza ca un sistem de siguranta pentru situatia in care copilul nu mai este dispus sa asculte de parinti doar "din dragoste, incredere si respect". Ca si motivatia pozitiva, cea negativa (din cauza pericolului) are rolul de a-l scuti pe copil de consecintele, uneori fatale, ale unei alegeri gresite.

Dumnezeu nu poate tolera raul la infinit. Scopul final este ca omul sa-L cunoasca pe El si sa fie schimbat in bine de aceasta experienta, pentru tot restul vietii lui. De aceea, El nu pretuieste ascultarea "doar de frica", asa cum nu pretuieste straduintele oamenilor care se duc la biserica doar ca sa-I arate cat de credinciosi sunt. El vrea sa le spuna mai degraba: "De ce va chinuiti in zadar? Acceptati doar ceea ce Eu va ofer fara plata, si fiti responsabili pentru viata voastra." Schimbarea in bine din inima omului pe care Dumnezeu ne-o ofera va avea cu siguranta ca rezultat si frecventarea bisericilor, dar motivatia si starea de spirit va fi alta.

Cat despre dinozauri, este important de mentionat ca Biblia nu este un tratat de zoologie, scopul ei este altul: salvarea omului. Cu toate acestea, exista pasaje in Biblie care contin descrieri ale unor animale care nu pot fi identificate cu nimic cunoscut astazi (vezi cartea lui Iov). O resursa foarte interesanta de informatii despre acest subiect, cat si despre relatia dintre Biblie si stiinta, este site-ul www.answersingenesis.org (site-ul are articole in engleza si partial in alte limbi, sper ca pe viitor si in limba romana).

Un articol despre Biblie si dinozauri:
http://www.answersingenesis.org/docs/2.asp

O colectie de articole despre dinozauri, descoperiri mai vechi si mai noi, Biblie si evolutionism:
http://www.answersingenesis.org/home/area/faq/dinosaurs.asp

O multitudine de subiecte, foarte diverse, vazute in relatie cu Biblia(cateva exemple: arheologie, istorie, astronomie, biologie, genetica, teoria informatiei, umanism, originea vietii, familie, probleme precum rasismul):
http://www.answersingenesis.org/home/area/qa.asp
Ce muzica ce .. ce .. ce - de Dinu Lazar la: 07/04/2005 23:41:47
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Ce vreau sa zic? Daca faptul ca eu am facut pictura, ca ascult un gen de muzica sau citesc Shakespeare insamna ca am o alta viziune asupra fotografiilor, foarte bine...dar nu cred. Toate fotografiile mele sunt genul : vazut-placut-apasat declansator."

A face castele de nisip pe plaja nu inseamna a face arhitectura si a face pictura la gradinita sau la scoala primara nu inseamna ca am putea fi mai apropiati de arta plastica.

Oricum am privi lucrurile, chiar daca trebuie sa uite asta cind lucreaza, un pictor ( si desigur un fotograf) e bine sa stie sa stie compozitie, perspectiva, culoare, linie, suprafata, si atitea alte elemente care fac parte din limbajul plastic.

Statistic vorbind, mai mare sansa de succes au imaginile care folosesc un oarecare limbaj plastic, decit cele haotice, intimplatoare, "instinctive";
sigur ca imaginatia e mai importanta decit suma cunostintelor, dar pe de alta parte, sa nu uitam ca educatia (plastica, in cazul acesta) este ceea ce ne ramine dupa ce uitam tot ce am invatat... si daca nu am invatat nimic, nu ramine nimic...

Sigur ca sunt voci care spun exact contrariul, ca pentru a face o imagine nu trebuie nici un limbaj plastic si nu trebuie sa stii nimic si ca oricine poate face fotografie... e ca diferenta intre telegraf si radio.
Einstein dadea urmatoarea explicatie: telegraful e ca o pisica lunga... daca o mingii pe coada la New York capul va miorlai la Los Angeles... radioul e tot aia dar fara pisica.
Asa si noi... fotografia fara limbaj plastic e tot aia dar fara pisica.
#42531 (raspuns la: #42442) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce se intimpla cind privim o imagine? - de Dinu Lazar la: 12/04/2005 07:23:41
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Cind privim o imagine se intimpla tot felul de lucruri, pe care nici nu le-am banui.
Citez din rezumatul unei lucrari de doctorat care va fi sustinuta anul acesta, cu titlul "Imaginea picturală şi dezvoltarea deprinderii exprimării orale":

Weidenmann distinge 5 faze: Prima fază este prefaza, în care subiectul realizează contactul cu imginea. Faza a doua (faza iniţială) este cea în care subiectul face diferite încercări automate de normalizare. Aici este de aşteptat o întrerupere a contactului vizual cu imaginea, dacă nu sunt activate concepte virulente. În faza a treia (faza progresiei) subiectul percepe alte elemente ale imaginii şi înţelegerea trece de la înţelegerea de gradul I în cea de gradul II. Faza a patra este cea a stabilizării, se caracterizează printr-o diminuare a nevoii de normalizare, în care modelul mental nu mai suferă nici o schimbare. Faza a cincea este destinată stocării, imaginea fiind preluată ca reprezentare holistă în ansamblul cunoştinţelor. Intensitatea prelucrării, ramificarea şi diferenţierea determină gradul de memorare a modelului mental.
Weidenmann explică acest proces enunţând 7 teze:
1. Înţelegerea este un proces de normalizare acţionând împotriva amibiguităţii. Ambiguitatea şi normalitatea sunt contrarii.
2. Normalizarea unui model mental porneşte de la premisa că atât producătorul unei imagini a avut un model mental, cât şi cel care o recepţionează. Acesta din urmă dezvoltă modelul său referitor la conţinutul imaginii şi la forma sa.
3. Există moduri diferite de înţelegere a imaginii. Pe de-o parte au loc procese pre-atentive, care se desfăşoară automat, pe de altă parte există procese atentive, ce au loc sistematic şi intenţionat. În afară de aceasta Weidenmann distinge între înţelegere ecologică respectiv naturală şi înţelegere indicatoare.
4. Principiul economiei spune că au loc tendinţe de a menţine efortul de normalizare cât mai scăzut, adică rezumarea la acele elemente ale imaginii, unde există deja o schemă sau un model anterior.
5. Există diferenţe de intensitate în înţelegerea unei imagini.
6. Variabilele ce impulsionează intensitatea de prelucrare sunt nevoia de normalizare percepută şi categoria virulenţei conceptelor activate.
7. Reţeaua de variabile.
#42986 (raspuns la: #42961) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mr.Proper sau Mastro Lindo :) - de ampop la: 21/04/2005 12:42:22
(la: Este Comunismul de vina pentru caracterul Romanilor?)
Darga Anib, cat de multa dreptate ai cand spui "e trist ca am fost tinuti in bezna jumatate de secol iar acum ne spala creierele unul si altul, pe internet, in special creierele tinere

ba mai ne si monitorizeaza fistecine"...nici macar nu visezi ce aberatii mai fac amicii lui Mr.Proper ce face creierul mai curat, mai lucios si mai uscat :). Ba mai mult decat atat, nici macar nu se ocupa de ceea ce ar avea intr-adevar importanta si pentru care sunt platiti (de, doar sunt aliati NATO, nu-i asa?) ci...no comment. Vezi ce mai e cu lumea araba, cu ostaticii jurnalisti, cu "mafia" araba si nu numai. Cei tineri mai trebuie sa uite ceea ce a fost rau, ca urmasii lui Mastro Lindo sa aiba putere si bani...Probabil ar trebui sa revin cu ceva mai concret pentru Mastro Lindo :).
Best wishes,
Mario
#44748 (raspuns la: #44244) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...