comentarii

explicati cum s-a format cuvantul pocaintă


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Capcanele lui 23 august 1944 - de RSI la: 02/09/2004 13:45:20
(la: O CATASTROFA NATIONALA: 23 AUGUST 1944)
Capcanele lui 23 august 1944 (NO RATING!)

[romanian-portal.com], (8/23/2004) »
Ca niciodata in ultimii 15 ani, apropierea acestui 23 august a starnit in discursul public romanesc o revigorare a interesului (uneori a pasiunilor) fata de acest eveniment important al istoriei contemporane. Mai multi factori au condus aici: in primul rand, intentia oficialitatilor, anuntata inca de la mijlocul lui iulie a.c., de a organiza o celebrare substantial mai consistenta decat in toti anii de dupa 1990 (legitimata de implinirea unui numar rotund de ani); apoi, trebuie sa luam in calcul recentele avataruri ale Casei regale romane, ca si ameliorarea spectaculoasa a relatiilor dintre Regele Mihai si actualul presedinte al Romaniei; in fine, cred ca in substratul intregii povesti se afla balanta inca neechilibrata, in memoria noastra comuna, intre nostalgia dupa autoritarismul legitimat "patriotic" al maresalului Ion Antonescu si frustrarile firesti ale celor care stiu ca, o data cu acea zi, a inceput drama comunizarii Romaniei. Istoricii nu pot conduce, prin ei insisi, la rezolvarea definitiva a acestui impas - o data pentru ca istoria este o disciplina in continua rescriere*, apoi pentru ca s-a vazut limpede ca nici macar ei nu au cazut intru-totul de acord asupra interpretarii acestui subiect fierbinte.



Propun aici o analiza succinta a evenimentului de acum 60 de ani, avand convingerea ca orice incercare de clarificare a acestui trecut relativ recent poate conduce la o mai buna intelegere a prezentului nostru.


I. Cum s-a ajuns la 23 august 1944?

Intre 21-24 noiembrie 1940, pe fondul unei Europe prinse de mai bine de un an in conflict, generalul Ion Antonescu (devenit, din 14 septembrie acel an, Conducatorul statului national-legionar roman) facea prima vizita la Berlin, ocazie cu care le prezenta lui Adolf Hitler si ministrului de Externe german Joachim von Ribbentrop viziunea sa asupra situatiei europene si locului Romaniei in acest peisaj. Antonescu si Hitler si-au facut reciproc o buna impresie. Generalul roman, al carui patriotism sincer nu putea masca un mare amatorism intr-ale politicii, si-a expus dorinta de a lupta pentru refacerea granitelor statale, grav afectate de pierderea Basarabiei, Bucovinei de Nord si a unei parti din Transilvania, in chiar vara acelui an. Spre deosebire de Antonescu, Hitler avea o mare abilitate politica: "Istoria nu se va termina in anul 1940" - i-a spus el lui Antonescu, sugerandu-i o speranta. Din acest moment, Romania va intra intr-o dezastruoasa competitie cu Ungaria lui Horthy pentru captarea bunavointei Fuhrer-ului. In chiar aceasta vizita, pe 23 noiembrie, Conducatorul roman semneaza in numele tarii sale aderarea la Pactul Tripartit (alcatuit din Germania, Italia si Japonia si completat de Ungaria cu doua zile mai devreme, pe 21 noiembrie).



Explicatia acestui gest - si a celor care aveau sa urmeze - nu este pasiunea fascista a lui Antonescu, ci convingerea sa ca Hitler va castiga razboiul. Din 1916, politica externa a Romaniei fusese legata de cea a Frantei; dar Franta cazuse, sub loviturile unei armate germane care parea invincibila. Ca militar, Antonescu a avut o intuitie corecta: ca, in ciuda pactului din 23 august 1939, Germania si URSS vor ajunge in conflict. Temator pana la obsesie de sovietici (avea, ca roman, motive, desigur), Antonescu a ales sa mearga pe mana Germaniei.



In cele sapte luni care vor urma, in toate intalnirile si in mesajele schimbate, Antonescu arata disponibilitatea Romaniei de a lupta impotriva bolsevismului. Dar Hitler s-a aratat initial rezervat fata de aceasta oferta. Nedorind sa-i dea un cec in alb liderului roman si aparent deplin increzator de forta sa, el insista pe nevoia de stabilitate a Romaniei, siguranta economica etc. Convins totodata de dorinta de revansa a romanilor, Hitler definitiva la mijlocul lui decembrie 1940 Planul Barbarossa de atacare a Uniunii Sovietice, in care Romania avea rolul sau - chiar fara ca, in acel moment, Antonescu sa stie!



Discutia definitiva intre cei doi a avut lor pe 12 iunie 1941; abia acum Hitler l-a anuntat pe Antonescu de intentia inceperii razboiului in Est (fara a-i spune data exacta!). Antonescu, intarit intre timp in tara prin infrangerea legionarilor (in 21-23 ianuarie), s-a declarat decis sa lupte, in vederea recuperarii teritoriilor romanesti pierdute. De retinut ca, spre deosebire de Primul Razboi Mondial, cand Ionel I.C. Bratianu a negociat intens conditiile iesirii Romaniei din neutralitate, in iunie 1941 Ion Antonescu a acceptat intrarea in conflict fara nici un tratat formal cu Germania, bazandu-se exclusiv pe o intelegere verbala cu Hitler.



Greu de imaginat astazi entuziasmul inceputului campaniei anti-sovietice, dupa 22 iunie 1941. Pentru multi romani, contaminati de optimismul propagandei germane, razboiul pentru Basarabia echivala cu o excursie ceva mai plictisitoare in stepa rusa. Cucerirea Odessei (cu pierderi de peste 90.000 de soldati!), pe 16 octombrie, a intarit aceasta speranta. Aici trebuie spus ca, increzator el insusi, Antonescu a preluat datele esentiale ale politicii germane, inclusiv conceptiile rasiste: dupa ocuparea Transnistriei, intre august 1941 si iulie 1942, cca 110.000 de evrei din Basarabia si Bucovina au fost deportati aici, urmand ca din septembrie 1942 sa fie adusi si evrei din Romania (din cauza cursului razboiului, planul nu s-a aplicat); in acelasi timp, intre iunie si septembrie 1942, cca. 25.000 de tigani nomazi au fost deportati tot acolo.



Iarna 1942-1943 (adica esecul din batalia Stalingradului) si pierderile masive de aici, din Cotul Donului si Stepa Calmuca (cca. 150.000 de oameni) au fost un avertisment sever pentru Antonescu. Din vara acestui an, bombardamentele asupra Ploiestiului si zonei petroliere (incepute inca din iunie 1942) devin o problema curenta. Din acest moment, oficialii romani (fie ministrul de externe Mihai Antonescu, fie reprezentanti ai partidelor politice aflate in "adormire") vor sonda o posibila iesire din razboi, fara succes. In cadrul aliantei antihitleriste, se impusese pregnant ideea ca Romania este o problema a Rusiei - drept urmare, emisarii romani vor fi sfatuiti, insistent, sa trateze cu sovieticii si sa nu mai astepte sprijin separat de la Anglia sau Statele Unite.



Trebuie spus foarte clar ca, in vara anului 1944, aceste negocieri erau practic blocate. Cu exceptia unor schimburi sporadice de conditii la Cairo, URSS urmarea sa traga de timp, pentru a-si continua contra-ofensiva spre Berlin si a cuceri, implicit, Romania.


II. Filmul unei zile incepute in haos si terminata in speranta

Pe 19 august 1944, ofensiva sovietica incepe, in operatiunea Iasi - Chisinau, incercuirea trupelor germano-romane in Nordul Moldovei, indreptandu-se spre aliniamentul Focsani-Ismail. Si aici intervine exagerarea numita linia de aparare Focsani - Namoloasa - Galati. Vazuta ca antepenultima reduta impotriva rusilor (in cazul caderii ei, Antonescu ar fi incercat rezistenta pe crestele Carpatilor si pe Olt), aceasta linie fortificata, in realitate, nu era inca terminata, era prost echipata din punct de vedere tehnic si - ceea ce e mai important - urma sa fie ocupata de soldatii aflati in retragere din Est, ei insisi demoralizati si intr-o stare precara. Cei care estimeaza, pe baza unor date fragmentare, ca aici s-ar fi putut rezista in fata rusilor pana la sase luni se hazardeaza intr-un optimism nejustificat.



In noaptea de 21 spre 22 august 1944, la Palatul Regal din Bucuresti a avut loc o ultima intalnire a complotistilor care initiasera, inca din iunie, consultari in vederea iesirii din alianta cu Germania si, la nevoie, eliminarii lui Ion Antonescu. Au fost prezenti Regele Mihai, Iuliu Maniu (presedintele PNT), Constantin I.C. Bratianu (PNL), Constantin-Titel Petrescu (PSD) si Lucretiu Patrascanu (in numele comunistilor, dar in virtutea bunelor relatii pe care el le avea cu "lumea burgheza"). Cu acest prilej s-a decis ca duminica, 26 august, la ora 13.00, Regele sa-l convoace pe Ion Antonescu la Palat si sa-i ceara fie semnarea armistitiului, fie demisia.



Lucrurile s-au precipitat aproape dramatic in dimineata de 23 august, cand s-a aflat ca maresalul Antonescu urma sa plece pe front. Si astfel s-a profilat determinarea si curajul tanarului Rege Mihai (pe 25 octombrie el urma sa implineasca 23 de ani). Fara sprijinul direct al liderilor politici, dar cu concursul unor inalti ofiteri apropiati Casei Regale, Mihai i-a convocat pentru ora 15, la Palat, pe Ion Antonescu si Mihai Antonescu. Ultimul a fost punctual, iar maresalul, invocand treburi reale, a ajuns in jurul orei 16. Discutia s-a purtat in biroul regal, intre patru persoane: Regele Mihai, generalul Sanatescu (seful Casei Militare regale), maresalul Ion Antonescu si ministrul Mihai Antonescu. Intr-o camera alaturata se aflau generalul Aldea (consilier al Regelui pe probleme militare), maresalul Curtii Ion Mocsony-Starcea, secretarul regal Mircea Ionitiu si Grigore Niculescu-Buzesti, iar in apropiere, pentru a interveni la nevoie, un alt grup de ofiteri de incredere.



Arestarea celor doi Antonescu s-a facut in jurul orei 17, dupa un schimb de replici in care maresalul si-a prezentat obiectiile cu privire la iesirea din razboi, motivand ca astfel ne vom da cu mainile legate rusilor. Odata inchisi cei doi intr-o camera de valori a Palatului, imediat Regele a demarat consultarile pentru alcatuirea guvernului. In jurul orei 18 au ajuns la Palat, convocati, si generalul Constantin Pantazi (ministru de Razboi), generalul Picky Vasiliu (seful Jandarmeriei) si colonelul Elefterescu (seful Politiei). In fata alternativei arestarii, ei au ales colaborarea. Simultan, a fost convocat si seful Serviciului Sigurantei, Eugen Cristescu. Din intuitie sau ca urmare a unor informatii scurse, acesta a banuit despre ce e vorba si, in loc sa vina la Palat, s-a deplasat la locuinta ambasadorului german von Killinger, avertizandu-l.



Primul detaliu ce merita retinut este ca schimbarea s-a produs fara nici o defectiune majora; ofiterii superiori din Bucuresti, informati rand pe rand, au dovedit o mare fidelitate fata de Rege si o lipsa de solidaritate cu Antonescu asupra careia merita meditat. In jurul orei 18.30, Armata romana era deja plasata in noi dispozitive, in vederea unei riposte. Dupa ora 19 au ajuns la Palat ambasadorul Killinger, generalul Gerstenberg (seful Apararii antiaeriene) si generalul Hansen (seful Misiunii militare germane in Romania). Informati cu deferenta, li s-a cerut evacuarea fara lupta a armatei germane din tara. In zilele urmatoare, Killinger avea sa se sinucida - pentru ca, in ciuda informatiilor pe care le primea constant, nu prevazuse actul - iar Gerstenberg a ales, din 24 august, calea represaliilor, desi isi daduse cuvantul de onoare in sens contrar.



In jurul orei 22.10, a fost difuzat, prin Radio, mesajul Regelui catre tara. In acel moment, schema noului guvern - prezidat de generalul Constantin Sanatescu - era, in linii mari, definitivata: cei patru lideri politici amintiti mai sus erau ministri secretari de stat (in plus, Lucretiu Patrascanu - vezi mai jos - primise Justitia), iar restul posturilor erau ocupate de militari. La ora 2 a diminetii de 24 august, Regele, insotit de cativa apropiati, a plecat spre Gorj - via Craiova - la sugestia apropiatilor care se asteptau (si aveau dreptate) ca a doua zi Palatul sa fie bombardat.


III. Consecinte imediate si multe intrebari

Un numar mare de intrebari agita inca analiza acestei zile.



In primul rand, care a fost rolul factorului politic? Singurii lideri care au ajuns la Palat in seara de 23 august au fost, in ordine, Lucretiu Patrascanu (ajuns spre orele 19.30) si Constantin-Titel Petrescu; dupa ora 22, a venit si comunistul Emil Bodnaras, cu intentia ferma de a se interesa de Ion Antonescu. Se poate glosa mult pe seama lipsei liderilor taranist si liberal; cea mai probabila explicatie este aceea ca, desi informati, au preferat expectativa, nu foarte convinsi de reusita actului.



Cum se explica rolul lui Lucretiu Patrascanu? Prezenta sa la Palat si propunerile cu care vine imediat (amnistierea detinutilor politici, desfiintarea lagarelor etc.), precum si dorinta de a fi inclus pe lista guvernamentala intr-o pozitie net privilegiata isi au sursa in stradania lui de a lua un avans in fata celorlalti lideri ai partidului comunist. Patrascanu avea sa nutreasca, pana prin 1947, convingerea ferma ca el ar avea datele intelectuale si meritele istorice si politice pentru a conduce PCR. Aceasta convingere il va duce in inchisoare si apoi la moarte, peste mai putin de 10 ani.



De ce a ajuns Ion Antonescu in mainile comunistilor atat de repede, inca din primele ore ale lui 24 august? Oricat de trist, adevarul este ca numai comunistii (dirijati de Bodnaras) au putut alcatui, in timp scurt, o brigada de soc, capabila sa-l deplaseze intr-un loc sigur si sa-l pazeasca pe maresal. Liberalii si socialistii spusesera inca din 21 august ca nu au oameni pregatiti pentru o asemenea eventualitate, iar Ilie Lazar, seful departamentului Muncitoresc al PNT, care - teoretic - avea oameni, aparent a lipsit in acea zi din Capitala. Antonescu a ajuns astfel in cartierul Vatra Luminoasa si, in nici o saptamana, era deja predat sovieticilor.



Care a fost rolul noului guvern Sanatescu? Atunci, ideea unui guvern militar a parut a fi cea optima. Astazi, se poate medita daca un guvern preponderent politic nu ar fi fost mai eficient in vederea rezistentei la comunizare. Imediat dupa 12 septembrie (data la care era semnata la Moscova Conventia de Armistitiu intre Romania si Aliati), Comisia Aliata de Control (in esenta sovietica) a devenit organul de conducere neoficial al Romaniei, iar presiunile ce au urmat pana la impunerea guvernului pro-comunist Petru Groza din 6 martie 1945 s-au desfasurat in ritm sustinut. Primul rezultat a fost, deloc paradoxal, tocmai lipsa regelui de la sarbatorirea primului an de la eveniment, pe 23 august 1945; atunci, surprins de refuzul lui Groza de a-si prezenta demisia (asa cum Regele Mihai i-o ceruse), suveranul a boicotat, in mod simbolic, aceasta celebrare si incepea astfel "greva regala" ce avea sa dureze pana pe 7 ianuarie 1946.



In fine, a fost 23 august un act de salvare nationala sau o catastrofa? La o analiza lucida, rezulta ca inlaturarea lui Antonescu si ruperea aliantei cu Germania erau, (in acel moment si in acele conditii concrete), singura sansa pentru a putea spera la un statut mai bun al Romaniei postbelice. Nu e cazul sa ne facem complexe: Romania nu a parasit atunci o Germanie democratica, ci un Reich utopic si criminal. E drept, acea zi nu a adus sfarsitul razboiului - dar a adus, oricum, ruperea unei aliante nefaste, pe care Romania nu o alesese de bunavoie, dar care impinsese tara in dezastru si o putea conduce la dezmembrare. Personal, am convingerea ca daca azi Transilvania se afla in granitele Romaniei (URSS ne-a sustinut in acest sens, in 1946-1947, sugerandu-ne astfel sa "uitam" de Basarabia), acest lucru are legatura si cu 23 august 1944.


IV. Ce mai inseamna azi 23 august 1944?

Confiscata de comunisti, ziua de 23 august a purtat de-a lungul deceniilor diverse semnificatii, toate impuse. Ea a devenit zi nationala in 1948, imediat dupa proclamarea frauduloasa a Republicii. Vreme de aproape un deceniu, 23 august a fost descrisa ca zi de eliberare a Romaniei de catre glorioasa Armata Rosie (care, evident, nu fusese implicata in mod direct). La inceputul anilor 60, regimul Gheorghe Gheorghiu-Dej a deplasat treptat atentia spre insurectia antifascista, reducand in paralel apologia armatei sovietice. Succesorul sau, Nicolae Ceausescu, va agrea mai mult o formula complicata, in stare sa legitimeze impletirea dintre istoria inventata a PCR si istoria neamului: Revolutia de Eliberare Sociala si Nationala, Antifascista si Antiimperialista.



Sperantele romanilor din seara de 23 august 1944, ca vor iesi din razboi si ca se vor intoarce la democratia de pana in 1938, au fost abrupt inselate. Practic, ziua arestarii lui Antonescu a fost primul pas pe calea unei sovietizari accelerate. Dar trebuie sa spunem ca nici unul dintre actori nu putea atunci intui ce avea sa urmeze. A-i face pe Regele Mihai sau pe apropiatii sai vinovati de evolutia ulterioara tradeaza fie necunoasterea istoriei, fie rea-credinta.



In fine, care este oare sintagma cea mai potrivita in rememorarea acestui eveniment? Aparent, lovitura de stat este o formula potrivita, din moment ce Ion Antonescu era, in acel moment, Conducatorul statului, iar Regele Mihai nu mai avea decat o mica parte din prerogativele constitutionale regale din 1923. Totusi, in opinia mea, indiferent de statutul oficial (si autorevendicat!) al Maresalului, o lovitura de stat data de un rege in functie este o contradictie in termeni si o imposibilitate logica.



Asadar, cred ca, fara a ne complica inutil in formule pretentioase, dar greu de argumentat, gen insurectie, lovitura de Palat, lovitura de stat s.a.m.d., putem accepta ca la 23 august 1944 a avut loc demiterea fortata a regimului Ion Antonescu, in virtutea unei sperante care - asa cum spuneam - va mai avea nevoie de 45 de ani pana la a prinde contur.


Adrian CIOROIANU

Semnalez cu placere o ultima aparitie dedicata subiectului, din care provin unele dintre detaliile analizei de fata: Ion Solacolu (editor), Tragedia Romaniei 1939 - 1947, Institutul National pentru Memoria Exilului Romanesc & Ed. Pro Historia, Bucuresti, 2004



Stire preluata de pe siteul ZIUA

http://www.ziua.net/
Articol beton! - de mya la: 02/09/2004 13:52:53
(la: Luptele interne dintr-un unui partid expirat)
"Craii de curte noua".

de Mircea Cartarescu, aparut ieri (1 septembrie) in Jurnalul National

"Intre studiile psihologice, psihologia cuplului ocupa un loc extrem
de important. Caci orice cuplu, de orice tip (sot si sotie, Marx si Engels,
Stan si Bran, Butch Cassidy si Sundance Kid, Sacco si Vanzetti, Ginger si
Fred etc. etc.) capata o identitate aparte, numita de specialisti gestalt,
diferita de cea a celor doi componenti.
Exista, de exemplu, nebunie de cuplu, in care, de fapt, doar unul
dintre membri e nebun, dar ii induce convingerile sale delirante si
celuilalt. Exista, de asemenea, comportament criminal de cuplu: cei doi
membri nu ucid cand sunt separati, dar cand se-ntalnesc devin o formidabila
masina criminala - Ian Brady si Myra Hindley, de pilda. Exista si cupluri
alcatuite din persoane atat de diferite-ntre ele, incat pare aproape
imposibil sa-ti dai seama ce-i uneste, de fapt, pe cei doi. Mai ales ca-ntre
ei, de multe ori, in loc de afectiune, nu poti detecta decat ura, dispret si
frustrare.

In asemenea cazuri, scrie un mare autor roman, Mateiu Caragiale, nu
poate fi vorba decat de o forma sau alta de viciu. In faimosul sau roman
"Craii de Curtea-veche", el si descrie un astfel de cuplu, format din
Pasadia, boier decazut, si Gorica Pirgu, calauza sa in scarboasa si obscena
viata de noapte bucuresteana. Cei doi se detesta si, in conditii obisnuite,
n-ar putea fi vazuti niciodata in acelasi mediu, dar atractia viciului e mai
puternica decat orice diferenta structurala sau sociala dintre ei. Ei sunt
nedespartiti, in ciuda tuturor tentativelor de evadare, de parca-i
tine-mpreuna o vraja rea. Astfel de cupluri nu sunt rare nici in casnicie,
nici in afaceri, nici in politica, si provoaca mereu uimirea spectatorului
din exterior.

Ce-i tine-mpreuna pe Iliescu si pe Nastase, noii Pasadia si Pirgu ai
unei Curti noi? Ce fel de alianta paradoxala mai e si asta? La recentul
congres PSD s-a afirmat ca legatura lor are "o forta extraordinara". Pentru
mine, tandemul celor doi e un spectacol grotesc si tulburator. Fiindca rar
poti intalni oameni mai deosebiti ca fire, ca gandire politica si ca
interese aparente. Ion Iliescu e un gorbaciovist, un comunist cu fata umana,
credincios idealurilor din tinerete, om dintr-o bucata in felul lui, desi a
fost constrans, asemenea lui Galilei (!), la cateva retractari formale. Este
incoruptibilul care a tolerat sub umbra sa cel mai mare numar de corupti
care s-a vazut vreodata in Romania. E cea mai inadecvata persoana pentru
conducerea unui stat ce doreste sa inlature catastrofa trecutului, pentru ca
el insusi este trecutul ce-ar trebui inlaturat. E ponderat si modest de
obicei, dar prin manusa de catifea strabat adesea pumnalele de otel ale
ideologiei pe care masca sa de om de treaba o imbraca. Omul acesta anacronic
a fost nesansa istorica a tarii noastre in ultimii 15 ani: nici un lider
asemenea lui nu mai exista in fostele state comuniste - cu exceptia
semnificativa a celor din fostele republici sovietice. Nastase, pe de alta
parte, apartine altei generatii si altei viziuni. E politician "de cartier",
cinic, pragmatic, deloc insensibil la proprietate. Iliescu este crucea pe
care trebuie s-o duca. Sunt convins ca-i uraste fiecare zambet si fiecare
cuvant. A-ncercat de nenumarate ori sa se lepede de el, si de fiecare data
batranelul acesta aparent atat de fragil i-a tras peste bot, cam ca-n
"Karate Kid", cate-o laba magistrala, de l-a dat de-a berbeleacul. Ce chin
ingrozitor: sa nu poti guverna cum vrei tu din cauza tatucului, dar in
acelasi timp nici sa nu te poti dispensa de el, pentru ca fara el esti
nimeni. Poate sa tina, pe de alta parte, Ion Iliescu la baiatu-asta
rubicond, arogant si avid de bunuri lumesti? Recunoasteti ca e cu neputinta:
Nastase arata, de fapt, ca Uncle Sam calare pe-un sac de dolari din
caricaturile din tineretea actualului presedinte.

Adevarul e ca avem aici un cuplu construit pe viciu, pe viciul
mortal al puterii cu orice pret. Forta "extraordinara" a legaturii celor doi
e una hidoasa si maligna: cei doi formeaza-mpreuna o masina de adunat
voturi, teribil de eficienta intr-o tara in care presedintii de bloc sunt
toti dupa chipul si asemanarea presedintelui din varf, iar mafiotii locali
isi modeleaza trupurile si averile dupa titanul de la Cornu. Luati separat,
avem un pensionar si-un hip-hop-ist. Impreuna sunt gaina cu oua de aur a
partidului de guvernamant.

Din fericire, oamenii stiu ca e nevoie de o schimbare. Ca nu e
sanatos sa poposim in rada Uniunii Europene avand la carma un comunist si in
cala un urias partid al celor corupti. Si mai stiu ca nu e sanatos ca
Nastase sa-si arate suficienta si ca presedinte, in vizitele protocolare. Ca
acest paradoxal cuplu trebuie lasat in urma, in pubela istoriei, spre
usurarea celor doi si spre binele nostru, al tuturor".
despre cercetasi - de (anonim) la: 02/09/2004 15:11:44
(la: Ati lasa copilul dumneavoastra la activitati scout/cercetasi?)
buna ziua
eu sunt AFOnU

cuvantul cercetas poate insemna foarte multe. de exemplu:

cercetas (scout in engleza) - este tanarul care face parte din Organizatia Nationala Cercetasii Romaniei, organizatie neguvernamentala recunoscuta de Organizatia Mondiala a Miscarii Scout (Cercetasesti) fondata in anul 1907 de Baden Powell

exista si cercetasii traditionali si cercetasii marinari (carora doresc sa le transmit calde salutari)

cercetas (scout in engleza) - tanarul care face parte din Asociatia Cercetasii Crestini Romanai din Federatia Scoutismului European, organizatie care respecta principiile fondatorului Baden Powell punand accent si pe educatia religioasa crestina

acum exista alte explicatii care mai inseamna cuvantul cercetas

cercetas - soldat care are ca misiune culegerea de date si informatii din teritoriul inamic
cercetas - elev de liceu care a participat la tabara organizata la Sibiu de Academia Fortelor Terestre

trebuie precizat ca exista o multime de organizatii care folosesc cuvantul cercetas dar care NU au nici o legatura cu Organizatia Mondiala a Miscarii Scout fondata de Baden Powell

pentru mai multe informatii intrati pe www.google.com si cautati cuvantul cercetasii sau scout si vizitati paginile web ale organizatiilor care folosesc cuvantul cercetas

cu mult respect AFOnU
Menhirul îsi avea psihologia lui. - de DESTIN la: 03/09/2004 03:19:12
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Amintem in ultimile comentarii ca raspuns dat:

"Milenara noastra istorie, cultura si credinta dacilor, odata citite, studiate sunt reale surse ce vin sa ne vorbeasca despre nemurirea sufletului."

TRECUTUL ESTE GARANTIA VIITORULUI - DACIA STRABUNA

O dovada ce sta marturie – formidabila ideologie, pe care dacii au raspandit-o în toata lumea, prin marele flux dacian,asezand, totodata, pe langa temelia scolilor teozofice si temelia unei singure biserici.

Biserica daciana universala, dupa cum constata marele Pitagora.

Simbolul acestei biserici este bolovanul de piatra – menhirul.

Carpatii nostri devin sfinti: “Piatra Domnului” (Car ˆ piatra; pati ˆ Domn), în limba clasica armeana, care este o ramura dacica.

Menhirul este un cuvant compus: men ˆ spirit; hir ˆ hire – hirea (firea) omeneasca, în perioada ei de trecere din tertiar în cuaternar.

Menhirul = Simbolul perfectiunii si al vietii eterne.

El stabileste o norma în viata omului.

Este un nucleu divin.

Menhirul îsi avea psihologia lui.

Strabunii nostri i se închinau,cu credinta ca se adreseaza însasi divinitatii, iar în aceasta forma sadita adanc în sufletele lor, ca trimis de sus, menhirul se raspandeste peste tot pamantul.

“Sub acest înteles a patruns peste tot locul unde exista suflare omeneasca, punand temelia unui singur lacas – biserica universala si a celei dintai scoli doctrinare, desavarsite de marii initiati care le conduc.”

Pentru explicarea faptului,amintesc de profesorului arheolog Archinti, care, în cartea sa Degli steli, vorbind de menhire, spune:

“Istoria si descrierile calatorilor antichitatii, ca si arheologii moderni, au semnalat existenta unei imense cantitati de monumente brute, mai primitive decat toate monumentele cele mai frumoase ale antichitatii”. Aceste “razii”, de cea mai veche arta primitiva se gasesc raspandite în întreaga omenire. Oriunde ramane amintirea unei stravechi civilizatii”

Intalnim aceste monumente pe toata suprafata pamantului, pe ambele emisfere, în unele locuri sunt mai numeroase, iar în altele sunt dispuse la distante foarte mari si rare.

Cele situate în afara Europei sunt putine si foarte departe unele de altele, iar cea mai mare parte au aspectul de adevarate opere de arta, care au scapat atentiei arheologilor.

Cele existente în Europa starnesc de secole curiozitatea si interesul oamenilor de stiinta si inspira o teroare mistica celor din jur.

Numele lor e menhir sau menir, iar cea mai mare parte se gasesc în Franta (Bretania), Anglia, Irlada, Scotia etc., formand mari aliniamente sau cercuri sfinte (Cromlech). Noi avem Curm. Numele lor sunt luate din vechile dialecte galice.

În regiunile unde este prezent menhirul, populatia vorbeste un dialect neanteles nici de francezi, nici de englezi etc. ceea ce denota ca numele lor sant luate din vechile dialecte: menhiri, cromlechi; în Sardinia – “Pietre del circo”“ toate cu acelasi caracter religios.

Obiecte de groaza mistica, sau de teroare, de legende stranii, fabuloase si socotite opere supranaturale, ele sunt anterioare oricarei arte orientale egiptene sau asiatice.

Intrebarea este :
cum si cu ce mijloace preistoricii au putut ridica în picioare acei monoliti, menhiri, de înaltimi si grosimi considerabile atingand zeci de metri?

Asemenea monumente se afla în nordul Frantei (Armorica), în Anglia (Irlanda), în Spania, dincolo de Gibraltar, în nordul Africii.

Ptolemeu, marele geograf, le gaseste în Egipt.

Se mai semnaleaza în Rusia, prin Siberia, India, Asia (Chaldeea, Persia, Palestina), în America si peste tot pamantul.

Profesorul italian Ed Morse a descoperit grupuri de dolmene la baza muntilor situati la 10 mile de Osaka (Japonia).

În toate aceste regiuni, traditiile locale spun ca popoarele vechi îsi faceau rugaciunile înaintea acestor pietre, încredintati ca se adreseaza însasi divinitatii.

Cu ele si-au facut oamenii lacasuri de rugaciune, mari aliniamente, cercuri sacre.

Menhirul este temelia bisericii universale, temelia adevaratului ortodoxism, în sensul strict al cuvîntului.

Cu toate acestea …de ce?
Conciliul Ecumenic tinut la palatul Trulli din Constantinopole, compus dintr-o preotime influentata de Vechiul Testament, a hotarat sa se darame pretutindeni aceste pietre sfinte, oprind pana si pomenirea numelui lor.

Unul dintre membrii Conciliului a dat ordin sa se distruga pietrele sfinte din Galia.

S-a lovit, însa, de rezistenta antropologului Quatrefages, care s-a opus acestui ordin.

Pe întinsul Galiei, s-au descoperit peste 15.000 de asemenea monumente sacre, cu toate intemperiile si mai ales distrugerea oamenilor.

Pitagora spune:

“Ceea ce se misca în tine, ceea ce se numeste – tu – sufletul tau este un dublu eterat al corpului, care cuprinde în sine un spirit nemuritor.
Acest corp spiritual este organul spiritului. El slujeste sa însufleteasca corpul, care fara dînsul ar sta inert”.

(va urma in conferinta: Cum gandim?)

Bibliography:

Herodot:Historiarum Liberi IX edidit Henri Rudolph Dietsch. Editio altera Curavit H. Kellenberg vol. I Lipsiae, in Aedibus, B. G. Tenbueri, 1885;

Herodot:Traducerea româneasca publicata dupa manuscrisul gasit în manastiirea Cosula, de N. Iorga, Valenii de Munte. Tip. Neamul Rom. Soc. Pe actiuni, 1909, p. 553;

Dione Cassius: Historia romana, vol. I-V, Leipzig, Taubner, 1864;

Hoefer, tomes I-IV, ed. II, Paris, Hachette, 1865;

W. Froehner: La Colonne Trajane d’après le surmoulage exécuté à Rome en 1861-1862;

Salomon Reinach: La Colonne Trajane, Paris, Leroux, 1886;

A.D. Xenopol: Istoria Românilor din Dacia Traiana, ed. III, vol. I-IV, Iasi;

A. D. Xenopol: Materiale arheologice, vol. I si II;

Ph. Le Bas: Histoiire romaine depuis la fondation de Rome jusqu’à la chute de l’empire d’Occident, vol. II, p. 558, Paris, Didot, 1846;

Gr. G. Tocilescu: Dacia înainte de Romani, Tip. Acad. Rom, 1880, p. 594;

N. Densusianu: Dacia preistorica, Buc. Instit. De Arte Grafice, Tip. Carol Göbl, 1913, p. 1152;

Teohari Antonescu: Lumi uitate. Studii liiterare si arheologice, Iasi, Tip. Edit. Dacia, P. Iliescu si D. Grossu, 1901, p. 214
Columna lui Traian, vol. I-III, Iasi, Tip. Goldner, 1910, p. 271

Dionisiu Fotino: Istoria generala a Daciei. Trad. G. Sion, Tom I, Buc., Impr. Nat. Rom., 1859;

Teohari Antonescu: Cetatea Sarmisegetuza reconstituita, Iasi, Tip. Goldner, 1906;

Anton D. Velcu: Contributii la studiul crestinismului Daco-Roman sec. I-IV d. Chr.,Imp. Nat. Buc.;

Vasile Pârvan: Dacia. Recherches et découvertes aechéologiques, vol. I/1924, vol. II/1925. Buc. Cultura Nationala;


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#20914 (raspuns la: #20911) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Destin - de carapiscum la: 05/09/2004 17:09:47
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Dragule, cum se face ca de fiecare data cand cineva te contrazice in ideile pe care cu nonsalanta le expui il condamni ca se foloseste de atacul la persoana? Pai ce, te confunzi cu ideile astea, sau persoana ta intruchipeaza niste idei?... Nu te flata singur, nu esti atat de important pe cat crezi si nici asa de patrunzator cu mintea incat sa nu-ti poata sta nimeni inainte. Nu te-am atacat prin nimic, dar vad ca tu abuzezi de ceva vreme de ceea ce se cheama "pusul pumnului in gura". Mai abuzezi si de bunavointa mea fiindca in timp ce pun intrebari la care astept mult si bine raspunsuri, tu continui cu aceeasi serenada despre felul de a fi al unora sau altora. Pt. tine vad ca mai mult conteaza persoana ce-ti scrie decat ce anume scrie ea.

Te rog sa-mi spui si mie prin ce anume am fost partinitor si necivilizat? Te asteptai, poate, sa te laud si sa incep sa ma gudur pe langa tine ca un caine credincios? Nu sunt genul, in primul rand, si nici nu-mi place sa ling talpile altora ca sa-i fac sa se simta bine. Asta inseamna ca sunt necivilizat? De fapt ce intelegi tu prin "civilizat"? Sa nu indraznesc nici macar sa te contrazic, sa ma fac ca nu vad cum incerci sa ma tii la distanta deoarece nu-ti cad bine comentariile mele? Nu-i nimic, nu te pot obliga eu sa iei de bune spusele mele, asa dupa cum nici tu nu ma poti forta sa le iau pe ale tale de bune, nu-i asa? In ultima instanta am opiniile mele la fel cum tu le ai pe ale tale, si nu renunt la ele fiindca tu si inca vreo cativa pe aici va simtiti atacati personal de ori de cate ori imi expun unele pareri. E treaba voastra cum va simtiti, asta inseamna ca ce spun eu are unele ecouri. Si-am sa dau socoteala pt. tot cuvantul rostit.

"Mai, uite cum sta treaba. Vad ca de la inceputul acestui subiect continui sa pendulezi intre crestinism, credintele asiatice si cele mai moderne (protestantism si neoprotestantism), fara o directie clara, in opinia mea." Va sa zica "IN OPINIA MEA"... Imi mentin parerea pana la proba contrarie. Cand vei inceta sa folosesti sincretismul religios pe post de crestinism am sa incetez si eu cu ridicarea atentionarilor.

Ai afirmat ca: "Am venit cu exemple din BIBLIE ,de la marii filozofi si ganditori...chiar m-am exprimat si eu, ce gandesc despre subiectul tratat.Ganduri personale... cu siguranta ce nu am pretentia de a se situa la nivelul marilor ganditori." Tocmai in asta consta sincretismul tau, intr-o compilatie de citate disparate (disperate?), citate care ti-ar fi facut cinste daca le-ai fi folosit pe rand si daca le-ai fi expus din start cu mentiunea "eu personal cred ca sunt (sau nu) adevarate". Dar din moment ce le-ai expus fara a face aceasta precizare, da-mi voie sa ma indoiesc de intentiile tale. Gandeste-te ca nu intotdeauna intentiile noastre bune sunt si adeverirea viitoarelor lucruri bune. Acestea pot fi f. bine apanajul unor fapte rele: "drumul spre iad e pavat cu intentii bune!"

Pt. mine a divaga inseamna teoretizare fara tinta precisa, in acest caz. De aceea am afirmat ca ar fi fost de ajuns sa spui "sufletul este nemuritor". Restul e balast menit sa ingreuieze si mai mult mintea celor care incearca sa inteleaga pe cale mentala ceea ce trebuie inteles cu inima, cu sufletul. Despre asta incerc eu sa te fac sa intelegi: crestinismul autentic este traire, nu disperare in gandire, nu gandire in disperare! Poti sa le stii pe toate, daca nu experimentezi (implementezi in propria viata) ceea ce cunosti, ramane doar ca o cireasa ce se usuca pe ram fiindca nu-i culeasa la timp- precizare: vorbesc aici la modul personal, deci si pt. mine.

"Deci afirmatii au fost..." Spune-mi si mie asa, ca la un copil de gradinita, care sunt afirmatiile tale concrete cand nu folosesti citate? Iti cer sa fii pe intelesul tuturor cu niste lucruri asa de sensibile si interpretabile, nimic mai mult. Asta inseamna ca sunt duplicitar? Cred ca nu realizezi care este cu adevarat sensul expresiei. Duplicitar inseamna sa lupti pe doua fronturi, sa te dai cu cel mai tare si sa-l calci in picioare pe cel mai slab, sa injunghii pe la spate, sa le admiti pe toate chiar si atunci cand vin in contradictie cu propriile tale opinii s.a.m.d. E ceea ce se cheama fatarnicie. Am fost eu fatarnic in relatia asta scrisa pe cafenea?

"Ce numesti tu citate "disparate"?ce idei ascunse sunt???!!!" Citatele disparate sunt cele scoase dintr-un anumit context pt. a folosi in altul, in timp ce adaugi cateva luate aleatoriu din alti autori. Stii ce spune biserica? Citatele Scripturii se explica unele pe altele, nu mai au nevoie de "completari". Completarile astea pot fi niste interpretari, dar nu pot fi luate ca si cuvant de lege inaintea cuvantului divin. Ideile ascunse sunt cele care se insinueaza. Cam la fel cum au fost acelea care au dus la caderea primilor oameni: "oare a zis Dumnezeu sa nu mancati?" ehei, a zis El, "dar stie ca atunci cand veti manca veti fi ca El"... Prin urmare jumatate de adevar este mult mai periculos decat o minciuna sfruntata. Spui tu intregul adevar?

"Nu imi amintesc a nu fi raspuns la intrebari "indecente"/incomode cum tu le numesti." Sa-ti improspatez memoria: ce zici de intrebarile mele legate de reincarnare?

Lasand la o parte faptul ca ma faci nesimtit (fiindca nu fac pt. tine dovada bunului simt), am "comunicat sincer si deschis" cu tine inca de la inceput. De aia spui ca te-am atacat. Daca mi-am expus in acest mod parerile si-au venit in contradictie cu ale tale inseamna, cu siguranta, ca tu esti o persoana ce se confunda cu teoria ei.

"Enigmescule,de ce vorbesti tu in numele unei multimi?" In primul rand te rog sa-mi folosesti id-ul carapiscum, da?! In ce priveste vorbitul in numele unei multimi ce sa fac, defect profesional (pe de o parte). Pe de alta parte am vorbit in numele meu personal si modul meu de expunere poate avea, la fel ca si al tau, ceva prin care sa se diferentieze de celelalte. Consider ca nu mi-am arogat nici un drept asupra multimii.

Chiar atat de convins sunt de unele adevaruri incat nu permit sa fiu constrans in a mi le schimba. Accept orice alte pareri care nu vin in contradictie cu conceptiile mele despre viata, lume si Dumnezeu. Si chiar pe acelea care se adeveresc la inceput a nu veni in contradictie, tot le cercetez inainte. Stii de ce? Fiindca sunt f. suspicios cu oamenii care se arata invatatori pt. altii dar care pt. ei insisi nu sunt reformatori spirituali. "Toate imi sunt ingaduite, dar nu toate imi sunt de folos", zice Ap. Pavel. La fel si eu, cercetez inainte de a accepta ca bun ceva anume.

"Si in final iti marturisesc:nu iti port pica,chiar apreciez unele comentarii ce le-ai publicat insa fii mai realist si renunta la atacurile la persoana." Si eu iti marturisesc ca n-am avut si n-am nimic cu tine personal, nu-mi pasa cine sau ce esti. Eu m-am invatat sa nu ma uit la fata omului pt. a-l judeca. Problema e ca fata omului de multe ori arata interiorul acestuia. La fel si cuvintele izvorate din inima lui.

Sunt realist atat cat imi permite ratiunea, dar sunt destul de realist incat sa n-astept de la nimeni laude pt. ceea ce scriu sau gandesc. Lauda lumii este desarta si trecatoare, azi te pune pe piedestal, maine te calca in picioare. Prin urmare complimentul tau imi este indiferent. Sper ca asta nu inseamna tot "atac la persoana".

No hai, sa fii sanatos, fericit si cu lacrimi in ochi!


-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#21112 (raspuns la: #20664) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daniel... - de AlexM la: 07/09/2004 21:22:13
(la: Dorinta de a fi intelectual)
...interesante comentariile. O concluzie totusi nu s-a desprins din comentariile respective. Folosesc notiunea de "comentarii" pentru ca dupa parerea mea, la subiectul respectiv nu a avut loc o discutie in sine ci fiecare si-a spus parerea. Nimeni nu a contrazis pe nimeni, aparent toata lumea a fost de acord ( prin consimtamantul tacerii) cu ce a spus fiecare. Cum fiecare a spus cate ceva, de multe ori opinii cu mesaje contradictorii, se pare ca acest consimtamant al tacerii de fapt ar trebui (?) interpretat ca un brâu al ignorarii ( nu si al ignorantei ). Numai asa imi pot explica faptul ca nu a aparut nici o "discutie" in adevaratul sens al cuvantului. Fiecare a comentat, si-a dat cu parerea, civilizat, fara atac la persoana, fara sentimente , fara verva, etc. Intr-un fel mi-a creat imaginea unui grup de turisti care vin unul cate unul la o fantana si arunca un ban acolo ca sa fie "in rand cu lumea".... ciudat....

:-)

AlexM
#21253 (raspuns la: #21221) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
vae mihis.. - de AlexM la: 08/09/2004 19:28:45
(la: Preoti homosexuali?)
.. ca trebe luate pe rând.

Cele 10 porunci -credeam eu- sint interdictii. Peste tot se spune sa nu faci aia si aia ca ceea ce faci daca incalci ce pe acolo in cele 10 porunci, faci pacate. Sa intseleg din fraza carspicumciana "Nici eu n-am inteles ceva de la tine: se vorbeste explicit de pacat in cele zece porunci?" cum ca a incalca ce se spune in aceste 10 porunci nu inseamna a pacatui ? Daca zici Dumneata, asa o fi....

Trecem la punctul doi unde sint rugat sa pastrez decentsa in exprimare, unde aparent factorul declanshator care a calcat pe sensibiliate este probabil cuvantul "ciraci". Aparent este necesar sa dau definitia cuvantului pentru ca nu stiu ce intelegi Dumneata prin acest cuvant. Cuvantul inseamna: 1) elev , discipol, ucenic ( chiar daca livresc (!)). 2 (Depreciativ) persoana care impartasheshte in mod servil si mecanic vederile, parerile cuiva.3 ( sensul al mai vechi) Om de incredere al cuiva.
Este foarte posibil ca Dumneeata cunosti numai sensul depreciativ al cuvantului, dar asta nu este deloc vina mea.

Spui Dumneata ca-mi intelegi frustrarea. Io ma mir de care frustrare vorbesti pentru ca io nici macar nu o simt. Io pun lucrurile dupa o anumita logica peste care Dumneata se pare ca esti gata sa treci avand alt mod de a vedea lucrurile si o alta acceptantsa pentru explicarea realitatii.
Imi reproshezi ca ponegresc oameni pe care nici macar nu-i cunosc. Dar de unde stii la cine m-am referit exact? Am spus "Nebunul de Sf. Ioan Botezatorul " cumva? Nu cred. Nu am dat nici un nume ci m-am referit in general pentru ca intre acesti propavaduitori au existat si nebuni. Ma mir ca nu-mi reproshezi si expresiile "binevoitori" si "oameni de bine". Alea nu te-au deranjat desi faceau un subiect_multiplu( nu explic acu ce-i aia) cu "nebuni si ciraci".
Spui ca au dat lumii norme moral-religioase dupa modelul pastrat de la Dumnezeu si nu dupa mintea lor. Avand in vedere ca de la Dumnezeu sint numa cele 10 porunci si Isus le-a redus la 2, permite-mi sa cred ca au dat lumii norme moral-religioase dupa mintea lor, dupa modul cum au interpretat ei lumea si viata, dupa normele morale ale timpului lor. Iar de permis, mi-ai permis deja daca amintesc ca spusei "esti liber sa crezi sau nu".
Urmatoarea fraza nu prea mi-e clara. "ca dovada ca multi dintre ei s-au invrednicit inca si de neputrezirea trupului, asa viata au dus". Nu stiu ce ai avut in vedere cand ai scris asta, dar te asigur ca s-au gasit corpuri mumificate datate ca fiind de mii de ani inainte de Cristos.

In final imi spui ca e posibil sa am dreptate pentru ca unele dintre persoanele subiectului multiplu avut de mine in vedere au fost considerate la vremea lor nebune. Si aici nu mai ti s-a parut nimic indecent.

Concluzie: in loc sa raspunzi la intrebararea initiala te lansezi in polemica. In loc sa-mi vad de treaba, io ma apuc sa-ti arat ca te lansezi in polemica pe langa subiect, neavand ce face si baganadu-mi in card cu modul tau de a duce discutia (nu e si asta indecent?) si fac aceelasi lucru, polemizez cu tine.

Sfat: hai sa lasam ghiveciul asta la o parte si sa vorbim la obiect. Ti-am mai spus si in alt email. Crezul personal trebuie dat la o parte cand se studiaza ceva. Iar aici era "in studiu" pacatul de moarte al homosexualitatii care nu apare in cele 10 porunci dar apare pe undeva pitit printre diverse pilde date de X si Y.
Daca consideri ca doresti sa studiezi subiectul, iau parte cu cea mai mare placere la discutie, daca nu , eu unul deja ma retrag din "litigiul" numit "homosexualitatea pacat de moarte" pentru ca, daca as continua ca in acest mesaj nu am face nimic constructiv. Sare in ochi stim sa ne aruncam cu totii si nu cred ca trebuie sa mai demonstram ca o putem facem. Io o iau ca o axioma. Da, stiu, putem. Ca atare nu e nevoie sa o mai demonstram.

Cu stimã,

AlexM

#21361 (raspuns la: #21357) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Citii si eu mesajul tau si crede-ma ca ma ingrozii de reactia ta. Ai cunoscut un caz si gata ti-ai si format o parere? Daca ai fi fost om de stiinta si ar fi trebuit sa cercetezi pentru a invata, te-ai fi oprit la o singura incercare, la un singur exemplu? Noi romanii avem o vorba:"orice padure are uscaturile ei". Nu am sa ti-o explic, pentru ca oricum nu ai s-o intelegi.
Mesajul tau imi spune cat esti de pornit impotriva romanilor. De ce mai stai printre ei? De ce nu te duci la tine acasa sa studiezi? Oh, poate ca nivelul facultatilor nu e la fel de bun? Pai de ce?
Si tot citind inca odata , ma intreb daca nu cumva ai inventat povestea cu romanul plecat in Danemarca, doar asa din inversunare...
Eu zic sa privesti cu ochii deschisi ca sa poti vedea! Cunoaste romanul la el acasa: primitor, saritor si bun. Caci romanul e un prieten bun daca il respecti. Ceea ce tu nu prea ai inteles!
Intrebi daca romanii sunt fatarnici? Hai sa iti raspund altfel: in tara unde locuiesc acum, polonezii au drept de munca. Bineinteles cu conditia de a avea toate hartiile in regula. Stii insa cati polonezi lucreaza la negru, se "indragostesc" de femeile de aici, pentru ca nu se mai dau plecati, si se folosesc de mijloace demne de "preacurvie mentala"(ca sa folosesc cuvinte ce iti sunt cunoscute) pentru a le ameti pe femeile de aici si a se castori? Nu mai departe de o prietena a mea a fost victima unui astfel de polonez, care intr-un final s-a demonstrat ca el defapt era casatorit si avea si doi copii in Polonia.
Sa mai discutam de fatarnicie? Eu zic sa stai in banca ta si sa nu te mai iei de romani, ca poate nu ai invatat la lectia de istori, dar romanul e unit. Si sare pentru semenul sau!

_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
AlexM - de carapiscum la: 11/09/2004 14:46:37
(la: Preoti homosexuali?)
Intr-adevar, asa este: trebuie luate pe rand. Inclusiv chestiunea potopului. Iti dai seama ca daca vom trece de la un subiect la altul ca si cum am schimba ciorapii, o sa ajungem intr-un tarziu sa purtam un ciorap de un fel pe un picior si altul de alt fel pe celalalt.

Cele zece porunci NU sunt toate interdicitii! Sunt indemnuri la o viata legata de Dumnezeu, la desavarsire, la implinirea faptelor bune si la neimplinirea celor rele. Exista insa si interdictii. Dar intrebarea mea era retorica, speram sa intelegi asta. Tocmai ca desi nu se vorbeste explicit de pacat in Decalog, noi subintelegem din textul respectiv ca tot ce vine in contradictie cu Legea este pacat in mod automat. Se incadreaza homosexualitatea la vreunul din capitolele Decalogului? Raspunsul meu este afirmativ: la porunca "Sa nu fii desfranat" (dupa alte editii suna "Sa nu curvesti")!

La punctul 2, "aparent factorul declanshator care a calcat pe sensibiliate" n-a fost doar cuvantul "ciraci"- pe care dealtfel il cunosc in toate intelesurile lui. Toate denumirile insirate de tine, unele puse in mod intentionat intre ghilimele, mi s-au parut a fi tendentioase atat in context cat si ca modalitate de abordare. Expresiile "binevoitori" si "oameni de bine" fac obiectul unei desconsiderari fiindca daca ai fi vrut sa inteleg contrariul, atunci nu le-ai mai fi pus in ghilimele. Prin urmare tocmai aceste cuvinte m-au deranjat mai mult. Din ce ai scris tu am dedus (iarta-ma daca am gresit) ca ai in tine un fel de repulsie fiintiala ce tine de parerea ta cum ca unii s-au folosit de Biblie in scopul de a minti voit lumea. Am vazut dispret si ostilitate, dar daca am gresit nu e numai vina mea, trebuie sa stii sa te exprimi mai clar pe viitor.

Se pare ca daca eu trec peste logica ta, nici tu nu te chinui sa faci altfel in ce priveste sistemul meu de gandire. Realitatea are intotdeauna mai multe fatete. Am zis-o de sute de ori: adevarul e ca un soare- vazut de mii de oameni, din locuri diferite si la timpuri diferite (spre ex. daca eu il vad la rasarit, tu poti sa-l vezi din alta parte dar la apus).

"Iti permit" sa crezi ce vrei, dupa mintea ta. Daca te-ai lua dupa mintea lor n-ai mai vorbi asa acum si-ai incerca macar sa faci din propria ta viata obiectul de studiu al cercetarilor tale.

"S-au gasit corpuri mumificate datand inca dinainte de Hristos"... Stiu asta, crezi ca vorbesti cu cineva care traieste in pustiu? Normal ca s-au gasit, s-a facut un obicei (ma vad nevoit sa repet asta) din a dezgropa mortii pt. a le cerceta oasele, asa ca in scurt timp nici in mormant nu vom mai avea odihna. Insa una e mumia si altul e trupul unui sfant, mort pt. credinta sau din credinta. Mumia e un sac uscat plin de oase goale, "moastele" sunt trupuri neputrezite, in perfecta stare, ca si cum ar fi inca vii, unele avand darul curgerii de mir- ceea ce lipseste cu desavarsire la mumii. Moastele sunt vindecatoare si izvoratoare de minuni, mumiile sunt izvoratoare de intrebari stiintifico-fantastice. Si as putea continua cu tema.

Nu, nu mi s-a parut nimic indecent in afirmatia mea. Ai putea intelege usor ce-ti vorbesc daca ai avea ceva experienta "in domeniu". Nebunii pt. Hristos au fost numiti asa pt. ca au dus o viata atat de ascetica incat lumea "normala" i-a crezut nebuni, nu pt. ca ar fi fost nebuni in realitate. Nebunia lor a constat in desavarsirea spirituala si in indeplinirea virtutilor sfinte in paralel cu nebagarea in seama a propriilor nevoi trupesti. Ei sunt cei ce au dat dictonul: "trupul e o buna sluga dar un rau stapan"!

In concluzie, nu e vorba de nici o polemica. E vorba de impartasit niste idei. Vrei sa le gusti, bine; nu, tot bine. N-am nimic de impartit cu tine. ...decat, poate, bucuria de a fi impreuna ca niste prieteni adevarati, chiar daca nu ne cunoastem in profunzime. Se prea poate ca in timp sa invatam sa apreciem ce are de daruit aproapele nostru.

Desi in general oamenii se feresc in a urma sfaturile altora, si eu nu fac abstractie de acest aspect, am sa-i dau curs. Vrei sa discutam mai mult, o vom face ca la scoala: ridicam manuta sus si raspundem direct la subiect.

Sa fii iubit!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#21784 (raspuns la: #21361) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pacat...citatul nu explica.. - de Jimmy_Cecilia la: 13/09/2004 21:04:03
(la: zzzz)
citatul sau autorul lui nu explica ceea ce întelege prin notiunea de "a trai"...
pacat... mare pacat
incepe sa se gândeasca deja la moarte??? fara sa profite de viata, fara s-o traiasca???
îl plâng...

dar sunt convinsa ca acest citat nu reprezinta un credo general...
#22049 (raspuns la: #21996) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
wow - de Belle la: 13/09/2004 22:56:53
(la: Roman despre diaspora?)
cine scoate tot felul de subiecte de la naftalina, mai ales ca sunt unele noi pe aceeasi tema lol

oricum ... asta-mi aminteste ca deunazi a trebuit sa-i explic lu' fi-miu ce-i ala un "pionier" ca nu intelegea la ce ma refer cand i-am spus "pe cuvantul meu de pionier"
#22101 (raspuns la: #8655) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dupa mine, precis ar fi fost - de Alice la: 15/09/2004 00:19:56
(la: sentimente!)
dupa mine, precis ar fi fost util (macar) un dictionar, fiindca eu insami am acum nevoie de explicatii.
- sentimentul pe care-l numesti ‘de drag’ nu are, in viziunea-ti, o ‘cauza palpabila’?
( io stiu clar de ce cutare mi-i drag, de ce icsulescu nu-mi exista si ….cam atat, fiindca pana azi, n-am reusit sa urasc pe nimeni. In mod cert, stiu si de ce iubesc pe cate unii, cam putini, dreptu-i!)
- cuvantul ‘aprehensiune’ (iata si rolul dictionarelor!), prin chiar existenta lui, sta marturie ca nu orice teama are-o cauza ‘palpabila’. Tocmai aceasta strangere de inima nelamurita imi pare cea mai interesanta, fiindca, daca ma-ntreaba careva de ce mi-e frica de gandaci, am imediat raspunsul.
- Daca mintea cuiva genereaza in mod constient scuturi impotriva disperarii, inseamna ca-i mult mai sus decat mine pe-o scara a evolutiei unde io-s la 1 si el la 9. Ar putea, usurel, sa confectioneze aparatori impotriva prostiei, contra fricii, sau vreo idee toxica pentru gandacii mei. Ce-i drept, tind si eu spre asa ceva- doar un vis indepartat, deocamdata.
Oh, la sfarsit, vreu musai a sublinia (ajutor, paianjenule!!! Cum se bolduieste un cuvant???) ca prefer ‘sentimentele animalicesti’, linguselior slobode trimise din varf de limba despicata, de ipocriti.
Am un caine.
Am certitudinea ca n-are pentru mine decat ‘sentimente de drag’ si ca, orice as face, ma va iubi pana la sfarsit.
Iote insa ca, tocmai faptul ca-s constienta de asta, ma determina sa nu-i fac decat bine.
Tacit, ‘treaba’-i reciproca.
Ma tem ca la oameni nu functioneaza mereu asa.

respect, statornicie, adevar, dreptate, modestie, bun-simt …nu-s, vai, sentimente!
Ce misto, de-ar fi!




#22323 (raspuns la: #22135) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sis - de Belle la: 16/09/2004 01:36:01
(la: Intrebare ! Deja vu, viata de dinainte si de dupa acum?)
it's me again .... ce sa-ti fac daca te-ai dus la nani mai devreme ;)

pai stii ca ma gandeam la ce-am discutat noi mai demult ...si amandoua stim ca acel "deja vu" este cat se poate de adevarat si real. multi se refera la locuri prin care-au fost pentru prima data dar care par familiare. eu as completa ca la fel putem spune si despre oamenii pe care-i intalnim pentru prima data si cu care simtim o legatura de suflet sau chiar de sange de la prima privire, primul cuvant, prima strangere de mana.

asta ar fi in lumea "materiala" ... dar cum explici acel "deja vu" din lumea "intangibila" ca sa folosesc un cuvant de-al tau. sunt convinsa ca nu sunt singura care are vise care se repeta, sau vise care se continua, sau vise intr-o lume paralela si poate la fel de adevarata. cineva spunea (si personal cred in aceasta ipoteza) ca atunci cand visezi cu cap-si-coada ca atunci cand ai privi un film si intalnesti in vis o persoana de departe, defapt sufletele noastre calatoresc intr-o lume paralela unde chiar se intalnesc, in aceea lume "povestea" nu e doar un vis ci e ca o alta experienta a "eu-lui" fiecaruia. de asemenea sunt vise la fel de reale si "deja vu" nascute din sub-constientul fiecaruia si prin care temerile noastre cele mai ascunse (cateodata si fata de noi insine) ies la iveala. eu consider tot un deja-vu pentru ca sunt nascute din adancul nostru, noi le-am creat fara sa stim de ele dar le intalnim in propriile vise.

o viata dinainte si-o viata de-acum si chiar una viitoare? binenteles.... ipoteza care ma face sa cred in asta este ca in fiecare din vieti sufletul nostru este supus unei evolutii prin experientele prin care trecem, pana ajungem la acea stare de perfectiune in care sufletele traiesc vesnic intr-un plan paralel. experientele se pot repeta dintr-o viata anterioara in urmatoarea (si poate nu neaparat in ordine crescatoare cu 1) atunci cand evolutia nu este completa, iar sufletul este supus unei noi incercari pana cand acel ceva care lipseste din perfectiune este atins. probabil ca o astfel de ipoteza, intarita de experiente, sta la baza credintei ca totul se intampla cu un motiv, si nimic nu este intamplator, nici macar deciziile pe care le luam in viata. chiar si acelea au fost dictate de un sir de trairi anterioare si conditii prezente, cu nimic intamplatoare.

probabil ca viteza crescuta a pieselor de tetris este tot un mod de a fi pusi la incercare si-atunci cand nu reusim "the game is over" ....dar cred ca doar viata asta este over, pe cand urmatoarea incepe sa se contureze, pentru a da posibilitate sufletului sa evolueze, sa nu mai repete greselile din vietile anterioare si sa atinga perfectiunea.
[Ce sa le explici ca in inter - de SB_one la: 22/09/2004 22:34:00
(la: Cat de taios e sentimentul ratarii!?)
[Ce sa le explici ca in interior ai dat nas in nas cu o tipa de 35 de ani care nu se mai simte bine cu ea insasi?]


...femeia, bat-o vina...

Pai si eu m-am intilnit cu "omu'"...mi-am lasat barba...nu m-a bagat nimeni in seama...am taiat-o ca incepuse sa si manince...

Myriam, cind chiar nu mai ai chef de nimic, schimba ceva sau -daca-tzi da mina- ia-o de la inceput! S-ar putea s-o duci prea bine? Nu-i nimic, raul vine f. repede si pe nepusa masa :-))




SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#23089 (raspuns la: #22974) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
gotcha lemecico - de Belle la: 22/09/2004 23:22:17
(la: De ce simt femeile nevoia sa fie sexy?)
da' ce n-ai priceput de-aici?

hai sa ma explic: in urma cu foarte multi ani, o fosta colega a avut o delegatie la NYC, Washington, etc, lume selecta si alte alea (eram pe-atunci in romania) si cea mai socanta impresie a fost ca desi era foarte cald fiind vara i s-a explicat foarte delicat sa poarte totusi dres ca numai shtoarfele poarta fara. evident e vorba de tinuta de clasa nu de cea cu care mergi la piata.

apoi, de curand, urmaream o emisiune de 3 lei la teveu (cred ca pe VH1) unde printre "sugestiile" referitoare la cum sa te imbraci, spuneau ca dresurile de culoarea pielii ar fi "taranesti" si de prost gust. asta m-a cam surprins pentru ca eu cand eram in romania peste tot auzeam "daca vrei sa fi eleganta cand te-mbraci mai deosebit, pune dres de culoarea pielii ca e neutru si clasic" si dresul negru desi era acceptat si considerat chiar sexy de unii, nu facea parte din categoria "eleganta"

deci... pareri formate numai din auzite...

pricipisi acum ce-am vrut sa spun? n-avea nici o legatura cu degetele iesite din sandale, era doar un comentariu adiacent la subiect fiindca veni vorba de moda, eleganta si alte-alea
#23098 (raspuns la: #23097) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nelutu si Teodorel - de carapiscum la: 25/09/2004 09:55:03
(la: Iliescu si Theodorescu insulta protestatarii din diaspora)
Imi permit in cele ce urmeaza sa le dedic cateva (cam multe, ce-i drept) versuri "reprezentantilor" nostri. Precizez ca viziunea asupra celor petrecute mi-a fost formata de marturisirile mai multor romani participanti la evenimente si de unele ziare nationale, eu fiind departe de scena cu pricina.

Nelutu si Teodorel-
Cioclul si-ncrezutul chel-
S-au tocmit in zi senina
Sa se-nfrupte din slanina

Afumata de romani
Pe la case de straini
Si-au purces ei voiniceste
Ca nimic nu-i mai opreste.

Prilejul le-a cazut bine
Caci in tara, la prostime,
Le-au zis ca vor sa sfinteasca
Prin prezenta lor regeasca

O statuie indrazneata
Dintr-o romaneasca piata;
Cata gala, cata fala
De toamna electorala!

Si, precum va spun cinstit,
Nu stiu cum au nimerit
Ca in loc sa faca ranza
Au primit in cap o branza

Cat o suta de dolari-
Ca da bine-n demnitari.
O fi vrand branza sa zica
Ce-au facut ei, la adica,

De cand ne-au gonit din tara
Cu manie proletara
Si cu legi tocmite-anume
Sa ne-mprastie prin lume.

Asadar taicuta Nelu
A tacut chitic ca lemnu',
Nu a mai rostit sloganuri
Din tribuna cea cu flamuri;

S-a luat singur de cap
Si-a pornit tiptil la trap
Lasandu-si numai lacheul
Sa infrunte curcubeul.(Sa necheze ca si zmeul)

Ba mai mult, comunicat
De la sine el a dat
Jurandu-se pe bunu-i nume
Cum c-au fost doar niste glume

Si ca lumea n-a-nteles
Care-a fost realul mers.
Branza-i pt. presedinte,
Restul au drept doar la linte!

Dar sa revenim la span
Cel cu nume de jupan
Care prins de naduseli
Si de crunte banuieli

Incepu sa zbiere-n piata
Ca o oaie magareata
Si cu venele umflate
Sa ii dea pe toti pe spate.

Dar si asta, cum sa spui,
Nu e vina nimanui
Ca din a culturii scoala
Inca de la ma-sa-n poala

A ramas doar cu injurii
Si cu a orbirii furii,
Ca de unde nu-i putere
Nici chiar Dumnezeu nu cere.

Se apuca, mari, chelul
Sa sfasie-n cuvant, mizerul (miselul),
Pe romanii cei vazuti:
Nespalati, cretini, inculti...

Inca face-analogie
Cu ce-a fost candva orgie
Faptuita de mineri
Si de cativa pisicheri.

Auzi do-le, sa-ndrazneasca
Pe romani sa-i terfeleasca
Chiar in propria lor casa,
Singura de drept ramasa,

Fiindc-au avut curajul
Sa-i strige ca nu e breazul
Si ca a fi cel mai bun
O zice doar un nebun.

Asa ca tot necioplitul,
Frate drept cu fandositul,
Dupa ce-si turna veninul
Si spurca pe tot romanul-

Ca-n mandria sa maiastra
Uita ca-i din neam de traista-
Intocmi scrisoare noua
Ca sa ne mai ceara noua

Satisfactie si scuze.
Cata rautate-n buze
Si-n privirea lui laiata
Ce se crede natafleata!

Si ca si cum n-ar fi de-ajuns
Cat pumnalul l-a impuns,
Mai afirma cu tarie
Ca nu-i fiu de Romanie

Cel care vazand statuia
Eminescului astuia
Nu i se inchina-ndata
Ca la cea mai mare arta.

Poate a uitat senilul:
Arta nu e numai stilul
Hotarat de el, pe bune,
Judec-o intreaga lume!

Iar acum la incheiere
Mai zic fara-ntarziere
Amanduror travestiti
Sa stea ceva mai cuminti

Si din gura-mbalosata
Alte ganduri sa nu scoata
Caci, imi pare, semetia
Face casa cu betia

De putere si de bani-
Calitatea de romani,
Demnitatea de-a fi om
Ca si mult roditul pom,

Nu se dau pe avutie,
Diplome si-mparatie;
Cinstea de conducator
Este-a-ntregului popor!

Acesti "domni" au privilegiul
De-a fi ultimii-n cortegiul
Celor ce ne-au impilat
Si cu sila ne-au manat.

Astor ipocriti le-om da-
Nu cum dat-au altora-
Judecata sfanta care
Fi-va nepartinitoare;

Iar de i-om gasi ascunsi
Dupa masti si dupa usi,
Mainile batatorite
O sa le arunce linte...

Dupa geamuri zabrelite!
Asta ca sa nu mai uite:
"Parul cel destept, frumos,
Paraseste capul prost"!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#23345 (raspuns la: #23343) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Destin - de AlexM la: 25/09/2004 22:41:23
(la: Jena de a fi roman? - Andrei Vartic)
mi-e teama ca nu stiu exact ce sa-ti explic. Mi-ai quotat un text care banuiam ca ar trebui sa fie cel care trebuie explicat, textul fiind acesta:

"Dupa caderea Bizantului societatea greaka , elitismul grecesc refugiat in Romania precum si marele vis de refacere a Imperiului Bizantin, adica al Romaniei au influentat enorm de mult elita Romaneasca."

Daca asta este ce se cere explicat, eu vad aici numai un lucru care trebuie explicat. Romania . Cuvântul estet folosit in mod gresit deoarece nu exista nici o Românie dupa caderea Imperiului Bizantin ci existau numai Principatele Româneeste. Cuvantul "romanesca" consider ca nu e folosit gresit dat fiind ca populatia principatelor române era in marea ei majoritate, populatie românã. Grecii refugiati din Imperiul Bizantin, au ales cu precadere Principatele Române ca loc de refugiu si pe tema asta este o groaza de literatura, special literatura ce vizeaza istoria Greciei.

Tot ce ai scris mai departe nu mai are legatura cu textul meu decat in mod indirect. Spun aici "in mod indirect" dupa modul meu de perceptie a ceea ce scrii. Aratand cu cateva puncte legatura prin limba a românilor cu Imperiul Roman ( aceste puncte fiind destul de controversate de fapt) cred ca ai vrut sa bati spre tendinta elitei Romanesti de a numi Tsara România. Nu sint sigur daca asta este ceea ce ai vrut sa scoti in evidenta. Daca nu asta este, atunci poate consideri necesar sa fii putin mai explicit.

Revenind la punctele pe care le-ai marcat in trecere referitor la latinizare, amintesti pe Jirecek din care citezi, aducandu-i opinia in discutie, unde omul considera ca Latinitatea era un lucru cert inainte de Traian.

Jirecek e un savant al lumii moderne, un om care si-a construit printre altle si o teoriei a zonelor de influentã Latinã si Greceascaã in Spatiul Imperiului Roman de la Dunare si din Peninsula Balcanica, prin asa numita linie care-i poarta numele, Linia Jirecek.

Eu nu vad de ce trebuie sa-l cred pe Jirecek si deductiile lui cand un roman, contemporan cu Augustus dar inainte de Traian, infirma categoric ceea ce sustine Jirecek. Acesta nu e altul decat Ovid, care sustine ca getii nu inteleg nici greceste nici Latineste si ca grecii care s-au ashezat in pont au devenit mai mult geti , limba de comunicare fiind limba getica (aviz motivului cultural si cum ca limba culta da la cea "inculta". Theodorescu ar infirma asta aratand prin exprimare proprie cum ca limba inculta da expresii de exprimare la la cea culta).
In caz ca se doreste unde exact este mentiunea lui Ovid, o sa ma pui la munca, dar o sa caut sa ti-o dau desi poate e ushor de gasit pe internet.

In caz ca mai sint intrebari, o sa ma straduiesc sa le raspund in masura in care le pot raspunde.

cu stima,

AlexM
#23384 (raspuns la: #23374) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Refacerea Imperiului Bizantin - de AlexM la: 26/09/2004 02:20:04
(la: Jena de a fi roman? - Andrei Vartic)
refacerea Imperiului Bizantin a fost o dorinta a celor care au condus destinele oamenilor din acest imperiu, si nu numai a lor. Daca imi amintesc bine, Aromânii care au ajutat la construirea Greciei ca stat modern si care azi vai mama lor, sint considerati a nu fi Români fiind lipsiti de drepturile elementare ale minoritatilor ( unde esti MArko Bela , du-te in Grecia compara cum traiesc Aromanii si dupa aia sa te vaiti de "insuficienta" drepturilor comunitatii maghiare din Romania !!!), deci acesti aromani, au fost indusi in eroare, ei crezand ca lupta pentru refacerea imperiului bizantin si nu pentru construirea Greciei. Imi amintesc o vorba spusa de un aromân ( e pe net si asta) : "Am vrut sa refacem Imperiul Bizantin si ne-am nenorocit neamul prin asta":
Bun, idea de a reface Imperiul Bizantin a fost o chestiune normala, cel putin in primele 3-5 decenii dupa caderea sa.Ideea nu a putut fi niciodata pusa in aplicare deoarece Imperiul Roman de Apus nu a dorit sa ajute , Papa rasufland ushurat si crezand ca prin caderea Bizantului va putea lua sub obladuirea sa intreaga lume crestina, in al doilea Rand, imperiul Otoman s-a dovedit a fi o arma teribila in fata unei Europe sfashiate de lupte politice interne si de ambitii personoale a unor capete incoronate. Incet, incet, prezenta Turcilor in Europa a fost perceputa ca un fapt normal, la fel ca si cea a Ungurilor veniti 3-400 de ani mai devreme si a fost acceptata ca o realitate care nu se mai lasa schimbata. Apusul a privit acest lucru cu o ushurinta curioasa, necautand sa se amestece deloc. Inceputul "gonirii" turcilor din Europa a inceput tot in Balcani, panslavismul aici fiind parca motorul principal. Ma rog, interesele celor 3 mari imperii ale vremii ( Autriac, Rus, Turcesc) se intersectau in zona balcanica si pana la urma totul s-a incheiat cu Razboiul care s-a incheiat in 1878 unde Turcia a capitulat. Ca Apusul s-a repezit sa ajute "OmulBolnav"(denumire data Imperiului Otoman dupa capitulare) a fost explicat in fel si chip. Unii istorici argumenteaza prin faptul ca europenii doreau sa aibe liniste intre popoarele care erau subjugate de Otomani, altii spun ca de fapt frica refacerii Imperiului Bizantin i-a indemnat sa faca asta.
In opinia mea, asta ramane o utopie. Imperiul Bizanzin era un imperiu numai ca nume , ca mod de organizare. Populatia imperiului ere eterogena, multe popoare de limbi diferite fiind in granitele sale. Cei mai mari si cei mai vechi dushmani ai imperiului erau Bulgarii insasi, si acestia au reusit in urmar capitularii Imperiului Otoman sa-si ia o mare parte din Teritoriul acaparat de Bizantini inapoi. Ma rog, teritoriul era tracic, dar Istoria bulgara considera ca poporul Bulgar este un popor format din Traci peste care au venis Slavii si peste care a venit neamul conducator al Bulgarilor ( si asta neam turcic !!!) , neam care a fost asimilat dar care le-a dat numele vecinilor nostrii, asa cum si romanii veniti la Nord de Dunare au dat numele ce-l purtam astazi ( aparent nu pe natura etnica dar pe latura religioasa ), asa cum si Franci , neam germanic a fost asimilat de GaloRomani dar a dat numele Frantsei si francezilor. Undeva, undeva in perioada medievala tarzie, anumite lucruri s-au intamplat foarte repede Intre sec VIII si X se pare ca s-a cristalizat ceea ce astazi intelegem prin popoare moderne..

Mmmm.. scuze, am deviat putin de la subiect, m-a prins flama. Nu mai ma intreba de astfel de lucruri pentru ca ma las dus de val:-)))

Cu stima,

AlexM
#23400 (raspuns la: #23397) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
din ce in ce mai jos - de (anonim) la: 27/09/2004 03:24:16
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
Draga mya,

constat ca din pacate reply-urile tale au o calitate din ce in ce mai proasta si ca practic acum ele consta doar in atacuri gratuite la persoana.
Atributele pe care ti le-am acordat, de orgolioasa, inflexibila si copilaroasa, ti le-am dat fara nici o placere dar se pare ca am avut dreptate.
Am sa-ti mai explic inca o data de ce cred ca esti asa:

1. Orgolioasa - desi in mod clar ai facut anumite greseli, de ex relativ la viata lui Ramakrishna, nu ai avut niciodata umilinta sa recunosti aceasta. Chiar mai mult, atunci cand nu puteai raspunde la un argument care era foarte bine argumentat, pur si simplu sareai peste el si nu-l mai aminteai de loc...fiindca ar fi inseamnat sa te "umilesti", recunoscand ca nu mai aveai ce spune. Din pacate aceasta atitudine a ta nu te ajuta in nici un fel si de fapt orgoliul tau este cel care te umileste cel mai mult.

2. Inflexibila - m-ai acuzat pe mine de mai multe ori ca as fi "indoctrinat". Daca te gandesti putin, o caracteristica de baza a unei persoane indoctrinate este ca indiferent de ce argumente i-ai aduce, ea nu renunta in nici un fel la ideile sale.
Ei bine, felul in care te-ai comportat pana acum, arata ca de fapt tu esti cea indoctrinata (am preferat termenul de inflexibila). Cum spunea un ganditor "chiar si ateii de fapt au credinta lor". Acest sistem de convingeri al tau din pacate se dovedeste rigid si inchis, el nepermitandu-ti sa vezi validitatea chiar si a unor argumente de bun-simt. Nu ti-am cerut nici tie nici altora sa devina yoghini tantrici :), dar o atitudine corecta din partea cuiva care isi da seama de un adevar, chiar daca nu este de acord cu el, ar fi sa spuna "da, unii au facut asta si se pare ca pentru ei a fost bine, dar mie simt ca nu mi se potriveste". O asemenea atitudine ti-ar fi facut totusi cinste.

3. Copilaroasa - Se pare ca ai un fel plin de "pasiune" in care citesti si raspunzi la reply-urile mele. Nu esti atenta la ce-ti scriu, anumite fraze le sari cu totul iar altele nu le-am spus niciodata. Am impresia ca probabil ori te enervezi ori nu ai rabdare sa fii atenta si atunci cum gasesti ceva de care sa te legi, lasi tot restul la o parte si esti bucuroasa de gaselnita ta.
Spun asta fiindca de mai multe ori a fost necesar sa te corectez in privinta cuvintelor mele.
Chiar in acest reply ai facut aceasi greseala: "nu detine suficiente date" si "verticalitate morala" nu se referea la tine, ci la o alta persoana de pe acest chat cu care, chiar daca ne-am situat pe pozitii diferite si probabil si acum avem divergente de opinii, nu i-am adresat niciodata atributele pe care ti le-am adresat tie (deci exact pe dos de cum ai afirmat tu). Aceasta din simplul motiv ca respectiva persoana a dat dovada de demnitate si maturitate si a fost o placere sa discut cu ea, chiar daca de pe pozitii diferite.
In acest sens imi permit sa-ti dau un sfat: daca ceva nu este pe placul tau, citeste-l totusi cu atentie, chiar de mai multe ori, fiindca ai sa constati uimita ca uneori orgoliul iti joaca feste si ca la prima citire pur si simplu mintea refuza sa receptioneze ceva cu care nu e de acord. Abia dupa ce iti dai seama in mod real ca poti sa explici intelesul fiecarui cuvant din acel mesaj devii capabila cu adevarat sa raspunzi la el.

Dupa ultimele tale reply-uri as mai putea adauga la aceste 3 atribute si altele, la fel de proaste pt tine, si pe care le-ai merita cu varf si indesat. Oricum iti promit ca daca am sa le adaug, am sa-ti si explic de ce am facut-o :).

Spirit Intelept
#23448 (raspuns la: #23165) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
carapiscum, - de Denysa la: 01/10/2004 00:23:34
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"Da tu dovada ca esti mai in masura decat mine sa raspunzi unor afirmatii aici, apoi mai da dovada ca esti mai buna decat mine, daca asta vrei neaparat sa scoti in evidenta. E dreptul tau sa te consideri cum vrei, tot la fel cum ai libertatea de a ma considera cum vrei. Treaba ta. S-ar putea insa ca sub acest pseudonim al tau sa se ascunda chiar Adela, persoana careia i-am raspuns inainte, asa ca se explica reactia ta."

Te consideri ca detinator de adevar,purtator de cuvant,in masura sa...in concluzie vorbesti numai de bine de persoana ta.

La o simpla concluzie trasa de mine si adusa tie la cunostinta ...te ambalezi cum iti este stilul ...iarasi si iarasi...

Cum poti sa vorbesti de "pseudonim"???cand am comentat in alte randuri ce tu ai scris te-ai multumit...ehe!!! nu stiam eu prea multe de cum scrii!!!adevaru supara...

..."vad ca unora va place sa-i desconsiderati pe cei ce pe care ii vedeti ca pe niste paria si ca pe niste inapoiati fiindca au curajul sa va raspunda fara echivoc. Crezi ca ma intereseaza cu adevarat cum vezi tu stilul meu de exprimare si structura logica a ideilor mele?"

Eu nu am desconsiderat pe nimeni,am vrut sa te ajut,sa te poti exprima ca omul civilizat...

Desigur pe tine nu te intereseaza cum esti privit...de aceea ai ajuns in etapa aceasta.

Acelasi subiect l-am discutat si cu un adevarat crestin...pe forum aici,nici pe departe nu s-a napustit asa cum tu ai facut-o asupra subiectului ateu.

Iti repet,gaseste-ti locul,printre crestini nu pari a fi...
#23842 (raspuns la: #23766) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...