comentarii

explicati cum s-a format cuvantul pocaintă


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
souris - de carapiscum la: 08/10/2004 14:25:50
(la: Guvernul american împotriva fabricantilor de tigari)
Eu cred ca daca ai pus fumatul in locul altui lucru care pe deasupra mai este si bun, mai ales ca si constientizezi acest aspect, atunci e cu atat mai rau. Exista mai multe scnerarii posibile: 1. in fiecare dimineata si seara in loc sa-ti faci rugaciunile de rigoare iti pui mustiucul in coltul gurii si tragi cu sete din tabacioc de zici ca vrei s-o inghiti deodata- va sa zica renunti la rugaciune in folosul tigarilor si a satisfacerii nu unei necesitati, cum zic multi, ci a unui viciu personal care te tine legat in chinga lui amara (renunti la dragostea lui Dumnezeu pt. un lucru nefiresc); 2. iti faci rugaciunile necesare dar dupa ce te ridici din genunchi te duci intins spre pac-ul cu cartuse neconsumate si-ti tragi cate un glonte direct in inima plamanilor- ar fi mai multe explicatii plauzibile aici si mai multe motivatii de la care pleaca gestul respectiv, eu insa vreau sa scot in evidenta un alt aspect f. important si anume ca nerenuntarea la acest viciu chiar in conditiile in care suntem mai apropiati de viata bisericii, face ca rugaciunile noastre sa-si piarda aproape in mod automat efectul. 3. nici nu te rogi si nici nu fumezi- ultimul lucru e bine ca nu-l faci, dar daca esti crestin numai cu numele (sau poate ca nici macar asa) atunci trebuie ca cineva sa-ti spuna pe sleau ca "vamesii si pacatosii vor intra primii in imparatia lui Dumnezeu" iar tu te vei uita la ei cum se bucura; ultima categorie, a patra, este a oamenilor care implinesc cuvantul Scripturii intocmai si nu-si intineaza viata cu fumuri de nici un fel- fumatul lor consta in consumarea zilnica in rugul aprins al rugaciunii, in post si smerenie.

Concluzia mea e ca daca ai pus fumatul in locul a ceva bun si folositor, atunci e cazul sa pui acel "ceva" bun si folositor la locul lui de cinste de mai inainte si sa scoti de la tine tabaciocul. Vorbesti de "pionieza in loc de cui"... De unde stii tu sigur ca fumatul e mai degraba o pionieza in comparatie cu altele, de unde stii tu cum va judeca Dumnezeu? In fond si la urma urmelor problema nu e neaparat tigara, ci faptul ca ne lasam prada unui viciu. Aminteste-ti: bogatia nu e un rau in sine, ci reaua ei folosire duce la pierderea sufletului.

Acest principiu se aplica peste tot in viata: depinde in ce scopuri folosim anumite lucruri, chiar si vorbe. Si aici vin cu argumente ca fumatul este un rau in sine, un pacat. Sa-mi zici mie acum cam care ar fi scopul fumatului, ce aduce el benefic in noi? Nimic, numai desertaciunea fumurilor. Ca daca am sta sa socotim pana si cheltuiala care se face cu tigarile, asta sa stii ca un fumator sadea ar putea f. bine sa-si cumpere in vreo 20 de ani o masina destul de buna cu banii ce i-ar economisi din tigari. Ca sa nu mai pomenesc de aspectul moral al problemei si anume ca in timp ce parintii stau la cafele si tigari, copiilor lor le refuza placerea unei prajituri pe motivul lipsei de bani. Dar ce-ar fi ca in loc sa fumam o saptamana sa punem banii in celalalt buzunar, sa-i economisim si sa facem o fapta de milostenie unui amarat care moare de foame? Sau ce-ar fi daca nu numai ne-am lasa noi de fumat, dar si pe altii i-am indemna sa faca la fel si n-am incuraja viciul? Vezi tu, am vorbit despre ce nu aduce bun fumatul... Stii tu oare cam cate rele aduce in schimb? Sa zicem ca lasam la o parte problema majora a cancerului de plaman pe motiv ca multi afirma ca pot sa traiasca cu el (ca oricum cu o moarte suntem datori) dar fara tigari nu pot. Ok. Sa vedem totusi ce mai influenteaza fumatul: respiratia, vazul, auzul, culoarea pielii (in special in zonele frecvent atinse de caldura degajata din chistoc), culoarea dintilor si smaltul de pe ei, papilele gustative, mirosul gurii, parului si imbracamintei, sputa ce se elimina (scuipatul- majoritatea fumatorilor sunt flegmatici, in sensul ca scuipa pe unde apuca), circulatia periferica a vaselor sangvine, inima, ficatul, rinichii... Am uitat ceva? Se prea poate, toate organele interne si externe ale omului sunt afectate mai mult sau mai putin de fumat. Si nu in ultimul rand cei de langa noi care nu fumeaza sunt cel mai puternic afectati pt. ca inhaleaza gazele expirate din gura fumatorilor- fumatul pasiv este considerat si mai nociv.

Crezi ca e mai pacat sa bei o cafea? Ma indoiesc. In primul rand depinde si in acest caz care sunt motivatiile tale. Daca la cafea adaugi si o tigara, si daca in loc sa o bei din necesitate (desi aspectul este totusi discutabil) tu te duci si o bei la vecina/vecinul ca sa mai poti barfi un picut... Sau daca cafeaua (ca sa folosesc o cacofonie ce-mi place sa o aud la unii) se lungeste cat o zi de post si te face sa uiti de indatoririle tale...

Eu te pot asigura, ca fost fumator si consumator ocazional de cafea (adica o data la cateva luni), ca simptomele care ma aprind cand vin in contact cu persoane din acestea afumate la propriu sunt f. neplacute. Culmea e ca fumatorii si cafengiii, betivii sau desfranatii, toti au impresia ca ei sunt cei care nu gresesc si ca eu, care ma abtin de la asa ceva, sunt "impotriva firii". Cum adica, Doamne ma iarta, de cand ne-a facut pe noi Dumnezeu locomotive cu aburi de scoatem fumul pe gura mai ceva ca furnalele de minereuri? Pai daca ar fi vrut ca noi sa fumam, vorba parintelui Cleopa, atunci ne-ar fi facut cate un burlan in cap ca sa putem scoate fumul pe acolo.

Precizez ca in unele locuri am folosit exprimarea la modul general.


-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#24468 (raspuns la: #24409) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lemecicule - de dinisor la: 08/10/2004 19:56:45
(la: Trancaneala Aristocrata)
Imi amintesc de foile Lica!!!!!!!!!!!!!!!!!!! hmmmmmmmmmm...facea tati o napolitana cu foi Lica de statea Mitzu in coada.... :)

mai tii minte cornetele de inghetata? ei bine este acelasi tip de vafler, dar erau ca niste foi (planse...hihi, nu gasesc alt cuvant) ceva de genul format A3.

si avea tati o retzeta cu nuci pisate, zahar ars , unt si miere. Doamne ce ma mai bateam cu frate-miu pe ele. Si-mi amintesc ca trebuiau sa stea in camara la presat cam o zi. Dar ce? crezi ca noi nu le descopeream....saracu' batranu! parca-l vad, parca-l auz: "iar mancarati mai nehalitzilor...?!"

nu stiu daca se mai gasesc foile Lica (noi acasa le ziceam foi de napolitana - DA, gata mi-a picat fisa...arata exact ca foile de napolitane. doar ca tati facea crema...)

hai ca mi-ai facut o pofta...!!!



_________________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit de la prima pana la ultima clipa!
#24492 (raspuns la: #24490) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Popor de sclavi - de AlexM la: 09/10/2004 09:12:30
(la: Tara lui "Asta e...")
nu convine nimanui poate o astfel de denumire dar ma intreb cat adevar este in ea. Din cat stim, iobagii , robii pamantului erau denumiti in Moldova si in Tseara Româneascã "rumâni". Acest cuvânt are aceasi evolutie fonetica pe care termenul "romanus" o are in limba româna, denumirea pe care ne-o dam noi insine. Rumâni.
Lingvistii nostrii au explicat cu mare mandrie trecerea lui romanus la rumân pentru a arata mareata origine a noastra ca popor. Tot aceiasi lingvisti au mari probleme in a explica evolutia semantica a notiunii de "rumân", de om legat de pãmântul altuia, de notiunea de sclav de fapt.
Undeva s-a intamplat ceva, s-a intamplat ceva ce inca nu am aflat. Pentru etnogeneza noastra, atat shcoala româneascã, adepta continuitatii milenare pe plaiurile Daciei cat si scoala Roselariana care ne considera emigranti tarzii la Nord de Dunare, amandoua shcolile au un punct comun. Ei ne considera ca fiind urmasii bastinasilor (nord sau sud Dunareni), bashtinasi romanizati si amestecati cu tot ce a venit de-a lungul timpului peste noi, noi veniti care dintr-un motiv sau altul ne-au placut sau au fost nevoiti sa ramana cu noi -poate doar o dorinta/necesitate temporara- si pana la urma, s-au contopit, devenind si ei o parte componenta din ceea ce sintem noi.
Românii? Daca intradevar este ceva adevarat in etnogeneza noastra, atunci ce sintem? Sintem o mare coliva. O coliva de grâu dacic, fiarta in apa Imperiului Roman, mestecata cu facaletul slav, pusa intr-o farfurie purtata la oblancul seii de niste migratori huni, avari, cumani, pecengi, data cu zahar unguresc si peste care , spre sfarshitul formarii sale, s-au pus 5 bomboane turcesti intr-o forma de cruce greceasco-bizantina.
Poate intelegand si acceptand modul in care ne-am format, intelegem si de ce sintem asa. Undeva in adancurile noastre am ramas acelasi vechi popor de sclavi. Acel grau dacic ramas fara cap, fierti in ceaonul numit latinitate, condusi de slavi si asa mai departe.... pana la crucea bizantina.... mda....

Cu stima,

AlexM
exista pocainta in Anglia - de (anonim) la: 18/10/2004 23:03:17
(la: Exista pocainta in Anglia?)
ce este ..acum ce intelegi prin pocainta ...putem spune mai mult ...sunt oameni peste tot asa s-a intimplat si cu Ilie cind sa ascuns si credea ca este singurul dar Domnul a zis mai am sapte mii de barbati ..
Despre suflet - de ueit la: 20/10/2004 12:31:02
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
DESTIN,

"Privind raportul dintre trup si suflet, trebuie sa recunoastem ca exista diverse doctrine."

Poti fi mai explicit ? Care sunt aceste doctrine ?

Din cate stiu eu stiintza lucreaza cu modele, ipoteze, teorii dar nu cu doctrine. Religia se foloseste de doctrine. Din pacate religia este confuza si in aceasta privintza. In Vechiul Testament ideea de suflet abia daca apare. Nu exista judecata de apoi, rai sau iad. De fapt, ideea unui suflet nemuritor pare a fi combatuta de Vechiul Testament:

Geneza 2:7

"Domnul Dumnezeu l-a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata si omul s-a facut astfel un suflet viu"

A se remarca faptul ca omul insusi este sufletul, nu o parte separata, un balast al sufletului.
Cuvantul ebraic tradus in romaneste ca suflet este " nephesh". Este folosit pentru oameni si animale si sensul sau este de creatura vie, care respira.

Ideea de suflet in sens modern a fost probabil preluata de crestinism din filozofia greaca. Nu vad de ce ideile unor oameni de acum 2-3000 de ani trebuie pretuite mai mult decat concluziile stiintzei moderne. Fara indoiala inteligenti, acei oameni erau lipsiti de cunostinte elementare in ceea ce priveste functionarea organismului uman. Creierul era considerat un organ de mica importanta. Nu este de mirare ca ei au putut emite ipoteze greshite.

"Insa atentie ele doctrinele in acest context sunt la nivel de ipoteze, fara nici o legatura cu faptele observate."

Nimic mai adevarat. Nu numai ca doctrinele religioase nu au nici o legatura cu faptele, dar sunt contrazise de fapte.

"Putem afirma cu certitudine ca exista legaturi intre procesele mentale si cele fiziologice.

Din nefericire referitor la natura si modul de functionare al acestor conexiuni stim putin, sau chiar nimic."

Este adevarat ca modul in care este stocata memoria la nivel neuronal este inca un mister. Nimeni insa nu contesta ca ea este stocata in creier. Nu vad cum ignoranta unuia care nu stie cum este scrisa informatia pe un CD poate sa-i dea sperante ca dupa ce distruge CD-ul respectiv ea va continua sa persiste independent. In nici un caz ignoranta cu privire la un anumit subiect nu se poate constitui intr-un argument.

"Sa privim judecatile de valoare concrete si actiunile umane specifice,acestea nu se preteaza la a fi analizate dincolo de ele insele."

Cum ai ajuns la aceasta concluzie ? De vreme ce inca nu cunoastem in detaliu procesele la nivel neuronal nu ne putem, cred, pronunta in aceasta privinta.
Chiar daca ar fi asa, eu nu sustin ca universul este strict determinist si nici mecanica cuantica nu sustine asta. Nu vad insa cum un creier ce nu functioneaza pe baze deterministe ar implica un suflet nemuritor.

"De acord,putem crede sau presupune destul de bine ca ele sunt absolut dependente si conditionate de anumite cauze.

Insa atata vreme cat nu cunoastem cum produc faptele externe,cele fizice si fiziologice,anumite ganduri si volitiuni in mintea umana, care se soldeaza cu acte concrete, suntem nevoiti sa ne confruntam cu un dualism metodologic insurmontabil."

Aceeasi ideie ca mai sus. Faptul ca nu cunoastem cum anumite procese mentale sunt produse nu ne indeamna sa presupunem ca ele se produc in afara creierului. Dupa cum am mai spus, exista argumente solide care sustin originea lor in creier.

Poti sa detaliezi in ce consta "dualismul metodologic insurmontabil" ?

"Nu putem trai in afara spiritualitatii,a dragostei...este parerea mea,referitor la ce tu ai zis:

"Sufletul este un produs al creierului, asa cum imaginea pe care o vezi in fata este un produs al monitorului.""

Folosesti aici un argument circular. Presupui ca dragostea sau spiritualitatea nu pot lua nastere decat in afara creierului pentru ca mai apoi sa arati necesitatea sufletului. Ce te face sa crezi ca un creier nu este capabil de generarea acestor sentimente? Si de ce crezi ca localizarea lor in creier le-ar diminua valoarea?

Observ si un alt tip de argument, de asemeni eronat, acela ca o ipoteza indezirabila trebuie sa fie falsa si una dezirabila adevarata. Este un argument des folosit de biserica pentru a-i atrage pe oameni. Eu cred ca este bine sa facem abstractzie de dorintzele noastre si sa privim cu curaj adevarul in fatza.

Daca prin spiritualitate te referi la religie sunt de acord cu tine. Inexistenta unui suflet nemuritor face religia inutila. Asta este. O teorie falsa ramane falsa oricati oameni ar dori contrariul. Sa nu pierdem timpul, cum am facut mii de ani, peticind-o sau ignorand faptele.

P.S.

Probabil analogia cu monitorul nu este intocmai corecta. Ce am vrut sa spun este ca sufletul este un proces, produsul activitatii unei entitati materiale (creierul) si nu o entitate de sine statatoare. Nu a fost in intentia mea sa sustin o analogie totala (gresita de altfel) intre modul de functionare al creierului si cel al calculatoarelor.

Astept raspunsul tau, poate si parerile altora. Pe curand.
#25662 (raspuns la: #25632) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru anisia - de desdemona la: 20/10/2004 16:43:03
(la: Prietenia si prietenii)
Draga anisia, te rog sa mi te adresezi cu 'tu' (nu m-am considerat niciodata vrednica de oficialul 'dvs' - decat, poate, seara pe clar de luna, cand vin trubadurii sa-si ofteze cantecele sub balconul meu, dar cum asta nu se intampla prea des, ma surprinde sa nu fiu tutuita). Pe de alta parte, daca dumneavoastra preferati adresarea in aceasta forma, pot sa o fac (daca mi-o spuneti). Pana atunci insa, prefer sa fiu cu toti 'per tu' ca de la virtual la virtual.
Nu stiu daca inteleg exact sensul afirmatiei 'multe din prieteniile de(...) acum sunt bazate pe interes'. In ce sens: interesul cuiva sa-ti fie prieten fiindca obtine ceva de pe urma ta sau in sensul de-a avea interese comune (pictura, conversatie, natura, calculatoare)? Daca e al doilea sens (ceea ce nu pare a fi probabil) e perfect normal, daca nu ai nimic in comun cu cineva nu ai ce discuta cu el. Daca e in primul sens, aceea nu mai este prietenie. Dar poate sa fie ceva intermediar intre acestea doua si anume: o persoana cu care ai cateva lucruri in comun, si careia ii dai mai multa importanta decat i-ai da in mod normal fiindca prezenta ei iti este utila. Cum ar fi persoana cu care te duci la sport. Ea poate trece drept o 'prietena' mai ales daca de ani de zile mergi la sport impreuna cu ea, desi efectiv nu comunici bine cu ea si nu ti-ai 'deschide inima' in fata ei. Astfel, prin forta imprejurarilor (si din interes, acela de-a nu fi singura) cultivi relatia in ciuda lipsei de inclinatie. Aici se poate spune ca nu e prietenie adevarata, fiind mai mult 'camaraderie'.
In fine, am senzatia ca nu la acest lucru te-ai referit, ci la 'bisericutze'=grupulete (pe care le amintesti pe urma). Acestea au implicit o caracteristica: resping persoanele care nu le apartin. Am intalnit in trecut trei astfel de momente, si in unele dintre acestea eram un fel de 'fortza de mentinere a pacii'. In scoala generala (pe la 6-8 anisori) imi amintesc foarte bine ca in clasa noastra se creasera (intre fete) doua 'partide' in jurul unor 'lidere' care erau ambele cam dominatoare si hotarata, si nu se prea iubeau reciproc. Normal, fiecare din ele recruta prozeliti printre fetele inocente din clasa. Si asa se facuse ca la un moment dat una din clici incepuse sa persecute un membru mai timid al 'opozitiei', prin excluziune de la activitatile comune. Ca sa isi desavarseasca victoria, au venit si la mine sa ma convinga sa 'nu ma joc cu' X. Mare greseala! Eu de mica am avut valentze de justitziar (sau schtroumpf moralist) si imediat am inceput o campanie anti-clica, convingand (cu debitul meu mare inca de pe atunci) pe oricine voia sa ma asculte ca nu e corect sa faca asa, ca nimeni nu castiga din asta, si ca nimeni nu are dreptul sa impuna regulile sale asupra grupului. In fine, am reusit sa castig procesul, si partial, antipatia celor doua 'sefe' (fiindca m-am opus si celuilalt grup cu alte ocazii) ulterior au mai fost conflicte dar nu majore, si clasa noastra a fost relativ unita. Mai grava a fost problema cu baietii (la varsta aceea ne uram ca romanii si turcii) si ne luam chiar la bataie in numele dreptatii (si feminismului ?). Dar asta era alta poveste, cu toate ca ne-am batut cu pumni si palme (si cu bulgari de zapada) am avut mereu mare respect unii pentru altii. O clasa normala, ce mai.
Altfel de situatie a existat in liceu, asemanatoare in esenta, diferita in rezultate. Imediat dupa ce am inceput scoala in clasa a IXa, s-a format prima 'gasca', in urma unor chefuri si dupa ce ne-am cunoscut un pic. La inceput, grupul a fost cu 'intrare libera' dar ulterior au aparut vreo 2-3 persoane care au inceput sa 'dea nota de cool' a grupului. Crezi ca au fost persoanele cele mai valoroase ? Nu, persoanele cele mai 'infipte' si obisnuite sa domine. La nici o luna de la crearea, grupului au inceput presiunile asupra celor ce nu se conformau 'standardului', iar pentru adminterea de noi membri de-obicei trebuia sa te arati foarte ingaduitor cu 'sefii', sa te lasi umilit, dupa care erai acceptat. Persoanele cu bun simt care oscilau la 'periferie' au plecat imediat, altii mai cu personalitate au ramas (dupa o infruntare personala cu 'sefii'). In timpul asta si eu ma aflam la 'periferie' dar ca de obicei nu mi-am dat seama ce se intampla (sunt foarte distrata, si daca ceva nu e scris negru pe alb il ignor total). Ceva mai tarziu mi-am manifestat interesul pentru grup si am vrut sa fiu admisa, intre timp 'puterea' trecuse in mainile unei persoane care desi era cam dominatoare, era si cea mai iubita ca lider, si cel putin merita pozitia). In momentul acela eu faceam parte dintr-un altfel de grupuletz (de fapt eram 3 prieteni buni). Abia cand mi-am manifestat adeziunea la 'gasca' am constatat conflictul. Eu as fi fost admisa dar numai fara ceilalti doi prieteni (existand oarecare animozitati intre ei si amicii mei). Fiind pusa in fata unei astfel de alegeri, am renuntat la 'membership' in 'gasca'. Ulterior mi-am dat seama ca as fi putut sa aderez totusi, si sa continui si cu ceilalti 2, dar ar fi cerut mai mult timp si intelegere (si eu eram tare tanara si cam naiva). Marturisesc ca atat timp cat eram la 'periferia gastii' cei dinauntru ma considerau cam ciudata.
A treia situatie s-a petrecut cumva independent de mine. Un grup de oameni (vreo 30) ce se cunosteau de mult au avut pareri diferite cu privire la o fapta facuta de-o persoana. Unii au aprobat-o altii au condamnat-o, si s-au impartit in grupuri impotriva ei. Eu am considerat ca ambele parti au dreptate si ca schizma nu are nici un rost (fiind o adevarata copilarie in comportament) dar nu m-am implicat deloc in rezolvarea ei. Speram ca timpul sa le dovedeasca ca s-au inselat ... nu in ce priveste condamnarea sau nu a acelei fapte ci in ce priveste impartirea in grupuri.

Aici unde sunt acum (de cateva luni) nu imi vine sa imi fac prieteni. E si un serviciu temporar si nu stiu dupa cele cateva luni daca voi mai sta aici sau intr-un oras la sute de km distanta. Placerile Frantei. Dar parca nu mi-e usor sa ma explic, sa ma deschid in fata unor persoane care vor trece prin viata mea in 2 ani si nu le voi mai vedea dupa aceea. Altfel cunosc zeci de oameni in care am investit afectiv, si se afla prin diferite tzari si continente: in India, in Madagascar, in America, in Columbia, in toate tzarile din EU, si mi se pare ca pierzand aceste persoane am pierdut parti din mine.
Cred ca ti-am raspuns mai multe decat trebuia, sper sa nu te fi plictisit, si daca da, imi cer scuze pentru timpul ce l-ai pierdut citind mesajul asta. Sper ca ti-am raspuns la intrebare, daca nu e asa, sune-mi.

O zi buna !

Desdemonita
#25675 (raspuns la: #25575) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Nu incerc a intra in detal - de ueit la: 21/10/2004 00:50:54
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"Nu incerc a intra in detalii...a nu ne indeparta de la subiectul conferintei,doctrine intalnim nu numai in religie..."

Nu te-am intrebat asha, in general despre orice doctrine.

Ai zis:

"Privind raportul dintre trup si suflet, trebuie sa recunoastem ca exista diverse doctrine."

Nu vad cum doctrinele privitoare la "raportul dintre trup si suflet" sunt in afara subiectului.

"Gandesc ca ai fost "rautacios"amintind de religie :

"Religia se foloseste de doctrine.""

Gandesti greshit. Da "doctrina crestina" pe google si o sa gasesti o groaza de situri crestine ce folosesc acest cuvant. Religia lucreaza cu doctrine si o recunoashte.

"Fiecare dintre noi pretuim ce dorim,suntem liberi s-o facem..."

Corect, dar ca argument intr-o dezbatere e 0.

"La cele scrise de mine:

"De acord,putem crede sau presupune destul de bine ca ele sunt absolut dependente si conditionate de anumite cauze.

Insa atata vreme cat nu cunoastem cum produc faptele externe,cele fizice si fiziologice,anumite ganduri si volitiuni in mintea umana, care se soldeaza cu acte concrete, suntem nevoiti sa ne confruntam cu un dualism metodologic insurmontabil."

Tu zici:

Aceeasi ideie ca mai sus. Faptul ca nu cunoastem cum anumite procese mentale sunt produse nu ne indeamna sa presupunem ca ele se produc in afara creierului. Dupa cum am mai spus, exista argumente solide care sustin originea lor in creier.

De unde aceasta concluzie?

Eu nu am afirmat:"...presupunem ca ele se produc in afara creierului.""

Incearca poate sa fii mai explicit. Explica "dualismul metodologic insurmontabil". Daca te exprimi vag exista shansa sa raspund pe langa.

"La cuvintele mele:
Nu putem trai in afara spiritualitatii,a dragostei...este parerea mea,

Tu insisti cu:
"Presupui ca dragostea sau spiritualitatea nu pot lua nastere decat in afara creierului...""

Replica ta:

"Nu putem trai in afara spiritualitatii,a dragostei...este parerea mea,"

s-a vrut un raspuns la ce am zis mai devreme:

"Sufletul este un produs al creierului, asa cum imaginea pe care o vezi in fata este un produs al monitorului."

Concluzia fireasca ce se poate trage e ca daca ce am zis eu, "Sufletul este un produs al creierului" este adevarat atunci ne situam in afara "spiritualitatii,a dragostei".
Am contrazis aceasta idee.

Daca intre afirmatzia mea shi replica ta nu exista nici o legatura atunci nu eu sunt cel confuz.

Numai bine
#25759 (raspuns la: #25752) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru DESTIN - de ueit la: 22/10/2004 12:16:14
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Cum ai trimis doua comentarii voi incerca sa raspund la ambele aici.

"Sa vedem ce numim confuzii?"

Chiar asha. Ia sa vedem!

"Tu afirmi:
"Nu vad cum doctrinele privitoare la "raportul dintre trup si suflet"
sunt in afara subiectului."

Pui la indoiala folosirea de catre mine a cuvantului doctrine in
stiinta...de acord?apoi revii cu ce am scris mai sus!!!???deci esti confuz de
acord?"

1) Fraza itzi apartzine:

"Privind raportul dintre trup si suflet, trebuie sa recunoastem ca
exista diverse doctrine."

Itzi aduci aminte? Tu ai spus-o. Nu m-am declarat de acord cu
formularea ta, doar tzi-am intors-o ca pe o intrebare. Deshi incepe sa devina
obositor te mai rog inca o data sa ne deslusheshti shi mie shi
celorlaltzi participantzi la forum care sunt aceste "doctrine". Nu am pretentzia
unor expuneri pe larg. Doar cum se cheama, daca eshti de acord cu ele,
daca da de ce da, daca nu de ce nu, etc. In felul asta o sa-ti pot
raspunde mai putzin "confuz" shi pote mai aflam shi ceva nou.

2) Facand abstractzie de punctul 1), perfect valid de altfel,
ratzionamentul tau este shi asha compromis. Unde vezi tu cuvantul
"shtiintzific" asociat cu "doctrine" in comentariul meu? Cine spune ca nu
sunt religioase? De altfel tu eshti singurul care poate shti despre ce
anume doctrine este vorba.

Confuz de acord, coane Fanica!

"Ce cunoastem despre acest cuvant doctrine unde il mai intalnim?"

Ce importantza are asta? Ne apucam sa studiem vocabularul limbii
romane? Parca ziceai sa nu deviem de la subiect.

"Eu te-am raspuns...

Unde mi-ai raspuns? La ce?

"tu ai localizat acest cuvant numai si numai in religie!!!???"

Or fi shi alte doctrine: economice, militare, politice. Ce relevantza
au insa ele raportat la nemurirea sufletului?

"De ce? transferi discutia numai pe plan religios?"
" ai "deturnat tendentios" subiectul catre religie."

In argumentatziile pe care le-am facut religia joaca un rol secundar.
Eu m-am bazat pe observatzii shtiintzifice, nu mi-am demonstrat punctul
de vedere atacand religia ci aducand argumente pozitive. Este insa
firesc sa abordez si religia, care dupa cum spuneau shi ceilaltzi
corespondentzi este in stransa legatura cu ideea de nemurire a sufletului.

A spune ca "transfer" sau "deturnez" discutzia in plan religios este absurd. Probabil
recunoshti asta:

"Credinta in nemurirea sufletului este impartasita aproape in
unanimitate de miile de religii si secte ale crestinitatii.O intalnim ca
doctrina oficiala a iudaismului.In hinduism,aceasta credinta sta la baza
invataturii reancarnarii.Musulmanii cred si ei ca sufletul traieste dupa ce
corpul moare.Animismul african,sintoismul si chiar budismul,predau
variatiuni pe nemurirea sufletului."

"Ai intrat in discutii cu si despre stiinta(pe care nici eu nici Mary ,nici Souris nu au combatut-o ci evident ii stim rolul ei.)."

Nu vad cum ai putea combate stiintza in sine. Cum insa eshti in evident dezacord cu unele din concluziile ei ma ashtept sa aduci argumente. Nutresc sperantza ca ai astfel de argumente shi ele nu se reduc la "sufletul e nemuritor ca asha simt eu" sau "ca asha vreau eu" sau "asha zice Petre Tzutzea".

"Existenta eterna a sufletului trebuie privita din toate
unghiurile...chiar si stiintific."

Eu am facut-o. Ashtept shi de la tine acest lucru.

"Imi place sa dialogam insa nu pierzand timp..."

Iata primul lucru spus de tine cu care sunt de acord. Pai hai sa vedem
cine pierde timpul. Dupa cum ai putut vedea am dat raspunsuri pe larg
lui Mary si lui souris. Am putut face aceasta pentru ca shi opiniile lor
au fost clar exprimate. Tu in schimb evitzi sa combatzi in mod direct
argumentele pe care le-am adus. Eu spun ca sufletul e produs de creier,
tu imi tranteshti "dualismul metodologic insurmontabil". Eu explic de
ce cred ca religia este eronata, nedemna de urmat, tu te agatzi de
antinomia doctrina - stiintza, imi reproshezi ca schimb subiectul, dar in
rest nimic; nici un contraargument. Reciteshte, te rog, comentariile pe
care le-am publicat, daca nu eshti de acord cu argumentele mele adu
dovezi care sa le infirme, ridica problemele care in conceptia ta imi
contrazic punctul de vedere.

"Un timp indelungat teoria evolutiei apartinand lui Charles Darwin a fost acceptata pe scara larga."

Teoria evolutziei a fost acceptata cu greu la inceput. Doar in prezent ea este acceptata pe cale larga.

"Oamenii (fara credinta ) s-au asteptat probabil ca, in timp,credulii,ignorantii sau poate naivii sa mai creada in Creator."

Presupun ca ai vrut sa zici "...naivii sa NU mai creada...".

Cum potzi sa stii tu ce au gandit ei?

" nimic mai fals..."

Straw man.
Faptul ca multzi oameni sunt credincioshi e un argument pentru validitatea religiei? Catzi oameni crezi tu ca shtiu in ce consta teoria evolutziei ca sa se poata decide? Tu crezi ca o cunoshti?

"Insa nu a fost asa...multi oameni de stiinta afirma azi in mod deschis ca exista un Creator. Tot ce se poate, poate ei nu cred in Dumnezeu...sau in Biblie,insa sunt convinsi ca proiectul vizibil in lumea vie indica in mod logic existenta unui Creator cu o inteligenta ce noi ca semeni nu am atins-o inca."

Potzi sa exemplifici? Care sunt acei "multzi" oameni de stiinta? Astept un raspuns insotzit de citate din care sa reiasa ce zici tu, shi anume ca:

"sunt CONVINSI ca proiectul vizibil in lumea vie indica IN MOD LOGIC existenta unui Creator"

"Poti tu sau oricare dintre semeni sa numesti/numeasca pe acesti oameni de stiinta naivi?"

Nu pot sa ma exprim de vreme ce nu shtiu despre cine vorbeshti. Oamenii de stiintza pot fi shi ei naivi.

Sa intzeleg ca eshti creatzionist? Daca tot ai adus vorba potzi sa-mi spui carui curent creatzionist aderi? Poate ceva bibliografie?

"Ma opresc aici ,pot sa mai vin cu argumente."

Nu am vazut argumente ci doar afirmatzii.

In final vreau sa-ti spun ca ti-am urmat sfatul de a citi si comentariile mai vechi.

Itzi respect suferintza si nu vreau sa ti-o adancesc. Dar, dupa cum zici:

" suntem prin creatie liberi,liberi in gandire"
"Cine se teme de suferinta...va suferi de teama."

Numai bine!

P.S. Argumente in favoarea opiniei mele gaseshti la:

http://www.ebonmusings.org/atheism/ghost.html
http://www.infidels.org/library/modern/lifeafterdeath/immortality/index.shtml

Sunt materiale bine argumentate care merita citite.
#25926 (raspuns la: #25903) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Mary - de ueit la: 22/10/2004 19:22:34
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"Eu am ales sa cred ca sufletul este parte din ceva ce nu moare niciodata, iar tu, crezi ca un ateist sau probabil agnostic, altceva."

Doua observatzii:

1) Sunt ateu, nu agnostic.
2) Parerea mea ca sufletul nu e nemuritor nu se datoreaza faptului ca sunt ateu. Pur shi simplu nu am gasit nici un fel de informatzii credibile ca in afara de procesele fizico-chimice din capul nostru ar mai fi shi altceva. Nu vad de ce prezentza unui suflet nemuritor ar fi un argument pentru existentza lui Dumnezeu sau de ce inexistentza lui Dumnezeu ar exclude posibilitatea nemuririi.

"Libertatea credintei este doar la temelia democratiei....Sa nu sapam la ea prea adinc...:)"

Prin discutzia noastra tocmai ne exercitam aceasta libertate, o intarim. Sunt intru totul pentru libertatea credintzei.

"Deci, inainte de a ne inversuna prea mult fiecare, hai sa ne respectam credintele si sa ne contrazicem eventual numai daca avem argumente ce pot revolutiona stiinta..."

Nu sunt invershunat, imi cer scuze daca am parut asha. Nu shtiu ce inseamna exact "sa ne respectam credintele". Respect omul cu care vorbesc, dar credintza lui? Eu, de exemplu, prefer ca altcineva sa-mi spuna daca ce cred eu e greshit, cu conditzia sa-mi poata explica de ce. Cred ca scopul fiecaruia trebuie sa fie aflarea adevarului shi nu staruirea intr-o credintza fie ea falsa sau nu. Uite, de pilda tu nu ai vrea ca arabii aia care explodeaza peste tot sa priceapa ca sunt pe o cale greshita? Ar fi mai bine shi pentru ei shi pentru noi.

"Tu insa spui hotarit si convins ca stii. Zici :""Eu stiu. Shtiu shi altzii.''
Uimitor."

Nu o lua in sens absolut. Nimic nu potzi shti cu sigurantza 100%. Poate totul e o iluzie, poate traim intr-un univers de tip Matrix, poate un pui de zeu se mai joaca la tastatura, cine shtie? Problema e ca luarea in calcul a acestor posibilitatzi nu te ajuta cu nimic. Nu traim o veshnicie shi trebuie sa luam decizii intr-un timp limitat. Nu avem cum sa testam toate ipotezele. De exemplu este posibil ca una dintre miile de religii, existente sau disparute, sa fie adevarata. Cum insa nici una nu a produs dovezi credibile eu consider ca putem, cu o destul de mica marja de eroare sa admitem ca sunt false. Fara indoiala, la aparitzia acestor dovezi imi voi schimba punctul de vedere. Pana atunci prefer sa zic ca shtiu ca nu sunt adevarate.

"Eu nu stiu...Si prefer si sper sa aflu pe alte cai decit cea propusa de tine. Nu , nu mi-am trintit virtos calculatorul.... Sper ca tu nu asa ai aflat ! ;)"

Scuze, eram cam obosit. Inceraca "format".

Numai bine!

P.S.
Uite ca gasii shi eu o vorba deshteapta:

"You shall see the truth, and the truth shall set you free" - Jesus Christ
#25972 (raspuns la: #25912) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"...creatzionismul nu explica de fapt nimic."nimic mai fals, - de DESTIN la: 24/10/2004 00:36:48
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"...creatzionismul nu explica de fapt nimic."

Nimic mai fals, ca noi semenii nu intelegem anumite aspecte ale vietii,este o alta problema insa nu ne da dreptul de a face asemenea declaratii.

"Este,(nota mea:teoria evolutiei) dat fiind ca acceptarea vine din partea comunitatzii shtiintzifice. Argumentele in favoarea ei sunt covarshitoare,"

Cine sunt aceaste "comunitatzii shtiintzifice."?

Sa fim realisti cu noi insine oameni suntem, noi suntem stiinta,sa ne informam cand facem anumite afirmatii.

La ce intrebari inca nu au raspuns oamenii de stiinta:

Sincronizarea (reglarea) atat de precisa a celor patru forte fizice fundamentale, astfel facand posibil existenta Universului si a vietii?

Cum se explica complexitatea de nebanuit adesea ireductibila a organismelor vii?

Fosilele de ce sunt "incomplecte"? Nu sunt dovezi pentru acele organisme intermediare, acele organisme ce ar fi trebuit sa asigure legatura intre principalele tipuri de organisme vii.

In rest, pana se vor gasi raspunsuri la aceste intrebari cel putin,aleg sa cred in Creatie decat sa caut raspunsuri ca ma trag din maimuta .

Ehhh! nu sariti,este alegerea mea...


Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#26069 (raspuns la: #26041) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pompi - de (anonim) la: 24/10/2004 18:07:49
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Salut pe toata lumea!

Daca problemele din casniciile romanilor se rezuma numai la aspirator (subliniez )si mancare ,personal cred ca suntem inaintea tuturor ! N-am vazut barbat occidental care sa nu gandeasca ca un animal cand e vorba de chestiuni intime ca sa nu mai zic cand e vorba de tinuta nevestei ,ar imbraca-o in salopeta toata ziua daca 'r putea numai bani sa nu i dea! Cred ca romancele au mai multe daruri de la Dumnezeu si as mentiona aici cateva :Sunt de daparte cele mai frumoase! De departe cele mai educate! Stiu sa aiba grija de familie !(asta zic eu ca este o chestie inteligenta si tine de pregatirea individuala a fiecaruia dintre noi) Si peste toate astea inteleg cuvantul "dor " care nu are sinonim in nici o limba a pamantului! Poate din cauza asta romanii le cauta si nu numai.Numai o minte retrograda poate afirma ca femeia romanca "e proasta" ca "spala" sau face oricare alt lucru pentru familia ei.Am vazut femei din vest care nici pe ele nu se spala si erau mari manageri ! Sunt atat de lenese?Si inca ceva sunt foarte nefericite femeile occidentale in ciuda veniturilor ridicate ,cum se explica asta? Va spun eu ,barbatii aia se gandesc ca niste animale cand e vorba de ele si asta spun statisticile pe care nimeni nu le citeste dar isi permite sa faca afirmatii in necunostinta de cauza.Pacat ca romanii vorbesc asa despre romani.Cred ca nu trebuie sa uitam ca avem orgini nobile .Nu am fost nici nomazi ca ungurii nici puscariasi ca australienii nici emigranti ca americanii si nici pagani .Un popor cu frica de Dumnezeu eu zic ca e nobil.Aceasta calitate nu-ti este data de marimea averii ! Mentionez ca am vazut multe natii si am intrat in contact cu foarte multi oameni nu stiu daca doamna sau domnisoara Daniela Manolescu a vazut macar jumatatea din locurile pe unde am ratacit eu .Imi este greu s-o acuz de ceva,pentru ca este in necunostinta de cauza.Saraca nici macar Europa poate n a vazut o ce sa mai vorbim de ASIA ,AMERICA LATINA ? Cum sunt oamenii astia ? Oare suntem noi romanii ultimii cum se incearca sa ne dovedeasca un G Bush si o Europa a mediocritatilor? Dupa ce am vazut in lumea asta tot pe romani ii iubesc ! Cum se poate ,nu stiu ,dar cu sigurantza nu sunt anormal .
Cu stima si respect, Pompi iubaretu'!
Pentru DESTIN - de ueit la: 26/10/2004 12:24:38
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Intrebari ce-si ashteapta raspunsul:

Potzi sa exemplifici? Care sunt acei "multzi" oameni de stiinta? Astept un raspuns insotzit de citate din care sa reiasa ce zici tu, shi anume ca:

"sunt CONVINSI ca proiectul vizibil in lumea vie indica IN MOD LOGIC existenta unui Creator"

"ca noi semenii nu intelegem anumite aspecte ale vietii,este o alta problema insa nu ne da dreptul de a face asemenea declaratii."

Care sunt acele "anumite aspecte ale vietii"?

Exemple de " complexitate ireductibila".

Nu ti-ai exprimat punctul de vedere in legatura cu formele intermediare. Te-ai uitat la adresa pe care ti-am dat-o?

Raspunsurile mele:

""-pamantul e plat."


Nu raspund, intrand in polemica cu tine, ai argumentat in lipsa totala de cunostinte despre Religie, despre Biblie...despre..."

Ca de obicei, straw man.

Am spus ca "mintea luminata de credinta" a tras concluzia ca pamantul e plat, nu ca Biblia spune ca pamantul e plat. Conteshti poate faptul ca biserica creshtina a sustzinut mai bine de 1000 de ani, bazandu-se pe Biblie, ca pamantul e plat?

"Iti spun asa sa cunosti mai bine mai tarziu decat niciodata,in Biblie de cel putin doua ori se spune ca pamantul este "rotund"."

Eshti dragutz sa aratzi shi altora care sunt acele doua locuri? Cum sa te conving sa shi argumentezi afirmatziile pe care le faci? Sau poate vrei sa te cred pe cuvant?

"Se pare ca shi "nimicul" poate "crea"."made ueit,

Deci explica-te:

Creatie si apoi Evolutie...ma aprobi?"

1) Probabil nu ai observa ghilimelele in care am incadrat verbul a crea.

2) Daca acceptzi ca aceasta "creatzie" ca pe un proces pur natural shi nu rezultatul actziunii unei entitatzi supranaturale atunci te aprob. Daca dimpotriva sustzii ca Dumnezeu este creatorul te indemn sa-mi spui ce te-a facut sa ajungi la aceasta concluzie.

Numai bine.

Un pic de umor:

Iezechiel 4:12

"Painile le vei gati ca turtele de orz si le vei coace inaintea ochilor lor cu necuratenie de om". "

#26250 (raspuns la: #26219) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Draga Mario, mi-ar place sa - de gabriel.serbescu la: 26/10/2004 20:07:46
(la: Filmele americane/vs/ filmele europene)
Draga Mario,
mi-ar place sa vad DE CE omul poate ajunge un las, un pervers sau un desfranat, sau cum spunea si Daniel, ce poate sa faca un personaj sa abandoneze tot, sa se duca in Las Vegas si sa bea pana moare.
Ce l-a facut pe Douglas in Falling Down sa mearga in sens contrar directiei societatii sale, sau de ce personajul lui Kubrick ajunge sa fie resocializat, centru de interes al sferelor politice, si dintr-o data, cetatean model, sa ajunga fara nici o defensiva.
Ma rog mi-ar place sa vad filme in care Kitano spre exemplu,
imi explica laconic dar convingator, ca poti fi in contra unei societati, fara sa fi deloc imoral.
Si daca firul povestirii e piparat si de stampe japoneze, in care capetele animalelor sau oamenilor sunt inlocuite de flori, ca intr-un inspirat zodiac botanic, ei bine atunci sunt multumit: am vazut un film bun, de arta, imprevizibil, creativ intr-un cuvant.
Asta imi place in principiu la un personaj: ca se intreaba, ca se misca, ca-si pune intrebari, ca ajunge sa chestioneze, ca imagineaza, ca se imagineaza, ca inventeaza, ca se redefineste, ca are personalitate, una aparte, ca fara sa fie conform, e om.

Ma scuzati pentru mesajul ca anonim, am uitat sa ma loggez si m-a luat gura pe dinainte
#26300 (raspuns la: #26231) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Draga Rodicutza - de LMC la: 29/10/2004 18:54:08
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Eu nu stiu daca tu ai citit cu atentie tot ce am scris eu, pentru ca din cite am vazut din comentariul tau nu cred ca ai inteles exact ceea ce am vrut eu sa spun. Dar nu conteaza. Ce vreau eu sa te intreb, din moment ce vad ca ai o ideie formata, este cum vezi tu de fapt o relatie intre un sot si o sotie? Ce trebuie fiecare in parte sa faca, cum trebuie fiecare sa se comporte, ce trebuie sa zica, si asa mai departe? Este foarte usor sa vii cu replici, acuzari si criticari, dar in acelasi timp toate astea nu au nici o valoare daca nu vii si cu inbunatatiri sau sugestii pentru inbunatatiri. Sa stii ca eu nu am trait destul de mult in Romania sa pot vedea stilul de viata intre sotii si sotiile de acolo. Deci majoritatea ideilor mele sint bazate pe observatiile facute la cuplurile americane, unde daca nu stii, rata de divort este de 50%. Deci asa cum am mentionat intr-unul din comentariile mele de mai jos, nationalitatea nu are nimic de a face cu buna stare a relatiilor dintre un sot si o sotie. Ci mai degraba "supunerea" (cuvintul acela care tie nu-ti place dar care are foarte mare adevar) unul fata de altul. Nu schimb nimic din tot ce am spus pina acuma, deci nu ma invinuii de schimbari sau alte chestii, din contra vreau sa mai adaug, chiar si barbatul trebuie sa fie supus fata de sotie. Binenteles aceasta supunere este o supunere care nu poate fi intelease decit numai daca esti indragostit, daca iti respecti partenerul/a si daca vrei buna stare a familiei.

Cum ziceam mai devreme, eu nu sint responsabila pentru ce face barbatul, eu sint responsabila pentru ce fac eu. Dar te rog nu-mi lua propozitia din context, pentru ca dupa propozitia asta am explicat clar, fiecare actiune are si o reactie. Deci, repet, daca eu vreau dragoste dau dragoste, dar daca eu dau critici, nervi, cicalituri, fii sigura ca nu voi primi nimic altceva inapoi decit ceea ce am dat. Lucru acesta face parte din natura, sau sa folosesc cuvintul tau, este logic. Si ca sa-ti intaresc "statement-ul", DA, sintem responsabile pentru lipsa de buna intelegere in familie atunci cind NOI nu ne comportam cum trebuie cu sotii nostrii. Nu uita, fiecare are partea lui, deci barbatii sa ieie aminte aici, si pentru barbatii suna si se aplica aceeasi "reteta". Probabil comentariile mele de la bun inceput trebuia sa mentioneze lucrul acesta, dar faptul ca aud femeiile plingindu-se in continuu de barbatii lor, trebuia sa i-au pozitia de "educatoare" pentru femei.

Sper ca de data asta m-am facut mai inteleasa, si sper ca tu, Rodi, nu esti suparata pe mine. Eu inteleg foarte bine ideologia feminista, dar in acelasi timp vad mai departe si nu ma opresc numai la un punct de vedere.
#26811 (raspuns la: #26675) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De asemenea, la subiect de Adela - de (anonim) la: 31/10/2004 15:24:56
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"Eu personal,am simtit nevoie de o reprezentarea a fiinte divine, a CREATORULUI, pentru ca, in afara de alergarea asta catre moarte, simt ca mai e ceva."
Ceea ce simti nu este un argument. Simturile iseala adesea, mai ales daca dorim cu disperare sa ne insele.

"Viata intreaga ascunde altceva, sunt atatea intrebari ce nu s-au gasit raspunsul."
Si ce daca? Ca sa gasim un raspuns, trebuie sa cautam, fiind echipati cum trebuie si cautand acolo, unde il putem gasi.

"Cum gandesc eu,cum gandesti tu,pastram ascuns,fiecare din noi, altceva,in noi,in adancul fiintei noastre,in sufletul nostru nemuritor sau cum fiecare il defineste."
"Sufletul nemuritor" este o suma de informatii, partial inscrise deja pe matricea creerului nou-nascut (instinctele,reflexele), partial acumulate pe parcursul vietii (cea mai mare parte, care cuprinde amintirile noastre despre tot ce am vazut, auzit, mirosit, gustat si pipait, precum si cunostintele insusite de la altii), plus legaturile formate intre neuronii creierului, care pune in ordine toata aceasta informatie, plus micro-curentele electrice care circula in creier, atunci cand acesta este activ.

"Sunt clipe cand te simti atat de liber,de spontan,de ganditor,fara sa fie nevoie de peisaje mistice,filozofice si celelalte... parca ar fi aceeasi muzica sincronizata in lumina ascunsa pretutindeni, in toate si in totul cat ar fi ele de neinsemnate..."
Aceasta este de acum poezie, nu discutie. Cineva simte o muzica, altcineva vede imagini colorate, dupa cum este constituit din punct de vedere psihologic. Dar daca includem emotiile, nu mai putem discuta.

"Pentru cei care sustin ca stiinta are suficiente argumente sa infirme existenta CREATORULUI,este necesar sa recunoasca fara rezerve ca nu pot infirma nici faptele descrise in Biblie."
Faptele descrise in Biblie sunt foarte "pestrite". Unele sunt fapte istorice, care s-au petrecut intr-adevar, dar au fost descrise de un om al epocii respective, un nomad pascator de oi, pentru care "sa nu fierbi edul in laptele mamei sale" putea sa insemne o porunca plina de intelepciune. Marea lor majoritate nu pot fi nici confirmate, nici infirmate, datorita faptului ca s-a scurs atata amar de vreme. Dar cred ca doar o mica parte din aceste fapte, sau "adevaruri" ar putea avea importanta din punct de vedere gnoseologic. Prin aceasta si se explica, cred eu, ca majoritatea oamenilor de stiinta nici nu le dau vre-o atentie, fiecare ocupandu-se cuminte de trebile sale in domeniul care le suscita interesul si in care s-au specializat. Ar fi pacat sa pierzi timpul pretios, cautand confirmarea sau infirmarea unor fapte putin importante, atunci cand cele cu adevarat importante isi asteapta rezolvarea.

"Existenta CREATORULUI mi se pare conditionata de existenta Bibliei si invers."
Biblia este o carte foarte veche, si atat, scrisa de oameni, ca si cele din ziua de azi.

"Stiinta a reusit sa descopere o parte atat de infima in Univers, incat am putea afirma ca nu stim nimic."
Oricat de putin ar fi descoperit stiinta, este mai mult decat nimic. Oamenii au umplut miliarde de tomuri cu teorii si fapte stiintifice demonstrate, care pot fi verificate de oricine are la indemina echipamentul portivit si aptitudinile necesare. Ce a descoperit pe parcursul a 2000 de ani "comunitatea religioasa"? Stiinta merge inainte, iar religia ne indeamna sa mergem inapoi, la izvoarele intelepciunii pastorale de acum 2000 de ani.

"Nu,cred ca numai stiinta e o cale de rezolvare a problemei...o alta cale mi se pare in forta noastra spirituala...daca stii cum sa privesti, cum sa intelegi viata din interiorul tau catre exterior."
Tu personal, ai descoperit ceva prin aceasta metoda? Daca nu e secret, spune-ne si noua. (Poate iti par rautacioasa, dar singur te expui la asemenea intrebari). Nu face afirmatii, care nu sunt intemeiate pe nimic,
decat pe inclinatiile spre romantica si poezie - acestea sunt bune si ele, dar la locul potrivit.
Ce poti sa-mi raspunzi la aceasta?
Cu sincere salutari, Adela

#27074 (raspuns la: #27033) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Hypatia - de carapiscum la: 02/11/2004 10:58:12
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Ce sa mai zic, vad ca iti face bine gadilatul. :} Ai dreptate in ce priveste deciziile admin-ului, si pt. prima data de cand sunt aici am sa fac front comun in problema pe care ai pus-o. Sincer, si admin-ul stie treaba asta fiindca m-am adresat lui personal pe private, pana acum n-am voit sa dau curs imboldului de a cere sa se faca dreptate si legile sa se aplice nediferentiat tuturor- m-am gandit ca nu mai trebuie turnat gaz pe foc. Insa la fel ca tine am observat aceasta indulgenta si "scaparile" (omenesti dealtfel) nu s-au lasat mult timp asteptate. Si ai cuvantul meu ca as fi trecut cu vederea acest incident daca ar fi fost unul izolat, dar cercetand aproape toate subietele mai vechi si mai noi in care s-a ajuns la ponegrirea intai-statatorilor Bisericii Ortodoxe Romane si concomitent cu asta s-au blocat subiectele referitoare la evrei, se poate trage o simpla concluzie logica: e mai usor sa arunci cu mizerie pe obrazul intregii biserici si, uneori, chiar pe-al unui intreg neam (romanesc), decat sa aduci in discutie problemele istoriei noastre atinsa in atat de multe locuri de evreii romani. Cumva este explicabila aceasta predispozitie, mai nou s-a instituit chiar o zi a holocaustului in Romania (cred ca ai auzit recent), si tare ma tem ca asta e doar inceputul unui lung sir de compromisuri pe care tara noastra va trebui sa le faca- nu mai explic ratiunea pt. care cred cu tarie afirmatiile acestea. De fapt compromisurile au inceput mai demult, cand ne-am ploconit pe la porti straine si-am pupat talpile celor care ne-au vandut placerea de a-si sterge picioarele cu noi. Dar stii ce m-a durut cel mai mult, ca in replica mesajului prin care aduceam la cunostinta admin-ului ce se intampla de fapt pe acest forum, mai-mai ca eram sa fiu luat pe sus. Nu vreau sa creada cineva ca incerc cine stie ce prin acest mesaj, nu caut nod in papura nimanui si cu atat mai putin acestui spatiu in care am placerea deosebita si cinstea de a ma afla alaturi de "ai mei". Sunt putini cei care au mai incercat, tardiv si timid uneori, sa atraga atentia asupra acestor lucruri, dar chiar de-ar fi fost o singura persoana care sa fi cerut sa se ia aminte, admin-ul avea obligatia morala de a-si insusi critica fara suparare si de-a vedea ce se intampla (deci si din pdv al minoritatii)- pt. a-si pastra credibilitatea si nepartinirea in fata utilizatorilor!

Trecand insa peste acestea, ca sa nu ne obosim prea mult cu acest gen de lucruri, sa privim si latura buna a intamplarilor din ultima vreme- te las pe tine sa le cauti...! :} Am ajuns la conluzia ca ce e bun pt. unii, e rau pt. altii, si "vitavercea". Asa ca stradania de-ai aduce pe toti la o unire de cuget si simtiri este o simpla utopie sortita esecului inca din start. Stie fiecare ca "in gustul omului nu poti sa faci KK"- daca lui ii place mancarea afumata, ce ma deranjeaza pe mine? Sau ce-l deranjeaza pe el faptul ca eu mananc la restaurant si el de-abia isi duce zilele cu un codru de paine? Bogatia (in spirit si gandire) nu este garantul fericirii, tot la fel cum saracia (in spirit si gandire) nu este garantul nefericirii. Am intalnit oameni simpli care vorbeau aproape ca niste adolescenti, cu acea neprihanire a inimii, si care nu se cazneau sa gaseasca explicatii logice si sa faca teorii de tot felul pe marginea nu stiu carei teme, insa se vedea pe chipul lor senin cat de multa fericire zacea in ei; si-am vazut oameni culti, cu doctorate si diplome din cele mai cautate, oameni gata sa-ti faca o teorie lunga cat o zi de post pe marginea nu stiu carui subiect, dar care erau atat de crispati si de negurosi si de incruntati fiindca inca nu gasisera toate intelesurile lumii (numai pt. ei) sau fiindca ar fi vrut sa le arate ei tuturor cine sunt si nu puteau, incat mai-mai ca s-ar fi razboit cu toata lumea. Nu degeaba zice Hristos: Dumnezeu a facut de rusine invatatura lumii fiindca a descoperit copiilor si pruncilor cele nepatrunse ale omenirii... De asta si spune "lasati copiii sa vina la Mine", ca nu doar in sens fizic se referea El, ci si la sufletul omenesc vazut ca un copil.

Ar fi f. multe de zis pe marginea acestor lucruri dar cred ca ar trebui sa ma marginesc la atat. Mi-am facut un obicei (prost, zic eu) de a scrie mult, chiar daca si mie mi se pare adesea ca vorbesc dupa dreptate si adevar. Dar ma intreb apoi daca nu cumva acord prea mult timp vorbitului si prea putin pusului in practica...! De asta mi-e si mai mult frica, poate ca va veni ziua judecatii peste mine exact in scaunul asta ergonomic si voi fi intrebat: ce-ai facut pana acum? Pai, sa vezi Doamne, n-am facut mai nimic fiindca n-am avut timp decat de vorba, incercam sa le explic astora de aici cele despre Tine!... Si aici imi vine in minte imaginea aceea apocaliptica: "intrucat nu ati facut unuia din acesti frati ai Mei prea mici, Mie nu Mi-ati facut". NU zice..."intrucat nu ati vorbit unuia din acesti frati ai Mei prea mici, Mie nu Mi-ati vorbit"!!! Te las pe tine sa tragi concluzia aferenta.

P.S. M-am gandit la ce spuneai tu in mesajele tale referitor la conflict. Cred ca toate conflictele au o singura baza de pornire, acelasi sambure: mandria! In momentul in care nu mai conteaza decat sa ne simtim noi bine, cand egoismul se reflecta in tot ce spunem sau facem, cand hotaram sa rupem relatii pe motivul neintelegerii, cand se intampla toate acestea nu mai suntem crestini de nici o culoare. Si in acest caz nu mai putem vorbi despre crestinism purtati de resentimente si dusmanie si invidie, putem vorbi doar ca sa ne aflam in treaba.

Ok, iti doresc sa ai pace.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#27296 (raspuns la: #27149) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Axel - de carapiscum la: 02/11/2004 11:48:33
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Vezi ca se poate vorbi si altfel?
Ce-am inteles eu din toata tarasenia asta e ca, asa cum pe vremuri ai luptat pt. o cauza dreapta, si astazi lupti pt. o cauza dreapta- dar tu vrei sa starpesti pacatul cu tot cu purtatorul lui, ceea ce e nedemn inclusiv si de un pagan, nu numai de un crestin! Iti spuneam in mesajul meu precedent ca unele acuze sunt de-a dreptul nefondate si de aceea rauvoitoare, insa vina pt. asta nu-ti apartine tie, ci celor care au rastalmacit realitatile si le-au dat nuanta pe care au vrut-o: gri spre intunecat. E omeneste a gresi si dumnezeieste a te ridica, nu sta in puterea noastra sa ducem cruciade solitare in numele adevarului si dreptatii, am dreptate? Fiindca nu se tine cont de aceste aspecte, iata cum dintr-o eroare umana se ajunge unde se ajunge: se loveste intr-un organism intreg, nu doar intr-un madular al acestuia. Trebuie sa intelegem odata pt. totdeauna ca fiecare om are slabiciunile lui, inclusiv apostolii au gresit si s-au lepadat, dar in timp ce un Iuda s-a dus si s-a spanzurat din deznadejde, Petru a plans cu amar. Iata in ce consta puterea ortodoxiei (inclusiv romanesti) ca nu-si alunga crestinii ce gresesc, dimpotriva ii aduce la ea ca sa-i mantuie! Zice Hristos: "de cate ori am vrut sa va adun asa cum isi aduna closca puii ei"... Si rostea asta cu amaraciunea celui care timp de mai bine de 3 ani le-a fost pilda prin cuvant si fapta dar care a fost mai apoi batjocorit si omorat ca le-a facut bine. In opinia mea, chiar de-ar fi vinovat Patriarhul Romaniei de ce se spune, el tot trebuie sa ramana acolo- intai pt. a-si indrepta greselile si a recupera vremea petrecuta in ratacire, apoi pt. a nu cadea in deznadejde ca Iuda. Tine cont ca pt. Dumnezeu fiecare suflet, patriarh sau crestin de rand, este mai important decat lumea intreaga- vezi pilda oii ratacite. Vrei sa tai ceva? Taie pacatul din sufletul tau, taie egoismul, cearta, invidia, neplecarea, dusmania, rautatea, multa vorbire, si cand vei fi neprihanit si alb ca zapada vei avea cinstea de a ne deveni indrumator spiritual- nu neaparat sfintit. Dar daca inca n-ai ajuns la acea stare de nepacatuire, iti recomand cu toata caldura sa nu adaugi inca un pacat la cele pe care deja le-ai agonisit. Si facand acestea vei simti linistea, pacea aceea interioara care in vremea chinurilor ii facea pe crestini sa rada si sa se bucure cu inima indiferent ce s-ar fi intamplat cu ei. Ti se pare ca tu, spre ex., induri prea mult? Sa nu crezi asa ceva nici daca ar vreni vreun inger de lumina la tine sa-ti sopteasca! Ce te-ai fi facut tu daca acum ar fi existat vreo prigoana ca acelea cand au fost omorati crestinii in atat de neinchipuite feluri groaznice? Eh, stiu ce-ai sa zici, ca de vreme ce ai suportat inchisorile si bataile comuniste, se prea poate sa fi trecut si peste asa ceva. Numai ca vezi tu, una e sa mori pt. o cauza dreapta, pt. un tel faurit dinainte, si alta e sa mori pt. Hristos.

Nu ti-a lipit nimeni etichete, zic eu. Cei mai multi de aici se plang de asa ceva atunci cand de fapt ei singuri se eticheteaza, si ca sa-si spele cumva rusinea striga la ceilalti: ce aveti, bah, cu mine? E un fel de cerc vicios in care ne invartim de cele mai multe ori, dam vina una pe altii ca sa ne impacam in constiinta proprie. E cel mai usor de facut asta, decat sa cautam sa ne indreptam greselile.

Fiecare urmeaza doctrinele ce i se muleaza pe suflet, ca sa zic asa. Pt. cei mai multi cred ca nazismul este o poveste veche si fara prea multa logica, poate de aia nici n-o iau destul de in serios. Personal nu judec oamenii dupa aparente si dupa cercurile in care se invart fiindca, nu-i asa, fiecare om este o entitate-unicat de care insasi cercurile respective tin cont. Am incercat si incerc sa disting cauzele si premisele de la care pleaca unele mentalitati, dupa principiul cauza-efect. Daca dintr-o cauza buna se naste ceva bun, e ok; daca se naste insa ceva rau, indiferent de cauzalitate, voi zice cu curaj intotdeauna ca nu e corect. Deocamdata ma ghidez pe principiul "cred dupa ce cercetez".

Eu cred ca s-a plecat gresit de la o premisa falsa si anume ca discutia despre religie duce in mod inevitabil la conflicte!!! Nimic mai stupid si mai neadevarat. Nu religia (sau discutia despre ea) duce la conflict, ci mandria si egoismul din noi, nimic mai mult!!! Daca vei citi mesajul meu catre Hypatia ai sa gasesti probabil acolo si un rationament ce explica intrucatva starea lucrurilor de acum. Eu sunt de acord sa discut despre orice, inclusiv DESPRE EVREI si despre istoria noastra, inclusiv despre biserica si Hristos, insa in momentul in care mi se incalca libertatea de achizitionare a cunostintelor reale ma revolt si strig cat imi premite gusa: NU FITI IPOCRITI!!!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#27300 (raspuns la: #27153) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Destin - de (anonim) la: 07/11/2004 13:57:48
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Sunt Adela.

“Ce afirmi tu te defineste nu numai ca ateu convins insa si ca o persoana contradictorie, toate acestea sunt usor de observat la o simpla privire asupra a ce tu ai scris.”
Faptul, că ,sunt un ateu convins l-am declarat chiar eu, într-unul din mesajele anterioare. “Faptul” că aş fi o persoană contradictorie, cere argumentare – demonstrează acest lucru. Unde şi când am afirmat lucruri contradictorii? Poate, sunt “contradictorie”, pentru că am găsit contradicţii în propriile tale afirmaţii?
“Fireste este dreptul tau de a fi asa...insa cand iti doresti cu ardoare sa combati un seaman de-al tau pentru faptul ca spiritualitatea sa se difera de a ta...denota o gandire rigida,indreptata intr-o singura directie.”
Eu n-am de gând să-mi combat semenii, eu combat o concepţie, pe care o consider greşită şi îmi îndemn semenii să cugete mai adânc la unele lucruri, lăsând emoţiile de o parte. Cred că o viziune justă nu ne încurcă, ci ne ajută să trăim, urmând nişte reguli morale adecvate traiului în societate, când, conform dictonului cunoscut, “libertatea unui individ se termină acolo, unde începe libertatea altui individ. Un asemenea cod moral cu siguranţă conţine şi “nu ucide”, “nu râvni la bunurile altuia”, şi alte reguli morale, care sunt nu neapărat creştine. Omuciderea, furtul, adulterul şi alte acţiuni antisociale au fost privite cu dezaprobare şi pedepsite, uneori cu o cruzime nejustificată, pe tot parcursul istoriei şi la toate popoarele, cu unele excepţii. De exemplu, omuciderea nu era considerata crimă, dacă era săvârşită în război (ca şi acum), în legitimă apărare (ca şi acum, dar faptul trebuie demonstrat riguros), sau era o acţiune de pedepsire, săvârşită de partea păgubaşă (sţul înşelat, capul familiei sau al comunităţii). După cum vedem, lumea a devenit totuşi mai tolerantă, mai bună, iar judecarea şi pedepsirea crimelor nu mai este o treabă particulară, ci o sarcină a sistemului justiţiar. Acuma, chiar în război, nimeni nu mai îndeamnă soldaţii să ucidă femei şi copii, să spintece pântecul femeilor gravide etc., după cum se întâmpla cu 2000 de ani în urmă.
Iar gândirea mea, privită cu mai multă obiectivitate şi mai puţină antipatie, poate fi calificată mai curând ca fiind consecventă.
"mituri crestine!!!???"
Da, şi te asigur, că nu eu am inventat termenul, şi nici comuniştii, este unul mai vechi şi se utilizează frecvent în studiile de istorie a religiilor. Dacă se vorbeşte despre “miturile Greciei Antice”, “miturile buddismului”, ale sintoismului” sau ale hinduismului, nu văd de ce nu se poate spune “miturile creştinismului”. În plus, acest termen este în deplină concordanţă cu convingerile mele de ateu. Asta fiind spus, consider că tu faci o confuzie enormă, luând drept reale nişte mituri.

Stii sa definesti Religia?
Stii sa definesti Crestinismul?
Stii sa definesti Biserica?

Definiţiile sunt specialitatea mea, fiind matematician. :-) Pentru mine, am definit demult aceste noţiuni. Dar voi face trimitere la dicţionarul de filosofie Larousse, editat la Bucureţti, 1998, de către editura “Univers Enciclopedic”. În acelaşi dicţionar poţi găsi şi noţiunea de credinţă: “1). O simplă opinie probabilă, 2). O certitudine sentimentală. Tot acolo se spune:”Problema filosofică este aceea a raporturilor ştiinţei cu credinţa: poate reflecţia filosofică şă rezolve toate problemele, pe care şi le pune omul (cum consideră Decartes, Spinoza, Fihte, Hegel), sau, dimpotrivă, ea este în mod necesar limitată şi inaptă să rezolve problemele fundamentale, cum sunt imortalitatea sufletului, originea lumii şi existenţa lui Dumnezeu (cum gândesc Kant şi Auguste Comte)? Doctrinele, careconcep că ştiinţa este limitată, ţin de fideism sau agnosticism. Feuerbach este acela care, înaintea lui Marx, a făcut critica creştinismului în “Esenţa creştinismului”, 1841.”
Nu am adus întreg textul, dar sper că cei care se interesează, vor căuta această carte şi vor citi singuri.
Conform aceluiaşi dicţionar, religia este un “… sistem de credinţe (dogme)şi de practici (rituri şi interdicţii) referitoate la SENTIMENTUL DIVINITĂŢII (subl.de mine) şi careîi uneşte într-o aceeaşi comunitate … pe toţi adepţii acestui sistem.
Tot de acolo: “Creştinism – lege şi doctrină a lui Isus Histos… o religie a inimii, o religie populară, care se opune religiei (iudaice), în principiu savate“, care se bazează pe textul dificil al Vechiului Testament. Nietzshe, după Marx, a văzut în el religia sclavilor şi a umiliţilor care, neputându-se afirma în lumea fizică, se refugiazăîntr-o atitudine spirituală de supunere…”
Şi în sfârşit, biserica. Din păcate, nu am găsit termenul în acel dicţionar, de aceea vă propun definiţia mea, care poate fi, evident, discutată. Conform opiniei mele, biserica este o instituţie, menirea căreia este de a propaga un anume sistem religios (doctrina, morala şi atitudinea faţă de realitate) şi de a oferi adepţilor religiei respective un loc (locaşele de cult), în care ei se pot reuni şi pot participa la titualurile religioase.

“Nu stii si nu ma surprinde,nici nu te condamn pentru aceste lipsuri...insa este placut si cuminte,frumos si intelept sa abordezi tematici cunoscute tie.”
Mă învinuieşti de ignoranţă? Te asigur, că am citit foarte mult la acest subiect, şi nu numai ceea ce îmi convine, ca “ateu convins”, cum m-ai calificat pe bună dreptate. Această convingere este rodul unor reflecţii îndelungate asupra celor citite (inclusiv biblia, “Noul testament” şi altele)
Insa nu convingi nici cu acele cunostiinte stiintifice!!!

“Nici nu este necesara o {“teorie” creaţionistă ştiinşifică,"}cum tu o numesti!!!???BIBLIA este mai mult decat aceea denumire rautacioasa pe care tu ai dat-o.”

Termenul de “teorie creaţionistă” sau “creaţionism” nu l-am inventat eu. Este o ipoteză speculativă, care încearcă să substituie ipotezele ştiinţifice, care explică existenţa şi evoluţia Universului material, în special a omului. Bănuiesc, că “cercetările ştiinţifice” în această direcţie au fost comandate de una din sectele creştine, rezultatul cercetărilor fiind preconizat dinnainte.

Aşadar, la calificativul de “ignorantă”, îl mai adaogi pe cel de “răutăcioasă”. Nu sunt nici una, nici alta, deşi mai am multe de învăţat, ca şi de perfecţionat în atitudinea mea faţă de oameni. Personal, n-am nimic cu tine, nici cu Souris, căreia i-am răspuns mai înainte.

"Teorie" ...stiintifica"expusa stiintific" ce expresie ai folosit!!!
Nu rupe cuvintele din context, aceasta este egal cu o lovitură sub centură, în sport. Afară de aceasta, admit că mă pot exprima uneori stângaci. Şi ce-i cu asta?

“Contrar celor sustinute o vreme de catre evolutionisti, in prezent se afirma din ce în ce mai mult ca aparitia si dezvoltarea stiintelor nu este in conflict cu BIBLIA.
Acest lucru a fost argumentat de Stanley L. Jaki în lucrarile sale, de H. Butterfield si altii care au aratat ca stiinta moderna a fost nascuta in cultura iudeo-crestina din punctul de vedere al conceptiei despre lume, pe cand stiinta despre lume a fost nascuta moarta in celelalte culturi antice.”

Nici nu poate fi. Procesul de cunoaştere are rădăcini străvechi în specia umană, mult mai vechi ca creştinismul şi biblia. În antichitate, clasificarea în acest domeniu era rudimentară, dar se făcea, totuşi, deosebire între matematică, care se ocupa de calcule şi astrologie (azi astronomie), care se ocupa de studierea corpurilor cereşti. Şi nu arareori persoanele care se ocupau de ştiinţe erau în acelaşi timp preoţi sau ai diverselor religii. Dar, dată fiind rigiditatea dogmelor religioase,
aceşti preoţi savanţi veneau în conflict cu religia, deoarece cercetările şi observaţiile lor asupra lumii reale descopereau contradicţii flagrante între realitate şi dogme. În alte cazuri, de ştiinţă, ca de o pasiune practicată pentru a satura pofta omului de a cunoaşte, se ocupau mai marii acestei lumi, sau pur şi simplu persoane înstărite, care puteau să-şi permită o activitate de acest gen. Ulterior, din cauza conflictelor tot mai dese şi mai acute, ştiinţele au părăsit locaşele sfinte. Teoriile ştiinţifice demult nu se mai înscriu în contextul religiei creştine, sau a oricărei alte religii. Dacă voi găsi lucrările menţionate de tine, le voi citi, pentru că m-ar interesa o argumentare cât de cât reuşită în această problemă. Dar nu înţeleg, ce distincţie faci între “ştiinţa modernă” şi “ştiinţa despre lume”, care, zici tu, “a fost născută moartă”? Matematicile şi astronomia îşi iau începuturile în India, China, Babilon, Egipt , Grecia etc., etc, cu ceva mii de ani înaintea creştinismului. Sunt moarte, astăzi?

"...dacă biserica ar fi fost mai maleabilă."

Nu este expresia mea, ci a persoanei căreia i-am răspuns. Fii mai atent, te rog!

“Biserica este sfanta, insa nu prin sfintenia celor ce o reprezinta,a membrilor sai,este prin faptul ca sfant este intemeietorul si Capul ei, Domnul Isus Cristos.“
Sfintenia Bisericii nu este atinsa de pacatele noastre, caci nimeni nu este fara de pacat dintre semeni.

Aici mi-am amintit un proverb (înţelepciune populară!) : Nu fă ce face popa, fă ce spune el. Sfinţenia este o invenţie comodă, un semn de avertizare, afişat pe tot ce dorim să scoatem din discuţie. Ca să evităm, natural, critica. Cine se teme de critică, îşi cunoaste şubrezimea poziţiilor.

“Suntem liberi,avem aceasta libertate in spiritualitate, in gandire...sa nu fim patimasi cu noi , cu semenii nostri. “

Asta să fie libertate de gândire, când stai cu biblia la îndemână, verificând mereu, dacă nu o luaşi razna?

“Cat de "stiintific" ai explicat...toti trebuie sa te credem...!!!???”

Eu explic nu pentru ca să crezi, ci pentru ca să gândesc şi să decizi singur, După cum ai observat, nu pun mare preţ pe o credinţă oarbă, nefondată pe nimic.

"organismul uman se uzeaza,inclusiv creierul..."fireste "inclusiv" organism este si creierul.”

Iar te axezi pe modul meu de exprimare? Nu văd nimic “criminal” din punct de vedere stilistic. Se utilizează adesea astfel de expresii, pentru a sublinia ceva, a evidenţia dintr-un întreg. Nu-ţi place, nu folosi.

“Viata ca o capodopera!!!???original imbold.”
Ei, şi? Nu a spus Nicolae Titulescu “Soarta este opera celor puternici şi scuza celor slabi”? Ei, eu am numit-o capodoperă, de ce nu aş face-o?

“Iti recomand ca intre colegi de cafenea sa citesti:
Stanley L. Jaki;
H. Butterfield. “
Mulţumesc, este a doua oară în acest mesaj, cand ma sfatui sa citesc.

P.S. De ce nu ai publicat răspunsul meu pentru Mary, în care îi mulţumesc pentru cuvintele bune, puţinele care mi-au fost adresate de pe acest site? Te deranjează că cineva şi-a format o altă părere despre mine, şi nu doreşti să faci public acest lucru?

PS Se intelege "colaborarea",/i> anonim-Adela-ueit...numai la o simpla postare...simultaneitatea, stilul folosit ,"sustinerea reciproca neintemeiata". Imi amintesc de acelasi procedeu folosit de comunisti...pentru a iesii in fatase foloseau de doi tovarasi...unul sa-l propuna,un altul sa-l sustina.

P.P.S. Dragă destinule, nu mă face să râd. Similitudinea stilurilor este un produs al imaginaţiei tale, iar procedeele folosite de comunişti nu-mi sunt chiar atât de familiare. Datorită tatălui meu, care şi-a făcut studiile în România prin 1942-44, urăsc comuniştii nu mai puţin decât tine. Nu am fost comunistă, nu sunt şi nu voi fi niciodată. Cine o fi Ueit, habar nu am. Văd, că sprijinul meu îl compromite. I-am f[cut un deserviciu. Îi cer scuze.


#27980 (raspuns la: #27968) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
parerea mea despre ADOs - de desdemona la: 09/11/2004 12:24:25
(la: Interzis interzisul)
(adica adolescenti) este in mare parte influentata de experienta proprie (si a cunostintelor mele). Rebeliunea adolescentina se manifesta foarte diferit in functie de natura educatiei date in copilarie si a relatiei cu parintii.
Parerea mea e ca atat adolescentii cat si copiii trebuie tratati cu acelasi respect si cam aceeasi atitudine ca si adultii, in special nu trebuie sa fie considerati incapabili de-a intelege un lucru (ce stii tu, esti mic/tanar) - pentru ca desconsiderand puterea lor de intelegere, si dispretuindu-le judecata putem fi siguri ca nici ei nu ne vor respecta opinia si judecata. Sigur nu e usor sa ii explici unui copil tot ce vrea sa stie dar nici nu e just sa il trimiti la plimbare fara explicatii. Relatia dintre parinti si copii trebuie sa fie construita ca o relatie de colaborare, daca ea se bazeaza pe dominare sau intimidare, cand copilul va creste, el va incerca sa rectifice asta, sau sa se razbune.

In cazul meu, n-am fost niciodata capabila sa ma revolt nici macar un pic impotriva tatalui meu, si nici nu i-am iesit din cuvant; si asta fiindca are o buna intelegere psihologica. El niciodata nu m-a fortat sa fac un lucru, mi-a spus ca sunt libera sa fac ce vreau, dar ca daca voi face ceva nedemn (nepotrivit) isi va pierde respectul ce-l are pentru mine. Intotdeauna am pretuit acest respect mai mult decat orice (mai mult decat capriciile mele trecatoare) si desi as fi putut nu am mers impotriva vointei sale. Altfel a fost situatia cu mama mea. Ea nu avea rabdare sa imi explice de ce mi-a refuzat un lucru sau altul, si nu mi-a recunoscut libertatea de actiune si judecata decat formal ('credeam ca am vorbit deja despre asta si ne-am inteles ca nu e bine sa faci asta', sau 'credeam ca te-ai maturizat si intelegi acum ca ...'). Asta e o conceptie gresita, de ce isi inchipuie adultii ca ei au neaparat dreptate ? In momentul in care ei incep sa judece e posibil ca tinerii sa vada in anumite aspecte mai just decat noi insine (hey, cine e perfect?).
Daca ii lasi unui copil (adolescent) libertatea sa gandeasca si respectul pentru ideile lui, si in acelasi timp il ajuti cu experienta ta sa isi dezvolte viziunea proprie (dar fara a il forta in alta directie decat vrea el) nu vei intampina rezistenta. Adolescentii sunt foarte naivi si manipulabili, cu conditia sa o faci corect. Nici eu nici cunostintele mele nu am avut parte de crize adolsecentine.
De fapt e o problema generala a 'interzisului'. Oamenii sunt egali in fata legii si a lui Dumnezeu, ei au aceleasi drepturi, si nu ar trebui sa isi ingradeasca unul altuia libertatea. Legile si regulile sunt facute ca sa ii protejeze pe oameni de altii aflati in momente critice (in care e posibil sa fie periculosi) sau de ei insisi cand se afla in momente critice. De exemplu, sa luam alcoolul la volan. Daca n-ar fi nici o regula in acest sens, un om va bea si va conduce, fiind fericit ca poate sa se exprime in liberate. Presupunand ca face un accident, si omoara 3 persoane nevinovate, care probabil ca ii sunt cunoscute. El va regreta acest lucru, si chiar daca n-o regreta, intr-o zi altcineva poate sa ii omoare propria familie in acest fel. Atunci acel om isi doreste sa fi fost protejat impotriva actiunii soferilor beti, chiar a sine insusi, fiindca pentru cateva ore de veselie produci o suferinta imensa altcuiva.

Mai este un aspect, exista unele reguli absolut vitale (cum ar fi sa nu ucizi, sa nu furi) si altele care sunt niste conveniente fara prea multa importanta (sa nu mananci pestele cu cutitul, sa nu versi cafeaua pe fata de masa alba a gazdei, sa nu vorbesti tare in locuri publice, sa nu abordezi un stil de coafura socant ...). Un tanar poate judeca singur daca e just sau nu sa le urmeze pe unele din ele, si poate in mod justificat sa le conteste pe altele. Oare e chiar asa de important cum te imbraci, cum vrobesti sau cum mananci ? Mai importante sunt calitatile interioare, cum gandesti, cata compasiune ai, ce poti da altora. Daca 'interzisul' se extinde prea mult va fi contestat. Din pacate, cu energia tineretii, cand te 'ia valul' de contestare, nu te opresti din drum, si contesti si lucruri pe care mai tarziu le vei considera bune. Dar cel mai bine e sa ii lasi sa isi 'dea cu capul' si vor invata ce e peretele.

Desdemona
#28150 (raspuns la: #28140) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fratilor, - de Hypatia la: 10/11/2004 19:56:21
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
am revenit in aceasta conferinta sa vad ce mai faceti. Se pare ca e ca a devenit ultimul bastion al dezbaterii si va apreciez pentru asta. Dar, dragii mei cafengii, sunt cateva lucruri care par a fi nelalocul lor:
1. Ati mutat discutia dela "Obligativitatea religiei...." aici? Serios ca nu e cazul! Reveniti la subiect!
2. Traim in secolul XXI, daca nu ma insel. Daca in vremea noastra mai punem problema unui conflict intre stiinta si religie, inseamna ca am regresat serios, sub nivelul sec. IV. Oamenii intelepti- si stiu ca aici sunt multi oameni intelepti- inteleg ca stiinta este un domeniu al spiritualitatii complementar religiei, care este un fenomen social incadrabil intr-un alt domeniu al spiritualitatii. Daca ar fi sa expun matematic problema, as folosi teoria multimilor. Imaginati-va un cerc mare-multimea spiritualitatii; inauntrul lui, un alt cerc aproximativ la fel de mare , dar nu egal:domeniul religiei. Apoi as desena un cerc care sa cuprinda parte din ce a ramas pe langa cercul religiei, dar si o buna parte din cercul religiei. O foarte buna parte.Cine cauta cu tot dinadinsul sa puna in conflict aceste domenii, denota cultura gresit formata, ca sa nu spun intelegere modesta a lucrurilor sau incultura. No offence! N-am nimic cu nimeni, dar unele lucruri nu se pot categorisi simplist, iar cel ce le face, isi asuma un risc. Fizicianul F. Capra, adept al taoismului, face o comparatie pana la identitate intre alte doua subdomenii: mistica taoista si fizica cuantica. Deci, poate nu credeti ce va spun eu, mai ales ca inca nu am demonstrat nimic in acest sens, dar cercetati rogu-va, pe oamenii de stiinta, care mai scris si carti, si nu emit numai slogane propangadistice. Frumusetea e ca ce scrie Capra in cartea sa, se potriveste manusa si cu mistica crestina- de unde se poate subintelege si universalitatea ideilor de religiozitate, mistica, tendinta de devenire in Dumnezeu s. a.
3. Bine spunea Ilona, religia nu functioneaza pe sistemul "q. e.d.", pentru ca se bazeaza pe predispozitiile omului de a crede, de a iubi si de a spera in viata de dincolo de ceea ce traieste in acest corp. Iar daca aceste predispozitii se educa in mod corespunzator, atunci ele devin virtuti. Daca oamenii ar dispune de aceste virtuti, nu ar mai fi multe din ororile pe care le vedem desfasurandu-se sub ochii nostri....
3'. Biblia este o carte reprezentativa a crestinilor, de exemplu. (Vechiul Testament e comun crestinilor si mozaicilor). Atunci cand nu crezi in Dumnezeu, e foarte usor sa pui pe seama Bibliei toate aberatiile care iti trec prin minte. Psihologii numesc libera exprimare a ceea ce gandim despre un lucru opus noua, caracterul manifest al felului nostru de a fi....
4. Scumpa Adela, inteleg ca esti din Moldova si esti matematician. Ce frumos! Rogu-te, nu ne explici si noua, muritorilor de rand, cateva chestiuni legate de matematicile rimanniene?
Ca m-or intrebat baietii astia la conferinta "Cine conduce lumea?" si nu stiui sa le spun decat ce am citit in scrierile calugarului de la Rohia, N. Stienhardt. Cum-necum, acest calugar, din tagma celor infierati aici, zic, mi-a dat singuele notiuni pe care le am despre matematica rimanniena...
Hypatia



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...