comentarii

explicati expresia muzica este oglinda sufletului omenesc


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Pt. Florin si atat - de Little Eagle la: 01/08/2004 00:36:40
(la: Impotenta nationala)
Hey,my friend,

Listen,citeste ce am scris lui Angel,la tematica mea"Is this the end?"
De cand ma stiu prieteni,colegi de elementara,liceu,colegiu,m-au urmat si admirat ca pe un fel de super star,banuiesc ca ceva in mine atrage si influenteaza pe cei din jurul meu,nu-mi pot explica altfel.
Am fost copiat si ca artist si destui si-au insusit stilul meu,pt. ca fie ca primeam note f. mari si toti ar fi vrut sa le aiba,de aceea ma copiau,dar nu este acelasi lucru!Desigur.

aici in Usa am fost copiat pt. ca eram un artist in B.D.de succes si vindeam,la fel,noi veniti ma copiau ca sa fie platiti ca mine si sa aiba si faima,de aceea sa stii ca nu ma mira faptul ca Angel vrea sa para,Ozzy sau Ovi(numele meu real).Si eu emulez pe Ozzy ,sunt un real fan inca din 1970,port exact acelasi tip de ochelari de soare in diverse culori,cu rame rotunde ce si el poarta,de fapt acum 2 luni Sharon(sotia lui)mi-a trimis postal 4 perechi.
Port t-shirts cu Ozzy pe ele si de aceea gandesc ca asa cum fac eu in cazul lui,ar face si cineva oarecare ca Angel.

Nu ma deranjeaza asta atata timp cat ceea ce scrie el nu contravine parerilor mele actuale,pt. ca ,si sa scriu primele versuri ale lui Ozzy la Cantecul lui"Down to earth",ele pot chiar zice destule si pt. cel ce sunt:

"I'm not the kind of person you think I am,
I'm not the antichrist or the Iron Man..."

Adica e o greseala sa judecam the book by its cover.
Asa ca imi dau seama din experienta de afi fost mereu copiat si in centrul atentiei,lumea de amici nu facea o miscare fara sa ma intrebe "ce facem azi Ovi?"
Nici sa am sex in liniste cu o fata nu puteam pt. ca aveam casa deschisa oricui si veneau,mancau,beau,se uitau la TV aveau sex,muzica,fiecare era ca la el sau ea acasa.

Odata eram sub patura cu o gagicuta faina si un prieten a venit sa zica hello fiind in neighborhood,a stat cam 30 min.de chin pt. mine....pt. ca nu-si dadea seama ca e intrus in drama noastra sexuala.Asa erau toti,nu puteam avea practic un moment de pace si calm sufletesc,mereu se intampla ceva.

Banuiesc ca multi oameni au nevoie de cineva ca rol model,fie si drogat sau betiv cum eram eu,la fel cum un om anume e facut sa fie presedinte de tara.
Dar nu ma intelege gresit,niciodata nu am dorit sa fiu mai cu mot ca altul,sunt cum sunt si asta sunt,iti place nu-ti place,e alegerea ta,eu crede-ma ca-ti voi fi prieten chiar daca tu ma refuzi.

Cam astea Florine si atat,imi place cum scrii si te iubesc mult ca pe toti din cafenea,fete si baieti deopotriva.
Trebuie sa ma reintorc la lucru...de 2 zile ma chinui si muncesc in nestire sa-mi construiesc my own web site,sa-mi scanez si sa-mi pun arta veche si noua sa fac un ban in plus cand vara e f. slow in advertising si zac si nu fac nimic 2-3 luni.

De cum voi avea web site am sa o trimit la cafenea pt. voi toti,poate o pasati la altii si imi creste numarul de vizitatori.La fel veti putea vedea si ce fel de arta am facut si fac,creion,tus,uleiuri,dar in contrast cu LMC(arta ei imi place fiind simbolista si uneori expresionista),arta mea este comerciala,pt. ca in ea zac si dolarii,deh!Nu mai traim in 1800 si mai tarziu la Paris si ne complacem in boema vietii artistice.

Sper sa-ti mai scriu de cum am timp liber.

LOVE&PEACE(majusculele nu inseamna tipete ci o intarire a expresiei si mesajului ei pt. omenirea toata).

Ozzy Osbourne







































#18709 (raspuns la: #18695) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce poate fi sufletul - teorie din 1998- - de adacartianu la: 20/03/2004 14:59:16
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
*** Contemplând asupra marilor scrieri, începând de la filosofii antichităţii şi până la cei contemporani, am întâlnit o diversificare bogată de idei, asupra sufletului şi asupra sentimentelor. Aprecierea mea este că nu s-a ajuns la o concluzie finală definitoare, iar ce ştim, este ceea ce raţiunea ne-a permis să înţelegem şi să descifrăm.
De aceea gândesc că o mare parte din sentimentele noastre nu ne sunt pe deplin cunoscute. Şi uneori sub influenţa raţiunii care le controlează, sunt ori mai intense, ori diminuate ca valoare şi conţinut.
Omul este bivalent, trăieşte pe seama celor două
( raţiune şi suflet ), însă nu necesită o informare amplă despre acestea, mulţumindu-se cu caracteristici generale. Însă ca orice alte existenţe, acestea trebuie cunoscute în întregime, sau măcar în întregimea care ne este permis să cunoaştem.
Sufletul ca orice alt lucru trebuie studiat cu amănuntul, pentru că există întotdeauna întrebarea, ce este sufletul?
Majoritatea l-au căutat prin raţiunea care le defineşte şi analizează pe toate, eu am să-l caut în abstract. Pentru că sufletul nu are caracter echivoc, ci abstract.
În concepţia mea sufletul nu poate fi definit prin raţiune, pentru că nu are caracter raţional. Este o entitate existential conştientă prin raţiune, dar total abstractă ca formă.
Astfel că trebuie căutat abstractul, prin care înţeleg separarea şi generalizarea însuşirilor caracteristice ale sufletului, căci despre el discutăm.
În filosofie abstractul este categoria care desemnează cunoasterea proprietăţilor esenţiale şi generale ale obiectelor şi ale fenomenelor, reflectând asupra notelor esenţiale şi generale, lăsând la o parte particularităţile concrete - senzoriale, ale obiectelor.
Sufletul este abstract din cauza lipsei de ilustrări fizice concrete a acestuia. Deoarece sufletul nu are reprezentări materiale decât atunci când omul tranfsormă sentimentele în acte ale acţiunii sale.
Totodata pornind de la analiza sufletului din prisma proprietăţilor lui generale şi esenţiale vom ajunge să vedem că tot ceea ce este general în suflet deja cunoaştem, pentru că sentimentele prin care caracterizăm sufletul ne sunt cunoscute în definire ca orice alte lucruri şi însuşiri exterioare. Generalitatea se află permanent în conştiinţa noastră, nu ne putem desprinde de ea în gandire pentru că există fără îndoială pe deplin legată de fiinţa noastră în caracterizarea generală a individului. Proprietăţile esenţiale ale sufletului nu se pot gândi cu amănuntul, ele doar există undeva în noi, mai adânci decât gândul.
De aceea există această incertitudine asupra sufletului, pentru că dacă omul nu poate gândi logic asupra a ceva, consideră că acel ceva nu există cu adevarat şi totul este imaginaţie.
Însă esenţa pură a sufletului se dovedeşte a fi în noi datorita faptului că uneori gândul în genialitatea sa reuşeşte să gândească esenţa chiar dacă nu ştie ce este aceasta cu adevarat.
Sentimentele pe care le trăim ne definesc în ineriorul nostru, le percepem inevitabil şi cu ajutorul lor caracterizăm sufletul ca pe un general în fiecare, individualizându-l doar în funcţie de intensitatea simţirii generalitaţii din fiecare. Esenţialul este totuşi în fiecare acelaşi, iar din esenţial pornesc toate aceste trăiri individuale. Profunzimea sufletului este de fapt abstractul din el, nedefinitul ce nu se defineşte decât printr-o înşiruire de sentimente, dar care este mai profund decât acestea şi mai complex.
Pentru că proprietăţile generale sunt doar adjectivele unui singur cuvât care este esenţa. Sufletul privit din prisma proprietăţilor generale şi esenţiale este definit în conştiinţa noastră doar de generalitatea sa, esenţialul ridicând problema cunoaşterii în întregime a sufletului. Esenţa sufletului nu poate fi descoperită cu ajutorul trăirilor noastre, acestea au darul de a ne formula o idee despre ceea ce numim suflet, însă adâncimea pe care omul nu are puterea să o găsească este de fapt sufletul pur, restul sunt doar amănunte.
Iar omul este un norocos că poate înţelege aceste amănunte, chiar dacă esenţa reprezintă totul. Avem informaţii despre suflet ca exprimare independentă de raţiune, pentru că sentimentele nu sunt raţionale, dar nu avem o certitudine adevărată asupra lui însuşi ca un întreg ansamblu de reprezentări, tocmai din motivul că nu-i cuprindem logic esenţa, ci doar o simţim la întâmplare.
Încercând să cunosc sufletul prin abstract, privindu-l ca fiind independent de ce e în mine raţional, detaşat de obiecte şi de relaţiile care există în realitate, devenind astfel o entitate separată de mine, dar pe care o cuprind, nu din voinţa mea, ci a ei, descopăr o oarecare putere de a atinge esenţa. Poate gândind sufletul mai puţin, trăindu-i sentimentele fără o analiză interioară de a afla ce sunt, de unde vin, m-aş apropia de esenţa sufletului, care poate fi un tumult al nonsensului care capătă sens doar din exprimarea mea liberă.
Totodată esenţa sufletului se poate afla într-un centru nervos, dar în acest caz nu ar fi nimic mai mult decat organic, şi ne-am îndepărta de la mitul sufletului veşnic. Poate esenţa sufletului se află în libertatea lui de mişcare, mişcare care nu poate fi condiţionată de nimic.
Poate tocmai această mişcare liberă este baza de pornire a tuturor sentimentelor, gândind că toată generalitatea simţită nu poate exista decât printr-o acţiune a ceva, deoarece un repaos nu poate produce o reacţie, o trăire, astfel că sentimentele oamenilor nu pot provenii decât printr-o acţiune de ordin interior sau exterior.
Vom căuta însuşirile generale, raportându-le la caracteristicile esenţiale independente de noi. Pentru că dacă am spus că sufletul este abstract, trebuie să arăt abstractul ce-l caracterizează.
Să ne imaginăm sufletul ca pe un tablou plin de culori desăvârşit aşezate, dar fără o formă concisă, o imagine nedefinită pe care noi trebuie să o interpretăm. Să spunem că fiecare culoare din acest tablou reprezintă un sentiment, astfel că vom enumera totul încercâd să-i definim particularităţiile.
Dividem sufletul în culori, aflând astfel calităţile acestuia.
Aceste culori devin simple culori, ignorând existenţa sentimentelor pe care le reprezintă. Sufletul devenind o paletă de culori.
Privindu-l astfel, cunoaştem definiţia fiecărei culori în parte şi încercăm să stabilim efectul ei asupra noastră. Clasificându-le în ordinea preferinţei noastre cromatice sau pe intensitatea culorii, obţinem o evaloare a scării noastre valorice şi totodată obţinem o informaţie despre o latură a personalităţii noastre.
O persoană care alege culorile vii înaintea celor închise, este o persoană veselă, optimistă, încrezătoare; o persoană care alege culorile închise, este tristă , pesimistă şi nâncrezătoare.
Aşa cum culorile au o gradare în preferinţele noastre, aşa şi sentimentele sunt preferabile într-o anumită ordine.
Prin această ordonare a culorilor şi a sentimentelor ne individualizăm şi concretizăm imaginea noastră exterioară şi interioară.
Vorbeam despre caracteristicile esenţiale independente de noi, acestea sunt lucrurile exterioare prin care în suflet se produc o serie de sentimente, singurul esenţial al sufletului dependent de noi şi prin care putem trăi unele sentimente, este gândul.
Sufletul este o complexitate de calităţi şi sentimente care se află într-o deplină analogie unele cu altele. Cum de altfel se poate constata foarte uşor prin extinderea unui sentiment în altul. Ca de exemlu trecerea de la sentimentul de iubire în sentimentul geloziei sau urii, sau de la tristeţe la bucurie. Toată această schimbare sentimentală evidenţiază legătura analoagă a trăirilor. Un sentiment produce un alt sentiment, o trăire produce o altă trăire.
Nimic nu se întâmplă necoordonat şi nefiresc, totul are o bază reală de pornire şi un scop în apariţie şi desfăşurare.
Multe nu par evidente, însă sunt oricât de mărunte şi, se divid în mai multe feluri de simţiri şi exprimări.
Privind sufletul asemeni unui tablou abstract, fiecare înţelege din nonsensul lui, ceea ce i se pare a fi convenabil şi inteligibil pentru sine.
Şi cum de multe ori viziunea unui individ este împărtăşită şi de alţii, atunci tabloului i se va da o definire plauzibilă şi acceptată.
Însă cu toate acestea fiecare trebuie să-şi picteze singur tabloul abstract în funcţie de culorile preferate, în ordinea şi combinarea care i se potriveşte.
Am afirmat că putem încerca să definim sufletul prin culori.
Vom gândii că acesta nu este mai mult şi nu exprimă mai mult.
Este pur şi simplu vizibil. Conştiinţa identifică culorile şi prin efectul lor asupra noastră le ierarhizăm. Astfel că eu în tabloul meu aş aşeza înainte de toate culoarea albastră. De ce?
Albastrul îmi reprezintă cerul, libertatea mea de a fi şi de a visa o nemărginire.
Privind albastrul îmi voi simţii dorinţa de a zbura, ceea ce reprezintă o libertate imposibilă, dar la care sper şi mă gândesc că aş putea să o ating într-un fel.
Apoi aş alege culoarea roşie, pentru că îmi place alături de albastru, fiind o culoare aprinsă care îmi transmite ideea de viaţă.
E ca un foc ce-mi aprinde trupul în nevoi şi trăiri vulcanice. Reprezentând pentru imaginea mea dorinţa de descătuşare, de trăiri intense.
Astfel că îmi descopăr prin culori anumite senzaţii şi acestea devin stimulenţii mei interiori.
Considerând că astfel descopăr ceva nou în mine care vine din influenţa culorii asupra mea.
Revin la sentimente fără să mă gândesc la culori. Conştientizez că le simt dar nu ştiu de unde vin şi ce le produce. Spun că vin din suflet, dar nu ştiu ce este acesta. Atunci mă voi gândii ce anume mi-a produs sentimentul. Recurg la proprietăţile exterioare şi analizez vizual, auditiv, senzorial, tactil şi gustativ, prin care dintre aceste etape am trecut pentru a avea un sentiment.
Să spunem de exemplu că nu am mâncat nimic, nu am atins nimic şi nu am mirosit nimic, dar am văzut un apus de soare incredibil şi am auzit foşnetul mării.
Şi sentimentul care m-a străbătut iniţial a fost uimirea, apoi încântarea, emoţia şi bucuria.
Patru sentimente ierarhizate de o singură imagine care le-a produs fără ştiinţa mea.
Nu mi le-am creat singură raţionând că acestea trebuie simţite în acel moment, ci le-am trăit fără un scop anume dar cu o cauză.
Cauza fiind imaginea care a acţionat asupra mea independentă de conştiinţa mea.
Reacţia devine pur organică, însă această reacţie a fost determinată de ceva existent în mine. Nu am simţit durere şi nici vre-un organ care să-mi provoace aceste trăiri, dar conştientizez că au pornit din interiorul meu ca efect dintr-o acţiune exterioară.
În afara exteriorului şi al organicului există ceva mai mult, pe care nu-l pot determina material ca organ sau lucru exterior, dar ştiu că există. Este total independent de acestea, dar acţionează în deplină legătură cu ambele.
Astfel spus nu putem avea un sentiment dacă nu-l trăim organic şi totodată dacă un factor exterior nu acţionează asupra organicului, dar se întâmplă uneori să fim conştienţi că trăim un sentiment care nu provine din exterior, ci din interior. Astfel ca nu numai exteriorul produce sentimente spre interior ci şi interiorul spre interior, sentimente care se nasc din esenţă si nu au definire.
Tot ceea ce defineşte omul spre exterior din suflet sunt numai proprietăţi generale, iar tot ceea ce omul nu poate definii şi înţelege din suflet, sunt proprietăţile esenţiale ale acestuia.
Toate gândurile noastre pornesc din exterior spre interior, astfel se poate spune ca şi sentimentele noastre pornesc din exterior spre interior. În interior fiind doar definite şi trăite, în exterior fiind constatate şi preluate.
Aşa cum se preiau informaţiile, asa interceptăm şi factorii care ne produc sentimente. Iar acestea nu se produc la ordinul raţiunii şi nici la nivelul ei.
Conştienţi de faptul ca trăirea noastră produce mai mult decât putem gândii şi asimila din exterior, chiar dacă avem tendinţa să considerăm toate sentimentele noastre ca fiind produsul unor acţiuni din afară, nu putem să contrazicem nici ideea conform căreia o parte din sentimentele umane se nasc ăn interior şi le reprezentăm exterior printr-o acţiune de orice fel.
Cum am afirmat anterior, sufletul dacă ar fi organic ar fi reprezentat de cel mai sensibil organ din constructul nostru anatomic.
Pentru că numai un organ foarte receptiv şi senzitiv ar avea puterea să dezvolte în noi o asemenea gamă variată de trăiri şi, nu numai variată cât diferenţiată calitativ şi sensibil.
Iar pentru că nu toţi putem trăii sentimentele la aceleaşi nivele, am gândii că acest organ se dezvoltă diferit în fiecare. Astfel spus categorizăm oamenii în fiinţe sensibile, mai puţin sensibile sau insensibile.
Totuşi un organ care se pretinde a fi senzitiv atât de sensibil, încât să poată produce astfel de reacţii interne, nu se poate dezvolta la unii excesiv, iar la aţii deloc.
Atunci ajung să gândesc din nou, că acest suflet este imposibil să nu existe în fiecare, ca o abstractizare a fiecăruia.
Este ceva ce nu are înţeles decât organic datorită reacţilor acestuia la diferiţi stimuli exteriori, dar este o existenţă care nu-şi are explicaţie logică.
Aşa cum nici efectul culorilor asupra noastră nu-l putem explica, pentru că fiecare individ vede într-o culoare altceva decât văd eu.
Cineva poate spune că o culoare îi determină un gust sau un miros, aşa altcineva vede în culoare un obiect sau chiar un sentiment.
Totul depinde de fiecare în parte, aşa cum un tablou abstract este înţeles de fiecare în parte.
Să spunem că eu privind culoarea portocalie, mă gândesc la o portocală şi îi simt gustul, aceasta provocându-mi o reacţie a papilelor gustative şi mi se face poftă de o portocală.
În acest caz putem vorbii de o reacţie fizică creată de raţiune prin imaginea imaginară a portocalei. Însă pofta nu e un sentiment ci o reacţie pur fizică care poartă această definire.
Poate am deviat de la subiectul iniţial prin care am vrut să definesc sufletul, abstractul de la care am pornit. Această trecere prin organic şi material a avut ca scop evidenţierea faptului că sufletul e abstract şi nu-l pot definii altfel.
Dar totuşi abstractizarea a ceva se datorează faptului că acel ceva este conceput ca o generalitate, iar în temeiul lui nu au fost aduse suficiente dovezi de a fi demonstrat şi asta îmi întăreşte convingerea că ce a rămas nedemonstrat asupra sufletului este esenţa, adâncimea pe care nu o vom putea explica niciodată, dar pe care avem norocul să o simţim uneori.
Atunci aş putea venii să gândesc că putem definii sufletul prin absurd, ceea ce înseamnă contrazicerea oricărei logici şi prin metoda reducerii la absurd să demonstrez un adevăr.
Este logic să gândim că nu există suflet atâta timp cât nu avem o formă real palpabilă sau vizibilă, este logic să căutăm un adevar asupra sufletului pentru a avea siguranta că acesta există, este logic să nu ne încredem în vise care până acum nu au putut fi demonstrate, este logic că suntem nişte dobitoci dacă credem că aceasta este logica sufletului.
Este absurd să gândim că nu există suflet dacă acesta nu este un material palpabil!
Logic suntem nişte imbecili şi absurditatea noastră este sufletul, singurul adevar ilogic, dar care există.
Metoda este modul în care cercetez ceva pentru a cunoaşte şi transforma realităţile obiective.
Obiectivitatea sufletului se găseşte în sentimentele care îl fac real în conştiinţa noastră, pentru că dacă nu am fi conştienţi de acestea nu am şti despre suflet că există.
Sufletul este singura realitate obiectivă, dar pe care lumea nu o ia în seama decât din nevoia egoistă de a trăii uneori regeşte.
Descartes spunea că pentru a cunoaşte sentimentele sufletului trebuie să facem distincţie între funcţiile sale şi acelea ale corpului. Astfel că el gândeşte că ceea ce este în suflet “afect”, adică efect, este în corp acţiune.
De aici concluzionez că sentimentele sunt efectele unor acţiuni dependente sau independente de noi. Iar ceea ce înţelegem că aparţine numai de noi, în interirul nostru si, nu aparţine nici unui alt corp, atribuim sufletului.
Virtutea umană nu se afla în corp, ci în suflet.
Sufletul este un construct imaterial ce-şi găseşte locul în materie.
Sufletul nu are definiţie de aceea nimeni nu poate să spună ce este, însă sufletul are simţire şi simţindu-l putem spune ce este.
În vasta sa exprimare şi întindere interioară putem înţelege legătura sufletului cu universul, iar de aici gândim că adâncimea sufletului omenesc este nelimitată completându-se cu adâncimea universului, astfel sufletul devine libertatea omului, libertate pe care nu o găseşte pe lume. Sufletul este elementul care ne leagă de întreg prinrt-o neânţeleasă armonie cu tainele universale.
Sufletul poate fi nedefinirea care are definire prin moartea organicului, atunci când omul devine el însuşi esenţă.
Este singura liberate autentică a omului, dar pe care acesta şi-o îngrădeşte cu bună ştiinţă, contabilizând-o şi disecând-o ca la o oră de anatomie.
Sufletul este martirul imaginaţiei noastre. Poate fi gândit, ca fiind unitatea născută din legătura între forţa universală contopită cu forţa organicului. Numai printr-o astfel de conexiune fantastică, sau interacţiune fizică între forţe cu poli opuşi,cu sarcini diferite, sufletul
şi-ar găsi definiţia ce se vrea a fi un adevăr, contestabil.
Sufletul este o forţă narturală care acţionează asupra organicului pământesc în funcţie de forţa emanată de fiecare organism în parte. Astfel că omul ar putea fi cel mai puternic organism viu al planetei, sau cel mai slab, iar din legătura sa fizică cu universul iau naştere sentimentele.
Aşa că dacă sufletul este o forţă naturală, nu omul cuprinde sufletul în sine, ci sufletul îl cuprinde pe om. Gândind astfel înţeleg ce este de fapt şi omul şi sufletul : natură si forţă universală.
Iar daca sufletul cuprinde omul, s-ar putea ca noi sa existam tocmai din nevoia sufletului de a traii, de a se exprima, si astfel spus sa fim doar simple existente de care acesta se foloseste in exprimarea sa. Ca orice anorganic care are nevoie de materie pentru a fi si-a gasit locul propice in oameni, iar de aici apare proprietatea omului de a avea suflet si dependenta sufletului de om.
Cred că de aceea se spune că sufletul este veşnic, forţa universală nu dispare niciodată, indiferent daca organicul se dezintegreaza.
"...voi cauta sa explic ce e cu sufletul omenesc."Made enigmescu - de DESTIN la: 05/08/2004 00:19:50
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Adresele oferite, #2 singura functionala,#1;#3;#4;nu se pot accesa.

Astept si pareri personale in urmatoare interventie si o precizare necesara fireste la cele afirmate:

enigmescu din "obrocul neincapator si intunecat al mintii":

"cititi, documentati-va si puneti la suflet cele descoperite, nu le ascundeti sub obrocul neincapator si intunecat al mintii,"

Incearca sa intelegi a comunica in mod civilizat,renunta la "indicatii"si calificari gratuite.

Suntem ma repet, prin creatie liberi in gandire fiecare din semenii nostri isi formeaza o educatie,are credinta lui.Intelepciunea si transparenta in comunicare ne poate face mai buni mai iubitori.



Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#19045 (raspuns la: #18946) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Muzica buna... e muzica care - de rational rose la: 18/11/2005 20:54:34
(la: muzica buna-definitie)
Muzica buna... e muzica care este... buna ;-))

Sunt muzician (dar nu traiesc din asta) si am ascultat (si cantat) destula muzica, stiluri foarte diferite, asa ca arunc si eu cateva pareri...

Cred ca 'muzica buna' trebuie sa te inalte sufleteste, sa scoata, sa evidentieze ce e mai bun in om. Satisfactia pe care ti-o creeaza muzica buna este intotdeauna a satisfactie intelectualo-sentimentalo-senzoriala, adica participa intr-o masura mare si creierul, nu numai trupul.

Poti aprecia o muzica si dupa efectele pe care le produce ascultatorilor:

- daca-i face sa urle, sa distruga, sa bea, sa se drogheze - nu e muzica buna;
- daca-i face sa asculte muzica tare, fara sa le pese de vecini, nu e muzica buna (caci toceste bunul-simt); Apropo, nu prea auzi muzica preclasica (de ex) data tare...

Sigur, sunt oameni si oameni, dar exista si caracteristici generale care se vad clar.

Sensibilitatea muzicala se cultiva, e nevoie uneori sa mai iei o pauza. Mie mi se pare ca prea se face abuz de muzica, muzica trebuie savurata.

Muzica buna nu e neaparat complicata, dar totusi imi place ca sa aiba o melodie deosebita, o constructie inteligenta, o armonie frumoasa, sa aud o voce placuta si expresiva.

Muzica se degradeaza pt ca omenirea se degradeaza.
Muzica se adreseaza tot mai mult laturii rele, animalice (asa e vorba, dar cred ca jignesc animalele) a omului. Melodia e simpla, nici nu se mai aude de ritmul monoton ce se repeta hipnotic la nesfarsit la un nivel care-ti sparge timpanele, textul e ori jignitor ori penibil de pueril, limbajul abstract al muzicii e inlocuit de cel "concret" al trupurilor tot mai goale ( de cele mai multe ori goliciunea e singura lor calitate).

Auto-analizandu-ma au constatat ca nu tot ceea ce imi place imi face si bine. Si nu tot ceea ce mi se pare ca exceleaza in performanta, virtuozitate si talent (jazzul de ex) imi face si bine.

Aici intervine sistemul personal de valori, dupa care masori totul.

Muzica reflecta tocmai acest sistem de valori morale.

Spune-mi ce asculti ca sa-ti spun cine esti. Si ce vei deveni.

Mda, dar de fapt, nu! - de tatiku la: 18/08/2006 01:20:24
(la: Muzica Rock!)
Ceea ce a fost inainte de Hristos, ca si muzica de acum, este tot o expresie abstracta a trairilor umane, reprezentate prin sunete. Ele nu induc o stare, ci explica una, asadar muzica nu are calitatea de a colora viata, ci de a o descrie. Si cum poti descrie mai bine o traire, un gand decat prin a-i da o forma artistica?

Am pornit de la faptul ca muzica vest-europeana, adica ceea ce ascultam noi, are ca un punct de plecare religia. Desigur, exista si muzica laica, si cea populara si protomuzica dinainte de Hristos. Insa sunt inrudite de acelasi filon metafizic. E evident! Nu are rost sa te tarai prin istoria muzicii, doar atata insa sa-ti spun, ca ea se regaseste la intretaierea a patru curente culturale, greco-romano-iudeo-crestine, si ca fiecare vine cu bagajul de idei si concepte. Chiar si istoric, muzica e in mare legatura cu filozofia.

In ciuda celor spuse de tine, muzica contine filozofie. Un compozitor genial, dar nu neaparat asa, isi urmeaza gandul filozofic ce-l macina in partitura. Si ei sunt filozofi. A creea o simfonie e o munca intricata, de bijutier, insa bijuteria sa e un amalgam de ganduri si trairi intocmai filozofice. Nu ai cum sa scrii muzica daca nu ai ce spune, nu?
Si apoi te intreb: ce impuls sa-l fi antrenat pe cel care a luat o frunza din copac si a inceput pentru prima data sa scoata sunete din ea, si sa le organizeze? Nu oare trairea sa din acel moment? Oare nu e impulsul artistic o framantare, o nevoie de a iti exprima gandul abstractizat? Muzica oare nu inlocuieste perfect nevoia de alinare, de protectie, de exprimare a sufletului? Asta nu se poate numi metafizica?
Repet: Cred ca toti creatorii sunt filozofi. Numai ca se exprima diferit. Filozofia explica universul, arta il explica frumos. Iar cand asculti muzica, o si gandesti. Altfel ramai la rock sau la manele ( alaturarea e rautacioasa, recunosc).

Tu spui ca titlurile iti induc starea. Doamne! Titlurile sunt doar titluri, adica nu reprezinta nimic, poate doar gandul de baza al unei lucrari, punctul ei de pornire, prima idee a rationamentului.
Confutatis nu poate fi Prometeu! Nu are cum, nu are de ce. E atat de evident ca e vorba despre moarte si despre rugaciune.

Pentru filozofii de meserie Kant e Dumnezeu! Pentru muzicienii de meserie Bach e Dumnezeu, cum probabil pentru profesorii de literatura franceza Proust e Dumnezeu. Sau Dumas, sau Zola...Eu mai cred ceva, dar ia-o ca pe o parere strict personala, nu rade de ea: daca asculti Bach sau Mozart, sau Ceaikovschi prin minte si suflet, nu ai cum sa mai fii ateu.

...revin la rock. Cred ca valoarea nula, dupa parerea mea, a acestei expresii muzicale o da faptul ca nu ma face sa ma gandesc la nimic. Nu am ce analiza tehnic, asta e evident, dar nici metafizic nu-mi spune nimic. NU exista vreo bucata de rock pe care sa o fi ascultat ( putine, asa e, dar am ascultat) sa ma starneasca. In mai toate, mesajul e ca e rau in lume sau ca sufar, sau ca schimb lumea sau ca vreau sa plang...Asa ceva e fie pueril, fals tenebros, imatur sau degeaba. Nimic atragator, totusi, nimic inteligent, nimic inaltator, nimic "filozofic". Chitari. Chitari. Chitari si baterie. Patru patrimi, desenul basului obstinat, versuri rostite in sictir sau tipate.
Vezi? De asta am zis la inceputul conferintei ca muzica proasta ne-a pervertit. Pentru ca, uite, nici nu mai stim sa ascultam cu inima si cu gandul larg deschise! Suntem rupti de transcedental.
#139847 (raspuns la: #139637) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Speedy - de papadie67 la: 18/10/2003 00:52:45
(la: "Sa nu ucizi!")
Celor care se vor ingramadi sa-ti explice pe un ton mieros-superior ca esti roman intolerant de-al nostru, deoarece au cotrobait in prealabil si-au vazut ca scrii din tara, le pun intrebarea mea preferata:
...privindu-va-n oglinda sufletul dupa ce v-ati dezbracat (daca puteti) de poleiala (ra/in)suflata de "studii stiintifice" si de "ce bine ca vine lumina; de- afara), chiar puteti considera ca persoana care v-a omorat/violat copilul este o victima-a-societatii-ce trebuie-sa-aiba-inca-o-sansa"?? Fiind vorba de copilul vostru, dac-aveti?
Acuma sincer, fata de voi insiva: va puteti imagina momentu'-n care aflati vestea si ce reactie ati putea s-aveti?
Considerati-ma intolerant si retardat, dar daca mi se-ntampla, eu il/o-mpusc, inainte sa aiba sansa sa-l omore/violeze si pe-al vostru prunc.

Voila, si mai turnati un paharel, cinstiti meseni cu ganduri bune, nu ca aia raii!
Daca-i rau sa gandesti mereu in alb-negru, fara nuante, e si mai rau sa gandesti mereu numai in nuante; exista cazuri de alb-negru, totusi, merde!
#1581 (raspuns la: #1579) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
about soul... - de enigmescu la: 04/08/2004 05:25:45
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
intrucat nu am acum destul timp la dispozitie sa dezvolt aici un comentariu pe tema adusa in discutie, am sa va dau cateva adrese pe net de unde va puteti documenta cu privire la acestea. din pacate materialul este destul de vast si va necesita multa rabdare din partea celor interesati spre a-l putea parcurge tot si a gasi lucrurile concrete. insa mai tarziu am sa incerc eu sa fac un mini-rezumat si voi cauta sa explic ce e cu sufletul omenesc.
1. http://www.bisericasfstelian.ro/revista/8.html
2. http://www.orthodoxphotos.com/books/LFC/ingeri.shtml
3. http://www.sfaturi-ortodoxe.fx.ro/
4. http://biserica.org/Publicatii/1995/NoVII/02_index.html
dintre acestea cel mai bine pus la punct mi s-a parut a fi al treilea. cititi, documentati-va si puneti la suflet cele descoperite, nu le ascundeti sub obrocul neincapator si intunecat al mintii, fiindca judecata fara simtire e ca trupul fara suflet!!!

just me
alexm - de enigmescu la: 16/08/2004 13:43:57
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
simbolistica
in lumea crestina au circulat, inca din primele decenii, insemne/semne/simboluri care ori erau adoptate ca semne de recunoastere intre sustinatorii noii credinte, ori ca insemne pt. anumite locuri unde se intalneau. pe peretii catacombelor din Italia sunt scrijelite sau pictate o serie intreaga de cruci, pesti, ancore, cuvintele IHTIS sau IHNiKa s.a. eu vreau aici sa ma refer doar la semnele aduse de tine in discutie: soarele si porumbelul.
in Evanghelii se vorbeste destul de des despre "lumina lumii", "Rasaritul Cel de sus", "soarele Cel mai presus de soare", "soarele dreptatii", "Cel Ce ne-a scos pe noi din intunericul si umbra mortii"... in documente f. vechi apare acelasi simbol, uneori adaugat de traducatori pe marginea textelor, alteori de chiar autorii lor. dar toti, fara exceptii, sunt de acord ca acesta este simbolul lui Hristos. insusi "ochiul atotvazator" al lui Dumnezeu (un alt simbol in care un ochi este asezat intr-un triunghi pe marginea caruia sunt niste raze ca de soare) apare ca o expresie a dumnezeirii si a deplinei sfintenii ce iradiaza ca soarele. in nici o alta credinta a pamantului nu se mai gasesc astfel de simboluri, cu atat de interesante si frumoase conotatii.
in ce priveste porumbelul, indeobste se cunoaste faptul ca acesta este un prim simbol crestin. porumbelul apare si la Botezul Domnului, inchipuind astfel pe Duhul Sfant care S-a coborat peste Hristos. in acelasi context, unii crestini care se desavarseau si duceau o viata duhovniceasca de invidiat vedeau uneori, ca in niste vedenii, un porumbel coborand peste cei care se botezau. mai tarziu, lumea occidentala, rupand acest simbol de crestinism (din motive pe care numai ei le stiu...), i-a dat o cu totul alta insemnatate zicand ca e semnul pacii (porumbelul alb). totusi, chiar si asa simbolul a pastrat o oarecare legatura cu crestinismul fiindca Duhul Sfant este aducator de pace si de liniste. ceea ce apare pe unele cruci despre care ai amintit, poate sa fie simbol nu al Duhului, desi mai apare pe alocuri si aceasta interpretare, ci al sufletului omului care se urca usor ca un porumbel la cer. dar de obicei sufletul uman nu este asemanat cu un porumbel, ci cu un corb sau o alta pasare. asta tocmai ca sa nu se faca nici o confuzie intre sufletul omenesc si Duhul Sfant.
in rest, despre simbolistica de care se foloseste ortodoxia, simbolistica la care majoritatea cultelor au renuntat cu timpul punand accent doar pe cuvantul scris al bibliei, despre simbolistica aceasta putem vorbi la nesfarsit. ea incadreaza ortodoxia in niste, sa le zicem, limite ale cunoasterii (nu ale necunoasterii!), deoarece ne este mai usor sa intelegem anumite asa-zise mistere ale ei prin asemanari fizice, dar fara a cadea in pericolul celor care acorda simbolurilor inchinarea cuvenita persoanelor sfinte reprezentate de acestea. asadar este o mare diferenta intre a te inchina lui Hristos rastignit pe cruce, spre ex., si a te inchina lui Hristos fara crucea Sa. crestinii adevarati nu se inchina crucii goale, ci celei pline de jertfa mantuitoare. pt. ca, asa cum zicea cineva, atunci cand palmele Sale s-au intins tintuite pe lemn, intr-un suprem gest de imbratisare a lumii care in majoritate Il ura (vezi spusele talharului de-a stanga), palmele Sale au devenit Tablele Legii.
#19859 (raspuns la: #19721) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Hypatia - de carapiscum la: 02/11/2004 10:58:12
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Ce sa mai zic, vad ca iti face bine gadilatul. :} Ai dreptate in ce priveste deciziile admin-ului, si pt. prima data de cand sunt aici am sa fac front comun in problema pe care ai pus-o. Sincer, si admin-ul stie treaba asta fiindca m-am adresat lui personal pe private, pana acum n-am voit sa dau curs imboldului de a cere sa se faca dreptate si legile sa se aplice nediferentiat tuturor- m-am gandit ca nu mai trebuie turnat gaz pe foc. Insa la fel ca tine am observat aceasta indulgenta si "scaparile" (omenesti dealtfel) nu s-au lasat mult timp asteptate. Si ai cuvantul meu ca as fi trecut cu vederea acest incident daca ar fi fost unul izolat, dar cercetand aproape toate subietele mai vechi si mai noi in care s-a ajuns la ponegrirea intai-statatorilor Bisericii Ortodoxe Romane si concomitent cu asta s-au blocat subiectele referitoare la evrei, se poate trage o simpla concluzie logica: e mai usor sa arunci cu mizerie pe obrazul intregii biserici si, uneori, chiar pe-al unui intreg neam (romanesc), decat sa aduci in discutie problemele istoriei noastre atinsa in atat de multe locuri de evreii romani. Cumva este explicabila aceasta predispozitie, mai nou s-a instituit chiar o zi a holocaustului in Romania (cred ca ai auzit recent), si tare ma tem ca asta e doar inceputul unui lung sir de compromisuri pe care tara noastra va trebui sa le faca- nu mai explic ratiunea pt. care cred cu tarie afirmatiile acestea. De fapt compromisurile au inceput mai demult, cand ne-am ploconit pe la porti straine si-am pupat talpile celor care ne-au vandut placerea de a-si sterge picioarele cu noi. Dar stii ce m-a durut cel mai mult, ca in replica mesajului prin care aduceam la cunostinta admin-ului ce se intampla de fapt pe acest forum, mai-mai ca eram sa fiu luat pe sus. Nu vreau sa creada cineva ca incerc cine stie ce prin acest mesaj, nu caut nod in papura nimanui si cu atat mai putin acestui spatiu in care am placerea deosebita si cinstea de a ma afla alaturi de "ai mei". Sunt putini cei care au mai incercat, tardiv si timid uneori, sa atraga atentia asupra acestor lucruri, dar chiar de-ar fi fost o singura persoana care sa fi cerut sa se ia aminte, admin-ul avea obligatia morala de a-si insusi critica fara suparare si de-a vedea ce se intampla (deci si din pdv al minoritatii)- pt. a-si pastra credibilitatea si nepartinirea in fata utilizatorilor!

Trecand insa peste acestea, ca sa nu ne obosim prea mult cu acest gen de lucruri, sa privim si latura buna a intamplarilor din ultima vreme- te las pe tine sa le cauti...! :} Am ajuns la conluzia ca ce e bun pt. unii, e rau pt. altii, si "vitavercea". Asa ca stradania de-ai aduce pe toti la o unire de cuget si simtiri este o simpla utopie sortita esecului inca din start. Stie fiecare ca "in gustul omului nu poti sa faci KK"- daca lui ii place mancarea afumata, ce ma deranjeaza pe mine? Sau ce-l deranjeaza pe el faptul ca eu mananc la restaurant si el de-abia isi duce zilele cu un codru de paine? Bogatia (in spirit si gandire) nu este garantul fericirii, tot la fel cum saracia (in spirit si gandire) nu este garantul nefericirii. Am intalnit oameni simpli care vorbeau aproape ca niste adolescenti, cu acea neprihanire a inimii, si care nu se cazneau sa gaseasca explicatii logice si sa faca teorii de tot felul pe marginea nu stiu carei teme, insa se vedea pe chipul lor senin cat de multa fericire zacea in ei; si-am vazut oameni culti, cu doctorate si diplome din cele mai cautate, oameni gata sa-ti faca o teorie lunga cat o zi de post pe marginea nu stiu carui subiect, dar care erau atat de crispati si de negurosi si de incruntati fiindca inca nu gasisera toate intelesurile lumii (numai pt. ei) sau fiindca ar fi vrut sa le arate ei tuturor cine sunt si nu puteau, incat mai-mai ca s-ar fi razboit cu toata lumea. Nu degeaba zice Hristos: Dumnezeu a facut de rusine invatatura lumii fiindca a descoperit copiilor si pruncilor cele nepatrunse ale omenirii... De asta si spune "lasati copiii sa vina la Mine", ca nu doar in sens fizic se referea El, ci si la sufletul omenesc vazut ca un copil.

Ar fi f. multe de zis pe marginea acestor lucruri dar cred ca ar trebui sa ma marginesc la atat. Mi-am facut un obicei (prost, zic eu) de a scrie mult, chiar daca si mie mi se pare adesea ca vorbesc dupa dreptate si adevar. Dar ma intreb apoi daca nu cumva acord prea mult timp vorbitului si prea putin pusului in practica...! De asta mi-e si mai mult frica, poate ca va veni ziua judecatii peste mine exact in scaunul asta ergonomic si voi fi intrebat: ce-ai facut pana acum? Pai, sa vezi Doamne, n-am facut mai nimic fiindca n-am avut timp decat de vorba, incercam sa le explic astora de aici cele despre Tine!... Si aici imi vine in minte imaginea aceea apocaliptica: "intrucat nu ati facut unuia din acesti frati ai Mei prea mici, Mie nu Mi-ati facut". NU zice..."intrucat nu ati vorbit unuia din acesti frati ai Mei prea mici, Mie nu Mi-ati vorbit"!!! Te las pe tine sa tragi concluzia aferenta.

P.S. M-am gandit la ce spuneai tu in mesajele tale referitor la conflict. Cred ca toate conflictele au o singura baza de pornire, acelasi sambure: mandria! In momentul in care nu mai conteaza decat sa ne simtim noi bine, cand egoismul se reflecta in tot ce spunem sau facem, cand hotaram sa rupem relatii pe motivul neintelegerii, cand se intampla toate acestea nu mai suntem crestini de nici o culoare. Si in acest caz nu mai putem vorbi despre crestinism purtati de resentimente si dusmanie si invidie, putem vorbi doar ca sa ne aflam in treaba.

Ok, iti doresc sa ai pace.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#27296 (raspuns la: #27149) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru ca... - de sadOne la: 08/11/2004 01:24:59
(la: Oare de ce ne iubim doar jumatatea din fatza?)
Poate pentru ca ochii (oglinda sufletului?) sunt doar in fata, chiar daca nu pentru multi reprezinta o oglinda ci doar o masca "de fum". Poate ca nu putem fi la fel de expresivi "cu spatele", poate ca pentru nu putem zambi cu spatele si nici nu imi pot imagina cum pot fi posomorat "cu spatele".

Pe de alta parte poate dupa ce vezi un spate gingas cu un gat frumos te astepti la o adevarata revelatie "a fetzei" ca de multe ori sa fii complet dezamagit(a). Poate pentru ca ni se pare uneori mult prea ademenitor si inselator pentru a ne putea "increde" in spatele cuiva.
Nu stiu de ce dar bancul cu "Light travels faster than sound, that's why some seem clever when you see them but after they open their mouth..." pare ca se potriveste "like a glove" :)
Mogecri... interesanta intrebare - de Rachel_cheli_01 la: 27/12/2005 15:32:32
(la: autocompasiune)
Cultura noastra si « cafeneaua » vad ca nu face exceptie, desaproba debordementele emotionale de orice fel. Din copilarie invatam sa ne
« infrinam » emotiile, sa le disimulam sau sa le inecam. Pacat !
Emotiile noastre sint oglinda sufletului nostru, ele ne arata cine sintem. Emotiile sint expresia vietii noastre afective, a le recunoaste, a le accepta, a le lasa sa se exprime :de ex. a plinge cind sintem tristi, a striga cind ne este frica, a manifesta minia liberind tensiunile care se acumuleaza in noi va face din noi fiinte echilibrate !
Cind emotiile ne tradeaza – inseamna in general ca nu le acceptam in forul nostru interior.
Ca sa le intelegem, nu putem face altfel decit sa le lasam sa se exprime…
Ca sa fim capabili sa le geram si sa gasind o armonie entre emotiile noastre si reson, este de dorit sa avem maturitatea de a jongla "eul" nostru profund gasindu-i echilibrul si acceptind ca este fragil.
Se spune ca ochii sunt oglind - de mya la: 10/07/2006 20:19:22
(la: Aspect fizic sau trasaturi psihice?)
Se spune ca ochii sunt oglinda sufletului. Numai ca nu intotdeauna poti sa citesti pe cineva privind in ochii lui/ei. Sau la fata lui. Exista oameni cu fete angelice care sunt rai si cruzi.

Infatisarea iti da o prima impresie despre un om (chiar si hainele) insa pana nu-l cunosti nu poti sa stii exact ce-i poate pielea.

Si aici pe forum, din discutii si conversatii poti oarecum sa realizezi care oameni sunt normali si care au ceva probleme (mai mici sau mai mari). Insa pana nu-i cunosti personal pe cei cu care ai avea oarece tangente, nu poti sa-ti faci o parere clara despre ei. Aparentele pot sa insele.
#132570 (raspuns la: #132538) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Oglinda - de Tofan Ana Isabella la: 14/11/2006 12:13:16
(la: FRICA DE OGLINDA)
Si Narcis se uita in oglinda,admirandu-se cat de frumos era....uitandu-te in oglinda poate observi ceva ce nu ti-ar placea,astfel incat multi evita aecst lucru . Ma refer la oglinda sufletului.. S-ar putea sa descoperim cat de mici,egoisti,meschini si superficiali suntem....celorlalti le gasim multe defecte ,cand nici noi nu suntem perfecti.....
mariza reis nunes, DA! - de maan la: 16/10/2007 13:29:36 Modificat la: 16/10/2007 13:30:40
(la: Am facut sex!)
uneori ma deprima, alteori ma amuza.
cel mai des imi convine grozav ca suntem atat de diferiti.
numa' daca as putea sa nu consider o impietate expresia 'pe asta nu mi se scoala' aplicata unei muzici izvorata din suflet si trimisa lumii prin toti porii, cu riscul risipirii definitive.

nu-l pot insa cataloga asa pana la capat.
penca ma uit la mine si recunosc cinstit ca nici mie nu mi se ridica decat parul maciuca, daca ma obligi sa ascult 'vino la mine, mi-e dor de tine, ce bine mirosi dar ma duc cu altul, nu ma vei avea, intoarce-te-napoi'...si consider ca nu am nicio vina.
din perspectiva asta is de acord sa ma considere si el o vaca imensa.

e cinstit asa.
#244464 (raspuns la: #244445) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sure - de modigliani la: 05/11/2008 17:55:00
(la: se poate castiga din arta?)
arta este o mina de aur daca este intrebuintata corespunzator. nu conteaza in ce domeniu al artei iti doresti sa excelezi (muzica cu specializarea vioara, scrieri, desen) important este sa l identifici pe cel mai profitabil, pentru ca evident ai pornit de la singura premisa viabila, arta pentru bani. o simpla analiza de caz imi spune ca scrierea nu ti se potriveste prea bine, nu pentru ca nu te ai pricepe la cuvinte ci mai ales pentru ca tre' sa stai mult timp implintat intr un scaun iar asta poate fi obositor, muzica cu specializarea vioara necesita multa munca in mare parte de rutina si a naibii de solicitanta si plictisitoare, asta insemnind si multi ani pina la atigerea performantei dorita dar si o indepartare de telul propus, pentru ca nu i asa, intre timp te poti hotari sa cistigi bani vanzand biblii, si cuvintul domnului trebuie promovat. deci ramina desenul, un domeniu facil si care prezinta cel putin doua avantaje majore. se vinde foarte bine - este drept ca indeosebi dupa ce mori- daca ti tragi un nume sonor si cu rezontanta gen kandisky sau picasso dar mai ales este domeniul care se preteaza cel mai bine la mascarea nonvalorii prin iluzia originalitatii. nici nu mai vorbesc de faptul ca in doua tuse poti justifica si explica orice, de la agonia sufletului la sugestia eliberarii. trecind evident prin 'persona' lui jung, antropologia culturala a lui levi strauss sau angoasa tehnologica a sec. xx. bafta
baghe - de Knulp_2 la: 14/07/2009 12:03:10
(la: Cu sufletul dezbracat)
nu e rea deloc. Dar deloc.

minusuri:
-expresiile cliseistice, gen: "cufarul inimii", "oglinda sufletului" si altele.
-felul in care folosesti cuvinte "voit literare": "vestmant" etc. in loc de cuvintele pe care le-ai folosi in mod obisnuit.

Plusuri:
-Ironia
-Cursivitatea scrierii
-Chiar spui ceva interesant

Mie mi-ar placea sa mai citesc ceva. Dar sa nu fie poezie.
OM - de Roman Haduch la: 23/02/2013 22:33:59
(la: Extremistii ortodocsi, fata cu LGBT-ul)
secventa in care doi barbati tineri, sau varstnici, (avand expresia unor oameni de succes, fericiti si impliniti) se saruta cu pasiune si isi aplica mangaieri ( in anumite zone ale trupurilor) unul altuia, aceasta imagine asezata pe mintea unor persoane pudice , care nu au mers sa vada filmul ci au "beneficiat" de un spot publicitar, nu reprezinta un atac devastator asupra sufletului omenesc?
secventa in care doua femei superbe tinere, extrem de atragatoare se saruta cu pasiune, pe un stadion plin, si isi aplica mangaieri tandre una alteia , aceasta imagine asezata pe mintea suporterilor ce urmareau intrecerea sportiva pe tv,nu reprezinta un atac devastator asupra sufletului omenesc?
sustinerea unui guvern strain (nu-l numesc) de a milita pentru o Romanie cat mai homosexuala ori lesbiana, nu reprezinta un atac devastator asupra fiintei nationale?
lupta pedofililor pentru legalizarea actelor lor sexuale cu copii ce reprezinta?
Cu respect, iti recomand sa citesti din Biblie, Epistola sf. apostol Pavel catre Romani si vei gasi o descriere a unor practici uzuale, din nefericire, caracteristice oamenilor din mileniul III, care au luat atata amploare incat certifica instalarea globalizarii si pe aspectul.
#642411 (raspuns la: #642164) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii. - de Catalina Bader la: 05/11/2003 04:26:01
(la: Cele mai frumoase poezii)
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Si nu ucid cu mintea tainele ce le intalnesc in calea mea
in flori, in ochi, pe buze ori morminte.
Lumea minunata in care traim trebuie sa o analizam cu ochiul artistului, nu cu ochiul rece al logicii (mintii noastre).
Si chiar daca mintea si logica ne spun altceva sufletul va percepe ce inseamna corola de minuni a lumii.
Sa fie o definitie a infinitului? Si daca da, ce este dincolo de infinit? Mai necuprins decat infinitul?
Putem noi oare sa intelegem infinitul daca ne aruncam un gand asupra a ceea ce inseamna:
in flori - in ochi - pe buze -ori morminte -
Ce este mai frumos decat frumusetea naturii. Unde putem sa intalnim mai multa caldura si mai multa culoare decat in frumusetea florilor.

De ce cresc florile?
pentru ca au radacina in pamant si le lumineaza soarele. Si le hraneste apa.
Un ciclu complet - un cerc sublim si inchis: PAMANT, CER si APA.Intre pamant si cer exista apa. Apa se intoarce in PAMANT si de acolo se reintoarce inspre cer.
Apa este fluidul energetic care ne hraneste si care ne ajuta sa facem conexiunea intre cer si pamant, intre pamant si cer.
Tot apa, conexand cerul cu pamantul ne ajuta sa vedem curcubeul.
Sa fie oare CURCUBEUL COROLA DE MINUNI A LUMII?!

IN OCHI: sa ne privim in ochi cand ne-intalnim. Ochii sunt oglinda sufletului. Simbolul ochilor este curatenia sufleteasca.
Sa ne privim in ochi cand ne vorbim, sa nu mintim. Minciuna nu face parte din darurile cu care ne-a inzestrat Dumnezeu. Cand mintim plecam involuntar ochii. De ce?
Pentru ca sufletul nostru stie intotdeuna cand mintim.

PE BUZE: mimica noastra spune multe.
Buzele sunt oglinda sufletului nostru.
Ati mintit vreodata fara sa va tremure buzele? Ati iubit vreodata fara sa va tremure buzele? V-ati suparat vreodata fara sa va tremure buzele?
V-ati bucurat vreodata fara sa radeti?
Ati plans vreodata fara sa va miscati buzele?
Si chiar daca pe dinafara v-ati pus o masca sufletul vostru stie care este adevarul.

ORI MORMINTE:
Trecand prin viata cu sufletul curat ajungem sa plangem (apa) si sa zambim amar in fata mormantului. MAREA TRECERE va fi mai usoara daca acceptam viata cu sufletul senin, curat.
Si mi-amintesc de altceva: ,Opreste Doamne, ceasornicul cu care ne masuri destramarea '
Ce ruga frumoasa, dar ce importanta are timpul nostru relativ la timpul universal?!

Lumina altora
sugruma vraja nepatrunsului ascuns
in adancimi de intuneric,
dar eu,
Lumina altora sugruma vraja nepatrunsului ascuns in adancimi de intuneric: Sa lasam pe fiecare sa-si traiasca viata si sa o inteleaga . Fiecare are DRUMUL LUI. Ceea ce pentru mine este relevant la nivel de experienta nu este valabil si pentru celalalt: fiecare are nevoie de Propria Experienta. Si fiecare trebuie sa-si gaseasca singur calea spre LUMINA.
Si nu vei putea sa intelegi lumina decat atunci cand esti in intunericul necuprins. In lumina soarelui, lumina in lumina se percepe greu.

Eu, cu lumina mea sporesc a lumii taina - eu sunt LUMINA.Lumina in lumina. Si impreuna cu lumina universala, eu, parte a luminii universale potentez cresterea luminii universale.

si-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micsoreaza, ci tremuratoare
mareste si mai tare taina noptii,
Luna, este lumina din lumina Universala.
Lumina ei este tremuratoare precum o flacara de lumanare deoarece LUNA ne lumineaza primind lumina.
Si lumina din lumina - care este luna, ma ajuta pe mine-trecator vremelnic prin aceasta lume -si care sunt DOAR o luminita, sa sporim
impreuna taina cea mare a intunericului.
Care este aceasta?
Unde este INTUNERIC este si LUMINA.

asa inbogatesc si eu intunecata zare
cu largi fiori de sfant mister
si tot ce-i neinteles
se schimba-n neintelesuri si mai mari
sub ochii mei-
caci eu iubesc
si flori si ochi si buze si morminte
Asa imbogatesc si eu intunecata zare cu largi fiori de sfant mister- Lumina din lumina, ma cufund in intuneric. Mi-e putin frica si ma cutremur de Intunericul din jurul meu. Lumina inca nu pot sa o vad.
Prea necuprins e INTUNERICUL.
Bajbaind in intuneric, tot ce e neinteles se schimba in intelesuri si mai mari. Intunericul te cuprinde si te simti nestiutor si firav. Sufletul tau e curat dar oare, mai reusesti sa vezi LUMINA?
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii - de Catalina Bader la: 07/11/2003 07:18:51
(la: ROMANIA)
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Si nu ucid cu mintea tainele ce le intalnesc in calea mea
in flori, in ochi, pe buze ori morminte.

Lumea minunata in care traim trebuie sa o analizam cu ochiul artistului, nu cu ochiul rece al logicii (mintii noastre).
Si chiar daca mintea si logica ne spun altceva sufletul va percepe ce inseamna corola de minuni a lumii.
Sa fie o definitie a infinitului? Si daca da, ce este dincolo de infinit? Mai necuprins decat infinitul?
Putem noi oare sa intelegem infinitul daca ne aruncam un gand asupra a ceea ce inseamna:
in flori - in ochi - pe buze -ori morminte -
Ce este mai frumos decat frumusetea naturii. Unde putem sa intalnim mai multa caldura si mai multa culoare decat in frumusetea florilor.

De ce cresc florile?
pentru ca au radacina in pamant si le lumineaza soarele. Si le hraneste apa.

Un ciclu complet - un cerc sublim si inchis: PAMANT, CER si APA.
Intre pamant si cer exista apa. Apa se intoarce in PAMANT si de acolo se reintoarce inspre cer.
Apa este fluidul energetic care ne hraneste si care ne ajuta sa facem conexiunea intre cer si pamant, intre pamant si cer.
Tot apa, conexand cerul cu pamantul ne ajuta sa vedem curcubeul.
Sa fie oare CURCUBEUL COROLA DE MINUNI A LUMII?!

IN OCHI: sa ne privim in ochi cand ne-intalnim. Ochii sunt oglinda sufletului. Simbolul ochilor este curatenia sufleteasca.
Sa ne privim in ochi cand ne vorbim, sa nu mintim. Minciuna nu face parte din darurile cu care ne-a inzestrat Dumnezeu. Cand mintim plecam involuntar ochii. De ce?
Pentru ca sufletul nostru stie intotdeuna cand mintim.

PE BUZE: mimica noastra spune multe.
Buzele sunt oglinda sufletului nostru.
Ati mintit vreodata fara sa va tremure buzele? Ati iubit vreodata fara sa va tremure buzele? V-ati suparat vreodata fara sa va tremure buzele?
V-ati bucurat vreodata fara sa radeti?
Ati plans vreodata fara sa va miscati buzele?
Si chiar daca pe dinafara v-ati pus o masca sufletul vostru stie care este adevarul.

ORI MORMINTE:
Trecand prin viata cu sufletul curat ajungem sa plangem (apa) si sa zambim amar in fata mormantului. MAREA TRECERE va fi mai usoara daca acceptam viata cu sufletul senin, curat.
Si mi-amintesc de altceva: ,Opreste Doamne, ceasornicul cu care ne masuri destramarea '
Ce ruga frumoasa, dar ce importanta are timpul nostru relativ la timpul universal?!

Lumina altora
sugruma vraja nepatrunsului ascuns
in adancimi de intuneric,
dar eu,

Lumina altora sugruma vraja nepatrunsului ascuns in adancimi de intuneric: Sa lasam pe fiecare sa-si traiasca viata si sa o inteleaga . Fiecare are DRUMUL LUI. Ceea ce pentru mine este relevant la nivel de experienta nu este valabil si pentru celalalt: fiecare are nevoie de Propria Experienta. Si fiecare trebuie sa-si gaseasca singur calea spre LUMINA.
Si nu vei putea sa intelegi lumina decat atunci cand esti in intunericul necuprins. In lumina soarelui, lumina in lumina se percepe greu.

Eu, cu lumina mea sporesc a lumii taina - eu sunt LUMINA.
Lumina in lumina. Si impreuna cu lumina universala, eu, parte a luminii universale potentez cresterea luminii universale.

si-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micsoreaza, ci tremuratoare
mareste si mai tare taina noptii,

Luna, este lumina din lumina Universala.
Lumina ei este tremuratoare precum o flacara de lumanare deoarece LUNA ne lumineaza primind lumina.
Si lumina din lumina - care este luna, ma ajuta pe mine-trecator vremelnic prin aceasta lume -si care sunt DOAR o luminita, sa sporim
impreuna taina cea mare a intunericului.
Care este aceasta?
Unde este INTUNERIC este si LUMINA.

asa inbogatesc si eu intunecata zare
cu largi fiori de sfant mister
si tot ce-i neinteles
se schimba-n neintelesuri si mai mari
sub ochii mei-
caci eu iubesc
si flori si ochi si buze si morminte

Asa imbogatesc si eu intunecata zare cu largi fiori de sfant mister- Lumina din lumina, ma cufund in intuneric. Mi-e putin frica si ma cutremur de Intunericul din jurul meu. Lumina inca nu pot sa o vad.
Prea necuprins e INTUNERICUL.
Bajbaind in intuneric, tot ce e neinteles se schimba in intelesuri si mai mari.
Intunericul te cuprinde si te simti nestiutor si firav.
Sufletul tau e curat dar oare, mai reusesti sa vezi LUMINA?

Gala Galaction, parintele si omul - de Ingrid la: 18/11/2003 06:40:44
(la: Antisemitism)
Gala Galaction, slujitor in odajdii al Bisericii Ortodoxe Romane:

Veneam adeseori, de la tara la oras, impreuna cu parintii mei, ca sa vedem niste rude. Eram mic; ma apropiam de clasa intaia primara. Intr-o dimineata de vara, sosind de la tara, las pe cei mari in casa, bucurosi de revedere, si ies in curte sa ma plimb. Era o curte fermecatoare: plina cu ierburi nedisciplinate, cu arbori patriarhi si cu unele lucruri vechi, rasturnate si decrepite...

In fata casei, o uluca de stachete despartea curtea aceasta de alta mai mica si mai luminoasa. Observ intaia oara ca, dincolo, la vecini, sunt copii. Ma apropii si prin stachetele rare legam prietesug. Erau doua fetite... Cum va cheama? Matilda si Lia. Matilda era de seama mea; Lia mai mica. Era un eveniment placut. Matilda avea o papusa, Lia un carucior... Erau copii frumosi si blanzi. Ne-am lipit fruntea de uluca si ochi in ochi am stat de vorba, copilareste multumiti de intalnirea noastra. Dar iata ca ma striga cei din casa.

Am alergat sa le spun ca mi-am gasit prieteni. Spre toata mirarea mea, aud atunci: Ce mai prieteni! Acelea sunt fete de ovrei. Sa nu le mai chemi la uluca. Auzi? Sunt ovreice!

Era intaia oara cand ma intalneam in viata mea cu antisemitismul. Rudele mele de la oras ma tineau de rau sa nu ma imprietenesc cu ovreii. Iata prima intepatura veninoasa pe care filoxera antisemita o incearca asupra mladitei sufletului nostru. Sunt copii de ovrei!... Si daca sunt?... Ce sunt ovreii? Asupra mea, unuia, aceasta distinctiune vestejitoare, prinsa la sase ani, a inraurit curios ca o ispita. Ce sunt ovreii, daca trebuie sa ne ferim de ei si de copiii lor? In imprejurarea mea, de Matilda! Era doar un copil atat de dragalas, de bucalat si de trandafiriu!

In clasele primare, am avut coleg un singur ovrei, Goldstain Marcu. Un scolar de seama, premiant totdeauna, si vrednic de toata luarea-aminte. Ma impresiona, la el, indeosebi, un fel de francheta si de avant sufletesc pe care nu-l gaseam decat la un singur alt coleg. Afara de asta, Marcu al meu citia haiduci si la orice incurcatura sau controversa apriga nu ramanea cu mainile in buzunar.

Cu aceste impresiuni despre evrei am ajuns, din coltul meu de provincie, in Capitala Romaniei. Ar trebui poate sa mai adaug ca in podul acelei case, langa care locuiau parintii Matildei, am gasit, mai tarziu, o Biblie scolara, cu icoane. In aceasta carte, am citit o multime de intamplari, de fapte minunate sau vitejesti, o poveste intreaga, cu peripetii zguduitoare, petrecuta intre Dumnezeu si israeliti. Acesti israeliti - am aflat de la dascalul nostru - nu erau altceva decat stramosii evreilor.

Asa ajunge cineva sa se desparta de gloata antisemita si sa creada ca evreii sunt oameni vrednici de toate drepturile, de toate libertatile si de toate binefacerile filantropiei si ale civilizatiei. Cunosc viata, inteleg luptele sociale si economice si stiu de mult ca popoarele nu sunt colonii ingeresti. Antisemitismul popular e o inferioritate si o plaga ca atatea altele de cari este bantuita colectivitatea. Theodor Herzel spune cu dreptate: Popoarele pe langa cari traiesc evreii sunt toate, in general si in parte, cu perdea sau fara perdea antisemite. Poporul de rand n-are nici o pricepere istorica si nici nu poate sa aiba. Vulgul nu-si da seama ca pacatele Evului Mediu se intorc astazi pe capul popoarelor europene. Noi suntem ceea ce ne-au facut altii, inchizandu-ne in Ghetto. In afacerile banesti suntem, fara indoiala, mai tari decat altii, fiindca in Evul Mediu am fost azvarliti si tinuti numai pe maidanul afacerilor". Daca inteleg insa antisemitismul celor multi, nu inteleg antisemitismul celor putini, dedati studiului si cugetarii generoase. Cand problema evreiasca este una din durerile omenirei civilizate, cand antisemitismul e o pornire josnica nascuta din gelozie si din subteranele sufletului omenesc, cum poate un om luminat sa se lase contaminat de antisemitism? Socotesc ca, dimpotriva, orice amic al culturei si al libertatei sufletesti trebuie sa se intereseze cu simpatie de problema evreiasca si de maretul ideal care impinge astazi spre Sion toate inimile evreiesti.

Si cu toate acestea, puntile intre evidenta intelectuala si realitatea existenta sub soare sunt totdeauna rupte! Printre oamenii nostri de carte si de condei gasesti mai multi rau-voitori si antisemiti, decat prieteni dispusi sa priceapa si sa ajute.




Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...