explicatia cuvantului important

Eu nu-s de acord cu "mersi" ca fiind corect. Desi explicatia a fost "e vorba de limba romana" eu enul nu stiu de existenta cuvantului acestuia in vocabularul limbii romane decat de cand a fost importat din limba franceza cu ortografia "merçi". Un cuvant importat de obicei nu isi schimba ortografia. Si in sprijinul acestei idei dau exemplele: hamburger, pizza.

Intr'adevar 'Phad' = 'fad' si'nseamna exact ceea ce tu ai spus
Multumesc pentru explicatia cuvantului 'manele'; ai fost prima care a avut delicatetea sa raspunda intrebarii mele.

Fiecare dintre noi are perioade de deprmimare, de mai lunga sau mai scurta durata.
Am cunoscut in schimb persoane, una care mi-a fost foarte apropiata, care sufera pur si simplu de o deprimare continua. Erau rare momentele cand aceasta persoana nu era depresiva, nefericita, iritata, inchisa in sine, s.a.m.d. Am dus o lupta enorma sa-mi dau seama cum as putea sa-i aduc bucurie, sa fac fa-i revina pofta de viata. Si la doctor... Da, a fost la doctor. Pe langa toate discutiile si sfaturile, a primit niste medicamente care-i faceau mai mult rau decat bine, stare de somnolenta, ameteli, dureri de stomac, tot felul. Si a devenit dependent de ele, avea impresia ca nu poate trai fara ele, ca ele ii dau speranta. Si cu sinuciderea, vai, e ingozitor.
Ce am observat eu - 1) Educatia are un cuvant important de spus in problema asta; 2) Credinta in Dumnezeu e foarte importanta; 3) Ocuparea timpului, sa faca tot timpul ceva sa nu apuce sa se gandeasca... ; 4) Comparatii de genul - uite cate ai tu si altii nu au, uite ce calitati ai tu...; 5) Prietenii, sau prietenia in general...
Persoana despre care vorbesc este tatal meu. A fost, ma rog. Eu ma analizez din timp in timp sa vad in ce masura l-am mostenit, i-am mostenit boala asta. Numai ca e o mare diferenta de caracter, Eu stiu ca trebuie sa imi caut singura bucuriiile, sa imi gestionez viata, sa imi fac placerile, cred in Dumnezeu si stiu ce a pus El in mine, bla-bla-bla...
Dar din puctul de vedere al celor din jur. Multa iubire si intelegere, si sprijin,... Uneori e nevoie sa fie luati dur, tare, sa fie pusi la punct, dar in general cineva trebuie sa se ocupe de organizarea timpului lor, sa ii asculte, sa ii incurajeze, si alte cele.
________________________________________
Take heed when you think you stand, lest you fall.

bineeeeeeeeeee... lasa lasa, ca pui io mana pe tine :))

cuvant: importanta

Sigur nu ce spunem noi astia mari pe aici trebuie sa te influenteze. Dar nici sa faci totul din proprie initiativa nu mi se pare corect. Esti inca la varsta la care cred ca parintii mai au un cuvant important de spus in privinta alegerilor tale. Spre binele tau, evident. Stii, e pur si simplu o chestie de discernamant, pe care ti-l da varsta, experienta, scolile urmate etc. Si asta nu-ti va diminua in niciun fel personalitatea, ci te va ajuta sa ti-o conturezi mai precis. Succes ! :)

alex andra: "Esti inca la varsta la care cred ca parintii mai au un cuvant important de spus in privinta alegerilor tale."
Daca imi aleg pasiunile si interesele de una singura nu inseamna ca nu ma duc la scoala, ca nu invat, ca nu-mi ascult parintii s.a.m.d. Eu am ales singura ce vreau sa fac, e adevarat, fiindca simt ca la asta ma pricep. Bineinteles, am tinut cont si de parerea parintilor. Parintii mei sunt total de acord cu mine.

Ca sa ai o boare de credibilitate, ar trebui sa vii cu explicatia cuvantului "nimic" din afirmatia ca dupa moarte ... Defineste-l si mai stam de vorba.

Un cuvant importat de obicei nu isi schimba ortografia. Si in sprijinul acestei idei dau exemplele: hamburger, pizza.

astea nu-s cuvinte importante decât pentru foale ...uite, bovarism e un cuvânt important. si, dupa cum vezi, s-a schimbat în mod barosan si fara sedila-i zburatoare. de unde trag io concluzia ca-i mai smecher decât merci ...

scuza-ma ce inseamna - gb sau este o prescurtare a unui cuvant importat ?
asta pentru ca am plecat di tara de f.mult .... la mine in Giulesti inca nu era aparuta agentia de import a cuvintelor din alte tarii ....

Poti sa-mi zici doar adina, nu e nevoie sa-mi scrii tot numele, ma simt ca la scoala. :))

Ei, n-as zice chiar "mult inferioara". E o bucatica simpatica, e un text de introducere cu bun simt. Pana la literatura mai avem.

Da...te grabesti? Stai jos, ia o cafelutza, si usor, usor, ai sa mai exersezi, daca ai sa fii deschisa la critici si sugestii poate ai sa si inveti ceva. :)
nota bene! criticile si sugestiile vin uneori in forme foarte dure, se recomanda abordarea cu mintea deschisa si cu zambetul pe buze. :)

Pont: daca vrei sa scrii cu italice sau cu bold sau sa subliniezi ceva...atunci nu trebuie decat sa pui in fata cuvintelor cu pricina urmatoarele semne, fara spatiu intre ele, si fara virgule. Desigur, pe rand, aici doar se exemplifica: < i, b, sau u > si la finalul cuvantului, important, sa nu uiti sa "inchizi" cu < / i, b sau u >.

Adica < i > cuvant < / i > si tot asa. :)))

citez din ceea ce scriai "Dar trebuie sa accepti in tine totul si sa fii brav in orice situatii..". banuiesc ca explicatia ta face parte dintr-o filozofie de viata. Poti sa fii mai explicit in ceea ce priveste "a fi brav"? de ce privesti frica de moarte, sau teama, mai bine spus, ca o lasitate?
este in definitiv teama de necunoscut; A afirma ca este o lasitate, mi se pare un curaj.Si in definitiv, mai important este sa o traiesti bine. Calitate versus cantitate...

A nu se deduce neaparat ca mi-e frica de moarte. Nu spun nici ca nu imi este. Mi-e necunoscuta moartea. Nu stiu daca frica este un cuvant potrivit. N-as vrea sa existe, asta este insa cu totul altceva. Eu n-as numi teama asta lasitate.

N-as putea spune ca as vrea sa traim vesnic, dar sincera sa fiu, mi-ar placea ca procesul de imbatrinire sa fie incetinit, in a ne oferi vreo suta-doua de ani...

Desi de secole bune se incearca a se defini viata; a se explica ce inseamna moarte si ceea ce exista (?) dupa moarte; pana acum n-a reusit nimeni sa gaseasca o teorie universal acceptata a ceea ce exista dupa moarte; s-au creat insa filozofii ale vietii, iar acestea fiind mai usor plauzibile si incercabile..ne sunt la indemnana pentru a le adopta sau nu.

Revin asupra celor scrise de mine :

Cuvintul "fecioara" ar fi traducerea cuvintului ALMA din original (Biblia).
"Alma" insemneaza "domnisoara" , sau "fata". Conditionarea viginitatii nu este amintita."

Tot ceeace am scris aici , e adevarat . Traducerea mea e replica EXACTA a originalului .Care ar putea fi INTENTIA "autorului" , as putea banui . Traducatorul isa , a hotarat sa nu traduca "mot a mot" . Data fiind importanta virginitatii ca semn de puritate fizica si sufleteasca , dupa cum era conceput pe vremuri de mai toti oamenii , s-ar putea crede ca trducatorul si-a asumat o responsabilitate neindreptatita .Eu insa cred ca e foarte posibil ca traducatorul nu era dezinteresat . La urma urmei nu traduci "mot a mot" decat atunci cand nu ai incotro . Nu e cazul aici . Corespondentul cuvantului "ALMA" exista in toate limbile . Dupa mine exista o singura explicatie logica : Traducatorul a intentionat sa ne induca in eroare .

Dar spui mata :
"...in societatea respectiva, o domnisoara (ALMA) care nu era virgina era considerata curva (deci IMORALA), ce motive am avea sa credem ca Dumnezeu ar fi ales o asemenea femeie ca sa fie purtatoarea Fiului sau?... "

Si atunci ce facem cu acest argument ?
Raspunsul meu ar putea supara multi oameni .
Eu nu cred ca Dumnezeu are vreun amestec aici si implicit nu cred ca Iisus a fost Mintuitorul mult asteptat .
In istoria omenirii exista vreo 20 de personajii a caror soarta a fost identica cu cea a lui Iisus . Cel mai vestit este Horus , egipteanul .
Toti astia s-au nascut din fecioare , au murit in mod asemanator cu Iisus si s-au sculat din morti .
Imi pare rau daca lovesc in sentimentele religioase ale vreunui cititor , si in primul rand ale dumitale , Paianjene , dar sincer , asa cred eu .
Sa auzim de bine ,
Muresh .

¨N-are bulan¨
Expresia asta e tipic tiganeasca, si inseamna ca nu are tupeu, nu are initiativa. Adica e mioritic. Iar expresia asta releva una dintre cele mai mari diferente intre tigani si romani. Pentru ca unii au ramas neschimbati in fondul intim cultural, iar ceilalti, ceausizati si timorati de comunism au ramas intr-o vesnica expectativa fatalista si introvertita. Asta ar fi o posibila explicatie a tiganizarii romanilor din unele parti (Banatul spre exemplu) unde oricare tanar se autoincorporeaza in trupe specifice de cartier, si unde cate un tigan mai in varsta e un fel de consilier daca nu chiar lider. E legea naturala a ierarhiei prin forta fizica, un comportament cat se poate de firesc la orice tipologie umana cu carente de educatie.

Un alt aspect, linvistic de data asta, sunt sinonimele cuvantului hot, in dialectele tiganesti. Ca sa ma folosesc de un exemplu paralel, avem cuvantul zapada, sau nea sau omat, care insa in limbile nordice cunoaste peste 10 sinonime uneori, si tot atatea perceptii simbolice.
In lb romana avem talhar, hot, infractor, dar a smangli, a gainari, a smenui, a ciordi etc, sunt cuvinte imprumutate din romanes, iar asta inseamna ca hotia la tigani, departe de fi judecata ca o trasatura infractionala sau negativa, este practicata ca o meserie oarecare, un mod oarecare de a obtine bani.

Vina comunistilor a fost aceea de incerca o uniformizare etnica combinata cu planuri cincinale de crestere demografica. Uniformizarea etnica a presupus nerecunoasterea minoritatilor, si ca sa nu ne legam de tigani ne putem gandi la turcii dobrogeni care au ¨disparut¨ in mai putin de 20 de ani, iar de binefacerile demografiei subventionate cu ajutoare de la stat au beneficiat tiganii, a caror rata de natalitate crescuse in perioada ceausista, cu mult peste cea a romanilor sau ungurilor sau germanicilor.
Copiii aparuti atunci, si intretinuti cu ajutoare sociale sunt adultii de azi care se adapteaza la capitalism, si oricare ar fi perceptia despre el.

Tiganii au acelasi potential genetic ca oricare alta fiinta vie, dar nu au nici o retinere, nici o opreliste si nici un tabu, din conventiile sociale romanesti sau de aiurea. Au doar ¨aurul, blestemu nostru¨. Si sunt liberi atata vreme cat nu au concepte ca patrie, patriotism, natie, teritoriu etc.


In fine, eu am cunoscut si am copilarit cu o gramada de tigani, inca am prieteni printre ei, daca reuseti sa-i accepti si ei te accepta, si eventual iti explica smecherii talharesti care-ti prind bine ca self defence, si, ceea ce cred ca e cel mai important, te invata sa ai bulan, ori asta pe mine ma ajuta inclusiv sa-mi privesc tara, Romania lu´ Avram Iancu si cantata de Furdui, ca pe istoria confuza a trei provincii aproape intoadeauna ocupate, si care limba latina e una de adoptie si nimic mai mult.
Identitatea noastra desi balcanica 100%, e una a fardurilor si a mastilor vest-europene. Ave balcanes!

DESTIN ,

In postarea mea catre Dumneavoastra , facusem un fel de rezumat al postarilor mele anterioare . La urma urmei nu am caderea sa "sustin" nimic despre Tacitus . Doar nu am fost acolo in mod personal .Citez doar ce am citit pe net . Chestiunea principala este , nu daca a existat sau nu Iisus , ci daca era de origine divina . Ca cunoscator al limbii ebraice , specificasem in postarile mele anterioare nepotrivirea dintre originalul in ebraica din VT (Isaia(7:14)) si traducerea gresita , cu intentie , dupa parerea mea (scuze) din NT (Matei (1:23)), referitor la "virginitatea" Mariei . In continuare reproduc fragmente din postarile mele anterioare .
Dar inainte de a face asta voi adauga ceva nou :

Acelasi Isaia(7:14) pe care se bazeaza Matei (1:23) {referitor la "virginitatea" Mariei } , se adreseaza lui Ahab , regele imperiului Iehuda , spunandu-i ca nasterea lui Emanuel (Dumnezeu e cu noi , in traducere) are drept scop de a arata ca Dumnezeu se impotriveste asediului intiat de dusmanii evreilor asupra imperiului Iehuda. Cu alte cuvinte e vorba de un eveniment localizat in timp - regenta lui Ahab . Iisus s-ar fi nascut mult mai tarziu , de aceea proorocirea nu se refera la Iisus .

IN CAZUL ACESTA , MATEI (1:23) GRESESTE NU NUMAI PRIN TRADUCEREA ORIGINALULUI (vezi in continuare) CI SI PRIN LOCALIZAREA LUI IN TIMP .

Fragmente din postari anterioare :

1. Despre nasterea Mantuitorului in Vechiul Testament
#16609, de Muresh la Wed, 23/06/2004 - 10:59

Detin Biblia in traducerea romaneasca precum si originalul in ebraica .
Nasterea Mantuitorului e preconizata in Isaia 7:14 .
"De aceea Domnul insus va va da un semn: Iata fecioara va ramane insarcinata , va naste un fiu , si-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi).
Traducerea in romaneste este exacta cu o exceptie foarte importanta .
Cuvintul "fecioara" ar fi traducerea cuvintului ALMA din original .
"Alma" insemneaza "domnisoara" , sau "fata" . Conditionarea viginitatii nu este amintita .
In Noul Testament , Matei 1:23 scrie:
"Iata , fecioara va fi insarcinata , va naste un fiu , si-i vor pune numele Emanuil" , ... cu trimitere la Isaia 7:14 .
Intre Biblie si Noul Testament nu exista concordanta in aceasta chestiune. Avand in vedere ca Biblia in ebraica este originalul , inteleg ca traducerea este inexacta ."

-------------------------------------------------------

2. Alma pt #18690 de Paianjenul
#18772, de Muresh la Mon, 02/08/2004 - 03:18

... Traducerea mea e replica EXACTA a originalului .Care ar putea fi INTENTIA "autorului" , as putea banui . Traducatorul , insa , a hotarat sa nu traduca "mot a mot" . Data fiind importanta virginitatii ca semn de puritate fizica si sufleteasca , dupa cum era conceput pe vremuri de mai toti oamenii , s-ar putea spune ca traducatorul si-a asumat o responsabilitate neindreptatita .Eu insa cred ca e foarte posibil ca traducatorul nu era dezinteresat . La urma urmei nu traduci "mot a mot" decat atunci cand nu ai incotro . Nu e cazul aici . Corespondentul cuvantului "ALMA" exista in toate limbile . Dupa mine exista o singura explicatie logica : Traducatorul a intentionat sa ne induca in eroare .
......................
In istoria omenirii exista vreo 20 de personajii a caror soarta a fost identica cu cea a lui Iisus . Cel mai vestit este Horus , egipteanul .
Toti astia s-au nascut din fecioare , au murit in mod asemanator cu Iisus si s-au sculat din morti .
-----------------------------------------------
3. Care Tacitus ? - Tacitus taciturnu' ?
#19714, de Muresh la Fri, 13/08/2004 - 12:02

...........

Citesc in

http://www.infidels.org/library/modern/scott_oser/hojfaq.html

un articol scris de un oarecare (sau nu) Scott Oser . Sincer , nu stiu cine este el si in ce masura ne putem baza pe spusele lui .
Si Scott Oser asta spune asa :

"Tacitus and Jesus
In his Annals, Cornelius Tacitus (55-120 CE) writes that Christians
"derived their name and origin from Christ, who, in the reign of Tiberius, had suffered death by the sentence of the procurator Pontius Pilate" (Annals 15.44) ".
Two questions arise concerning this passage:
1. Did Tacitus REALLY write this, or is this a later Christian interpolation?
2. Is this really an independent confirmation of Jesus's story, or is Tacitus just repeating what some Christians told him?

Some scholars believe the passage may be a Christian interpolation into the text.

….there is excellent reason to suppose that Tacitus is merely repeating what Christians said about Jesus, and so can tell us nothing new about Jesus's historicity. "

Toate indoielile astea si , in plus , legendele celor 20 de Mintuitori (cum se inghesuie cu totii sa ne mintuiasca , dom'le) , ma intaresc in convingerea mea ca Iisus nu a existat .
Sorry , indeed ...No harm intended .

--------------------------------

4. Pt. #19721 AlexM
#19723, de Muresh la Fri, 13/08/2004 - 16:19

"cand vorbim de C. Tacitus va rog".

Domnule AlexM , departe de mine gandul sa-l jignesc pe raposatul Tacitus , si asta din doua motive :
1. Nu l-am cunoscut pa raposatul in mod personal ,
2. Raposat fiind , el nu se poate apara si nu e drept sa fie atacat .
In orice caz nimeni nu-l invinovateste de rea credinta . Una din presupunerile Domnului Scott Oser in articolul lui este ca s-ar fi putut ca oameni interesati sa fi introdus in scrierile lui Tacitus pasajul cu pricina despre Iisus .Eu nu-mi iau raspunderea acestei supozitii . Dupa cum am scris , nu stiu FOR SURE care este credibilitatea Domnului Scott Oser chiar daca inclin sa cred ca are dreptate . "
***********

Asta e cam tot ,
Numai bine ,
M

Dom'le, pe ce baza afirmi domnia ta ca profetia lui Isaia se refera la un alt mantuitor decat Iisus Hristos? Ce argumente poti sa aduci pt. asa o "acuzatie" de serioasa? Lasam la o parte faptul ca titlul subiectului era cu totul altul (probabil si intentia autorului)...

Vreau sa-ti spun ca am urmarit cu ceva interes firul discutiilor voastre desi, recunosc, la un moment dat n-am mai avut rabdare sa citesc absolut totul. Din comoditate, probabil, sau mai degraba din cauza faptului ca ati adus TOTI o multime de citate si de alte "dovezi incontestabile" si le-ati cladit de-ati facut un fel de piramida uriasa ce te striveste numai uitandu-te la ea.

Tin sa va spun ca dpdv al ortodoxiei stiinta despre viata si viata in stiinta se combina in mod practic si eficient fara a lasa loc la interpretari sterile. In ortodoxie se pune accentul pe practicarea solutiilor gasite in Scripturi, mai putin pe latura scolastica. De aceea aducerea cu atata dezinvoltura a mesajelor originale biblice in contexte atat de diferite si de serioase mi se pare a fi nu atat o rezolvare a problemelor dezbatute ci o dovada de manipulare a cunostintelor in favoarea sau defavoarea cuiva. Asta imi aduce aminte de vorba celebra a Mantuitorului: "va rataciti nestiind scripturile"; sau: "ochi au avut si n-au vazut, urechi si n-au auzit" (ca tot pomenii de citate...).

mi-am dat seama inca de la inceput ca discutia dintre voi nu va duce decat la slabirea sufletului. de ce? fiindca din cele ce am citit n-am dedus de nicaieri cam care ar fi opinia evrita despre Hristos si urmatorii Lui, asa dupa cum la ceilalti n-am gasit nimic referitor la opinia bisericii! toti vorbesc in nume personal si asta mi se pare a fi un lucru cam pagubos- stiti voi vorba aia: cate bordeiuri, atatea obiceiuri!!! constat, dar nu cu surprindere, inclinatia tuturor de a-si intocmi sisteme filosofico-teologice individuale, separate de credinta din care au iesit dar care se vor grefate pe aceasta. ei bine, asta nu se prea poate. nu putem fi cu fundul in doua luntrii; nu putem fi si la bal si la spital.

ce n-am putut intelege din ultimele tale postari: esti convins ca exista o limita de timp in care proorociile VT (si nu numai) trebuie sa se implineasca? daca DA, cam care ar fi aceasta? daca NU, atunci de unde graba de implinire a lor intr-un timp care sa convina cuiva? sa-ti spun si de ce te intreb. referindu-ma la proorociile despre sfarsitul lumii (continute in Apocalipsa Sf Ioan), se spun acolo lucruri cu anevoie de inteles (de patruns atat cu mintea cat si cu spiritul), lucruri care trebuiesc luate cel mai mult in chip alegoric decat in sens strict (mot-a-mot). Sf. Apostoli asteptau inca din vremea vietii lor sfarsitul lumii. in nadejdea invierii si a vietii vesnice nu mai aveau rabdare sa astepte venirea preconizata, proorocita, dar care intarzia. de aceea ei vorbesc adesea despre evenimentele acestea ca despre unele imediat urmatoare. la fel si ceilalti prooroci. de unde aveau ei sa stie cand se vor implini proorociile lor? pt. ei, ca si pt. niste crestini normali, era mai important continutul mesajelor divine decat timpul cand aveau sa se deruleze faptele respective. dar ca sa fiu mai pe intelesul lumii am sa incerc mai intai sa explic ce e cu proorociile- ca se vorbeste de ele si prea putina lume stie ce sunt.

Descoperirea Dumnezeiasca (ca despre ea este vorba in proorocii) a fost data pt. toti oamenii, sa fie "spre folos si spre binecuvantare" si pt. insusirea Legii. aceasta Descoperire s-a impartasit oamenilor pe doua cai distincte: prima s-a numit Revelatia Naturala; cea de a doua s-a numit R. Supranaturala.

R. Naturala s-a facut pe calea firii. ce intelegem din aceasta? ca firea intreaga pamanteasca ne vorbeste neincetat despre firea lui Dumnezeu, Creatorul ei. ordinea, frumusetea, dreptatea, nobletea, marimea sau micimea unor lucruri, complexitatea sau simplitatea altora, totul ne comunica in permanenta un intreg sistem de valori care ne pot trezi la realitate daca suntem adormiti, sau morti sufleteste. citim la Psalmul 18,1-4;Romani 1,20; apoi Sf. Atanasie: "intreaga faptura, prin ordinea si armonia ei, arata ca din carte si striga pe Stapanul si Facatorul ei. chiar daca unele popoare se inchina la lemne si la pietre, ele stiu ca este Cineva mai mare decat ele"; Voltaire: "universul ma incurca si nu pot gandi macar / ca poate exista ceasul fara un ceasornicar". aceasta descoperire este continua, din primele zile ale omenirii si pana la noi. asa cum primilor oameni li s-a descoperit pe cale naturala goliciunea si pacatul calcarii de porunca, la fel si noua ni se descopera in permanenta lucrurile ce ne leaga sau ne despart de Dumnezeu. depinde de noi daca vedem sau nu.

cea de a doua, R. Supranaturala, este mult mai complexa si necesita ceva pregatire, nu atat mentala cat mai ales spirituala. din ea fac parte proorociile amintite. putem vorbi si in cazul ei de un fel de subdiviziune: directa si indirecta. indirecta: venita oamenilor prin "organele" purtatoare de duh dumnezeiesc. directa: a fost data direct de Dumnezeu unor oameni alesi, oameni fara pata care s-au invrednicit, atat cat a fost cu putinta firii omenesti sa perceapa (ca zice, "nu poate vedea omul fata lui Dumnezeu si sa fie viu"), sa le fie impartasite taine ale viitorului. aici apare o problema, viitorul. nu intentionez sa fac aici o apologie a timpului omenirii. stim ca timpul a fost creat pt. om si nu omul pt. timp. asta fiindca dincolo nu mai percepem timpul in cele trei planuri (trecut, prezent si viitor), ci doar ca un vesnic prezent. toate proorociile vorbesc despre lucruri care se vor intampla intr-un timp mai scurt sau mai lung, in functie de necesitati si de oamenii carora au fost destinate. acuma, cand vorbim despre aceasta Revelatie Supranaturala trebuie sa facem distinctie si in sensul cum se manifesta ea: uneori se manifesta din afara spre interior si reflecta din nou in afara; dar de cele mai multe ori ea se manifesta in chip duhovnicesc, spiritual, si a luat denumirea de Inspiratie/Insuflare Divina. de acest "instrument" s-au folosit toti Apostolii si Proorocii cand au proorocit sau au scris despre lucruri sfinte.

ortodoxia recunoaste 3 mari perioade ale Descoperirii: 1. de la facerea oamenilor pana la darea Legii VT; 2. de la tablele Legii pana la venirea Mantuitorului (aproape 14 secole); 3. ultima, si cea mai importanta, numita si a plinatatii harului si adevarului (Ioan 1,17), incepe odata cu venirea lui Hristos si se incheie cu ultima scriere a NT. superioritatea ultimei fata de primele doua rezida din faptul ca daca inainte oamenii s-au calauzit dupa o Lege data de un Dumnezeu pe care nu L-au putut vedea "fata catre fata", acum ei sunt calauziti de un Dumnezeu care Si-a lasat pe Unicul Fiu sa moara pt. pacatele omenirii "cand noi eram vrajmasi ai crucii", Mantuitor pe care ei L-au vazut dar nu toti L-au cunoscut fiindca firea vesnic suspicioasa si nemultumita nu voia un eliberator spiritual, ci unul politic-social. insusi simulacrul de proces la care a fost supus Fiul Omului din considerente politice si mai putin teologice a fost menit sa distruga nu atat PERSOANA cat mai ales SPIRITUL relativ "nou" pe care il aducea invatatura Sa. de fapt El nu venise sa strice Legea, ci s-o plineasca. da, s-o plineasca, fiindca in persoana Lui s-au plinit "toata legea si proorocii". acuma, desigur ca putem discuta la infinit despre aceasta Persoana care a avut mai degraba o soarta ingrata decat una plina de liniste. "la ai Sai a fost, dar nu L-au primit". de aceea profeteste El: "se va lua imparatia de la voi si se va da neamurilor" (adica paganilor si celor ce au crezut in El). cuvant cutremurator care n-a putut fi suferit de acuzatorii Sai. ei, care mai inainte ramaneau ca stanele de piatra neavand nici un cuvant de indreptatire pt. pacatele lor; ei, care se obisnuisera la uciderea proorocilor si a oamenilor trimisi de Dumnezeu; ei, care spuneau ca Hristos face minuni cu domnul diavolilor (ca ziceau ca are demon); ei, care si-au facut un scop din a nega venirea Fiului Omului la vremea proorocita; ei, care pana si pe Moise, parintele lor, l-au nedreptatit prin spurcaciunile si calcarile de porunca la care s-au dedat impreuna cu popoarele pagane; ei, care stateau prin piete si pe la rascrucile drumurilor si se faceau ca se inchina ca sa le zica lumea "rabbi"; ei, care din Templu facusera o "pestera de talhari" unde comertul luase locul rugaciunii si al ajutorarii celor sarmani; ei, care au zis ca daca nu pot avea "Tara Sfanta" atunci isi vor face tot pamantul o tara a lor... ei singuri si-au cerut osanda de la Dumnezeu: "Ia-L, ia-L; rastigneste-L, rastigneste-L". "sangele Lui sa fie asupra noastra si asupra copiilor nostri"! auziti ce blasfemie, sa pui sangele unui om nevinovat pe capul propriilor copii, a urmasilor si urmasilor tai...! nu e asta o dovada de barbarie mai mare decat orice ucidere? adica sa traga si altii dupa tine ponoasele faptelor tale...

asta e judecata veacului ce vine: sangele care nu spala otraveste!!!!!!! pt. asta si explicatia la cele spuse: fiecare se judeca pe sine insusi, nu crestinii judeca pe evrei, nu musulmanii. de aceea si inteleg de ce evreii nu au nevoie de acest Mantuitor: fiindca daca L-ar accepta ar insemna sa recunoasca uciderea Lui nedreapta iar ei ar fi urmasii acelor ucigasi. cati dintre noi am putea sa recunoastem vina parintilor nostri?! spunea cineva ca daca prin nu stiu ce minune Hristos S-ar fi nascut la romani, atunci ar fi trebuit ori sa se mai nasca o data ori sa nu mai moara fiindca ai nostri nu L-ar fi ucis. se prea poate... cert este ca El a existat ca persoana si a fost crucificat. cine nu crede nici acum si-i invata si pe altii la fel, se pune in randul acelora care L-au tintuit pe cruce pe Unul Fiul lui Dumnezeu facut om dupa chipul si asemanarea noastra. si orice argumente pro sau contra nu vor fi acceptate niciodata decat daca ne mai eliberam din chingile stranse ale mintii. mintea nu judeca precum sufletul.

revenind la problema proorociilor... avand in vedere ce am scris mai sus, e necesar sa intelegem mai intai de la ce premise plecam si pe ce se sprijina intregul nostru edificiu ideologic. imi dau seama ca texte ca acesta de fata nu vor face niciodata pe nimeni sa iubeasca ortodoxia cu tot cu ortodocsii ei, la fel cum imi dau seama si ca nu va schimba mentalitatile cuiva. dealtfel nici insusi Hristos n-a reusit asta atunci, imediat; nici proorocii nu s-au "invrednicit" a-si vedea lucrul lor spiritual "inghitit" de toti. altfel nici n-ar mai fi fost nevoie de proorocii, de minuni, de Descoperirea Dumnezeiasca in general. daca oamenii ar fi fost drept credinciosi n-ar mai fi avut nevoie de acestea toate, nu-i asa? numai ca "trebuie sa ne lamurim precum aurul in foc"!!!!! fara a fi pusi la incercare in credinta noastra n-am avea nici un merit in a dobandi mantuirea.

credem sau nu, cel putin teoretic este posibil un anumit consens in ce priveste problemele aduse in discutie. consensul nu vine prin acceptarea imediata a unor idei, ci prin "rumegarea" lor indelunga si prin experimentarea macar la nivel fizic (palpabil, vazut, auzit...) a trairii in comuniunea sfintilor. in afara corabiei ce luneca pe marea vietii acesteia tulburi, in afara ei nu prea exista sorti de izbavire de la inec. in rest, Dumnezeu cu mila.

just me- enigmescu

Capcanele lui 23 august 1944 (NO RATING!)

[romanian-portal.com], (8/23/2004) »
Ca niciodata in ultimii 15 ani, apropierea acestui 23 august a starnit in discursul public romanesc o revigorare a interesului (uneori a pasiunilor) fata de acest eveniment important al istoriei contemporane. Mai multi factori au condus aici: in primul rand, intentia oficialitatilor, anuntata inca de la mijlocul lui iulie a.c., de a organiza o celebrare substantial mai consistenta decat in toti anii de dupa 1990 (legitimata de implinirea unui numar rotund de ani); apoi, trebuie sa luam in calcul recentele avataruri ale Casei regale romane, ca si ameliorarea spectaculoasa a relatiilor dintre Regele Mihai si actualul presedinte al Romaniei; in fine, cred ca in substratul intregii povesti se afla balanta inca neechilibrata, in memoria noastra comuna, intre nostalgia dupa autoritarismul legitimat "patriotic" al maresalului Ion Antonescu si frustrarile firesti ale celor care stiu ca, o data cu acea zi, a inceput drama comunizarii Romaniei. Istoricii nu pot conduce, prin ei insisi, la rezolvarea definitiva a acestui impas - o data pentru ca istoria este o disciplina in continua rescriere*, apoi pentru ca s-a vazut limpede ca nici macar ei nu au cazut intru-totul de acord asupra interpretarii acestui subiect fierbinte.



Propun aici o analiza succinta a evenimentului de acum 60 de ani, avand convingerea ca orice incercare de clarificare a acestui trecut relativ recent poate conduce la o mai buna intelegere a prezentului nostru.


I. Cum s-a ajuns la 23 august 1944?

Intre 21-24 noiembrie 1940, pe fondul unei Europe prinse de mai bine de un an in conflict, generalul Ion Antonescu (devenit, din 14 septembrie acel an, Conducatorul statului national-legionar roman) facea prima vizita la Berlin, ocazie cu care le prezenta lui Adolf Hitler si ministrului de Externe german Joachim von Ribbentrop viziunea sa asupra situatiei europene si locului Romaniei in acest peisaj. Antonescu si Hitler si-au facut reciproc o buna impresie. Generalul roman, al carui patriotism sincer nu putea masca un mare amatorism intr-ale politicii, si-a expus dorinta de a lupta pentru refacerea granitelor statale, grav afectate de pierderea Basarabiei, Bucovinei de Nord si a unei parti din Transilvania, in chiar vara acelui an. Spre deosebire de Antonescu, Hitler avea o mare abilitate politica: "Istoria nu se va termina in anul 1940" - i-a spus el lui Antonescu, sugerandu-i o speranta. Din acest moment, Romania va intra intr-o dezastruoasa competitie cu Ungaria lui Horthy pentru captarea bunavointei Fuhrer-ului. In chiar aceasta vizita, pe 23 noiembrie, Conducatorul roman semneaza in numele tarii sale aderarea la Pactul Tripartit (alcatuit din Germania, Italia si Japonia si completat de Ungaria cu doua zile mai devreme, pe 21 noiembrie).



Explicatia acestui gest - si a celor care aveau sa urmeze - nu este pasiunea fascista a lui Antonescu, ci convingerea sa ca Hitler va castiga razboiul. Din 1916, politica externa a Romaniei fusese legata de cea a Frantei; dar Franta cazuse, sub loviturile unei armate germane care parea invincibila. Ca militar, Antonescu a avut o intuitie corecta: ca, in ciuda pactului din 23 august 1939, Germania si URSS vor ajunge in conflict. Temator pana la obsesie de sovietici (avea, ca roman, motive, desigur), Antonescu a ales sa mearga pe mana Germaniei.



In cele sapte luni care vor urma, in toate intalnirile si in mesajele schimbate, Antonescu arata disponibilitatea Romaniei de a lupta impotriva bolsevismului. Dar Hitler s-a aratat initial rezervat fata de aceasta oferta. Nedorind sa-i dea un cec in alb liderului roman si aparent deplin increzator de forta sa, el insista pe nevoia de stabilitate a Romaniei, siguranta economica etc. Convins totodata de dorinta de revansa a romanilor, Hitler definitiva la mijlocul lui decembrie 1940 Planul Barbarossa de atacare a Uniunii Sovietice, in care Romania avea rolul sau - chiar fara ca, in acel moment, Antonescu sa stie!



Discutia definitiva intre cei doi a avut lor pe 12 iunie 1941; abia acum Hitler l-a anuntat pe Antonescu de intentia inceperii razboiului in Est (fara a-i spune data exacta!). Antonescu, intarit intre timp in tara prin infrangerea legionarilor (in 21-23 ianuarie), s-a declarat decis sa lupte, in vederea recuperarii teritoriilor romanesti pierdute. De retinut ca, spre deosebire de Primul Razboi Mondial, cand Ionel I.C. Bratianu a negociat intens conditiile iesirii Romaniei din neutralitate, in iunie 1941 Ion Antonescu a acceptat intrarea in conflict fara nici un tratat formal cu Germania, bazandu-se exclusiv pe o intelegere verbala cu Hitler.



Greu de imaginat astazi entuziasmul inceputului campaniei anti-sovietice, dupa 22 iunie 1941. Pentru multi romani, contaminati de optimismul propagandei germane, razboiul pentru Basarabia echivala cu o excursie ceva mai plictisitoare in stepa rusa. Cucerirea Odessei (cu pierderi de peste 90.000 de soldati!), pe 16 octombrie, a intarit aceasta speranta. Aici trebuie spus ca, increzator el insusi, Antonescu a preluat datele esentiale ale politicii germane, inclusiv conceptiile rasiste: dupa ocuparea Transnistriei, intre august 1941 si iulie 1942, cca 110.000 de evrei din Basarabia si Bucovina au fost deportati aici, urmand ca din septembrie 1942 sa fie adusi si evrei din Romania (din cauza cursului razboiului, planul nu s-a aplicat); in acelasi timp, intre iunie si septembrie 1942, cca. 25.000 de tigani nomazi au fost deportati tot acolo.



Iarna 1942-1943 (adica esecul din batalia Stalingradului) si pierderile masive de aici, din Cotul Donului si Stepa Calmuca (cca. 150.000 de oameni) au fost un avertisment sever pentru Antonescu. Din vara acestui an, bombardamentele asupra Ploiestiului si zonei petroliere (incepute inca din iunie 1942) devin o problema curenta. Din acest moment, oficialii romani (fie ministrul de externe Mihai Antonescu, fie reprezentanti ai partidelor politice aflate in "adormire") vor sonda o posibila iesire din razboi, fara succes. In cadrul aliantei antihitleriste, se impusese pregnant ideea ca Romania este o problema a Rusiei - drept urmare, emisarii romani vor fi sfatuiti, insistent, sa trateze cu sovieticii si sa nu mai astepte sprijin separat de la Anglia sau Statele Unite.



Trebuie spus foarte clar ca, in vara anului 1944, aceste negocieri erau practic blocate. Cu exceptia unor schimburi sporadice de conditii la Cairo, URSS urmarea sa traga de timp, pentru a-si continua contra-ofensiva spre Berlin si a cuceri, implicit, Romania.


II. Filmul unei zile incepute in haos si terminata in speranta

Pe 19 august 1944, ofensiva sovietica incepe, in operatiunea Iasi - Chisinau, incercuirea trupelor germano-romane in Nordul Moldovei, indreptandu-se spre aliniamentul Focsani-Ismail. Si aici intervine exagerarea numita linia de aparare Focsani - Namoloasa - Galati. Vazuta ca antepenultima reduta impotriva rusilor (in cazul caderii ei, Antonescu ar fi incercat rezistenta pe crestele Carpatilor si pe Olt), aceasta linie fortificata, in realitate, nu era inca terminata, era prost echipata din punct de vedere tehnic si - ceea ce e mai important - urma sa fie ocupata de soldatii aflati in retragere din Est, ei insisi demoralizati si intr-o stare precara. Cei care estimeaza, pe baza unor date fragmentare, ca aici s-ar fi putut rezista in fata rusilor pana la sase luni se hazardeaza intr-un optimism nejustificat.



In noaptea de 21 spre 22 august 1944, la Palatul Regal din Bucuresti a avut loc o ultima intalnire a complotistilor care initiasera, inca din iunie, consultari in vederea iesirii din alianta cu Germania si, la nevoie, eliminarii lui Ion Antonescu. Au fost prezenti Regele Mihai, Iuliu Maniu (presedintele PNT), Constantin I.C. Bratianu (PNL), Constantin-Titel Petrescu (PSD) si Lucretiu Patrascanu (in numele comunistilor, dar in virtutea bunelor relatii pe care el le avea cu "lumea burgheza"). Cu acest prilej s-a decis ca duminica, 26 august, la ora 13.00, Regele sa-l convoace pe Ion Antonescu la Palat si sa-i ceara fie semnarea armistitiului, fie demisia.



Lucrurile s-au precipitat aproape dramatic in dimineata de 23 august, cand s-a aflat ca maresalul Antonescu urma sa plece pe front. Si astfel s-a profilat determinarea si curajul tanarului Rege Mihai (pe 25 octombrie el urma sa implineasca 23 de ani). Fara sprijinul direct al liderilor politici, dar cu concursul unor inalti ofiteri apropiati Casei Regale, Mihai i-a convocat pentru ora 15, la Palat, pe Ion Antonescu si Mihai Antonescu. Ultimul a fost punctual, iar maresalul, invocand treburi reale, a ajuns in jurul orei 16. Discutia s-a purtat in biroul regal, intre patru persoane: Regele Mihai, generalul Sanatescu (seful Casei Militare regale), maresalul Ion Antonescu si ministrul Mihai Antonescu. Intr-o camera alaturata se aflau generalul Aldea (consilier al Regelui pe probleme militare), maresalul Curtii Ion Mocsony-Starcea, secretarul regal Mircea Ionitiu si Grigore Niculescu-Buzesti, iar in apropiere, pentru a interveni la nevoie, un alt grup de ofiteri de incredere.



Arestarea celor doi Antonescu s-a facut in jurul orei 17, dupa un schimb de replici in care maresalul si-a prezentat obiectiile cu privire la iesirea din razboi, motivand ca astfel ne vom da cu mainile legate rusilor. Odata inchisi cei doi intr-o camera de valori a Palatului, imediat Regele a demarat consultarile pentru alcatuirea guvernului. In jurul orei 18 au ajuns la Palat, convocati, si generalul Constantin Pantazi (ministru de Razboi), generalul Picky Vasiliu (seful Jandarmeriei) si colonelul Elefterescu (seful Politiei). In fata alternativei arestarii, ei au ales colaborarea. Simultan, a fost convocat si seful Serviciului Sigurantei, Eugen Cristescu. Din intuitie sau ca urmare a unor informatii scurse, acesta a banuit despre ce e vorba si, in loc sa vina la Palat, s-a deplasat la locuinta ambasadorului german von Killinger, avertizandu-l.



Primul detaliu ce merita retinut este ca schimbarea s-a produs fara nici o defectiune majora; ofiterii superiori din Bucuresti, informati rand pe rand, au dovedit o mare fidelitate fata de Rege si o lipsa de solidaritate cu Antonescu asupra careia merita meditat. In jurul orei 18.30, Armata romana era deja plasata in noi dispozitive, in vederea unei riposte. Dupa ora 19 au ajuns la Palat ambasadorul Killinger, generalul Gerstenberg (seful Apararii antiaeriene) si generalul Hansen (seful Misiunii militare germane in Romania). Informati cu deferenta, li s-a cerut evacuarea fara lupta a armatei germane din tara. In zilele urmatoare, Killinger avea sa se sinucida - pentru ca, in ciuda informatiilor pe care le primea constant, nu prevazuse actul - iar Gerstenberg a ales, din 24 august, calea represaliilor, desi isi daduse cuvantul de onoare in sens contrar.



In jurul orei 22.10, a fost difuzat, prin Radio, mesajul Regelui catre tara. In acel moment, schema noului guvern - prezidat de generalul Constantin Sanatescu - era, in linii mari, definitivata: cei patru lideri politici amintiti mai sus erau ministri secretari de stat (in plus, Lucretiu Patrascanu - vezi mai jos - primise Justitia), iar restul posturilor erau ocupate de militari. La ora 2 a diminetii de 24 august, Regele, insotit de cativa apropiati, a plecat spre Gorj - via Craiova - la sugestia apropiatilor care se asteptau (si aveau dreptate) ca a doua zi Palatul sa fie bombardat.


III. Consecinte imediate si multe intrebari

Un numar mare de intrebari agita inca analiza acestei zile.



In primul rand, care a fost rolul factorului politic? Singurii lideri care au ajuns la Palat in seara de 23 august au fost, in ordine, Lucretiu Patrascanu (ajuns spre orele 19.30) si Constantin-Titel Petrescu; dupa ora 22, a venit si comunistul Emil Bodnaras, cu intentia ferma de a se interesa de Ion Antonescu. Se poate glosa mult pe seama lipsei liderilor taranist si liberal; cea mai probabila explicatie este aceea ca, desi informati, au preferat expectativa, nu foarte convinsi de reusita actului.



Cum se explica rolul lui Lucretiu Patrascanu? Prezenta sa la Palat si propunerile cu care vine imediat (amnistierea detinutilor politici, desfiintarea lagarelor etc.), precum si dorinta de a fi inclus pe lista guvernamentala intr-o pozitie net privilegiata isi au sursa in stradania lui de a lua un avans in fata celorlalti lideri ai partidului comunist. Patrascanu avea sa nutreasca, pana prin 1947, convingerea ferma ca el ar avea datele intelectuale si meritele istorice si politice pentru a conduce PCR. Aceasta convingere il va duce in inchisoare si apoi la moarte, peste mai putin de 10 ani.



De ce a ajuns Ion Antonescu in mainile comunistilor atat de repede, inca din primele ore ale lui 24 august? Oricat de trist, adevarul este ca numai comunistii (dirijati de Bodnaras) au putut alcatui, in timp scurt, o brigada de soc, capabila sa-l deplaseze intr-un loc sigur si sa-l pazeasca pe maresal. Liberalii si socialistii spusesera inca din 21 august ca nu au oameni pregatiti pentru o asemenea eventualitate, iar Ilie Lazar, seful departamentului Muncitoresc al PNT, care - teoretic - avea oameni, aparent a lipsit in acea zi din Capitala. Antonescu a ajuns astfel in cartierul Vatra Luminoasa si, in nici o saptamana, era deja predat sovieticilor.



Care a fost rolul noului guvern Sanatescu? Atunci, ideea unui guvern militar a parut a fi cea optima. Astazi, se poate medita daca un guvern preponderent politic nu ar fi fost mai eficient in vederea rezistentei la comunizare. Imediat dupa 12 septembrie (data la care era semnata la Moscova Conventia de Armistitiu intre Romania si Aliati), Comisia Aliata de Control (in esenta sovietica) a devenit organul de conducere neoficial al Romaniei, iar presiunile ce au urmat pana la impunerea guvernului pro-comunist Petru Groza din 6 martie 1945 s-au desfasurat in ritm sustinut. Primul rezultat a fost, deloc paradoxal, tocmai lipsa regelui de la sarbatorirea primului an de la eveniment, pe 23 august 1945; atunci, surprins de refuzul lui Groza de a-si prezenta demisia (asa cum Regele Mihai i-o ceruse), suveranul a boicotat, in mod simbolic, aceasta celebrare si incepea astfel "greva regala" ce avea sa dureze pana pe 7 ianuarie 1946.



In fine, a fost 23 august un act de salvare nationala sau o catastrofa? La o analiza lucida, rezulta ca inlaturarea lui Antonescu si ruperea aliantei cu Germania erau, (in acel moment si in acele conditii concrete), singura sansa pentru a putea spera la un statut mai bun al Romaniei postbelice. Nu e cazul sa ne facem complexe: Romania nu a parasit atunci o Germanie democratica, ci un Reich utopic si criminal. E drept, acea zi nu a adus sfarsitul razboiului - dar a adus, oricum, ruperea unei aliante nefaste, pe care Romania nu o alesese de bunavoie, dar care impinsese tara in dezastru si o putea conduce la dezmembrare. Personal, am convingerea ca daca azi Transilvania se afla in granitele Romaniei (URSS ne-a sustinut in acest sens, in 1946-1947, sugerandu-ne astfel sa "uitam" de Basarabia), acest lucru are legatura si cu 23 august 1944.


IV. Ce mai inseamna azi 23 august 1944?

Confiscata de comunisti, ziua de 23 august a purtat de-a lungul deceniilor diverse semnificatii, toate impuse. Ea a devenit zi nationala in 1948, imediat dupa proclamarea frauduloasa a Republicii. Vreme de aproape un deceniu, 23 august a fost descrisa ca zi de eliberare a Romaniei de catre glorioasa Armata Rosie (care, evident, nu fusese implicata in mod direct). La inceputul anilor 60, regimul Gheorghe Gheorghiu-Dej a deplasat treptat atentia spre insurectia antifascista, reducand in paralel apologia armatei sovietice. Succesorul sau, Nicolae Ceausescu, va agrea mai mult o formula complicata, in stare sa legitimeze impletirea dintre istoria inventata a PCR si istoria neamului: Revolutia de Eliberare Sociala si Nationala, Antifascista si Antiimperialista.



Sperantele romanilor din seara de 23 august 1944, ca vor iesi din razboi si ca se vor intoarce la democratia de pana in 1938, au fost abrupt inselate. Practic, ziua arestarii lui Antonescu a fost primul pas pe calea unei sovietizari accelerate. Dar trebuie sa spunem ca nici unul dintre actori nu putea atunci intui ce avea sa urmeze. A-i face pe Regele Mihai sau pe apropiatii sai vinovati de evolutia ulterioara tradeaza fie necunoasterea istoriei, fie rea-credinta.



In fine, care este oare sintagma cea mai potrivita in rememorarea acestui eveniment? Aparent, lovitura de stat este o formula potrivita, din moment ce Ion Antonescu era, in acel moment, Conducatorul statului, iar Regele Mihai nu mai avea decat o mica parte din prerogativele constitutionale regale din 1923. Totusi, in opinia mea, indiferent de statutul oficial (si autorevendicat!) al Maresalului, o lovitura de stat data de un rege in functie este o contradictie in termeni si o imposibilitate logica.



Asadar, cred ca, fara a ne complica inutil in formule pretentioase, dar greu de argumentat, gen insurectie, lovitura de Palat, lovitura de stat s.a.m.d., putem accepta ca la 23 august 1944 a avut loc demiterea fortata a regimului Ion Antonescu, in virtutea unei sperante care - asa cum spuneam - va mai avea nevoie de 45 de ani pana la a prinde contur.


Adrian CIOROIANU

Semnalez cu placere o ultima aparitie dedicata subiectului, din care provin unele dintre detaliile analizei de fata: Ion Solacolu (editor), Tragedia Romaniei 1939 - 1947, Institutul National pentru Memoria Exilului Romanesc & Ed. Pro Historia, Bucuresti, 2004



Stire preluata de pe siteul ZIUA

http://www.ziua.net/

Incerc sa dau aici cateva raspunsuri, am sa incerc sa fiu mai operativ:

pentru DESTIN : chestia cu descalificarea nu se referea la tine ! Nu m-am gandit la tine cand am scris de tendintele clare de descalificare a celuilalt. Sper sa ma crezi. Totusi, ce importanta ar avea vechimea mea in acest forum ? La fel ca importanda diferentei de varsta intre parteneri, nu ? Glumesc.
Chestia cu gastile are o explicatie : Am schimbat cateva mesaje private cu cineva de pe acest forum, acum o vreme. Ei bine, acea persoana mi-a vorbit despre unele grupuri..., intr-un anumit moment. Am sa incalc o regula si am sa dau aici fragment din acel mesaj privat, fara a spune despre cine e vorba. Sigur, fragmentul e extras din context, dar cred ca are relevanta. El vine ca raspuns la intrebarea mea, mai mult in gluma, daca pot fi primit si eu in grup, dupa o mica discutie pe una dintre conferinte. Repet, acest mesaj este venit pe privat.

"m-am suparat, mi-a trecut insa fiindca nu merita
nu eu sunt sefa in gasca, nimeni nu e, daca ei te primesc e alegerea lor, n-ai decat sa-i intrebi pe ei, eu nu-mi permit sa vorbesc in numele lor
subiectul a fost deschis pentru toata lumea si pentru oricui ii face placere sa stea de vorba cu ceilalti"


Va asigur ca textul reprodus e autentic, daca e nevoie spun si despre cine e vorba, dar sper sa nu fie cazul, sa ma credeti.


Cred ca acum se vede clar ca aveam dreptul sa pun problema : "Sau, probabil sunteti organizati in grupuri, in "gasti" (nu vreau sa folosesc un cuvant mai dur), in care eu nu am ce cauta". De altfel, se observa ca am pus intre ghilimele cuvantul gasti, tocmai pentru a evita interpretarea. N-am scapat de asta, din pacate.
Dar, draga DESTIN, chiar si asa, luat comentariul meu, ca atare, fara explicatia data cu gastile... Unde e acuzatia in masa ? In fine...te asigur ca nu sunt slab psihologic.

Acelasi raspuns si pentru ampop. Cu completarea ca nu sunt suparat, doar trist.

pentru alura : nu stiu de ca vezi inversunarea mea si nu o vezi pe a celorlalti ? E corect asa ? alura, subiectul conferintei nu are nici o legatura cu viata mea personala. Sincer ! De altfel, a mai adus cineva vorba despre asta, la alt subiect. Adevarul este urmatorul : sunt casatorit de 15 ani, am un copil de 13 ani, iar intre mine si sotia mea sunt 1,5 ani (eu sunt mai mare). Nu am nimic cu cei intre care exista aceasta diferenta, era numai o provocare, caci cazuri au fost si sunt si acum, in actualitate. De exemplu in lumea televiziunii, a muzicii,...

pentru donquijote : daca poti demonstra ca am generalizat parerea mea initiala si am transformat-o in axioma, iti dau un premiu.

IVANA si, mai ales gigi2005, va multumesc pentru buna-credinta.

donquijote... mare e supararea ta...

Evident ca scoala are un cuvant foarte important de spus, in viata fiecarui om...Desi la noi lucrurile merg prost si in aparenta o scoala nu mai valoreaza mare lucru, nu te poti dispensa de invatat daca vrei sa ai o anumita demnitate si un anumit statut! Si ce daca cei care nu au scoala conduc masini luxoase si ce daca cei care au o cultura generala de invidiat sunt luati in ras?!! in timp oamenii de calitate vor iesi la suprafata si se va vedea adevarata valoare!!

tragand eu oarece foloase nemeritate din introducere, nu voi remarca acele reflexe ale constiintei care m-ar determina sa pun la-ndoiala pragmatismul autorului (nu de tot prozaic, s-a retinut!) si nu voi redacta nici o fraza cu "?" in final, de unde sa reiasa ca n-as fi de acord cu propria-i calificare.

revenind la 'capcane', rasuflu calm: "inc-o data" era o confesiune involuntara pe care nu ma bucur deloc ca ai descoperit-o.
1) "(mai pe romaneste, picasi si mata in ce-ai intins, cu gratie, recunosc, un mesaj doua mai la vale - nu te supara...)

Am retinut cuvantul "gratie"...:-D "

fireste!
desi mi-as fi dorit sa fi retinut "recunosc"?, remarc cu bucurie creditul pe care mi-l acorzi interpretand corect 'flatarea' de care-ti vorbeam si intuind 'capcane' doar acolo unde sunt.
din spirit 'atrofiat' ori intelepciune, peu importe.

2)"Da, am spus "lunatic". Dar: "Razbunarea e un pacat. Dar ce dulce e razbunarea...". Faptul ca ai citit inca odata tot mesajul pentru a ma corecta, nu e o razbunare, dar o mica satisfactie tot e..."

imagineaza-ti ca imparti un bol de cirese cu cineva si ca stii ca TREBUIE sa-i lasi savoarea ultimei cirese, nu din generozitate, ci fiindca asa e frumos ...
eu n-am reusit niciodata sa-mi demonstrez buna-educatie si m-am bazat pe bunul simt al celuilalat.

n-am recitit mesajul tau.
din considerente independente de discutia de fata, orice cuvant cu luna-n prim plan imi ciuleste pentr-o vreme urechea mintii... si-l memorez involuntar.:)

" ...capabila de a (re)cunoaste binecuvantarea eliberarii simturilor - chiar si numai temporar - din chingile lui "acum" si "aici". "

"balanseaza, dar nu fain echilibreaza" zicea un om mult drag mie, meditandu-mi la subiect.

Asta nu inseamna ca pragmaticii sunt niste prosti!
n-am spus niciodata asa ceva.
si nici vorba de saracie n-am adus.

De aceea am spus ca a visa este un privilegiu. Ca este si necesitate, sunt perfect de acord. Ca drumul este sinuos - si cu asta sunt de acord, dar curbele pot fi privite in plan orizontal - asta ar fi poate unghiul de vedere al unui prozaic - dar pot fi privite si tridimesional, iar atunci se prefac in culmi si abisuri. Pretul culmilor este urmatorul abis. Dar cine a fost pe o culme, nu se mai plange de pret...

Multumesc, ca NU ai scris "brambura pe aratura" ci ai folosit metafore si tablouri. Asa am putut sa inteleg mai repede ce ai vrut sa spui...:-). Stii tu: visatorii...:))))

Chiar daca n-am gasit un punct (a) ...
explicatie: senzorii personali imi sugerau/reaza acut ca am monopolizat conferinta cu ...flatarile si ca e semn sa trebuie sa ma retrag, intrucat ma simt jenata de probabilitatea unor mesaje 'subliminale', care sa-mi atraga delicat atentia inspre inelarul interlocutorului.

lipsa lui (a) e drumul firav spre o discutie onesta, pe care interlocutorul (speram) sa-l descopere, si-n ultima instanta sa interpreteze "am stat" in prima lui varianta, oferindu-i in acelasi timp certitudinea ca, de-ar opta pentru a doua, placerea conversatiei n-ar fi avut de suferit.

"Omul ala" incearca sa-ti dea de inteles, ca nu el pierde timp band bere, ci tu ti-l pierzi filmand ganganii.
Dar asta nu e raspunsul la intrebarea (ne)pusa de mine, daca - asa cum reiese - tu n-ai baut berea...;-)
Cat despre faptul ca-i bati pe cartasi la carti: "Norocul incepatorului...".
:))))
am incercat si chiar am baut berea, de prea multe ori, ca sa nu stiu ce incercare zadarnica ar fi reiterarea un gest care n-ar duce decat la delimitarea brusca a faliei ce ne separa.

iata de ce am tot amanat achizitionarea respectivei jucarii, multumindu-ma cu surogate de bucurie ...incercasem pana atunci sa gandesc pragmatic: e, fireste, mai buna o hota noua, decat o alta masinarie de facut poze.
dar, vorba ceea: "chassez le naturel, il reviendra au galop!"

si iar te-nseli: "norocul incepatorului" se-ntampla cand joci prima data.
eu joc "wist" de vreo sapte ani, fara sa cunosc foarte bine regulile (arunc cartile cand mi cere) fara sa-mi bat capul cu scheme logice (sic!) si mai ales fara sa-mi doresc vreodata sa castig.

Cred ca este important sa ne clarificam modul in care ne raportam la Biblie. Nu cred ca Biblia a fost dictata oamenilor cuvant cu cuvant de catre Dumnezeu. Dar asta nu ma impiedica sa cred ca ei au fost niste "unelte" de care Dumnezeu s-a folosit. Si da, cred ca in Biblie exista si contradictii de natura istorica, geografica, astronomica, etc. si ca scriitorii ei nu aveau toate cunostintele pe care le avem noi astazi. Dar nici nu pot trece cu vederea ca, spre exemplu, Isaia, Ieremia, Daniel si altii, descriu in amanunt evenimente/persoane care au loc/apar mult mai tarziu in istorie. De aceea cred ca mesajul Bibliei trece dincolo de aceste aspecte si ca in ea il putem descoperi pe Dumnezeu, asa cum a fost El revelat in Isus Hristos si mantuirea pe care El o aduce pentru noi. Iar in privinta aceasta nu cred ca in Biblie exista contradictii!