comentarii

explicatia proverbului-educatia este abilitatea de a asculta orice lucru fara sa-ti pierzi rabdarea sau increderea in tine-robert forst


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
don - de rac la: 17/10/2005 14:55:47
(la: Nu sexul e miza)
Ai fost putin cam brutal... Da, intr-o anumita masura ai dreptate, dar... n-ai intalnit niciodata o femeie care sa te atraga prin modul ei de a fi, sofisticat, nehotarat, schimbator...., fermecator?
Asta, fara sa-ti zboare gandul la sex. Nu. Pur si simplu... asa, fara explicatie aparent.
Sa nu uitam ca, daca vorbim de persoane serioase in viata, drumul pana la sex e lung, sinuos, plin de... sicane (nu in sensul rau, in sensul de ocolisuri). Cel putin asa am pomenit eu.

Ei, pe acest drum vroiam sa mergem, in care substratul joaca un rol imens. Farmecul interior, tonalitatea si mangaierea vocii, felul in care primesti incredere in tine, in care esti apreciat..., acolo, pe plan infim, calmul miscarilor, toate astea pot fi tot atatea cai de atractie.

Unii le spun... farmece.
#79297 (raspuns la: #79289) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
om - de latu la: 06/11/2005 14:43:55
(la: Exerciţiu de imaginaţie)
= de unde stii ca este LATz; doar din mesajul in ca am tachinat-o pe Honey? Poate este LATU (lunga slaba si zaluda in versiune masculina :) sau LATU' piciorului (ca la fotbal ...da-i cu latu ;)?
... sau forma prescurtata de la "lacatus"
... sau Lica-Anton Theodorescu-Udriste
... sau LaToya Jackson (unde as fi pus U in loc de J, ca sa nu se prinda nimeni...:-)))

Hai scuze LATU-le
Nici un motiv de scuze. "Radem - glumim, dup-aia platim"...:-)))
(Rac: "platim" este aici in sensul figurativ...:-))))

dupa cum am vazut ca incerci sa o "strangi" pe irma
Daca tu ai avut senzatia ca eu o "strang" pe irma, atunci probabil ca am inteles eu gresit partea din postingul ei, cu Inca iti dau tarcoale, te adulmec, incet-incet ma apropii....:-)))

Esti echilibrat, citesti/asculti, te gandesti si apoi aplici
Incerc si eu sa tin pasul...:-))

totusi un patos tot pui la...radacina
Vrei sa zici ca "dracul nu e asa negru"?...:-)))

#85228 (raspuns la: #85181) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
eheheeeeeeeeee - de popix la: 23/11/2005 20:13:58
(la: PRIETENIA-CEL MAI DE PRET LUCRU AL OMULUI)
"asteapta-l(cu rabdare) pe cadavrul dusmanului tau plutind pe apa sambetei..."(traducere mot-a-mot a vechiului proverb oriental).

ooana-aia cu pretentiile chiar n-o inteleg.inzestreaza-te cu rabdare si citeste vechile conferinte, vezi ce comentarii siglate brigitte bardot gasesti pe acolo.

intruder-in sfarsit ne-ai aratat ouale!

bre maan(nu te superi, ha?)-tu cu politetzea stai cam rau. ;)

Continuare Maria versiunea 2 - de Sibipot la: 06/12/2005 16:35:19
(la: sa facem un film!)
Trec anii si sunt neiertatori si haini. Ce n-ar da sa fie iar ca acum douzeci de ani. Si pe Mihai l-ar vrea la fel. Dar ceasul nu poate fi dat inapoi....

Nu stia ce sa mai spuna. Ar fi dorit sa-l certe pentru disparitia fara nici un avertisment. Stia ca totul a fost calculat, pentru ca altfel nu propunea aceasta intalnire. Privi spre Mihai si deodata il vazu ca ceva il macina. Freca fara rost un pahar iar privirea statea tinta pe acel pahar. Ceva in sufletul lui se sbatea, poate ca il chinuia groaznic pentru ca pe chipul lui se citea suferinta. Ce sa mai lungim vorba, el acum cauta modalitatea de a se justifica pentru "fuga " rusinoasa de acum douzeci de ani. Privi la pendula de langa usa de la intrare.
-Peste o ora am sa ies din tura. Maria, cate am sa-ti spun?...
-Si eu , Mihai...
O ora se spune ca nu-i prea mult. Mariei aceasta ora parea sa fie o vesnicie. Tot la cateva secunde privea la pendula si parca acele se oprise, doar pendului se misca ceva mai lent iar ticaitul era inervant de rar si tare. O loveau ca un traznet pe creier.
Masa din colt s-a eliberat. Cei doi au plecat incatusati in imbratisarea lor de parca erau un singur trup. Maria le ura in gand fericire si nimic sa nu-i desparta, ca despartirea este tare grea. O stie pe propia ei piele. Atatia ani a asteptat. De multe ori se intreba daca merita. Mihai o parasise ca un las fara nici o vorba. E drept ca la ultima lor intalnire avea un comportament ciudat. Era trist si putin nervos. Atunci i-a venit ideia propunerii sa se intalneasca peste douzeci de ani. Ce oare ce il facuse, ce resort interior porni aceasta propunere? Maria atunci nu a stiut.
In sfarsit a trecut ora si colegul a luat in primire inventarul cu toata repeziciunea. Mihai imbracat la costum, cu trandafir ros la butoniera, sprijinind-o de mana a invitat-o la masa lor din colt. Abia acum Maria a vazut ca masa din colt avea o placuta:REZERVAT.
S-a asezat pe canapeaua pe colt capitonata cu piele si deoadata s-a simtit ca atunci. N-o mai interesa minic. In sfarsit s-a intalnit cu omul iubit. Au incercat multi dar niciunul nu i-a cucerit inima, ea fiind deja data. E drept asteptarea fost grea si de multe ori se hotarase sa sfarseasca odata si primul care o va cere va fi acceptat. Dar cand venea momentul se razgandea si iar era singura cu gandurile, speranteledar mai ales chinurile ei. Pana la urma era si ea femeie si nu un bot de siga fara suflet. In tranvai un mos o pipaia pe fundulet. Prima isbucnire a fost sa-l plesneasca si sa-l ocarasca. Pentru moment si-ainchiăpuit ca-i Mihai, el o mangaie tandru si in visarea ei se trezi ca ceva placut o moleseste. O senzatie pe care nu a avut-o niciodata si care-i invaluia tot corpul, toata fiinta ei. Utase de tot ce-i in jurul ei, ea plutea in alte sfere, pe alte meleaguri unde nuexista decat fericire si placere. Vatmanul o trezi din visare spunandu-i ca a ajuns la cap de linie. Ea tinea bara in mana iar mosul disparuse. A coborat fara sa stie incotro s-o ia. S-a urcat in primul tranvai care pleca si a coborat la statia Rebreanu.
-Mihai cum ai putut...
Intentia a fost sa-l certe dar intalnindu-i privirea s-a oprit. Acesti ochi cereau iertare si indurare.
-Stiu ca esti suparata pe mine dar cred ca venind azi aici, inseamna ca ai puterea sa ma ierti. Maria sa stii ca nu am fugit de tine. In noaptea despartirii noastre nu am pus geana in geana. As fi vrut sa vin la tine si sa-ti spun adevarul. Dar ceva ma retinea. Nu ca nu as fi avut incredere in tine ci pentru ca vroiam sa te feresc de o suferinta si mai mare, o suferinta aproape mortala.
Mihai ii mangaia mainele peste masa. Ar fi vrut sa o tina in brate, asa ca la ultima lor intalnire.
-Maria, atunci nu de tine fugeam ci de securitate. Planuisem cu un prieten sa plec, mai ales ca imi aranjase ceva la Paris. A doua zi am fugit si dupa multe peripetii am ajuns la Parisul mult visat. Tot timpul ma gandeam daca securitatea stia de legatura noastra si daca nu ai fost cumva arestata. Speram sa nu fie asa. La Paris nu a fost asa cum ma asteptam si dupa circa doua luni, printr-un prieten de nadejde ti-am trimis o scrisoare. Mi-a spus ca adresa nu mai exista ca acea casa era demolata. Nu stiam unde sa te mai caut. Am incercat la liceul tau dar deja dasusesi bacalauratul si nu mai avem cum sa te gasesc. Negasindu-mi mai nimic de lucru am acceptat sa ma inrolez in legiunea straina cu contract pe zece ani. Vai de viata mea prin cate am trecut, mai bine nu-ti povestesc. Dupa ce treburile s-ai schimbat aici m-am intors. Am fost tare fericit sa gasesc acest local in picioare. Ma rugam la Dumnezeu sa nu fie demolat si iaca Dumneze, Dumnezeul nostru al iubitilor, mi-a ascultat ruga si-i aduc multumiri. Am facut tot posibilul sa ma anagajez aici si sa te astept. Iaca acum asteptarea mi-a fost rasplatita. Te am alaturi si pot sa te strang la pieptul meu.
Mihai o cuprinse cu bratul si o stranse la piept cu un usor tremur de emotie. Cat de mult asteptase aceasta clipa ca nici nu mai spera. Mereu o vedea pe Maria cu o droaie de copii in jur si cu un sot bardahanos si cu o moaca de betiv. Acum era alaturi de el si nici nu indraznea s-o intrebe despre viata ei, despre trecerea acestor ani...
-Mihai, hai sa plecam de aici...
-Da iubitra mea, mergem unde vrei tu...
-Hai la tine, ca eu stau intr-un apartament cu parintii. Ai dreptate atunci eram pe mutate. Casa a fost demolata iar asta l-a afectat enorm pe tatal meu care o facuse cu mainele lui si numai el stie cat de greu i-a fost.
-Numai ca eu stau intr-o camaruta cat un chibrit.
-N-are importanta, o masa si doua scaune unde sa taifasuim si sunt deajuns.
Pe drum Mihai a cumparat ceva dea le guri, o sticla de sampanie dar si una de lichior de cacao.
Camaruta era mica undeva pe Carol la ultimul etaj al unui bloc. Abia te puteai misca intre micul pat, masa din colt si chiveta de dupa usa. Mihai a asezat masa punand la mijloc un sfestnic din argint cu doua brate in care a infipt doua lumanari; una alba si una roz. Cat ai clipi din ochi a aranjat un platou cu ceva mezel, branzeturi si rosii, a pus sticlele pe masa si pahare adecvate pentru fiecare bautura in derptul fiecarui tacam.
-Zic sa inchinam in cinstea reantalnirii noastre. Ce doresti?..
-Normal ca sampanie...
Dopul pleca din sticla cu zgomot ce o facu pe Maria sa scoata un usor tipat si sa-si prinda capul intre maini. Apoi se lipi de Mihai care turna in pahare. Lua paharu si-l privi in lumina becului. Bule mici se ridicau incet la suprafata. Atinci isi imagina, o clipa ca acele bule sunt incarcate cu fericire si-i veni sa le soarba pe toate. Sa nu scape niciuna. Duse paharul la gura si bau dintr-o suflare tot continutul de lichid ce o pisca placut in ceru gurii. Dintrodata devni vesela.
-Mihai canta-mi ceva, ce stii tu mai bine, parafraza vechiul cantec.
Mihai isi drese glasul si incepu sa cante abia soptit La casuta cu zorele.
Maria s-a asezat pe scaun invitandu-l sa ia loc pe celalalt scaun.
-Sa gustam ceva, a propus Maria, nestiind ce sa faca mai intai. Mihai printre imbucaturi mai recita cate o poezie sau canta franturi din vechi cantece. Nu le uitase dovada ca le repetase mereu.
Timpul trecea acum cu repeziciune. Afara inceuse sa apuna soarele. In camaruta se facuse zaduf iar Mihai a dat sa deschida fereastra.
-Nu Mihai, nu deschide, ca mie mi-au ingetat picioarele. Mai bine ma urc in pat.
Mai sa fie, sa-i inghete picioarel acum in miez de vara, in luna lui cuptor? Mihai a inteles mesajul.
-Urca daca vrei si fa-te comodă.
-Nu vreu sa sifonez rochia sper ca nu te superi daca o scot.. si incepu sa se dezbrace de rochia, pe care acum Mihai vazu ca-i roz, culoarea lui preferata.
Miaria se urca in pat si ii facu si lui loc.
-Scuze, am sa vin si eu langa tine ca azi am stat numai in picioare si ma doare groajnic mijlocul.
-Vino alaturi iubite...
Lui Mihai intrecu prin cap versurile lui Minlescu:
"Si-asa, tacuti
Ca doua umbre, trintiti pe maldarul de flori
Sa-ncepem slujba-n miez de noapte
si miine s-o sfirsim in zori!"
Maria s-a cuibarit la pieptul lui. Un usor tremur facea sa-i vibreze tot corpul. Mihai o tine strans in brate simtindu-i repiratie calda pe pieptul desgolit, pe care mana catifelata a Mariei il mangaia usor...

Si maine este o zi... poate mai buna!
#93279 (raspuns la: #93203) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
KC - de Pasagerul la: 26/12/2005 16:27:02
(la: Trancaneala Aristocrata "7")
Eu ascult la lucru si in masina, acasa nu mi se permite muzica din asta :))

--------------------------------------------------
All you need is ignorance and confidence and the success is sure.
Mark Twain
maimu - de Lascar Barca la: 12/03/2006 21:24:40
(la: Trancaneala Aristocrata "8")
Asculta-l pe baiatu'!Cultiva-ti feminitatea si increderea in tine.Daca vrei sigur o sa si poti.Incepe cu Daniel:)))Roaga-l sa-ti schimbe nick-ul:))

ps dulceata de visine !Horica,merge cu vodka in draci..:))
#111145 (raspuns la: #111142) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
opinie - de cosmiK la: 11/04/2006 19:38:39
(la: Timiditatea)
Consider ca timiditatea reprezinta o trasatura negativa de caracter care se dobandeste printr-o educatie gresita, pe un anumit fond inascut ce-i drept si care se manifesta prin reactii neadecvate de care suntem constienti si care ne fac sa suferim, in prezenta anumitor persoane care prezinta interes pentru noi.
Timidul este o persoana pasiva, careia ii lipseste curajul si spiritul de initiativa, un om cu o vointa slaba, un spirit analitic care isi traieste indelung amintirile dandu-le in cele mai multe cazuri o nota grava si depresiva, susceptibila si in unele cazuri lipsita de spontaneitate. Neavand incredere in sine este nehotarat si nesigur pe el. Un semn care tradeaza timidatea e si faptul ca timidul e inegal in comportare avand reactii contradictorii si uneori paradoxale. Dar mai ales e o persoana complexata.
Dar timizii au destul de multe calitati: sunt statornici in prietenie si in dragoste, sunt corecti si scrupulosi, dornici de loialitate si echitate, plini de compasiune pentru altii. Sunt exigenti fata de ei insisi si au o calitate indiscutabila: dorinta de autoperfectionare.
Spun toate acestea pentru ca le-am trait inca din adolescenta. Am fost un copil rasfatat la modul exagerat, excesiv protejat de familie, nelasat sa-mi asum anumite responsabilitati ori sa frecventez colegii de aceeasi varsta. Am fost crescut sub un "clopot de sticla", ferit de intemperiile din afara. Am fost un adolescent timid , iar acum am devenit un adult timid.
Mi-e foarte greu sa maschez timiditatea deoarece a devenit generalizata.
Dar din punctul meu de vedere timiditatea poate fi combatuta prin educarea anumitor trasaturi pozitive de caracter si prin eliminarea a cat mai multor trasaturi negative.
Prezentand caracteristicile timidului cred ca am reusit sa iti dau de inteles care ar fi metodele de combatere a trasaturilor negative si metodele de cultivare a unor calitati de vointa si caracter.
Cred ca ar fi bine daca ai avea puterea de a te cunoste intr-o lumina reala, adica sa inveti sa afli care iti sunt limitele si cum sa previi ori sa diminuezi crizele de intimidare.
Autocunoasterea te va ajuta sa ajungi la autoeducatie adica la autoterapie.
Dar si familia si prietenii trebuie integrati in acest proces. Ar fi indicat ca acestia sa incerce sa te ajute sa renunti la autoanaliza excesiva si sa incerce sa te obisnuiasca a actiona prompt. Aici e foarte importanta comunicarea.
La mine e mai greu pentru ca eu m-am obisnuit sa ma inchid in mine insumi si mi-e din ce in ce mai greu sa comunic ceea ce simt sau vreau.
Dar poate la tine va fi mai usor pentru ca din cate imi dau seama nu esti la o varsta prea inaintata si poate nici nu prezinti simptomele unei timidati generalizate.
Iti recomand o carte care sper ca te va ajuta sa intelegi mai bine timiditatea si mecanismele ei. Nu stiu daca se mai gaseste in librarii dar poate o gasesti in biblioteci. Se numeste "Copii timizi". Autorul este Mihai Ghiviriga. Pe mine aceasta carte m-a ajutat foarte mult.
Cartea incepe cu un motto preluat din "Hamlet" de Shakespeare care pe mine m-a ghidat in ultimii ani "Mai presus de orice este sa ai incredere in tine".
Opinie - de cosmiK la: 06/05/2006 14:58:19
(la: Sa nu pui nimic la suflet)
Eu cred ca atat cat traim ne putem modela caracterul si firea prin auto-educatie si prin observarea fina si atenta a semenilor nostri si a naturii. De multe ori natura poate fi un profesor excelent, ca de altfel si cartile daca stim sa le patrudem mesajul, "cifrat uneori".
Imi amintesc ca in adolescenta am fost fascinata de poezia "Daca" a lui Kipling, care contine un mare sambure de adevar. Un OM ar trebui sa ajunga cu timpul, pe masura ce trece prin anumite experiente, sa poata valorifica la maximum cele " 60 de secunde parcurse".
Eu sunt de parere ca prin introspectie si autoanaliza minutiasa poti dobandi "incredere in tine cand toti se indoiesc de puterile tale" ori "poti sili inima, nervii si tendoanele sa te serveasca mult dupa ce s-au consumat", continuand sa traiesti frumos, chiar daca numai vointa e singurul motor care te pune in miscare ori te determina sa actionezi.
Am deschis mai demult o conferita cu titlul "Despre arta de a fi si despre succes", care nu a a avut prea mare trecere, dar asta e...Vroiam doar sa spun ca dupa mine Arta de a Fi presupune si exercitarea unui autocontrol, care sa iti cenzureze anumite porniri navalnice. Nimeni nu spune ca nu e bine sa te descarci sau sa iti exprimi nemultumirile fata de anumite aspecte ale vietii dar poate ar fi mai bine sa o faci in singuratate sau scriind, decat descarcandu-te pe semenii tai, care isi au si ei sensibilitatile lor.
Eu incerc pe cat imi sta in puteri ca atunci cand vorbesc sa-mi autocenzurez gesturile care pot impovara dialogul sau ma pot transforma intr-o partenera de discutii insuportabila, sa nu-mi exprim parerile in sentinte categorice ori definitive, sa nu contrazic cu madrie, orgoliu sau violenta partenerul de dialog care are opinii contrare gandurilor mele si sa-mi stapanesc nervii urmand un alt indemn al lui Kipling " Invata de la piatra cum trebuie sa spui;/ Invata de la vantul ce-adie prin poteci/ Cum trebuie prin lume de linistit sa treci/ Invata de la toate ca tote-ti sunt surori/Cum treci frumos prin vita, cum poti frumos sa mori!/ Invata de la vierme ca nimeni nu-i uitat,/ Invata de la nufar sa fii mereu curat./Invata de la flacari ce-avem de ars in noi/ Invata de la ape sa nu dai inapoi,/ Invata de la umbra sa fii smerit ca ea/ Invata de la stanca sa-nduri furtuna grea". Si uite cum natura si cartile pot deveni instructori autentici.
Ar mai fi cate ceva de spus, dar ma opresc aici, pentru ca am obosit de atat scris :).
Tamora - de aalmaa la: 20/06/2006 06:58:54
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Frumoasa exprimare, e cam in acord ce cred eu, doar ca incerc sa o gasesc o explicatie cat de cat rationala la ceea ce se cheama religie.
Deci crezi in influenta planetelor? E interesant cum luna creeaza fluxurile si refluxurile.. si cum ne afecteaza pe noi, oamenii, care suntem alcatuiti din 90% apa (sper din toata inima sa nu gresesc :D). Stii, s-a facut un studiu, un cercetator japonez a lipit etichete care exprimau tot felul de ganduri pe niste sticle cu apa si le-a lasat acolo pentru o noapte. Dimineata, moleculele de apa luasera diferite forme -de exemplu pe sticla a carei eticheta exprima multumirea, moleculele aveau forma de stelute. Imagineaza-ti ce pot face simple ganduri asupra unui om... cam ca si rugaciunile.. sa zicem budiste :)... avem si noi puteri supranaturale? suntem si noi zei?... daca ai incredere in tine, as putea spune ca ai credinta in Dumnezeu. Si paradoxal.. e o idee crestina! Inteligent omul care a scris Biblia, serios, a acoperit cam toate lacunele in felul lui! Dar pana la urma nu conteaza in ce credem, atata timp cat respectam libertatea celuilalt, nu?
#128870 (raspuns la: #128722) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
adryana - de utilizatoru la: 10/08/2006 19:50:56
(la: PUNK)
ai ascultat si alte trupe punk in afara de cele pomenite de tine...trupe care intradevar canta/cantau punk?

tot vad prin mesaje nume precum placebo sau the cure..ce treaba au ei cu punk-ul? incercati si ascultati rancid, ramones, buzzcocks, the clash, ascultati misfits(trupa care exista din 77 dar putini "punkeri" din romania au auzit de ea, au influentat multe trupe de punk si rock/metal printre care si metalica)...ascultati dead kennedys...la naiba ascultati nofx, mai lasati-o moarta cu trupele din mainstream ca green day sau simple plan. daca vreti sa ascultati pop-punk ascultati billy idol macar.

oi!
#138427 (raspuns la: #137161) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
#150607, de isolda - de om la: 10/10/2006 20:50:10
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
"VREAU SI EU LA UN CLARVAZATOR BUN! Va roooooog......" = parca spuneai ca ai luat plasa cu o vrajitoare, acum vrei plase si cu clarvazatorul (de cele mai multe ori este unul si acelasi ;))
Si ce vrei sa-ti spuna? Ca totul este roz, iar tu o sa-l crezi si o sa ai timp sa scrii pe conferinta "Arta de a sta cu cracii in sus" in timpul liber ? !?!?! ;))
Mai bine ai avea incredere in tine, credinta ca totul o sa fie bine si putere sa te rupi de rutina/sau de ce iti face tie rau! Imi cer scuze ca (poate) sunt direct, dar stiu un proverb: "Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si-n traista"!

Cine are bani de dat sa faca un experiment: sa angajeze un "clarvazator" si in paralel un psiholog carora sa le expuna aceeasi cauza, apoi sa fie atent(a) la forma lor de exprimare. As paria ca vor folosi foarte mult conditionalul, ar fi evazivi si s-ar axa pe ruperea rutinei voastre (ex: incearca sa faci mai nou asta si apoi sa-mi spui cum a iesit ;))
#150641 (raspuns la: #150607) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ai dreptate. "Să zicem c - de rational rose la: 25/11/2006 10:36:19
(la: Eseu despre libertate...sau cam asa ceva)
Ai dreptate.

"Să zicem că nu-i nici un Dumnezeu şi nici un fel de iad şi rai, nu este păcatul, deci nu este rău şi bine."

Daca nu suntem ancorati de niste repere morale, suntem la cheremul multiplelor influente si manipulari din lumea in care traim. In timp ce avem iluzia ca suntem "liberi", suntem sclavii viciilor, poftelor, reclamelor etc. Ne e frica ca regulile "binelui" sa nu ne ia din libertate, dar nu ne dam seama ca am ajuns robi ai raului.

Asta se vede cel mai acut la adolescentii 'rebeli' care vor sa para unici si non-conformisti, dar se imbraca toti cam la fel, se tund la fel, folosesc aceleasi clisee de limbaj, asculta aceeasi muzica etc

De cele mai multe ori pofta nu tine cont de suferinta pe care o provoaca. Betivi care cad in sant, isi distrug familia, fumatori care fac cancer si tot nu se lasa de fumat (am cunoscut unul personal) etc Exemple sunt destule. Orientarea numai dupa simturi duce pana la urma la autodistrugere.
anisia - de cher la: 19/07/2007 21:23:15
(la: Obligativitatea si simtul raspunderii)
1. Pe cat posibil mi-am vazut de viata mea, bineinteles, dar nu am mai avut independenta de pana atunci, "aveam o obligatie."
2. Fara discutie, nu este vorba doar de simtul datoriei, si poate nici de dragoste, e o amestecatura din toate, inclusiv o obligatie morala care vine din educatie. Daca te porti altfel decat esti educat ai impresia ca pierzi respectul de sine. Cantarirea asta este foarte complicata, greutatile care se pun in balanta sunt intr-un fel "personale". Nu poti generaliza raspunsul.
La fel ca tine: zic si eu . . .
#217239 (raspuns la: #217164) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
14 incet apare......el e oare? - de cosmacpan la: 26/07/2007 23:40:50
(la: de ce furi ma?)
“Unde ma aflu? Intrebarea rasuna in pustiu cu toate ca stiam ca nu are cine sa imi dea raspuns. In fata ochilor mirati, au inceput sa apara imagini peste imagini ce se schimbau cu repeziciune ca intr-un caleidoscop. Multe, ca sa nu spun ca toate, imi pareau cunoscute, dar nu stiam de unde sa le iau. Din pete de intuneric au inceput sa se teasa chipuri cunoscute, dar culmea toate erau personaje din povestile copilariei: Iepurasul coconasul, Veverita strengarita, Turtita – nfumurata si ridichea cea umflata, Scufita cea rosioara cu cosul la subtioara, chiar si fata mosului si punga cocosului, zgripturoaice, vrajitoare, copile si ursitoare, Feti – Frumosi cu stea in frunte, voinici cu plete carunte, nuieluse fermecate si covoare minunate. Cai focosi si iuti ca vantul, ce cuprind in zbor Pamantul, flori, Maiastre, pitigoi, care-au fost si pe la voi, Cosanzene, pricolici, zmei mai mari si zmei mai mici, lighioane si jivine ce-au trecut si pe la tine si tot felul de palate, batute cu nestemate, si pescari si pestisori, si casute, si feciori, si-mparati, si printi si zei, croitorasi sau derbedei, pacalici si pacaliti, lupi si capre si pitici, toti si toate se-adunau si cu drag ma-nconjurau.
- Hei dar unde am nimerit? Unde oare am ratacit?
- Esti in lumea de poveste, care-a fost dar nu mai este.
- Cum, chiar am ajuns aici? Printre zmei, printi si pitici? Jack, batrana, unde sunt? Ei pe unde-au ratacit? Ce-i cu ei? Ce au patit?
- Chiar iti pasa ce-au patit? Unde-s, unde-au ratacit? Esti aici si esti cu noi!
- Sunt destul de fericita, fericita si uimita. E un vis ce nu-l credeam. O lume ce-o cautam. Dar…..ceva tot nu e in regula……altcineva trebuia sa ajunga la voi….vedeti…..Jack avea cu adevarat nevoie de voi….va cauta cu disperare…
- Daca ne-ar fi cautat dupa cum spui, ne-ar fi gasit……poate ca a gasit altceva, poate ca el cauta altceva…..daca…..daca ne cauta, de ce nu este aici cu tine?
- Nu stiu. Poate drumu-a ratacit. Poate poarta n-a gasit….
- Sau poate ca altceva si-a dorit?
- Unde sunt am inteles, dar de ce? Si cu ce rost?
- Cineva intr-o poveste spune ca “gasim doar ceea ce cautam cu toata inima”.
- Si eu am gasit lumea de poveste? Merit eu?
- Ai gasit o lume, niste prieteni, poate viitorul.
- Viitorul? Stiu ca munca mea imi va face viitorul. Stiu ce fac si imi place ceea ce fac.
- Oare? Stii prea bine ca daca intri in viata cu o idee neclara despre ceea ce vrei sa faci in viitor, poti fi sigur ca nu va exista nici o intamplare fericita care sa aranjeze totul in locul tau. Nimeni nu va gasi fericirea in locul tau. Daca vrei sa o ai, trebuie sa muncesti pentru ea.
- Da, da, asa e. Dar eu am munca mea, pacientii mei…..pentru ei fac totul….
- Dar esti fericita?
- Atata timp cat nu-mi lipseste nimic important pentru viata, pot spune ca sunt.
- Chiar asa? Fericirea este data doar de ceea ce mananci sau de locul unde iti pui capul pentru o noapte? Nu-i prea putin?
- Nu si cand vezi chipul copiilor carora pot sa le alin putin din durerea lor. Oare ati uitat ce-i aia fericire? Credeti ca-n viata este ca-n poveste?
- De ce nu, Julie?
- Pentru ca povestile-s povesti, dar viata este viata. Cu dureri si cu….bucurii…
- Noi credem ca viata copiaza povestile, caci altfel toate povestile s-ar termina rau si nici un om nu ar mai fi fericit.
- Voi chiar nu vedeti ca lumea voastra este pe cale de disparitie, ca moare incet, ca lumea dinozaurilor dintr-un film pe care l-am vazut.
- Si aceea nu-i tot o poveste?
- E tot o poveste, dar ma doare ca in cativa ani, nici un copil, nici un om, nimeni nu-si va mai aduce aminte de voi.
- Asta daca si tu vei face ce fac ceilalti, adica nimic.
- Ce simplu spuneti voi nimic. Dar ce pot sa fac? Sa vorbesc? Sa scriu? Cine m-ar mai citi? De ce m-ar asculta tocmai pe mine?
- Spunand aceste povesti copiilor de care ai grija poti sa-i faci fericiti. Crezi ca e putin? Singurul lucru pe care nu-l poti cumpara este fericirea din sufletul unui copil, bucuria ce se revarsa din ochisorii lui. Nu crezi?
- Doamne, dar eu nu pot spune: “lasati copii sa vina la mine”….
- Nici nu trebuie, te vor gasi ei singuri….
- Dar ce vor spune oamenii?
- Este treaba lor ce fac sau ce spun ceilalti oameni. Uita-te in jur! Uita-te la ele…..
Jur imprejur se strangeau forme, da forme ca un abur usor, fara trup si fara chip, numai niste forme de abur care semanau cu oameni, cu animale, cu copaci, case, palate, paduri, cer, soare, dar toate erau numai abur usor.
- Ce-i cu ele? Cine sunt?
- Sunt noi personaje care asteapta pe cineva care sa le dea viata. Julie, nu vrem ca lumea povestilor sa moara.
- Nici eu nu vreau, dar totusi, ce pot sa fac? Chiar crezi ca pot sa scriu?
- De ce nu? Tu ne-ai iubit si ne-ai respectat intotdeauna. Avem incredere in tine ca o sa faci treaba buna.
* - de cher la: 28/07/2007 14:28:53
(la: Matmatah -- din seria "muzica frantuzeasca de azi"))
Chiar este interesant ! Mie imi place muzica frantuzeasca si acum ca am ascultat "noutatea", imi pare rau dar tot cei vechi (amintiti de tine)imi plac... Au o alta "pasiune" si francezii fara pasiune parca nu-s francezi.
Dar poate trebuie sa te obisnuiesti cu orice noutate. Voi mai reveni pe album.
*** - de ioana2006 la: 14/08/2007 09:41:23
(la: Am pierdut ceva foarte important...pe mine...)
Fiecare suflet se vindeca in ritmul lui. Am trecut si eu prin ceva asemanator. Toate starile prin care treci imi sunt foarte cunoscute. Stiu cum e sa plangi pana nu mai ai lacrimi, stiu cum e sa plangi si fara lacrimi.

Trece, asculta-ma. Cel mai important e sa fii echitabila fata de tine insati prima data, apoi restul.
motanelul - de Lady Allia la: 25/01/2008 08:33:25
(la: Ce fel de viitor ne dorim pentru copii noştri? )
"...in acest stadiu, in situatia cuiva din clasa de mijloc-modest, eu vad educatia ideala ca o plutire pe un val infinit, are dealuri si vai, si niciodata nu putem sti cu siguranta ce e dincolo"

nu, dar printr-o educatie frumoasa, armonioasa si prin multa iubire...ii putem invata sa treaca valea si sa urce dealurile avand incredere in ei :), iar necunoscutul de dincolo sa nu ii sperie, sa nu ii opreasca..., sa nu ii impiedice.

eu cred ca increderea in tine insuti este foarte importanta si pentru copii.
increderea si iubirea ...
#278199 (raspuns la: #278121) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zaraza sc - de anitzasmile la: 02/06/2008 13:58:16
(la: De ce se casatoresc oamenii? )
daaaa...bine ar fi sa fim constienti de diferenta...sunt una din nefericitele care au trecut prin 'focul' asta...a ars vapaia si nu a ramas mare lucru :(...cred ca multora li se intampla...cred ca tine si de educatie...eu nu am putut tolera greselile lui, el nu mi-a putut recastiga increderea...
#315099 (raspuns la: #315086) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alitalia - de raqissa la: 28/07/2008 20:02:49
(la: Despre credinta...)
Eu cred ca exista, desi nu e chiar pura cum zic eu. Este reflectata in religie, cultura, si este hranita de intelect, educatie si sensibilitate. Este citeodata ambigua si trebuie sa fii treaz la volan si sincer cu tine insuti ca sa navighezi.
#329787 (raspuns la: #329770) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
bubule - de thebrightside la: 13/10/2008 12:20:09 Modificat la: 13/10/2008 12:22:44
(la: Umbelă)
nu judeca dupa aparente.
e posibil sa nu-i fi cumparat fiindca asta e un obicei, caz in care e intradevar un nemernic.
dar este posibila si varinta in care nu i-a cumparat fiindca... stiu io... facuse vreo boroboata.

io lu' fi-miu nu-i cumpar chestii decat atunci cand merita. prin "merita" se intelege ca asculta cand i se cer chestii de bun-simt si se tine de responsabilitatile lui gen facut teme, invatat etc.
#350298 (raspuns la: #350291) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...