comentarii

explicatia proverbului-educatia este abilitatea de a asculta orice lucru fara sa-ti pierzi rabdarea sau increderea in tine-robert forst


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
poate ca este conditia de baza a evolutiei. - de cosmacpan la: 28/11/2008 20:29:57
(la: De ce intrebam?)
a intreba a te intreba!
Cine intreaba este prost cinci minute, cine nu poate ramane prost toata viata - o spune ca de obicei batranul chinez dezinteresat.
curiozitatea este mortarul ce pastreaza legate caramizile relationarii. eu intreb tu-mi raspunzi. eu capat incredere in tine pentru ca observ experienta si acumularea din spatele vorbelor tale. tu ma accepti atat pe mine cat si curiozitatea mea pentru ca inconstient si tu iti cauti un "vas " un pastrator al acumularilor tale. ce rezulta? (sa nu-mi spuneti ca o frumoasa poveste de dragoste ca imi prind degetele in taste)
de ce intrebam? pentru a indeparta negura din devla si pentru a zari mai repede soarele. nerabdarea naste intrebarea (cine are timp s-observe, naste el alte proverbe)
*** - de impreuna2006 la: 02/04/2009 11:03:59
(la: In genunchi ma intorc la voi)
ar mai fi un aspect de luat in considerare...faptul ca uneori este bine sa vezi cum te percep cei din jurul tau,sa stii sa-i asculti,sa stii sa-i accepti,sa stii sa retii pentru tine ceea ce crezi ca ti se potriveste, pentru ca astfel poti combina in mod corect realitatea...intre ceea ce crezi ca esti si ceea ce se crede despre tine...
#423797 (raspuns la: #423792) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
da - de Sancho Panza la: 31/05/2009 03:30:26 Modificat la: 31/05/2009 03:36:01
(la: Cand nu mai stii cine esti)
criza - foarte asemanatoare cu a ta - s-a declansat acum 5 ani si a durat 4. timp in care m-am invartit in cerc, l-am invinovatit, m-am invinovatit, am acuzat educatia primita (una in spiritul responsabilizarii excesive) m-am indragostit de cateva ori, am incercat sa-l parasesc de trei ori - fara sa-mi dau seama decat recent (acum aproape un an) ca tindeam sa repet greseala: sa-mi caut o alta...proptea. in fond, nu era vina lui ca eu renuntasem la mine. nu el mi-o ceruse. EU alesesem asta, fiindca mi-era mai usor: evitam, astfel, sa ma confrunt cı greselile proprii. ma pitisem cu totul in munca si in ceea ce numeam viata noastra, nici nu mai aveam timp sa vad cat de pustie devenise viata asta.
in fine...
de fapt, ai un singur lucru de facut: indrazneste sa dai, cinstit, ochii cu tine. nu cei de langa noi sunt vinovati cand noi ii intoxicam cu iubire pana ia propria depersonalizare, crede-ma, nu ei ne-o cer...si pentru ei este impovarator, desi noua, asa-ziselor victime, ne place sa credem ca ducem toata lumea pe umeri. probabil ca va dura ceva pana se va petrece confruntarea de care vorbeam, totul e sa nu o iei la fuga cand se va intampla. sa ai rabdare sa reinveti sa te bucuri şi, mai ales, sa-ti muti centrul preocuparilor catre altceva decat propria persoana. incet-incet...
nu te amagi crezand ca poti incepe ceva serios pana ce nu te curati de toata zgura falsului in care ai trait pana acum, nu rascoli dupa vinovati (nu asta e important) si incearca sa te impaci cu gandul ca ajungi intr-o situatie de genul celei descrise doar cand tu, ca om, esti nesigur pe tine si pe ceea ce poti face cu tine insuti. regaseste-ti instructiunile de folosire...:) probabil ca vei face greseli pe parcurs, dar nu te speria, eu cred ca sunt inevitabile. totul este sa nu te incapatanezi persistand in ele, oricate palme ar incasa orgoliul tau si oricat de dureros ar fi, pe moment, sa accepti ca iar ai pornit pe un drum infundat.

sper sa nu te deranjeze atatea...sfaturi, citeste-le ca pe un rezumat al unei experiente chinuitoare. din fericire, eu am avut noroc: mi s-a luat valul de pe ochi si am reusit sa invat cum trebuie sa ma iubesc si cum trebuie sa-l iubesc pe omul de langa mine...retete universal valabile nu sunt, fireste. dar un strop de credinta, daca o ai ori o poti regasi in tine, va face minuni. nu vorbesc aici de tocit treptele bisericii, de acatiste sau mai stiu eu ce. doar de o altfel de raportare fata de lume si fata de tine. sa afli ca nu totul se invarte in jurul tau (in fond, cei pe care-i iubim pana la depersonalizare nu sunt decat o proiectie a propriului eu!). sa te vezi asa cum esti, raportat la ansamblu - un fir de praf...dar unul pretios! :)
trebuie sa intelegem cat suntem de mititei, de fapt, daca vrem cu adevarat sa invatam mersul si cresterea.

mult noroc. iti tin pumnii.
lu' Timi08MM - de maan la: 30/11/2009 17:13:39
(la: ANDREI)
as vrea eu personal sa va intreb daca imi puteti da pe EuropaFM sa ascult videoclipul Da-mi Noptile Inapoi

de la mine pentru tine, manca-te-aj cu tot cu logica:

#503532 (raspuns la: #503425) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
bucu - de zaraza la: 31/01/2010 21:45:09 Modificat la: 31/01/2010 21:46:03
(la: Burqa)
cunosti din întâmplare legislatie uniunii europene privitoare la nationalitati, cultura si limba lor?

sincer, nu cunosc aceasta legislatie. puteam sa mai stau 5 minute si sa caut pe google, dar am zis sa fiu salon si sa recunosc.

in plus, n-am citit nici coranul, jeeez, cum pot sa vorbesc?

singura chestie pe care o fac actualmente e sa ascult la radio, in timp ce-mi cos gentile. ajuta, te tine informat.
#521848 (raspuns la: #521816) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zaraza - de zaraza sc la: 19/02/2010 11:24:10
(la: DAN PURIC)
Toti asteapta ceva constructiv... Dar ca actor ce te-ai fi asteptat? Sa ia securea in mana? :) Toti nemultumitii din Romania arunca vorba asta: "Sa faca ceva constructiv!" Si nimeni nu face. Suntem o mana de oameni care vor sa infiinteze un ong si nu avem trei oameni dintr-un oras romanesc sa intemeiem ong-ul. Intre colegii astia cu care discut despre ong sunt mai multe pareri, unii au votat, altii nu... fiecare cum crede. Dar vor sa faca ceva!
Si noi ne gandeam ce vrea sa zica "Romania paralela". O explicatie care il avantajeaza e dezmortirea populatiei si aparitia unei atitudini civice, care sa oblige politicienii sa se tina de cuvant si prin aceeasi atitudine civica, sa faca si oamenii ceva, sa nu astepte tot timpul sa vina primarul sa le curete strada si sa le dea de lucru. Asta ar fi Romania paralela, Romania civica, formata din cei multi. Care daca ar fi uniti, ar fi o putere.

#526527 (raspuns la: #526523) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mazariche - de Paianjenul la: 28/02/2011 04:17:18
(la: Time will go by... they'll never die...)

"nu ma omoram dupa muzica in general, n-aveam de la cine invata, nici de unde asculta"

- Esti de-o onestitate dezarmanta. (Imi plac oameni ca tine...)...

#599518 (raspuns la: #599508) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
adina petre - de Paianjenul la: 19/05/2011 08:14:39
(la: DE CE?!!!...)

"eu inteleg ca natura umana insasi se educa cu blandete"

- Aia ar fi metoda ideala si cu ea e recomandabil sa se inceapa educatia. Dar dac-ai aplicat-o deja (in mod repetat si cu rabdare dumnezeeasca) si nu da rezultate, ce-ti mai ramine de facut?... Renunti si te lasi calcat in picioare de semeni ai tai pe care nu i-ai provocat niciodata in nici un fel?... si pe care - daca nu-i pui la punct - vor continua sa te calce in picioare?...


"orice alte inflamari, ne duc la si mai mari inflamari"

- Exista dar sint foarte rare cazurile in care, daca te abtii sa raspunzi raului cu rau (sau chiar ii raspunzi cu bine!), cel care te-a vatamat

sa regrete ca te-a vatamat,
sa-si ceara scuze pt. ca te-a vatamat,
sa-ti ofere eventual compensatie/despagubire pt. ca te-a vatamat;

de cele mai multe ori agresorul te va privi cu dispret si (luindu-te ca ţinta usoara) va continua sa te tracaseze amuzindu-se chiar pe seama ta...

#613497 (raspuns la: #613434) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De la lume adunate.... - de Baby Mititelu la: 22/09/2011 11:30:36
(la: O foaie de hartie!)
Idei de retinut



Furnicilor nu le plac castravetii. Inconjurati ascunzisurile acestora cu coji de castravete.
Daca vrei sa obtii un cub transparent de gheata, fierbe apa inainte.

Oglinda ta va straluci, daca o cureti cu White Spirt (diluant de vopsele).

S-a imprimat o guma de mestecat in materialul hainelor tale ? Pune-le pentru o ora in congelator.


Hainele tale albe nu sant suficient de albe ? Inmoaie-le in apa calda timp de 10 minute, impreuna cu o felie de lamaie.


Parul tau nu are luciu suficient? Umezeste-ti parul cu o lingurita de otet, si pe urma sa-l speli.

Ca sa reusesti sa storci integral zeama lamailor, tine-le o ora in apa calda inainte de a le stoarce.

Pentru a evita mirosul neplacut la fierberea verzei, pune o felie de paine pe varza. Pentru a nu amesteca painea cu varza, felia se introduce intr-o punga de panza rara.


Lacrimezi, daca tai ceapa, - mesteca o guma de mestecat.


Pentru a fierbe mai repede cartofii, decojeste-i numai pe o parte.


Pata de cerneala pe haine ? Pune un strat gros de pasta de dinti pe pata, lasa-l sa se usuce si numai dupa aceea sa-o speli.


Vrei sa scapi de soareci si sobolani, presara praf de piper negru in zona unde se ascund. Se vor duce in alta parte !
Proverb chinezesc:
Daca tu poti profita de un lucru, ce ti-a fost impartasit de altii, la randul tau ai si tu obligatia, de a-l impartasi cu altii !
Deci, procedeaza la fel ca mine!












#621885 (raspuns la: #621884) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Donici Catalin - de zaraza sc la: 24/10/2012 09:59:20
(la: Am si eu nevoie de ajutor)
Pai asta incepusem sa fac mai sus, cand te-am intrebat daca e mare scofala sa te multumesti cu putin. Ca sa stiu cam ce gandesti, cum pui problema.
Iti trebuie, desigur, introducere, cuprins, incheiere. La introducere poti sa scrii "Primul lucru care mi-a venit in minte este o intalnire cu bunicul, care avea niste cuvinte preferate: "baiete, multumeste-te cu putin daca vrei sa ai mult". Sau poti sa-ti imaginezi o discutie intre bunicul tau si tatal tau, cand bunicul ii spunea tatalui tau ca totdeauna s-a multumit cu putin si totdeauna a avut de toate!"
Pe urma poti sa aluneci usor spre generalitati si sa zici ca ti-au revenit in gand cuvintele lui, pe care nu le-ai inteles atunci. Ai incercat sa le patrunzi intelesul, te uitai la altii ca le trebuie mai mult si mai mult, si ai crezut ca bunicul tau spunea basme. Pana intr-o zi cand mama ta ti-a aratat cum imparte banii din salariu si ai vazut ca luand cate putin din fiecare produs necesar, a cumparat tot ce trebuia in casa. Iar la incheiere scrii ca ai trecut de curand pe la bunicul si l-ai ascultat cu mare atentie, sa nu pierzi vreo vorba inteleapta! Acuma poti inflori si tu pe ici, pe colo, cu ceea ce stii mai concret. Ce zici?

#635898 (raspuns la: #635896) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
e adevarat, selectiv si limitat. E nevoie de starea de spirit cu pumnii stransi.

Inteligenti? Probabil, ca indivizi. Insa sunt de parere ca inteligenta unei trupe nu sta in bombasticul versului doct ci in abilitatea de a penetra piata.

Cat despre mesaj sau educatie, asta depinde de subiectii care-i recepteaza. S-ar putea ca mesajul sa se refracte diferit in unii/altii. Oricum, e deja un castig daca un unu`/altu` mai invata un cuvant nou ascultandu-i. :)

Totusi, in final, raman la parerea ca-mi ascult muzica sa-mi valuresc spiritul, nu sa ma educ.
bati cimpii - de eusivoi la: 05/08/2004 21:29:30
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
see subj - am un material tocmai bun si potrivit pt. tine si cei ca tine.

Bârfa şi calomnia ca arme ale laşităţii - de la cel birfit si calomniat de tine, pt. toti ca tine:

Deoarece în ultima vreme bârfa şi calomnia au luat o amploare fără precedent, considerăm că este necesar să vă prezentăm, în cadrul acestei conferinţe, unele aspecte pe care trebuie să le cunoaşteţi cu privire la bârfă şi calomnie.

De bună seamă că unora li se va părea ciudat să vorbim despre „arme” când ne ocupăm de laşitate; laşitatea fiind o stare de pasivitate, am putea spune voită, laşul fiind omul unei neîncetate şi, deseori, josnice cedări. S-ar putea obiecta că el nu este în stare să se folosească de arme, căci de aşa ceva, mulţi îşi imaginează, că se slujesc numai cei care sunt gata de luptă.

Este adevărat că laşul, ori nu se supără deloc, ori face aceasta numai şi numai atunci când el este pe deplin încredinţat că se află cu totul la adăpost de orice neplăcere. Însă, oricum ar fi cazul, caracteristica principală a laşităţii este şi rămâne tot o neruşinată şi umilitoare stare de cedare. În ceea ce priveşte atacul el este în aşa fel realizat încât denotă, şi mai mult, laşitatea individului în cauză; este hoţesc, este cel mai adesea realizat pe furiş.

Armele obişnuite ale laşului sunt bârfa, aluziile răutăcioase şi anonimatul.

Între calomnie şi bârfă există deosebiri, căci deşi amândouă au cam acelaşi fond sufletesc care este comun – minciuna – felul lor de propagare este diferit. Calomnia se practică cel mai adesea pe faţă, pe când bârfa se realizează cel mai adesea pe ascuns. Uneori sunt unii oameni amorali şi mari neruşinaţi care le întrebuinţează pe amândouă, potrivit cu împrejurările.

Este uşor de înţeles de ce laşul se slujeşte de bârfă. Lipsindu-i îndrăzneala care este necesitată de practica calomniei, el nu poate face decât să bârfească, adică să-şi strecoare hoţeşte minciunile infame privitoare la o anumită persoană. Prin aceasta el îşi satisface invidia care îi roade cel mai adesea sufletul iar, în acelaşi timp, el se află la adăpost de atacul celui bârfit, căci dacă acela i-ar cere cumva socoteală, el, bârfitorul, ar recurge imediat la tăgadă şi ar nega că a făcut vreodată aceasta.

Bârfitorii sunt mai numeroşi decât calomniatorii, căci laşii sunt cu mult mai mulţi decât cinicii. Motivele care îi împing pe cei laşi la bârfă sunt multe. Deşi laşul este lipsit de sentimentul demnităţii, umilinţa la care el s-ar expune sau pe care el o suportă de bună voie, nu se poate să nu-i amărască întrucâtva sufletul lui meschin. Efectul acestei amărăciuni se răsfrânge atunci asupra celor cu sentimentul demnităţii, care pe nimeni nu-i lasă să-i calce în picioare.

Pe laş îl doare când vede cum un altul este respectat, pe când el este umilit şi dispreţuit. De aici apare la el un sentiment de invidie pregnantă împotriva acelora pe care îi simte că nu sunt croiţi întocmai ca el, din stofa mizerabilă a slugărniciei.

Invidia este cauza principală a bârfei. Atunci când cei laşi văd că unul din categoria lor socială valorează mai mult decât ei, sunt într-un anume mod straniu umiliţi, fiindcă ei ştiu că niciodată ei nu vor putea ieşi din obscuritatea pe care o merită, pe drept, şi în care, cel mai adesea, ei îşi târăsc zilele. Faptul că un alt om care a ocupat aceiaşi poziţie socială la fel cu a lor începe să se ridice deasupra lor îi revoltă foarte tare. Şi cum, cel mai adesea, ei sunt nişte laşi, „revolta” lor se manifestă sub forma bârfei împotriva celui care s-a relevat ca fiind un om de valoare sau chiar de o mare valoare spirituală.

Cel mai adesea bârfitorii realizează trei categorii de acţiuni:

1.Plăsmuirea minciunilor.

2.Răspândirea lor hoţească.

3.Întreţinerea lor mizerabilă şi sistematică.

În ceea ce priveşte plăsmuirea, sufletul laşilor este destul de „inventiv”, cel mai adesea fiind nişte oameni lipsiţi de scrupule. Bârfitorii nu se dau în lături de la cele mai gogonate defăimări la adresa cuiva. Dacă sunt suficienţi de dibaci, ei vor căuta ca toate bârfele lor să pară cât mai verosimile pentru a fi mai uşor crezute. Iar pentru aceasta ei vor exagera în rău unele însuşiri ale bârfitului pentru a le înfăţişa apoi sub forma unor cumplite cusururi. Astfel, de exemplu, dacă un om, având în vedere falsitatea altor oameni, este mai circumspect şi, deci, mai puţin încrezător în orişicine, numaidecât laşii cei bârfitori vor scorni zvonul că el suferă de mania persecuţiei. Dacă un alt om dă dovadă de ceva mai multă exactitate şi, în anumite domenii, nu lucrează grăbit şi superficial, colegii lui cei laşi vor spune că el este foarte moale. Când vreun om nu-şi expune viaţa în spectacol, atunci îi atribuie cine ştie ce vicii îngrozitoare şi astfel, aproape pentru fiecare om, ei găsesc câte ceva compromiţător.

Odată minciuna plăsmuită, urmează a doua fază interesantă pentru ei şi anume răspândirea sau colportarea acelei minciuni.

După cum am spus deja, mijlocul de a proceda al laşului va fi aproape întotdeauna hoţia, adică el va acţiona pe ascuns. Să luăm de exemplu un loc de muncă oarecare. Când mişeii cei laşi de acolo îşi propun să compromită pe un coleg de-al lor care, într-un anume mod, îi „întunecă” prin valoarea lor reală personală, atunci ei plăzmuiesc o mizerabilă calomnie, sau chiar mai multe, pe socoteala lui şi apoi fiecare, în grupul său de cunoscuţi – sau dacă sunt yoghini, chiar prin ashramuri sau prin case particulare – o colportează tainic, de multe ori spunând-o cu un aer fals, plin de compătimire la adresa bârfitului. Iar acesta, chiar dacă ar vrea să ştie tot ceea ce s-a minţit pe socoteala lui adesea nu poate afla nimic în mod direct, fiindcă laşul totdeauna caută să ascundă pentru a se sustrage astfel de la orice răspundere.

A treia problemă care îi preocupă pe bârfitori este întreţinerea bârfei. Ei ştiu că un zvon răutăcios, chiar lipsit de o fundamentare reală, face la început un oareare zgomot însă apoi dispare. Tocmai de aceea atunci ei au grijă să-l întreţină răspândindu-l din nou şi, de cele mai multe ori, sub o altă formă, însă cel mai adesea păstrând cam acelaşi fond urât şi foarte copromiţător.

Faptul regretabil este că bârfa nu se practică numai între străini ci chiar şi printre persoane care se înrudesc. Ea se observă la fel de des chiar şi printre acestea. Cauza ei în acest caz este tot invidia. Atunci, ruda cea mai bine situată sau cea mai capabilă va fi întotdeauna obiectul invidiei şi chiar al bârfei rudelor celorlalte. De multe ori este de ajuns să nu te amesteci deloc cu ele pentru a le aţâţa imediat împotriva ta şi a le face să clevetească.

Este ceva rar ca oamenii superiori, spirituali, să o ducă bine cu toate rudele. Neavând nimic sufletesc în comun cu ele, ei nu pot suporta cercul lor strâmt. Se exclud, prin urmare, mai ales atunci, şi-şi aleg un alt mediu care este mult mai potrivit cu mentalitatea lor superioară. Aşa ceva însă rudele nu i-o iartă şi atunci ele se răzbună bârfindu-l, scornind fel şi fel de minciuni sau răspândind despre el multe zvonuri calomnioase. Venind din partea lor, toate acestea sunt mai uşor crezute decât dacă ar veni de la nişte străini, fiindcă mulţi cred, în mod greşit, că rudele sunt mai în măsură să fie bine informate, deoarece ele au avut ocazia să-l cunoască mai îndeaproape pe respectivul om. Ele abuzează atunci de aceasta, plăsmuind şi strecurând pe seama omului respectiv fel şi fel de minciuni mizerabile. Tocmai de aceea cei mai mulţi oameni inteligenţi şi evoluaţi spiritual sunt nişte izolaţi în mijlocul rudelor lor. Iar când ei sunt, în anumite situaţii, strâmtoraţi, rudele se mărginesc doar la a le da sfaturi, altceva nimic. Rareori se întâmplă ca ele să le recunoască în vreun fel valoarea.

Tocmai de aceea este foarte necesar să fim foarte circumspecţi atunci când luăm informaţii despre cineva de la rudele lui. Nu trebuie să cădem în greşeala de a le crede pe toate orbeşte pentru motivul că ele ar fi fost în măsură a-l cunoaşte mai bine pe acel om. Informaţiile lor atunci sunt mai mult interesate decât interesante.

Să vedem acum ce atitudine este cel mai bine să ia omul superior, spiritualizat, faţă de rudele lui bârfitoare. Cea mai inteligentă atitudine atunci este starea de detaşare suverană. Un asemenea om nu trebuie niciodată a face greşeala de a se coborâ la nivelul lor, de a se bălăci în mocirla cumplită în care trăiesc. Într-o asemenea situaţie, un asemenea om, trebuie să le lase pe astfel de rude să-şi continue mai departe „opera” lor mizerabilă, folosindu-se de fel şi fel de minciuni calomnioase, care, aşa cum am văzut, sunt armele obişnuite ale celor mici la suflet, neputincioşi, şi în timp ce el va urmări să se înalţe în ochii contemporanilor lui, care sunt capabili să-l aprecieze, şi va urmări de asemenea să se înalţe către Dumnezeu, ele vor vegeta mai departe într-un mediu mizerabil, ordinar, pierzându-şi timpul cu o mulţime de minciuni şi cu mici infamii.

Ceea ce se petrece din punct de vedere al bârfei în anumite grupuri sociale din oraşele mari, se întâmplă şi în oraşele mici, însă, din cauza numărului restrâns al locuitorilor, bârfa împotriva cuiva se răspândeşte atunci în tot oraşul sau orăşelul.

În provincie, ca şi printre yoghini, mobilul bârfei este tot invidia. De regulă provincialii bârfiţi sunt mai bine situaţi decât ceilalţi oameni sau sunt naturi indiferente şi inteligente, care sunt mai presus decât mediul social înconjurător. Ei bine, faptul că ei nu se prea amestecă cu ceilalţi îi jigneşte pe aceştia şi poate că pe unii chiar îi umileşte într-un anume mod. De aceea ei vor căuta să-şi descarce necazul pe care o generează atitudinea acestora, prin bârfe. Fiind laşi, ei nu vor îndrăzi atunci să recurgă şi la calomnie.

În anumite situaţii, sunt calomnii şi bârfe care nu pot fi înlăturate prin nimic de către victima lor. O astfel de cauză a bârfei este interesul. Nu mai este nevoie să demonstrez pentru ce anume. O cauză foarte răspândită este ciuda sau necazul pe cineva, împotriva căruia, din pricina laşităţii, bârfitorul nu poate să-şi manifeste ura pe faţă. În prezenţa acelei persoane el rămâne aproape totdeauna cu botul pe labe, chiar suferă dojeni şi reproşuri binemeritate, fără a îndrăzni cumva să crâcnească. De aceea el va căuta, la scurt timp după aceea, să-şi verse focul, bârfind pe cel care i-a administrat o lecţie de viaţă sau mai multe care erau chiar binemeritate.

De multe ori se poate ghici că s-a petrecut un incident între două persoane numai după felul în care una începe să o bârfească după aceea pe cealaltă.

Aşa cum am spus, bârfa este de cele mai multe ori nedespărţită de laşitate. Cel mai adesea nu se întâlneşte un laş care să nu fie şi un bârfitor. Acest fapt este explicabil, căci în sufletul laşului este cu neputinţă să nu clocească o stare mizerabilă de duşmănie împotriva celor care îi impun respect, teamă ori invidie şi mai ales împotriva acelora care îl pun în umbră. Şi cum el, cel mai adesea, fuge de atacul făţiş, va recurge în schimb la atacul pe furiş, sperând prin aceasta să fie totdeauna la adăpost de pedeapsă. Însă cel mai adesea acest calcul al lui este greşit.

Caracteristica de căpetenie a bârfei, în ceea ce priveşte modalitate ei de realizare, este că ea totdeauna se practică prin viu grai; altfel nici că s-ar putea. Interesul bârfitorului este ca el să rămână ascuns. De aceea el se mărgineşte la a strecura, chiar pe şoptite dacă se poate, insinuările lui calomnioase. Ştiind că cele scrise rămân, el nu face imprudenţa să se expună a fi demascat prin propriile lui scrisori. El ştie că, în celălalt caz, el are totdeauna o portiţă de scăpare, şi anume tăgăduirea vehementă a infamiilor pe care el le-a debitat hoţeşte.

Aceasta este o altă deosebire între calomnie şi bârfă. Cea dintâi, calomnia, se practică foarte des şi prin scris - de exemplu, calomniile care apar în ziare; cea de-a doua, bârfa, niciodată, căci laşitatea şi atacul făţiş sunt cel mai adesea două noţiuni care se exclud.

Dacă este să fie judecată după efectul produs, bârfa este mult mai vătămătoare decât calomnia. Calomnia fiind spusă cu glas tare sau scrisă poate fi mai uşor spulberată de către cel care se află în cauză, pe când bârfa nu este la fel. Cel care este înzestrat cu intuiţie psihologică, atunci când se introduce într-un mediu social în care el tocmai a fost bârfit, simte intuitiv aceasta, însă ce anume s-a spus pe seama lui şi cine anume l-a bârfit nu poate să afle întotdeauna. De asemenea el nu poate afla de îndată cine anume a fost plăsmuitorul şi transmiţătorul bârfei. Şi atunci se poate întâmpla că, până el ajunge să se documenteze şi să se apere, bârfa ce a fost răspândită despre el poate să-şi fi produs deja efectul nociv.

În afară de aceasta pe calomniatorul ordinar şi îndrăzneţ îl poţi târâ la bara justiţiei. Bârfitorul însă alunecă printre degete căci cel mai adesea îţi lipseşte dovada materială a infamiei lui. Pentru aceste motive, rar vei găsi intriganţi care să se folosească de calomnie, ci mai cu seamă de bârfă.

Atunci când devenim yoghini, mulţi dintre noi renunţăm la anumite vicii cum ar fi: băutura, drogurile, imoralitatea, etc. şi începem să ne petrecem timpul cu noii noştri prieteni, vorbind despre calea spirituală, despre existenţele noastre şi despre tot ceea ce se mai petrece în general; lucruri inofensive, la prima vedere, sau cel puţin aşa credem noi. Dar de multe ori spusele noastre sunt pline de judecăţi mincinoase şi bârfe care sunt atunci rostite de noi într-un mod elegant şi în spatele unui zâmbet fals spiritual.

Ştiind toate acestea, merită să ne amintim ce se spune în Biblie despre bârfă. Astfel, în Levitic 19.16 găsim scris: „Să nu umbli niciodată cu bârfe în mijlocul poporului tău.” Iar în Psalmul 101.5 se spune: „Pe cel ce cleveteşte în ascuns pe aproapele său, îl voi nimici.”

Iată deci că Dumnezeu pune bârfa alături de necredinţa, invidia, crima sau ura faţă de Dumnezeu. În plus ni se spune că „cei care practică aceste păcate merită moartea.” – Romani 1.28-32; 6.21-23; şi 7.5.

O definiţie a bârfei este aceasta: a vorbi urât sau într-un mod exagerat despre cineva, în absenţă, astfel încât discuţia respectivă nu conduce la rezolvarea problemei respectivei persoane. În Biblie, în textul lui Matei 18.15 se spune: „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el, singuri. Dacă el te ascultă, ai câştigat astfel pe fratele tău, dar dacă atunci el nu te ascultă, mai ia cu tine pe unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă a ta să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.”

Şi acest text se poate spune că Dumnezeu l-a pus în Biblie fiindcă El ştie cât de slabi suntem noi oamenii şi că, de asemenea, noi avem nevoie de o înţeleaptă ghidare.

Dacă uneori suntem ofensaţi de greşelile cuiva, trebuie atunci să mergem la acea persoană şi să-i spunem, şi la nimeni altul. Să dăm aici un exemplu. Dacă cineva cade în păcat, cu ce-l va ajuta faptul că tu spui şi altora faptul acesta? Ce pot ei atunci să facă? Ideal este să-l ajutăm numai pe cel ce a păcătuit, ca să fie astfel readus pe calea cea bună. Iar dacă nu ascultă, atunci utilizează ce-a de-a doua metodă biblică.

Să nu uităm cuvântul biblic din Galateni 6.1: „Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată într-o greşeală, voi care sunteţi plini de iubire să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.”

În multe situaţii bârfa este deghizată într-un aşa zis sfat. Este drept că nu este nimic rău atunci când te adresezi unui adevărat sfătuitor pentru ca să-ţi ofere un sfat înţelept dacă acesta este o persoană matură din punct de vedere spiritual, care te poate ajuta să iei deciziile care sunt stringent necesare în situaţia ta. Din păcate însă, majoritatea oamenilor la care ne ducem cu programele noastre, nu sunt sfătuitori, căci de cele mai multe ori noi nu găsim la ei soluţii înţelepte şi adecvate la problemele noastre. De obicei noi dorim un ascultător care trebuie să ne dea dreptate. Se pare că atâta vreme cât noi putem avea unii oameni de partea noastră, nu ne pasă câtă dezbinare producem şi nici cât rău facem celor care ne aud şi celor despre care vorbim.

În această direcţie merită să ne amintim un alt citat din Biblie: „Şapte lucruri urăşte Domnul Dumnezeul tău; acestea îi sunt urâte: ochii trufaşi, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat, inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău, martorul mincinos şi cel ce prin bârfă stârneşte certuri între fraţi.” – Proverbe 6.16-19.

Mulţi dintre noi, datorită ignoranţei, cred că a asculta nu este chiar atâta de nociv cum este a răspândi bârfa. Dar nu este deloc aşa. În această direcţie Dumnezeu spune în Biblie: „Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare.” – Proverbe 17.4.

În textul lui Samuel 24.9 David îl întreabă pe Saul: „De ce oare asculţi tu de vorbele oamenilor care zic: David îţi vrea răul?” De ce oare ascultăm şi noi la cei care bârfesc? De ce suntem mereu gata să credem tot ceea ce poate fi mai rău? Biblia însă spune: „Dragostea nădăjduieşte totul.” – Corinteni 13.7.

De ce oare nu le spunem celor care incită la clevetire în mod abil, dar ferm: Îmi pare rău, dar tu eşti mizerabil, şi-mi spui ceva ce eu nu cred că trebuie să ascult. Ar trebui mai bine să vorbeşti despre aceasta cu Dumnezeu sau cu cei implicaţi în ceea ce-mi spui, dar nu cu mine.

Biblia ne avertizează că nu este bine să ne asociem cu bârfitorii: „Cine umblă cu bârfe dă astfel pe faţă lucruri rele care sunt ascultate. Şi cu cel care nu-şi poate ţine gura şi bârfeşte să nu te amesteci.” – Proverbe 20.19.

Tot în Biblie apostolul Matei spune: „Vă spun că în ziua Judecăţii de Apoi oamenii vor da socoteală de orice bârfă şi de fiecare cuvânt nefolositor pe care îl vor rosti.” – Matei 12.36.

La fiecare cuvânt rostit noi facem o alegere; alegem între a-l binecuvânta aşa cum se cuvine pe Dumnezeu Tatăl, ori a produce o întristare călcând cuvântul Său: „Nici un cuvânt stricat, ori rău, să nu iasă de la tine din gură, ci unul bun, după zidire, după cum este nevoie, să de-a har celor care-l aud.” – Efeseni 4.29.

Controlul limbii este o adevărată emblemă a yoghinului avansat.

Tot în Biblie, Iacov ne spune: „Dacă crede cineva că el este religios şi nu-şi înfrânează limba, atunci îşi înşeală inima, iar religiozitatea unui astfel de om este zadarnică.” –1.26.

Din cele prezentate mai sus, cât şi din textele biblice pe care deja le-am enunţat, apare foarte clar pentru noi că, în realitate, bârfa este una dintre instrumentele satanei. Trebuie tocmai de aceea să ne oprim şi să decidem acum, în inima noastră, că niciodată nu vom mai asculta, nu vom mai răspândi bârfa şi aceasta o vom putea face mai ales cu ajutorul lui Dumnezeu, a Atotputernicului nostru Creator.

Prin urmare cuvintele rele, printre care sunt incluse bârfa şi calomnia, au un potenţial atât de dăunător încât un avertisment împotriva abuzului lor apare chiar printre Cele zece porunci. A noua poruncă spune: „Să nu mărturiseşti niciodată strâmb împotriva aproapelui tău.” –Exod 20.13.

Conform, de asemenea, tradiţiei iudice această poruncă înseamnă că este greşit să vorbeşti de rău o altă persoană, chiar dacă ceea ce spui ar fi adevărat, cu excepţia situaţiilor când este important pentru persoana cu care vorbeşti să audă informaţia.

O binecunoscută povestire cu tâlc care aparţine tradiţiei ebraice vorbeşte despre un evreu care umbla prin comunitate şi îl vorbea de rău şi chiar îl bârfea sau calomnia pe rabinul acesteia. După o perioadă de timp omul şi-a dat seama de greşeala sa, a regretat că l-a vorbit de rău pe rabin, şi i s-a înfăţişat pentru a-i cere iertare. Omul respectiv s-a arătat foarte mâhnit pentru ceea ce făcuse rău şi era dispus să facă aproape orice pentru a primi, în felul acesta, iertarea rabinului. Rabinul i-a spus atunci că primul pas în a îndrepta ceea ce greşise este să ia trei perne mari pline cu pene şi puf şi apoi să le desfacă şi să lase vântul să ia penele pentru a le răspândi apoi pretutindeni.

Omul a ascultat şi a realizat întrutotul instrucţiunile rabinului şi apoi s-a întors la el şi l-a înştiinţat că i-a îndeplinit cererea. Atunci rabinul i-a spus: ,,Acum eşti gata pentru cel de-al doilea pas pe calea corectării a ceea ce ai făcut rău. Du-te, te rog, şi adună, una câte una, toate penele.”

După câtva timp omul în cauză s-a întors şi a spus că a realizat că este imposibil să reuşească aceasta. Atunci rabinul i-a spus: „Deşi s-ar putea ca tu să regreţi sincer şi să vrei într-adevăr să repari tot răul pe care l-ai făcut, iată că este la fel de imposibil să-l repari, cum îţi este imposibil să aduni la loc toate penele din perne.”

După cum ne arată şi această poveste bârfa cauzează adeseori celui care este bârfit daune aproape ireversibile.

La evrei, deloc întâmplător, cuvântul ebraic pentru bârfitor corespunde cuvântului pentru vânzător ambulant. Şi acesta, la fel cum un vânzător ambulant merge din casă în casă, cumpărând de la unul şi vânzând altuia, oarecum tot la fel face şi el atunci când bârfeşte. Bârfitorul are, am putea spune, o mentalitate de vânzător ambulant. Când dăm cuiva informaţii intime, tendenţioase sau rele despre o a treia persoană, ne aşteptăm aproape imediat ca persoana cu care vorbim să ne dea, la rândul ei, tot spontan, informaţii intime, tendenţioase sau rele despre persoana care se vorbeşte sau eventual despre altcineva. În felul acesta se face un schimb murdar de informaţii intime tendenţioase şi rele.

De obicei, atunci când ne gândim la etică, gândim în termenii acţiunilor oamenilor faţă de ceilalţi şi dacă aceste acţiuni sunt corecte sau nu. Totuşi etica iudaică se ocupă şi de felul cum oamenii comunică unii cu alţii. Cuvintele, în viziunea acestei tradiţii, pot avea efecte foarte puternice. Dacă sunt folosite într-un mod binefăcător pot alina, pot încuraja sau chiar pot binecuvânta o fiinţă umană, declanşând anumite fenomene de rezonanţă, în funcţie de noţiunile care sunt integrate în cuvintele respective. Pe de altă parte, când sunt folosite în mod rău, ele pot distruge prieteniile, familia, reputaţia sau chiar mijloacele de subzistenţă.

De aceea, data viitoare când vorbiţi sau aveţi tendinţa să începeţi să-i vorbiţi pe alţii de rău luaţi în consideraţie una dintre maximele unui gânditor ebraic şi anume Israel Salander, care a trăit între 1810-1883. El era un mare moralist evreu şi un învăţător ebraic. Rabinul Salander spunea că, de obicei, noi ne confundăm priorităţile: „În mod normal, noi ne preocupăm cel mai adesea de bunăstarea noastră materială şi de sufletul vecinului. Eu însă vă sfătuiesc să ne preocupăm mai bine de bunăstarea materială a vecinului şi apoi de propriile noastre suflete.”

Iată acum o glumă despre bârfă: Bârfa este singurul zgomot care se propagă chiar mai repede decât sunetul.



În lumina a ceea ce v-am expus până aici, merită să trageţi unele concluzii şi, atunci când unele fiinţe umane vin la dvs. şi au tendinţa să bârfească sau să îi calomnieze pe ceilalţi, merită să le daţi următorul sfat: Ştim că trebuie să-ţi mărturiseşti păcatele dar, crede-mă, n-ai nici o obligaţie să le mărturiseşti şi pe ale altora.

Dincolo de aceasta, am observat că cea mai bun modalitate spontană de a afla cu uşurinţă ceva despre caracterul unui om este să întrebi ceva despre altul. În felul acesta poţi să te edifici foarte uşor asupra caracterului acelui om cu care vorbeşti.

Mai adaug doar un anume aspect pe care nu-l comentez. El aparţine gânditorului genial Blaise Pascal. El spunea: „Dacă toţi oamenii din lume ar şti exact tot ceea ce spun ceilalţi despre ei, atunci n-ar mai exista în lume nici măcar 4 prieteni.”

În ceea ce priveşte oamenii care se află la cursurile de yoga, aici puteţi observa cu uşurinţă că minţile ilustre discută idei geniale, spirituale, elevate, inteligente; minţile medii discută evenimente, iar minţile reduse discută şi–i bârfesc pe alţii. Ştiind toate acestea merită să nu uitaţi că, întotdeauna, prietenul tău are un prieten, iar acel prieten al prietenului tău are şi el un prieten, aşa că cel mai bine e să fii cât mai discret.

Un om de spirit spunea la un moment dat că: „Limba bârfitorului ucide trei dintr-o lovitură; în primul rând pe cel care bârfeşte, apoi pe cel care ascultă şi după aceea pe cel despre care se vorbeşte.”

Aşa cum puteţi observa uneori în jurul dvs., unii nu vor să spună nimic rău despre cei morţi, dar nici nu spun nimic bun despre cei vii.

Conversaţia inteligentă şi binefăcătoare este un exerciţiu minunat al minţii. Bârfa, în schimb, este un exerciţiu mizerabil al limbii. Nu uitaţi deci că tot ceea ce intră prin vorbe rele pe o ureche şi iese apoi peste gard sau în discuţiile pe care le realizaţi pe la colţuri este numai şi numai bârfă.



În continuare vă voi prezenta unele citate şi maxime cu privire la bârfă şi calomnie. Iată ce se spune în această direcţie în folclor:

„Nu toate femeile repetă zvonuri şi bârfe; unele le creează.”

„Tuturor ne place să auzim adevărul, dar mai ales despre alţii.”

„Datorită bârfei o limbă de 10 cm ucide un om de 2 m.”

„Cel care adeseori seamănă buruieni, să nu se aştepte niciodată că o să culeagă după aceea trandafiri.”

Noul Testament, Prima scrisoare către Timotei: „Totodată să nu uitaţi că unele femei se deprind să umble fără nici o treabă din casă în casă. Şi atunci ele nu numai că sunt leneşe, dar totodată ele sunt şi limbute iscoditoare şi vorbesc ce nu trebuie să fie vorbit.”

Vechiul Testament, Proverbe: „Acela care nu pomeneşte despre o mică greşeală a altuia caută fără îndoială dragostea, dar acela care o menţinonează mereu în discuţiile cu ceilalţi, aduce dezbinare între prieteni.”

Whiliam Cooper: „Acela care este avid să caute bârfe şi calomnii, poate să fie sigur că astfel aude care vesteşte ceartă şi scandal.”

Marele poet Ovidiu spune. „Chiar dacă tu nu şti, de multe ori tu poţi fi subiectul bârfelor de tot felul care circulă în tot oraşul.”

Genialul William Shakespeare spune: „Şoaptele mizerabile şi înveninate se răspândesc totdeauna cu mare repeziciune.”

Marele poet Virgiliu spune: „Bârfa cea mizerabilă, pe care aproape nici un alt om rău nu o poate întrece, capătă dimensiuni cu atât mai mari cu cât pe la mai mulţi oameni.”

Tot William Shakespeare spune: „Nu există virtute care să nu reprezinte subiectul unei calomnii.”

Un proverb chinezesc străvechi spune: „Zeflemeaua, sarcasmul şi ironia reprezintă „armele” calomniei.”

Pierre Dailler spune: „Calomnia provine în special din două surse importante: pe de o parte ea are la bază anumite interese, iar pe de altă parte, ea este şi rezultatul unei josnice vanităţi.”

Casimir Delavigne spune: „Cu cât o calomnie este mai greu de crezut, cu atât mai mult ea va fi imediat reţinută de cei proşti şi slabi la minte.”

William Shakespeare: „Chiar dacă ai fi cast precum este gheaţa şi pur precum este zăpada, să ştii că tot nu ai putea scăpa de calomnie.”

Pelopida spune: „Oamenii îi calomniază aproape totdeauna pe cei care sunt mai buni decât ei.”

Jean Cocteau spune: „Calomnia este o afirmaţie falsă care prinde totuşi rădăcini în cel care are un caracter slab sau care este rău intenţionat.”

Charles de Fregne spune: „Calomnia ar trebui să fie pedepsită mult mai aspru decât furtul deoarece ea reprezintă o adevărată plagă a societăţii civile. Este mult mai dificil să te aperi de cineva care te bârfeşte sau te calomniază, decât să te aperi de un hoţ.”

Francisc Bacon spune: „Nu ignoraţi niciodată răul pe care îl poate produce calomnia. Eu însumi cunosc persoane dintre cele mai oneste şi mai bune a căror viaţă a fost practic distrusă de acuzaţiile calomnioase care le-au fost aduse.”

Pierre de Beaumarchais spune: „Calomnia este precum banii falşi; deşi nimeni nu doreşte ca aceştia să existe, totuşi ei circulă fără scrupule pe piaţă.”

Un anonim spune: „A calomnia înseamnă a atribui cu o mare răutate unei persoane anumite acţiuni vicioase, rele, pe care aceasta nici nu a avut intenţia şi nici nu s-a confruntat, de asemenea, cu posibilitatea de a le săvârşi ea însăşi.”

Nicolas de Chanford spune: „Calomnia este precum o viespe care nu ne dă pace şi împotriva căreia nu trebuie să facem nici o mişcare până când nu suntem siguri că o putem omorâ. În caz contrar, ea va reveni şi ne va ataca cu o şi mai mare forţă şi înverşunare.”

Tot Nicolas de Chanford spune: „Nedreptatea nu face decât să înalţe şi mai mult sufletul care este puternic, liber, pur şi sincer.”

Marie José de Chenier spunea: „Cel care calomniază, ia prânzul împreună cu răutatea şi cinează cu scandalul, bârfa şi minciuna.”

Victor Hugo spunea: „Calomnia este precum fulgerul; ea ameninţă mai ales vârfurile înalte.”

Eugen Marbeau spunea: „Calomnia este un viciu straniu; dacă vrei să-l omori el va continua să trăiască, iar dacă îl laşi în pace el va muri de la sine.”

Tot Pierre de Beaumarchais spunea: „Calomnia apare şi se manifestă într-un mod insinuant. Mai întâi ea apare ca un tunet slab undeva în depărtare care se propagă razant cu solul, întocmai aşa cum zboară o rândunică înaintea furtunii. Deşi atunci ea este doar precum un murmur, calomnia îşi seamană totuşi sămânţa ei otrăvitoare în urechile şi în gurile celor care o primesc. Apoi răul germinează, se ridică, umblă şi se răspândeşte cu o mare rapiditate. Aproape brusc, nimeni nu ştie cum, calomnia capătă proporţii gigantice. Ea se lansează atunci în forţă, iar vârtejurile ei sunt distrugătoare. Totul devine atunci un vuiet general, un crescendo public, un corp comn de ură şi proscriere.”

Poetul Charles Baudelaire spune: „Răul este totdeauna săvârşit fără efort, aproape în mod natural, de către falsitate. În schimb binele a reprezentat mereu produsul minunat al unei arte delicate.”

Un gânditor anonim spunea: „Insinuarea este chiar mai periculoasă decât calomnia, deoarece ea permite astfel să se manifeste imaginaţia morbidă.”

Un alt gânditor anonim spune: „Plictiseala şi telefonul sunt sursele bârfei şi ale calomniei.”

Esoteristul Fri Juo Shuon spunea: „Calomnia reprezintă o acţiune rea, deoarece persoana care este calomniată nu se poate apăra, iar răspândirea unor zvonuri care îi sunt nefavorabile, dar în acelaşi timp false, îi poate crea mari neajunsuri şi prejudicii. În plus, fiinţa umană are mereu tendinţa de a exagera felul în care ea prezintă o anumită situaţie.

Din punctul de vedere al logicii simple este firesc ca omul să relateze faptele care îl surprind sau care îl fac să sufere deoarece în acest fel el doreşte să primească sfaturi şi să se asigure de justeţea propriilor sale trăiri şi sentimente. Însă de multe ori această expunere este exagerată, iar cel care relatează îşi pierde imparţialitatea şi profită în acest mod, mai mult sau mai puţin conştient, de demnitatea morală a celui căruia îi prezintă faptele, cât şi de absenţa celui pe care îl incriminează.

Calomnia constă în răspândirea unor zvonuri inexacte şi nefavorabile despre o anumită persoană, precum şi în interpretarea voit nefavorabilă a unor aspecte, care sunt totuşi pozitive în ceea ce priveşte persoana respectivă, fără să se facă nici o distincţie între ceea ce este sigur, probabil, posibil, îndoielnic, improbabil şi imposibil. În felul acesta se poate spune că, de fapt, calomnia nu reprezintă o eroare accidentală, ci manifestarea unui viciu sistematic.”

Tot Fri Juo Shuon spune: „La fel ca şi în cazul vicleniei şi al şireteniei, tendinţa predominantă către suspiciune nu reprezintă nici ea o caracteristică firească a inteligenţei.”

Unul dintre înţelepţii sufişti afirmă: „Păziţi-vă să deveniţi suspicioşi, căci suspiciunea este unul dintre aspectele cele mai neplăcute pe care omul îl poate exprima.”, iar îndemnul unui alt înţelept este : „Nu faceţi anchete şi nu spionaţi! De fapt spiritul poliţienesc este solidar cu un moralism bănuitor şi totodată coroziv care fără îndoială că exprimă trăsăturile incipiente ale maniei persecuţiei. Atunci când apare în mod spontan, ca urmare a unei impresii juste, suspiciunea poate fi legitimă. Însă ea nu este justificată atunci când ea devine o tendinţă puternică sau chiar un principiu de acţiune sau simţire, deoarece atunci ea, suspiciunea, se schimbă într-un fel de maladie a sufletului, care este incompatibilă cu virtutea şi, prin urmare, cu starea de sănătate globală a fiinţei.

Trebuie să luăm însă în considerare faptul că suspiciunea nu este alimentată doar de iluzii subiective şi ea se bazează, de asemenea, şi pe aparenţele de natură obiectivă, care sunt şi ele iluzii, dar care totuşi îşi au rădăcinile în faptele reale. De fapt, deşi ignoră Legile Sincronicităţii şi ale Paradoxului, suspiciunea pare să colaboreze, de multe ori în mod misterios, cu aparenţele conjuncturale care iau atunci forma unor enigmatice coincidenţe, a unor evidenţe contradictorii şi a unei realităţi care disimulează, înşelând astfel de multe ori percepţia corectă.”

Tot Fri Juo Shuon spune: „Anumite experienţe ale vieţii ne obligă să constatăm următoarele aspecte. Omul obişnuit îi judecă, cel mai adesea, pe ceilalţ,i după propriile sale posibilităţi intelectuale, după interesele sale şi după trăsăturile sale de caracter. De pildă, atunci când un om sincer îşi exprimă puterea sa, care totodată este şi varianta corectă în ceea ce priveşte un anumit aspect, omul josnic va avea imediat tendinţa să afirme că această părere exprimă ambiţie, vanitate sau un alt aspect rău. Această opinie survine mai ales datorită faptului că detaşarea şi, prin urmare, obiectivitatea, lipseşte cu desăvârşire din concepţiile şi din comportamentul omului cel rău, de o mică valoare.”

Aşa după cum afirmă înţelepţii hinduşi: ”Nu este nimic mai decât apropierea unei stări spirituale elevate, de o mare josnicie sau o meschinărie concretă care nu se poate autodepăşi.”

Esoteristul francez Cedille spunea: „A calomnia pe cineva, acuzându-l de fapte pe care el nu le-a comis niciodată, este ca şi cum ai face un asasinat. Ori, să nu uitaţi că ceea ce se înnoadă într-un anumit loc în Univers, nu se poate deznoda, mai târziu, decât în acelaşi loc şi în acelaşi mod.”

Cicero spunea: „Nimic nu este atât de rapid precum este calomnia. Nimic nu se propagă mai uşor decât aceasta. Nimic nu este mai curând crezut şi nimic nu circulă pe o arie mai întinsă decât acuzele calomnioase.”

Filozoful Diogene spunea: „Calomnia nu reprezintă altceva decât pe care îl fac cei nebuni.”

Un gânditor anonim spunea: „Adeseori calomnia se umflă precum marea; nimeni nu ştie de unde vine însă ea poate să provoace pagube foarte mari.”



Ceea ce este esenţial pentru calomnie este faptul de a se amuza în acest mod mizerabil pe socoteala altuia. Pentru ea acest aspect este uşor de realizat. Calomnia foloseşte mai mereu aceleaşi „ingrediente” pe care le combină cu abilitate şi apoi le agită din nou şi din nou sub nasul oamenilor, ca şi cum ar vrea să-i facă să râdă. Succesul ei este cel mai adesea garantat de ochii avizi să vadă rele, de buzele strânse din cauza sadismului, de gândurile vădit răutăcioase sau chiar duşmănoase, apoi, în final, de râsul batjocoritor.

Unele aspecte care predomină se corelează foarte bine cu noţiunea de calomnie deoarece ele exprimă anumite fapte particulare ale acesteia. Putem astfel să distingem:

-semnificaţia peiorativă sau, altfel spus, care are un sens depreciativ, dispreţiutor, al unui cuvânt sau al unui joc de cuvinte;

-devalorizarea intenţionată şi fără un suport real a unor fapte sau a unor aspecte în legătură cu o anumită persoană;

-deprecierea faptelor sau a realizărilor unei persoane care intervine atunci când devalorizarea lor este practicată în mod sistematic;

-deprecierea extremă care survine mai ales atunci când se face comparaţie cu aspectul cel mai negativ din categoria respectivă;

-exprimarea caustică ce provine mai ales din tendinţa exagerată de a observa numai defectele şi tot ceea ce nu este bun, atât în ceea ce priveşte oamenii, cât şi în ceea ce priveşte obiectele;

-animozitatea, adică atitudinea ostilă faţă de o anumită persoană sau un grup de persoane;

-asprimea comportamentului;

-severitatea exagerată, care provine din manifestarea dezagreabilă a unui comportament dur, nemilos;

-atitudinea ironică ce provine mai ales din sentimentele care au fost acumulate faţă de o anumită persoană;

-răutatea sau ostilitatea care exprimă sentimentele negative în legătură cu o persoană sau cu un grup de persoane;

-nesimţirea care demonstrează foarte clar lipsa de respect, brutalitatea verbală sau chiar fizică şi gradul foarte mic de inteligenţă a persoanei care manifestă această trăsătură de caracter;

-vulgaritatea aproape constantă care apare la o minte superificială, grosieră şi un suflet imatur.

Tradiţia spirituală afirmă, deloc întâmplător, că limba, subânţelegând prin aceasta capacitatea de a exprima prin cuvinte intenţiile, ideile şi gândurile noastre, este un organ care poate să devină foarte periculos şi chiar devastator, prin efectele nocive care pot să apară ca urmare a folosirii ei rele.

Pe de altă parte să nu uităm că învăţăturile creştine afirmă că vorbirea care nu este absolut deloc inspirată de Duhul Sfânt poate deveni repede arma favorită a satanei. De aceea, în textele creştine uneori se spune că limba este un organ prin intermediul căruia cel rău, diavolul, îşi duce la îndeplinire multe dintre proiectele sale malefice. El se serveşte astfel, prin intermediul limbii, de doi dintre cei mai fideli colaboratori ai săi, care sunt bârfa şi calomnia.

În lumina acestor revelaţii, bârfa reprezintă, aşa cum am arătat deja, acţiunea de a denigra şi de a defăima pe cineva sau, cu alte cuvinte, de a proiecta către o anumită persoană aspecte inventate, mizerabile, rele, prin intermediul cuvintelor. Bârfa este deci o armă diavolească foarte puternică deoarece ea este capabilă să provoace răni profunde în sufletul persoanei care este astfel vizată, pe care se vor grefa apoi sentimentele chinuitoare de ciudă şi amărăciune, toate acestea reprezentând „patul” de tortură al demonilor prin care ei îşi realizează acţiunile lor distrugătoare.

Calomnia constă, la modul esenţial vorbind, din afirmaţii false şi mincinoase care se referă la faptele care îi sunt atribuite pe nedrept altei persoane şi care au scopul să distrugă reputaţia şi onoarea sa. Calomniatorul acuză deci o altă persoană spunând minciuni şi afirmând fapte care nu sunt deloc adevărate şi care nu se foandează pe ceva real dar care, totuşi, sunt prezentate în această manieră. Prin însăşi natura ei, calomnia este diabolică. De altfel, nu întâmplător, Iisus Christos a afirmat că, înainte de toate: „diavolul este tatăl minciunii şi al denigrării şi calomnia...”

Prin urmare bârfa şi calomnia sunt în realitate nişte „instrumente” importante prin intermediul cărora diavolul acţionează pentru a provoca neîncrederea în calea spirituală sau în tehnicile yoga, cearta între oameni, pentru a-i dezbina şi învrăjbi pe unii împotriva altora, pentru a creea, de cele mai multe ori, sentimente de invidie, animozitate, rivalitate, ură, duşmănie, etc.

Înţelegem acum cu uşurinţă motivul pentru care se spune, adeseori, că limba este capabilă să „murdărească” întregul trup care, aşa după cum ştim foarte bine, reprezintă însuşi templul cel sacru al lui Dumnezeu.

Prin urmare, trebuie să vă daţi seama că totdeauna cel care procedează astfel nu se poate bucura de Graţia lui Dumnezeu; cu atât mai mult cel care calomniază nu poate să rămână nepedepsit de Justiţia Divină. Cei care se lasă pradă ispitei de a bârfi şi a calomnia va trebui să suporte, mai devreme sau mai târziu, consecinţele pedepsei divine care nu reprezintă în realitate decât acţiunea perfect integrată a Legii universale a Karmei, căci aşa cum se afirmă şi în Vechiul Testament: „Limba cea mincinoasă este urâtă Domnului Dumnezeu” – Proverbe 12.22. Şi de asemenea: „Spune Domnul: pe cel care, în ascuns, bârfeşte şi calomniază îl voi pedepsi aspru.” – Psalmi 105.5.

Tot în Biblie, în Proverbe 19.9. se spune: „Martorul mincinos nu rămâne niciodată nepedepsit, iar cel ce spune numai minciuni, până la urmă va pieri.”

Cel care calomniază exprimă aproape totdeauna, de fapt, într-un mod direct, ura şi răutatea ascunsă care există în inima lui. Se ştie că iubirea adevărată iartă, acoperă şi nu dezvăluie secretele sale, în timp ce răutatea şi ura inventează cu neruşinare şi răspândeşte cât mai mult greşelile mult exagerate ale altora şi acuzaţiile rele, neadevărate, împotriva lor.

Dumnezeu, care este infinit mai bun şi răbdător, ne iubeşte necondiţionat şi ne iartă chiar şi atunci când greşim foarte grav, mai ales dacă noi suntem atunci foarte sinceri în inima noastră şi dorim cu adevărat să ne îndreptăm, pe când diavolul, întocmai precum servitorii care sunt cutre şi slugarnici, bârfeşte şi acuză aproape fără încetare, cu scopul esenţial de a dezbina şi de a distruge.

În Biblie, în Prima scrisoare sobornicească a lui Petru 3.10 se spune: „Căci cine iubeşte cu adevărat viaţa şi vrea să aibă mai mereu zile bune, trebuie să-şi înfrâneze cât mai des limba de rău şi buzele de la cuvintele înşelătoare.”

Prin urmare, se poate spune că acesta este unul dintre motivele importante pentru care mulţi oameni nu pot cunoaşte pacea lăuntrică şi fericirea sufletească, cu alte cuvinte, din cauza păcatelor pe care ei le săvârşesc prin intermediul cuvintelor care sunt adeseori rostite şi a inimii impure pe care o au. Căci aşa cum este scris în textele timpurii ale Sfinţilor Părinţi creştini: „Limba este fericită atunci când ea exprimă bogăţia inimii.”

Cel care bârfeşte sau calomniază provocând în acest fel multă suferinţă, demonstrează în felul acesta, în mod implicit, că deja tenebrele i-au cuprins sufletul şi că el a devenit de fapt un agent, care cel mai adesea este inconştient, al acţiunilor demoniace şi satanice.

Tot în Biblie, la capitolul Proverbe 13.3 se spune. „Cine îşi păzeşte gura, îşi păzeşze sufletul, iar cine îşi deschide buzele mari spre a rosti minciunile şi răul, aleargă astfel spre pieirea lui.”

Tot în Biblie, la capitolul Proverbe 21.23 se spune: „Cine îşi păzeşte gura şi limba de vorbe rele sau mincinoase îşi scuteşte sufletul de multe necazuri.”

Graţia cea tainică şi Binecuvântarea lui Dumnezeu nu se revarsă niciodată din plin asupra acelora care bârfesc şi care calomniază. Dimpotrivă, mai devreme sau mai târziu, ei vor trebui să suporte consecinţele şi fructele amare ale acţiunilor rele. Mai mult decât atât, să nu uitaţi că, în ciuda rugăciunilor pe care, poate, aceste persoane le adresează uneori lui Dumnezeu, dorinţele lor nu vor fi împlinite atâta timp cât ele vor continua să se complacă în această stare mizerabilă.

În încheierea acestei conferinţe, ofer un sfat celor care deja s-au obişnuit să bârfească şi să calomnieze. Mai bine decât să bârfiţi sau să calomniaţi, citiţi cu atenţie cursurile pentru că mai ales aceştia dintre voi aveţi o mare nevoie să vă îmbogăţiţi nivelul spiritual şi să depăşiţi această stare mizerabilă în care vă complaceţi.
Hai sa Ridem - de LMC la: 18/08/2004 18:56:02
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Am facut o excursie pe internet si uite peste ce am dat. Nu stiu cine este autorul dar sper sa va placa.

DEFINITII

Daca se fereste de masini este un pieton,
daca se fereste de taxe este un om de afaceri,
iar daca se fereste de raspundere este un .. om politic.

Abur: O apa inebunita de caldura.

Ambitia femeii: Sa fie cantarita si sa fie gasita usoara.
(Mene, mene, tekel upfarsim)

Ambiguitate: este ca un orb ce cauta intr-o camera intunecata
o pisica neagra, care nu este acolo.

Batranete: varsta la care, desi stii toate raspunsurile,
nu te mai intreaba nimeni nimic.

Biblioteca: Un loc in care mai traiesc inca cei morti.

Bogatas: Un om sarac, dar cu bani.

Buruiana: O planta ilustra cu virtuti inca nedescoperite.

Calatorie: O experienta care ne umple sufletul in timp ce ne goleste buzunarele.

Cascat: Calea aleasa de natura pentru a le ingadui barbatilor casatoriti
sa mai deschida si ei gura.

Celebritate: Avantajul de a fi stiut de oameni care nu te cunosc.

Cleptoman: Un hot bogat.

Comunist: Unul caruia ii place asa de mult ceea ce n-are
incat vrea sa te impiedice si pe tine sa le ai.

Educatie: Ceva ce-i ajuta sa reuseasca pe cei fara inteligenta.

Economist: Un expert care va sti sa explice maine de ce
predictiile facute de el ieri nu s-au implinit astazi.

Expert: Un specialist care stie din ce in ce mai mult
despre din ce in ce mai putin.

Cantor: Cantaret religios care canta pe nas dupa ureche.

Degetul mare de la picior: O parte a piciorului
folosita in intunerec pentru gasirea mobilei.

Doctor: Unul care ia plata cand Dumnezeu vindeca.

Expert guvernamental: Unul care stie sa complice lucrurile simple.

Erou: Unul caruia i-a fost prea frica sa fuga.

Eroi: Putini am fost, multi am mai ramas!

Flatare: Abilitatea de a-i descrie pe altii asa cum se vad ei insisi.

Gentlemen: Un barbat care tine usa deshisa pentru ca sotia lui sa poata cara in casa cumparaturile.

Gandire: Dialogul sufletului cu el insusi.

Gradina zoologica: Un loc unde animalele sunt duse ca sa studieze obiceiurile oamenilor.

Iarna: O parte din an in care se face tarziu devreme.

Imaginatie: O insusire care-i ajuta pe unii politicieni sa se creada oameni de stat.

Imigratie: Cea mai sincera forma de flatare a unei natiuni.

Intuitie: Ceea ce o ajuta pe o femeie sa-si contrazica sotul mai inainte ca acesta sa deschida gura.

Lege: O plasa in care se prind fluturii si peste care zboara vulturii.

Lux: Ceva ce nu-ti trebuie neaparat, dar de care nu te poti lipsi cu placere.

Maturitate: Capacitatea de a indura nesiguranta.

Melancolie: Placerea tristetii

Moda: Un fel de uratenie intolerabila pe care trebuie sa o schimbam la fiecare sase luni. - Oscar Wilde

Nenorocosul: Omul potrivit la locul nepotrivit.

Nerabdare: O asteptare grabita.

Diferenta dintre o operatie minora si una majora: cea minora este intotdeauna cea de care are parte altul!

Ospatar: Unul care crede ca banii cresc pe ... tavi.

Politician: Unul care te strange in brate inainte de alegeri si de gat dupa ele ...

Care-i diferenta dintre un politician si un om de stat? Un politician urmareste binele celor de acum, in timp ce omul de stat urmareste binele generatiilor viitoare. Unul cauta popularitate, iar altul progres.

Padure virgina: Un loc in care mana omului n-a pus piciorul.

Proverbe: concluzii scurte scoase din experiente indelungate.

Simpatie: Durerea ta in inima mea.

Tact: Arta de a-ti face dreptate, fara a-ti face dusmani!

Tara democratica: un loc in care oamenii spun ceea ce gandesc fara sa se gandeasca de doua ori mai inainte.

Umbrela: Un acoperis portabil.

Vara: Anotimpul in care copiii trantesc cu putere usa pe care au lasat-o deschisa toata iarna.

Viata la oras: Cateva milioane de oameni care-si traiesc singuratatea impreuna!

Vulpe: Un lup care trimite flori.

Cum sa ajungi la Biserica?... - de homeless la: 01/09/2004 16:04:05
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Sarut mana, parinte!

Pentru ca m-am intors relativ de curind la Biserica si experienta mea poate fi folositoare si altora, doresc sa le adresez membrilor cafenelei citeva cuvinte, pe care poate aveti bunavointa sa le comentati si dumneavoastra. Va multumesc!


Am suferit si stiu ca sunt multi altii asemenea mie. M-am îndoit si stiu ca sunt multi altii educati în acelasi sens. M-am lacomit si stiu ca sunt multi altii robiti poftelor.

Daca nu ai avut norocul unor bunici care sa-ti calauzeasca primii pasi catre Biserica, daca parintilor tai le-a fost teama sa discute cu tine despre Dumnezeu, daca profesorii te-au îndrumat catre stiintele exacte, daca esti nascut între 1950 si 1970 si te declari ateu sau agnostic, înseamna ca aveam multe lucruri în comun.

Nu participi la liturghie, nu tii post, nu te spovedesti si nu te împartasesti. Apelezi la Biserica doar când o cere traditia, la botez, la nunta, la înmormântare, iar problema cheltuielilor este mai importanta decât semnificatia ritualului la care iei parte.

Crede-ma ca se poate si altfel!

Ca este mai bine altfel, trebuie sa descoperi singur, pas cu pas. Nu sunt preot, sunt doar un crestin ortodox, iar textul de fata nu este o predica, nici o calauza duhovniceasca, încerc doar sa le ofer celor din generatia mea, cu preocuparile mele, o simpla marturie spre a-i convinge sa încerce.

Si încerc sa o fac putin altfel pentru ca stiu cât am întârziat sa pornesc pe acest drum pentru ca nimeni nu-mi vorbea "pe limba mea". Unele carti publicate se adreseaza credinciosilor practicanti sau oamenilor simpli, care nu cauta nod în papura. O sa ai si tu acces la ele, dar textul lor, în aparenta arhaic si rudimentar, transmite un mesaj, extrem de valoros, doar dupa ce crezi cu adevarat. Alte carti se adreseaza elitei care are acces la semnificatiile dezbaterii teologice si nu sunt la fel de spumoase precum lucrarile de filozofie destructivista, aflate acum la moda. Noi, cei care putem tine piept unei dezbateri stiintifice, culturale, dar care ne simtim ridicoli sau stânjeniti în biserica, am fost uitati. Ori texte încifrate, ori texte plicticos de simple, pentru cei cu patru clase.

Dar, din proprie experienta, stiu ca nu încifrarea sau plictisitoarea simplitate au fost adevarata piedica, ci spaima ca nu stiu cum sa ma adresez preotului ca sa-i pun întrebarile care ma framânta si nici masura în care el este dispus sa-mi raspunda, ca si stânjeneala ca nici macar nu stiu când sa-mi fac cruce în timpul slujbei, deruta în fata rugaciunii pe care nu stiam sa o folosesc.

Iar atunci când mi-am luat inima în dinti - hotarât sa aflu adevarul, nu transformat peste noapte în credincios practicant - si i-am întrebat pe colegii si prietenii care facusera pasul, fie îndrumati înca din copilarie, fie sub îndrumarea unui duhovnic rabdator, m-am lovit de un soi de bigotism, am fost privit cu superioritate si am fost uluit sa descopar cum discuta la o bere despre canoanele pe care le-au primit de la duhovnicul la moda la care au apelat.

Totul era împotriva mea! Bunul simt îmi spunea ca toti erau fatarnici, prea era mare diferenta între ce auzisem despre credinta si ce vedeam la altii, cartile, pe care le folosisem de atâtea ori pentru a-mi dezvolta cunostintele si abilitatile într-un domeniu sau altul, nu ma conduceau spre adevar, la slujba îmi era rusine sa particip...

Acum pot sa-ti spun ca este simplu, mult mai simplu decât pare, ca este extraordinar, ca nu trebuie "sa rupi podelele bisericii" pentru a deveni peste noapte un bun credincios...



Poate ca nu este semnificativa, dar este o marturie sincera povestea mea, asa ca încep cu ea.

O operatie nefericita m-a tinut câteva luni în pat. Am recitit mai multe carti, dar am primit si un Acatistier, spunându-mi-se ca Acatistul Sfântului Pantelimon ma va ajuta... Neîncrezator si curios am deschis cartea, dar am descoperit ca nu stiu ce sa fac. Eram trimis la "obisnuitul început", dar nu era nici un capitol cu acest titlu. L-am întrebat pe cel de la care primisem Acatistierul si, dupa ce a facut ochii mari, "cum de nu stii macar atâta lucru?!", mi-a explicat unde era ascuns "obisnuitul început".

Pe masura ce ma însanatoseam, am trecut de la o lectura pe zi la una pe saptamâna si mi-am promis, cumva recunoscator, desi nu puteam cântari ajutorul primit, sa citesc Acatistul în ziua în care era pomenit Sfântul în calendar. Marturisesc ca am uitat, doar nu mai eram bolnav!

Reluând obiceiul parintilor de a petrece o parte din concediu calatorind în circuit pe la mânastirile din nordul Moldovei, am reprodus exact traseul si gesturile lor. Am facut sute de fotografii, am scris primul pomelnic sub îndrumarea unei maicute, am deranjat probabil multe slujbe si multi credinciosi intrând în biserici, am baut în fiecare seara asa, ca-n vacanta, oricum, nu pot sa spun ca a fost un pelerinaj, ci o simpla excursie. Ba chiar am trait si momente neplacute, am fost mustrat de o batrâna ca stau cu mâinile la spate în biserica, am fost sfatuit de un calugar sa-mi vad de drum când i-a fost evident ca nu vreau sa intru în biserica, sa ma rog, ci doar sa fac câteva poze.

Cu putin timp înainte sa moara, dupa o lunga suferinta, tatal meu, ateu si el, a acceptat sa se spovedeasca. Din pacate, nu am apucat sa vorbesc cu el despre experienta traita, iar sfiala cu care preotul a acceptat sa ne însoteasca la cimitir, în alta parohie, nu mi-a placut. O nunta într-o celebra zona rezidentiala în care am vazut cum preotul cel tânar se opreste, le face un semn smecheresc mirilor si raspunde la telefonul mobil, a fost înca un argument pentru mine ca nu sunt facut pentru credinta, desi stiam si eu povestea cu "sa faci ce spune preotul, nu ce face el".

Acumularea unor pacate, de care eram numai în parte constient, m-a transformat, am devenit rau, impulsiv. Am cautat placerea dincolo de morala si bunul simt. Cu cât îmi satisfaceam mai din plin trupul, cu atât sufletul îmi era mai greu. Ajunsesem sa ma rup de mine însumi. Realizam ca individul care se bucura de toate placerile vietii nu sunt eu, nu mai sunt eu. Pentru ca traiam fara nici o spaima, îmi spuneam ca pot sa mor în orice clipa, nu-mi mai pasa. Ardeam ca si cum viata mea nu mai însemna nimic.

Pentru ca nu-mi mai pasa nici de minciuna, minteam cu placere, pe mine si pe ceilalti. O astfel de minciuna mi-a produs, chiar si în nebunia în care traiam, o spaima care m-a nedumerit. Eram pregatit sa ma sinucid când, dintr-o întâmplare, am ajuns la un schit pierdut în munti.

Un singur frate avea grija de toate. Staretul era plecat, calugarii lipseau si ei, omul, aflat si el la început de drum, era singur. L-am salutat si l-am privit. Am realizat ca este un om fericit. Cu hainele lui ponosite, cu frigul din jur, fara curent electric, fara apa calda, facând lucruri atât de simple în aparenta, era fericit. Iar ochii îi erau inteligenti, stralucitori, nu era un amarât aciuiat la mânastire.

Am vrut sa stiu de ce. Am luat câteva carti ale parintelui Cleopa. Îl vazusem la Sihastria, ma impresionase ca persoana si era singurul autor despre care stiam ceva. Rasfoindu-i cartile, m-am emotionat. Mi-am adus aminte de ora petrecuta în fata chiliei, ascuns printre zecile de credinciosi, de placerea cu care-i ascultasem cuvintele care alcatuiau un discurs firesc, pornit din suflet.

Apoi am cazut iar.

De unde eram sigur ca nimic nu exista dincolo de imediata realitate materiala, câteva experiente traite în preajma celor cu "puteri paranormale" m-au convins ca exista dimensiuni la care nu am acces. Dar m-au trimis pe un drum gresit. Am citit tot felul de evanghelii apocrife si istorii "secrete" ale Bisericii, manuale pentru "sporirea puterilor paranormale", am acceptat prezenta si "tratamentul" unui maestru Reiki, încercând mereu sa gasesc o explicatie materialista pentru ceea ce simteam, o justificare mai aproape de science-fiction decât de credinta adevarata.

Dar, în ciuda cautarilor, mi se spunea ca sunt tot mai "negru".

Am renuntat la toate experientele si lecturile de acest fel si m-am întors la parintele Cleopa. Eram disperat. Am îngenuncheat în fata unei icoane, mi-am facut cu o neasteptata sinceritate semnul crucii si, cu ochii în lacrimi am rostit în gând: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!"

Si trei lucruri s-au întâmplat în aceeasi saptamâna. Am ajuns, ca din întâmplare, la moastele Sfântului Antonie cel Nou de la Iezer. Singur în biserica, m-am apropiat si am îngenuncheat lânga racla si o caldura cum nu mai simtisem m-a cuprins. Am fost uluit ca, fara sa-mi fi spus cineva, înainte de iesirea din biserica, m-am dus sa ma închin si sa sarut icoanele, lucru pe care-l vazusem la altii, dar pe care nu-l mai facusem niciodata. Apoi, la o alta mânastire, am ajuns, pentru prima data, la începutul liturghiei si, pentru ca eram înconjurat de credinciosi pe care nu doream sa-i stânjenesc, am îngenuncheat alaturi de ei, am ascultat pentru prima data slujba de la un capat la altul. Dupa slujba, marturisesc ca m-am grabit sa pornesc spre parcare ca sa fumez o tigara, dar glasul unui diacon ne-a adunat pe toti când a anuntat ca parintele va tine si o slujba de dezlegari. Nu stiam despre ce este vorba, dar am avut curajul sa intru iar, sa îngenunchez si sa-mi rostesc si eu numele atunci când a sosit momentul. Ajuns acasa, mi-am luat inima-n dinti si am acceptat sa-l însotesc pe un prieten la duhovnicul lui. Parintele, care a înteles imediat ce-i cu mine, nu m-a lasat sa-i sarut mâna, asa cum vazusem ca se face, gândindu-se, cu siguranta, ca o fac doar din politete, si mi-a strâns mâna barbateste, apoi m-a luat deoparte, mi-a spus ca nu-i totul pierdut, m-a pus sa ma gândesc la motivul pentru care traiam ceea ce traiam si m-a trimis sa ma spovedesc la parohul bisericii de care apartin.

Cum sa ma spovedesc, cum se face asa ceva? Mi-am luat o carticica, un îndrumator pentru spovedanie, am trecut peste toate orgoliile care-mi spuneau ca textul este scris pentru un om simplu, de la tara, si am aflat. Nu mai tinusem post dar, cum tocmai începea Postul Pastelui, am tinut post pentru prima data în viata mea. Si am descoperit pe raft o carte a Cuviosului Paisie Aghioritul, nu stiu nici azi de unde cumparata, pe care am citit-o în Post. Si am fost în fiecare duminica la liturghie. Iar predicile parca erau spuse pentru mine, pentru suferintele si îndoielile mele.

În ultima saptamâna am hotarât ca este momentul. Am intrat în biserica, dar eram singur si am fugit când l-am vazut pe parinte iesind din altar. A doua zi, dupa ce am citit rugaciunile din îndrumarul pentru spovedanie, am luat iar hârtia pe care-mi scrisesem cu atâta emotie pacatele, multe, si am intrat în biserica.

M-am spovedit pentru prima data în viata! Am plecat ametit, constient ca am facut cel mai important pas din viata mea.
....teatru radiofonic, Iosif - de ena la: 14/12/2004 02:17:28
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
....teatru radiofonic, Iosif Sava, Noapte buna copii, Unda vesela, Cine stie, cistiga, ziarul "Urzica", revista Secolul XX, revista "Magazin istoric", covrigi cu iaurt, "Dialog la distanta",Alexandru Stark, "Metronom" -Chiriac,la Europa libera, radio Luxemburg, Timur si baietii lui, "Los Paraguayos" in turneu, magnetofonul Tesla, ceaiurile cu lumina stinsa si Pink Floyd, snitel la pachet in drum spre tabara, cordeluta, numar si uniforma, studentii de la arhitectura pictând icoane pe geamurile la "Ion Mincu" in iarna lui '68, portocale în foita Jaffa(?) remaiem ciorapi, Carpati fara filtru, formatia Mondial, sedintele de exmatriculare ale celor care plecau cu parintii in Israel si Germania, formularele mari, formularele mici, balul de la Arhitectura, Liviu Ciulei,Tiriac si Nastase, manusile cu virfurile taiate sa poti tine Rotringul in mina cind desenezi in atelier la Mincu, Festivalul de Jazz de la Sibiu si J. Raducanu, "Ambasadorii prieteniei" corurile americane, "Macarale, râd in soare argintii", prietenii plecind in Israel, Ricky Dandel, greva de la Brasov('88??), au intrat rusii in Cehoslovacia, unt, faina, piine zahar si ulei pe cartela, oua rosii cu matza, pantaloni "supraelastic", coteleapelordunarii, "tacimuri", salam cu soia,cafea cu naut, imbracat "din pachet', schlafensiedeutch", vama-veche, blatul pe tren de la Razboieni, auto-stop, colectia romanului de 5 lei(?) Seder la sinagoga de pe strada Scolii, cantonamentele echipei de volei, incalzit apa pe resou, nu poti lua premiul unu cu asa un nume dar trebuie sa stii, asa neoficial ca esti cea mai cea, Tanta si Costel, Zizi Serban,studentii din Vietnam, make love no war, repartitia la tara, gluvilact la de 5 ori pretul, Radu Vulpescu, subtextele "Elisabeta I " la Bulandra, Marin Moraru si Toma Caragiu, sopirlita libera, Miriam Raducanu, Ioan Grigorescu....
... ceaun din fonta, cravata de pionier, borcanele bortoase cu bomboane sticloase de toate culorile, halvitza, ciubuc, sirop de 50 de bani, casata de la cofetaria 'din centru', statuia lui Vasile Roaita, sosete trei-sferturi cu pompoane, fuste din tergal, penare din lemn, costume de baie crosetate de mina, evantai din pene de strut, tigari Marasesti, hirtie albastra de invelit caietele, par pe moatze, fier de calcat cu carbuni incinsi, plutele de pe Bistrita, aparatele de radio cit dulapul, bentitza alba reglementara, uniformele scolare, bleumarin cu guleras alb, tocul cu penitza, saniile trase de cai, galosii, butoiul in care se aduna apa de ploaie pentru spalat parul, Wundertopf, dunga dintre peretii camerei si tavan, indopatul gistilor, jocul cu cercul, bocitoarele la cimitir, fragi cu smintina, fetele care, in lipsa fardului, isi ciupeau obrajii 'sa-si faca bujori', portocala anuala adusa de Mos Gerila, evreii 'cu actele depuse' n-au voie sa intre la facultate, televiziunea alb-negru, farfuriile din portelan vechi legate cu sirma, dopurile din cocean, acul de remaiat ciorapi, unt in frunza de brusture, creion chimic, cojile de mere pe plita incinsa, gutuile puse la copt pe dulap, manshonul, George Vraca, asternuturi brodate de mina, cani de tabla, ulei de ricin pentru gene frumoase, jupoane, L.S. Bulandra, indigo, scrisori scrise de mina, plapumarese, spalatorese, birjari, pantofi cu talpa de crep, malagambisti, sugative, Marina-Marina, shoshoni, foto-minut, caramele, primii ciorapi de matase cu dunga si talon, manichiurista care vine acasa, piata cu gainile in custi de lemn, Oraselul Copiilor, Ion Dacian, umbrelute de soare din dantela, moda dintilor de aur, caciuli rusesti cu urechi, fâsh, cicoare, sfesnicele de Shabat pastrate in catifea visinie cu broderie din fir aurit, somierele, shifonierele cu oglinzi groase de cristal, combinezoane din nailon, parfum de trandafiri bulgaresc, papusi din cirpa, sifoanele din sticla colorata, masina de tocat carne, covata de framintat aluatul, cazanul de fiert rufe, masina de cusut cu pedala din fier forjat, pe care scria 'Singer', geamuri cu flori de gheatza, omul de zapada cu carbuni in loc de nasturi, teracota fierbinte, in fatza pravaliilor se stropeste trotuarul cu apa, sa nu se adune praful, Ciresarii, bibelouri, statuia lui Lenin, cobilitzele de care atirnau cofele cu mere murate, cocosei din zahar ars, milieuri din borangic si dantela, cishmeaua de pe strada, Nivea, borsh la borcan, trasuri, ospatul cu turturi de gheata, sutienele 'fara capac', muraturile din beci, soba cu foc din lemne, lumina misterioasa a lampii cu gaz, fotografiile de familie, alb-negru: matusi cu palarii, unchi tepeni, bunici severi, flasneta din fatza teatrului, papagalul cu norocul in cioc, Celentano, defilarea de 23 August, mititei la gratar in Parcul Libertatii, ciresele-cercei, agatate pe urechi, gara cu zgomote si miros de despartire...
Minunat inventarul planetei pe care am fost cu totii mai mult sau mai putin contemporani, mai mult sau mai putin vecini. Pentru aceia care, la fel ca tine, s-au stramutat demult pe planete mai sofisticate, am cateva vesti: halvita se poate manca si acum, mititei fripti pe gratar in parcuri, de asemenea. Au disparut doar merele murate si braga. Hartie albastra de invelit caietele se vinde si se foloseste si azi, la concurenta cu invelitorile de plastic. Un cunoscut m-a batut la cap ani de-a randul sa-i aduc galosi sau sosoni de undeva din lume. Pana la urma i-a cumparat cineva un fel de sosoni-prezervativ de prin America. Bocitoarele sunt prezente si acum la inmormantari, mai ales (dar nu numai) la tara. Nu primesti de la nimeni din Romania scrisori scrise de mâna? este si astazi cel mai raspandit mod de productie a epistolelor. Plapumaresele continua sa faca plapumi la domiciliu. Se mananca si acum caramele tip Stolwerk. Manichiuristele si pedichiuristele pensionate presteaza servicii la domiciliul clientilor. Oraselul copiilor supravietuieste in mizerie. Orice tigan care se respecta si multi mahalagii se falesc cu dintii lor de aur. Exista somiere, sifoane din sticla colorata, masina de tocat carne si mai ales geamuri cu flori de gheatza in casele prost incalzite. In fatza pravaliilor se stropeste trotuarul cu apa. Bibelouri se cumpara cu ghiotura, figurine, catei, caluti si altele asemenea si se expun ostentativ in vitrina din sufragerie. Cele mai cautate milieuri nu numai pentru uz propriu ci si - mai ales - pentru cadouri destinate prietenelor din Israel sunt cele din macrame. Nivea, in aceleasi cutii plate albastre, este o crema mai scumpa decat multe altele. Anuntul "borsh proaspat" poate fi citit la multe ferestre, mai ales de subsol. Muraturile din beci, soba cu foc din lemne supravietuiesc si ele in multe case. Si mai avem, mai avem... closete in fundul curtii la tzara, copii infasati strans, tiganci care ghicesc in palma, in ghioc si in carti, babe care leaga si dezleaga farmece, uniforme cu guleras, funda si sortulet si felurite alte relicve ale stravechii civilizatii daco-romane. In mica alimentara de la coltul lui Ilie Pintilie cu Clopotarii Vechi stateau aliniate capatzani de zahar candel si bunicul nu voia sa-mi cumpere, ca-mi stricam dintii...
... scrobeala de rufe. Albastreala de rufe se numea (cel putin la Focsani) "sineala". "Colectia celor 15 lei", "doxuri", spirt medicinal in rol de after shave, briliantina din ulei de nuc... fusta soleil, combinezon de crepdeshin, manecute tricotate pe cinci andrele, bocanci cu blacheuri, tocuri luichenz, cazaca, bolerou, decolteu encoeur, decolteu en bateau, perdelute de marchizet, cuvertura de plus rosu sau verde, carpete de chelim, telefoane (cozi rulate peste urechi) tuns nemteste, Ora vesela cu Stroe si Vasilache. Alo, aici e Stroe/ si roaga sa-i dati voie/ o clipa sa va-nveseleasca/ sa glumeasca iar cu voi. Schmoll Pasta, Gladys, Frank Cafea, Bob, Bob, e-un sapun/ Bob, Bob, cel mai bun, /Bob, Bob, ideal,/ un sapun fenomenal. hau, hau, hau, la Sabego! Johny e-un baiat de treaba/toata lumea se intreaba/ cum de e atat de negru si lucios. Toata ziua-n ascensor/ ba ma sui ba ma cobor,/ sunt (firul conducator?), sus, jos si iar sus.... balene, clame, invizibile, fileu (de par) rulou, tunsoare a la garconne, coafura paj, coafura a la Alida Vali, scandal (corset), ciorapi de muslin, ciorapi tricotati, ciorapi de matase naturala Kunert, jambiere, cache-nez (cand am intrebat in clasa 1 primara cine mi-a luat cache-nez-ul vernil, o colega mi-a spus ca nu intelege evreieste). Femeia, eterna poveste,/ Nu-ntreba cine este,/ ci iubeste-o mereu./ Iubesc femeia/de dor nebuna/ blonda sau bruna,/imi e tot una. Sa nu iubesti prea mult femeia... Casuta noastra/cuibusor de nebunii/ te asteapta ca sa vii... Inghetata pe batz, rusi cu ceapa, nechezol, telemea de paispe, fratii petreus, adidasi, branza regala, patricieni, vata pe batz, stofa pe puncte, loden, transperante, briz-bizuri, la patru pasi de o excursie, steaua fara nume, floarea din gradina, Daniela si Aschiuta, Tanta si Costel, capitanul Val-Vartej, Cine stie castiga, La leul si carnatul, La trei ochi sub plapuma, Pariziana, Roata lumii, Teatrul Mogador, Popesti-Leordeni, Bumbesti- Livezeni, Salva-Visheu si de 'hei-rup'-urile de rigoare.... Da' de pufoaicele alea cenusii ce zici? Si de aparatoarele de ploaie de cap de dama pliabile (nu stiu daca ordinea atributelor e buna...), alea care arata ca o punga de plastic cu doua bretele, numa buna s-o pui peste un permanent proaspat.... ce zici de helanca? de izmenele de dama chinezesti, flaushate, roz sau vernil, transformate cu abilitate in caciuli de dama 'moderne'... de pixurile de la expozitia americana, de 'Avaramu' vazut de nu stiu cite ori, de translatoarea de la cinemateca.... de taxiurile Pobeda - dar si de ceasurile Pobeda... de merdenelele din Kogalniceanu, de cremshniturile de la Casata...
... un Grundig cit un sicriu, Aici e Radio Europa Libera/buna seara, dragi ascultatori, asternuturi brodate de mina, Am, lasate 'pentru copiii vostri', si nu stiu cum sa fac sa le arunc fara sa se prinda consoarta. Celentano, Rita Pavone, cravata de pionier... cu colturile roase, facute ferfenitza. Distinctiile pionieresti clasa I si II, Autobuz mao-tze-dun, insignele FGMA, FGAPS; laleleee, laleleeeee; macarale; cind la trap cind la galop, Dorina Draghici, Maria Lataretu, Sergiu Malagamba, TARS; ZIS; ZIM; Molotov; GAZ; MAZ; mingi din crep; biciclete MIFA, MOVE, Tatraplan, "la canal", "la stuf", legea/articolul 324; Ion Talianu, Calboreanu, calimara cu cerneala, cinema Muncitoru, Fory Etterle, badanagii, spoitori, bulibasha, chimir; militia economica, Jean Marais, Raf Valone, Luigi Ionescu, Scinteia pionierului, Teatrul Tandarica, Teatrul Licurici; Gabriel Popescu si Alexandru Demetriad la inchisoare pt pederasty , Aarta Florescu, tigari Nationale sau Olt/Mures pentru bunica, de un leu, salicilat; penicilina uleioasa, festivalul tineretului, lipii...
... minti ca o gazeta americana, Dr Frukter- Biblia in pediatrie, Cavit 9 pentru pofta de mancare, te-slavim-Rominie-pamint-parintesc, pronosport, loz-in-plic-dai-3-lei-si iei nimic, bomboane agricole, fondante, parizer, icre de Manciuria, cartofi noi, inghetata pe bat, la microfon Noel Bernard, malagambisti, artista poporului Lica Gheorghiu, misto-nasol-gagiu, intra in vernacular, controverse la c***l lui Graur, filme 'psihologice' sovietice, filme lacrimogene italienesti, Alain Delon...pe care l'am 'tradat' cu Simon Templar alias "The Saint", rochita de catifea, trening, bascheti, imbracaminte de la 'pachet', pantofi Guban, posete 'plic', pantaloni evazati, covoare de plush cu scena "Rapirea din serai", scrumiere in forma de peste, inele ghiul, tablouri cu sirene - marfa de contrabanda adusa de vaporenii intreprinzatori si connoiseurs de rafinamente proletcultiste. De cate ori ascult tangoul de demult, trandafirii tai, Beng beng, Unde ie iluziile mele care le-am perdut? my, my, my Delilah, breton gen Beatles, clasificarea muzicii in usoara, grea si populara, primele auto(de)serviri, "Dialog la distanta", telefoane cuplate, program de apa calda, creioane chimice si HB, ascutitori chinezesti, noile uniforme scolare, tovarasa diriginta, martisoare, cadouri de 8 martie, plocoane pentru scutiri la educatie fizica, "Snagov" fumat in WC-ul cimitirului tineretii mele, panglica obligatorie, braga si placinte dobrogene, frigider Zil, aspirator Buran, camera Laika, poze cu dedicatie pe verso, Pif le chien, Revista mea, Paris Match...
... Bula si bancuri cu cutremurul, BT-uri, sticla de bere tip CAER, cico, prajituri cu nume antiapetisante "Buturuga", "Cartof" (delicios, plin cu nuca), 'stewardesele' de pe ITB, 'blatul' studentesc la teatre, calatorii clasa 1-a cu 'nashul' cursuri de 'socialism stiintific', cartusul de Kent si sticla de whisky, chibrite care nu se aprindeau, palinka Bloody Mary, nesscaffe cu apa minerala, Noapte buna, copii...
... Maresiev, Galia Koroliova, Alexandr Matrosov, Pavlik, Stahanov, Valeri Cikalov, Ivan Budionii, Ceapaev, mai vreti? Daca nu va astimparati va infund cu Vodopianov, Ostrovski (ala cu asa s-a cacalit otelul), Fadeev, Zboara Cocorii, Comunistul, Fata cu Parul Carunt, Libelula, Piati Minuuuut... Alarma in munti, Sadko, Cazacii de pe Don, Tamara Makarova, Vesna, Kalman Latabar, Alerg dupa o stea, Norman Wisdom (sic)... sufertash, Duba Neagra, baia comunala, motoreta Puch, motoreta ILO, bicicleta Wanderer, Submarinul Dox, stamba, tesatura anti-jeg, burtiere, pantofi cu talpa de rafie/paie, sandale cu talpa de lemn, cafeaua Meinl, ghetele de baschet cehesti, ceasuri Schaffhausen/Doxa, geamgii, iaurgii, laptari, zarzavagii, sacagii, tocilari, sapunul 'Cheia', magiunul fiert in conforca din curte, 'Cleopatra, ochii-ti ard ca flacara!', 'Cumparati curent de la IREB!', 'Dati copiilor bomboane!', statia de radioficare, dusumele de lut, pantaloni de doc, fotbal cu nasturi, bluze de nailon stravezii prin care se vedeau bretelele de la sutien s suncile de la talie, legaturile de schi Kandahar, pantalonul-pana, pantalonii pescaresti, frizura-periutza, vase de bucatarie emailate, discurile 'Elite special', patefonul cu ac, gramofonul, rufe inghetate, puse iarna afara la uscat, caimac, chiloti de diftina, ierbar, mingi de cârpa, raglan, moda turbanelor, baticurile, pantofii de la Dermata, pantofii de la Guban, drot de facut bucle, IJ-urile,Ramona,
#31590 (raspuns la: #28409) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
si inca... - de ena la: 14/12/2004 04:26:10
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
....teatru radiofonic, Iosif Sava, Noapte buna copii, Unda vesela, Cine stie, cistiga, ziarul "Urzica", revista Secolul XX, revista "Magazin istoric", covrigi cu iaurt, "Dialog la distanta",Alexandru Stark, "Metronom" -Chiriac,la Europa libera, radio Luxemburg, Timur si baietii lui, "Los Paraguayos" in turneu, magnetofonul Tesla, ceaiurile cu lumina stinsa si Pink Floyd, snitel la pachet in drum spre tabara, cordeluta, numar si uniforma, studentii de la arhitectura pictând icoane pe geamurile la "Ion Mincu" in iarna lui '68, portocale în foita Jaffa(?) remaiem ciorapi, Carpati fara filtru, formatia Mondial, sedintele de exmatriculare ale celor care plecau cu parintii in Israel si Germania, formularele mari, formularele mici, balul de la Arhitectura, Liviu Ciulei,Tiriac si Nastase, manusile cu virfurile taiate sa poti tine Rotringul in mina cind desenezi in atelier la Mincu, Festivalul de Jazz de la Sibiu si J. Raducanu, "Ambasadorii prieteniei" corurile americane, "Macarale, râd in soare argintii", prietenii plecind in Israel, Ricky Dandel, greva de la Brasov('88??), au intrat rusii in Cehoslovacia, unt, faina, piine zahar si ulei pe cartela, oua rosii cu matza, pantaloni "supraelastic", coteleapelordunarii, "tacimuri", salam cu soia,cafea cu naut, imbracat "din pachet', schlafensiedeutch", vama-veche, blatul pe tren de la Razboieni, auto-stop, colectia romanului de 5 lei(?) Seder la sinagoga de pe strada Scolii, cantonamentele echipei de volei, incalzit apa pe resou, nu poti lua premiul unu cu asa un nume dar trebuie sa stii, asa neoficial ca esti cea mai cea, Tanta si Costel, Zizi Serban,studentii din Vietnam, make love no war, repartitia la tara, gluvilact la de 5 ori pretul, Radu Vulpescu, subtextele "Elisabeta I " la Bulandra, Marin Moraru si Toma Caragiu, sopirlita libera, Miriam Raducanu, Ioan Grigorescu....
... ceaun din fonta, cravata de pionier, borcanele bortoase cu bomboane sticloase de toate culorile, halvitza, ciubuc, sirop de 50 de bani, casata de la cofetaria 'din centru', statuia lui Vasile Roaita, sosete trei-sferturi cu pompoane, fuste din tergal, penare din lemn, costume de baie crosetate de mina, evantai din pene de strut, tigari Marasesti, hirtie albastra de invelit caietele, par pe moatze, fier de calcat cu carbuni incinsi, plutele de pe Bistrita, aparatele de radio cit dulapul, bentitza alba reglementara, uniformele scolare, bleumarin cu guleras alb, tocul cu penitza, saniile trase de cai, galosii, butoiul in care se aduna apa de ploaie pentru spalat parul, Wundertopf, dunga dintre peretii camerei si tavan, indopatul gistilor, jocul cu cercul, bocitoarele la cimitir, fragi cu smintina, fetele care, in lipsa fardului, isi ciupeau obrajii 'sa-si faca bujori', portocala anuala adusa de Mos Gerila, evreii 'cu actele depuse' n-au voie sa intre la facultate, televiziunea alb-negru, farfuriile din portelan vechi legate cu sirma, dopurile din cocean, acul de remaiat ciorapi, unt in frunza de brusture, creion chimic, cojile de mere pe plita incinsa, gutuile puse la copt pe dulap, manshonul, George Vraca, asternuturi brodate de mina, cani de tabla, ulei de ricin pentru gene frumoase, jupoane, L.S. Bulandra, indigo, scrisori scrise de mina, plapumarese, spalatorese, birjari, pantofi cu talpa de crep, malagambisti, sugative, Marina-Marina, shoshoni, foto-minut, caramele, primii ciorapi de matase cu dunga si talon, manichiurista care vine acasa, piata cu gainile in custi de lemn, Oraselul Copiilor, Ion Dacian, umbrelute de soare din dantela, moda dintilor de aur, caciuli rusesti cu urechi, fâsh, cicoare, sfesnicele de Shabat pastrate in catifea visinie cu broderie din fir aurit, somierele, shifonierele cu oglinzi groase de cristal, combinezoane din nailon, parfum de trandafiri bulgaresc, papusi din cirpa, sifoanele din sticla colorata, masina de tocat carne, covata de framintat aluatul, cazanul de fiert rufe, masina de cusut cu pedala din fier forjat, pe care scria 'Singer', geamuri cu flori de gheatza, omul de zapada cu carbuni in loc de nasturi, teracota fierbinte, in fatza pravaliilor se stropeste trotuarul cu apa, sa nu se adune praful, Ciresarii, bibelouri, statuia lui Lenin, cobilitzele de care atirnau cofele cu mere murate, cocosei din zahar ars, milieuri din borangic si dantela, cishmeaua de pe strada, Nivea, borsh la borcan, trasuri, ospatul cu turturi de gheata, sutienele 'fara capac', muraturile din beci, soba cu foc din lemne, lumina misterioasa a lampii cu gaz, fotografiile de familie, alb-negru: matusi cu palarii, unchi tepeni, bunici severi, flasneta din fatza teatrului, papagalul cu norocul in cioc, Celentano, defilarea de 23 August, mititei la gratar in Parcul Libertatii, ciresele-cercei, agatate pe urechi, gara cu zgomote si miros de despartire...
Minunat inventarul planetei pe care am fost cu totii mai mult sau mai putin contemporani, mai mult sau mai putin vecini. Pentru aceia care, la fel ca tine, s-au stramutat demult pe planete mai sofisticate, am cateva vesti: halvita se poate manca si acum, mititei fripti pe gratar in parcuri, de asemenea. Au disparut doar merele murate si braga. Hartie albastra de invelit caietele se vinde si se foloseste si azi, la concurenta cu invelitorile de plastic. Un cunoscut m-a batut la cap ani de-a randul sa-i aduc galosi sau sosoni de undeva din lume. Pana la urma i-a cumparat cineva un fel de sosoni-prezervativ de prin America. Bocitoarele sunt prezente si acum la inmormantari, mai ales (dar nu numai) la tara. Nu primesti de la nimeni din Romania scrisori scrise de mâna? este si astazi cel mai raspandit mod de productie a epistolelor. Plapumaresele continua sa faca plapumi la domiciliu. Se mananca si acum caramele tip Stolwerk. Manichiuristele si pedichiuristele pensionate presteaza servicii la domiciliul clientilor. Oraselul copiilor supravietuieste in mizerie. Orice tigan care se respecta si multi mahalagii se falesc cu dintii lor de aur. Exista somiere, sifoane din sticla colorata, masina de tocat carne si mai ales geamuri cu flori de gheatza in casele prost incalzite. In fatza pravaliilor se stropeste trotuarul cu apa. Bibelouri se cumpara cu ghiotura, figurine, catei, caluti si altele asemenea si se expun ostentativ in vitrina din sufragerie. Cele mai cautate milieuri nu numai pentru uz propriu ci si - mai ales - pentru cadouri destinate prietenelor din Israel sunt cele din macrame. Nivea, in aceleasi cutii plate albastre, este o crema mai scumpa decat multe altele. Anuntul "borsh proaspat" poate fi citit la multe ferestre, mai ales de subsol. Muraturile din beci, soba cu foc din lemne supravietuiesc si ele in multe case. Si mai avem, mai avem... closete in fundul curtii la tzara, copii infasati strans, tiganci care ghicesc in palma, in ghioc si in carti, babe care leaga si dezleaga farmece, uniforme cu guleras, funda si sortulet si felurite alte relicve ale stravechii civilizatii daco-romane. In mica alimentara de la coltul lui Ilie Pintilie cu Clopotarii Vechi stateau aliniate capatzani de zahar candel si bunicul nu voia sa-mi cumpere, ca-mi stricam dintii...
... scrobeala de rufe. Albastreala de rufe se numea (cel putin la Focsani) "sineala". "Colectia celor 15 lei", "doxuri", spirt medicinal in rol de after shave, briliantina din ulei de nuc... fusta soleil, combinezon de crepdeshin, manecute tricotate pe cinci andrele, bocanci cu blacheuri, tocuri luichenz, cazaca, bolerou, decolteu encoeur, decolteu en bateau, perdelute de marchizet, cuvertura de plus rosu sau verde, carpete de chelim, telefoane (cozi rulate peste urechi) tuns nemteste, Ora vesela cu Stroe si Vasilache. Alo, aici e Stroe/ si roaga sa-i dati voie/ o clipa sa va-nveseleasca/ sa glumeasca iar cu voi. Schmoll Pasta, Gladys, Frank Cafea, Bob, Bob, e-un sapun/ Bob, Bob, cel mai bun, /Bob, Bob, ideal,/ un sapun fenomenal. hau, hau, hau, la Sabego! Johny e-un baiat de treaba/toata lumea se intreaba/ cum de e atat de negru si lucios. Toata ziua-n ascensor/ ba ma sui ba ma cobor,/ sunt (firul conducator?), sus, jos si iar sus.... balene, clame, invizibile, fileu (de par) rulou, tunsoare a la garconne, coafura paj, coafura a la Alida Vali, scandal (corset), ciorapi de muslin, ciorapi tricotati, ciorapi de matase naturala Kunert, jambiere, cache-nez (cand am intrebat in clasa 1 primara cine mi-a luat cache-nez-ul vernil, o colega mi-a spus ca nu intelege evreieste). Femeia, eterna poveste,/ Nu-ntreba cine este,/ ci iubeste-o mereu./ Iubesc femeia/de dor nebuna/ blonda sau bruna,/imi e tot una. Sa nu iubesti prea mult femeia... Casuta noastra/cuibusor de nebunii/ te asteapta ca sa vii... Inghetata pe batz, rusi cu ceapa, nechezol, telemea de paispe, fratii petreus, adidasi, branza regala, patricieni, vata pe batz, stofa pe puncte, loden, transperante, briz-bizuri, la patru pasi de o excursie, steaua fara nume, floarea din gradina, Daniela si Aschiuta, Tanta si Costel, capitanul Val-Vartej, Cine stie castiga, La leul si carnatul, La trei ochi sub plapuma, Pariziana, Roata lumii, Teatrul Mogador, Popesti-Leordeni, Bumbesti- Livezeni, Salva-Visheu si de 'hei-rup'-urile de rigoare.... Da' de pufoaicele alea cenusii ce zici? Si de aparatoarele de ploaie de cap de dama pliabile (nu stiu daca ordinea atributelor e buna...), alea care arata ca o punga de plastic cu doua bretele, numa buna s-o pui peste un permanent proaspat.... ce zici de helanca? de izmenele de dama chinezesti, flaushate, roz sau vernil, transformate cu abilitate in caciuli de dama 'moderne'... de pixurile de la expozitia americana, de 'Avaramu' vazut de nu stiu cite ori, de translatoarea de la cinemateca.... de taxiurile Pobeda - dar si de ceasurile Pobeda... de merdenelele din Kogalniceanu, de cremshniturile de la Casata...
... un Grundig cit un sicriu, Aici e Radio Europa Libera/buna seara, dragi ascultatori, asternuturi brodate de mina, Am, lasate 'pentru copiii vostri', si nu stiu cum sa fac sa le arunc fara sa se prinda consoarta. Celentano, Rita Pavone, cravata de pionier... cu colturile roase, facute ferfenitza. Distinctiile pionieresti clasa I si II, Autobuz mao-tze-dun, insignele FGMA, FGAPS; laleleee, laleleeeee; macarale; cind la trap cind la galop, Dorina Draghici, Maria Lataretu, Sergiu Malagamba, TARS; ZIS; ZIM; Molotov; GAZ; MAZ; mingi din crep; biciclete MIFA, MOVE, Tatraplan, "la canal", "la stuf", legea/articolul 324; Ion Talianu, Calboreanu, calimara cu cerneala, cinema Muncitoru, Fory Etterle, badanagii, spoitori, bulibasha, chimir; militia economica, Jean Marais, Raf Valone, Luigi Ionescu, Scinteia pionierului, Teatrul Tandarica, Teatrul Licurici; Gabriel Popescu si Alexandru Demetriad la inchisoare pt pederasty FPRIVATE "TYPE=PICT;ALT=zambet" , Aarta Florescu, tigari Nationale sau Olt/Mures pentru bunica, de un leu, salicilat; penicilina uleioasa, festivalul tineretului, lipii...
... minti ca o gazeta americana, Dr Frukter- Biblia in pediatrie, Cavit 9 pentru pofta de mancare, te-slavim-Rominie-pamint-parintesc, pronosport, loz-in-plic-dai-3-lei-si iei nimic, bomboane agricole, fondante, parizer, icre de Manciuria, cartofi noi, inghetata pe bat, la microfon Noel Bernard, malagambisti, artista poporului Lica Gheorghiu, misto-nasol-gagiu, intra in vernacular, controverse la c***l lui Graur, filme 'psihologice' sovietice, filme lacrimogene italienesti, Alain Delon...pe care l'am 'tradat' cu Simon Templar alias "The Saint", rochita de catifea, trening, bascheti, imbracaminte de la 'pachet', pantofi Guban, posete 'plic', pantaloni evazati, covoare de plush cu scena "Rapirea din serai", scrumiere in forma de peste, inele ghiul, tablouri cu sirene - marfa de contrabanda adusa de vaporenii intreprinzatori si connoiseurs de rafinamente proletcultiste. De cate ori ascult tangoul de demult, trandafirii tai, Beng beng, Unde ie iluziile mele care le-am perdut? my, my, my Delilah, breton gen Beatles, clasificarea muzicii in usoara, grea si populara, primele auto(de)serviri, "Dialog la distanta", telefoane cuplate, program de apa calda, creioane chimice si HB, ascutitori chinezesti, noile uniforme scolare, tovarasa diriginta, martisoare, cadouri de 8 martie, plocoane pentru scutiri la educatie fizica, "Snagov" fumat in WC-ul cimitirului tineretii mele, panglica obligatorie, braga si placinte dobrogene, frigider Zil, aspirator Buran, camera Laika, poze cu dedicatie pe verso, Pif le chien, Revista mea, Paris Match...
... Bula si bancuri cu cutremurul, BT-uri, sticla de bere tip CAER, cico, prajituri cu nume antiapetisante "Buturuga", "Cartof" (delicios, plin cu nuca), 'stewardesele' de pe ITB, 'blatul' studentesc la teatre, calatorii clasa 1-a cu 'nashul' cursuri de 'socialism stiintific', cartusul de Kent si sticla de whisky, chibrite care nu se aprindeau, palinka Bloody Mary, nesscaffe cu apa minerala, Noapte buna, copii...
... Maresiev, Galia Koroliova, Alexandr Matrosov, Pavlik, Stahanov, Valeri Cikalov, Ivan Budionii, Ceapaev, mai vreti? Daca nu va astimparati va infund cu Vodopianov, Ostrovski (ala cu asa s-a cacalit otelul), Fadeev, Zboara Cocorii, Comunistul, Fata cu Parul Carunt, Libelula, Piati Minuuuut... Alarma in munti, Sadko, Cazacii de pe Don, Tamara Makarova, Vesna, Kalman Latabar, Alerg dupa o stea, Norman Wisdom (sic)... sufertash, Duba Neagra, baia comunala, motoreta Puch, motoreta ILO, bicicleta Wanderer, Submarinul Dox, stamba, tesatura anti-jeg, burtiere, pantofi cu talpa de rafie/paie, sandale cu talpa de lemn, cafeaua Meinl, ghetele de baschet cehesti, ceasuri Schaffhausen/Doxa, geamgii, iaurgii, laptari, zarzavagii, sacagii, tocilari, sapunul 'Cheia', magiunul fiert in conforca din curte, 'Cleopatra, ochii-ti ard ca flacara!', 'Cumparati curent de la IREB!', 'Dati copiilor bomboane!', statia de radioficare, dusumele de lut, pantaloni de doc, fotbal cu nasturi, bluze de nailon stravezii prin care se vedeau bretelele de la sutien s suncile de la talie, legaturile de schi Kandahar, pantalonul-pana, pantalonii pescaresti, frizura-periutza, vase de bucatarie emailate, discurile 'Elite special', patefonul cu ac, gramofonul, rufe inghetate, puse iarna afara la uscat, caimac, chiloti de diftina, ierbar, mingi de cârpa, raglan, moda turbanelor, baticurile, pantofii de la Dermata, pantofii de la Guban, drot de facut bucle, IJ-urile,Ramona, lalele, lalele, lalele/ frumoase ca visele mele..., Gigi Larga ..(pardon: Marga!), Salut voios de pionier!, cazacii de pe Don, Eu sunt Vuving al tau cel mic/ mi-e foame si mi-e frig..., sotronul, turca, foto-montaje, lozinci, tigari Carpati, Maiakovski si versul alb, deschizatorii de drumuri noi: Marx, Engels, Lenin si tatucul Stalin, turta dulce, chilotii moartea pasiunii, firer de calcat cu carbuni, motoreta partaitoare "Carpati", cozile in asteptarea mesadei de porc, femururi imaculate de vita la Kg., capatani de porc, gaturi si ghiare de pui, bomboana cocos pe bat, sandale romane cu sfoara, sandale de panza, cutii de lemn cu marmelada americana, difuzor de cartier, razuitoare pentru spalat rufe, soda si lesia de cenusa pentru spalat rufe, sapun de casa din resturi de grasimi, opaituri, pap din coca pentru lipit, ornamente de Cracuin din hartie creponata si carton, papusi din carpa si carton, halva turceasca, rasnita tubulara din alama pentru cafea, cafea la nisip in ibric de cupru, cafea de naut si cicoare, Gheorghiu Dej, Ana Pauker, etc., orele de Aparare Locala Antiaeriana, masina de tocat carne, ora copiilor, Teatru Radiofonic, stiu ca ma iubesti si tu..., Zambete pe portativ, De la munte la mare, Ora Satului, Marius Mihail si muzica usoara, braga, ia la maica.. porumbielu' cald!, de ce nu-mi spui ca ma iubesti?.. , cararuie care duci in varf de munte/ si te pierzi in nouri ca un fir de fum..., prajituri "Moscova", sunca artificiala, apa de ploaie pentru spalat parul, frectia cu gaz cantra paduchilor, carute cu coviltir, carute cu roti din cauciuc, hasnale, blocuri de ghiata pentru racitoare, suporturi metalice pentru sifoane, armonicele, papucii din papura, covoare din resturi de carpe, jumari presate la calup, "-Daca n-ai punga, iti dau branza asa.. in mana..!", sarsanalele: prima grija si podoaba, "-Ia marfa la rand cocoana, nu alege, ca nu-i a ta!", dialog prietenesc: "-stai la rand, ma nenorocitule!", "-haordeu mancati-as, da' de ce, e coada ma-ti?", serialul: "om bogat, om sarac", televioare Cosmos, ciuperci din lemn pentru tesut ciorapi, Votati Soarele!, "-Spoi-tingir nuaaa!..", "-Floriceleee!..", sugiucul, ciorapi grosi raiati, galosii de cauciuc, sacagii, felinarele, bomboane cu miere, de lapte, spirtoase, praline, lapte acidulat si cornuri "Sinaia", japoneze, cosurile din papura pentru piata, genti din papura, pantofii "Cuban", tocurile cui cu pufere protectoare, moatele pe bucati hartie, fileuri pentru par, droturi pentru bucle, plase pentru targuieli, jurnale in loc de fete de masa, cismeaua comuna de la coltul strazii, laturile aruncate in drum, balega starzilor, pubele de gunoi neacoperite facute din ..orice e la indemana.., gropile starzilor si canalele infundate, miasme, tantari, sobolani, muste, jegul de sub unghii si cam de peste tot, boli..., Academician Doctor Inginer: COdoi, artistii poporului, cantarea Romaniei, tot inainte cu gandul fierbinte!.., Ceausescu: tatal nostru!.., filme alb-negru, ca: Undeva..in Europa, Cenusareasa, Auschvitz.., Copilaria lui Gorki, batice, palarii cu boruri tari, perdele crosetate, goblenuri si covoare pe pereti, jambiere, turbane, panza anti-jeg, cearceafuri din panza numita america, cizme de cauciuc cu toc sau fara, tigarete, fuste midi, pantaloni largi, noduri cand subtiri, cand groase la cravate, rochii balerina pe jupoane, bolerouri, chiloti de celofibra, tetra,
#31592 (raspuns la: #28409) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lizuca, explicatie la ce??? - de Dr Evil la: 19/03/2005 04:26:57
(la: "Ce bine e sa fi desptept si in acelasi timp si roman")
Draga Lizuca,

Este adevarat ca "oamenii obisnuiti" sint mai interesati de scandalurile de la Holywood si de cine cistiga "Accademy Award", decit de cine cistiga in Premiul Nobel pentru o descoperire stiintifica... Dar nu trebuie sa ne coborim pina la acel nivel.
Educatia de baza a oamenilor se face in familie si la scoala. Din nefericire cei needucati fac copii mai multi si educatia lor nu va depasi cu mult nivelul de educatie al parintilor lor. Deci raportul se modifica din ce in ce mai mult in favoarea celor needucati.

Cind mergem in strainatate, fie in excursie sau prin emigrare, incercam sa ne amestecam cu partea societatii mai civilizate. De multe ori nici nu bagam de seama ca Franta, America, Germania... etc. au si ele scursurile lor.
Nu am gasit subway-ul din New York sau metroul din Paris este mai curat decit metroul din Bucuresti. Nu cred ca Queens este mai curat decit Ferentarii, sau ca toti drogatii si alcolistii din Hamburg si Amsterdam sint mai civilizati decit tiganii din Giulesti.
Dar pentru noi, gaina vecinului a fost intotdeauna mai grasa si iarba de peste gard mai verde.
Nu ma intelege gresit, nu contest nivelul de civilizatie al tarilor din vest. Dar civilizatia se face cu bani. Tarile din vest nu au platit 20 de ani despagubiri de razboi la Rusi si nu au trait 50 de ani sub comunism.
Si in Germania de Vest si in cea de Est au trait tot nemti.... totusi nu le poti compara ca nivel de civilizatie. Germania de Est s-a eliberat de comunism cam in acelasi timp cu Romania, si acolo s-au investit bani seriosi, totusi diferenta dintre vest si est este inca foarte mare...

Cind grija zilei de miine inceteaza de a mai fi ocupatia principala... atunci oamenii incep sa se gindeasca si la civilizatie. Pina atunci?!... vor continua sa scuipe pe trotuar, vor continua sa arunce gunoiul pe fereastra blocului...etc. Cind televiziunea si alte mijloace ale mediei vor prezenta programe interesante si de valoare culturala ridicata, oamenii nu vor mai asculta manele...

Imi amintesc dupa "Revolutie"... "pesimistii" spuneau ca Romania are nevoie de zece ani ca sa ajunga la nivelul tarilor din vest. HAHAHAHA... uite ca au trecuty 15, si tot inapoi se merge.
Tu zici citeva zeci de ani... Eu zic secole!


"Si daca ramuri bat in geam...
De ce nu tai copacul..."
#39872 (raspuns la: #39691) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce muzica ce .. ce .. ce - de Dinu Lazar la: 07/04/2005 23:41:47
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Ce vreau sa zic? Daca faptul ca eu am facut pictura, ca ascult un gen de muzica sau citesc Shakespeare insamna ca am o alta viziune asupra fotografiilor, foarte bine...dar nu cred. Toate fotografiile mele sunt genul : vazut-placut-apasat declansator."

A face castele de nisip pe plaja nu inseamna a face arhitectura si a face pictura la gradinita sau la scoala primara nu inseamna ca am putea fi mai apropiati de arta plastica.

Oricum am privi lucrurile, chiar daca trebuie sa uite asta cind lucreaza, un pictor ( si desigur un fotograf) e bine sa stie sa stie compozitie, perspectiva, culoare, linie, suprafata, si atitea alte elemente care fac parte din limbajul plastic.

Statistic vorbind, mai mare sansa de succes au imaginile care folosesc un oarecare limbaj plastic, decit cele haotice, intimplatoare, "instinctive";
sigur ca imaginatia e mai importanta decit suma cunostintelor, dar pe de alta parte, sa nu uitam ca educatia (plastica, in cazul acesta) este ceea ce ne ramine dupa ce uitam tot ce am invatat... si daca nu am invatat nimic, nu ramine nimic...

Sigur ca sunt voci care spun exact contrariul, ca pentru a face o imagine nu trebuie nici un limbaj plastic si nu trebuie sa stii nimic si ca oricine poate face fotografie... e ca diferenta intre telegraf si radio.
Einstein dadea urmatoarea explicatie: telegraful e ca o pisica lunga... daca o mingii pe coada la New York capul va miorlai la Los Angeles... radioul e tot aia dar fara pisica.
Asa si noi... fotografia fara limbaj plastic e tot aia dar fara pisica.
#42531 (raspuns la: #42442) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Educatie !!! - de elita la: 23/01/2006 15:17:12
(la: educatia intre extreme)
Parerea mea este ca educatia pleaca de acasa, continua la scoala, si chiar cat existam.
Dar, punctul 0 este cu ceea ce plecam de acasa, ceea ce-i invatam pe cei care pleaca de langa noi.
Mi se pare total gresita ideea ca trebuie sa dam vina parintii pe scoala si scoala pe parinti pt lipsa de educatie, scoala primeste ceea ce trimitem noi, si este deja format caracterul copilului cand ajunge la scoala.
Si totusi, mai exista un factor care are f mare influenta in educatie, mass-media, in principal TV-ul, care, din motive comerciale, promoveaza o anumita linie, care devine model de viata.
Referitor la chestia cu barza, mi s-a parut intodeauna o aberatie aceasta idee de origine a copilului, mai ales ca, in afara de faptul ca era un raspuns scurt, nu puteai da nici o explicatie.
Copiilor mei, la prima intrebare despre originea lor, le-am explicat, desigur, fara amanunte anatomice profunde, cam cum au aparut ei, iar in timp, am dezvoltat subiectul.
Iar, Mos Craciun chiar exista, nu-l aduce sania cu reni, asta e o varianta, dar exista spiritul craciunului, bucuria cu care impodobesti bradul, momentele unice, pe care nu le uiti niciodata cand iti gasesti cadourile la brad.
Da, copiilor mei le-am spus, si le tot voi spune, ca exista Mos Craciun, nu neaparat ca persoana fizica, ci, ca o entitate care ne inconjoara in prag de sarbatori. Fata mea, spre exemplu, are 12 ani si jumatate, tot incerca sa ma faca sa spun ca nu exista Mos Craciun, si, am reusit sa o fac sa inteleaga ca de fapt, exista in fiecare dintre noi, mai mult sau mai putin, depinde de bagajul afectiv cu care venim din propria noastra copilarie.
Educatia chiar este o problema, caci nu mai poti hotari cum sa-ti educi copilul, dar liniile esentiale sunt totusi in mana ta.
La o cafea despre educatie - de zaraza sc la: 31/03/2006 13:34:22
(la: de-ale parintilor...de-ale dascalilor...)
Peste tot pe unde a avut legatura am pomenit despre nevoia de comunicare parinti-copii , copii-dascali, dascali-parinti, ma refer la conferintele de aici.
Cred ca accentul trebuie pus pe comunicarea parinte-copil astfel incit parintele sa stie ce ginduri are copilul si sa stie cum sa-l indrume...Uneori parintele are nevoie de dascal ca sa inteleaga mai bine prin ce trece copilul la diferite virste, iar dascalul trebuie ca la ore sa faca mai mult educatie decit sa urmareasca asimilarea materiei seci ce plictiseste azi elevii...nu prea gasesc o explicatie la asta, dar asa e...
Fiica mea a trecut de mult de perioada de gradinita, ce probleme sint acum in acest segment de virsta?
Cu cit incepi la o virsta mai frageda cu atit va fi mai usor mai tirziu. Ei, uite: educatie alimentara...dar sa nu anticipam ca am zis ca fiica mea a trecut demult de aceasta perioada...

cere si ti se va da



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...