comentarii

explicatia proverbului-educatia este abilitatea de a asculta orice lucru fara sa-ti pierzi rabdarea sau increderea in tine-robert forst


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
to shark (akula) - de (anonim) la: 02/04/2004 15:10:12
(la: Vecinii de bloc - sa le ascultam manelele sau...?)
1. Se poate spune ca exista o stransa legatura intre nivelul de inteligenta, educatie, cultura si gusturi.
Cei simpli vor prefera ceea cei simplu; ceva mai complex nu va fi inteles si nu va fi agreat.
2. Nivelul educatiei in Romania este in continua scadere.(Viitor de aur tzara noastra are...)
3. Proshti da' multzi.
4. Cei la care vei incerca sa apelezi (administrator, politie etc.) pentru a rezolva problema apartin 99,99% acestei categorii (nu zic 100%, ca poate or fi ceva exceptii, mai sti...)
5. Crima - iar in cazul acesta e vorba de genocid - este inca ilegala.

Asa ca trage singur concluziile...

Si de-ar fi vorba numai de manele. E drept ca sint no.1 in topul nenorocirilor "muzicale" care ne toaca nervii zi de zi, dar fauna existenta este mai complexa - asculta mai atent, deschide radioul, televizorul, si-ai s-auzi... Ceea ce place celor multi are o mai mare cautare si conform legii cererii si ofertei nu putem decit sa asistam la o crestere exponetiala a acestor produse "muzicale". Asa ca ...

Rammstein, Tiamat sau ce mai ai la idemina la maxim sau cumpara o arma

Nota: daca nu ma inseala memoria "subcultura" nu prea are un sens peiorativ (daca asta ai avut in vedere), ar desemna mai degraba o parte, mai mult sau mai putin distincta, dintr-o cultura (cam asta ar vrea sa insemne "sub") - e.g.: cam cum ai pune dovleci in porum (ca sa dau un exemplu agricol), dovlecii aia ar fi o subcultura :)) - unora le plac dovlecii altora nu, la urma urmei de gustibus non disputandum.

harq al ada
Am auzit o explicatie de genul: - de tavita la: 05/04/2004 07:58:28
(la: Am o problema: "marea majoritate")
"Marea majoritate" nu este pleonasm pentru ca poate fi majoritate cu 51% si majoritate cu 95%.Cand spui majoritatea cu 95 % este corect "marea majoritate".Personal,mi se pare o explicatie cam ciudata.Raman la parerea mea ca este pleonasm.
Dar cu "mie personal" cum este?Adeseori aud si aceasta exprimare dar mie mi de pare tot pleonasm.
#13309 (raspuns la: #13304) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Radu,As spune ca folosire - de Florin si atat la: 17/05/2004 16:36:26
(la: Vreau dreptul la mandria de a fi roman!)
Radu,

As spune ca folosirea lui 'mindru' in a exprima apartenenta, dragostea la o natie este nejustificat si poate nepotrivit.
Din pacate pacate ce scrii mai sus, cred eu, este resultatul unei complexitati, inferioritati. Fata de cine?
Ai scris "Stiu ca traim vremuri in care nu conteaza carei natii apartii. Tara e acolo unde ti-e bine, acolo unde ai ce manca si unde individualismul tau e protejat de individualismul celorlalti." da-mi voie sa-ti spun ceva...:) Astea sint gogonelele vindute de cei care incearca sa-si justifice emigrarea. Foarte simplista explicatie. Bollex...:).
In UK sint multi care au rude in Australia, Canada etc. Si oriunde ar fii, nu isi neaga originea.
Sint de acord cu tine ca trebuie sa fii mindru de ceea ce esti dar nu sa te falesti, sa te bati in piept. In plus, s-ar putea ca cei care te asculta sa te vada ca esti ridicol.
Empatia pe care o exprimi pentru ce este negativ poate aduce numai nefericire.
Sint extrem de surprins ca spui ca iti este rusine (citeodata?) ca esti roman. Care sint motivele?

Si ce daca Romania n-a intrat in UE in Mai? Am fost si eu trist, foarte trist, dar nu mi-a fost rusine ca sint roman. UK nu este in EU si mai mult de 50% nu vor sa fie. Este cumva sfirsitul pamintului? Nu.
Este oare prea tirziu pentru Romania? Am scris ceva pe aici ca s-ar putea sa fie.
Dar oare de ce Romania nu spune ceva de genul: Sintem unde sintem. Ce vrem noi? Si ai sa facem fratilor...

Ai mai scris:"Suntem o natie care a dat universului Oameni deosebiti..."
Nu asa de multi in comparatie cu altii...daca vrei sa te compari cu cei mai buni decit tine. Daca vrei sa te compari, de exemplu, cu Belgia ai dreptate.

Hai sa te intrebi pe sleau: Ce intelegi tu prin ' nu ne mai ranim natiunea'?
"Prin indiferenta, prin tradare, prin a face pentru ea mai putin decat esti in stare, prin a fi mai putin decat poti."
Peste tot exista prosti, mediocrii, indiferenti, nepolicosi. Poate chiar mai multi decit in Romania.
Si ce intelegi tu prin tradare? Este, cred eu, ceva foarte grav sa acuzi pe cineva de tradare.

In Romania, ca de altfel in orice democratie, cel care arunca hirtii pe strada, injura, fura fara sa fie prins, dispretuieste, da mita are aceleasi drepturi ca si tine. Si poate pentru el mindria de a fii roman inseamna cu totul altceva.
Daca frica in dumnezeu, bunul simt si intr-un fel societatea nu indreapta un individ, nici tu, eu ...:) sau Plesu n-avem nici o sansa.

Oare ti-ai pus vreodata intrebarea daca de fapt normalul este ceea ce se intimpla chiar acum in tara si ceea ce vrei tu este nepotrivit? Dar de ce Romania sa fie tot timpul comparata cu Europa de vest? Dar daca locul Romaniei este cu estul (oricare ar fii el)?

Numai bine.
P.S. Se pare ca in Romania se sta bine cu teoria..cu practica se duce cam prost...:)
You, wake up Ozzy - de (anonim) la: 28/05/2004 05:37:49
(la: Despre Alegerile din S.U.A.: De ce trebuie sa votam pt. GWB.)
E dureros ca ai incredere in gunoaiele de la biased media. Media si Hollywood sint liberali care incearca sa influenteze opinia publica cu gunoaiele lor. Sint niste oameni, majoritatea, fara nici cea mai mica valoare morala. Un bun exemplu e Presedintele Clinton care ne-a facut tara de ris prin comportamentul lui. Tineretul si copii au nevoie de role model si din pacate nu pot sa-l gaseasca in filmele si programele de la TV, sau in fostul presedinte. Se pare ca soacra ta pe care o consideri ne citita ar putea sa-ti fie un role model. Cit despre President Bush, il admir pentru felul cum a adresat orice problema care a mostenit-o de la administratia precedenta. Asa ca nu mai asculta la garbage si deschide-ti ochii. Agresiunea teroristilor a fost o declaratie de razboi. Ce vina au avut oamenii care au murit in NYC? Cei care suporta teroristii au declarat razboi in September 2001. Cit despre unii “aliati” ca Franta (care uita ca daca nu erau Americanii azi vorbeau germana) si Germania care sint niste prefacuti, sa nu uitam ca au agenda lor. Avem un presedinte care urmareste interesele poporului pe care il serveste. Cit despre democrati, nu stiu decit sa promita marea si sarea pina ajung in office. Ei nu servesc poporul ci interesele lor personale. Sounds familiar? Ma bucur ca avem un presedinte care stie ce vrea si face ce promite. Istoria arata ca democratii promit multe, fac putine, si fura bani (exemple de hoti: Carol Moseley Broun who wants to run for president, the Clintons who took the furniture from the White House). Imi cer scuze daca nu sint politically correct dar cred ca adevarul e adevar si nu are rost sa-l ocolesc. How far lower can we go? How far lower is low enough?
Avem nevoie de un presedinte ca Bush care stie ce vrea si trimite un mesaj si arata ca cea mai puternica democratie nu se lasa comandata de alte tari sau citiva democrati pentru care nu pot sa am respect pentruca sint primii sa faca scandal si ei ca personae sint niste oameni de nimic care nu au cele mai elementare valori. Cit despre educatia lui Bush, poate tu esti mai educat. Where did you graduate, If you don’t mind me asking? Just curios.
Lydia
#15969 (raspuns la: #15886) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Liah si maneaua versus muzica de calitate - de AlexM la: 16/06/2004 23:08:39
(la: Manele Sau House)
Cred ca este vorba de un razboi al culturilor. Sincer vorbind, sint putini oameni care se entuziasmeaza ascultandu-l pe Bethoween, poate ceva mai multi ascultandu-l pe Verdi si poate mai multi care asculta pe Ravel. Dar acest gen de muzica nu este o muzica care place "nativ" ci ea incepe sa placa dupa ce incepi sa o intelegi, dupa ce ai primit o bruma de educatie muzicala de acest gen.
Nativ, omului ii plac tocmai aceste manele simple care sint mai mult sau mai putin similare cu strigaturile care se faceau si acum 200-500 de ani la horile din sat, cu aceleasi subintelesuri de natura sexuala ca si acum. Desigur, limbajul fiind mai moderat ( apud sarba lui Cãcuricã cu versurile: alba esti, frumoasa esti, de ce neica nu iubesti, esti alba ca laptili sa mi te intorci cu spatili, etc.etc.etc)

In fond hai sa lasam snobismul la o parte si fatarnicia tot asa. Sint melodii vesele cu texte simple, uneori caraghioase, uneori prea vulgare, dar sint melodii care au un ritm vioi si care "prind", sint usor de prins si fredonat si au priza la public. Vreti sa impuscati publicul ? Vreti sa faceti campanie "educationala"? Qui bono? E un curent care v-a trece cum au trecut si celelate genuri muzicale care erau in anii 70-80 cand peste tot se canta "portofele portofele", "cenushareasa", "azi e zi de vorbitor" s a m d.
Un Verdi sau un Porumbescu or sa ramana, aceste manele or sa se duca.

Alex
#16303 (raspuns la: #14705) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ne mai putem corecta ... - de Alice la: 19/06/2004 11:10:12
(la: Chiar nu deranjeaza pe nimeni greselile de ortografie?)
Nu pot scapa de prejudecata conform careia un om care se exprima gresit are o educatie precara.

Scrisul corect este un automatism, ca mersul pe bicicleta.
Si-atunci vei sti s-o folosesti, in orice tara te-ai afla.
(de-acord, cam fortat, exemplul)

sunt de acord si cand veti zice ca cei care au plecat din tara se exprima mai greu, pentru ca au pierdut anumite abilitati in comunicare, dar sa nu-mi spuna nimeni ca 'revin din nou' de datoreaza exclusiv acestui fapt.

Nu, nu ne mai putem corecta, sunt sigura ca cei care nu au invatat sa se exprime corect in romaneste n-au s-o faca acum, cand limba romana le este doar mijloc de comunicare la o sueta, ca aici.
#16416 (raspuns la: #16382) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"atunci asculti la ce avem de - de admin la: 29/06/2004 23:03:20
(la: Vreti sa se intoarca Ozzy la cafeneaua.com?)
"atunci asculti la ce avem de spus fara suparare."

Nici o problema, atata vreme cat criticile sunt oneste.
#17012 (raspuns la: #17010) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu am ascultat melodia, dar a - de alex pavel la: 05/07/2004 23:56:55
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
nu am ascultat melodia, dar am cautat pe net si nu cred ca e compusa de cohen... oricum, de cohen mai stiu cate ceva si nu stiam de asta... ai ascultat "famous blue raincoat"? si eu as putea sa vorbesc despre cartea asta.. e mult prea buna.. ah... si mi-am mai amintit cateva.. "imparatul mustelor" al lui golding, ah... si foarte multe piese de teatru... din care cateva chiar mi-au marcat viata (cel putin spectacolele puse in scena dupa piesele respective).. de ce nu mai e trecuta conferinta asta printre cele active?
#17360 (raspuns la: #17312) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
o continua aventura - de mya la: 22/07/2004 11:41:35
(la: Casatorie in Franta)
Aventura riscanta? Toata viata e o aventura riscanta. Daca nu emigrezi acum poate o sa regreti mai tarziu...la fel si reciproca. Tu alegi!
Ideea e ca nu toti oamenii au stofa de emigranti, clar. Daca pentru unii e foarte greu, pentru altii e floare la ureche. Depinde de atitudinea cu care pleci.
Marea majoritate au mari probleme (nu numai la inceput) de adaptabilitate, le merge rau si vad numai negru in jur. Nu pot sa schimbe mediul, pot insa sa lucreze cu ei, sa-si schimbe optica. Poate le merge rau fiindca fac ceva gresit...ce ar putea sa faca mai bine, cum ar putea sa-si imbunatateasca viata, pe ei, viitorul. Da' inertia e mare,lumea se schimba foarte greu. Tarele din educatie si vechiul mediu isi spun cuvantul pana la moarte in cazul unora.
Apoi mai conteaza motivele plecarii, in cazul tau - mariajul. Depinde de partener, depinde de noua tara, depinde de multe...
Chestia cu actele si diplomele e relativ nesemnificativa. Se face in timp.
Faza cu vechimea in Romania e o gluma proasta. Acuma sincer...emigreaza unul din Africa de Sud in Germania, sa zicem...inginer chimist omul cu 10 ani vechime. Nu stie bine germana (vorbeste ca o cizma!) si e ... assssa de deprimat ca nu gaseste nimic de lucru..."la nivelul si pregatirea lui, neaparattttt! E mai usor uneori pentru cei care pleaca de la zero. E mai cinstit pentru ei, Ego-ul nu le mai face probleme.
Adaptabilitate e cuvintul nou! Nici macar varsta nu conteaza asa mult. Inveti limba de rupi (zi si noapte!), citesti carti (de la biblioteca), asculti radio-ul, te uiti la TV si citesti ziare in limba noua. Lasi alte prostii... nu ai timp de ele, sunt nimicuri fata de noul tel - viata ta.
Apoi, foarte important este sa iei contact cat mai mult cu noua realitate, cu oamenii din noua tara. Iesi in oras, singur/a, te plimbi cu autobuzul/metroul, casti gura, vizitezi (muzee, parcuri, etc.), te duci la cinema si citesti ziare. Te pui la curent cu politica...cu tot ce te-ar interesa - din noua tara. Trebuie totusi sa ai macar idee despre noua societate, nu? Macar sa stii cine e presedinte si care sunt partidele de la putere.
Daca nu ai o pregatire/meserie competitiva(din Romania)cu care sa ai sanse pe noua piata de munca - pui mana si faci cursuri in noua tara. Vezi ce se cauta mai mult, vezi ce aptitudini ai (da' nu te minti si nu trisezi!) si pui burta pe carte. Intre timp iti iei un job simplu si iti vezi de treaba cat de bine poti...perfect daca se poate - iti faci treaba ca la carte. Gandesti mereu pozitiv - muncesti simplu da' ca sa-ti platesti cursurile cu banii respectivi - deci muncesti pentru tine in fond, nu? Si daca lucrezi ceva amarat si simplu, "degradant si injositor" (!) , macar fa-o ca lumea ca sa-si aduca aminte patronii de tine, oamenii nu uita si sunt impresionati de oamenii dintr-o bucata, de isprava, mucitori si corecti. Sunt satui pana in git de complexati si de genul "Gica -contra".
Inca ceva, nu exista tara/societate perfecta - ideala. Aud mereu texte de genul "americanii sunt prosti", "nemtii sunt marginiti", "francezii sunt xenofobi". As putea sa zic si eu de romani ca sunt hoti,nu? Generalizarile astea sunt ceva de speriat...
Cam asta e, e simplu in fond. Trebuie doar sa fii normal la cap, sa nu te minti si o sa-ti traiesti viata exact asa cum meriti. Daca nu esti multumit, e vina ta, schimba! Poti sa o faci zilnic! Nu te opreste nimeni.
Iti doresc multa rabdare, incredere, credinta si sper sa ai o viata cat mai fericita!
Limba româna, latin si Carpatii - de AlexM la: 30/07/2004 18:34:06
(la: Complexele la romani)
SB_one puse degetul pe ranã:
--------------------------------------------------------------------
M-ar interesa -de ex.- ce crezi tu despre limba romana ca limba latina? Nu cumva Latina isi are originea in tzinutul Carpatic? Unii sustzin teoria asta iar eu sint convins.
Ce-ar fi sa ne scrii ceva pe tema asta? ( sa te vad acum, voinicule!)
--------------------------------------------------------------------

Hai sa vedem cum inteleg eu intrebarea numarul 1. Ce cred eu despre limba româna ca limba latina?
Raspuns:
Nimic.

Explicatie:
Limba româna nu este limba Latina sau o limba Latina ci este , dupa definitiile actuale o limba NeoLatina. Asta inseamna ca prin legile fonetice descoperite, stabilite, inchipuite, o parte din lexicul românesc poate fi derivat din lexicul latinesc. Datorita unor consideratii care nu are rost sa fie adancite aici, se considera ca limba Românã este "Limba Latina vorbita neintrerupt de cande a venit "badica Traian" prin tsinuturile de la Sud si Nord de Dunare. Ca chestiunea pute, aia e alta treaba. Nici un român nu intelege limba Latina. A, da, intelege anumite cuvinte, si pe acelea in mare masura prost deoarece semantismul in foarte multe din ele este altul ( se spune evoluat, schimbat, este de bine de rau mai mult sau mai putin, explicat).

Intrebarea numarul 2:

nu, nu cred ca limba Latina isi are originea in tinutul Carpatilor. Cred ca este inrudita la un anumit nivel cu alte limbi printre care si unele din tinutul Carpatilor, dar te asigur ca nu cu toate. De exemplu Limbile Slave din Carpati sint -chiar daca la alt nivel inrudite- departe de tot de Latina. Limba care s-a numit "latinã" a putut avea acest nume numai dupa ce poporul care o vorbea a fost denumit Latin. Acest lucru s-a intamplat (dupa cum ne povesteste badea "DJ Virgilius") dupa ce refugiatii troieni, primiti cu mainile deschise de bastinasii italici (( din Vitelia, deh...), au pus mana de la mana si au furat fetele Sabinilor. Cum nu mai avea nici un rost sa se ia la bataie( stim proverbul Ardelenesc care spune "fata-i fututã, trebuie maritatã acum), acei sabini s-au pus de o cumetrie cu noii veniti iar seful lor, taica Eneas a declarat intr-o anume zi ca "incepand de azi noi ne lumim Latini". De atunci si limba s-o numit Latina. Cum se numea inainte nu stim.Si nici cum suna ea pe vremea lui Eneas nu stim pentru ca povestile lui DJ Verigilius sint mult , mult mai recente dupa ce Latinii asimilasera pana si pe etrusci si limba suferise si ea cele schimbari fonetice in aproape 5-600 de ani .

Convingerea dumitale: daca esti convins, la ce-ti mai trebe confirmari?:-)))

AlexM
#18616 (raspuns la: #18611) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ma bag si io-n discutie - de gabriel.serbescu la: 03/08/2004 12:48:59
(la: "TIGANIADA"- o istorie nestiuta si improprie poporului roman?)
¨N-are bulan¨
Expresia asta e tipic tiganeasca, si inseamna ca nu are tupeu, nu are initiativa. Adica e mioritic. Iar expresia asta releva una dintre cele mai mari diferente intre tigani si romani. Pentru ca unii au ramas neschimbati in fondul intim cultural, iar ceilalti, ceausizati si timorati de comunism au ramas intr-o vesnica expectativa fatalista si introvertita. Asta ar fi o posibila explicatie a tiganizarii romanilor din unele parti (Banatul spre exemplu) unde oricare tanar se autoincorporeaza in trupe specifice de cartier, si unde cate un tigan mai in varsta e un fel de consilier daca nu chiar lider. E legea naturala a ierarhiei prin forta fizica, un comportament cat se poate de firesc la orice tipologie umana cu carente de educatie.

Un alt aspect, linvistic de data asta, sunt sinonimele cuvantului hot, in dialectele tiganesti. Ca sa ma folosesc de un exemplu paralel, avem cuvantul zapada, sau nea sau omat, care insa in limbile nordice cunoaste peste 10 sinonime uneori, si tot atatea perceptii simbolice.
In lb romana avem talhar, hot, infractor, dar a smangli, a gainari, a smenui, a ciordi etc, sunt cuvinte imprumutate din romanes, iar asta inseamna ca hotia la tigani, departe de fi judecata ca o trasatura infractionala sau negativa, este practicata ca o meserie oarecare, un mod oarecare de a obtine bani.

Vina comunistilor a fost aceea de incerca o uniformizare etnica combinata cu planuri cincinale de crestere demografica. Uniformizarea etnica a presupus nerecunoasterea minoritatilor, si ca sa nu ne legam de tigani ne putem gandi la turcii dobrogeni care au ¨disparut¨ in mai putin de 20 de ani, iar de binefacerile demografiei subventionate cu ajutoare de la stat au beneficiat tiganii, a caror rata de natalitate crescuse in perioada ceausista, cu mult peste cea a romanilor sau ungurilor sau germanicilor.
Copiii aparuti atunci, si intretinuti cu ajutoare sociale sunt adultii de azi care se adapteaza la capitalism, si oricare ar fi perceptia despre el.

Tiganii au acelasi potential genetic ca oricare alta fiinta vie, dar nu au nici o retinere, nici o opreliste si nici un tabu, din conventiile sociale romanesti sau de aiurea. Au doar ¨aurul, blestemu nostru¨. Si sunt liberi atata vreme cat nu au concepte ca patrie, patriotism, natie, teritoriu etc.


In fine, eu am cunoscut si am copilarit cu o gramada de tigani, inca am prieteni printre ei, daca reuseti sa-i accepti si ei te accepta, si eventual iti explica smecherii talharesti care-ti prind bine ca self defence, si, ceea ce cred ca e cel mai important, te invata sa ai bulan, ori asta pe mine ma ajuta inclusiv sa-mi privesc tara, Romania lu´ Avram Iancu si cantata de Furdui, ca pe istoria confuza a trei provincii aproape intoadeauna ocupate, si care limba latina e una de adoptie si nimic mai mult.
Identitatea noastra desi balcanica 100%, e una a fardurilor si a mastilor vest-europene. Ave balcanes!
recunostinta - de carmentopa la: 05/08/2004 11:54:32
(la: Pana unde merge recunostinta fata de parinti?)
Draga domnisoara, a-ti asculta parintii nu este un act de recunostinta!
Fericirea personala incepe cu educatia primita cu si prin sfaturile parintilor. Asadar a tine cont de ce spun parintii e , pana la urma, o chestie de educatie!
Cu exceptia situatiilor in care parintii isi sfatuiesc copiii sa faca alegeri in interesul propriu, toti cei care au copii nu doresc acestora decat ce e mai bine pentru ei! Cand copiii ajung maturi, parintii isi spun parerea care, de cele mai multe ori, este reala! Felul in care o fac poate genera asa-zisul SRG (Sindrom Romeo si Julieta), care consta in accentuare convingerii ca, daca nimeni nu e de acord cu dragostea noastra noi o sa murim din dragoste! De cele mai multe ori obstructia puternica a parintilor ii face pe tineri sa nu mai observe ce ii desparte ci numai ce ii apropie, lucru care le poate fi fatal!
Daca la mijloc nu este chestie de orgolii si mandrii stupide atunci flerul parintilor este real! O spun din cunostinta de cauza! Parintii ne cunosc cel mai bine, ne stiu sensibilitatile si reactiile, ne cunosc sufletul!
In ce priveste chestiunea amestecului de etnii, as dori supun atentiei mesajul Bibliei. V-ati intrebat de ce Dumnezeu interzice amestecul raselor? E bine sa reflectam "fara ura si patima!" Dragostea nu poate surmonta chiar toate barierele si, chiar daca e asa de speciala si reuseste sa treaca peste primele, ajunge, cu timpul sa nu mai faca fata celor ce urmeaza in anii in care in locul feromonilor, ne iubim cu adevarat cu sufletele! Daca la inceput iubirea ne implica doar pe noi, 2 persoane indragostite, cu timpul integrarea in grup, familie, societate, poate ceea mari probleme. Diferentele de obiceiuri, cultura, religie nu put fi ignorate.
Nici situatia in care exista diferenta de studii nu e de neglijat. In cazul in care femeile sunt cele fara scoalai...lucrurile merg mult mai bine decat in situatia inversa! Barbatii sunt orgoliosi si chiar daca nu recunosc de la inceput...cu vremea...apar probleme si inca unele foarte grave!
As dori sa inchei cu o sugestie: incercati, draga domnisoara, sa analizati la rece opozitia parintilor!
Dupa ce veti trece de fierbinteala asta o sa intelegeti ca nimanui nu ii aduce noroc amaraciunea produsa propriilor parinti.
Sigur, veti face cum doriti caci sunteti adult si libera! Dar...libertatea adesea e o povara caci alegerile, bune sau rele, trebuie sa ti le asumi cu toate consecintele ce decurg de aici.
Va doresc fericire! Pana la urma fiecare gaseste ce cauta si are ce merita
Succes si intelepciune in alegerea ce o veti face!
Pt. oricine din cafenea,si mai aduceti cafea multa. - de Little Eagle la: 06/08/2004 22:30:45
(la: Pana unde merge recunostinta fata de parinti?)
Mama mia,din nou tambalau si discutii aprige.Din pacate eu sunt adept al indepentei copiilor de parinti.Uite ca eu personal pot (iar!)fi un exemplu:de 23 ani am parasit Romania,rudele toate si mai mult pe ambii parinti,si sunt singurul lor fiu,ei traiesc acolo eu aici,ne vedem la 2-3 ani adica ei vin la noi acasa aici,noua nu ne place in Ro.Si la asta se rezuma ....recunostinta mea fata de parinti.

Nu-i critic deloc,sa ai parinti ca ai mei e ca si cum Dzeu ti-a pus mana pe cap.
Niste oameni rar de gasit,adicatalea....pe la 14 ani fumam deja si beam alcool,pe la 16 aveam sex in prostie si era un du-te vino de gagicute in casa,uneori se mai si imbaiau si Tata dadea din greseala peste ele(stau si ma gandesc acum....no,I can't think'bout it...)goale in cada...cred eu ca se facea ca da peste ele...din...greseala...

Apoi cate avorturi n-au vazut...?La vremea mea,sa platesc un avort ma costa o pereche de...blugi americani,dar era ca si aurul atunci.Apoi cate nu am mai facut?Si in final mi-am luat zborul si la figurat si la propriu,spre USA,de unul singur,plecand in neant si necunoscut.

Desigur ca au fost tristi,dar mereu le-am zis ca trebuie sa-mi fac viata mea,sa fiu independent de ajutorul lor,sa -mi creez viitorul cu mainile mele.Asa gandesc eu.Si singur am facut realmente totul.De la zero absolut.

Parintii au misiunea lor in viata ta ca fiu/fiica,dar la un moment dat e prea embarrassing sa stai pe capul lor si ei pe al tau...as face o analogie cu natura,vezi cum sunt pasarile?Parintii au grija de pui,ii cresc si cand fac aripi,trebuie sa plece zburand din cuib,o vreme parintii le mai dau de mancare dar afara si cei mici bat din aripi si fac galagie ca vor si vor,si mancarea
chiar le sta la cioc,vad asta zilnic in gradina.Si totusi puii inca vor ca parintii sa-i hraneasca...pana cand,parintii ii parasesc pt. ca e vremea ca puii sa se descurce singuri.Desigur ca unii mai si mor,am vazut personal in gradina cateva pasari prinse de ereti sau vulturasi,asta-i viata si pe undeva e la fel si pt. noi ca oameni.

Tu Bubulina,faci exact asa cum iti dicteaza sufletul!Dragostea e mare si nu face discriminari de situatie materiala sau de culoare!Nu parintii decid soarta ta si a iubitului tau!Voi doi o faceti.Si la fel nu conteaza educatia si scolitul(eu personal ma cac pe scoli),ci experienta vietii si cine esti si ce vrei de la tine,restul va veni de la sine,believe me!Poate nu chiar cat ai bate din palme,dar cu rabdare treci puntea(parca asa e zicala?Am uitat).Te poti scoli singur citind, si la scoala vietii mereu ca student ,pt. ca suntem mereu indiferent de varsta!

Nu-mi plac oamenii influentabili care asculta de altii,si mai ales cand tin cont de parerile vecinilor....stii ceva Bubulino,i-as cam lua la bataie pe parintii tai,ori as pleca de acasa de as fi tu.
Daca tu ii consideri cum scrii si vrei sa fii cu iubitul tau,ce va sta impotriva?
Ori esti la mana lor,cu locuitul,bani in casa,haine scoala etc?Si atunci chiar nu conteaza.Daca iubesti e imposibil sa nu te rezolvi ,muncesti,gasesti ceva de lucru si faci studii la seral,la fel si el ar trebui,inchiriezi o mansarda,garsoniera,si in cativa ani trebuie sa va puneti real pe picioare.

Dar poate consideri ca e mai comfortabil a sta cu parintii?Atunci...te vor santaja mereu!Atunci e alta situatie intre voi,si din cate descrii,el nu are studii si situatie materiala.Asta nu e mare scofala,dar intreb:Oare e interesat si hotarat si muncitor sa faca ceva pt. voi doi,sa creeze un viitor?Ori se complace in parazitism?

Atentie,bubulinica,poate azi il iubesti,dar maine poate nu....te simt tinerica si zic sa mai astepti o leaca.Dar ca idee,sunt impotriva amestecului parintilor in viata intima si alegerile copiilor lor!You know what?Just lock them in the basement and throw away the key.

Live your life and leave them out.Mai tarziu ei vor veni la tine.

Si ce daca are alta culoare, etnie?Indiferent ce culori avem pe noi si in piele,fii sigura ca avem acelasi sange rosu ce ne curge in vene si acelasi suflet.

LOVE&PEACE,
Ozzy
"Mitakuye Oyasin"(We are all related/Lame Deer)





















































































































































Apoi cate avorturi n-au vazut ?Sa faca gagica un avort ma co






















mai bine sa-mi para rau ca nu i-am ascultat. - de Jay la: 07/08/2004 20:22:08
(la: Pana unde merge recunostinta fata de parinti?)
Inainte de nunta ,toti barbatii sunt "speciali".Dupa aia devin "filozofi", in cel mai bun caz.

Spui " Prietenul meu este mai mic decat mine, nu are facultate si nu are situatie. Pe mine astea nu ma intereseaza si nu cred ca sunt atat de importante."

Sunt tare curios sa-mi spui ce caliitati are si vei primi un sfat pe cinste.

90% din femei,dupa ani de "caznicie" si casnicie afirma urmatoarele:

"Au avut dreptatea ai mei.De ce dracu nu i-am ascultat?"






Regret ca intru asa de tarziu - de carmentopa la: 09/08/2004 12:13:09
(la: Cum sunt crescuti copiii de unele mame romance)
Regret ca intru asa de tarziu in comentariile pe tema mame/copii/educatie. Am citit insa cateva dintre ele si nu pot sa nu intervin! Niciodata nu e prea tarziu.

Problema mamicilor romance este ca fac copii pt. ca trebuie!
Multe din ele nu sunt dispuse la devotamentul pe care il necesita postura de mama! Asa ajung bunicii educatori, uneori chiar fara voia lor!
Depresii, alaptare...dar ce credeti iubitelor ca aceste "stari" le-ati inventat voi? De la Eva si pana azi femeile nasc, cu dureri (nu cu peridurala!) alapteaza (acum o fi mai greu cu siliconul!) si isi educa copiii!
Atentie, daca o sa va uitati la emisiunile Mihaelei Tatu nu prea stiu cum o sa mergeti mai departe pe calea aceasta in care mama si copilul formeaza , impreuna cu tatal, desigur, familia adevarata!

Am auzit-o pe moderatoarea mai-sus-mentionata spunand cu mare lauda cum, in vacanta in Grecia, a dansa dumneaei pe masa! ce sa spun! mare lauda! Eu am invatat acasa ca pe masa dansau, pe vremuri, prostituatele! Pai cum sa stie fetele astea sa creasca copiii daca grija lor e sa le asculte pe cele care nu mai stiu cum sa-si afiseze hormonii! Vai de voi si vai de noi! Cum sa nu ai depresii cand mitul femeii sexy te goneste de la spate?

Ar mai fi o problema in Romania: felul in care mamele inteleg sa-i creasca pe baieti! de aici nefericirea mamelor tinere (cele neajutate de sotii lor, prea rasfatati de mamele lor si prea macho!)

Am auzit odata un tata care-si certa fiul (de 5 ani) care injura.; si va inchipuiti cum il certa? injurandu-l!
Educarea unui copil se face prin exemplu personal! cand observi ceva neplacut la copilul tau intreaba-te ce nu sti tu, cu ce gresesti tu!

Sa cresti e una sa educi e altceva!
Si eu am 2 copii si sustin ca in Romania copiii sunt doar crescuti si needucati! Statul pe olita e cel ma simplu lucru! sa vezi cand vin alte lucruri! Daca tu stai la telefon cu orele e normal ca acel copil "fiara" sa te pedepseasca! Cand ai copil e mai ceva decat cand ai un apartament sau o masina! El e viu, are drepturi, e o persoana! De felul cum sti sa-l inveti acum, cand e mic, te vei bucura mai tarziu, cand va fi mare.
Si iar o sa dau un exemplu tv: la emisiunea TEO (de mare audienta) aceasta, cu stilul cuceritor cunoscut (dealtfel f. simpatica si talentata) explica cu emfaza cum ea niciodata nu merge in taxi pe bancheta din spate! Soferul cu care discuta a completat :" o doamna nu sta in spate!" Doamne, ce tampenie! In Begia daca o femeie se asaza in fata este socotita prostituata caci doar ele au acest obicei! Am inteles ca nici soferul nu era taximetrist nici Teo nu era doamna! Regret! asta e!
Lipsesc cu desavarsire obiceiuri care fac bine familiei cum ar fi o masa pe zi impreuna in familie !
Si cate nu ne lipsesc!? Dumnezeu sa ne ajute caci numai in El este nadejdea! Ceea ce va spun aici vine din contactul cu realitatea!
mda sa vedem ce ascultam:) - de violet rain la: 10/08/2004 22:50:51
(la: Muzica)
Sqeezer-Without You,e o melodie cam trista care ma face sa sufar,prietenul meu ma intreba de ce o mai ascult daca ma face sa plang,pt ca nu stiu trezeste totul in mine.v.rain
Multe regrete - de OmuletulGoma la: 12/08/2004 08:59:18
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Daniel intreaba:
Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?
Numiti doua lucruri din vremurile de dinainte de '89 pe care le aveati atunci, iar acum nu le mai aveti (din cauza binecunoscutelor schimbari) si le regretati...


Eu n-am sa ma limitez la doua, am sa le insirui pe toate cate imi trec prin cap, pentru ca vad ca exista oameni care le-au uitat.

Cel mai tare dintre toate regret bataia data de securisti. In ziua de azi nu mai stie lumea sa bata cum trebuie, dom'le. Nici sa te bata cu creionu' peste ...., nici sa te scuipe in gura, nici sa te calce pe c.... cum tre'be, dom'le. P'atunci, daca intrai, stiai sigur c'ai belit-o. Azi s-a pierdut toate invataturile alea bune.
Pai cine mai stie cum sa te faca sa-ti mananci propriile mizerii?! Ca atunci cand iti zice ca n-o mai vezi pa ma-ta daca nu faci cum zice ei?!

Dupa aceea vine intunericul. Ah ce dor imi e de iernile fara caldura, fara apa, fara gaze si cel mai important, fara lumina. De acei ani luminosi in care ne incalzeam si ne vedeam la lumanare. Daca erai mai shmecher aveai lampa cu carbid, sau aia parvenitii mai folosea si baterie de masina, dom'le.

Mi-e tare dor d'un tacam de peste. Alea de gaina era pentru boierii care avea timp sa stea la coada. Da' alea de peste dom'le, alea era ceva nemaipomenit. Capu', coada si osu' da pa spinare.

Mi-e dor de-un leshin la coada la oo din piata Chiliei. Cand se inghesuia lumea si se calca in piciore. Cand simteai in cerul gurii nadusheala a 500 de oameni. Ce romantic erea, cat de apropiati eream.

Mi-e dor sa-mi mai pun paltonu' innainte de culcare. Dimineata eram gata sa ies pe usa in 30 de secunde. Da' tot intarziam la scoala ca nu venea troleu'.

Mi-e dor sa mai merg pe scara troleului, iarna, prin baltoace si noroaie, sa ma mai tin de-o bara cu doua dej'te. Ah, ce vremuri, cata aventura. Asa invatai sa iubesti viata, dom'le!

Mi-e dor de telejurnal si de Bachul pe care incepea. Si de "Viata Satului" si de "Economia Socialista" si de educatia pe care o primeam prin televizor in alea doo ore de aveam curent. Nepretuite momente.

Mi-e dor sa mai fiu turnat de vr'un prieten, sau de-o ruda ca am spus bancu cu cizmaru. Azi nu mai intreseaza pe nimeni. Atunci toti statea cu urechile ciulite. Nu te mai asculta lumea dom'le, s-a facut toti capitalisti, n-are timp.

Mi-e dor sa mai aud vorbe dulci, ca "tradator de patrie", "inamic al popolului", sa-mi zica ca "mi-am vandut tara". Copil fiind, sa mai aud un tovaras cu doua clase cum ii spune mamei: "Nu-ti mai ajunge p... romanesca, curvo, vrei sa te f... si americanii aia trogloditi. Las' ca-ti dau eu p..., sa-ti ajunga!" Cata duiosie, ah, cata nostalgie.

Mi-e dor de SHOP. Ce frumos ne uitam noi la produsele capitalismului decazut. Ne uitam la vitrine si ne curgeau balele, da' nu prea mult, ca venea to'arshu militian si ne lua la intrebari.

Mi-e dor de muzica acelor ani, de "Multumim din inima partidului", si de "Oda conducatorului suprem", si de "Am cravata mea".

Mi-e dor sa mai vina la mine, pe neasteptate, cineva, sa-mi stranga mana si sa-mi zica: "Felicitari, de azi esti utecist" Huh?

Mi-e dor de cele 14 ore de amenintari si palme si injuraturi care m-a costat refuzarea unui mic carnetel rosu-cafeniu. "SCRIE!"

Mi-e dor de frica, de scarba, de rusinea acelori ani. Mi-e tare dor.
I am only one, but I AM one!
aseara am vazut la telvizor.. - de giocondel la: 13/08/2004 09:03:40
(la: Nedumerire (despre perioada comunista de dinainte de '89))
SALAM:):)
Aveam 9 ani cand a venit revolutia..destui de multi ani ca sa inteleg ca traiesc un moment istoric unic:trecerea de la Intuneric la Lumina.de la ignoranta la cunoastere...acces la informatie=libertate

ca unii nu stiu cum sa foloseasca darul asta,e treaba lor.Dar sa regreti un regim care nu a facut decat sa mentina generatii intregi la un nivel de abrutizare indeajuns de ridicat incat sa il tolereze(regimul) atatia ani,sfideaza legile logici si bunului simt.

vai pardon,stati un pic: ca sa vezi matalutza ca ceau Ceau PCR absolvea toti elevii de liceu si ii punea maica apoi colosha intr-o fabrica,de avea tot rumanu'muncisoara lui.

-ca mai avea o sansa cat de cat o familie tanara sa aibe o casa,ca le dadea cucoana leana
-ca daca voiai iti permiteai un concediu pe an la mare
-ca de bine de rau,nu mureai de frig(da am auzit-o si pe asta de la unii)ca acuma cand trebuie sa te debransezi...
-ca iti uai mobila in casa in cativa ani daca iti poftea inimioara
Mare lista regretelor legate de Epoca de Aur.
cei ce regreta sunt fie ex-comunisti care o duceau bine mersi pe spinarea poporului nenorocit,fie oameni disperati,adusi in pragul nebuniei de,la o adica,propria lor alegere:vezi Iliescu,pe care e normal sa ii intelegem, sau pur si simplu oameni simpli( la minte)La o adica ce e mai rau: sa nu ai ceea ce nu vezi sau sa vezi ceea ce nu poti avea si chiar mai rau sa vezi ca altii au si tu nu( referitor la faza ca atunci aveai bani dar nu era nika prin magazine si acuma e cam invers din pacate pentru ca Romania devine pe zi ce trece o tara a Absurdului in care groapa dintre bogati si saraci se adanceste din ce in ce mai dureros!!!)

dar cum platea romanu nostru pentru acest pseudo confort imaginar creat de regim pentr a tine masele in frau??:

-trebuia sa cumpere 3 carti de-ale doamnei doctor in chimie,blah bla blah Elena.ca s poata avea acces ( pe sub mana si cu interventii) la o comoara din literatura universala

-isi trimitea copilu de la scoala direct la coada la paine ,cu vestita cartela,unde de altfel multi ne0-am facut copilaria
-probabil ca macar o generatie de oameni s-a irosit tot formand cozi la paine sau lapte sau ,Doamne fereste Carne!!
-participa la congrese si aplauda frenetic o marioneta dezaxata si analfabeta
-dar ce e cu toti acei oameni care au fost persecutati ,inchisi,izgoniti,ucisi,fara sens,doar pentr ca asa voia maria sa regimu'??.....
-un inginer impuscat pt ca a ars niste coceni pe camp..yeah,that makes sense!!adica asta da logica,mai fratilor!!!!
-sau toti fii de "chiaburi"fara acces la educatie??
-dar toti tembelii ,membrii de partid ,facuti peste noapte avocati si
doamne fere' doctori??( a nu s e intelege ca toti membrii pcr erau tembeli ca au fost si oameni buni si de treaba cu frica de moarte sicu instinct de conservare pt ei si familiile lor)
-ah,5 minute de desene animate .sambata si duminica...in amintesc ca am vazut Bambi in vreun an...
-stregerea de creiere din scoala..toate titlurile lui ceau invatate pe de-asupra,poeziile elogiatoare,catecele,marsurile
-teama de a nu fi luat la ochi,de a nu spune ceva gresit sau chiar de a nu fi turnat de vreun binevoitor chiar fara sa fi facut nimic
-urasc varza ..de ce oare??pentru ca am mancat timp de 1 an de zile numai varza...si la fel ca mine alte milioane de romani??!!!!!
-ah si temele la lumina lumanarii...
-corespondenta violata ,telefoanele ascultate,scrisori cenzurate..
-ah si bataile in cap pe care le lua tata de la securitate.Pai de la noi din casa au fugit oamenii dincolo...numai el nu a plecat ca sa nu malase sa cresc sub comunism far nici un fel de indrumare.O viata irosita.Si ca a lui,alte 23si de milioane
-ce sa mai zic de filmele artistice: domnu inginer care vine al o fabrica si descopera nu stiu ce tehnologie a chibritului care ajuta fabrica sa dea cea mai mare productie posibila...si bineinteles este intotdeauna o invatatoare sau doctoritza in sat si ei doi au o
aventura..mai exact Dl inginer o conduce acasa intr-o seara ,pe langa bicicleta.Pardon,moderatia in mass media e constructiva dar nici sa faci oamenii sa creada ca bebelusii vin pe biciclete!
-Nimeni nu spera ca ceva sa se schimbe si totusi s-a intamplat..revolutie, lovitura de stat??ce mai conteaza??macar Universul s-a sictirit si a scuipat aberatia asta ca pe o masea stricata.

dec 1989...un nou inceput.NU speram ca am sa simt vreodatace insemna sa fii liber!!Acum ca stiu cum e,prefer libertatea cu toate testele aferente,indobitocirii,intunecatei ignorante si apartenentei la o turma de oi mult prea infricosata sa faca ceva.( nu judec generatiile trecute,pentru ca si eu la randul meu urma poate sa fiu
o astfel de oaie,creata de regim pt regim!!!)


Norocul nostru,al astora tineri.Mare pacat de parintii nostrii .Si mai mare pacat ca cei ce regreta Comunismul,traiesc intr-un astfel de intuneric...

Capcanele lui 23 august 1944 - de RSI la: 02/09/2004 13:45:20
(la: O CATASTROFA NATIONALA: 23 AUGUST 1944)
Capcanele lui 23 august 1944 (NO RATING!)

[romanian-portal.com], (8/23/2004) »
Ca niciodata in ultimii 15 ani, apropierea acestui 23 august a starnit in discursul public romanesc o revigorare a interesului (uneori a pasiunilor) fata de acest eveniment important al istoriei contemporane. Mai multi factori au condus aici: in primul rand, intentia oficialitatilor, anuntata inca de la mijlocul lui iulie a.c., de a organiza o celebrare substantial mai consistenta decat in toti anii de dupa 1990 (legitimata de implinirea unui numar rotund de ani); apoi, trebuie sa luam in calcul recentele avataruri ale Casei regale romane, ca si ameliorarea spectaculoasa a relatiilor dintre Regele Mihai si actualul presedinte al Romaniei; in fine, cred ca in substratul intregii povesti se afla balanta inca neechilibrata, in memoria noastra comuna, intre nostalgia dupa autoritarismul legitimat "patriotic" al maresalului Ion Antonescu si frustrarile firesti ale celor care stiu ca, o data cu acea zi, a inceput drama comunizarii Romaniei. Istoricii nu pot conduce, prin ei insisi, la rezolvarea definitiva a acestui impas - o data pentru ca istoria este o disciplina in continua rescriere*, apoi pentru ca s-a vazut limpede ca nici macar ei nu au cazut intru-totul de acord asupra interpretarii acestui subiect fierbinte.



Propun aici o analiza succinta a evenimentului de acum 60 de ani, avand convingerea ca orice incercare de clarificare a acestui trecut relativ recent poate conduce la o mai buna intelegere a prezentului nostru.


I. Cum s-a ajuns la 23 august 1944?

Intre 21-24 noiembrie 1940, pe fondul unei Europe prinse de mai bine de un an in conflict, generalul Ion Antonescu (devenit, din 14 septembrie acel an, Conducatorul statului national-legionar roman) facea prima vizita la Berlin, ocazie cu care le prezenta lui Adolf Hitler si ministrului de Externe german Joachim von Ribbentrop viziunea sa asupra situatiei europene si locului Romaniei in acest peisaj. Antonescu si Hitler si-au facut reciproc o buna impresie. Generalul roman, al carui patriotism sincer nu putea masca un mare amatorism intr-ale politicii, si-a expus dorinta de a lupta pentru refacerea granitelor statale, grav afectate de pierderea Basarabiei, Bucovinei de Nord si a unei parti din Transilvania, in chiar vara acelui an. Spre deosebire de Antonescu, Hitler avea o mare abilitate politica: "Istoria nu se va termina in anul 1940" - i-a spus el lui Antonescu, sugerandu-i o speranta. Din acest moment, Romania va intra intr-o dezastruoasa competitie cu Ungaria lui Horthy pentru captarea bunavointei Fuhrer-ului. In chiar aceasta vizita, pe 23 noiembrie, Conducatorul roman semneaza in numele tarii sale aderarea la Pactul Tripartit (alcatuit din Germania, Italia si Japonia si completat de Ungaria cu doua zile mai devreme, pe 21 noiembrie).



Explicatia acestui gest - si a celor care aveau sa urmeze - nu este pasiunea fascista a lui Antonescu, ci convingerea sa ca Hitler va castiga razboiul. Din 1916, politica externa a Romaniei fusese legata de cea a Frantei; dar Franta cazuse, sub loviturile unei armate germane care parea invincibila. Ca militar, Antonescu a avut o intuitie corecta: ca, in ciuda pactului din 23 august 1939, Germania si URSS vor ajunge in conflict. Temator pana la obsesie de sovietici (avea, ca roman, motive, desigur), Antonescu a ales sa mearga pe mana Germaniei.



In cele sapte luni care vor urma, in toate intalnirile si in mesajele schimbate, Antonescu arata disponibilitatea Romaniei de a lupta impotriva bolsevismului. Dar Hitler s-a aratat initial rezervat fata de aceasta oferta. Nedorind sa-i dea un cec in alb liderului roman si aparent deplin increzator de forta sa, el insista pe nevoia de stabilitate a Romaniei, siguranta economica etc. Convins totodata de dorinta de revansa a romanilor, Hitler definitiva la mijlocul lui decembrie 1940 Planul Barbarossa de atacare a Uniunii Sovietice, in care Romania avea rolul sau - chiar fara ca, in acel moment, Antonescu sa stie!



Discutia definitiva intre cei doi a avut lor pe 12 iunie 1941; abia acum Hitler l-a anuntat pe Antonescu de intentia inceperii razboiului in Est (fara a-i spune data exacta!). Antonescu, intarit intre timp in tara prin infrangerea legionarilor (in 21-23 ianuarie), s-a declarat decis sa lupte, in vederea recuperarii teritoriilor romanesti pierdute. De retinut ca, spre deosebire de Primul Razboi Mondial, cand Ionel I.C. Bratianu a negociat intens conditiile iesirii Romaniei din neutralitate, in iunie 1941 Ion Antonescu a acceptat intrarea in conflict fara nici un tratat formal cu Germania, bazandu-se exclusiv pe o intelegere verbala cu Hitler.



Greu de imaginat astazi entuziasmul inceputului campaniei anti-sovietice, dupa 22 iunie 1941. Pentru multi romani, contaminati de optimismul propagandei germane, razboiul pentru Basarabia echivala cu o excursie ceva mai plictisitoare in stepa rusa. Cucerirea Odessei (cu pierderi de peste 90.000 de soldati!), pe 16 octombrie, a intarit aceasta speranta. Aici trebuie spus ca, increzator el insusi, Antonescu a preluat datele esentiale ale politicii germane, inclusiv conceptiile rasiste: dupa ocuparea Transnistriei, intre august 1941 si iulie 1942, cca 110.000 de evrei din Basarabia si Bucovina au fost deportati aici, urmand ca din septembrie 1942 sa fie adusi si evrei din Romania (din cauza cursului razboiului, planul nu s-a aplicat); in acelasi timp, intre iunie si septembrie 1942, cca. 25.000 de tigani nomazi au fost deportati tot acolo.



Iarna 1942-1943 (adica esecul din batalia Stalingradului) si pierderile masive de aici, din Cotul Donului si Stepa Calmuca (cca. 150.000 de oameni) au fost un avertisment sever pentru Antonescu. Din vara acestui an, bombardamentele asupra Ploiestiului si zonei petroliere (incepute inca din iunie 1942) devin o problema curenta. Din acest moment, oficialii romani (fie ministrul de externe Mihai Antonescu, fie reprezentanti ai partidelor politice aflate in "adormire") vor sonda o posibila iesire din razboi, fara succes. In cadrul aliantei antihitleriste, se impusese pregnant ideea ca Romania este o problema a Rusiei - drept urmare, emisarii romani vor fi sfatuiti, insistent, sa trateze cu sovieticii si sa nu mai astepte sprijin separat de la Anglia sau Statele Unite.



Trebuie spus foarte clar ca, in vara anului 1944, aceste negocieri erau practic blocate. Cu exceptia unor schimburi sporadice de conditii la Cairo, URSS urmarea sa traga de timp, pentru a-si continua contra-ofensiva spre Berlin si a cuceri, implicit, Romania.


II. Filmul unei zile incepute in haos si terminata in speranta

Pe 19 august 1944, ofensiva sovietica incepe, in operatiunea Iasi - Chisinau, incercuirea trupelor germano-romane in Nordul Moldovei, indreptandu-se spre aliniamentul Focsani-Ismail. Si aici intervine exagerarea numita linia de aparare Focsani - Namoloasa - Galati. Vazuta ca antepenultima reduta impotriva rusilor (in cazul caderii ei, Antonescu ar fi incercat rezistenta pe crestele Carpatilor si pe Olt), aceasta linie fortificata, in realitate, nu era inca terminata, era prost echipata din punct de vedere tehnic si - ceea ce e mai important - urma sa fie ocupata de soldatii aflati in retragere din Est, ei insisi demoralizati si intr-o stare precara. Cei care estimeaza, pe baza unor date fragmentare, ca aici s-ar fi putut rezista in fata rusilor pana la sase luni se hazardeaza intr-un optimism nejustificat.



In noaptea de 21 spre 22 august 1944, la Palatul Regal din Bucuresti a avut loc o ultima intalnire a complotistilor care initiasera, inca din iunie, consultari in vederea iesirii din alianta cu Germania si, la nevoie, eliminarii lui Ion Antonescu. Au fost prezenti Regele Mihai, Iuliu Maniu (presedintele PNT), Constantin I.C. Bratianu (PNL), Constantin-Titel Petrescu (PSD) si Lucretiu Patrascanu (in numele comunistilor, dar in virtutea bunelor relatii pe care el le avea cu "lumea burgheza"). Cu acest prilej s-a decis ca duminica, 26 august, la ora 13.00, Regele sa-l convoace pe Ion Antonescu la Palat si sa-i ceara fie semnarea armistitiului, fie demisia.



Lucrurile s-au precipitat aproape dramatic in dimineata de 23 august, cand s-a aflat ca maresalul Antonescu urma sa plece pe front. Si astfel s-a profilat determinarea si curajul tanarului Rege Mihai (pe 25 octombrie el urma sa implineasca 23 de ani). Fara sprijinul direct al liderilor politici, dar cu concursul unor inalti ofiteri apropiati Casei Regale, Mihai i-a convocat pentru ora 15, la Palat, pe Ion Antonescu si Mihai Antonescu. Ultimul a fost punctual, iar maresalul, invocand treburi reale, a ajuns in jurul orei 16. Discutia s-a purtat in biroul regal, intre patru persoane: Regele Mihai, generalul Sanatescu (seful Casei Militare regale), maresalul Ion Antonescu si ministrul Mihai Antonescu. Intr-o camera alaturata se aflau generalul Aldea (consilier al Regelui pe probleme militare), maresalul Curtii Ion Mocsony-Starcea, secretarul regal Mircea Ionitiu si Grigore Niculescu-Buzesti, iar in apropiere, pentru a interveni la nevoie, un alt grup de ofiteri de incredere.



Arestarea celor doi Antonescu s-a facut in jurul orei 17, dupa un schimb de replici in care maresalul si-a prezentat obiectiile cu privire la iesirea din razboi, motivand ca astfel ne vom da cu mainile legate rusilor. Odata inchisi cei doi intr-o camera de valori a Palatului, imediat Regele a demarat consultarile pentru alcatuirea guvernului. In jurul orei 18 au ajuns la Palat, convocati, si generalul Constantin Pantazi (ministru de Razboi), generalul Picky Vasiliu (seful Jandarmeriei) si colonelul Elefterescu (seful Politiei). In fata alternativei arestarii, ei au ales colaborarea. Simultan, a fost convocat si seful Serviciului Sigurantei, Eugen Cristescu. Din intuitie sau ca urmare a unor informatii scurse, acesta a banuit despre ce e vorba si, in loc sa vina la Palat, s-a deplasat la locuinta ambasadorului german von Killinger, avertizandu-l.



Primul detaliu ce merita retinut este ca schimbarea s-a produs fara nici o defectiune majora; ofiterii superiori din Bucuresti, informati rand pe rand, au dovedit o mare fidelitate fata de Rege si o lipsa de solidaritate cu Antonescu asupra careia merita meditat. In jurul orei 18.30, Armata romana era deja plasata in noi dispozitive, in vederea unei riposte. Dupa ora 19 au ajuns la Palat ambasadorul Killinger, generalul Gerstenberg (seful Apararii antiaeriene) si generalul Hansen (seful Misiunii militare germane in Romania). Informati cu deferenta, li s-a cerut evacuarea fara lupta a armatei germane din tara. In zilele urmatoare, Killinger avea sa se sinucida - pentru ca, in ciuda informatiilor pe care le primea constant, nu prevazuse actul - iar Gerstenberg a ales, din 24 august, calea represaliilor, desi isi daduse cuvantul de onoare in sens contrar.



In jurul orei 22.10, a fost difuzat, prin Radio, mesajul Regelui catre tara. In acel moment, schema noului guvern - prezidat de generalul Constantin Sanatescu - era, in linii mari, definitivata: cei patru lideri politici amintiti mai sus erau ministri secretari de stat (in plus, Lucretiu Patrascanu - vezi mai jos - primise Justitia), iar restul posturilor erau ocupate de militari. La ora 2 a diminetii de 24 august, Regele, insotit de cativa apropiati, a plecat spre Gorj - via Craiova - la sugestia apropiatilor care se asteptau (si aveau dreptate) ca a doua zi Palatul sa fie bombardat.


III. Consecinte imediate si multe intrebari

Un numar mare de intrebari agita inca analiza acestei zile.



In primul rand, care a fost rolul factorului politic? Singurii lideri care au ajuns la Palat in seara de 23 august au fost, in ordine, Lucretiu Patrascanu (ajuns spre orele 19.30) si Constantin-Titel Petrescu; dupa ora 22, a venit si comunistul Emil Bodnaras, cu intentia ferma de a se interesa de Ion Antonescu. Se poate glosa mult pe seama lipsei liderilor taranist si liberal; cea mai probabila explicatie este aceea ca, desi informati, au preferat expectativa, nu foarte convinsi de reusita actului.



Cum se explica rolul lui Lucretiu Patrascanu? Prezenta sa la Palat si propunerile cu care vine imediat (amnistierea detinutilor politici, desfiintarea lagarelor etc.), precum si dorinta de a fi inclus pe lista guvernamentala intr-o pozitie net privilegiata isi au sursa in stradania lui de a lua un avans in fata celorlalti lideri ai partidului comunist. Patrascanu avea sa nutreasca, pana prin 1947, convingerea ferma ca el ar avea datele intelectuale si meritele istorice si politice pentru a conduce PCR. Aceasta convingere il va duce in inchisoare si apoi la moarte, peste mai putin de 10 ani.



De ce a ajuns Ion Antonescu in mainile comunistilor atat de repede, inca din primele ore ale lui 24 august? Oricat de trist, adevarul este ca numai comunistii (dirijati de Bodnaras) au putut alcatui, in timp scurt, o brigada de soc, capabila sa-l deplaseze intr-un loc sigur si sa-l pazeasca pe maresal. Liberalii si socialistii spusesera inca din 21 august ca nu au oameni pregatiti pentru o asemenea eventualitate, iar Ilie Lazar, seful departamentului Muncitoresc al PNT, care - teoretic - avea oameni, aparent a lipsit in acea zi din Capitala. Antonescu a ajuns astfel in cartierul Vatra Luminoasa si, in nici o saptamana, era deja predat sovieticilor.



Care a fost rolul noului guvern Sanatescu? Atunci, ideea unui guvern militar a parut a fi cea optima. Astazi, se poate medita daca un guvern preponderent politic nu ar fi fost mai eficient in vederea rezistentei la comunizare. Imediat dupa 12 septembrie (data la care era semnata la Moscova Conventia de Armistitiu intre Romania si Aliati), Comisia Aliata de Control (in esenta sovietica) a devenit organul de conducere neoficial al Romaniei, iar presiunile ce au urmat pana la impunerea guvernului pro-comunist Petru Groza din 6 martie 1945 s-au desfasurat in ritm sustinut. Primul rezultat a fost, deloc paradoxal, tocmai lipsa regelui de la sarbatorirea primului an de la eveniment, pe 23 august 1945; atunci, surprins de refuzul lui Groza de a-si prezenta demisia (asa cum Regele Mihai i-o ceruse), suveranul a boicotat, in mod simbolic, aceasta celebrare si incepea astfel "greva regala" ce avea sa dureze pana pe 7 ianuarie 1946.



In fine, a fost 23 august un act de salvare nationala sau o catastrofa? La o analiza lucida, rezulta ca inlaturarea lui Antonescu si ruperea aliantei cu Germania erau, (in acel moment si in acele conditii concrete), singura sansa pentru a putea spera la un statut mai bun al Romaniei postbelice. Nu e cazul sa ne facem complexe: Romania nu a parasit atunci o Germanie democratica, ci un Reich utopic si criminal. E drept, acea zi nu a adus sfarsitul razboiului - dar a adus, oricum, ruperea unei aliante nefaste, pe care Romania nu o alesese de bunavoie, dar care impinsese tara in dezastru si o putea conduce la dezmembrare. Personal, am convingerea ca daca azi Transilvania se afla in granitele Romaniei (URSS ne-a sustinut in acest sens, in 1946-1947, sugerandu-ne astfel sa "uitam" de Basarabia), acest lucru are legatura si cu 23 august 1944.


IV. Ce mai inseamna azi 23 august 1944?

Confiscata de comunisti, ziua de 23 august a purtat de-a lungul deceniilor diverse semnificatii, toate impuse. Ea a devenit zi nationala in 1948, imediat dupa proclamarea frauduloasa a Republicii. Vreme de aproape un deceniu, 23 august a fost descrisa ca zi de eliberare a Romaniei de catre glorioasa Armata Rosie (care, evident, nu fusese implicata in mod direct). La inceputul anilor 60, regimul Gheorghe Gheorghiu-Dej a deplasat treptat atentia spre insurectia antifascista, reducand in paralel apologia armatei sovietice. Succesorul sau, Nicolae Ceausescu, va agrea mai mult o formula complicata, in stare sa legitimeze impletirea dintre istoria inventata a PCR si istoria neamului: Revolutia de Eliberare Sociala si Nationala, Antifascista si Antiimperialista.



Sperantele romanilor din seara de 23 august 1944, ca vor iesi din razboi si ca se vor intoarce la democratia de pana in 1938, au fost abrupt inselate. Practic, ziua arestarii lui Antonescu a fost primul pas pe calea unei sovietizari accelerate. Dar trebuie sa spunem ca nici unul dintre actori nu putea atunci intui ce avea sa urmeze. A-i face pe Regele Mihai sau pe apropiatii sai vinovati de evolutia ulterioara tradeaza fie necunoasterea istoriei, fie rea-credinta.



In fine, care este oare sintagma cea mai potrivita in rememorarea acestui eveniment? Aparent, lovitura de stat este o formula potrivita, din moment ce Ion Antonescu era, in acel moment, Conducatorul statului, iar Regele Mihai nu mai avea decat o mica parte din prerogativele constitutionale regale din 1923. Totusi, in opinia mea, indiferent de statutul oficial (si autorevendicat!) al Maresalului, o lovitura de stat data de un rege in functie este o contradictie in termeni si o imposibilitate logica.



Asadar, cred ca, fara a ne complica inutil in formule pretentioase, dar greu de argumentat, gen insurectie, lovitura de Palat, lovitura de stat s.a.m.d., putem accepta ca la 23 august 1944 a avut loc demiterea fortata a regimului Ion Antonescu, in virtutea unei sperante care - asa cum spuneam - va mai avea nevoie de 45 de ani pana la a prinde contur.


Adrian CIOROIANU

Semnalez cu placere o ultima aparitie dedicata subiectului, din care provin unele dintre detaliile analizei de fata: Ion Solacolu (editor), Tragedia Romaniei 1939 - 1947, Institutul National pentru Memoria Exilului Romanesc & Ed. Pro Historia, Bucuresti, 2004



Stire preluata de pe siteul ZIUA

http://www.ziua.net/
O explicatie a terorismului s - de mya la: 09/09/2004 21:21:37
(la: Osetia de Nord - Ostatici in prima zi de scoala)
O explicatie a terorismului sau a proceselor de gandire ale unui terorist nu cred ca poate fi vreodata completa.

Pentru sociologi, o explicatie a terorismului ar putea fi data de degradarea societatilor islamice din cauza lipsei de progres material. Un istoric ar putea argumenta ca mostenirea coloniala este vinovata iar un psiholog ar putea gasi vinovata societatea represiva si eminamente patriarhala din unele tari islamice. Cercetarile medicale in domeniul creierului afirma ca la cei asociali, criminali se constata pur si simplu modificari, sau mai bine zis, lipsuri anatomice in compozitia creierului. Fara indoiala ca toate astea sunt corecte, dar nu as putea spune ca raspunde tuturor intrebarilor mele la adresa absurditatii actului terorist.

Terorismul este un act imoral, criminal si abject, indiferent de justificarea pe care teroristul o da actului sau. Nu cred ca exista o explicatie logica a unui act complet impotriva logicii, sau mai bine zis, nu cred ca stiinta, psihoanaliza, sociologia pot oferi deocamdata un raspuns multumitor.

Nu pot decat sa ma repet - terorismul este un act inuman, criminal care trebuie condamnat de orice persoana care tine la demnitatea sa si la standardele sociale si morale ale societatii.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...