comentarii

explicatia proverbului cine are un prieten bun nu mai are nevoie de oglinda


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
asa....... - de cosmacpan la: 26/03/2007 16:40:13
(la: Adevaruri)
Cine are un prieten bun nu mai are nevoie de oglinda. (Proverb indian)

Cand nu esti sigur de caracterul unui om, priveste-i prietenii. (Proverb japonez)

Drumul catre casa unui prieten nu este niciodata lung. (Proverb danez)

Prietenii si rudele au privilegiul de a fi mai nesuferiti decat ceilalti oameni. (Jerome K. Jerome)

Cea mai buna metoda de a scapa de o obsesie o reprezinta satisfacerea ei.

Logica este ceea ce ne ajuta sa gresim cu fermitate.

Greseala e o inepuizabila sursa de informare.

Prietenii stiu de ce..........
eu am o prietena buna careia - de Ivy la: 27/12/2005 17:34:01
(la: DESPARTITI IN CASA)
eu am o prietena buna careia mi-am permis sa-i spun ca trebuie sa faca ceva. De 2 ani traiesc in aceeasi casa dar nu-si vorbesc, nu fac nimic impreuna. Nu maninca impreuna, nu ies impreuna..Daca copiii au un spectacol sau o sedinta atunci fie se nimeresc amindoi acolo (si unul sta intr-o parte iar celalalt in alta parte) Este dureros, sa o vezi traind asa. Am incercat sa-i spun ca viata ei e importanta, ca totul se reflecta asupra copiilor. Raspunsul ei a fost: "copiii mi-au cerut sa stau asa, ei spun ca daca stam asa in felul asta suntem amindoi in aceeasi casa chiar daca nu ne vorbim"
Nu am crezut raspunsul ei, mai ales ca, copiii sunt mici (nici unul peste 12 ani)..si e atit de rau sa o vezi chinuindu-se intr-o viata fara nimic frumos.

Cum poti ajuta o astfel de persoana??? E bine sa incerci sa ajuti, sau mai bine stai la locul tau??
Ce cred eu despre prietenie ? - de Dora C la: 17/11/2005 10:53:36
(la: PRIETENIA-CEL MAI DE PRET LUCRU AL OMULUI)
Ce cred eu despre prietenie ? Pai eu cred ca-i o perla rara, un lucru pe care ni-l dorim fiecare dintre noi. Cei ce au prieteni se pot considera foarte norocosi. Nu este « posesiune » mai pretioasa decât un prieten bun si credincios.
Dar ce este prietenia ? Cred ca este o relatie care se situeaza undeva intre dragoste, intelegere, comunicare. Ingredientele unei prietenii sint : simpatia, disponibilitatea, reciprocitatea, preocupari comune,valori morale comune, gusturi comune, sinceritatea, respect. Dar ingredientul esential intr-o prietenie este fidelitatea. Un prieten trebuie sa fie prezent atunci cind toti ceilalti ii intorc spatele dupa cum bine zice proverbul : « prietenul la nevoie se cunoaste ». Sa fie disponibil atunci cind ai nevoie de el. Sa imparti cu el clipe placute, sa gasesti in el un confident si o fiinta toleranta care sa nu te judece sa te iubeasca si sa te accepte asa cum esti. Aceasta relatie trebuie neaparat sa fie reciproca. Sa dai intotdeauna cel putin atit cit primesti. Sa fii prieten cu cineva nu inseamna doar sa faci un chef cu el... Esti prieten cu cel ce -si injumatateste bucata de paine cu tine cind esti flamind. Indiferenta, interesul meschin, minciuna sau tacerea, sunt notiuni care nu-si au locul alaturi de prietenie. Dupa mine cele mai frumoase prietenii se cladesc in anii de liceu si facultate. Atuci sintem mai disponibili, avem preocupari comune, sintem mai putin susceptibili, mai increzatori. Prieteniile aste pot dura toata viata. Esti prieten cu cineva cand dupa ani si ani simti aceeasi atractie si placere pentru o discutie, el.. O prietenie adevarata este cea verificata de timp. Cred ca trebuie sa fii un om fidel, integru, si generos ca sa poti fi un prieten adevarat. Citi dintre noi aveam aceste calitati?



Dar stim sa fim buni prieteni? - de anuk31 la: 05/08/2006 16:36:16
(la: Cel mai bun prieten al omului,CAINELE...)
Inevitabil, discutiile pe tema prieteniei incep cu reprosuri sau asteptari neimplinite. Cati dintre voi s-au gandit, in momentul in care au intalnit un om care le place si cu care ar dori sa fie prieteni, ce vreti mai mult: sa va fie prieten bun el sau voi sa ii fiti prieten? Tot citind insiruirile de "cum ar trebui sa fie un bun prieten" va regasiti careva in postura prietenului denumit 100%?
Care este sa ridice mana sus1! Pentru ca sa il putem felicita si noi!
Eu stiu ca am prieteni(mai mult prietene, ca de! sunt femeie casatorita!) care imi sunt prieteni mai mult de cat le sunt eu prietena si prieteni carora le sunt prietena buna fara ca ei sa imi fie prieteni nici macar in masura asteptarilor celor mai modeste! Si stiti de ce? Pur si simplu pentru ca imi place sa primesc prietenie si sa ofer prietenie dar nu fac din asta un troc. Sunt oameni care imi plac mai mult , la fel cum sunt si oameni care imi plac mai putin, asa ca le sunt prietena mai buna celor care imi plac mai mult! Asta e! Nu ma pot abtine sa nu fiu subiectiva cand vine vorba de prieteni!
Pe bune! - de mya la: 07/08/2004 14:26:14
(la: Viata in doi!)
Eu personal nu sunt de acord cu relatiile extracojugale da' asta nu are relevanta. Fiecare e liber sa faca ce vrea, sanatosi sa fim!

Nu ma apuc sa fac teoria chibritului acum, va scriu numai o mica povestioara: un amic s-a decis cu ani in urma sa se calugareasca. NU VA SPERIATI ca nu sunt genul care sa propavaduiasca in jur cu larghete..."sufletelor ratacite". E doar un exemplu ce mi-a venit in minte si eu zic ca se potriveste la fix aici.

Tipul = om de lume, umblat peste mari si tari, genul aventurier (nu la modul sexual ci la modul general), foarte descurcaret, sigur pe el si "insetat" de aventuri/locuri/lumi noi. Isi facea foarte usor prieteni peste tot, colegi de facultate, de armata, de bauta, de karate, de culturism, de basket (de ce vreti voi!) in sfarsit...om de lume zic.

Cand au auzit amicii ca vrea sa se calugareasca..."au dat pe spate" ca sa zic asa. Au ras toti mai intai ca de o gluma bestiala da' le-a inmarmurit zambetul pe buze cand s-au lamurit ca vestea e adevarata.

S-a intamplat in felul urmator: au inceput sa se perinde pe la el pe acasa toti prietenii, pe rand...ca sa-l "lamureasca" ca nu face bine ceea ce face.
- unul, prieten bun, din copilarie (familist convins, om de casa, cu copil si foooarte serios) l-a intrebat: "Cum mai pleci asaaaa, o lasi pe maica-ta singura, ce faci cu familia, da' neamurile, nu o sa-ti fie dor de ele?";
- altul, fost tovaras de pahar din liceu (beau la greu impreuna prin carciumile din Bucuresti) zice: "Vezi ca acolo nu mai poti sa bei nimicuta, va da doar ceai de tei si de sunatoare, ce naiba faci, cum o sa rezisti tu?! Nu o sa-ti fie pofta de o bere rece, ei?
- altul, gagicar (sex in prostie si cu cat mai multe) zice: Ce naiba faci mai acolo fara gagici ca uiti si cum se face treaba aia? Cum naiba o sa traiesti fara asta?
- altul, genul intelectual (fost coleg de facultate da' d-ala care rupea cartea) il intreaba: " Ce faci ca acolo nu va lasa sa cititi romane de aventuri, spionaj sau ma rog altceva ci numai sfintele Scripturi?".

Si tot asa...etc.etc.
Tipul s-a distrat in mintea lui...si le-a dat tuturor acelasi raspuns da' in minte ca nu putea sa le "explice" fiindca nu erau pregatiti sa-l inteleaga. Vroia sa-si dedice viata lui Dumnezeu fiindca il gasise cu adevarat si doar El il atragea cu adevarat, ca un magnet.

Imaginati-va acum ca stati in cerc in jurul unui elefant, foarte aproape de el si vedeti numai o bucatica din el, fiecare vede altceva (decat vecinul lui) dar e convins suta la suta ca ceea ce vede se cheama elefant (unul vede numai coada, altul numai o ureche,etc.). Asa si in viata.

Concluzia: fiecare om isi gaseste scuze si explicatii pentru orice fapta/obicei/greseala/dependenta de-a lui si ii judeca pe cei din jur prin prisma experientelor lui proprii de viata (vezi exemplele de mai sus).

P.S. Povestea e adevarata si intrebarile prietenilor amicului sunt reale, contextul si mesajele au fost redate cu fidelitate.
carapiscum - de nasi la: 11/01/2005 09:55:05
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
mai carapisicel, mai. ce zicea destin asta, ca erai inainte enigmescu si mai pe urma te-ai carapisicit. e adevarat? daca e adevarat, atunci de ce? te-ai luat la harta cu careva aici la cafenea de te-au interzis si a trebuit sa-ti faci un nou ID? (am si io o banuiala si te rog sa-mi spui daca e corecta sau ba). ca stii tu la ce ma gindesc, s-o fi repetind povestea. adica iar te-ai paruit cu careva , ca urmare ai fi fost "admonestat" de admini si ca sa dregi mamaliga iesi acuma la inaintare cu diverse mostre de cenusha capilara... intertwined cu poveste de dezastru sentimental si acuma trebuie sa cinti pe aceeasi melodie... vaaaaaai ce trist sunt. dar din toate conferintele de la cafenea, de ce ti-o fi tunat tocmai pe asta, nu pricep, ca nici macar nu are asa mare auditoriu - poate ca povestea cu nevasta o fi fost prima care ti-a venit in minte si ti-o fi fost mai usor sa brodezi pe tema asta.
nu stiu daca e corecta presupunerea mea, si nici macar nu pot sa spun exact de ce mi-a venit ideea asta - poate pt ca sunt eu putin sceptica atunci cind e vorba de blana lupului. dar oricum, promit solemn, "pe cuvint de pionier", sa nu mai bat capul cu problema asta. punct.

ca tot vorbeam despre diferentele astea....
hai sa-ti mai zic despre inca un defect feminin, cind e vorba despre relatii. desi nu pot generaliza, chiar asa cu una cu 2, ma risc totusi si spun ca femeia pur si simplu nu pricepe ca barbatul nu e telepat. asta e inca o cauza de neintelegeri a la Babel.
vezi tu, femeia, in multe parti ale lumii, invata de cind e bebelus, ca cere si nu i se da, apoi vede alti copii, baieti, ca ei cer si lor li se da (o bomboana, inca o ora afara la joaca pe principiul ca "las' ca daca e baiat, e mai putin periculos decit daca-ar fi fost fata" etc) si aceeasi diferentierecontinua fetitza-fata-femeia sa le observe la tot pasul, toata viata. vede cum baiatul SPUNE "vreau, da-mi", etc si primeste. ea nu. apoi o vede pe mama, bunica, alte femei adulte cum "cer" (sa zicem o vacanta mai scumpa, o noua mobila, etc), sunt refuzate, la care se botosesc, aplica tratamentul silentios, bocesc, etc si partenerul lor ( ca sa scape naibii de panarama si sa aiba liniste) cedeaza si ii da.
sunt comportamente invatate. asa vede ea ca se comporta parintii in relatie, asa stie si ea sa se poarte. la fel si baiatul invata aceleasi comportamente paterne.
si fetele, femeile, intre ele, se inteleg de minune, pt ca, cum iti spuneam mai devreme, vorbesc aceeasi limba. in nici un caz nu vreau sa merg atit de departe incit s-o numesc "limba frustrarii" fata de "male counterpart", dar sa zicem, o femeie stie sa recunoasca instinctiv simptomele - botoseala, tacerea suparata, trintitul lucrurilor, sporovait aiurea despre vrute si nevrute, iesiri emotionale de tot felul, etc, etc, etc, etc,...

de ce: pe masura ce creste, devenind din fata, femeie, tot mai multe experiente de acest gen traieste si vede in jurul ei. bineinteles ca la un moment dat, incepe sa faca legatura intre simptomele respective si cauzele aferente. e si normal ca o femeie sa fie inteleasa cel mai bine TOT DE O FEMEIE, cineva care a trecut la rindul ei prin acelasi gen de experiente, si poate a invatat ceva din ele - anume cum sa faca fata situatilor si emotiilor similare. (ti se pare ciudat ca cel mai bun prieten al unei femei este RAREORI un barbat?) in mod normal, exista un fel de "understanding" intre femei, in conversatia lor multe lucruri ramin nespuse in sensul de ne-articulate verbal dar percepute foarte bine. conversatia intre femei devine de multe ori un fel de "citit printre rinduri" si nici uneia nu-i trece prin cap ca se pot exprima altfel, adica in mod direct. de ce ar face-o, de vreme ce asta este genul de comunicare pe care au invatat-o de mici copile si o stapinesc atit de bine? asta e ceea ce vreau sa spun prin "limba femeii". un fel de "ghicit al gindurilor" - este mai mult un fel de ghicit al starilor emotionale prin care trece interlocutoarea, dincolo de cuvintele pe care le rosteste. este impropriu s-o numesc telepatie, dar alt cuvint nu-mi vine acum in cap.
ca sa-ti dau un exemplu: 2 prietene. una fericita de nu mai poate, cealalta cam necajita in viata sentimentala. se intilnesc la o birfa mica - asa cum e obiceiul femeiesc (asta e un fel de supapa prin care mai lasa sa iasa din cind in cind aburul sub presiune al sentimentelor pe care le tin inchise) sau poate vorbesc la telefon. a mai necajita:"si ce mai faci tu?"
aia care de obicei "crapa" de fericire: (o pauza atit de scurta inaintea raspunsului, incit ar trece neobservata) bine, tu? (sau ceva in genul "bine, uite cu serviciul ,cu casa, aia-ailalta, etc).
in secunda 2, cealalta a si perceput ca interlocutoarea are ceva pe suflet, sau ca lucrurile nu sint chiar asa roze, poate s-a intimplat ceva, etc - daca sunt "prietene bune" asta inseamna ca se cunosc de ceva mai multa vreme SAU sunt acelasi gen de persoane, mai exact, sunt acelasi gen de persoane dpdv emotional, adica au trecut prin experiente similare in viata lor si cunoscindu-se pe sine, isi cunosc si prietena - cum reactioneaza, ce nevoi sufletesti are, etc. si atunci va sti exact daca s-o piseze ca sa spuna ce are pe suflet, sau s-o lase sa-i spuna atunci cind va simti ea nevoia sa se descarce de problema aceea anume.
vezi tu, poate ca de aia ii este greu unui barbat, respectiv sot, sa stie cind sa insiste cu intrebarea/intrebarile pina ajunge la miezul problemei si cind nu.
nu degeaba a aparut si ideea ca atunci cind o femeie spune nu, inseamna de fapt da, si invers... cred ca e ceva in genul "vrei un inel cu diamant sau cu zirconiu?" "nu, ia-mi-l pe ala cu zirconiu, ca avem rate de platit la casa.." PROBLEM!!!! big problem!
el a intrebat-o "vrei?" ea insa, cu tot bagajul ei de frustrari feminine, crede ca "nu se cade" sa vrea prea mult, ii sade bine sa fie modesta. astea sunt valorile pe care le-a invatat de mica. o femeie este buna daca e modesta, adica daca "vrea" (de fapt, daca se multumeste cu) mai putin. aceasta modestie, este in fapt umilinta, nu in sensul vulgar, ci "umilinta biblica" - a fi un om umil, smerit, etc. daca ar reactiona altfel, adica sa vrea diamantul, in mintea ei ar apare imediat calificative negative la adresa propriei persoane - arivista, gold digger, etc - pe care le-a auzit mereu la adresa femeilor care au vrut mai mult in mod fatish. repet: care AU VRUT MAI MULT IN MOD FATIS. ( cu majuscule, pt ca si ea de fapt vrea mai mult, logic ca VREA diamantul si nu zirconiul, dar ii e rusine, teama etc s-o SPUNA deschis).
daca fata merge la cumparaturi cu mama (sau alta femeie) si e intrebata daca vrea (de fapt, daca II PLACE) camasa aia de $4 sau aia de $40 si fata spune "aia de $4", mama sau femeia cealalta stie instinctiv, ca cealalta e preferata.... (nu intotdeauna cumpara mama lucrul mai scump si pe placul ploadei, dar crede-ma ca intotdeauna STIE, reuseste sa inteleaga)
si revenint la barbatul si nevasta lui cu diamantul. vezi tu, barbatul e obisnuit de mic sa comunice direct, sa exprime prin CUVINTE exact ceea ce vrea, si nu prin emotii. el a intrebat "vrei?" i s-a spus nu.... si exact asta a inteles. prin urmare ii face sotiei pe plac si ii cumpara ieftinitura, ca doar vrea s-o vada fericita si nu bosumflata ca i-a cumparat ceva ce nu-i place. DAR: imediat ce a facut gestul darului e mirat - nu pentru ca nu primeste "recunostinta" ci pt ca n-o vede pe femeie atit de incintata pe cit se astepta s-o vada. si bineinteles, nu-i cade prea bine, simte ca efortul lui de a-i face femeii pe plac nu este apreciat, deci se simte el, ca persoana, ca barbat, neapreciat. asta una la mina.
apoi. femeia, cind vede ca primeste in loc de diamantul stralucitor la care ii curgeau balele, un amarit de zirconiu, nu pune prea tare la inima - pt ca are obisnuinta de a se multumi cu mai putin, de a fi modesta, de a nu primi intotdeauna ce isi doreste. DAR: ea intelege ca prin gestul ei de a pune nevoia familiei (rate la casa) inaintea dorintei ei personale (pt ca asa is expected, asa "se cade") , prin asta ea simte ca a facut un sacrificiu. si l-a facut, nu? ei, oricine se asteapta la apreciere, recunostinta, ceva de genul asta atunci cin face un sacrificiu. poate nu atunci cind face un gest frunos (dai cind oricum ai destul sau prea mult) dar, categoric, oricine se asteapta la ceva in schimb atunci cind e vorba de sacrificiu.
la ce fel de recunostinta s-ar astepta femeia? nu stiu sa zic, depinde de fiecare in parte, dar eu, ca muiere, iti spun ca daca-as fin in situatia asta, sa ma vad pe deget cu zirconiu in loc de diamant, mi-ar cam sta in git sa ajungem acasa si dragul meu sa nu se invirta macar putin in jurul meu ca minzul dupa coada iepii, sa se ofere (subliniez: sa SE OFERE) sa duca gunoiul, sa pregateasca el cina si sa ma trimita pe mine sa fac ceva ce-mi place "parca n-ai vorbit cu ai tai saptamina asta, las' ca pun eu masa si tu da-le telefon". acuma, depinde de "sacrificiu, acest "curtat" (in sensul de a face curte) este un fel de moneda de schimb... cursul poate sa varieze de la 1 ora-2 la mai multe, poate o zi intreaga... (apropo, nu lua exemplul meu cu diamantul ad literam, zic eu ca se aplica la mai toate situatiile de genul "ce vrei")
ei bine, cind cei 2 ajung acasa, sotul nu se ofera sa faca nimic, pt ca nu asta e rutina cu care s-a obisnuit in casnicie, deci crede ca n-are rost sa tulbure apele aiurea, cu atit mai mult cu cit unele femei sar ca arse cind intra sotul in bucatarie (dar si asta, cit e DORINTA lor si cit e ceea ce cred ele ca se asteapta din partea lor...). si bineinteles, ca atunci femeia se simte neapreciata, sacrificiul ei nu e apreciat deci nici ea ca persoana, ca femeie nu este apreciata, nu este iubita...
si de aici probleme peste probleme, neintelegeri, atitea si atitea. Toate astea pt ca o femeie cu greu reuseste sa priceapa ca barbatul nu e telepat, nu-i poate citi gindurile.

Si crede-ma, ca de multe ori femeia se asteapta de la barbatul ei sa ii citesca gindurile, sa-i anticipeze dorintele. De ce?: 1 la mina, pt ca asta e genul de comunicare cu care a fost invatata de mica, asa este cel mai la indemina pt ea sa comunice si sa i se comunice. Si 2 la mina pt ca ii este greu sa “se faca de ris” in ochii barbatului ei, sa ii spuna deschis, in fata ca “vrea”, isi doreste mai mult – a fost invatata de mica sa fie modesta (umila) ca asa e frumos. Daca nu e modesta si vrea mai mult, nu-i sade bine, nu-i frumos din partea ei, nu se ridica la nivelul asteptarilor (ale societatii, familiei sau sotului), deci ea ca persoana ar fi mai putin valoroasa prin astfel de acte, implicit sa teme sa nu fie considerate… mai putin valoroasa decit se aspteapta sotul ei sa fie si deci sa-i piarda iubirea… si atunci ea, saraca femeie, se asteapta de la sotul ei (care se presupune CULMEA, ca ar trebui sa fie prietenul ei cel mai bun) sa-i citeasca gindurile, sa-i anticipeze dorintele ascunse si sa i le indeplineasca, fara a o forta sa le admita deschis, verbal, scutind-o astfel de “rusinea” de a nu se ridica la nivelul asteptarilor pe care societatea le ridica fata de ea ca femeie.

complicat, nu? Si apoi nu e doar vina barbatului ca nu poate citi gindurile. Mai e si vina femeii ca nu intelege acest lucru.

cam lunga explicatia asta, dar sper ca nu te-am plictisit de pomana
Prietenii adevarati nu vor ni - de mya la: 02/02/2005 05:17:22
(la: Prietenia in zilele noastre)
Prietenii adevarati nu vor nimic de la tine, in afara faptului ca vor sa fie langa tine, sa se simta bine in prezenta ta.

Marea majoritate a oamenilor sunt egoisti si se ocupa numai de ei insisi. Mi s-a intamplat ca prieteni buni sa ma dezamageasca sincer insa nu mi-am schimbat atitudinea fata de ei. Ei si-au schimbat-o cu timpul...si asta fiindca au realizat ca nu ne mai potrivim in principii si gandire. Mi-am dat seama pur si simplu ca nu merita sa-mi fac rau singura pentru niste oameni care in fond, nu-mi merita prietenia.

O prietenie trebuie sa aiba o fundatie solida, altfel se pierde. Nu merita sa plang pentru prietenii care au fost constuite pe o fundatie de nisip, nu? Inseamna ca oamenii nu mi-au meritat prietenia si cu asta basta. Prietenia se testeaza in momentele grele si nu cand totul e roz.

Nu as putea niciodata sa renunt la principiile mele sau sa-mi incalc constiinta doar ca sa pastrez un prieten. Sinceritatea si bunul simtz sunt de baza, ipocritii si nesincerii nu ma intereseaza. E vorba de coloana vertebrala aici, daca nu o ai...inseamna ca esti un om de nimic. Mai bine mai putini prieteni da' adevarati!


prieten de suflet - de lostone la: 06/06/2005 13:07:08
(la: Dragostea platonică: un "mit" dărâmat?)
si eu eram prietena cu un tip din cartier,eram aproape tot timpul impreuna,ne spuneam tot,imi povestea despre iubitele lui,mergeam impreuna la intilnirile lui,la chindii,discoteci,oriunde.dupa citiva ani s-a indragostit de o prietena buna de -a mea,tot din cartier,chiar i-am ajutat sa fie impreuna,acum sint casatoriti de ceva ani buni.si ce credeti ca-mi spune acum 2 ani?imi spune(de fata cu sotia lui) ca el a fost indragostit de mine in perioada aceea dar i-a fost rusine sa-mi spuna pentru ca stia ca s-ar fi stricat prietenia noastra.culmea e ca eu am simtit! si daca mi-ar fi spus chiar s-ar fi stricat prietenia noastra. eu tot timpul am fost prietena buna cu baietii si cu toti l-a fel mi s-a intimplat.
hm, prietenii... - de gigi2005 la: 18/11/2005 19:36:33
(la: PRIETENIA-CEL MAI DE PRET LUCRU AL OMULUI)
Se spune ca prietenul se cunoaste la nevoie. Pentru mine prietenii s-au cunoscut la nevoia...lor. Cand am avut si eu nevoie...pas!
Prietenii inseamna mult pentru cine ii are, pentru cine nu... sa nu-si doreasca. Conteaza mult si clasa sociala, mediul in care te invartzi si starea materiala a prietenilor pentru ca de obicei prieteniile incep si se termina cu banii.
Eu nu dau imprumut bani (sau orice altceva) niciodata la nimeni pentru ca atunci cand trebuie sa inapoieze incep injuriile: uite ba, a dracu, are bani si-mi cere mie banii inapoi. Tocmai acum cand aveam atata nevoie! uitand de fapt ca a promis sa-i dea atunci cand i-am cerut.
Alti prieteni imi cereau bani frecvent si le dadeam fara probleme. Odata nu am putut sa-i ajut pentru ca eu insami avusesem nishte cheltuieli neprevazute. Le-am explicat si pareau ca au inteles. Dar m-au barfit la toate cunostintzele noastre ca am bani si nu i-am ajutat.
Asa s-au destramat toate prieteniile mele. Si am constatat ca banii aduc si duc prietenii.
Trist dar adevarat, din pacate.
Cred ca, totusi, partenerul de viatza mi-e cel mai bun prieten.
prietenia - de mikhaela la: 24/11/2005 20:31:49
(la: PRIETENIA-CEL MAI DE PRET LUCRU AL OMULUI)
discutam cu un prieten bun despre prietenie si el imi spunea ca prietenia e o stare de spirit...nu e ceea ce dai sau primesti. nu inseamna ca trebuie sa dai sau sa primesti...trebuie doar sa fii prieten. si spunea el, asta se invata...eu mai caut starea despre care vorbea el...tindem sa fim noi si sa fim subiectivi, sa facem judecati si sa apreciem gesturile, atitudinil eprietenilor...nu ne lasam dusi de prietenie si de ceea ce inseamna...
Eu am avut doi prieteni ca fr - de mya la: 06/01/2006 00:44:06
(la: exista prietenie platonica intre femei si barbati?)
Eu am avut doi prieteni ca fratii (pentru mine) insa in momentul cand s-au "dat" la mine s-a taiat tot farmecul. Din pacate e greu sa gasesti prieteni buni de sex diferit. Dar nu imposibil. Cel putin asa sper :).
pana si prietenii? :o( - de Guinevere la: 14/06/2006 21:41:35
(la: Despre agresivitate)
De curand ne-au venit niste prieteni (buni, culmea!) in vizita. Ne-am bucurat sincer, abia asteptam. Ne-am pregatit sa-i omenim cum se cuvine si ne-a facut placere, parca vibram ca venea ziua aceea.

Asta inainte de a fi gatit si spalat la vase vreme de doua saptamani dupa ei, fiindca ei erau in vacanta... :o(
Timp in care nevasta prietenului a repetat de cateva ori (folosind exact cuvantul "chef") ca ea nu are chef sa faca macar un sandwich, ca s-a obisnuit sa manance "afara". Desi a mancat aproape tot timpul "inauntru". :o(((((((((

Vi s-a intamplat sa fiti agresati de prieteni? Ma simt cu doi ani mai batrana si mi s-a pietrificat zambetul pe fatza. Si cel mai tare nu ma deranjeaza ca nu au ajutat cu nimic, ci dispretul din toata atitudinea asta... N-as vrea sa ridic o platosa, dar daca pana si prietenii buni... parca incepe sa-mi fie greu sa nu tresar defensiv la orice apropiere. :o(

A-ti fi rusine de rusinea altora si a tacea din jena trebuie sa fie cea mai mare prostie. Si totusi nu ma pot dezbara de ea. Sau poate ca exegerez, nu stiu...
buna - de vasile zeren la: 25/06/2006 16:23:19
(la: farmece sa fie oare?)
salut sunt un tanar din barlad judetul vaslui. Numele meu este vasile si ceea ce itzi voi spune acum te va cutremura cu totul ce mi sa intamplat.Eu am multzi prieteni si prietene , dintre aceste din urma sa strecurat una in viata mea fara sa imi dau seama. Totul sa petrecut in urma cu 2 luni dar eu o cunosteam de ceva vreme dar nu credeam ca va fi posibil dar iata ca sa intamplat.Ma invitat la ea acasa sa bem o "cafea" dar din pacate acea cafea ma dus la disperare,dupa acea "cafea" au mai urmat si multe altele.Ea imi spunea ca ma iubeste ca nu poate trai fara mine,dar eu credeam ca totul; era o scoala,pana a venit o prietena buna de a ei la mine si mi`a zis ceea ce nu credeam vreodata ca mi se poate intampla in viata mea asa ceva.Fata care ma iubea si care spunea ca nu poate trai fara mine mi`a preparat o reteta frumoasa tare de tot. Mi`a pus in cafea imi este si rusine sa scriu asa ceva dar tre sa o fac.CICLU pe care l`am savurat fara sa stiu impreuna cu o portzie de dragoste din partea ei.Vreau un numar de telefon mai ales al doamneai Maria
#129963 (raspuns la: #76869) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
.... - de Andre29 la: 29/06/2006 22:00:01
(la: cui mai dam bip astazi?)
Hm.... cum vine chestia asta cu masculii si femelele .. au ele moleculare? ai vazut tu la zoo? Si io care credeam ca suntem cilivizati.. nu, citivitazi.. nici asa .. ci-vi-li-zati ..yeeees! ;))
Deci cum e cu bipurile alea cu insemnatate prestabilita, da masculii la masculi si femelele la femele, ca la pension, ce chestie! ;))

care e rostul?
pai ar fi sa consume bateria la telefon, sa zica 'femelo is la coltul strazii pune repede mancarea pe masa', sau 'draga vezi ca vin cu un tip misto, elibereaza ringul' si multe altele care daca stii raspunsul la urmatoarea intrebare le aflii cu un bip.

exista un limbaj al bip-urilor? exista experti in descifrarea acestor semnale?
Vezi prima intrebare, iexista o explicatie pentru bipuri, un cod deci si un limbaj. Este desigur si facultatea de studiu a bipurilor, cred ca sunt deja cateva promotii de absolventi.

exista tratament medical sau psihologic pentru asa ceva?
Nici una nici alta, doar un prieten bun care sa-ti arunce molecularul in Dambovita de cate ori iti vine sa dai bip .. sau daca chiar vrei, mergi la un specialist pentru terapia de cuplu: armonizarea relatiei individ si telefonul sau.

de ce trebuie sa fiu expus riscului de a fi deranjat inutil in timpu somnului?
Pai .. pen' ca ai fost fraier si nu l-ai inchis inainte de a te culca .. sau pen' ca-s insomniaci dati in mintea copiilor iegzact la ora cand tu visezi frumos.


Daca mai ai intrebari pune-le mamica ca te lamurim imediat, ok? ;))


________________________
Sa nu ne pierdem cu firea
explicatie logica ,cel putin in cazul meu.. - de Georgiana_John la: 04/07/2006 20:26:09
(la: SIMPATIE ŞI ANTIPATIE)
Mi s-a intamplat de prea multe ori, ca sa nu comentez...La mine este pur si simplu expresia ochilor. Simpatia si antipatia instantanee, in cazul meu, vine de la ce-mi spun ochii omului din fata mea. Am simtit o simpatie puternica pt un baiat in ochii caruia am citit optimism si inteligenta- s-a lipit intr-o secunda de sufletul meu si-mi este acum prieten bun. Am un client la munca care cand l-am intalnit mi-a ridicat parul pe spate si mi s-a facut pielea gaina de scarba. De ce? Nu este groaznic de urat sau libidinos. E un om normal. Dar eu am simtit ca este rau si perfid.Nu mi-a confirmat pana acum , dar eu simt ca tb sa ma feresc de el.Ochi goi, ochi ascunsi cu grija..dar a fost o reactie primara, instinctiva...
Si stii ce? Nu tb sa cauti motive, dar tb sa-ti asculti instinctul..a ramas ceva animalic in noi..cum de simt cainii oamenii care nu-i plac?? asa si noi simtim, dar unii tinem cont de asta si recunoastem reactiile, iar altii prefera sa puna calus acestei voci.Poate este vorba de feromonii care se raspandesc inconstient(ce bine ca macar p-astia nu putem sa-i controlam!) , poate sa fie recunoasterea unor oameni care au avut un rol in vietile noastre anterioare, poate e un dar de la Dumnezeu pe care inca nu-l folosim cum trebuie..Cine poate spune cu siguranta?



Nu stii,
ca numa-n lacuri cu noroi in fund cresc nuferi?
Portretul prietenului adevarat - de blueside la: 25/07/2006 19:53:56
(la: Cel mai bun prieten al omului,CAINELE...)
Saptamana trecuta am publicat un text ( pe care o sa il pun mai jos) despre prietenie. Un coleg ma prezentase unei doamne si spunea despre mine :este cel mai bun prieten al meu! Am stat la rece apoi si am analizat...
Iata ce a iesit:
Un bun prieten...


Noi toţi dorim şi vrem să avem prieteni, dar nu toţi prietenii sunt buni...
Acel prieten bun, care nu te lasă la greu, căci despre acest prieten vreau să vorbesc, cred că are multe calităţi ce trebuie amintite.
Acest prieten bun este atent, ştie să observe când ţie greu, este acolo unde şi când ai nevoie.Este iubitor, ştie să mângîie, ştie să se comporte frumos, are capacitatea să iubescă necondiţionat, acest prieten nu va avea despre sine o părere mai bună, ci este egalul tău, acest bun prieten va avea întotdeauna uşa deschisă şi va fii gata să te primească cu dragoste.
Pe drumul vieţii, greu şi anevoios, atunci când întâmpini greutăţi acest prieten va ştii să se uite înnapoi, să se întoarcă, să îţi dea mâna, să te ajute să te ridici şi mai mult să te ajute să mergi mai departe.Un prieten bun cred că nu va căuta să facă ce-i place lui ci va căuta să facă ce îţi place şi te ajută pe tine.
Un bun prieten nu te va judeca şi va găsi circumstanţe atenuante pentru tine, un bun prieten este lângă tine şi te va ajuta să cauţi soluţii de rezolvare la problemele tale. Greutăţile tale vor fii şi greutăţile lui, bucuriile tale vor fi şi bucuriile lui, va plânge alături de tine şi va râde alături de tine.El va ştii să simtă alături de tine, cand vei fii bolnav el va simţii durerea la fel ca tine Acest prieten bun este blând, gentil şi milos.Un bun prieten este capabil sa ierte si sa uite!
Un bun prieten nu te va jigni, nu îţi va vorbii urât, un bun prieten nu te dezamăgeşte, ci îţi va fii credincios, nu se va preface niciodată
Un bun prieten ştie să se îngrijească de tine, lipsa ta va fii completată de surplusul lui, ce este al lui este şi al tău.
Un bun prieten îţi va da speranţă, un bun prieten te va face să fii tare, un bun prieten te va ajuta să vezi soarele ce se ascunde dincolo de norii negrii, un bun prieten te va motiva pentru a merge mai departe atunci când tu nu mai poţi şi nu mai vrei, cand vei dormi el va veghea asupra ta,
cand vei fii pe drum te va apăra, te va ocrotii. Inima lui va bate în acelaşi ritm ca şi inima ta, acest prieten bun te va înţelege şi îngădui cu toate slăbiciunile tale.
Acest prieten bun este gata, este pregătit chiar sa moară pentru tine...
E greu să îl găseşti, dar dacă ai reuşit acest lucru cred că poţi fii fericit!
Dar ştim noi unde să-l găsim?

Este drept ca toate aceste calitati nu cred ca le vom gasi vreodata intr-o singura persoana. Omeneste, nu cred ca e posibil ca vreunul din noi sa fim sau sa ne asemanam cu acel ''Bun prieten''
Nevoia de prieteni, cred ca o simte fiecare, dar daca nu exista prietenul adevarat 100%, sa nu mai avem prieteni? sau sa incercam sa fim noi prima data prieteni asa cum am vrea sa ne fie ceilalti prieteni...



faith, hope, love,
but the greatest of these is love.
E bun subiectul. Noi, eu - de mya la: 24/08/2006 22:55:35
(la: Reusita integrarii la emigranti)
E bun subiectul.

Noi, eu si sotul meu, suntem aici de aproape doi ani (in USA) si nu am apucat sa ne facem de cand am venit prea multi prieteni, poate si fiindca ne-am mutat de vreo doua ori cu locuinta (am schimbat si orasul). In viitorul apropiat am vrea sa ne mutam din nou asa ca...o sa mai dureze un pic pana sa ne facem noi amici dintre indigeni.

Sotul meu a mai trait in State un timp mai indelungat si are cativa prieteni buni, foarte buni chiar insa din pacate sunt raspanditi prin mai multe orase din jurul nostru. Cu unul dintre ei ne vedem in mod curent, ne vizitam des si petrecem timp impreuna. E american.

Ne mai vedem cu doi fosti colegi de munca de-ai sotului meu, unul american si altul filipinez (dar sta aici de vreo 20 de ani). Ei ne-au ajutat si la ultima mutare, care a fost acum cateva zile :).

Apoi tinem legatura cu multi amici americani (cunoscuti ai sotului meu) insa prin telefon sau email-uri fiindca locuiesc in alte state. Ne vedem cam o data pe an cu ei, rar adica dar relatiile sunt destul de stranse.

In rest, avem niste amici romani foarte in varsta, emigrati aici din anii '70, care se considera americani, nu-i mai intereseaza nimic despre Romania. Ne vedem cu ei cam de doua ori pe an. Si in final mai avem un amic roman, emigrat de vreo 10 ani, cu care ne vedem insa tot cam de doua ori pe an desi stam relativ aproape.

Ce sa zic...noi suntem putin mai retrasi din fire, in timpul liber ne place sa iesim in doi si sa ne plimbam, sa ne ducem la munte, in desert, la ocean etc. Toate sunt aproape ca distanta (mers cu masina). Sigur, ne place si compania amicilor insa nu suntem genul care sa frecventeze discotecile, petrecerile, barurile sau care sa agreeze mesele prea incarcate. Nu bem, suntem vegetarieni, nu fumam, suntem mai linistiti etc. Ne ocupam in timpul liber de hobby-urile noastre.

Depinde de firea omului, unora le place compania amicilor, se plictisesc singuri, altii prefera sa stea in doi mai linistiti, depinde de fire si de gusturi. E loc pentru toti pe lume :).

Dar tu Pasagerule, cum te-ai integrat in Israel? Stiu ca ai emigrat de mult timp insa am senzatia ca ai plecat din Romania dupa terminarea facultatii, nu? Ai plecat insurat fiind sau te-ai casatorit in noua tara adoptiva?


La ''Femeia Zburatoare'' - de Motzoc la: 16/03/2007 14:28:45
(la: Ora de compunere (4)- "Cafeneaua lui admin, vazuta prin luneta")
Nu este un anunt de la Circul din Dragaica Buzaului, este denumirea care a fost data intr-o perioada unei cafenele din Iasi. In centrul targului se inalata Hotelul Unirea cu cele 12 sau 13 nivele ale sale dominand urbea.
Si ce poate fi mai frumos pe terasa de la ultimul nivel, decat o cafenea in aer liber, de unde poti savura apusurile de soare pe meleaguri moldovene, Iasul fiind asezat pe 7 coline, ca Roma antica.
Intr-una din seri, alaturi de cativa prieteni beam o cafea si mai trageam cu ochiul si urechea la masa vecina unde doi tineri se certau cu vehementa.
La un moment dat ea se duce la parapet, spune tare ca sa auzim toti:"Adio!"si se arunca in gol. Am sarit ca arsi ultimul lucru pe care l-am mai vazut si auzit fiind impactul cu solul al sarmanei fete.Cand ne-am intors privirile sa cerem tinarului o explicatie, acesta disparuse...
De atunci, ani buni era o vorba printre noi:"Cand te fac un zburator?"
proud - de donquijote la: 04/10/2011 16:13:56 Modificat la: 04/10/2011 16:49:53
(la: Bye, bye, mr. Einstein...? )
eu am facut niste experiente telepatice acuma x ani (prin liceu, impreuna cu un prieten bun) cand aveam certitudinea ca sunt tare ...
certitudinea era bazata pe incercari reusite in proportie cu mult peste 50% (dupa socotelile mele de atunci, probabil eronate ca n-am luat in considerare niste chestii...) in a influenta profesorii asupra subiectelor la teze.
experientele telepatice controlate, au esuat...
in prezent sunt destul de sceptic cand vine vorba de 'chestii' (evenimente, entitati, etc.) care nu pot fi reproduse si n-au o explicatie solida bazata pe legile fundamentale ale naturii.
#623205 (raspuns la: #623199) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Zile proaste.. - de papadie67 la: 30/09/2003 01:27:34
(la: Viata gay romaneasca)
..-avem cu to(n)tii.

Oarecum atins de grija-ti parinteasca pentru mine ( apropos...ai copii?), ma-ntorc - chiar si cu spatele - ca sa reiterez ce-am zis, si ca din nou sa zic ceeea ce-am zis mai deunazi, si-apoi de voi gasi fasole, multa, in ea s-o las, de tot si pt totdeauna:

-am un baiat
-de poponari mi-e mila, si-i tolerez ( e treaba lor), atata timp cat nu devin activi in a trezi-n baiatul meu un OBICEI pe care-l dezaprob.
-nu-mi pasa cum, de ce si cand au capatat ei acest obicei. Nu sunt Atlas, nu pot purta pe umeri problemele intregii omeniri. Cu greu, cu ale mele ma confrunt.
- nu stiu daca al meu baiat, adolescent in care alchimia sexuala-i doar o plastelina moale, va sti sa spuna astazi "da" sau "nu"...depinde de-unde vine, cred..
-nu stiu daca eu asi fi incercat vre-un drog (alcool, tutun, etc) la varsta lui de azi, dar cred ca da, dac-un prieten bun mi l-ar fi oferit. Probabil c-asi fi incercat orice, daca venea de la cineva in care-aveam incredere, atunci. Iar astazi presupun ca i-asi fi injurat pe cei ce m-au lasat sa-ncerc, atunci.
Cine are argumente impotriva afirmatiei ca:
nu te nasti homosexual, ci esti influentat in a deveni asa ceva, sa-si etaleze, totusi, argumentele, raspunzandu-mi, de ex. la comentariile de mult postate...ori daca nu, pai batem apa-n piua.

Bottom-line:
1. consider ca nu-i bine sa fii homosexual. De-aceea, copiii mei nu mi-ar placea sa fie homosexuali. ok?
2. consider ca dac-ai devenit asa ceva, nu esti decat o victima. Imi pare rau, be happy...whatever!...just stay away!
3. te tolerez, daca ma tolerezi. Nu intru-n viata ta, dar stai departe de a mea si de-a lor mei.
4. daca nu stai departe, consider c-am dreptate sa-mi apar ideile. Incearca sa-mi atingi baiatul in "acel sens" si-am sa-ti iau gatul. Punct. Atinge-i pe-altii ce-s ca tine...e ok! Pe unde vreti, dar eu sa nu va vad, eu si copiii mei. Nu-n locuri publice. Sunt publice, deci publicu' decide, nu? Democratie? Un Referendum!
5. superbe metafore, moralizatoare si stangace copii dupa nis'caiva sugative uitate de EU pe la Bucale', valabile azi, pagane si stupide ieri si poate maine, "treziri" recente (si in fasha moarte) la VIATA!
Chiar si pt. ei, da' bune la export cu sila.
Sa fim seriosi si sa-ncercam distinctia sa o facem intre Intolerante.
Avem si noi din ele ( Oh, si cate!), dar sunt deosebite intre ele, ca urmari pe termen lung! Caci una-i sa incurci culorile, si-alta gaurile. Si iarasi una-i sa-ncurci interesul de moment si alta-i ce-i poti spune mamei despre viata ta, pe patul ei de moarte...Nu?
6. stiu sa tolerez, desi n-ai zice, poate! Toleranta...o'ntreaga philosophie, bre...ma rog...passons, dar totusi, Toleranta: imens de necesar subiect. Aparte, cred.

Ci una peste alta, nu e prea greu cu un Dogmatic, ci-mi facu' placere! Chiar si cu unul ce, desi nu se explica, la ale altora-ntrebari evita/uita sa raspunda, pe cand acuza papadii ca n-au raspuns. La ce-ntrebari, legate de Subiect?

Sa dai in Papadie, e usor, da' tre' sa stii intai sa fii dibaci cu Vantu'!
Cu scuze pentru-asa de zero-unu rupere de nori, din partea-mi.
#548 (raspuns la: #531) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...