comentarii

explicatia proverbului daca sufletul e cinstit cinstite vor fi si faptele


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
1-CALLIOPE- 1.1 - definest - de zaraza la: 01/12/2006 03:24:25
(la: Concurs "Miss Cafenea 2006" - editia II-a - ARENA VA APARTINE !!)
1-CALLIOPE
- 1.1 - defineste "mâna de otel în manusa de catifea"...


motanul meu cel negru si catifelat, care stie cum se duce un razboi al nervilor.

- 1.2 - De cate pozitii aveti nevoie pentru un orgasm? sau de cati?
uneri 2 baterii AAA sunt suficiente, dar sunt o fiinta sociabila. so, the more, the merrier.


2-CLIO
- 2.1 - Pe patul de moarte, ce ai vrea sa revezi, pe doamna invatatoare din clasa intai, primul iubit, extrasele de cont bancar sau poza de grup de la parastasul matusii ?

in nici un caz extrasele de cont, am nevoie sa-mi supravietuiasa asistentza, ca sa aibe cine se ingriji de coliva si parastas.

- 2.2 - Cu care dintre femeile de mai jos crezi ca te-asemeni?
-- Cleopatra
-- Seherezada
-- Ioana d'Arc
-- Anais Nin
-- Simone de Beauvoir
-- Printesa Diana
-- Catherine Zeta Jones
-- Lucretia Borgia
-- Sappho
-- Caterina de Medici
-- Hypatia
-- Maria Eva Duarte (Eva Peron)
-- Sammu-ramat (Semiramida)
-- Maica Tereza Gonxha
-- Sojourner Truth (Isabella Baumfree)


Lucretia Borgia, ca era mortala.


3- ERATO
- 3.1 - De ce cucii depun ouale in cuiburi straine ?


sunteti siguri ca nu erau cucele? iata inca un exemplu de situatie in care masculii nevinovati suporta consecintele.

- 3.2 - Ce conteaza mai mult: grosimea sau lungimea?
hm, grosimea fara lungime e cam la fel cu lungimea fara grosime. asa ca ramane la alegerea voastra, dar va rog mult sa se poata exprima articulat (sau daca nu, macar prin semne).

- 3.3 - banana, morcov, castravete – care-i cel deosebit? Si de ce?
cum morcovul si castravetele se taie mai mereu in bucati mici, as zice banana, care se mananca intreaga.

4-EUTERPE
- 4.1 - Ce reprezinta pentru dvs. Madonna?

" like a virgin "

- 4.2 - Descrieti pe scurt asa-numitul "offsaid" la fotbal.
dovada ca nici macar in fotbal nu poti lua pe altii de prosti fara consecinte.

- 4.3 - Ce va place la tipul care vinde peste la piata?
ca-i un tip cu simtul umorului si poarta tricou si chipiu de marinar, desi vinde peste congelat.


5- MELPOMENE
- 5.1 - 4 versuri de suflet.
n-am versuri, dar va pot zice un proverb de suflet: "nu e treaba oilor de unde bea apa magarul". sper sa tina loc de.

- 5.2 - Cum faci ca sa prinzi o laba de gasca?
rogi o gasca sa-ti dea o laba?

- 5.3 - cea mai romantica scena de dragoste – film sau carte.

----


6- POLYHYMNIA
- 6.1 - Un barbat necunoscut, se ridica in tramvai de pe scaun si va ofera locul. Care este primul gand?
-- a) - "Ce vrea asta oare de la mine?"
-- b) - "Asa obosita arat oare?"
-- c) - "Cavalerii n-au disparut!"
-- d) - Alt gand, si anume:


inca nu s-a ridicat nimeni pentru mine in tramvai. cand se va intampla, daca supravietuiesc socului, promit sa revin cu amanunte si primul gand. cred totusi ca primul impuls ar fi sa ma uit in spate.

- 6.2 - Ce crezi despre afirmatia: "exista trei tipuri de femei: cele frumoase, cele inteligente si majoritatea."

zic si eu ca decat urat si prost, mai bine destept si viril. da' nu stiu daca-i corect.


7- TERPSICHORE
- 7.1 - motto-ul în viata


"idealu' meu in viata e femeia cu mustata". (nu, nu ma uit cu inteles la competitie)

- 7.2 - Care este cea mai importanta contributie adusa umanitatii de o femeie, si de ce?

cea mai importanta contributie a fost adusa de mama barbatului care a avut cea mai importanta contributie adusa umanitatii. in cazul in care barbatul in cauza era casatorit, mama imparte contributia cu nevasta. in cazul in care avea un harem, mama imparte contributia cu haremul. si va mai intrebati de ce-i discordie intre soacra si nora/nurori. pai daca puneti intrebari de-astea?


- 7.3 - cea mai erotica (nu porno!) scena

----
explicatie: nu am memoria scenelor romantice si/sau erotice din carti sau filme. EL mi-a setat aceasta optiune, astfel incat, de fiecare daca cand imi zice "ei, Frosi, vezi ce romantic/erotic sunt eu!" sa-i pot raspunde din tot sufletul "da Gigi, nu mai e nimeni ca tine!" si sa mai fiu si sincera!

8- THALIA
- 8.1 - Unde ti-e mintea cand faci sex?

daca voi faceti sex cu mintea, inseamna ca eu sunt din alt film. bine ca mi-ati zis, sa nu incurc scenariile.

- 8.2 - Aveti pt prima data o partida de sex cu persoana viselor voastre. Va simtiti o femeie implinata, totul este minunat, inchideti ochii ca sa simtiti explozia de fericire din dumneavoatra, cand…simtiti ca ... silicoanele au luat-o razna. Ce faceti? In cazul in care nu aveti imaginatie va propunem variante de raspunsuri:
-- a) - continuati partida de sex si in acelasi timp va fixate silicoanele cu mainile, pretinzand ca este un nou joc erotic?
-- b) - va opriti imediat si il rugati sa sune la salvare?
-- c) - va opriti imediat pretextand faimoasa migrena?


ii schimb lui banderola de pe ochiul de sticla pe ochiul valid si pretind ca-i un joc erotic!



9- URANIA
- 9.1 - Partenerul promite sa fie punctual la cina. Intre timp au trecut doua ore de la ora stabilita si el inca n-a venit.
Va faceti griji sa nu i se fi intamplat ceva, sau fauritzi planuri de razbunare repetand in minte tot ce o sa-i spuneti cand va apare in sfarsit?


da, sa zicem ca imi fac griji. in acelasi timp sunt linistita caci planurile de razbunare A, B, C, D, si E sunt facute de multa vreme si mereu au functionat ireprosabil. in plus, cainele se bucura de cina, deci aproape toata lumea petrece o seara placuta.


- 9.2 - Toate ati aplicat antrenamentul propus de Kegel ), nu are rost sa negati ;)).
Ce parere aveti de beneficiile acestui antrenament?


este un antrenament incredibil. il recomand tuturor celor care cred in minuni. celorlalte, le recomand un barbat.
*** - de om la: 21/11/2011 15:56:52
(la: un zambet pe 16 bits)
cautari recente
"id fete singure din buzau" = 072 354 xxxx
"cabana Baciu" = hotelul Gica Popescu
"nu sa fi bogat te face fericit ci sa devi bogat" = apoi poti sa mori fericit
"so mai penes" =so cheres
"zeama de urzici" = Fe
"cresc amintirile de lucian blaga" = asa o fi
"ce sint cartile pentru mine" = kindle surprise
"explicarea proverbului ;asculta invatatura tatalui tau si nu uita povetele maicii tale" = daca esti baiat
"negura" = da gura
"irlanda dublin" = IRA
"nrgura" = d gura
"ca va ajunge sangele pana la zabeile cailor" = abator
"inebuni sau innebuni" = in rai
"ghicitori matematice pt clasele I IV" = imparte 3 paie la 4 magari
"vraji cu chistocul de tigara" = ascunde'l in gura cand vine profu' in control
"cum sati pastrezi sufletul curat" = sa mananci sati-os
"zeama de urzici" = hemoglobina
"a spala putina" = poi dat cu cocolino
"ati adus" = inchis la alimentara
"rugaciunea sf ciprian" = nu ma bate doamne tare, ca's si eu al dumitale
"limba norvegiana" = oltchim
"explicatia proverbului fiecare pasare pe limba ei piere" = daca nu a invatat carte ca sa fie poliglota
"a scrie la indicativ la toate timpurile trecutului pers 2-a singular" = tulaiii, ce-a mai naspha tema pt acasa facuta la o cafenea
"desparte in silabe cuvantu intr-ol inalt" = in-tro-llat
"mircea carturescu" = ciripescu
"incoronati ai iadului" = incornorati
"cuvinte care se termina in -te" = xxx-te
"texte cu ortograme" = meta, para-
"cantareti italieni ani 50" = celentano ?
"eugen ilina pictura" = eugeni lina/(lana?) picura
bati cimpii - de eusivoi la: 05/08/2004 21:29:30
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
see subj - am un material tocmai bun si potrivit pt. tine si cei ca tine.

Bârfa şi calomnia ca arme ale laşităţii - de la cel birfit si calomniat de tine, pt. toti ca tine:

Deoarece în ultima vreme bârfa şi calomnia au luat o amploare fără precedent, considerăm că este necesar să vă prezentăm, în cadrul acestei conferinţe, unele aspecte pe care trebuie să le cunoaşteţi cu privire la bârfă şi calomnie.

De bună seamă că unora li se va părea ciudat să vorbim despre „arme” când ne ocupăm de laşitate; laşitatea fiind o stare de pasivitate, am putea spune voită, laşul fiind omul unei neîncetate şi, deseori, josnice cedări. S-ar putea obiecta că el nu este în stare să se folosească de arme, căci de aşa ceva, mulţi îşi imaginează, că se slujesc numai cei care sunt gata de luptă.

Este adevărat că laşul, ori nu se supără deloc, ori face aceasta numai şi numai atunci când el este pe deplin încredinţat că se află cu totul la adăpost de orice neplăcere. Însă, oricum ar fi cazul, caracteristica principală a laşităţii este şi rămâne tot o neruşinată şi umilitoare stare de cedare. În ceea ce priveşte atacul el este în aşa fel realizat încât denotă, şi mai mult, laşitatea individului în cauză; este hoţesc, este cel mai adesea realizat pe furiş.

Armele obişnuite ale laşului sunt bârfa, aluziile răutăcioase şi anonimatul.

Între calomnie şi bârfă există deosebiri, căci deşi amândouă au cam acelaşi fond sufletesc care este comun – minciuna – felul lor de propagare este diferit. Calomnia se practică cel mai adesea pe faţă, pe când bârfa se realizează cel mai adesea pe ascuns. Uneori sunt unii oameni amorali şi mari neruşinaţi care le întrebuinţează pe amândouă, potrivit cu împrejurările.

Este uşor de înţeles de ce laşul se slujeşte de bârfă. Lipsindu-i îndrăzneala care este necesitată de practica calomniei, el nu poate face decât să bârfească, adică să-şi strecoare hoţeşte minciunile infame privitoare la o anumită persoană. Prin aceasta el îşi satisface invidia care îi roade cel mai adesea sufletul iar, în acelaşi timp, el se află la adăpost de atacul celui bârfit, căci dacă acela i-ar cere cumva socoteală, el, bârfitorul, ar recurge imediat la tăgadă şi ar nega că a făcut vreodată aceasta.

Bârfitorii sunt mai numeroşi decât calomniatorii, căci laşii sunt cu mult mai mulţi decât cinicii. Motivele care îi împing pe cei laşi la bârfă sunt multe. Deşi laşul este lipsit de sentimentul demnităţii, umilinţa la care el s-ar expune sau pe care el o suportă de bună voie, nu se poate să nu-i amărască întrucâtva sufletul lui meschin. Efectul acestei amărăciuni se răsfrânge atunci asupra celor cu sentimentul demnităţii, care pe nimeni nu-i lasă să-i calce în picioare.

Pe laş îl doare când vede cum un altul este respectat, pe când el este umilit şi dispreţuit. De aici apare la el un sentiment de invidie pregnantă împotriva acelora pe care îi simte că nu sunt croiţi întocmai ca el, din stofa mizerabilă a slugărniciei.

Invidia este cauza principală a bârfei. Atunci când cei laşi văd că unul din categoria lor socială valorează mai mult decât ei, sunt într-un anume mod straniu umiliţi, fiindcă ei ştiu că niciodată ei nu vor putea ieşi din obscuritatea pe care o merită, pe drept, şi în care, cel mai adesea, ei îşi târăsc zilele. Faptul că un alt om care a ocupat aceiaşi poziţie socială la fel cu a lor începe să se ridice deasupra lor îi revoltă foarte tare. Şi cum, cel mai adesea, ei sunt nişte laşi, „revolta” lor se manifestă sub forma bârfei împotriva celui care s-a relevat ca fiind un om de valoare sau chiar de o mare valoare spirituală.

Cel mai adesea bârfitorii realizează trei categorii de acţiuni:

1.Plăsmuirea minciunilor.

2.Răspândirea lor hoţească.

3.Întreţinerea lor mizerabilă şi sistematică.

În ceea ce priveşte plăsmuirea, sufletul laşilor este destul de „inventiv”, cel mai adesea fiind nişte oameni lipsiţi de scrupule. Bârfitorii nu se dau în lături de la cele mai gogonate defăimări la adresa cuiva. Dacă sunt suficienţi de dibaci, ei vor căuta ca toate bârfele lor să pară cât mai verosimile pentru a fi mai uşor crezute. Iar pentru aceasta ei vor exagera în rău unele însuşiri ale bârfitului pentru a le înfăţişa apoi sub forma unor cumplite cusururi. Astfel, de exemplu, dacă un om, având în vedere falsitatea altor oameni, este mai circumspect şi, deci, mai puţin încrezător în orişicine, numaidecât laşii cei bârfitori vor scorni zvonul că el suferă de mania persecuţiei. Dacă un alt om dă dovadă de ceva mai multă exactitate şi, în anumite domenii, nu lucrează grăbit şi superficial, colegii lui cei laşi vor spune că el este foarte moale. Când vreun om nu-şi expune viaţa în spectacol, atunci îi atribuie cine ştie ce vicii îngrozitoare şi astfel, aproape pentru fiecare om, ei găsesc câte ceva compromiţător.

Odată minciuna plăsmuită, urmează a doua fază interesantă pentru ei şi anume răspândirea sau colportarea acelei minciuni.

După cum am spus deja, mijlocul de a proceda al laşului va fi aproape întotdeauna hoţia, adică el va acţiona pe ascuns. Să luăm de exemplu un loc de muncă oarecare. Când mişeii cei laşi de acolo îşi propun să compromită pe un coleg de-al lor care, într-un anume mod, îi „întunecă” prin valoarea lor reală personală, atunci ei plăzmuiesc o mizerabilă calomnie, sau chiar mai multe, pe socoteala lui şi apoi fiecare, în grupul său de cunoscuţi – sau dacă sunt yoghini, chiar prin ashramuri sau prin case particulare – o colportează tainic, de multe ori spunând-o cu un aer fals, plin de compătimire la adresa bârfitului. Iar acesta, chiar dacă ar vrea să ştie tot ceea ce s-a minţit pe socoteala lui adesea nu poate afla nimic în mod direct, fiindcă laşul totdeauna caută să ascundă pentru a se sustrage astfel de la orice răspundere.

A treia problemă care îi preocupă pe bârfitori este întreţinerea bârfei. Ei ştiu că un zvon răutăcios, chiar lipsit de o fundamentare reală, face la început un oareare zgomot însă apoi dispare. Tocmai de aceea atunci ei au grijă să-l întreţină răspândindu-l din nou şi, de cele mai multe ori, sub o altă formă, însă cel mai adesea păstrând cam acelaşi fond urât şi foarte copromiţător.

Faptul regretabil este că bârfa nu se practică numai între străini ci chiar şi printre persoane care se înrudesc. Ea se observă la fel de des chiar şi printre acestea. Cauza ei în acest caz este tot invidia. Atunci, ruda cea mai bine situată sau cea mai capabilă va fi întotdeauna obiectul invidiei şi chiar al bârfei rudelor celorlalte. De multe ori este de ajuns să nu te amesteci deloc cu ele pentru a le aţâţa imediat împotriva ta şi a le face să clevetească.

Este ceva rar ca oamenii superiori, spirituali, să o ducă bine cu toate rudele. Neavând nimic sufletesc în comun cu ele, ei nu pot suporta cercul lor strâmt. Se exclud, prin urmare, mai ales atunci, şi-şi aleg un alt mediu care este mult mai potrivit cu mentalitatea lor superioară. Aşa ceva însă rudele nu i-o iartă şi atunci ele se răzbună bârfindu-l, scornind fel şi fel de minciuni sau răspândind despre el multe zvonuri calomnioase. Venind din partea lor, toate acestea sunt mai uşor crezute decât dacă ar veni de la nişte străini, fiindcă mulţi cred, în mod greşit, că rudele sunt mai în măsură să fie bine informate, deoarece ele au avut ocazia să-l cunoască mai îndeaproape pe respectivul om. Ele abuzează atunci de aceasta, plăsmuind şi strecurând pe seama omului respectiv fel şi fel de minciuni mizerabile. Tocmai de aceea cei mai mulţi oameni inteligenţi şi evoluaţi spiritual sunt nişte izolaţi în mijlocul rudelor lor. Iar când ei sunt, în anumite situaţii, strâmtoraţi, rudele se mărginesc doar la a le da sfaturi, altceva nimic. Rareori se întâmplă ca ele să le recunoască în vreun fel valoarea.

Tocmai de aceea este foarte necesar să fim foarte circumspecţi atunci când luăm informaţii despre cineva de la rudele lui. Nu trebuie să cădem în greşeala de a le crede pe toate orbeşte pentru motivul că ele ar fi fost în măsură a-l cunoaşte mai bine pe acel om. Informaţiile lor atunci sunt mai mult interesate decât interesante.

Să vedem acum ce atitudine este cel mai bine să ia omul superior, spiritualizat, faţă de rudele lui bârfitoare. Cea mai inteligentă atitudine atunci este starea de detaşare suverană. Un asemenea om nu trebuie niciodată a face greşeala de a se coborâ la nivelul lor, de a se bălăci în mocirla cumplită în care trăiesc. Într-o asemenea situaţie, un asemenea om, trebuie să le lase pe astfel de rude să-şi continue mai departe „opera” lor mizerabilă, folosindu-se de fel şi fel de minciuni calomnioase, care, aşa cum am văzut, sunt armele obişnuite ale celor mici la suflet, neputincioşi, şi în timp ce el va urmări să se înalţe în ochii contemporanilor lui, care sunt capabili să-l aprecieze, şi va urmări de asemenea să se înalţe către Dumnezeu, ele vor vegeta mai departe într-un mediu mizerabil, ordinar, pierzându-şi timpul cu o mulţime de minciuni şi cu mici infamii.

Ceea ce se petrece din punct de vedere al bârfei în anumite grupuri sociale din oraşele mari, se întâmplă şi în oraşele mici, însă, din cauza numărului restrâns al locuitorilor, bârfa împotriva cuiva se răspândeşte atunci în tot oraşul sau orăşelul.

În provincie, ca şi printre yoghini, mobilul bârfei este tot invidia. De regulă provincialii bârfiţi sunt mai bine situaţi decât ceilalţi oameni sau sunt naturi indiferente şi inteligente, care sunt mai presus decât mediul social înconjurător. Ei bine, faptul că ei nu se prea amestecă cu ceilalţi îi jigneşte pe aceştia şi poate că pe unii chiar îi umileşte într-un anume mod. De aceea ei vor căuta să-şi descarce necazul pe care o generează atitudinea acestora, prin bârfe. Fiind laşi, ei nu vor îndrăzi atunci să recurgă şi la calomnie.

În anumite situaţii, sunt calomnii şi bârfe care nu pot fi înlăturate prin nimic de către victima lor. O astfel de cauză a bârfei este interesul. Nu mai este nevoie să demonstrez pentru ce anume. O cauză foarte răspândită este ciuda sau necazul pe cineva, împotriva căruia, din pricina laşităţii, bârfitorul nu poate să-şi manifeste ura pe faţă. În prezenţa acelei persoane el rămâne aproape totdeauna cu botul pe labe, chiar suferă dojeni şi reproşuri binemeritate, fără a îndrăzni cumva să crâcnească. De aceea el va căuta, la scurt timp după aceea, să-şi verse focul, bârfind pe cel care i-a administrat o lecţie de viaţă sau mai multe care erau chiar binemeritate.

De multe ori se poate ghici că s-a petrecut un incident între două persoane numai după felul în care una începe să o bârfească după aceea pe cealaltă.

Aşa cum am spus, bârfa este de cele mai multe ori nedespărţită de laşitate. Cel mai adesea nu se întâlneşte un laş care să nu fie şi un bârfitor. Acest fapt este explicabil, căci în sufletul laşului este cu neputinţă să nu clocească o stare mizerabilă de duşmănie împotriva celor care îi impun respect, teamă ori invidie şi mai ales împotriva acelora care îl pun în umbră. Şi cum el, cel mai adesea, fuge de atacul făţiş, va recurge în schimb la atacul pe furiş, sperând prin aceasta să fie totdeauna la adăpost de pedeapsă. Însă cel mai adesea acest calcul al lui este greşit.

Caracteristica de căpetenie a bârfei, în ceea ce priveşte modalitate ei de realizare, este că ea totdeauna se practică prin viu grai; altfel nici că s-ar putea. Interesul bârfitorului este ca el să rămână ascuns. De aceea el se mărgineşte la a strecura, chiar pe şoptite dacă se poate, insinuările lui calomnioase. Ştiind că cele scrise rămân, el nu face imprudenţa să se expună a fi demascat prin propriile lui scrisori. El ştie că, în celălalt caz, el are totdeauna o portiţă de scăpare, şi anume tăgăduirea vehementă a infamiilor pe care el le-a debitat hoţeşte.

Aceasta este o altă deosebire între calomnie şi bârfă. Cea dintâi, calomnia, se practică foarte des şi prin scris - de exemplu, calomniile care apar în ziare; cea de-a doua, bârfa, niciodată, căci laşitatea şi atacul făţiş sunt cel mai adesea două noţiuni care se exclud.

Dacă este să fie judecată după efectul produs, bârfa este mult mai vătămătoare decât calomnia. Calomnia fiind spusă cu glas tare sau scrisă poate fi mai uşor spulberată de către cel care se află în cauză, pe când bârfa nu este la fel. Cel care este înzestrat cu intuiţie psihologică, atunci când se introduce într-un mediu social în care el tocmai a fost bârfit, simte intuitiv aceasta, însă ce anume s-a spus pe seama lui şi cine anume l-a bârfit nu poate să afle întotdeauna. De asemenea el nu poate afla de îndată cine anume a fost plăsmuitorul şi transmiţătorul bârfei. Şi atunci se poate întâmpla că, până el ajunge să se documenteze şi să se apere, bârfa ce a fost răspândită despre el poate să-şi fi produs deja efectul nociv.

În afară de aceasta pe calomniatorul ordinar şi îndrăzneţ îl poţi târâ la bara justiţiei. Bârfitorul însă alunecă printre degete căci cel mai adesea îţi lipseşte dovada materială a infamiei lui. Pentru aceste motive, rar vei găsi intriganţi care să se folosească de calomnie, ci mai cu seamă de bârfă.

Atunci când devenim yoghini, mulţi dintre noi renunţăm la anumite vicii cum ar fi: băutura, drogurile, imoralitatea, etc. şi începem să ne petrecem timpul cu noii noştri prieteni, vorbind despre calea spirituală, despre existenţele noastre şi despre tot ceea ce se mai petrece în general; lucruri inofensive, la prima vedere, sau cel puţin aşa credem noi. Dar de multe ori spusele noastre sunt pline de judecăţi mincinoase şi bârfe care sunt atunci rostite de noi într-un mod elegant şi în spatele unui zâmbet fals spiritual.

Ştiind toate acestea, merită să ne amintim ce se spune în Biblie despre bârfă. Astfel, în Levitic 19.16 găsim scris: „Să nu umbli niciodată cu bârfe în mijlocul poporului tău.” Iar în Psalmul 101.5 se spune: „Pe cel ce cleveteşte în ascuns pe aproapele său, îl voi nimici.”

Iată deci că Dumnezeu pune bârfa alături de necredinţa, invidia, crima sau ura faţă de Dumnezeu. În plus ni se spune că „cei care practică aceste păcate merită moartea.” – Romani 1.28-32; 6.21-23; şi 7.5.

O definiţie a bârfei este aceasta: a vorbi urât sau într-un mod exagerat despre cineva, în absenţă, astfel încât discuţia respectivă nu conduce la rezolvarea problemei respectivei persoane. În Biblie, în textul lui Matei 18.15 se spune: „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el, singuri. Dacă el te ascultă, ai câştigat astfel pe fratele tău, dar dacă atunci el nu te ascultă, mai ia cu tine pe unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă a ta să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.”

Şi acest text se poate spune că Dumnezeu l-a pus în Biblie fiindcă El ştie cât de slabi suntem noi oamenii şi că, de asemenea, noi avem nevoie de o înţeleaptă ghidare.

Dacă uneori suntem ofensaţi de greşelile cuiva, trebuie atunci să mergem la acea persoană şi să-i spunem, şi la nimeni altul. Să dăm aici un exemplu. Dacă cineva cade în păcat, cu ce-l va ajuta faptul că tu spui şi altora faptul acesta? Ce pot ei atunci să facă? Ideal este să-l ajutăm numai pe cel ce a păcătuit, ca să fie astfel readus pe calea cea bună. Iar dacă nu ascultă, atunci utilizează ce-a de-a doua metodă biblică.

Să nu uităm cuvântul biblic din Galateni 6.1: „Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată într-o greşeală, voi care sunteţi plini de iubire să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.”

În multe situaţii bârfa este deghizată într-un aşa zis sfat. Este drept că nu este nimic rău atunci când te adresezi unui adevărat sfătuitor pentru ca să-ţi ofere un sfat înţelept dacă acesta este o persoană matură din punct de vedere spiritual, care te poate ajuta să iei deciziile care sunt stringent necesare în situaţia ta. Din păcate însă, majoritatea oamenilor la care ne ducem cu programele noastre, nu sunt sfătuitori, căci de cele mai multe ori noi nu găsim la ei soluţii înţelepte şi adecvate la problemele noastre. De obicei noi dorim un ascultător care trebuie să ne dea dreptate. Se pare că atâta vreme cât noi putem avea unii oameni de partea noastră, nu ne pasă câtă dezbinare producem şi nici cât rău facem celor care ne aud şi celor despre care vorbim.

În această direcţie merită să ne amintim un alt citat din Biblie: „Şapte lucruri urăşte Domnul Dumnezeul tău; acestea îi sunt urâte: ochii trufaşi, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat, inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău, martorul mincinos şi cel ce prin bârfă stârneşte certuri între fraţi.” – Proverbe 6.16-19.

Mulţi dintre noi, datorită ignoranţei, cred că a asculta nu este chiar atâta de nociv cum este a răspândi bârfa. Dar nu este deloc aşa. În această direcţie Dumnezeu spune în Biblie: „Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare.” – Proverbe 17.4.

În textul lui Samuel 24.9 David îl întreabă pe Saul: „De ce oare asculţi tu de vorbele oamenilor care zic: David îţi vrea răul?” De ce oare ascultăm şi noi la cei care bârfesc? De ce suntem mereu gata să credem tot ceea ce poate fi mai rău? Biblia însă spune: „Dragostea nădăjduieşte totul.” – Corinteni 13.7.

De ce oare nu le spunem celor care incită la clevetire în mod abil, dar ferm: Îmi pare rău, dar tu eşti mizerabil, şi-mi spui ceva ce eu nu cred că trebuie să ascult. Ar trebui mai bine să vorbeşti despre aceasta cu Dumnezeu sau cu cei implicaţi în ceea ce-mi spui, dar nu cu mine.

Biblia ne avertizează că nu este bine să ne asociem cu bârfitorii: „Cine umblă cu bârfe dă astfel pe faţă lucruri rele care sunt ascultate. Şi cu cel care nu-şi poate ţine gura şi bârfeşte să nu te amesteci.” – Proverbe 20.19.

Tot în Biblie apostolul Matei spune: „Vă spun că în ziua Judecăţii de Apoi oamenii vor da socoteală de orice bârfă şi de fiecare cuvânt nefolositor pe care îl vor rosti.” – Matei 12.36.

La fiecare cuvânt rostit noi facem o alegere; alegem între a-l binecuvânta aşa cum se cuvine pe Dumnezeu Tatăl, ori a produce o întristare călcând cuvântul Său: „Nici un cuvânt stricat, ori rău, să nu iasă de la tine din gură, ci unul bun, după zidire, după cum este nevoie, să de-a har celor care-l aud.” – Efeseni 4.29.

Controlul limbii este o adevărată emblemă a yoghinului avansat.

Tot în Biblie, Iacov ne spune: „Dacă crede cineva că el este religios şi nu-şi înfrânează limba, atunci îşi înşeală inima, iar religiozitatea unui astfel de om este zadarnică.” –1.26.

Din cele prezentate mai sus, cât şi din textele biblice pe care deja le-am enunţat, apare foarte clar pentru noi că, în realitate, bârfa este una dintre instrumentele satanei. Trebuie tocmai de aceea să ne oprim şi să decidem acum, în inima noastră, că niciodată nu vom mai asculta, nu vom mai răspândi bârfa şi aceasta o vom putea face mai ales cu ajutorul lui Dumnezeu, a Atotputernicului nostru Creator.

Prin urmare cuvintele rele, printre care sunt incluse bârfa şi calomnia, au un potenţial atât de dăunător încât un avertisment împotriva abuzului lor apare chiar printre Cele zece porunci. A noua poruncă spune: „Să nu mărturiseşti niciodată strâmb împotriva aproapelui tău.” –Exod 20.13.

Conform, de asemenea, tradiţiei iudice această poruncă înseamnă că este greşit să vorbeşti de rău o altă persoană, chiar dacă ceea ce spui ar fi adevărat, cu excepţia situaţiilor când este important pentru persoana cu care vorbeşti să audă informaţia.

O binecunoscută povestire cu tâlc care aparţine tradiţiei ebraice vorbeşte despre un evreu care umbla prin comunitate şi îl vorbea de rău şi chiar îl bârfea sau calomnia pe rabinul acesteia. După o perioadă de timp omul şi-a dat seama de greşeala sa, a regretat că l-a vorbit de rău pe rabin, şi i s-a înfăţişat pentru a-i cere iertare. Omul respectiv s-a arătat foarte mâhnit pentru ceea ce făcuse rău şi era dispus să facă aproape orice pentru a primi, în felul acesta, iertarea rabinului. Rabinul i-a spus atunci că primul pas în a îndrepta ceea ce greşise este să ia trei perne mari pline cu pene şi puf şi apoi să le desfacă şi să lase vântul să ia penele pentru a le răspândi apoi pretutindeni.

Omul a ascultat şi a realizat întrutotul instrucţiunile rabinului şi apoi s-a întors la el şi l-a înştiinţat că i-a îndeplinit cererea. Atunci rabinul i-a spus: ,,Acum eşti gata pentru cel de-al doilea pas pe calea corectării a ceea ce ai făcut rău. Du-te, te rog, şi adună, una câte una, toate penele.”

După câtva timp omul în cauză s-a întors şi a spus că a realizat că este imposibil să reuşească aceasta. Atunci rabinul i-a spus: „Deşi s-ar putea ca tu să regreţi sincer şi să vrei într-adevăr să repari tot răul pe care l-ai făcut, iată că este la fel de imposibil să-l repari, cum îţi este imposibil să aduni la loc toate penele din perne.”

După cum ne arată şi această poveste bârfa cauzează adeseori celui care este bârfit daune aproape ireversibile.

La evrei, deloc întâmplător, cuvântul ebraic pentru bârfitor corespunde cuvântului pentru vânzător ambulant. Şi acesta, la fel cum un vânzător ambulant merge din casă în casă, cumpărând de la unul şi vânzând altuia, oarecum tot la fel face şi el atunci când bârfeşte. Bârfitorul are, am putea spune, o mentalitate de vânzător ambulant. Când dăm cuiva informaţii intime, tendenţioase sau rele despre o a treia persoană, ne aşteptăm aproape imediat ca persoana cu care vorbim să ne dea, la rândul ei, tot spontan, informaţii intime, tendenţioase sau rele despre persoana care se vorbeşte sau eventual despre altcineva. În felul acesta se face un schimb murdar de informaţii intime tendenţioase şi rele.

De obicei, atunci când ne gândim la etică, gândim în termenii acţiunilor oamenilor faţă de ceilalţi şi dacă aceste acţiuni sunt corecte sau nu. Totuşi etica iudaică se ocupă şi de felul cum oamenii comunică unii cu alţii. Cuvintele, în viziunea acestei tradiţii, pot avea efecte foarte puternice. Dacă sunt folosite într-un mod binefăcător pot alina, pot încuraja sau chiar pot binecuvânta o fiinţă umană, declanşând anumite fenomene de rezonanţă, în funcţie de noţiunile care sunt integrate în cuvintele respective. Pe de altă parte, când sunt folosite în mod rău, ele pot distruge prieteniile, familia, reputaţia sau chiar mijloacele de subzistenţă.

De aceea, data viitoare când vorbiţi sau aveţi tendinţa să începeţi să-i vorbiţi pe alţii de rău luaţi în consideraţie una dintre maximele unui gânditor ebraic şi anume Israel Salander, care a trăit între 1810-1883. El era un mare moralist evreu şi un învăţător ebraic. Rabinul Salander spunea că, de obicei, noi ne confundăm priorităţile: „În mod normal, noi ne preocupăm cel mai adesea de bunăstarea noastră materială şi de sufletul vecinului. Eu însă vă sfătuiesc să ne preocupăm mai bine de bunăstarea materială a vecinului şi apoi de propriile noastre suflete.”

Iată acum o glumă despre bârfă: Bârfa este singurul zgomot care se propagă chiar mai repede decât sunetul.



În lumina a ceea ce v-am expus până aici, merită să trageţi unele concluzii şi, atunci când unele fiinţe umane vin la dvs. şi au tendinţa să bârfească sau să îi calomnieze pe ceilalţi, merită să le daţi următorul sfat: Ştim că trebuie să-ţi mărturiseşti păcatele dar, crede-mă, n-ai nici o obligaţie să le mărturiseşti şi pe ale altora.

Dincolo de aceasta, am observat că cea mai bun modalitate spontană de a afla cu uşurinţă ceva despre caracterul unui om este să întrebi ceva despre altul. În felul acesta poţi să te edifici foarte uşor asupra caracterului acelui om cu care vorbeşti.

Mai adaug doar un anume aspect pe care nu-l comentez. El aparţine gânditorului genial Blaise Pascal. El spunea: „Dacă toţi oamenii din lume ar şti exact tot ceea ce spun ceilalţi despre ei, atunci n-ar mai exista în lume nici măcar 4 prieteni.”

În ceea ce priveşte oamenii care se află la cursurile de yoga, aici puteţi observa cu uşurinţă că minţile ilustre discută idei geniale, spirituale, elevate, inteligente; minţile medii discută evenimente, iar minţile reduse discută şi–i bârfesc pe alţii. Ştiind toate acestea merită să nu uitaţi că, întotdeauna, prietenul tău are un prieten, iar acel prieten al prietenului tău are şi el un prieten, aşa că cel mai bine e să fii cât mai discret.

Un om de spirit spunea la un moment dat că: „Limba bârfitorului ucide trei dintr-o lovitură; în primul rând pe cel care bârfeşte, apoi pe cel care ascultă şi după aceea pe cel despre care se vorbeşte.”

Aşa cum puteţi observa uneori în jurul dvs., unii nu vor să spună nimic rău despre cei morţi, dar nici nu spun nimic bun despre cei vii.

Conversaţia inteligentă şi binefăcătoare este un exerciţiu minunat al minţii. Bârfa, în schimb, este un exerciţiu mizerabil al limbii. Nu uitaţi deci că tot ceea ce intră prin vorbe rele pe o ureche şi iese apoi peste gard sau în discuţiile pe care le realizaţi pe la colţuri este numai şi numai bârfă.



În continuare vă voi prezenta unele citate şi maxime cu privire la bârfă şi calomnie. Iată ce se spune în această direcţie în folclor:

„Nu toate femeile repetă zvonuri şi bârfe; unele le creează.”

„Tuturor ne place să auzim adevărul, dar mai ales despre alţii.”

„Datorită bârfei o limbă de 10 cm ucide un om de 2 m.”

„Cel care adeseori seamănă buruieni, să nu se aştepte niciodată că o să culeagă după aceea trandafiri.”

Noul Testament, Prima scrisoare către Timotei: „Totodată să nu uitaţi că unele femei se deprind să umble fără nici o treabă din casă în casă. Şi atunci ele nu numai că sunt leneşe, dar totodată ele sunt şi limbute iscoditoare şi vorbesc ce nu trebuie să fie vorbit.”

Vechiul Testament, Proverbe: „Acela care nu pomeneşte despre o mică greşeală a altuia caută fără îndoială dragostea, dar acela care o menţinonează mereu în discuţiile cu ceilalţi, aduce dezbinare între prieteni.”

Whiliam Cooper: „Acela care este avid să caute bârfe şi calomnii, poate să fie sigur că astfel aude care vesteşte ceartă şi scandal.”

Marele poet Ovidiu spune. „Chiar dacă tu nu şti, de multe ori tu poţi fi subiectul bârfelor de tot felul care circulă în tot oraşul.”

Genialul William Shakespeare spune: „Şoaptele mizerabile şi înveninate se răspândesc totdeauna cu mare repeziciune.”

Marele poet Virgiliu spune: „Bârfa cea mizerabilă, pe care aproape nici un alt om rău nu o poate întrece, capătă dimensiuni cu atât mai mari cu cât pe la mai mulţi oameni.”

Tot William Shakespeare spune: „Nu există virtute care să nu reprezinte subiectul unei calomnii.”

Un proverb chinezesc străvechi spune: „Zeflemeaua, sarcasmul şi ironia reprezintă „armele” calomniei.”

Pierre Dailler spune: „Calomnia provine în special din două surse importante: pe de o parte ea are la bază anumite interese, iar pe de altă parte, ea este şi rezultatul unei josnice vanităţi.”

Casimir Delavigne spune: „Cu cât o calomnie este mai greu de crezut, cu atât mai mult ea va fi imediat reţinută de cei proşti şi slabi la minte.”

William Shakespeare: „Chiar dacă ai fi cast precum este gheaţa şi pur precum este zăpada, să ştii că tot nu ai putea scăpa de calomnie.”

Pelopida spune: „Oamenii îi calomniază aproape totdeauna pe cei care sunt mai buni decât ei.”

Jean Cocteau spune: „Calomnia este o afirmaţie falsă care prinde totuşi rădăcini în cel care are un caracter slab sau care este rău intenţionat.”

Charles de Fregne spune: „Calomnia ar trebui să fie pedepsită mult mai aspru decât furtul deoarece ea reprezintă o adevărată plagă a societăţii civile. Este mult mai dificil să te aperi de cineva care te bârfeşte sau te calomniază, decât să te aperi de un hoţ.”

Francisc Bacon spune: „Nu ignoraţi niciodată răul pe care îl poate produce calomnia. Eu însumi cunosc persoane dintre cele mai oneste şi mai bune a căror viaţă a fost practic distrusă de acuzaţiile calomnioase care le-au fost aduse.”

Pierre de Beaumarchais spune: „Calomnia este precum banii falşi; deşi nimeni nu doreşte ca aceştia să existe, totuşi ei circulă fără scrupule pe piaţă.”

Un anonim spune: „A calomnia înseamnă a atribui cu o mare răutate unei persoane anumite acţiuni vicioase, rele, pe care aceasta nici nu a avut intenţia şi nici nu s-a confruntat, de asemenea, cu posibilitatea de a le săvârşi ea însăşi.”

Nicolas de Chanford spune: „Calomnia este precum o viespe care nu ne dă pace şi împotriva căreia nu trebuie să facem nici o mişcare până când nu suntem siguri că o putem omorâ. În caz contrar, ea va reveni şi ne va ataca cu o şi mai mare forţă şi înverşunare.”

Tot Nicolas de Chanford spune: „Nedreptatea nu face decât să înalţe şi mai mult sufletul care este puternic, liber, pur şi sincer.”

Marie José de Chenier spunea: „Cel care calomniază, ia prânzul împreună cu răutatea şi cinează cu scandalul, bârfa şi minciuna.”

Victor Hugo spunea: „Calomnia este precum fulgerul; ea ameninţă mai ales vârfurile înalte.”

Eugen Marbeau spunea: „Calomnia este un viciu straniu; dacă vrei să-l omori el va continua să trăiască, iar dacă îl laşi în pace el va muri de la sine.”

Tot Pierre de Beaumarchais spunea: „Calomnia apare şi se manifestă într-un mod insinuant. Mai întâi ea apare ca un tunet slab undeva în depărtare care se propagă razant cu solul, întocmai aşa cum zboară o rândunică înaintea furtunii. Deşi atunci ea este doar precum un murmur, calomnia îşi seamană totuşi sămânţa ei otrăvitoare în urechile şi în gurile celor care o primesc. Apoi răul germinează, se ridică, umblă şi se răspândeşte cu o mare rapiditate. Aproape brusc, nimeni nu ştie cum, calomnia capătă proporţii gigantice. Ea se lansează atunci în forţă, iar vârtejurile ei sunt distrugătoare. Totul devine atunci un vuiet general, un crescendo public, un corp comn de ură şi proscriere.”

Poetul Charles Baudelaire spune: „Răul este totdeauna săvârşit fără efort, aproape în mod natural, de către falsitate. În schimb binele a reprezentat mereu produsul minunat al unei arte delicate.”

Un gânditor anonim spunea: „Insinuarea este chiar mai periculoasă decât calomnia, deoarece ea permite astfel să se manifeste imaginaţia morbidă.”

Un alt gânditor anonim spune: „Plictiseala şi telefonul sunt sursele bârfei şi ale calomniei.”

Esoteristul Fri Juo Shuon spunea: „Calomnia reprezintă o acţiune rea, deoarece persoana care este calomniată nu se poate apăra, iar răspândirea unor zvonuri care îi sunt nefavorabile, dar în acelaşi timp false, îi poate crea mari neajunsuri şi prejudicii. În plus, fiinţa umană are mereu tendinţa de a exagera felul în care ea prezintă o anumită situaţie.

Din punctul de vedere al logicii simple este firesc ca omul să relateze faptele care îl surprind sau care îl fac să sufere deoarece în acest fel el doreşte să primească sfaturi şi să se asigure de justeţea propriilor sale trăiri şi sentimente. Însă de multe ori această expunere este exagerată, iar cel care relatează îşi pierde imparţialitatea şi profită în acest mod, mai mult sau mai puţin conştient, de demnitatea morală a celui căruia îi prezintă faptele, cât şi de absenţa celui pe care îl incriminează.

Calomnia constă în răspândirea unor zvonuri inexacte şi nefavorabile despre o anumită persoană, precum şi în interpretarea voit nefavorabilă a unor aspecte, care sunt totuşi pozitive în ceea ce priveşte persoana respectivă, fără să se facă nici o distincţie între ceea ce este sigur, probabil, posibil, îndoielnic, improbabil şi imposibil. În felul acesta se poate spune că, de fapt, calomnia nu reprezintă o eroare accidentală, ci manifestarea unui viciu sistematic.”

Tot Fri Juo Shuon spune: „La fel ca şi în cazul vicleniei şi al şireteniei, tendinţa predominantă către suspiciune nu reprezintă nici ea o caracteristică firească a inteligenţei.”

Unul dintre înţelepţii sufişti afirmă: „Păziţi-vă să deveniţi suspicioşi, căci suspiciunea este unul dintre aspectele cele mai neplăcute pe care omul îl poate exprima.”, iar îndemnul unui alt înţelept este : „Nu faceţi anchete şi nu spionaţi! De fapt spiritul poliţienesc este solidar cu un moralism bănuitor şi totodată coroziv care fără îndoială că exprimă trăsăturile incipiente ale maniei persecuţiei. Atunci când apare în mod spontan, ca urmare a unei impresii juste, suspiciunea poate fi legitimă. Însă ea nu este justificată atunci când ea devine o tendinţă puternică sau chiar un principiu de acţiune sau simţire, deoarece atunci ea, suspiciunea, se schimbă într-un fel de maladie a sufletului, care este incompatibilă cu virtutea şi, prin urmare, cu starea de sănătate globală a fiinţei.

Trebuie să luăm însă în considerare faptul că suspiciunea nu este alimentată doar de iluzii subiective şi ea se bazează, de asemenea, şi pe aparenţele de natură obiectivă, care sunt şi ele iluzii, dar care totuşi îşi au rădăcinile în faptele reale. De fapt, deşi ignoră Legile Sincronicităţii şi ale Paradoxului, suspiciunea pare să colaboreze, de multe ori în mod misterios, cu aparenţele conjuncturale care iau atunci forma unor enigmatice coincidenţe, a unor evidenţe contradictorii şi a unei realităţi care disimulează, înşelând astfel de multe ori percepţia corectă.”

Tot Fri Juo Shuon spune: „Anumite experienţe ale vieţii ne obligă să constatăm următoarele aspecte. Omul obişnuit îi judecă, cel mai adesea, pe ceilalţ,i după propriile sale posibilităţi intelectuale, după interesele sale şi după trăsăturile sale de caracter. De pildă, atunci când un om sincer îşi exprimă puterea sa, care totodată este şi varianta corectă în ceea ce priveşte un anumit aspect, omul josnic va avea imediat tendinţa să afirme că această părere exprimă ambiţie, vanitate sau un alt aspect rău. Această opinie survine mai ales datorită faptului că detaşarea şi, prin urmare, obiectivitatea, lipseşte cu desăvârşire din concepţiile şi din comportamentul omului cel rău, de o mică valoare.”

Aşa după cum afirmă înţelepţii hinduşi: ”Nu este nimic mai decât apropierea unei stări spirituale elevate, de o mare josnicie sau o meschinărie concretă care nu se poate autodepăşi.”

Esoteristul francez Cedille spunea: „A calomnia pe cineva, acuzându-l de fapte pe care el nu le-a comis niciodată, este ca şi cum ai face un asasinat. Ori, să nu uitaţi că ceea ce se înnoadă într-un anumit loc în Univers, nu se poate deznoda, mai târziu, decât în acelaşi loc şi în acelaşi mod.”

Cicero spunea: „Nimic nu este atât de rapid precum este calomnia. Nimic nu se propagă mai uşor decât aceasta. Nimic nu este mai curând crezut şi nimic nu circulă pe o arie mai întinsă decât acuzele calomnioase.”

Filozoful Diogene spunea: „Calomnia nu reprezintă altceva decât pe care îl fac cei nebuni.”

Un gânditor anonim spunea: „Adeseori calomnia se umflă precum marea; nimeni nu ştie de unde vine însă ea poate să provoace pagube foarte mari.”



Ceea ce este esenţial pentru calomnie este faptul de a se amuza în acest mod mizerabil pe socoteala altuia. Pentru ea acest aspect este uşor de realizat. Calomnia foloseşte mai mereu aceleaşi „ingrediente” pe care le combină cu abilitate şi apoi le agită din nou şi din nou sub nasul oamenilor, ca şi cum ar vrea să-i facă să râdă. Succesul ei este cel mai adesea garantat de ochii avizi să vadă rele, de buzele strânse din cauza sadismului, de gândurile vădit răutăcioase sau chiar duşmănoase, apoi, în final, de râsul batjocoritor.

Unele aspecte care predomină se corelează foarte bine cu noţiunea de calomnie deoarece ele exprimă anumite fapte particulare ale acesteia. Putem astfel să distingem:

-semnificaţia peiorativă sau, altfel spus, care are un sens depreciativ, dispreţiutor, al unui cuvânt sau al unui joc de cuvinte;

-devalorizarea intenţionată şi fără un suport real a unor fapte sau a unor aspecte în legătură cu o anumită persoană;

-deprecierea faptelor sau a realizărilor unei persoane care intervine atunci când devalorizarea lor este practicată în mod sistematic;

-deprecierea extremă care survine mai ales atunci când se face comparaţie cu aspectul cel mai negativ din categoria respectivă;

-exprimarea caustică ce provine mai ales din tendinţa exagerată de a observa numai defectele şi tot ceea ce nu este bun, atât în ceea ce priveşte oamenii, cât şi în ceea ce priveşte obiectele;

-animozitatea, adică atitudinea ostilă faţă de o anumită persoană sau un grup de persoane;

-asprimea comportamentului;

-severitatea exagerată, care provine din manifestarea dezagreabilă a unui comportament dur, nemilos;

-atitudinea ironică ce provine mai ales din sentimentele care au fost acumulate faţă de o anumită persoană;

-răutatea sau ostilitatea care exprimă sentimentele negative în legătură cu o persoană sau cu un grup de persoane;

-nesimţirea care demonstrează foarte clar lipsa de respect, brutalitatea verbală sau chiar fizică şi gradul foarte mic de inteligenţă a persoanei care manifestă această trăsătură de caracter;

-vulgaritatea aproape constantă care apare la o minte superificială, grosieră şi un suflet imatur.

Tradiţia spirituală afirmă, deloc întâmplător, că limba, subânţelegând prin aceasta capacitatea de a exprima prin cuvinte intenţiile, ideile şi gândurile noastre, este un organ care poate să devină foarte periculos şi chiar devastator, prin efectele nocive care pot să apară ca urmare a folosirii ei rele.

Pe de altă parte să nu uităm că învăţăturile creştine afirmă că vorbirea care nu este absolut deloc inspirată de Duhul Sfânt poate deveni repede arma favorită a satanei. De aceea, în textele creştine uneori se spune că limba este un organ prin intermediul căruia cel rău, diavolul, îşi duce la îndeplinire multe dintre proiectele sale malefice. El se serveşte astfel, prin intermediul limbii, de doi dintre cei mai fideli colaboratori ai săi, care sunt bârfa şi calomnia.

În lumina acestor revelaţii, bârfa reprezintă, aşa cum am arătat deja, acţiunea de a denigra şi de a defăima pe cineva sau, cu alte cuvinte, de a proiecta către o anumită persoană aspecte inventate, mizerabile, rele, prin intermediul cuvintelor. Bârfa este deci o armă diavolească foarte puternică deoarece ea este capabilă să provoace răni profunde în sufletul persoanei care este astfel vizată, pe care se vor grefa apoi sentimentele chinuitoare de ciudă şi amărăciune, toate acestea reprezentând „patul” de tortură al demonilor prin care ei îşi realizează acţiunile lor distrugătoare.

Calomnia constă, la modul esenţial vorbind, din afirmaţii false şi mincinoase care se referă la faptele care îi sunt atribuite pe nedrept altei persoane şi care au scopul să distrugă reputaţia şi onoarea sa. Calomniatorul acuză deci o altă persoană spunând minciuni şi afirmând fapte care nu sunt deloc adevărate şi care nu se foandează pe ceva real dar care, totuşi, sunt prezentate în această manieră. Prin însăşi natura ei, calomnia este diabolică. De altfel, nu întâmplător, Iisus Christos a afirmat că, înainte de toate: „diavolul este tatăl minciunii şi al denigrării şi calomnia...”

Prin urmare bârfa şi calomnia sunt în realitate nişte „instrumente” importante prin intermediul cărora diavolul acţionează pentru a provoca neîncrederea în calea spirituală sau în tehnicile yoga, cearta între oameni, pentru a-i dezbina şi învrăjbi pe unii împotriva altora, pentru a creea, de cele mai multe ori, sentimente de invidie, animozitate, rivalitate, ură, duşmănie, etc.

Înţelegem acum cu uşurinţă motivul pentru care se spune, adeseori, că limba este capabilă să „murdărească” întregul trup care, aşa după cum ştim foarte bine, reprezintă însuşi templul cel sacru al lui Dumnezeu.

Prin urmare, trebuie să vă daţi seama că totdeauna cel care procedează astfel nu se poate bucura de Graţia lui Dumnezeu; cu atât mai mult cel care calomniază nu poate să rămână nepedepsit de Justiţia Divină. Cei care se lasă pradă ispitei de a bârfi şi a calomnia va trebui să suporte, mai devreme sau mai târziu, consecinţele pedepsei divine care nu reprezintă în realitate decât acţiunea perfect integrată a Legii universale a Karmei, căci aşa cum se afirmă şi în Vechiul Testament: „Limba cea mincinoasă este urâtă Domnului Dumnezeu” – Proverbe 12.22. Şi de asemenea: „Spune Domnul: pe cel care, în ascuns, bârfeşte şi calomniază îl voi pedepsi aspru.” – Psalmi 105.5.

Tot în Biblie, în Proverbe 19.9. se spune: „Martorul mincinos nu rămâne niciodată nepedepsit, iar cel ce spune numai minciuni, până la urmă va pieri.”

Cel care calomniază exprimă aproape totdeauna, de fapt, într-un mod direct, ura şi răutatea ascunsă care există în inima lui. Se ştie că iubirea adevărată iartă, acoperă şi nu dezvăluie secretele sale, în timp ce răutatea şi ura inventează cu neruşinare şi răspândeşte cât mai mult greşelile mult exagerate ale altora şi acuzaţiile rele, neadevărate, împotriva lor.

Dumnezeu, care este infinit mai bun şi răbdător, ne iubeşte necondiţionat şi ne iartă chiar şi atunci când greşim foarte grav, mai ales dacă noi suntem atunci foarte sinceri în inima noastră şi dorim cu adevărat să ne îndreptăm, pe când diavolul, întocmai precum servitorii care sunt cutre şi slugarnici, bârfeşte şi acuză aproape fără încetare, cu scopul esenţial de a dezbina şi de a distruge.

În Biblie, în Prima scrisoare sobornicească a lui Petru 3.10 se spune: „Căci cine iubeşte cu adevărat viaţa şi vrea să aibă mai mereu zile bune, trebuie să-şi înfrâneze cât mai des limba de rău şi buzele de la cuvintele înşelătoare.”

Prin urmare, se poate spune că acesta este unul dintre motivele importante pentru care mulţi oameni nu pot cunoaşte pacea lăuntrică şi fericirea sufletească, cu alte cuvinte, din cauza păcatelor pe care ei le săvârşesc prin intermediul cuvintelor care sunt adeseori rostite şi a inimii impure pe care o au. Căci aşa cum este scris în textele timpurii ale Sfinţilor Părinţi creştini: „Limba este fericită atunci când ea exprimă bogăţia inimii.”

Cel care bârfeşte sau calomniază provocând în acest fel multă suferinţă, demonstrează în felul acesta, în mod implicit, că deja tenebrele i-au cuprins sufletul şi că el a devenit de fapt un agent, care cel mai adesea este inconştient, al acţiunilor demoniace şi satanice.

Tot în Biblie, la capitolul Proverbe 13.3 se spune. „Cine îşi păzeşte gura, îşi păzeşze sufletul, iar cine îşi deschide buzele mari spre a rosti minciunile şi răul, aleargă astfel spre pieirea lui.”

Tot în Biblie, la capitolul Proverbe 21.23 se spune: „Cine îşi păzeşte gura şi limba de vorbe rele sau mincinoase îşi scuteşte sufletul de multe necazuri.”

Graţia cea tainică şi Binecuvântarea lui Dumnezeu nu se revarsă niciodată din plin asupra acelora care bârfesc şi care calomniază. Dimpotrivă, mai devreme sau mai târziu, ei vor trebui să suporte consecinţele şi fructele amare ale acţiunilor rele. Mai mult decât atât, să nu uitaţi că, în ciuda rugăciunilor pe care, poate, aceste persoane le adresează uneori lui Dumnezeu, dorinţele lor nu vor fi împlinite atâta timp cât ele vor continua să se complacă în această stare mizerabilă.

În încheierea acestei conferinţe, ofer un sfat celor care deja s-au obişnuit să bârfească şi să calomnieze. Mai bine decât să bârfiţi sau să calomniaţi, citiţi cu atenţie cursurile pentru că mai ales aceştia dintre voi aveţi o mare nevoie să vă îmbogăţiţi nivelul spiritual şi să depăşiţi această stare mizerabilă în care vă complaceţi.
Haraşo - de munteanu rodica la: 09/05/2010 12:04:48 Modificat la: 09/05/2010 12:05:08
(la: Despre romani...)
da' io-s negustor cinstit (ca toti de fapt)şi nu fac nimic fara cîstig...mai pune o mie(ca sa avem de unde lasa)apoi koneţ filma, batem palma, stergem înscrisu...
#540584 (raspuns la: #540583) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de picky la: 11/04/2011 23:39:54
(la: De ce se inchid spitalele)
Măh! Tu eşti ăla care caută d-astea:

cautari recente
"explicatia proverbului haina face pe om"
"pizde di gorj"
"Propzitii cu cuvinte care incep cu litera M"
"cele mai frumoase filme porno"
gabi - de valentinb la: 21/10/2003 12:03:42
(la: A existat holocaust in Romania?)
durerea din suflet n-are de a face cu faptul ca sint evreu.....orice OM care a pierdut 20 din membrii familiei la pogromul de la abator, inca 60 in banatul sarbesc luati de ustasi....si 3 unchi+toata familia lor adica inca 12 suflete la raiul comunist de la canal s-ar revolta de matematica unora....n-au murit "decit" 416....adica asta nu e holocaust...doar 416...in fond si la urma urmei e vorba de evrei...doar 416.....
stii oamenii de bine accepta realitatea asa cum este...numerele nu au greutate...adica se accepta adevarul fara a incerca sa-l rastalmaceasca ....au fost pogromuri, au fost asasinati evrei ...
in acelasi timp eu ca evreu repet....cei care au fatuit astea nu reprezinta poporul romini...o adunatura de venetici si dezaxati psihic care s-au aciuat in sinul poporului romin...
poti sa nu fii de acord cu felul de a actiona al comuntatii evreiesti sau al unor oameni politici evrei, poti sa critici, poti sa polemizezi....asta nu te face antisemit....asta au facut si alecsandri, si iorga si altii....dar cind incerci sa justifici asasinatul evreilor numai pt. ca sint evrei asa cum au facut lapadaturile legionare....asta-i antisemitism...
sau cind incerci sa amesteci borcanele...adica acu o sa se gaseasca vreun doct care sa spuna ca marele iorga i-a indemnat pe legionari sa omoare evrei...asta nu mai e antisemitism...asta e timpenie...
inca n-am intilnit unu din vitejii urmasi ai neandertalilor legionari care sa zica:"ba io vreau sa va omor pe toti"...ca ala asta asi avea raspuns....
in schimb sa ascund in spatele unor teorii compilate din citate care le convin lor si incearca sa fie inteligenti....
mai zicea unul ca a cautat in cartile de istorie si nu a gasit nimic despre istoria poporului evreu....interesant in ce carti de istorie a cautat
#1796 (raspuns la: #1682) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Mary - de ueit la: 22/10/2004 19:22:34
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"Eu am ales sa cred ca sufletul este parte din ceva ce nu moare niciodata, iar tu, crezi ca un ateist sau probabil agnostic, altceva."

Doua observatzii:

1) Sunt ateu, nu agnostic.
2) Parerea mea ca sufletul nu e nemuritor nu se datoreaza faptului ca sunt ateu. Pur shi simplu nu am gasit nici un fel de informatzii credibile ca in afara de procesele fizico-chimice din capul nostru ar mai fi shi altceva. Nu vad de ce prezentza unui suflet nemuritor ar fi un argument pentru existentza lui Dumnezeu sau de ce inexistentza lui Dumnezeu ar exclude posibilitatea nemuririi.

"Libertatea credintei este doar la temelia democratiei....Sa nu sapam la ea prea adinc...:)"

Prin discutzia noastra tocmai ne exercitam aceasta libertate, o intarim. Sunt intru totul pentru libertatea credintzei.

"Deci, inainte de a ne inversuna prea mult fiecare, hai sa ne respectam credintele si sa ne contrazicem eventual numai daca avem argumente ce pot revolutiona stiinta..."

Nu sunt invershunat, imi cer scuze daca am parut asha. Nu shtiu ce inseamna exact "sa ne respectam credintele". Respect omul cu care vorbesc, dar credintza lui? Eu, de exemplu, prefer ca altcineva sa-mi spuna daca ce cred eu e greshit, cu conditzia sa-mi poata explica de ce. Cred ca scopul fiecaruia trebuie sa fie aflarea adevarului shi nu staruirea intr-o credintza fie ea falsa sau nu. Uite, de pilda tu nu ai vrea ca arabii aia care explodeaza peste tot sa priceapa ca sunt pe o cale greshita? Ar fi mai bine shi pentru ei shi pentru noi.

"Tu insa spui hotarit si convins ca stii. Zici :""Eu stiu. Shtiu shi altzii.''
Uimitor."

Nu o lua in sens absolut. Nimic nu potzi shti cu sigurantza 100%. Poate totul e o iluzie, poate traim intr-un univers de tip Matrix, poate un pui de zeu se mai joaca la tastatura, cine shtie? Problema e ca luarea in calcul a acestor posibilitatzi nu te ajuta cu nimic. Nu traim o veshnicie shi trebuie sa luam decizii intr-un timp limitat. Nu avem cum sa testam toate ipotezele. De exemplu este posibil ca una dintre miile de religii, existente sau disparute, sa fie adevarata. Cum insa nici una nu a produs dovezi credibile eu consider ca putem, cu o destul de mica marja de eroare sa admitem ca sunt false. Fara indoiala, la aparitzia acestor dovezi imi voi schimba punctul de vedere. Pana atunci prefer sa zic ca shtiu ca nu sunt adevarate.

"Eu nu stiu...Si prefer si sper sa aflu pe alte cai decit cea propusa de tine. Nu , nu mi-am trintit virtos calculatorul.... Sper ca tu nu asa ai aflat ! ;)"

Scuze, eram cam obosit. Inceraca "format".

Numai bine!

P.S.
Uite ca gasii shi eu o vorba deshteapta:

"You shall see the truth, and the truth shall set you free" - Jesus Christ
#25972 (raspuns la: #25912) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
la urma urmei - de NADAI la: 02/01/2005 11:30:54
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Am o vicioasa satisfactie cand doua tabere se cearta, iar lumea se misca la fel ca inainte. E deosebit de linistitor sa stii ca orice ai face, nu poti sa schimbi elementele esentiale ale vietii. Timpul trece, istoria se schimba, ramanem aceeasi, cu suflet sau fara el, depinde de cum ne compromitem, si in final, filosofand pe seama unor ERUDITI, ajungem sa constatam ca tot murim, si sufletul nostru dispare. Am zis ca dispare, pentru ca inzestrati cu simturi, nu putem discerne concret daca el mai ramane dupa aceea. S-au facut, cica niste filme, cum moartea era pacalita de om, si individul vedea ce se intampla dupa. As, filme. Parca putem sa tragem o cortina si sa ne uitam in spatele ei. Totusi, sufletul, in mistica pe care incerc sa o enunt, nu are legatura cu o viata viitoare, care ne este "interzisa", din cauza imposibilitatii demonstratiei. E cert, o filosofie cam veche, ce descriu eu aici, combinata cu purul pragmatism, si anume, viata aceasta ne ofera tot ce putem stii despre suflet. Daca faci lucruri demne de lauda, te simti bine, secundo, daca nenorocesti, devii nenorocit. Putem spune, ca exista suflet dupa aceasta umila iluzie, intr-o perspectiva religioasa, dar atunci ERUDITII nu mai au legatura cu ceea ce se afirma mai sus. Opiumul multimii devine o banalitate pentru filosofie, si cine suntem noi, sa stim cu adevarat ce exista dupa? Raspunsul cert al religiei nu incurca itele filosofilor, insa, ca o dovada de secol 21, as zice ca sufletul exista aici si acum, cu primordialitatea faptelor pe care le savarsim. Din punctul meu de vedere ca filosof. Alt discurs antic nu prea are farmec, intr-o lume dominata de necesitati imediate. Insa poate mai gasiti niste vise pe aici, si le dati de capat.
Acel Don Juan modern cum il n - de (anonim) la: 17/03/2005 07:58:47
(la: Legatura interzisa?!?)
Acel Don Juan modern cum il numesti...ti-a oferit un lucru minunat..un copil..dar ti-a si luat..o buna parte din suflet tu i-ai daruit pt todeauna...
Faptul ca nu vrea sa imparta viata cu tine si acel copil este un lucru trist insa nu si o tragedie!Vei gasi in tine puterea de a lupta si de areusi lucruri extraordinare...
Acuma..stai stramb si gaandeste drept..dc ai fi ramas cu el crezi ca ai fi fost fericita sa stii ca esti asa cum si spuneai...una dintr-un lung sir...iar fratele lui..un om deosebit care ti-a intins o mana de ajutor la nevoie...cred ca te apreciaza mult mai mult...
Da-ti o sansa tie!Meriti!
anisia - de popix la: 14/04/2005 13:59:47
(la: Avem curaj sa discutam deschis despre infidelitate?)
adevar graiesti cand zici de "ajunsul" la pat.excluzand bineinteles categoriile de femei care au alte scopuri.

in general barbatii sunt mai infideli, cu trupul si cu sufletul, asta mie imi este foarte clar.faptul in sine cred ca are adanci radacini, ne-au ramas ceva miliarde de cromozomi din mosi-stramosi.ma refer la acel "simt animalic" pe care barbatii inca il conserva.pe vremuri stravechi trebuia sa ne inmultim, asa cum fac astazi animalele mai neevoluate decat rasa umana.perpetuarea speciei sau asa ceva.

mi-ar placea totusi sa discutam acest subiect si peste 20 ani cand vom fi mai intelepti; si sinceri fiind sa ne spunem unii altora cat de fideli am fost in viata.acum se pare ca e prea devreme pentru majoritatea (din care fac parte si eu).
cico - de transilvanpop la: 30/08/2005 10:09:53
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
"Stiinta se bazeaza (si TREBUIE sa se bazeze) concret pe logica, nu pe fabulatii. Breshele pe care le cauta ID-isti sau creationisti sint cele in care cred ei ca fabulatia (gen "Harry Potter", cum spuneam) isi poate gasi locul in stiinta.".

Foarte adevarat. Dar de ce ti se pare ca teoriile 'Big Zbang', sau generatia spontana sunt altceva decat fabulatii? Cu ce sunt diferite fata de teoria creatiei? Si acestea afirma ca universul si viata au fost create, doar ca s-au autogenerat, nu le-a creat altcineva. E aici ceva logic sau se bazeaza tot pe credinta, sau cum spui tu, Harry Potter? Tot asa si cu evolutia.

"Evolutia este o teorie universal acceptata, nu pentru ca ea poate fi demonstrata cu ajutorul unor dovezi logice si coerente, ci pentru ca singura alternativa, creatia, este pur si simplu de necrezut."
prof D.M.S.Watson - "Adaptation"

Deci ori crezi una, ori crezi alta.

"Toti aceia care au studiat originea vietii au descoperit ca, cu cat ne implicam mai mult,cu atat ne dam seama ca e un subiect mult prea complex pentru a ne conduce la vreo explicatie. Imbratisam cu totii cu act de credinta faptul ca viata a evoluat pe aceasta planeta din materie moarta. Insa complexitatea e atat de mare, incat ne vine greu sa credem intr-adevar acest lucru."
Harold Urey (evolutionist, laureat Nobel)

"Exixta doar doua explicatii posibile la problema originii vietii: prin aparitia generatiei spontane care a evoluat in timp, sau ca o creatie voluntara a lui Dumnezeu ... Aparitia generatiei spontane a fost respinsa cu dovezi stiintifice de Louis Pasteur si colaboratorii sai cu peste un secol in urma. Prin urmare ramane in picioare o singura explicatie, aceea ca viata a aparut ca un act voluntar de creatie a lui Dumnezeu. Eu unul nu pot accepta aceasta idee pentru ca nu am intentia sa cred in Dumnezeu. In consecinta aleg sa cred intr-o teorie despre care stiu ca este stiintific imposibila, cu alte cuvinte sa cred ca generatia spontana a determinat evolutia vietii."
G.Wild - "Origin,Life and Evolution"

#68578 (raspuns la: #68441) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Of, de ce nu ma crede nimeni! Oare ce s-a putut intampla?!?! - de tavonetzu la: 03/11/2005 16:31:13
(la: Dragostea mea, iubirea mea tarzie! Am nevoie de sfaturi!)
Deci nu va mai inteleg. Mia mult v-ati certat pe aici in loc sa ma ajutati si pe mine. Eu doar am cerut sfaturi nu am dat la nimeni in cap cu nimic. Imi pare rau ca s-a ajuns pana aici. Pana la transformarea site-ului in doua tabere care se cearta intre ele pentru mine, care sa-mi i-a aprarea sau care sa ma batjocoreasca mai mult. Eu am crezut ca niste oameni ca voi, cu o experienta de viata mai mare decat mine imi pot da sfaturi bune, si se pare ca din partea unora nu m-am inselat. Oricum ma bucur ca am avut persoane care m-au ascultat. Astazi am fost din nou sa o caut pe Diana, si am facut o descopirire dura pentru mine, cred. Eu o iubesc pe Diana de acum 2 ani. Acum sa schimbat mult. Si din pacate in rau. Adica ca sa o spun pe romaneste s-a curvit. La 14 ani avea un suflet pur, simplu, fara pacat, dar de fapt cine sunt eu ca sa apar in viata ei dupa 2 ani si sa ii spun ca o iubesc? Cine sunt eu ca sa vin sa o "salvez"? Eu cred ca sunt un nimeni.
tavonetzule... - de Intruder la: 04/11/2005 17:10:46
(la: Dragostea mea, iubirea mea tarzie! Am nevoie de sfaturi!)
Astazi am fost din nou sa o caut pe Diana, si am facut o descopirire dura pentru mine, cred. Eu o iubesc pe Diana de acum 2 ani. Acum sa schimbat mult. Si din pacate in rau. Adica ca sa o spun pe romaneste s-a curvit. La 14 ani avea un suflet pur, simplu, fara pacat, dar de fapt cine sunt eu ca sa apar in viata ei dupa 2 ani si sa ii spun ca o iubesc? Cine sunt eu ca sa vin sa o "salvez"? Eu cred ca sunt un nimeni.

pai si noi pentru ce ne-am strofocat aici, pentru tine???...si de ce dracu' ai stat pe uscat cu Diana ta?
sfatul meu: chiar daca n-o iubesti pe GABI, fa sex cu ea...daca te lasa, hehe...;)
(si mai da-o-n ma-sa de viata!!!)


























#84757 (raspuns la: #84326) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
In ceea ce ma priveste... Car - de laura_ la: 09/12/2005 12:15:50
(la: In curând Craciunul..)
In ceea ce ma priveste... Carciunul este sarbatoarea preferata !!!!!
Nu stiu daca asta este o rezultanta a traditiilor din familia mea... ori a amintirilor din copilarie....inca vii in sufletul meu....
In familia mea... este stiut faptul ca de Craciun si/sau Pasti ... ne strangem toti:parinti, copii, bunici,nepoti si... mai nou....stranepoti...
Din copilarie imi aduc aminte de mirosul cozonacilor, prepararea carnatilor, caltabosului, de invelitul salmalutelor... si altor astfel de bucate traditonale... Imi aduc aminte de bucuria pregatirii atelor si infiptul cu acul in ciocolatelele, bomboanelor aduse de mama,impodobirea bradului... si nu in ultimul rand... de asteptarea sosirii tuturor... eram asa de fericita... ca-i vad pe toti ... ca toata lumea-i vesela... si ... asa de nerabdatoare sa vad ce-mi aduce Mosul...
Craciunul... ca si atunci... acum pentru mine... are aceeasi semnificatie.... aceeasi bucurie...
Apropo de post.... imi aduc aminte... ca... bunica mea era cu "responsabilitatea " asta... ne punea pe toti copilasii familiei sa tinem post cel putin trei zile... si inainte de Craciun eram toti impartasiti...
Acum... incerc... macar cele doua posturi mari de peste an sa le tin... sa ma bucur de sarbatoare la sfarsitul acestora...
creationisti vs evolutionisti - de dorinteodor la: 29/12/2005 18:10:34
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
cassandra, incepi sa fi mai rezonabil desi se vede ca in adincul sufletului continui sa tii cu evolutionistii. totusi faptul ca spui ca "nu stim inca" este un mare progres. unii renunta la psihologia fanului de fotbal in care se sustine neconditionat un punct de vedere si se respinge neconditionat oricare altul. dorinteodor
#97683 (raspuns la: #97425) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
costel Nu sunt de acord cu m - de chostelush la: 03/03/2006 21:41:03
(la: pt. ce mergem la biserica?)
costel
Nu sunt de acord cu majoritatea comentariilor ce au fost postate. Ii respect pe cei care au lasat din timpul lor pentru a posta pareri pe acest site. Cred ca persoanele care spun ca il au pe Dumnezeu in suflet mint. Acesta este un raspuns spontan care face o persoana sa se impace cu ideea ca trebuie sa fie in legatura cu Dumnezeu. Este o replica ce te scoate din rusine. Biserica este casa lui Dumnezeu cum sufletul este templul trupului. Eu daca nu merg la biserica o duminica nu mai am nici un sentiment fata de Atoatestapanitor, nu il am nici in suflet nici in inima nicaieri. Evident este faptul ca Dumnezeu iarta, dar judeca nelegiuirea noastra. Trebuie sa avem dragoste pentru cei care merg sau nu la biserica, sa ne rugam pentru ei. Daca noi Il scoatem pe Dumnezeu din planurile noastre si El ne va scoate din planurile lui. Daca noi il vom cauta El ne ne va deschide.
Mergeti la biserica!!! Rugati-va!!! Sa nu credeti ca daca mergeti o data la o perioada la biserica Dumnezeu va raspunde rugaciunilor. "Privegheati si va rugati ca sa nu cadeti in ispita!"
Dumnezeu sa ne lumineze mintile si sa ne ajute.
stiu sa recunosc cand gresesc... - de Lady Allia la: 25/03/2006 18:19:03
(la: să mor fluture)
In primul rand vreau sa va multumesc tuturor pentru mesaje...si pentru cuvinte.
In al doilea rand as vrea sa imi cer scuze fata de ...anisia... daca am inteles gresit mesajul...
Stiu sa recunosc atunci cand fac cate o gafa si sincer imi pare rau pentru ca m-am pripit cu afirmatiile in ceea ce te priveste. De ce am facut-o acuma nu mai are rost sa spun...dupa ce am aruncat cuvintele "scuzele" sunt de prisos. Scuze insa inca o data!
Ma bucur pentru faptul ca vi-a placut aceasta poezie...sper sa mai scriu si altele care sa placa si sa atinga sufletele celor care le citesc.
Uneori, pentru faptul ca am un amalgam de sentimente sunt mult prea "om" si mai gresesc, mai dau cu "bata in balta"...sincer regret daca v-am ranit cu afirmatiile pe unii dintre voi!
................................................................................................

"Înainte de a mă naşte D-zeu mi-a pus iubirea pentru tine în suflet, m-a scăldat într-o lacrimă şi m-a trimis în lume unde am fost pierdută şi regăsită, iar sufletele noastre s-au atins şi noi am simţit că suntem două suflete pereche!"
face to face - de cattallin2002 la: 28/06/2006 09:57:55
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
""Singura porunca lasata este : sa mergeti in toata lumea si sa propovaduiti evanghelia, nu sa se ajunga la practici religioase fara nici un sens. ""
Cu voia ta, am si aici citeva probleme puse. Iti dai seama ca nu sint puse de la mine.
Orice crestin are voie sa citeasca Sfânta Scriptura, dar nu oricine are dreptul de a învata si de a talmaci cuvântul Scripturii.
Pentru aceasta trebuie oameni bine pregâtiti, cunoscatori ai dreptei credinte.
Nu multimilor a zis Mintuitorul sa invete, ci apostolilor (Matei 28.19-20)
lar Sfântul Apostol Pavel spunea: Si cum vor propovadui, de nu vor fi trimisi? (Rom. 10, 15).
Fiindca nu oricine are destula pricepere si întelegere ca sa tâlcuiasca Scriptura. Acest lucru îl arata luminat marele Apostol Petru în epistola sa, când vorbeste de epistolele marelui Apostol Pavel si zice câ: în ele sunt unele lucruri cu anevoie de înteles, pe care cei nestiutori si neîntariti le rastalmacesc, ca si pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare (II Petru 3, 16).
Sfânta Scripturâ este ca o fântâna cu adâncime fara fund, fiindca în ea este cuprinsa întelepciunea lui Dumnezeu care nu are margini. Daca cineva însetat ar veni la o fântâna si ar vrea sa bea toata apa, s-ar îneca în ea; dar daca va scoate din ea cu ciutura si apoi de acolo va bea cu paharul, se va racori fara de primejdie. Cine este omul acela nebun care ar voi sa se bage într-o apa adânca, fara sa stie sa înoate? Sfânta Scriptura are ''oase'', dupa cum spun Sfintii Pârinti ai Bisericii, si nimeni, având dintii întelegerii sale de lapte, sa nu îndrazneasca a sparge cu ei oasele cele tari ale Scripturilor dumnezeiesti, caci se vatâma pe sine si se pierde.
" Multi începatori de erezii din vechime - Arie, Nestor, Eutihie, Apolinarie, Origen s.a. - au îndraznit a se afunda în marea Scripturii cea fara de fund si s-au înecat duhovniceste, pierzându-se pe sine si pe toti cei care i-au urmat. Nu toti au vârsta duhovniceasca la fel si, de aceea, nu toti pot întelege Sfânta Scriptura la fel.

Sfânta Scriptura cuprinde trei întelesuri:

1) întelesul trupesc, dupa litera (gramatical), obstesc sau istoric;

2) întelesul sufletesc, alegoric, metaforic;

3) întelesul spiritual (duhovnicesc), anagogic sau mistic.

Asadar, dupa cum spun Sfintii Parinti cei vechi ai Bisericii, cei simpli la cunostinta sa se multumeasca cu întelesul cel obstesc si istoric (dupa litera Scripturii), cei mai înaintati sa patrunda cu întelegerea si în sufletul Scripturii, iar cei desavârsiti cu fapta si întelegerea pot cuprinde întelesurile cele mai adânci ale Sfintei Scripturi. "
Cei desavirsiti sint cei cu suflet de copil. La acest lucru îndeamnâ si marele Pavel pe crestinii din Corint, zicând: Fratilor, nu fiti copii la minte. Fiti copii când e vorba de râutate. La minte însa, fiti desavârsiti (I Cor. 14, 20).
Numai bine

cattallin2002@yahoo.com
#130478 (raspuns la: #130344) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sincera cu mine. - de Danniana la: 07/07/2006 14:49:41
(la: Imi sacrific dragostea...)
Probabil nici pe mine "nu ma iubesc indeajuns",deoarece ma oblig sa fac ,sa simt,sa traiesc ceea ce nu-mi poate face sufletul fericit!
"Nu ma iubesc indeajuns,nu sunt in stare sa-i daruiesc inimii mele ceea ce intr-adevar are nevoie.
Nu cred ca ceea ce simt ptr el e dragoste ,sunt sigura de asta ...chiar o simt!Nu am cum sa gandesc din nou,nu am cum sa pun in balanta inca o data sentimentele mele.Chiar nu pot face comparatii,decat in plan material.Pe cine iubesc ? hmmm...Inima mea a ales deja.
Cat poate darui dragostea mea ? Doar cuvinte .
Vreau sa ma daruiesc trup,suflet ,cel putin de asta are nevoie sufletul meu ,dar incerc sa invat sa gandesc cu capul nu cu sufletul.
Da...sunt indecisa in ganduri ,in fapte legate de actuala mea relatie dar nicidecum in dragoste .Exista si multa pasiune in viata mea ,dar doar atunci cand inchid ochii si ma gandesc la cel care are dragostea mea ,dar nu poate sa profite de ea.
As vrea sa-l simt fericit ,sa simt ca -i e bine,dar nu pot fi langa el.
Nu ma sacrific in scopuri nobile ,marete,ma sacrific ptr un singur scop.Acela de a -mi fi mai bine pe plan material.
Un cont in banca ,o casa numai a mea ...o realizare .
Nu ma simt bogata nici nu toate astea !
Sper doar ca dragostea asta ,care se "pronunta" a fi puternica sa nu se lase stinsa de ambitii si sa arda atat in inima lui pana cand voi putea fi doar a lui.
Atunci voi fi intr-adevar bogata .Voi avea ceva numai al meu,castigat fara bani.
Lumea ,viata nu mai este cum a fost in trecut,cu toate ca unele fete erau vandute unor barbati cu bani ,tocmai ptr a avea o pozitie buna in societate.Asa erau ele respectate.
Eu sunt realista ,nu copiez o viata din filme....eu doar ma gandesc la mine.Dragostea presupune sacrificii ,ce-i drept probabil in scopuri nobile,dar sunt sigura ca dragostea mereu iese invingatoare.
#132061 (raspuns la: #131932) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rational rose - de DINU IONESCU la: 24/07/2006 20:46:39
(la: In cautarea adevarului)
Pentru tine , care pari a le sti pe toate , ce-ai zice , dac-ai afla ca macar nici nu exista diavol si ca "Pacatul Originar" este unul din cele mai importante si pozitive evenimente din intreaga Istorie a Umanitatii?
Apropos, desigur ca noi ,oamenii traim intr-o Lume a Relativului, dar noi avem Sufletul care este vesnic si deci , de fapt el face parte din Lumea Absolutului, unde va ajunge mereu , candva...
SAM.
#135119 (raspuns la: #134599) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...