comentarii

explicatia proverbului de multe ori limba taie mai rau decit sabia


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
*** - de om la: 21/11/2011 15:56:52
(la: un zambet pe 16 bits)
cautari recente
"id fete singure din buzau" = 072 354 xxxx
"cabana Baciu" = hotelul Gica Popescu
"nu sa fi bogat te face fericit ci sa devi bogat" = apoi poti sa mori fericit
"so mai penes" =so cheres
"zeama de urzici" = Fe
"cresc amintirile de lucian blaga" = asa o fi
"ce sint cartile pentru mine" = kindle surprise
"explicarea proverbului ;asculta invatatura tatalui tau si nu uita povetele maicii tale" = daca esti baiat
"negura" = da gura
"irlanda dublin" = IRA
"nrgura" = d gura
"ca va ajunge sangele pana la zabeile cailor" = abator
"inebuni sau innebuni" = in rai
"ghicitori matematice pt clasele I IV" = imparte 3 paie la 4 magari
"vraji cu chistocul de tigara" = ascunde'l in gura cand vine profu' in control
"cum sati pastrezi sufletul curat" = sa mananci sati-os
"zeama de urzici" = hemoglobina
"a spala putina" = poi dat cu cocolino
"ati adus" = inchis la alimentara
"rugaciunea sf ciprian" = nu ma bate doamne tare, ca's si eu al dumitale
"limba norvegiana" = oltchim
"explicatia proverbului fiecare pasare pe limba ei piere" = daca nu a invatat carte ca sa fie poliglota
"a scrie la indicativ la toate timpurile trecutului pers 2-a singular" = tulaiii, ce-a mai naspha tema pt acasa facuta la o cafenea
"desparte in silabe cuvantu intr-ol inalt" = in-tro-llat
"mircea carturescu" = ciripescu
"incoronati ai iadului" = incornorati
"cuvinte care se termina in -te" = xxx-te
"texte cu ortograme" = meta, para-
"cantareti italieni ani 50" = celentano ?
"eugen ilina pictura" = eugeni lina/(lana?) picura
In plus... - de ghebeleizis la: 10/01/2006 14:41:00
(la: Dacia, felix?)
Draga Kharisma, partea cu dacii este deosebit de interesanta daca o privesti din mai multe puncte de vedere.
In decursul stapanirii romane in Dacia (felix, cica! - poate pentru romani) teritoriul ocupat de romani era doar de 1/6 din ceea ce a fost Dacia Mare.
Exemplul mortii lui Decebal si al zilelor de glorie din timpul lui Burebista nu se putea uita asa usor (noi inca ne mai amintim cu mandrie de Mircea cel Batran, Vlad Tepes, Stefan cel Mare, Mihai Viteazu' etc., desi au trecut mai multi ani).
Limba romana, care se zice, se trage din limba latina nu prezinta variatiile lingvistice (graiuri, dialecte) care apar la alte limbi latine, de exemplu italiana, ceea ce nu pare a fi normal. Romanizarea ar fi trebuit sa se faca mai intai acasa, si apoi la 2000 km. distanta. In plus, "limba moldoveneasca" este foarte asemanatoare cu romana, iar in Basarabia nu a ajuns stapanirea romana.

In mod normal minoritatea se supune majoritatii si nu invers.
In Malta, care a fost sub stapanire romana peste 1000 de ani, nu se vorbeste nici o limba latina ci malteza si engleza.

O explicatie ar fi aceea ca limba daca semana cu cea latina, poate mai mult decat am putea crede in acest moment.
La scoala ni s-a spus ca limba daca era o limba dura (vezi cuvinte precum: manz, barza etc.). Acest lucru nu explica sonoritatea si muzicalitatea unor nume proprii: Burebista, Comosicus, Deceneu, Diurpaneus, Sarmisegetusa si nici treminatiile latine ale unor denumiri geografice: Alutus, Maris etc.
Mergand pe firul mitologiei romanii se trag, prin Eneas, din Afrodita, pe de-o parte, dar tot prin Eneas, se trag din traci (tatal lui Eneas fiind trac, imi scapa acum numele lui).

In ceea ce priveste Miorita ne-am obisnuit sa privim totul simplist. Doi ciobani planuiesc un asasinat. Si daca...

Sumerienii apar in jurul anului 3100 i.e.n. in Mesopotamia. Nimeni nu stie de unde. Sunt de origine ariana, intr-o mare de popoare semitice, au un alfabet diferit de cele din zona, folosesc un calendar foarte exact, dar nepotrivit latitudinii la care se afla (se potriveste latitudinii de 45`N). Cine sunt ei?

La Tartaria au fost descoperite niste placute de lut ars pe care se poate vedea o scriere foarte asemanatoare cu cea cuneiforma. Datarea lor este in jurul anului 4000 i.e.n, deci cu 1000 de ani inaintea sumerienilor.
Ipoteza: poate ca Miorita reprezinta o cheie a ceea ce s-a intamplat in spatiul carpato-danubiano-pontic.

Trei triburi de pastori se lupta pentru suprematie, doua se aliaza si-l inving pe al treilea, care desi mai bogat nu poate face fata aliantei si astfel este silit sa paraseasca zona.
Actiunea se petrece in neolitic: ciobanasul mioritic solicita sa fie ingropat cu fluierele alturi, la fel ca si orice barbat din acele vremuri, care era ingropat cu armele, bijuteriile si trofeele sale; popoarele acelor vremuri aveau un cult al soarelui si al lunii - vezi alegoria nuntii.

Deci poate ca ar trebui sa privim aceste balade, legende, mituri si dintr-o alta perspectiva...
#99445 (raspuns la: #60102) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cred ca o prima conditie cind - de munteanu rodica la: 30/09/2006 08:30:05
(la: DUPLICITATEA)
Cred ca o prima conditie cind omul doreste sa afiseze mai multe personalitati ar fi sa reuseasca sa le pastreze pe toate calme si sa tina
minte ce a spus fiecare.Mai trebuie sa inteleaga si recunoasca si sensul cuvintelor.
Si asa catinel, adunind si scazind poti face pina la urma din mai multi unul singur.De care de obicei incepi sa te feresti.
Si atunci duplicitarul pune singur in aplicare proverbul"Fiecare pasare pe limba ei piere"




"E ipohondrie ,soro?"
Sancho - de munteanu rodica la: 02/04/2007 21:10:11
(la: Umor macabru)
Sigur ca este frumos in cafenea:)
Doar nu se reduce la oameni ca ea:)
Iar am sa-i amintesc proverbul: "fiecare pasare pe limba ei piere"
#183603 (raspuns la: #183599) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Latu - de munteanu rodica la: 26/06/2007 10:07:39
(la: "Cum de au succes?")
"Cum de au avut succes"

Pentru ca viata le este facuta din
farimitze pe care le ridica la rang de
realizari si succese.Este doar modul lor de intzelegere limitat doar tot la ei.Si de aici razboiul.
Si apoi de ce inconsecventa, adica la inceput formeaza grupuri stau de vorba in asa zise"catacombe"si apoi cind
ceva nu este in regula pac la"rasboiul"
si pietrele sint gata pregatite.
Cred ca cel mai usor lucru in viatza este sa ranesti pe cineva.Si culmea
ca dupa aceea sa gasesti si argumente.
E trist cind vezi oamenii cu inteligenta peste medie care incearca a face pe prostii justificind prin asta o incercare de cunoastere.
E trist cind nu avem loc unii de altzii.
Da, este o buna solutzie a ignora pe cineva,
sau a te da la oparte din fatza lui dar studiind, cu interes aceste "cazuri" am ajuns la concluzia
personala ca le creezi impresia gresita desigur, ca ar avea dreptate.
Mai bine cred eu, este sa le acordam posibilitatea ca sa confirme vechiul meu proverb"Fiecare pasare pe limba ei piere" Trebuie doar ajutazi putzin.
Apropo de Cico cu care de fapt te-am confundat la intrarea ta in cafenea l-am gasit saptamina trecuta si in sfirsit am reusit dupa doi ani sa-i multzumesc pentru mina intinsa.
halooooooooooo fetiliiiii - de om la: 21/10/2008 17:09:20
(la: Mister Cafeneaua 2008: etapa nominalizarilor)
ce naiba faceti? Daca faceti sedinta abia acum dupa ce stiti candidatii ii de rau din toate pct-ele de vedere:((

Credeam ca aveti intrebarile pregatite, dar acum cred ca le personalizati sau mai stii poate ne imperecheati. Plsss, eu sa cad cu prole :))) (prole era o gluma:)
IN cazul ca nu ati pregatit inca intrebarile, mai este o varianta, sunteti fumei si faceti numai impinse de la spate de ...nevoi!
Sper ca am acoperit toate variantele ;)

Beiii, abia acum simt proverbul: curaj gaina ca te tai ...poate ca am piele de gaina pe antebrate -nu ma intrebati de ce acolo- :)))

Tu'i mama ei de treaba sa se porneasca odata ca tremur tot de emotie pana'n comotie ...si apoi o sa dau raspunsuri de ... mister !!!!!
#354259 (raspuns la: #353913) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de picky la: 11/04/2011 23:39:54
(la: De ce se inchid spitalele)
Măh! Tu eşti ăla care caută d-astea:

cautari recente
"explicatia proverbului haina face pe om"
"pizde di gorj"
"Propzitii cu cuvinte care incep cu litera M"
"cele mai frumoase filme porno"
....poezii... - de rolia la: 18/08/2006 18:04:31
(la: Cele mai frumoase poezii)
"Ai ochii negri ,mincinosi si rai ,
Fantanile cu ape moarte-ascund ,
Pupile negre licarind afund ,
Ce ma atrag spre-adanc ca ochii tai .
..................................................
Esti rau ,dar,cand aud c-o spune altul ,
Ma uit in jos si strang din pumni si tac .
Caci numai eu ,in toata lumea asta .
Am dreptul sa te cert si sa te-mpac .
.................................................
Mi-e sufletul bolnav de-atata asteptare ,
Si-n ochi lumina-i gata sa se stinga ,
Chiar diamantului ,ca sa sclipeasca
Ii trebuie o raza ,s-o rasfringa .
............................................... "
"Lumini si umbre" de O. Cazimir

sau

"Cofetaria mica ,modesta ne primea ,
Era o zi ploiasa cu cerul alb ca sarea .
Usor plutea pe lucruri :tristetea ,nepasarea .
.......................................................
Sa ramanem prieteni ,mi-ai spus tremuratoare ,
Si ,te mirai ca , numai acuma inteleg !
O , as fi vrut atuncea ,ca cerul meu intreg
Sa ti-l topesc in valuri de lacrimi la picioare .
....................................................."
"Cofetaria mica " (Beniuc ,daca nu ma inseala memoria)

sau
''Atata dragoste nebuna ,
Eu nu o simt ,tu n-o-ntelegi .
Visarea ta ,la ce ti-e buna ?
Vrei s-o visam noi impreuna ?
Atunci , tu braul sa-l dezlegi .
....................................
Ea tremura zambind si zice
Norocul meu intreg il vrei
...................................."
"Braul Cosanzenei" M.Eminescu
''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''
(Sper ca memoria nu mi-a jucat prea mari feste)
rolia
Om - de Bitterdream la: 01/05/2007 19:01:20
(la: schimbarea la fatza vs. rutina)
Pot sa zic Omuletz? Ca rad cu lacrimi acuma :))))))Multam fain..

Deci. S-o luam pe puncte.

ce'i? un curcodush!?! :))
Asta nu pot a spune. Trebuie intrebata Sanchitza.

din cauza ca nu mai au presiune, sau nu mai au ce barbota, sau de la ...satar?
Sataru-i de vina. Ca-i prea ascutit si taie prea rau maioneza. Na....eu asa zic :)) Nu pot a jigni pe careva si sa zic ceva de presiune.....oh!

nu pot decat sa-mi doresc sa nu fie si pe al meu :))
Brava cavalere, stiam io ca ne putem baza...Deci ne lasi singure. Lasa ca e bine. Trebuie sa ramana cineva sa povesteasca..:))

Biterdream: la maioneza aerata ma gandeam :)
Om : la asta ma gandeam si eu. Acuma ar trebui sa zic hai ursule, da' mi-e ca se interpreteaza :)))))
#192720 (raspuns la: #192714) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
picky...retoric - de monte_oro la: 10/05/2007 16:16:27
(la: Cine ar merita Nobelul?)
Revin ca-ti citii postarea... Hm...i-ai putea propune chiar de nu-ti plac...ideea era..pe cine ai propune, nu al cui fan esti. Ca pot merge mana-n mana cestiunile, e alta trebsoara. Cel putin mie mi se pare logica posibila asta separare a "cantarului" intim. Si era vorba de romani de pamant, nu traitori pe pamant romanesc toata viata neaparat. Dom'le...da' pana la urma si la urma...ce-avem noi cu noi de ne tot ratoim la propriul nostru trup si-apoi ne miram ca suntem de negasit prin marea cultura? O fi doar "minora" din limba ori ceva rau si tenebros din gand...autodistructiv?...
*** - de INSULA ALTUIA la: 02/05/2010 14:17:32
(la: Spatiu pentru tavalit de ras)
In rai, Dumnezeu sta de vorba cu cativa romani:
- Cum o duc moldovenii tai, Stefane?
- Rau, Doamne, rau...
- Cum asa?
- Pai, jumatate sunt in Spania, jumatate in Ucraina.
- Da ardelenii tai, Iancule?
- Binisor, Doamne...
- I-auzi! Pai de ce?
- Jumatate sunt in Italia, jumatate sunt in Germania!
- Da' oltenii tai, Tudore?
- Foarte bine, Doamne!
- Bravo! Cum asa?
- Pai, jumatate sunt in Camera Deputatilor, jumatate in Senat...

Limba româna, latin si Carpatii - de AlexM la: 30/07/2004 18:34:06
(la: Complexele la romani)
SB_one puse degetul pe ranã:
--------------------------------------------------------------------
M-ar interesa -de ex.- ce crezi tu despre limba romana ca limba latina? Nu cumva Latina isi are originea in tzinutul Carpatic? Unii sustzin teoria asta iar eu sint convins.
Ce-ar fi sa ne scrii ceva pe tema asta? ( sa te vad acum, voinicule!)
--------------------------------------------------------------------

Hai sa vedem cum inteleg eu intrebarea numarul 1. Ce cred eu despre limba româna ca limba latina?
Raspuns:
Nimic.

Explicatie:
Limba româna nu este limba Latina sau o limba Latina ci este , dupa definitiile actuale o limba NeoLatina. Asta inseamna ca prin legile fonetice descoperite, stabilite, inchipuite, o parte din lexicul românesc poate fi derivat din lexicul latinesc. Datorita unor consideratii care nu are rost sa fie adancite aici, se considera ca limba Românã este "Limba Latina vorbita neintrerupt de cande a venit "badica Traian" prin tsinuturile de la Sud si Nord de Dunare. Ca chestiunea pute, aia e alta treaba. Nici un român nu intelege limba Latina. A, da, intelege anumite cuvinte, si pe acelea in mare masura prost deoarece semantismul in foarte multe din ele este altul ( se spune evoluat, schimbat, este de bine de rau mai mult sau mai putin, explicat).

Intrebarea numarul 2:

nu, nu cred ca limba Latina isi are originea in tinutul Carpatilor. Cred ca este inrudita la un anumit nivel cu alte limbi printre care si unele din tinutul Carpatilor, dar te asigur ca nu cu toate. De exemplu Limbile Slave din Carpati sint -chiar daca la alt nivel inrudite- departe de tot de Latina. Limba care s-a numit "latinã" a putut avea acest nume numai dupa ce poporul care o vorbea a fost denumit Latin. Acest lucru s-a intamplat (dupa cum ne povesteste badea "DJ Virgilius") dupa ce refugiatii troieni, primiti cu mainile deschise de bastinasii italici (( din Vitelia, deh...), au pus mana de la mana si au furat fetele Sabinilor. Cum nu mai avea nici un rost sa se ia la bataie( stim proverbul Ardelenesc care spune "fata-i fututã, trebuie maritatã acum), acei sabini s-au pus de o cumetrie cu noii veniti iar seful lor, taica Eneas a declarat intr-o anume zi ca "incepand de azi noi ne lumim Latini". De atunci si limba s-o numit Latina. Cum se numea inainte nu stim.Si nici cum suna ea pe vremea lui Eneas nu stim pentru ca povestile lui DJ Verigilius sint mult , mult mai recente dupa ce Latinii asimilasera pana si pe etrusci si limba suferise si ea cele schimbari fonetice in aproape 5-600 de ani .

Convingerea dumitale: daca esti convins, la ce-ti mai trebe confirmari?:-)))

AlexM
#18616 (raspuns la: #18611) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lingvistul nu e neaparat jurist - de sumo la: 05/08/2004 11:45:44
(la: Scandal medical in RO)
Am citit cu surprindere explicatia pe care o dai , dar chiar ca nu ai dreptate. Din punct de vedere juridic culpa si intentia sunt 2 lucruri diferite. De aceea le si pedepseste Codul Penal diferit. Faptele pedepsite de legea penala sunt totdeauna savirsite cu vinovatie, dar culpa inseamna temeritate, nepricepere vinovata ( adica sa dam un exemplu: daca am condus o masina neatent si lovesc un pieton raspund prentru culpa : daca il urmaresc cu masina sa il lovesc si il ratez, raspund pentru intentia de a il ucide adica tentativa la omor). La fel, culpa medicala insemna greseala, de exemplu uit ( adica culpa) un tampon in bolnav si starea se agraveaza, iar daca ii tai penisul ca in cazul concret, e tot o fapta legata de activitate medicala- dar cu intentie -adica o vatamare corporala grava( "mutilare" daca vrei o expresie mai filologica, desi si mutilarea poate fi comisa si din culpa)...Desigur ca daca medicul nu este din punct de vedere psihiatric responsabil pentru faptele sale( are discernamantul abolit) e altceva.. Pentru ca si un alienat care comite un accident de circulatie pe fondul lipsei de discernamant, va fi pus sub interdictie, i se va lua carnetul, etc.. Legea e simpla si clara, dar trebuie discutata si aplicata de cei care o cunosc si au dreptul sa o aplice.
A cunoaste limba romana dupa DICTIONARE nu inseamna ca stim totul.. unele domenii mai au si ele "taine" care cer studii,cum ar fi si filologia, sau ingineria, bucataria, marinaria, etc...Nuuu?
Iar distinctia delicte, crime, infractiuni, contraventii e un alt subiect, provine de la fratii nostri francezi, si "va face subiectul unui alt curs" .. daca crezi ca mai are rost.. Eu nu cred..Si sigur nu am de gand sa o fac. Am considerat doar necesar sa te ajut sa intelegi unde ai gresit.. Sigur ca poti avea o parere.. asa e democratic.. Dar nu neaparat parerea ta este si cea corecta.. Asta e tot democratic..
#19076 (raspuns la: #18991) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum sa ajungi la Biserica?... - de homeless la: 01/09/2004 16:04:05
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Sarut mana, parinte!

Pentru ca m-am intors relativ de curind la Biserica si experienta mea poate fi folositoare si altora, doresc sa le adresez membrilor cafenelei citeva cuvinte, pe care poate aveti bunavointa sa le comentati si dumneavoastra. Va multumesc!


Am suferit si stiu ca sunt multi altii asemenea mie. M-am îndoit si stiu ca sunt multi altii educati în acelasi sens. M-am lacomit si stiu ca sunt multi altii robiti poftelor.

Daca nu ai avut norocul unor bunici care sa-ti calauzeasca primii pasi catre Biserica, daca parintilor tai le-a fost teama sa discute cu tine despre Dumnezeu, daca profesorii te-au îndrumat catre stiintele exacte, daca esti nascut între 1950 si 1970 si te declari ateu sau agnostic, înseamna ca aveam multe lucruri în comun.

Nu participi la liturghie, nu tii post, nu te spovedesti si nu te împartasesti. Apelezi la Biserica doar când o cere traditia, la botez, la nunta, la înmormântare, iar problema cheltuielilor este mai importanta decât semnificatia ritualului la care iei parte.

Crede-ma ca se poate si altfel!

Ca este mai bine altfel, trebuie sa descoperi singur, pas cu pas. Nu sunt preot, sunt doar un crestin ortodox, iar textul de fata nu este o predica, nici o calauza duhovniceasca, încerc doar sa le ofer celor din generatia mea, cu preocuparile mele, o simpla marturie spre a-i convinge sa încerce.

Si încerc sa o fac putin altfel pentru ca stiu cât am întârziat sa pornesc pe acest drum pentru ca nimeni nu-mi vorbea "pe limba mea". Unele carti publicate se adreseaza credinciosilor practicanti sau oamenilor simpli, care nu cauta nod în papura. O sa ai si tu acces la ele, dar textul lor, în aparenta arhaic si rudimentar, transmite un mesaj, extrem de valoros, doar dupa ce crezi cu adevarat. Alte carti se adreseaza elitei care are acces la semnificatiile dezbaterii teologice si nu sunt la fel de spumoase precum lucrarile de filozofie destructivista, aflate acum la moda. Noi, cei care putem tine piept unei dezbateri stiintifice, culturale, dar care ne simtim ridicoli sau stânjeniti în biserica, am fost uitati. Ori texte încifrate, ori texte plicticos de simple, pentru cei cu patru clase.

Dar, din proprie experienta, stiu ca nu încifrarea sau plictisitoarea simplitate au fost adevarata piedica, ci spaima ca nu stiu cum sa ma adresez preotului ca sa-i pun întrebarile care ma framânta si nici masura în care el este dispus sa-mi raspunda, ca si stânjeneala ca nici macar nu stiu când sa-mi fac cruce în timpul slujbei, deruta în fata rugaciunii pe care nu stiam sa o folosesc.

Iar atunci când mi-am luat inima în dinti - hotarât sa aflu adevarul, nu transformat peste noapte în credincios practicant - si i-am întrebat pe colegii si prietenii care facusera pasul, fie îndrumati înca din copilarie, fie sub îndrumarea unui duhovnic rabdator, m-am lovit de un soi de bigotism, am fost privit cu superioritate si am fost uluit sa descopar cum discuta la o bere despre canoanele pe care le-au primit de la duhovnicul la moda la care au apelat.

Totul era împotriva mea! Bunul simt îmi spunea ca toti erau fatarnici, prea era mare diferenta între ce auzisem despre credinta si ce vedeam la altii, cartile, pe care le folosisem de atâtea ori pentru a-mi dezvolta cunostintele si abilitatile într-un domeniu sau altul, nu ma conduceau spre adevar, la slujba îmi era rusine sa particip...

Acum pot sa-ti spun ca este simplu, mult mai simplu decât pare, ca este extraordinar, ca nu trebuie "sa rupi podelele bisericii" pentru a deveni peste noapte un bun credincios...



Poate ca nu este semnificativa, dar este o marturie sincera povestea mea, asa ca încep cu ea.

O operatie nefericita m-a tinut câteva luni în pat. Am recitit mai multe carti, dar am primit si un Acatistier, spunându-mi-se ca Acatistul Sfântului Pantelimon ma va ajuta... Neîncrezator si curios am deschis cartea, dar am descoperit ca nu stiu ce sa fac. Eram trimis la "obisnuitul început", dar nu era nici un capitol cu acest titlu. L-am întrebat pe cel de la care primisem Acatistierul si, dupa ce a facut ochii mari, "cum de nu stii macar atâta lucru?!", mi-a explicat unde era ascuns "obisnuitul început".

Pe masura ce ma însanatoseam, am trecut de la o lectura pe zi la una pe saptamâna si mi-am promis, cumva recunoscator, desi nu puteam cântari ajutorul primit, sa citesc Acatistul în ziua în care era pomenit Sfântul în calendar. Marturisesc ca am uitat, doar nu mai eram bolnav!

Reluând obiceiul parintilor de a petrece o parte din concediu calatorind în circuit pe la mânastirile din nordul Moldovei, am reprodus exact traseul si gesturile lor. Am facut sute de fotografii, am scris primul pomelnic sub îndrumarea unei maicute, am deranjat probabil multe slujbe si multi credinciosi intrând în biserici, am baut în fiecare seara asa, ca-n vacanta, oricum, nu pot sa spun ca a fost un pelerinaj, ci o simpla excursie. Ba chiar am trait si momente neplacute, am fost mustrat de o batrâna ca stau cu mâinile la spate în biserica, am fost sfatuit de un calugar sa-mi vad de drum când i-a fost evident ca nu vreau sa intru în biserica, sa ma rog, ci doar sa fac câteva poze.

Cu putin timp înainte sa moara, dupa o lunga suferinta, tatal meu, ateu si el, a acceptat sa se spovedeasca. Din pacate, nu am apucat sa vorbesc cu el despre experienta traita, iar sfiala cu care preotul a acceptat sa ne însoteasca la cimitir, în alta parohie, nu mi-a placut. O nunta într-o celebra zona rezidentiala în care am vazut cum preotul cel tânar se opreste, le face un semn smecheresc mirilor si raspunde la telefonul mobil, a fost înca un argument pentru mine ca nu sunt facut pentru credinta, desi stiam si eu povestea cu "sa faci ce spune preotul, nu ce face el".

Acumularea unor pacate, de care eram numai în parte constient, m-a transformat, am devenit rau, impulsiv. Am cautat placerea dincolo de morala si bunul simt. Cu cât îmi satisfaceam mai din plin trupul, cu atât sufletul îmi era mai greu. Ajunsesem sa ma rup de mine însumi. Realizam ca individul care se bucura de toate placerile vietii nu sunt eu, nu mai sunt eu. Pentru ca traiam fara nici o spaima, îmi spuneam ca pot sa mor în orice clipa, nu-mi mai pasa. Ardeam ca si cum viata mea nu mai însemna nimic.

Pentru ca nu-mi mai pasa nici de minciuna, minteam cu placere, pe mine si pe ceilalti. O astfel de minciuna mi-a produs, chiar si în nebunia în care traiam, o spaima care m-a nedumerit. Eram pregatit sa ma sinucid când, dintr-o întâmplare, am ajuns la un schit pierdut în munti.

Un singur frate avea grija de toate. Staretul era plecat, calugarii lipseau si ei, omul, aflat si el la început de drum, era singur. L-am salutat si l-am privit. Am realizat ca este un om fericit. Cu hainele lui ponosite, cu frigul din jur, fara curent electric, fara apa calda, facând lucruri atât de simple în aparenta, era fericit. Iar ochii îi erau inteligenti, stralucitori, nu era un amarât aciuiat la mânastire.

Am vrut sa stiu de ce. Am luat câteva carti ale parintelui Cleopa. Îl vazusem la Sihastria, ma impresionase ca persoana si era singurul autor despre care stiam ceva. Rasfoindu-i cartile, m-am emotionat. Mi-am adus aminte de ora petrecuta în fata chiliei, ascuns printre zecile de credinciosi, de placerea cu care-i ascultasem cuvintele care alcatuiau un discurs firesc, pornit din suflet.

Apoi am cazut iar.

De unde eram sigur ca nimic nu exista dincolo de imediata realitate materiala, câteva experiente traite în preajma celor cu "puteri paranormale" m-au convins ca exista dimensiuni la care nu am acces. Dar m-au trimis pe un drum gresit. Am citit tot felul de evanghelii apocrife si istorii "secrete" ale Bisericii, manuale pentru "sporirea puterilor paranormale", am acceptat prezenta si "tratamentul" unui maestru Reiki, încercând mereu sa gasesc o explicatie materialista pentru ceea ce simteam, o justificare mai aproape de science-fiction decât de credinta adevarata.

Dar, în ciuda cautarilor, mi se spunea ca sunt tot mai "negru".

Am renuntat la toate experientele si lecturile de acest fel si m-am întors la parintele Cleopa. Eram disperat. Am îngenuncheat în fata unei icoane, mi-am facut cu o neasteptata sinceritate semnul crucii si, cu ochii în lacrimi am rostit în gând: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!"

Si trei lucruri s-au întâmplat în aceeasi saptamâna. Am ajuns, ca din întâmplare, la moastele Sfântului Antonie cel Nou de la Iezer. Singur în biserica, m-am apropiat si am îngenuncheat lânga racla si o caldura cum nu mai simtisem m-a cuprins. Am fost uluit ca, fara sa-mi fi spus cineva, înainte de iesirea din biserica, m-am dus sa ma închin si sa sarut icoanele, lucru pe care-l vazusem la altii, dar pe care nu-l mai facusem niciodata. Apoi, la o alta mânastire, am ajuns, pentru prima data, la începutul liturghiei si, pentru ca eram înconjurat de credinciosi pe care nu doream sa-i stânjenesc, am îngenuncheat alaturi de ei, am ascultat pentru prima data slujba de la un capat la altul. Dupa slujba, marturisesc ca m-am grabit sa pornesc spre parcare ca sa fumez o tigara, dar glasul unui diacon ne-a adunat pe toti când a anuntat ca parintele va tine si o slujba de dezlegari. Nu stiam despre ce este vorba, dar am avut curajul sa intru iar, sa îngenunchez si sa-mi rostesc si eu numele atunci când a sosit momentul. Ajuns acasa, mi-am luat inima-n dinti si am acceptat sa-l însotesc pe un prieten la duhovnicul lui. Parintele, care a înteles imediat ce-i cu mine, nu m-a lasat sa-i sarut mâna, asa cum vazusem ca se face, gândindu-se, cu siguranta, ca o fac doar din politete, si mi-a strâns mâna barbateste, apoi m-a luat deoparte, mi-a spus ca nu-i totul pierdut, m-a pus sa ma gândesc la motivul pentru care traiam ceea ce traiam si m-a trimis sa ma spovedesc la parohul bisericii de care apartin.

Cum sa ma spovedesc, cum se face asa ceva? Mi-am luat o carticica, un îndrumator pentru spovedanie, am trecut peste toate orgoliile care-mi spuneau ca textul este scris pentru un om simplu, de la tara, si am aflat. Nu mai tinusem post dar, cum tocmai începea Postul Pastelui, am tinut post pentru prima data în viata mea. Si am descoperit pe raft o carte a Cuviosului Paisie Aghioritul, nu stiu nici azi de unde cumparata, pe care am citit-o în Post. Si am fost în fiecare duminica la liturghie. Iar predicile parca erau spuse pentru mine, pentru suferintele si îndoielile mele.

În ultima saptamâna am hotarât ca este momentul. Am intrat în biserica, dar eram singur si am fugit când l-am vazut pe parinte iesind din altar. A doua zi, dupa ce am citit rugaciunile din îndrumarul pentru spovedanie, am luat iar hârtia pe care-mi scrisesem cu atâta emotie pacatele, multe, si am intrat în biserica.

M-am spovedit pentru prima data în viata! Am plecat ametit, constient ca am facut cel mai important pas din viata mea.
Nu te plange! - de florina la: 11/10/2004 20:27:53
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Hai incoace sa asculti minunata limba engleza. La TV sunt multe canale, ce-i drept, zeci si sute. Nici din greseala nu vei auzi o alta limba, cu o exceptie: unul singur, care prezinta in limba spaniola (pentru bietii mexicani). Nu stiu cum mai e in alte parti, dar aici, din 15 minute de emisie, 10 sunt cu publicitate. Ti se taie respiratia cand ii vezi cat de fericiti sunt facand reclama la macaroane cu branza, hamburgheri s.a. Au cate 200 de kile si baga in ei ca intr-un sac...si-s tare fericiti.

Spunea cineva mai sus ca o colega nu stia cine-i Alain Delon. Am fost sambata la biblioteca. Dupa ce m-am foit cam doua ore, ma hotarasc sa intreb pe unul dintre functionari unde sunt standurile cu carti in alte limbi. Mi-arata imediat unul mic-miculet prin dreptul caruia tocmai trecusem. Zice: acolo! Ii raspund zambind ca tocmai am trecut pe acolo, dar ca in afara de cateva carti in rusa si alte cateva in chineza, nu sunt. Intreb de standul cu carti in limba romana. Se holbeaza la mine si zice: ce limba e asta? Nu-i mai dau explicatia si trec la alta intrebare: cele in limba fraceza, unde le aveti? Ne pare rau, doamna, nu avem asa ceva. Fiindca...nimeni nu solicita. Ma gandisem ca nu or fi avand in romaneste, dar in franceza mi-am spus ca trebuie sa fie. Nu au fratilor, pentru ei Europa e ...Rusia si atat! Daca ma aud vorbind in limba noastra, vine iremediabil intrebarea: esti din Rusia, nu? Zic: nu, mai incearca, Europa e mare, mai stii si alte tari din jurul Rusiei? Da din umeri si spune: credeam ca esti din partea aia, ca semeni cu ei. Nici vorba, in gandul meu, sunt bruneta si nu am nimic comun cu rusii (doamne fereste!).

Asa ca...na, fiecare ne plangem in felul nostru, am totusi impresia ca gradul nostru de cultura e cu mult mai mare decat al lor (cel putin al celor de aici) pentru care cultura inseamna doar...a sti sa faci bani.

#24735 (raspuns la: #23695) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
unul dintre prietenii tai, - de Alice la: 30/11/2004 21:31:32
(la: 40%)
unul dintre prietenii tai, cum ziceam, s-o trezit de diminetza si si-o tras pe el haine de dumineca.
nu, ca n-are masina, s-o dus pe jos, ocolind ghereta 'Loto' ... o durat asa putin ... nu stie cat o durat, da' si-aminteste perfect c-o zis "doamne-ajuta", cand o dat drumu' hartiei cu speranta cu tot, in veceul ala de urna, cand inca nu duhnea a dihanie albastra.

tarziu, asa isi aminteste, pe la ora zece-a serii, prietenul asta al tau o asistat la defilari pe capotele masinilor, claxoane, sampanii, steaguri fluturande si hore-n acordeoanele vesele-ale lui "AM INVINS".

ehehee ... asa strigau pe strazi, sub privirile tampite ale acestui neghiob de prieten al tau care nu mai intelegea nimic, dar care-atunci si-a dorit cu ardoare sa nu fi fost acolo, in noaptea aia, ci calare pe flacara unei statui anume...

...dand gandul inapoi, in timp, pretinu asta al tau, sanjuro, si-a amintit ca, nu mai curand de anu' trecut, o muiere aparent blajina si-o dat in petic, injurand pe ala de zicea ca-i prea-frumoasa, Romania, dara pacat ca-i locuita.

in numele acelei moldovence naive si prea-proaste, imi cer scuze.

avem ce meritam, sanjuro!
si vom avea atat timp cat educatia si sanatatea acestei natii vor ramane in afara celebrelor 'prioritati' nationale.

eu doar SPER ca se mai poate...azi, nu mai STIU nimic!

celor care n-au votat, le doresc sa le cada mana cand si-or dori s-arunce cu piatra-n guvernanti si limba, cand vor dori sa ii injure.
si mult noroc in viata copiilor lor, pe al caror viitor ei insisi au tras o cruce mare si neagra.

canta fanfara, camelio, dar suna ca la mort.
carapiscum - de nasi la: 11/01/2005 09:55:05
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
mai carapisicel, mai. ce zicea destin asta, ca erai inainte enigmescu si mai pe urma te-ai carapisicit. e adevarat? daca e adevarat, atunci de ce? te-ai luat la harta cu careva aici la cafenea de te-au interzis si a trebuit sa-ti faci un nou ID? (am si io o banuiala si te rog sa-mi spui daca e corecta sau ba). ca stii tu la ce ma gindesc, s-o fi repetind povestea. adica iar te-ai paruit cu careva , ca urmare ai fi fost "admonestat" de admini si ca sa dregi mamaliga iesi acuma la inaintare cu diverse mostre de cenusha capilara... intertwined cu poveste de dezastru sentimental si acuma trebuie sa cinti pe aceeasi melodie... vaaaaaai ce trist sunt. dar din toate conferintele de la cafenea, de ce ti-o fi tunat tocmai pe asta, nu pricep, ca nici macar nu are asa mare auditoriu - poate ca povestea cu nevasta o fi fost prima care ti-a venit in minte si ti-o fi fost mai usor sa brodezi pe tema asta.
nu stiu daca e corecta presupunerea mea, si nici macar nu pot sa spun exact de ce mi-a venit ideea asta - poate pt ca sunt eu putin sceptica atunci cind e vorba de blana lupului. dar oricum, promit solemn, "pe cuvint de pionier", sa nu mai bat capul cu problema asta. punct.

ca tot vorbeam despre diferentele astea....
hai sa-ti mai zic despre inca un defect feminin, cind e vorba despre relatii. desi nu pot generaliza, chiar asa cu una cu 2, ma risc totusi si spun ca femeia pur si simplu nu pricepe ca barbatul nu e telepat. asta e inca o cauza de neintelegeri a la Babel.
vezi tu, femeia, in multe parti ale lumii, invata de cind e bebelus, ca cere si nu i se da, apoi vede alti copii, baieti, ca ei cer si lor li se da (o bomboana, inca o ora afara la joaca pe principiul ca "las' ca daca e baiat, e mai putin periculos decit daca-ar fi fost fata" etc) si aceeasi diferentierecontinua fetitza-fata-femeia sa le observe la tot pasul, toata viata. vede cum baiatul SPUNE "vreau, da-mi", etc si primeste. ea nu. apoi o vede pe mama, bunica, alte femei adulte cum "cer" (sa zicem o vacanta mai scumpa, o noua mobila, etc), sunt refuzate, la care se botosesc, aplica tratamentul silentios, bocesc, etc si partenerul lor ( ca sa scape naibii de panarama si sa aiba liniste) cedeaza si ii da.
sunt comportamente invatate. asa vede ea ca se comporta parintii in relatie, asa stie si ea sa se poarte. la fel si baiatul invata aceleasi comportamente paterne.
si fetele, femeile, intre ele, se inteleg de minune, pt ca, cum iti spuneam mai devreme, vorbesc aceeasi limba. in nici un caz nu vreau sa merg atit de departe incit s-o numesc "limba frustrarii" fata de "male counterpart", dar sa zicem, o femeie stie sa recunoasca instinctiv simptomele - botoseala, tacerea suparata, trintitul lucrurilor, sporovait aiurea despre vrute si nevrute, iesiri emotionale de tot felul, etc, etc, etc, etc,...

de ce: pe masura ce creste, devenind din fata, femeie, tot mai multe experiente de acest gen traieste si vede in jurul ei. bineinteles ca la un moment dat, incepe sa faca legatura intre simptomele respective si cauzele aferente. e si normal ca o femeie sa fie inteleasa cel mai bine TOT DE O FEMEIE, cineva care a trecut la rindul ei prin acelasi gen de experiente, si poate a invatat ceva din ele - anume cum sa faca fata situatilor si emotiilor similare. (ti se pare ciudat ca cel mai bun prieten al unei femei este RAREORI un barbat?) in mod normal, exista un fel de "understanding" intre femei, in conversatia lor multe lucruri ramin nespuse in sensul de ne-articulate verbal dar percepute foarte bine. conversatia intre femei devine de multe ori un fel de "citit printre rinduri" si nici uneia nu-i trece prin cap ca se pot exprima altfel, adica in mod direct. de ce ar face-o, de vreme ce asta este genul de comunicare pe care au invatat-o de mici copile si o stapinesc atit de bine? asta e ceea ce vreau sa spun prin "limba femeii". un fel de "ghicit al gindurilor" - este mai mult un fel de ghicit al starilor emotionale prin care trece interlocutoarea, dincolo de cuvintele pe care le rosteste. este impropriu s-o numesc telepatie, dar alt cuvint nu-mi vine acum in cap.
ca sa-ti dau un exemplu: 2 prietene. una fericita de nu mai poate, cealalta cam necajita in viata sentimentala. se intilnesc la o birfa mica - asa cum e obiceiul femeiesc (asta e un fel de supapa prin care mai lasa sa iasa din cind in cind aburul sub presiune al sentimentelor pe care le tin inchise) sau poate vorbesc la telefon. a mai necajita:"si ce mai faci tu?"
aia care de obicei "crapa" de fericire: (o pauza atit de scurta inaintea raspunsului, incit ar trece neobservata) bine, tu? (sau ceva in genul "bine, uite cu serviciul ,cu casa, aia-ailalta, etc).
in secunda 2, cealalta a si perceput ca interlocutoarea are ceva pe suflet, sau ca lucrurile nu sint chiar asa roze, poate s-a intimplat ceva, etc - daca sunt "prietene bune" asta inseamna ca se cunosc de ceva mai multa vreme SAU sunt acelasi gen de persoane, mai exact, sunt acelasi gen de persoane dpdv emotional, adica au trecut prin experiente similare in viata lor si cunoscindu-se pe sine, isi cunosc si prietena - cum reactioneaza, ce nevoi sufletesti are, etc. si atunci va sti exact daca s-o piseze ca sa spuna ce are pe suflet, sau s-o lase sa-i spuna atunci cind va simti ea nevoia sa se descarce de problema aceea anume.
vezi tu, poate ca de aia ii este greu unui barbat, respectiv sot, sa stie cind sa insiste cu intrebarea/intrebarile pina ajunge la miezul problemei si cind nu.
nu degeaba a aparut si ideea ca atunci cind o femeie spune nu, inseamna de fapt da, si invers... cred ca e ceva in genul "vrei un inel cu diamant sau cu zirconiu?" "nu, ia-mi-l pe ala cu zirconiu, ca avem rate de platit la casa.." PROBLEM!!!! big problem!
el a intrebat-o "vrei?" ea insa, cu tot bagajul ei de frustrari feminine, crede ca "nu se cade" sa vrea prea mult, ii sade bine sa fie modesta. astea sunt valorile pe care le-a invatat de mica. o femeie este buna daca e modesta, adica daca "vrea" (de fapt, daca se multumeste cu) mai putin. aceasta modestie, este in fapt umilinta, nu in sensul vulgar, ci "umilinta biblica" - a fi un om umil, smerit, etc. daca ar reactiona altfel, adica sa vrea diamantul, in mintea ei ar apare imediat calificative negative la adresa propriei persoane - arivista, gold digger, etc - pe care le-a auzit mereu la adresa femeilor care au vrut mai mult in mod fatish. repet: care AU VRUT MAI MULT IN MOD FATIS. ( cu majuscule, pt ca si ea de fapt vrea mai mult, logic ca VREA diamantul si nu zirconiul, dar ii e rusine, teama etc s-o SPUNA deschis).
daca fata merge la cumparaturi cu mama (sau alta femeie) si e intrebata daca vrea (de fapt, daca II PLACE) camasa aia de $4 sau aia de $40 si fata spune "aia de $4", mama sau femeia cealalta stie instinctiv, ca cealalta e preferata.... (nu intotdeauna cumpara mama lucrul mai scump si pe placul ploadei, dar crede-ma ca intotdeauna STIE, reuseste sa inteleaga)
si revenint la barbatul si nevasta lui cu diamantul. vezi tu, barbatul e obisnuit de mic sa comunice direct, sa exprime prin CUVINTE exact ceea ce vrea, si nu prin emotii. el a intrebat "vrei?" i s-a spus nu.... si exact asta a inteles. prin urmare ii face sotiei pe plac si ii cumpara ieftinitura, ca doar vrea s-o vada fericita si nu bosumflata ca i-a cumparat ceva ce nu-i place. DAR: imediat ce a facut gestul darului e mirat - nu pentru ca nu primeste "recunostinta" ci pt ca n-o vede pe femeie atit de incintata pe cit se astepta s-o vada. si bineinteles, nu-i cade prea bine, simte ca efortul lui de a-i face femeii pe plac nu este apreciat, deci se simte el, ca persoana, ca barbat, neapreciat. asta una la mina.
apoi. femeia, cind vede ca primeste in loc de diamantul stralucitor la care ii curgeau balele, un amarit de zirconiu, nu pune prea tare la inima - pt ca are obisnuinta de a se multumi cu mai putin, de a fi modesta, de a nu primi intotdeauna ce isi doreste. DAR: ea intelege ca prin gestul ei de a pune nevoia familiei (rate la casa) inaintea dorintei ei personale (pt ca asa is expected, asa "se cade") , prin asta ea simte ca a facut un sacrificiu. si l-a facut, nu? ei, oricine se asteapta la apreciere, recunostinta, ceva de genul asta atunci cin face un sacrificiu. poate nu atunci cind face un gest frunos (dai cind oricum ai destul sau prea mult) dar, categoric, oricine se asteapta la ceva in schimb atunci cind e vorba de sacrificiu.
la ce fel de recunostinta s-ar astepta femeia? nu stiu sa zic, depinde de fiecare in parte, dar eu, ca muiere, iti spun ca daca-as fin in situatia asta, sa ma vad pe deget cu zirconiu in loc de diamant, mi-ar cam sta in git sa ajungem acasa si dragul meu sa nu se invirta macar putin in jurul meu ca minzul dupa coada iepii, sa se ofere (subliniez: sa SE OFERE) sa duca gunoiul, sa pregateasca el cina si sa ma trimita pe mine sa fac ceva ce-mi place "parca n-ai vorbit cu ai tai saptamina asta, las' ca pun eu masa si tu da-le telefon". acuma, depinde de "sacrificiu, acest "curtat" (in sensul de a face curte) este un fel de moneda de schimb... cursul poate sa varieze de la 1 ora-2 la mai multe, poate o zi intreaga... (apropo, nu lua exemplul meu cu diamantul ad literam, zic eu ca se aplica la mai toate situatiile de genul "ce vrei")
ei bine, cind cei 2 ajung acasa, sotul nu se ofera sa faca nimic, pt ca nu asta e rutina cu care s-a obisnuit in casnicie, deci crede ca n-are rost sa tulbure apele aiurea, cu atit mai mult cu cit unele femei sar ca arse cind intra sotul in bucatarie (dar si asta, cit e DORINTA lor si cit e ceea ce cred ele ca se asteapta din partea lor...). si bineinteles, ca atunci femeia se simte neapreciata, sacrificiul ei nu e apreciat deci nici ea ca persoana, ca femeie nu este apreciata, nu este iubita...
si de aici probleme peste probleme, neintelegeri, atitea si atitea. Toate astea pt ca o femeie cu greu reuseste sa priceapa ca barbatul nu e telepat, nu-i poate citi gindurile.

Si crede-ma, ca de multe ori femeia se asteapta de la barbatul ei sa ii citesca gindurile, sa-i anticipeze dorintele. De ce?: 1 la mina, pt ca asta e genul de comunicare cu care a fost invatata de mica, asa este cel mai la indemina pt ea sa comunice si sa i se comunice. Si 2 la mina pt ca ii este greu sa “se faca de ris” in ochii barbatului ei, sa ii spuna deschis, in fata ca “vrea”, isi doreste mai mult – a fost invatata de mica sa fie modesta (umila) ca asa e frumos. Daca nu e modesta si vrea mai mult, nu-i sade bine, nu-i frumos din partea ei, nu se ridica la nivelul asteptarilor (ale societatii, familiei sau sotului), deci ea ca persoana ar fi mai putin valoroasa prin astfel de acte, implicit sa teme sa nu fie considerate… mai putin valoroasa decit se aspteapta sotul ei sa fie si deci sa-i piarda iubirea… si atunci ea, saraca femeie, se asteapta de la sotul ei (care se presupune CULMEA, ca ar trebui sa fie prietenul ei cel mai bun) sa-i citeasca gindurile, sa-i anticipeze dorintele ascunse si sa i le indeplineasca, fara a o forta sa le admita deschis, verbal, scutind-o astfel de “rusinea” de a nu se ridica la nivelul asteptarilor pe care societatea le ridica fata de ea ca femeie.

complicat, nu? Si apoi nu e doar vina barbatului ca nu poate citi gindurile. Mai e si vina femeii ca nu intelege acest lucru.

cam lunga explicatia asta, dar sper ca nu te-am plictisit de pomana
covorul rosu, florile si fanfara?!... - de Dr Evil la: 20/02/2005 16:35:00
(la: Emigratia spala WC-urile (?))
Cind am ajuns in "Occident" am fost foarte surprins ca la aeroport nu asternusera covorul rosu, nu ma astepta nimeni cu flori, iar fanfara?!... probabil avea zi libera...
Mi-am adus aminte ce imi spunea o asistenta medicala, cind imi faceam vizita medicala pentru viza:"Draga tinere, vad ca esti inginer... Eu stiu pe cineva inginer ca si tine care de zece ani sapa santuri... si plinge ca a plecat din tara"...
La care eu am raspuns:"Multumesc doamna, dar de unde stiti ca este inginer ca si mine???"
Nu stiu de ce am raspns asa, si nici nu stiu foarte bine ce am vrut sa spun cu asta... cert este ca s-a facut rosie la fata si a trebuit sa plec. Sa vin in alta zi cind era altcineva de serviciu ca sa-mi fac medicalele...

Am ajuns in Occicent, am muncit greu... tot felul de munci, pina ce am reusit sa invat limba si sa cunosc cerintele societatii in care incercam sa ma integrez.
Acum, multumesc lui Dumnezeu, toate eforturile au fost rasplatite din plin.
Dar am vazut si destui care nu au reusit pentru ca nu s-au putut desprinde de "BALCANISM".
Proverbul cu "calul bun se vinde din grajd"... aici nu tine. Trebuie sa iesi din "grajd" si sa arati ce poti.


"Si daca ramuri bat in geam...
De ce nu tai copacul..."
#36982 (raspuns la: #36497) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
depinde de meserie si de determinarea fiecarui individ - de Dr Evil la: 08/03/2005 20:06:25
(la: Cati dintre romanii plecati din tara isi fac meseria)
In general calificarile din Romania sint recunoscute peste tot in lume. Depinde si daca stii sa gasesti forumurile si autoritatile care sa-ti recunoasca calificarea.
Pentru unele calificari, de exemplu doctorii si ingineri constructori... trebuie sa sustii niste examene sau sa dai diferente. Dar asta este irelevant. Recunoasterea calificarii este in general usoara... mai greu este sa gasesti jobul (postul) pe masura calificarii si asta depinde de fiecare individ.
Cit de repede inveti limba la un nivel la care sa poti comunica eficient, cit esti de bun in meserie si cum stii sa te orientezi pe "job market".
Eu am cunoscut situatii de la amindoua extremele. Romani care au luptat pina ultima picatura de energie si au realizat tot ce si-au visat in domeniul carierei si unii care s-au dat batuti de la inceput ori s-au pierdut la jumatatea drumului...
Oportunitatile sint pentru toti dar nu cad din cer.
Vorba proverbului:"Dumnezeu iti da, dar in sac nu-ti baga"...

"Si daca ramuri bat in geam...
De ce nu tai copacul..."
#38646 (raspuns la: #36404) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Proverb - de Cassandra la: 23/04/2005 19:49:07
(la: Proverbe si Zicale romanesti de ieri si de azi)
Aveam un coleg la scoala generala cam slabut la invatatura, pe care profesoara de limba romana ca sa-l treaca clasa l-a scos la tabla si i-a zis: "Macar scrie si tu un proverb..." Si nu mai stiu daca l-a trecut sau nu dar imi amintesc zicala:

"Cine se scoala de dimineata, sapa groapa altuia" :)



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...