comentarii

explicatia proverbului fapta buna lauda pe om


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
om? - de abc111 la: 28/07/2006 19:28:44
(la: ATEISM)
"hei, hai sa incheiem dialogul acesta pt ca devine obositor; abia scapasem de un astfel de dialog! :(("

Nici in stiinta nici la acest subiect nu inchei o disputa cand devine obositoare pentru tine sau cand nu-ti mai convine. O inchei atunci cand e incheiata ea de la sine.

"M-am ferit de insulte personale si din aceasta cauza te rog sa-mi spui unde te-am jignit?"
Mai departe: "...te rog sa nu uiti ca:chelul isi pune mana in cap;..etc"

Tu chiar nu-ti dai sema cand jignesti? Dar ai facut-o de la inceput de zeci de ori si uneori e penibil sa citesc ce-mi scrii mie si altora.

"consider epuizat subiectul cu tine pt ca tu cauti numai ceea ce este exceptie negativa si o ridici la rang de lege".

Credeam ca rolul omului de stiinta este sa caute adevarul, nu sa ascunda "exceptiile negative". Nu sa bage sub covor ce nu-i place. Asa faci pe plan stiintific? Elimini punctele experimentale care nu-ti convin?

Cand ai "exceptii negative" in stiinta in cazul unei legi, trebuie sa-ti iei adio de la legea respectiva pentru ca insemana ca nu e buna. Un adevarat om de stiinta cauta tot, dupa care integreaza informatiile intr-un model.

Eu consider epuizat un subiect cand am aflat adevarul, nu cand vrea cineva. Daca exista o singura informatie care contrazice modelul, inseamna ca modelul e prost si trebuie regandit.

"Loveste in tot ce e sfant pt altii, poate asa o sa te simti razbunat!"

Nici asta nu este pentru tine jignire? Ma acuzi ca ma razbun? Pe cine? Pe tine? Pe criminali? Pe trogloditi? Pe oamenii imorali? Nu inteleg!

Evident ca nici afirmatia asta nu e jignitoare ...pentru tine. In plus, nu stiam ca crimele altora sunt ceva "sfant"! Nu ai observat ca eu nu atac lucrurile bune, ci numai crimele?

Impresia mea este ca nu intelegi ce inseamna spirit stiintific si il confunzi cu sentimentele si trairile tale personale. Nimic din ce scriu nu e bazat pe razbunare. Iar daca tu alegi ca elemente de "sfintenie" crimele odioase, e treaba ta. Dar nu ma poti face sa accept. In comunism se spunea: "pe langa ca ni se da sa mancam...x, mai si trebuie sa spunem ca e bun." Daca vrei poti aplica asta si in religie: pe langa ca condamna categorii largi de oameni in numele moralei crestine, oameni fara nici o vina, mai si trebuie sa spui ca e..."morala!".

Ceea ce ma surprinde e ca te solidarizezi cu crimele si aberatiile in loc sa le condamni si sa te delimitezi de ele! Religia are si lucruri bune din care poti alege! De ce n-o faci si in schimb alegi sa aperi...abominatiile vechiului testament? Ai numarat vreodata cati oameni au fost ucisi de "profeti"? Evident din scopuri morale, nu? Pentru mine asta nu e moralitate, mai ales nu "inalta moralitate". E moralitatea unei lumi primitive, de mult apuse.

Atata vreme cat nu intelegi ce e bine si ce e rau in lumea de azi, atata vreme cat e neclar pentru tine faptul ca exista lipsuri grave in religie, nu exista nici o speranta sa evoluezi sau sa ajuti religia sa evolueze. La inceput trebuie defintite problemele, recunoscut faptul ca ele exista, numai dupa aceea poti imbunatati lucrurile.

As fi inteles sa-mi raspunzi: "e adevarat ca exista atatea lucruri condamnabile in Biblie, dar incerc sa le dau deoparte si sa le aleg pe cele bune si morale". Dar daca ai fi raspuns asa, tot te-as fi intrebat: "si care e criteriul tau de apreciere?" Nu degeaba te-as fi intrebat asta!

Pentru ca atat de multe crime au fost facute in numele bisericii si chiar al lui Isus Cristos de persoane cu buna credinta, de cei care interpretau credinta lor si biblia literar. Asta nu le scade vinovatia.
Dupa cum faptul ca in armata un comandant ti-a comandat sa ucizi 100 de oameni fara motiv nu te scuteste de raspundere.

Uciderile odioase, aplicate de la inceput de primii imparati crestini si apoi de inchizitie si de statele europene de coniventza cu biserica au fost facute cu dorinta expresa a criminalilor religiosi de a usura chinurile "pacatosilor" in viata "de dincolo". (Ii..."ardea" grija de ei, de cei arsi pe rug!) Faptul ca si azi religia ucide suflete si ii impinge pe unii spre sinucidere ca nu sunt "standard" ca altii (aici ma refer chiar la atitudinea abjecta a bisericilor catolice si ortodoxe in privinta orientarii sexuale- subiectul tau preferat cand ma ataci) e suficient de grav ca sa merite toata atentia.

Sa bagam astea sub covor? Nu! Atitudinea morala e sa le condamnam si sa vedem daca in viitor biserica poate face si lucruri bune.

"majoritatea societatii te trozneste cum te prinde! Daca voi considerati ca refularea este buna pt voi..faceti-o cat mai des. bafta:))"

Evident ca nici aici nu jignesti. Daca eu ti-as fi spus ca tu sau nevasta ta sunteti refulati, nu ai fi considerat asta - pe buna dreptate - o jignire? Dar cred ca nu stii ce vorbesti. Si faci aprecieri aiurea.

De ce nu te referi strict la mesaje si faci aprecieri psihanalitice? Cine iti permite asta? E meseria ta psihanaliza? Dar chiar daca ar fi, tot nu ti-as permite!

"eu din Biblie mai inteleg "si" sa fiu tolerant si sa intorc si celalalt obraz".

N-am observat, mai ales dupa atatea insulte si aberatii. Dar permite-mi intrebarea: ce inseamna "si" ?

"PS1: o observatie verificabila pana acum pt cei care se exprima cu URA/extremist(...)..au ceva traume..etc" (am citat restul).

De ce ma jignesti din nou? Unde ai vazut tu ura? In precizia cu care spun lucrurilor pe nume? Si tu poti sa te iei de mana cu Cattalin!

In loc sa va referiti strict la adevarul sau neadevarul unei afirmatii, va faceti titlu de moralitate in interpretari psihanalitice. De ce nu raspunzi la text, la idei, la citate, in loc sa-ti dai cu presupusa despre ce ma anima sa aduc o obiectie sau alta? Sa raspunzi la obiectii, nu la ce crezi tu ca e mobilul lor! Faci psychobubbling! Stii ce-i aia?

Te pot asigura ca indiferent cum as fi fost, spiritul corectitudinii si dreptatii tot m-ar determina sa aduc exact aceleasi reprosuri religiei si Bibliei in special. Si daca as fi heterosexual as avea exact aceleasi obiectii. Pentru ca e vorba de dreptate si justitie, iar justitia e indivizibila. Pentru tine nu e. Daca tu personal esti favorizat de religie, inseamna ca religia e buna. Cum pot sa inteleg altceva din ce scrii?
#136060 (raspuns la: #135973) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
A Carmen - de Cri Cri la: 17/08/2006 08:38:32
(la: Cat din viata noastra ne apartine?)
ajutand, te plasezi deasupra celui ajutat.
Asta intotdeauna. Fie ca faci parada sau ba de acest lucru. Dai acestui fapt un sens negativ, pe care nu intotdeauna il are. Sunt destui oameni care pur si simplu traiesc pentru altii, ii face fericiti sa stie ca are cineva nevoie de ei. Si nu se impauneaza cu faptele bune, nici si le trambiteaza, dar tot sunt "deasupra celui ajutat", material uneori, dar mai ales moral.
Si carcoteala asta cu "astia care te ajuta pentru ca sa se vada ce fac ei" mi se pare nelalocul ei, cat timp omul acela te-a ajutat totusi atunci cand erai in nevoie. La urma urmei, daca se lauda, are si el, in asta, satisfactia lui personala, probabil. Insa, cat timp vorbeste de o fapta reala, neatribuindu-si alte merite decat cele pe care, cu adevarat, le are, cred ca tu ai o problema, nu el.

acela, ca sa-si afirme potenta financiara scoate tescalaul de bancnote.
Asa, si ce? Poate ca a muncit pentru ei si-i place sa arate ca a fost in stare. In fond, ti-a dat imprumutul cerut, nu? Cruzime ar fi fost sa si-i numere eventual in fatza ta si sa-ti spuna.. ca n-are. Ca nu te poate ajuta.
Concluziv.. observ ca lumea e ciudata si (sper) diversa. Ca mai ai un pic si spui ca acela care a facut ceva pentru tine trebuie sa-ti fie recunoscator ca ai avut nevoie de el, probabil fiindca, dandu-i ocazia de a te ajuta, i-ai facut rost de o bila alba la Cel de Sus. Ori.. poate c-ar trebui sa stea undeva, intr-o gaura de sarpe, nezicand nici pis, cu singura vocatie de a fi la dispozitia ta.
Am fost in ambele situatii: si de a fi ajutata, si de a ajuta. Sunt la fel de incomode, fiecare in felul ei. Pe de o parte, sunt o persoana independenta careia ii pica greu sa aiba nevoie de ajutor, si care nu se prea pricepe sa-si arate recunostinta; pe de cealalta, m-am vazut pusa in situatii penibile de cei ca tine, care s-au simtit umiliti ca au avut nevoie si ca i-am putut ajuta, desi eu (cunoscandu-ma pe mine) n-am cerut nimic. Fiindca alegerea de a face ceva mi-a apartinut, nu consider ca imi datoreaza cineva ceva. Poate doar, sa se abtina de a se plange in stanga si-n dreapta ca am indraznit sa scot in fatza lui banii, de care dealtfel s-a folosit el.
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.
#139688 (raspuns la: #139631) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Toate bune, OM - de Muresh la: 05/06/2007 03:00:04
(la: Amintiri)
Toate bune iti urez, OM!
#202936 (raspuns la: #200188) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lady - de zaraza la: 03/07/2008 21:47:53 Modificat la: 03/07/2008 21:48:48
(la: România te vrea mort!)



- daca faci iarasi taci pentru ca nimeni nu iti ridica statui si ceea ce faci faci pentru tine si pentru ceva in care Tu crezi...
.

nu sunt de acord. daca faci ceva, e bine sa povestesti, poate iau si altii exemplu. popularizarea faptelor bune aduce adepti. un om destept stie sa povesteasca, fara a se lauda pe sine.

zaraza

#322366 (raspuns la: #322349) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Uite, frate! Despre marxistul-iliescist Manolescu N., la greu. - de dorian1000 la: 16/03/2009 14:07:34
(la: Manolescu, frate!)
„Aproape tot poporul literar a sărit pe Istoria... manolesciană, care cu lauda, care cu bâta, care cu critica obiectiv-justiţiară! Aşteptările s-au dezumflat pe măsură ce lectura producea constatarea că textul e o însăilare de cronici, o formă de lichidare a diverşilor adversari, o modalitate de exprimare a înaltelor (dez)gusturi. Frustrarea unora că n-au fost incluşi nici între numele de dicţionar n-a depăşit amărăciunea altora că sunt prezen(ta)ţi neconvenabil. Ciracii şi (e)mulii lui Manolescu n-au putut să afirme clar şi cu majuscule că este cartea secolului, ce să mai vorbim de oponenţi! Discutabilă fiind, victoria mediatică nu mulţumeşte nici pe editorul său.

[...]Supărarea de văcar pe sat i-a deturnat atenţia de la acurateţea redactării propriu-zise. Dar ce mai contează redactarea, când prostimea culturală înghite, nu-i aşa, orice ştift, numai să fie venit de la iluminaţii neamului! Opul este o capodoperă de neglijenţă tehnică, face faimă fuşărelilor editurii, paralelă cu lucrul temeinic şi cinstit, e un briliant de pus în panoplia ratărilor tipografice de anvergură. Asta dacă rezistă între coperţi şi nu se dezghioacă la simpla răsfoire! Să trecem însă de supărări, că produc apoplexie...

Cine, în locul lui Manolescu, n-ar vrea să-şi impună Istoria... ca o catedrală indiscutabilă a culturii române, căreia i se cuvin doar osanale? Enoriaşii, nerecunoscători & invidioşi, o consideră glosa bisericuţei din Răzoare. Dau la o parte chestiunea alegerii materialelor de construcţie de proastă calitate ce, inevitabil, provoacă surpături. Nu discut nici gustul autorului pentru arhitectura tipică mahalalelor de-acum un veac, în care înjghebarea unei locuinţe se făcea prin înnădire de camere când, cum şi din ce da Domnul. Las altora studiul amănunţit al ideilor împrumutate de criticul-istoric de la contemporanii săi mai puţin celebri (e strident cazul George Geacăr, din a cărui lucrare, Marin Preda şi mitul omului nou, Manolescu ia cu toptanul).

[...] Excepţionala sa Istorie..., cântărind câteva kilograme, poartă pecetea inconfundabilă a geniului carpatin şi va dăinui peste veacuri ca o mostră de nezdruncinat a hei-(sau mi-se-)rupismului în cultură. Rivala Casei Poporului (prostit) şi precursoarea Catedralei Neamului (prost), Istoria... lui Manolescu recoltează deja metri liniari de comentarii aplicate, mărturii ale interesului viu trezit în masele largi de cronicari profesionali şi profesori cu lecturile oprite acum două decenii.

Omul Nicolae Manolescu este, în sine, un şablon pentru viitorime. Strălucit student şi favorit al unui turnător legal(izat), profesor de liceu şi cronicar literar ce-a făcut cu iscusinţă politica proprie în perimetrul şi-n conjunctura la îndemână, când elogiind un politruc sus-pus, când denunţând un plagiator căzut în dizgraţie, când folosind pro domo citate din Marx, dar îndeobşte elogiind acel gen de cărţi despre care se poate spune că reprezintă o victorie a cenzurii asupra autorului, universitar ce-a trasat conturul perpetuu al unui fel adaptabil de-a convieţui cu organul ideologic totalitar, coleg ideal, soţ fidel şi tată la vârsta când era bunic (treabă ce va fi trezind gelozie în rândul nu puţinilor congeneri, ba chiar şi-a altora mai tineri), politician de bună tradiţie băştinaşă, dintr-aceia care duc de râpă tot ce pun alţii pe picioare – oare ce lipseşte portretului?

Lipseşte un model cu care să-i putem compara personalitatea pantocratoare, ca să o înţelegem parţial!

L-am enunţat în titlul articolului. Faptele publice ale noului Om Universal, picat la titularizare academică, au devenit istorie. Precum Zorba funicularul, Manolescu a prăbuşit grandios, cu Partidul Alianţei Civice, speranţa de normalitate şi-a alungat idealul de cinste existent într-o bună parte a cetăţenilor români. E drept, nu singur. Cinstit judecând însă, Manolescu a avut intuiţia (sau a primit indicaţia?) să se retragă la timp dintr-un domeniu unde îl mânaseră picioarele, nu capul. Situaţia funicularului e pe cale de a se repeta în cazul Istoriei...

Nimeni nu va mai putea prăbuşi o astfel de carte, fiindcă a făcut-o cu succes deplin Cârmaciul scriitorimii băştinaşe, Cronicarul cel mai iubit al Epocii de aur din istoria României, tizul şi echivalentul întru spirit al Marelui Ceauşescu! Acesta e al doilea model, care explică restul personalităţii manolesciene. Marile Spirite ale României comuniste se întâlnesc la edecuri şi-n eşecuri, dar mai ales în refuzul obstinat al opiniei contrare! Pe tiparul intuiţiei politice sus-pomenite, aşteptăm din partea mult-stimatului şi iubitului nostru actual Preşedine un gest asemănător la viitoarele alegeri de la Uniunea Scriitorilor. Să mai spun de ce?“


DUMITRU UNGUREANU, Omagiu lui Nicolae Manolescu-Zorba, Centrul Cultural Piteşti
#417349 (raspuns la: #393422) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu incercati sa il evaluati pe Dumnezeu ! - de sorin_1967 la: 17/11/2003 13:29:04
(la: Exista sfintenie fara Dumnezeu?)
Raspund la mai multi prin acest comentariu al meu.
Incep prin a va spune : Daca mi se strica masina ma duc cu ea la service, daca ma dore un dinte ma duc la dentist, daca vreau sa imi renovez casa chem un constructor, asa ca daca vreti sa stiti mai multe despre cum "lucreaza" Dumnezeu cititi scrierile celor care si-au dedicat viata in a-l cucoaste pe Dumnezeu. Madalina spune ca vede oameni care si-au dedicat viata in a-l cunoaste pe Dumnezeu care se afla intr-o stare de "nenorocire" , ca umbla rupti, jupuiti si suferinzi. Cine citeste din Vietile Sfintilor isi da seama ca acesti oameni sunt cei cu adevarati fericiti, fiindca pot sa faca ceea ce fac, fiindca pot sa o duca cum o duc, fiindca s-au lepadat de ei si vad dincolo de viata asta trecatoare. Noi oamenii ne-am obisnuit sa cunoastem numai prin vedere aparenta. Nu ne insala ochii de multe ori? Ce stiim noi? ce access avem la informatie cand numai cateva procente din creier ne functioneaza? Sa nu confundam cantitatea de informatii pe care o primim cu cunoasterea adevarata. Daca te uti la un paralelipiped dintr-un plan paralel cu una din fetele lui si nu stii ca-i paralelipiped, vei vedea un dreptunghi, daca te muti la 90 de grade vezi tot un dreptunhi, numai daca ai ceva "spatialitate" si stii sa definesti un paralelipiped vei stii ca este un paralelipiped. Lucrurile nu sunt ceea ce par. Sa nu incercam prea tare sa il intelegem pe Dumnezeu prin gandirea noastra asa zis "rationala" fiindca suntem groaznic de limitati. Cine filozofeaza pe tema lui Dumnezeu, incercand sa il defineasca ca pe un produs al gandirii sale e cel mai mare fraier posibil.
Dumnezeu se cunoaste prin revelatie si despre asta se pot scrie carti intregi. Nu oricine este in stare sa defineasca revelatia adevarata de cursele diavolului(si multi s-au pierdut asa !) . Trebuie post, renuntare si rugaciune.Si un duhovnic indrumator. Pentru cei din lume trebuie ascultare, modestie si smerenie si fapta buna. De asemenea rugaciune. Si Harul Sfantului Duh ne va da lumina. dar trebuie plecat cu multa smerenie si cu multa rabdare. Fiindca v-om afla raspuns la intrebarile noastre, dar nu cand vrem noi.
Cineva spunea pe aici ca rugaciunile nu se adeveresc. Nu este adevarat. Mie mi s-au adeverit, cel putin in ultimii ani cand retineti, doar am incercat sa ma rog si sa fac fapta buna, nu m-am rugat ca lumea, nu am postit ca lumea, nu am facut fapte bune, dar am incercat sa am dragoste si rabdare. Tot mi s-a iplinit. Dar stiti ce am mai facut? Am incercat sa ascult de Preotul nostru si sa multumesc in fiecare zi lui Dumnezeu pentru ce am si cand ma durea ceva sau eram stresat multumeam mai tare, si apoi cand am avut nevoie m-a ajutat. Daca mi s-a parut ca nu ma ajuta am avut rabdare sa vad daca nu cumva ceea ce ceream nu era spre folosul meu. Asta din experienta mea personala. Dar ce sa va spun eu din experienta mea ? Eu sunt praf si cenusa. Citi din Vietile Sfintilor, sau din Pateric, sau din Filocalie si veti gasi acolo tot ce vreti, traire, rabdare, psihologie crestina. Ce v-am spus mai sus cand v-am dat un model geometric a fost asa ca sa ma exprim intr-un limbaj bine cunoscut de romani care mananca matematica bine in scoala. Si fiindca si mie candva mi-a placut matematica, va mai dau unul. Va mai amintiti cand la extemporal aveati niste probleme de matematica si incercati sa le rezolvati si la un moment dat nu foloseati una dintre ipoteze si credeati ca ati rezolvat bine dar nu era asa, sau chiar nu gaseati rezolvarea ?
Va spun un truc, pentru toti cei care incearca sa -si dea seama de ce in viata lucruriule par nedrepte. Nu folositi o ipoteza. Ipoteza pe care nu o folositi este aceea care o da Biserica Crestina, ca exista viata dupa moarte si exista Rai si Iad si fiindca pentru toate durerile si suferintele suferite in rabdare si fara cracnire si hulire prin care trecem in aceasta viata- vom fi rasplatiti mai tarziu in cealalta viata. Nu credeti ca exista viata dupa moarte? Pai sa o luam "logic" nu ? Daca acceptam ca sufletul e nemuritor, atunci exista viata dupa moarte intr-un fel sau altul. Ar trebui sa acceptam ca exista suflet fiindca toti cei de aici acceptati ideea de Dumnezeu se pare. Ori atunci trebuie sa acceptati ca asa cum Dumnezeu este nemuritor, si sufletul omului este nemuritor fiindca omul este facut dupa chipul si asemanarea Sa. Sau cum spunea un personaj din Star Treck intrebat fiind daca crede in suflet : "Avand in vedere perfectiunea universului" trebuie sa existe. Mie de exemplu mi se pare fara sens ca un om care se tine curat , nu pacatuieste,face fapte bune este rational, nu face abuzuri, se trezeste cu cancer sau alte boli. Vedeti corpul este asa de slab, asa de firav, mintea la fel, zboara una doua la prostii, nimic nu are sens, doar daca ...... Si sigur trebuie sa fie si altceva. Deci am folosit mai multe modele: unul matematic, unul intuitiv si unul de bun simt ca sa incerc sa conving lumea care nu vrea sa citeasca din scrierile Sfintilor Parinti , sau nu cred ce se spune acolo - sa nu incerce sa rezolve aceasta ecuatie singuri ci sa se duca la cei care deja stiu asta, dar sunt ignorati si de multe ori prigoniti, din simplu motiv ca nu vor sa "iasa in fata" . Nu ei au nevoie sa iasa in fata, noi cei din lume avem nevoie de ei si de rugaciunile lor.
Biblia e plina de exemple in care bietul om este sfatuit sa aiba rabdare, sa faca fapte bune, sa nu isi judece aproapele sau mai rau pe Dumnezeu. Am auzit persoane persoane ca il urasc pe Dumnezeu pentru cutare si cutare lucru rau care li s-a intamplat. Fratilor, sa nu faceti asta. Inteleg ca uneori din cauza durerii fizice sau psihice cumplite la care suntem supusi putem ajunge sa spunem cuvinte de hula la dresa lui Dumnezeu. Daca vi se intampla asta, imediat ce va reveniti putin sa va duceti sa va spovediti, ca nu-i de joaca. Va puneti cu cel care a facut universul, timpul, legile fizicii, ale informaticii si toate cele ? Mie sincer mi-ar fi frica, adica chiar imi este. Imi imaginez ca ar putea nici mai mult nici mai putin sa imi prabuseasca o planeta pe cap. Poate am eu prea multa imaginatie, dar incercati sa enervati macar un caine de 50 kg, daca credeti ca vorbesc prosti. Deci ducetiva pe un camp gol dumnevaostra si un caine, asa cam la 50 de kg. Sau un tigru sau ceva un pic mai feroce. Apoi enervati-l putin si luati-o la fuga si ascundeti-va daca aveti unde. Daca il enervam pe Dumnezeu imi spuneti unde ne ascundem ? Va spun eu, exista un singur loc. In Biserica.

Asa ca daca vreti sa vedeti cum "lucreaza" Dumnezeu, aveti grija sa aveti toate informatiile. Din management: un manager care nu are informatia rela sau nu le are pe toate , nu poate lua o decizie buna.

Cum zic americanii,
Take care,

Doamne ajuta !

Sorin




#4532 (raspuns la: #4310) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Zabriski - de Radu Herjeu la: 29/11/2003 03:30:28
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
1. Am facut Facultatea de Chimie-fizica. Trebuia sa ies profesor. A venit revolutia si, imediat dupa ea, posturile de profesor in Bucuresti erau foarte rare. Asa ca... m-am indreptat spre singurul lucru pe care mai stiam sa-l fac: scrisul. De aici pana la radio si, ulterior, televiziune, n-a fost decat un pas.
La Antena am ajuns dupa o scurta trecere prin radio Total (am pus umarul la lansarea lui, de la care se sarbatoresc acum 10 ani). Am batut la usa. Dupa 2 saptamani am ajuns la pupitrul Observatorului pe care nu l-am mai parasit 6 ani. A fost o perioada extraordinara. Eram o mana de oameni entuziasti. Nu se facea totul pentru a castiga audienta.
2. Am predat doua cursuri: Tehnici de propaganda, manipulare si persuasiune in televiziune si Televiziune, Cultura, Societate.
3.Nu cred ca exista vedete autentice in Romania. Nu numai in televizune. Pentru ca la noi nu exista un star-sistem ca in occident. Cat priveste asa numitele vedete din televiziune... sunt niste oameni obisnuiti luati de valul celebritatii. Faptul ca, dintr-un om obisnuit, te trezesti recunoscut pe strada, acceptat de cercuri inchise, plin de bani, capabil sa deschizi usi la care altadata ai fi asteptat cu lunile, privit de catre cei multi ca detinatorul marelui adevar, puterea si influenta pe care ti le dau un microfon si ecranul, te pot face foarte usor sa-ti pierzi busola. Daca nu erai, inainte de a intra in sistem, un om echilibrat, constient de calitatile dar si de limitele tale, bine ancorat in realitate, capabil, pe baza unei culturi solide, sa discerni intre bine si rau, risti sa te pierzi si sa te crezi deosebit doar pentru ca ai avut sansa de a fi de cealalta parte a micului ecran.
4. Da, stirile noastre sufera de asa numitul sindrom al "datului cu parerea". Exista o frustrare la nivelul prezentatorilor de televiziune pentru ca fisa postului ii obliga sa fie neutri cand ei ar dori sa spuna natiei care este si parerea lor importanta. Eu m-am apucat de emisiuni cand m-a apucat frustrarea. EPntru ca stirile trebuie sa fie exact ce trebuie sa fie: un mijloc de informare cat mai obiectiv.
5. Din pacate, nu-i vad. Eu am avut studenti foarte buni (putini, e adevarat) dar care n-au reusit sa patrunda in sistem. In schimb patrund cei cu tupeu si cu relatii. Si, din pacate, nu sunt cei care au o cultura generala solida si o ierarhie exacta a valorilor umane. Si ne trezim cu cineva platit cu mii de dolari care spune senin "Naveta a aterizat in desertul din Austria". Ca sa fiu sincer, eu ii indemn pe toti cei care ma intreaba, sa nu dea la jurnalism. Sa faca orice altceva. POt lucra in mass media, daca doresc, absolvind literele, dreptul, ase-ul. Orice. Dar nu pot face nimic altceva cu diploma de jurnalist. Si, din pacate, facultatile de jurnalism nu ii pregatesc pe tineri pentru adevaratul profesionalism. Si nici o baza de cultura generala nu le ofera. Ci doar o bucata de hartie de care nu tine nimeni seama in redactiile serioase.
Imi place foarte mult sa predau. Am senzatia ca nu stiu degeaba toate lucrurile pe care le-am acumulat in 10 ani de presa. Si as vrea sa fac ceva pentru ca viitoarele generatii de jurnalisti sa fie capabile sa-si asume responsabilitatea rolului important pe care societatea li-l atribuie.
#5479 (raspuns la: #5441) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu-i chiar asa! - de Hypatia la: 12/01/2004 14:59:36
(la: Prejudecati populare despre religia crestina)
Hypatia
Ca specialist in domeniu, pot spune ca unele lucruri sunt cam stridente pentru cei ca D-voastra, dl. Racovitan!
Nu vreau sa intru in polemica, dar stiti ce se spune, ca fiecare vede ce vrea sa vada, dupa cum intelege ce vrea sa inteleaga. Mi-ati facut impresia unui om aerisit la minte, asa ca am pretentii mai mari de la D-voastra, in intelegerea lucrurilor care depasesc tihna lucrurilor obisnuite.
Astfel, mai mult sau mai putin, toti sfintii au avut pacatele lor. Stiti, bunaoara, ca Sf. Pavel este de fapt, Saul, cel care a participat la uciderea Sf. Stefan, intaiul martir al Bisericii?
Sau ca Sf. Petru s-a lepadat de Domnul Hristos de trei ori, asa cum ii si proorocise? Dar dincolo de pacate personale, sfintii au avut puterea pocaintei, faptele bune, ca masura a jertfelniciei lor pe altarul credintei. Asa si Stefan, o fi facut ele multe la viata sa, dar stiti pocainta lui? Cunoasteti masura preocuparii pentru vesnicie? A ridicat la Razboieni- Neamt un adevarat mausoleu pentru ostasii cazuti pe campurile de lupta si a lasat urmasilor porunca pentru grija de sufletele celor adormiti intru Domnul, pe campul de la Valea Alba.
Mai cunoasteti vreun conducator caruia sa-i pese si dincolo de mormant de ostasii lui? Ma indoiesc.
Secundar, cine nu-i pregatit sa citeasca Biblia, sa se roage si Dumnezeu ii va descoperi cele ce trebuie intelese. In Mesopotamia nu cresc meri, dar spuneti-mi, in ce conditii ati deveni constient de propria goliciune: atunci cand mancati vreun fruct oarecare sau atunci cand va folositi de goliciune?
Dialectica a fost inventata si ridicata la rang de arta de Platon. Am fi cu adevarat intelepti daca am sti sa apelam la achizitiile in planul cunoasterii, lasate de inaintasii noastri.....
Sirbii au un proverb care sun - de SB_one la: 15/02/2004 10:45:08
(la: Romani in strainatate)
Sirbii au un proverb care suna cam asa:

" omul se simte bine cind ia locul celuilalt"


SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#9657 (raspuns la: #9655) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raspuns pt:1milion de euro - de camio la: 14/04/2004 03:56:13
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
"Clar as ramane in Romania. De ce? Pt. ca aici e viata adevarata! Nu ai prea multe restrictii cat timp ai bani. Conditiile sunt la fel de bune ca in Occident. Poti cumpara orice si in Romania daca ai bani. Viata e mai ieftina, locuintele mult mai ieftine si legile mai blande."

citind asa ceva e imposibil sa stea un om cinstit linistit!!!!!!!!!!!!!ah as vrea sa mi se auda strigatul de indignare!!!!!!!!!!!! asta e valoare? asta e motiv de a sta intr-o tzara? CORUPTZIA??????????????? oameni buni treziti-va! tocma de aia nu doresc sa ma intorc in romania!: pt ca legile sunt prea blande si pt ca totul si nimeni nu mai are valoare cand e vorba de a unge pe cineva cu bani! in a da mita suntem pe primul loc! asta stim cum functioneaza si stim bineanteles la cine sa apelam...la orice functionar amarat!!!!
ce inseamna viatza adevarata domnule anonim? sa fii recunoscut si apreciat in functie de cati bani ai sau in functie de personalitatea ta si a simpului fapt de a fii OM? hmmm! unde sunt conditiile la fel de bune ca in occident? probabil prin faptul ca "legile sunt mai blande"...pt cine sunt mai blande? tot pt cei care au bani!
stiu ca o astfel de opinie ignoranta poate veni doar de la o persoana care are bani si pic de educatzie!
ceea ce ma deranjeaza e ca acest fel de gandire il au multi prieteni si cunostinte ramase in tara... si de aceea v-oi ramane in germania!!!!!! nu sa fac bani ci sa devin un om mai bun.
cine profita de ban pentru a-si atinge scopul si cine ia acest ban pt a usura procesul sunt niste nesimtzitzi!
nu doresc sa spun ca ijn tarile mai dezvoltate nu exista coruptie. exista dar la niveluri mai inalte!
destul! renunt sa ma mai agit... si asa nu foloseste la nimic!
cu tristetze cami
#13810 (raspuns la: #7711) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
automate - de mya la: 11/08/2004 10:29:19
(la: E vina noastra!)
Buna Radu,

Urmeaza un mesaj mai lung (prea lung) dar sper ca sugestiv. Mi-am spus parerea personala, atat tot.

Am observat la foarte multi romani (ramasi sau plecati din tara) aceasta tendinta de a arata cu degetul neobosit faptul ca in strainatate omul ajunge sa fie un automat, producator de bani, bani si iar bani. Romanii care emigreaza in Germania zic ca se munceste mult aici pentru banii respectivi, cei care se duc in Anglia se plang si ei de munca multa si de salariile mici, neandestulatoare pentru "prestatia muncii lor". Aia din Sua zic ca in Sua e nasol de tot si ca toti au ajuns automate. In concluzie toti spun acelasi lucru, dar fara sa stie unii de altii.

Poate pare socant dar in fond peste tot se munceste la fel...mai mult sau mai putin - daca vrei bani (multi, putini ...asta e alta treaba, depinde ce-ti doresti). Peste tot trebuie sa muncesti (surpriza!)ca sa-ti platesti hangaralele. E clar ca in societatile occidentale - super-materialiste (adica asa cum vrea/o sa ajunga si Romania pana la urma...peste ani lumina da' ma rog), tendinta e spre individualism (vezi modelul tarilor nordice...cel mai reprezentativ).

Tinerii romani vad la televizor (in special) tot felul de chestii noi, tentante si incep sa-si doreasca si ei cu ardoare sa le aiba (ca unele sunt prostii..asta e alta tema de discutie). Unii ajung sa faca si pe dracu in patru pentru asta (munca sustinuta in occident/ smecherii in Romania/ studii puternice prin burse etc.). Fiecare isi urmeaza nazuintele si dorintele, e normal dealtfel. In functie de bagajul educational - oamenii reactioneaza si se desfasoara in consecinta.

Fireste ca materialismul salbatic (cum o sa fie si in Romania...ca si ea tinde spre asta...chiar daca nu vrea sa recunoasca) duce la pierderea religiei, individualism, raceala...goliciune a spiritului in final. Maica Theresa spunea ca "saracia spirituala" pe care a remarcat-o in occident e mult mai grava decat "saracia materiala" din tarile sarace. Asa este, sunt perfect de acord cu asta! Eu, personal traiesc momentan in Germania si simt puternic treaba asta, mai ales ca nemtii ca popor sunt declarati atei in mare parte (vezi statisticile din Europa, extrem de sugestive).

Si in Romania se merge spre aceasi tendinta, sa ai bani, sa te realizezi, sa ai un statut. E firesc in ultima instanta, nu? Daca nu muncesti de rupi, nu ai nimic, nicaieri. Nu-ti da nimeni nimic de pomana. Stiu, in Romania oamenii au timp sa stea la gargara cu orele la munca (ceva de neconceput aici in Germania sau in alte tari occidentale) si uite asa isi fac prieteni, sunt mai umani cica. Nu ma iau de ei, am lucrat si eu in Romania ani buni si stiu ca exista oameni muncitori care ar vrea sa munceasca si sa castige da' nu au ce/cum...chestie care ii duce la disperare (ca d-aia pleaca asa de multi peste granite!).

Ceea ce vreau sa spun este ca perceptiile in Romania sunt deformate, in ceea ce priveste cultura muncii, relatiile dintre oameni, relatiile dintre politician si cetatean, etc. Romanii de acolo insa nu mai realizeaza asta, nici nu au cum in fond. Ar trebui teleportati in cate o tara occidentala (ca nu cred ca ar vrea sa se duca in Somalia, de ex.), lasati acolo timp de un an - sa se descurce. Apoi mutati in alta tara si tot asa. Nu e nici o diferenta, va jur, muncesti la fel in Canada (tinde oarecum spre socialism, surpriza!)precum in Franta, Elvetia, Germania sau Sua. Nu discut aici faptul ca in Sua se muncesc mai multe ore pe an(daca vrei tu, nu te obliga nimeni!), in Elvetia tot asa de multe (diferenta e mica), in Germania mult mai putin (fac gat sindicatele daca se "sare calul") si pot sa continui cu exemplele. Nu comentez nici a propos de numarul zilelor de concediu platit(Sua = 2 saptamani; Elvetia = 4; Germania = 6; Olanda = 8, etc.).

Concluzia: multi dintre romanii care emigreaza dar si cei care au "iesit" pentru o scurta perioada - incep sa-si compare perceptiile romanesti (deformate, cum spuneam) cu cele occidentale si de aici apar deziluziile. E gresit! Daca esti echilibrat psihic si mental ajungi sa muncesti si sa traiesti in armonie (putin exagerat poate termenul) in orice tara d-asta occidentala, nu te opreste nimeni sa imbini utilul cu placutul, sa te rogi, sa faci bine, sa donezi bani pentru cauze drepte, sa-ti faci prieteni, intr-un cuvant...sa fii fericit.





Sfaturi...fara pretentii - de mya la: 20/08/2004 11:50:01
(la: Ce fac cu viata mea)
Fiecare dintre noi isi pune mai devreme sau mai tarziu intrebarile la care vrei tu raspunsuri (unii in viata asta, altii in alte vieti, etc....cand le vine sorocul ca sa zic asa). Unii ajung sa-si rezolve mare parte din dileme si sa gaseasca raspunsuri mai devreme, altii mai tarziu. Nu exista formula magica aici, totul tine de fiecare om in parte.

Chiar si faptul ca incepi sa te intrebi despre "nemurirea sufletului" sau despre "sensul vietii si al mortii" si tot e o chestie pozitiva, un pas inainte.

Ideea in sine e ca fiecare om trebuie sa-si descopere raspunsurile singur (da' nu e singur niciodata - e cu Dumnezeu sau mama natura...ma rog, doar ca nu stie asta ...inca). Ca sa ma exprim mai clar - cu ajutorul intuitiei simti ce trebuie sa faci in viata, faci diferenta intre bine si rau si alegi ceea ce tu consideri ca e bine pentru tine. Se poate ca alegerea sa nu fie cea ideala, da - se poate, insa daca intuitia iti face feste (se mai intampla uneori) - te prinzi in ultima instanta si repari greseala facuta.

Pe de alta parte, si greselile isi au rostul lor, fara ele...cum am putea sa avansam? Din greseli invatam, nu? Eu personal zic ca nimic nu e intamplator (in viata) si ca fiecare greseala facuta e un test pe care daca-l treci cu bine (adica inveti din ea ceva si te luminezi pe mai departe) nu poate decat sa te ajute in evolutia personala (spirituala in ultima instanta).

Fa in felul urmator: incearca sa te gandesti mereu ca absolut orice gand care iti vine in minte/fapta pe care o faci - transmite niste unde energetice (pozitive/bune sau negative/rele) care mai devreme sau mai tarziu intra in contact cu alte unde energetice si din interactiune se reintorc spre tine (fa o incercare!)...E putin ca abstracta ideea, trebuie sa recunosc insa daca tu transmiti unde negative - primesti unde negative (perpetuum mobile)...ca le primesti acum sau mai tarziu (cand nici nu te astepti) nu are importanta. Da' le primesti candva. Fiecare actiune isi are reactiunea ei - asta e legea fizicii si se aplica fara dubii mereu.

Sa zicem ca simti ca te dezamageste societatea, nu-ti place ce vezi in jur, ti-e lehamite de una sau de alta. Ce te opreste sa fii fericit/ implinit urmandu-ti pornirea din suflet (sa zicem...) incercand sa iti cauti fericirea in tine, sa fii tu un exemplu viu pentru cei din jur, sa te pui in slujba binelui (sa lucrezi sa zicem la un camin de batrani, din vocatie - sau sa te faci sora medicala - din vocatie sau sa ajuti benevol dupa orele de munca la un orfelinat tot din vocatie)?

Din cele ce-am "prins" citind mesajul tau...spre asta m-as uita...sa fiu in locul tau. Banii si satisfactiile materiale sunt nesemnificative in ultima instanta, in fond tot atata mananci, tot cu o haina te imbraci (nu porti mai multe in acelasi timp), tot in groapa ajungi la final (fara nimic) ... Omenia din om si faptele bune se intorc intotdeauna asupra oamenilor, o sa vezi ca Dumnezeu/ mama natura/ iti umple golurile (stomacului, buzunarului si sufletului) pana la urma.

Ce zici, te-ai mai inviorat un pic? ;-)

Precizari - de AlexM la: 26/08/2004 00:04:08
(la: Cum gandim?)
Este putin dificil de a da precizari cand un clisheu se formeaza. Sincer vorbind, am citit multe dintre mesajele tale pe acest sit, printre ele mesaje in care iti manifestezi opinia vis a vis de credinta. Deoarece omul trebuie sa fie unul si acelasi , atunci trebuie sa existe si o continuitate in modul sau de a gandi si de a vedea lucrurile. Prin prisma a ceea ce ai scris despre credinta/religie/Dumnezeu trebuie ca tu vezi anumite lucruri legate de ea, de credinta( nici nu ma leg de anumite concepte creshtine care sint prezentate frumos impodobite chit ca ele au fost prezente si in alte religii si sint prezente si in alte religii, departe de mine ideea de a intra in discutii inter-religii). Ca atare este de inteles din punctul meu de vedere care este cauza a unei oarece obtuzitati aici. Cerand precizari ma faci aici sa-ti pun o intrebare la care poti raspunde cum vrei dar la care mi-ah dori sa-ti raspunzi in primul rand tie.

Ca fiinta rationala: care e ratiunea noastra de a fi pe fatsa pamantului?
Ca fiinta "credincioasa": care este ratiunea noastra de a fi pe fatsa pamantului?
Ca om care gandeste logic ar trebui sa te intrebi de ce D-zeu a creat pe om. In Biblie nu ne spune asta, ne spune numai ca a fost facut "dupa chipul si asemanarea sa" dar nu care au fost motivele pentru care D-teu a creat omul. A fost facut si pentru ca chipurile nu s-a tinut de porunca Domnului a fost azvarlit afara din paradis pe pamant ca sa-si ispaseasca acolo pacatele. Pana cand? Nu spune nimeni nici in biblie. Pe de alta parte, ni se spune in Biblie despre mitul "reinvierii" ca si cum toti cei care au murit se vor revigora biologic si din pamantul care au devenit se vor reface iar. Asta spune Biblia si cu asta se deosebeste de religiile mai vechi care shi ele credeau in nemurire dar de la care nu ne-au lasat amanunte asa de luxurioase sa stim daca ei gandeau in acele religii despre o renastere numai spirituala sau tot ca si Biblia, despre una absolut biologica. Am facut aceasta mica divagare pentru a ajunge tot la "banning" la alungarea in sine si la modul de recastigare al paradisului ( ca de fapt de acolo pornisem initial). Dupa Biblie, trebe sa avem un trai exemplar pentru ca atunci cand murim sa ajungem in rai. Nu sub forma pe care o avem azi, nu cu acest corp biologic. Nu stim cum si in ce mod, dar daca indeplinim ce scrie la carte ajungem in rai. Asa se zice. Deci, ce avem de fapt?
-necunoasterea cauzei aparitiei omului
-motivul neascultarii si a pierderii locului de viata ideal
-ispasirea unei perioade de pedeapasa ca specie pe acest pamant
-necunoasterea a cat de lunga este perioada de alungare
-obligatia de a folosi NUMAI calea aratata de Biblie pentru a ajunge de unde am fost izgoniti ca specie. Prin calea aratata de biblie, sinuciderea este interzisa, deci nu avem voie sa o comitem ca sa nu ajungem noi mai repede la telul presupus. Nici nu avem voie sa omoram pentru a nu trimite pe altul mai repede acolo.

De fapt aici e o mare brambureala in opinia mea. Undeva, un cuplu initial, primordial a facut o greseala, si a fost izgnoit. Toata specia care se va naste din acest cuplu trebuie sa plateasca o perioada nestiuta de timp pentru acea greseala care in fond a fost aparent nu chiar foarte grozava ci numai un semn de nesupunere sau poate simpla idiotenie. Pedeapsa data apare insa foarte grava dupa criteriile omenesti. Ca sa nu fie indestul, Dumnezeu trimete pe fiul sau pe pamant pentru ca acesta sa fie omorat. Scenariul facut si peceteluit deja. Pentru ca, intrebat fiind de apostoli de ce nu evita toata chestia cu omoratul, Isus le-a spus ca asa trebuie sa se intample ca sa se indeplineasca sfintele scripturi. Spus clar, daca scenariul e asa, asa trebuie jucat (1).
In afara de asta, Lucifer, era facut din lumina, era ingerul luminii pana cand si el a cazut in ispita si a luat un bobarnac in spate . El, el nu s-a nascut singur ci a fost facut de D-zeu. Asa se zice. Deci era creatia lui, fiul lui, cum si Isus era creatia lui fiul lui cum si Adam si Eva era creatia lui, fiul si fata lui. Interesant cam ce se intampla cu acesti copii de fapt. Sint facuti ca sa fie pedepsiti, fiecare in anume fel. Asta aminteste de vechile mituri semito-ebraice cu zeul Baal la fel cum ceea ce spuse Isus cu sfintele scripturi care trebuiesc indeplinite, aduce enorm de mult cu ceea ce spunea Zeus despre Moira ( daca nu cunosti pasajul, nu-ti fie jena, intreaba ca si eu intreb cinstit cand nu stiu un lucru, vazui doara).
Una peste alta, Isus mai afirma ca el ar fi "lumina". Dar lumina era deja de fapt luata ca "institutie" pentru ca lumina era de fapt Lucifer, ingerul facut din lumina.
Dom'le , e un balamuc intreg pe care un crestin cu mintea la cap evita sa-l priveasca in fata si mai bine prefera sa spuna "blasfemie" decat sa se apuce la dezghiocat subiectul.

Cereai precizari si eu ma intreb ce precizari sa-ti dau de fapt? Vedem lumea fiecare prin prisma noastra ori aici sint enorm de mari diferente probabil de aceea , crezand eu ca miros aceste diferente am spus sa nu mai batem apa in piua si sa discutam pe un alt subiect pentru ca acesta aici nu ar fi altceva decat o linie moarta de manevra a unui tren la care nici o locomotiva nu mai e cuplata...

Nu stiu daca intelegi de fapt ce am vrut sa spun, recunosc, este destul de confuz ceea ce am scris, foarte probabil pentru ca nu am lasat ideile sa se crisatlizeze in mine pentru a le putea da un luciu si o forma bune de privit.

Cu stima,

AlexM
#20363 (raspuns la: #20297) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
AlexM - de carapiscum la: 08/09/2004 04:49:38
(la: Preoti homosexuali?)
S-au spus si se mai spun multe pe tema asta, s-au adus argumente si contra-argumente care ar putea face pe cineva sa-si schimbe ideile intr-un fel sau altul. Eu mi-am exprimat punctul de vedere personal si n-am intentionat sa schimb ideile nimanui, chiar daca uneori asa pare. Scrisul nu e totuna cu vorbitul "fata catre fata".

"Think about it" este "indemnul" legat de fraza dinainte, nu de cea pe care ai postat-o tu in mesajul tau. "Pacatul homosexualismului este unul de moarte"- asta e o completare la afirmatiile anterioare. (Trebuia sa specific aceste lucruri ca sa se interpreteze corect ce am spus).

Dar cred ca mai intai trebuie lamurit ce este pacatul. Asadar "pacatul este calcarea cu deplina stiinta si cu voie libera, prin gand, cuvant sau fapta, a voii lui Dumnezeu." Asta este definitia data de biserica ortodoxa- si cred ca nu difera de cea catolica.

Semnele dupa care se cunoaste pacatul sunt acestea: 1. Intrebuintarea deplina a mintii- unde nu exista judecata deplina a mintii, nu exista nici pacat (faptele nebunilor, ale copiilor mici si a tuturor celor lipsiti de logica/judecata pot fi impotriva legilor, dar nu sunt socotite pacate); 2. Libertatea voii- faptele rezultate de la om impotriva voii sale pot fi, deasemeni, impotriva legii, dar nu sunt socotite pacate; 3. Cunoasterea legii- adica trebuie sa se stie dinainte impotriva carei legi este indreptata fapta, sau cel putin sa fi fost posibila cunoasterea legii.

Cum se naste pacatul? Sf. Ap. Iacov spune: "Nimeni sa nu zica atunci cand este ispitit: De la Dumnezeu sunt ispitit... Ci fiecare este ispitit cand este tras si amagit de insasi pofta sa. Apoi pofta, zamislind, naste pacat, iar pacatul, odata savarsit, aduce moarte." (Iacov 1, 13, 15). Prin urmare radacina pacatului se afla in pofta.

Ispitele vin pe doua cai: dinauntru si din afara. Cea dinauntru este prilejuita de pofta trupului (mancare, bautura, desfranare), pofta ochilor (bogatie) si pofta inimii (trufia vietii, mandrie)- pt. ultima a se citi de la 1 Ioan 2, 16. Cea din afara vine de la lume si de la diavol. Nu mai intru aici in detalii. Un amanunt extrem de important este acela ca ispita nu este pacat in sine. De aceea crestinul nu trebuie sa biruiasca pacatul, ci ispita care indeamna la pacat. A se citi despre aceasta la Iacov 1, 12.

Mijloacele prin care se pot birui ispitele sunt 3: 1. Rugaciunea (Luca 22, 40); 2. Lupta cu curaj (Iacov 4, 7); 3. Privegherea asupra poftelor (1 Petru 5, 8).

Exista insa si ocazia la pacat. Prin aceasta intelegem imprejurarile din afara care pot favoriza prilejul pacaturii, chiar fara ispita.

Mai exista viciul si obiceiul pacatos, ambele incadrate cam la acelasi capitol si anume obisnuinta de a pacatui. "Ceea ce este virtutea pt. faptele bune, este viciul pt. faptele rele".

Ce nu se intelege f. bine (si se repeta aceasta greseala in mod constant) este faptul ca nu persoana purtatoare a pacatului este judecata, ci pacatul pe care il poarta in suflet. Fiindca si Hristos n-a condamnat pe pacatosi, ci pacatele savarsite de ei.

Acuma si pacatele se impart in doua: stramosesc (al protoparintilor Adam si Eva) si personal (adica savarsit de fiecare in parte). La capitolul pacate personale trebuie spus clar ca nu toate sunt deopotriva de grele (Ioan 19, 11 si 1 Ioan 5, 16). Dar, dar..."pacatul cel mai greu este cel care ne stapaneste", spun unii parinti.

Care sunt pacatele grele (numite si pacate de moarte)? 1. Pacatele capitale: mandria, iubirea de argint, desfranarea, pizma/invidia, lacomia, mania si lenea. 2. Pacatele impotriva Duhului Sfant (despre care Hristos zice ca nu vor fi iertate nici in veacul de acum, nici in cel ce va sa fie) sunt indreptate impotriva celor trei virtuti cardinale, credinta, nadejdea si dragostea, care sunt si atributele celei de a treia persoane divine. 3. Pacatele strigatoare la cer.

Pacatele impotriva credintei sunt: impotrivirea fata de adevarul dovedit al credintei crestine, lepadarea de credinta si/sau prigonirea ei. Cele impotriva nadejdii sunt: nesocotirea bunatatii lui Dumnezeu (adica pacatuirea fara incetare cu gandul ca oricum va fi iertat, sau increderea oarba in credinta lipsita de fapte bune) si deznadajduirea (care duce adesea la suicid). Iar pacatele impotriva dragostei sunt: pizmuirea aproapelui pt. harul ce i s-a impartasit sau pt. sporul lui la fapte bune, neindrumarea celor rataciti pe calea cea buna, nepocainta pana la moarte (care nu regreta nimic din ce a facut in timpul vietii) si nesocotirea darurilor lui Dumnezeu.

Despre pacatele impotriva Duhului Sfant citim la Matei 12, 32. Acestea sunt intr-un anume fel o inclinare spre apostazie (privita ca o rupere a legaturii cu Dumnezeu) pricinuita de indaratnicia omului de a nu face penitenta si prilejuita de impietrirea inimii lui. Totusi, chiar si cu acest pacat exista sanse de mantuire daca cineva se intoarce pe calea cea dreapta.

Pacatele strigatoare la cer sunt, asa cum le zice si denumirea, atat de grele incat isi cer adesea rasplatire inca din viata aceasta. De ce sunt asa de grele? Fiindca ele nu izvorasc la fel ca celelalate dintr-o slabiciune, ci din vadita rautate a voii (asadar savarsite cu precugetare). Acestea sunt: 1. uciderea cu voie (adica nu doar varsarea de sange, dar si rapirea libertatii prin robie, razboiul de pustiire si lovirea in cinstea aproapelui- uciderea lui morala); 2. Sodomia, adica desfraul impotriva firii, precum si impiedicarea cu buna stiinta a zamislirii pruncilor si lepadarea lor. Denumirea de sodomie s-a dat acestui pacat tocmai de la numele cetatii pierdute cu foc si pucioasa, Sodoma. Ap. Pavel zice ca astfel de fapte sunt atat de rusinoase incat nu trebuie nici macar amintite printre crestini (Efeseni 5, 3); 3. Asuprirea vaduvelor, saracilor si orfanilor; 4. Oprirea platii lucratorilor (specula facuta cu bratele muncitorilor, oprirea unei parti din plata pt. diferite pricini, scumpirea traiului, falsificarea/contrafacerea alimentelor); 5. Lipsa de cinste si multumire fata de parinti.

Inca ceva ce poate fi important: ne putem face partasi si de pacatele altora? Cu siguranta DA. Si iata cum: cand poruncim altora sa pacatuiasca; cand sfatuim pe altii la pacat; cand indemnam la pacat; cand ne invoim la pacatul altuia; cand tacem (aprobam tacit) si nu infruntam pe cel ce pacatuieste (!!!-aviz unora de pe aici); cand trecem cu vederea si nu pedepsim pe pacatosi; cand ascundem si aparam pe pacatosi; cand incuviintam pacatele altora; cand dam prilej de pacat sau sminteala.

Toate acestea fiind zise cred ca eu nu mai pot adauga nimic. Sa vedem intai la cate capitole se incadreaza sodomia si mai putem vorbi dupa aceea, daca vrei. Precizez ca cele scrise mai sus vin din invatatura de credinta crestin-ortodoxa.

NB Mai presus de ferirea de pacat, datoria crestinului este sa duca o viata morala!

-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#21308 (raspuns la: #21257) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ISTORIE RECAPATATA(continuare VI) - de DESTIN la: 17/09/2004 03:17:00
(la: Cum gandim?)
Au fost si boieri ,au fost si conducatori ,au fost si romani...

Ramura Pătrăşcan îi are ca reprezentanţi pe :

-Matei Kostaki, zis “Petraşcanu”, nepotul lui Lupu Costache. Postelnic, căsătorit cu Ruxandra, născută Miclescu.

-Iorgu, fiul lui Matei Kostaki. Zis “Stoeşescu”, a fost căsătorit cu Catinca, născută Sturdza.

Ramura Talpan:

-Constantin, zis “Talpan”. Mare-vornic, căsătorit cu o Rosetti.

Din linia Negel se disting:

-Constantin Costache, fiul lui Vasile Costache. Căsătorit cu Catrina, fiica vornicului Iordache Roset. Poreclit “Negel”, din cauza unui neg pe care îl avea pe nas.

La 1707, în timpul celei de-a doua domnii a lui Mihai-vodă Racoviţă este vel-comis şi domnitorul îl trimite, ca sol al său, în Muntenia, la nunta unuia dintre băieţii lui Constantin-vodă Brâncoveanu, cu fiica unui boier moldovean, Ilie Cantacuzino.

Constantin Costache ocupă aceeaşi dregătorie de mare-comis şi în timpul domniei lui Dimitrie Cantemir.

În 1712, în timpul celei de-a doua domnii a lui Nicolae-vodă Mavrocordat, este stolnic mare; domnul îl însărcinează cu îndeplinirea poruncii venite de la Poartă, de a curăţa Prutul de copaci şi crengi.

În 1716, vine pentru a treia oară la domnie, Mihai Racoviţă, iar Constantin Costache este vel-vistiernic şi domnul îl trimite, împreună cu vel-banul Macriiu, să adune două-trei mii de tătari, pentru a-i folosi împotriva austriecilor din Cetatea Neamţului.

Vistiernicul nu apucă să-i mai spună lui Racoviţă de venirea tătarilor, fiindcă austriecii ajunseseră deja la Iaşi.

Costache se ascunde în stuh.

După victoria turcilor şi izgonirea austriecilor, domnul îi trimite pe Constantin Costache vistiernicul şi pe Luca biv-vistiernicul în Bugeac, pentru a-i elibera pe robii luaţi de tătari din Moldova.

Casele domneşti arzând, Mihai-vodă Racoviţă se mută în două case alăturate, cele ale biv-spătarului Ioan Păladi şi cele ale lui Constantin Costache, acum vel-spătar.

După mazilirea lui Racoviţă, C. Costache este pus, la 26 septembrie 1726, caimacam, împreună cu vel-banul Sandu Sturdza şi amândoi îl vor întâmpina pe noul domn, Grigore-vodă Ghika.

La acest domn, Constantin Costache este hatman; plănuieşte, împreună cu neamurile sale (stolnicul Iordache Costache, fiul lui Lupu; paharnicul Gavril Costache; stolnicul Toader Costache), cu vel-vornicul Ioan Păladi şi fiul acestuia, vel-banul Toader şi cu spătarul Iordache Cantacuzino să fugă în Bugeac şi să-şi aleagă domn dintre ei.

Sunt însă arestaţi cu toţii; Iordache Costache este decapitat, ceilalţi sunt închişi o vreme, apoi eliberaţi.

La mazilirea lui Grigore Ghica, în 1733, C. Costache, acum vel-logofăt, este din nou caimacam, împreună cu Constantin Ruset, vel-vornic.

În acelaşi an, începe domnia lui Constantin-vodă Mavrocordat, la care Constantin Costache continuă să fie vel-logofăt. Aceeaşi dregătorie o va ocupa şi în timpul celei de-a doua domnii a lui Grigore Ghica, până când, la 29 februarie 1737, moare în urma unui atac de apoplexie (anterior ceruse, din pocăinţă, să nu fie îngropat în biserica Mitropoliei, ci afară, lângă uşă).

Iscusit şi influent, indispensabil aproape tuturor domnitorilor contemporani cu el, Constantin Costache este emblematic pentru acea boierime română care a fost, aşa cum frumos scria Ştefan D. Grecianu:

“braţul şi sufletul ţărei nóstre”.

De aceea, voi oferi, în continuare, un citat ceva mai amplu din acelaşi Ion Neculce care, cu toată aversiunea faţă de Costăcheşti, pe care nu şi-o ascunde pe toată întinderea cronicii sale, nu poate ca, la moartea lui Constantin Costache, să nu îi recunoască acestuia şi calităţile:

“Atunce să tâmplasă Costantin Costachie Gavriliţi, ce să poriclé Negel, c-avè un negel în nasu din naştire, cari era logofătu mare şi era cu zlotăria la Suceavă. Şi mergând la mănăstire la Suceviţi, sosind într-o simbătă sara la mănăstire, în 28 di dzâli a lui feurar, au şădzut cu igumănul şi cu alţi mazâli la masă, de-au mâncat bini sara, iar când au fost dispre dzuă, s-au sculat să margă la biserică duminică dimineaţa. Şi n-au apucat să agiungă în biserică, şi l-au şi lovit o ameţală, de-au cădzut gios în mijlocul mănăstirii. Şi luându-l ficiorii în braţă, de-bè l-au dus pãn’ la chilie, şi peste un ceas au şi murit.
Apoi l-au adus slugile la Ieş, şi i-au ieşi tu vodă înainte şi cu toată boierimea, şi l-au îngropat la mitropolii, afară lângă uşa bisericii, c-aşé au poftit el, să nu-l îngroape în biserică. Şi mari cinste i-au făcut la îngropare, şi mai mulţi oameni strâga "Dumnedzău să-l ierte"dicât "să nu-l ierte". Că măcaru că era om mânios şi zavisnic asupra unora, după cum îs pizmătari neamul Gavriliţăştilor, dar avé şi unili lucruri bune. Că era om şi harnicu, nici mitarnic sau lacom, şi era şi om libovnicu, ospătători. Dragă-i era cinstea şi mai aleasă decât toati era cè mai bună, că să pune tari în prici cu domnii şi cu alţii pentru ţară. Sta di să pricé, ca să nu o jăcuiască. Pentru acee nărodul mai mult strâga "Dumnedzău să-l ierte". Şi noă încă ni să cade, celor ce om citi, di vremi că sta pentru ţară cu bini, să dzâcim "Dumnedzău să-l ierte". Că boieriul cari stă cu bine pentru ţară di spuni, macar de-ar vini şi la primejdia vieţii, i să cade de la ace ţară şi di la peminteni a-i da mai multă cinste di laudă decât de hulă. Făcutu-i-au şi giupâneasa lui, unde l-au îngropat, mormânt di piatră frumos, ca să rămâie di pomeniri.”

Trebuie să fi fost un personaj cu totul excepţional acest Constantin Costache, dacă un mare adversar al familiei sale îi scrie un necrolog atât de emoţionant !

(va urma)

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#22589 (raspuns la: #22442) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Avem nevoie de ratare - de axl_stf la: 30/09/2004 22:44:59
(la: Cat de taios e sentimentul ratarii!?)
Cred in natura vindecatoare a sentimentului de ratare. Sunt convins ca asa cum paginile de internet necesita uneori cate un refresh, la fel si noi oamenii ar trebui sa stam la un moment dat, sa ne oprim, chiar gafaind, si sa tragem concluzii moralizatoare. De fapt bunul simt cere oarecum tributul de a analiza individul din perspectiva pesimista. Si atunci realizam ca sunt momente de confuzie care ne usureaza cautarea. Ratarea e relativa si atunci nu trebuie cautata o introspectie in cauza ci mai curand in efect. E vorba de a constientiza anumite realitati, care desi palpabile, uneori ne macina prin latura abstracta. Sentimentul de ratare l-am cunoscut cand vedeam ca paraseam domenii ce pana atunci pareau pasiuni. Explicatia era simpla si cred ca-si gaseste raspunsul intr-un sentiment liber cum e iubirea. Am stat adesea si m-am gandit ca multe cupluri care par ca traiesc cea mai frumoasa poveste de iubire sfarsesc rau. Nu spun o noutate, gasesc doar ca ratarea vine atunci cand e totul ok. Ne saturam de prea mult bine si prin natura noastra balcanica incepem sa dramatizam. Fara a fi cinic, spun ca avem nevoie de astfel de momente de ratare, ele ne mobilizeaza si ne aduc un pic cu picioarele pe pamant. Ratarea inseamna plictis. Te saturi atat de mult de tine incat nu te mai vezi. E o iluzie. Daca te-ai gandi macar cat esti de complex ca unitate functionala n-ai putea crede in ratare. Deci pentru mine ratarea inseamna un moment de repaos, o iluzie, un motiv de a ma asculta. Cu bine unul care se vede pe sine, nu un ratat.
Pentru cel cu trasu-n teapa - de Hypatia la: 06/10/2004 15:59:40
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Mai omule, ca pe nume nu-mi vine a-ti spune,

Citesc de mult ce se scrie pe aici si recunosc ca tonul unora e cam taios.
Dar ma alatur lui Carapiscum si mai ales Paianjenului si te intreb:
Tu, de fapt, ce voiesti?
Fiecare om este liber sa-si spuna parerea lui. Pe Paianjen il cunosc si pot spune despre el ca este un om la locul lui. carapiscum este un om mai dur, dar care spune in FELUL SAU, adevarului pe nume. Nu-ti place? Si ce-i cu asta? Ultimul tau argument este jignirea si apostrofarea?
Cin' se supara sa-i cada nasul! Dar vezi ca prea te impresioneaza o buna parte din pseudonimul pe care ti l-ai luat!
Ia mai fa-ti o sfanta cruce si stai in banca ta daca n-ai ceva serios de spus. O fi asta o Cafenea, dar e pe internet, si netul, ca si hartia, nu suporta orice. Si nici noi, cititorii, nu suntem datori sa-ti suportam elucubratiile tale de smecher!
In conferinta asta se discuta un lucru important, asa ca te rog sa te manifesti pe masura subiectului. nu poti, lasa pe altii!
Hypatia deosebit de indignata
#24328 (raspuns la: #24007) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Poftim! - de nasi la: 10/10/2004 08:05:48
(la: Roman, erou la Verona)
Poftim! exista o veste despre un roman care a facut asa o fapta buna si impresionanta! chiar un adevarat act de curaj! o fi fost si putina nebunie, dar esenta ramine ca acest om, acest roman, si-a riscat propria viata pt a o salva pe a altor fiinte umane.
si chiar asa, oameni buni, nu observa nimeni acest lucru, s-a deschis aici la cafenea o conferinta pe tema asta; si nimeni n-are nimic de spus???? nici macar un simplu "felicitari" sau "bravo". chiar asa de inraiti am ajuns, chiar atit de orbiti de resentimentele fata de cei care prin faptele lor ne fac de rusine, incit nu mai reactionam decit la ei? reactionam numai la lucruri negative? si cind auzim de exact opusul trecem cu vederea, ignoram?
nu este pacat, este REVOLTATOR!!!! rusine sa ne fie! RUSINE! de 23 de milioane de ori RUSINE! si aici sunt corecta si imi asum raspunderea, pt ca ma includ si pe mine personal. am vazut aceasta conferinta si nu m-am "obosit" sa spun imediat acel "bravo!" o fac abia acum, chiar daca eroul acestei intimplari, nu imi va auzi probabil niciodata mesajul.

Bravo, Daniel Bitiusca, felicitari din toata inima pt caracterul de care ai dat dovada, pt respectul enorm pe care ai dovedit ca il ai fata de viata umana, pt faptul ca in aceasta lume ai ramas totusi imun la indiferenta.

pt initiatorul acestei conferinte: iti multumesc pt ca ne-ai facut tuturor cinste, deschizind aceasta conferinta.


disociere maybe? - de airymary la: 14/10/2004 21:39:39
(la: Exista sfintenie fara Dumnezeu?)
Doctorului Rieux ii venea greu sa creada daca nu chiar imposibil - si pusa asa intrebarea, pare fara de raspuns.
Dar - si asta nu e neaparat raspunsul - trebuie sa realizezi ca atunci cind facem bine, ne folosim de ce (instrumental) anume a pus Dumnezeu in noi bine. Cind vrei sa faci bine din dorinta de a face bine ( si aproape nu stii de ce; doar ca vrei sa faci bine) chiar daca nu crezi in Dumnezeu, ii folosesti ca sa spunem asa imputernicirea de a face bine pe care El a dat-o oamenilor - really, it comes naturally. Dr. Rieux in acest caz foloseste darul dat de Dumnezeu (dorinta de a face bine si de a-ti folosi cunostintele in acest scop) fara sa recunoasca de unde vine. Deci el, Rieux, foloseste sapa de imprumut si nu vede Stapinul - asa s-ar parea, la prima vedere. De fapt, el crede intr-un principiul al binelui pentru ca alege sa faca bine.E ca si cum Rieux disociaza ideea de Dumnezeu ca stapin al nostru atotbinevoitor de Dumnezeu cel care ne-a comandat sa facem binele si pus in noi alegerea asta. Rieux deci, amesteca necredinta intr-o entitate superioara cu credinta implicita intr-un principiu de factura platonica oarecum. El actioneaza ca si cum omul ar avea o singura optiune : sa fie bun tot timpul.Omul nu e asa , universul nu e asa , deci Stapinul nostru s-a indatorit, prin fiul Sau, sa rezolve aceasta ne-alegere a unora dintre noi, anume prin jertfa. Eu una zic, ca raspunsul la problema cu copii bolnavi trebuie sa se afle in noi - cine stie citzi din noi nu ne folosim potentialul de a face bine.Poate cineva si-a ratat menirea sincera, una potrivita cu harul dat, care ar fi putut sa rezolve dilema.
In acest sens as "citi" Camus cu al sau Rieux - prin lipsa ; o lipsa chinuitoare. Cit despre sanctitate, cel care face binele foloseste ce a pus Cel-De-Sus in noi.E un fel de a ne apropia de Dumnezeu.Putem face un paralelism intre situatii tragice si faptul de a intelege durerea LUI fata cu cei care nu aleg sa paseasca pe calea dreapta.Desi nu asta e raspunsul.Raspunsul vine intotdeauna cind speri din toata puterea sufletului tau, cind nu te cantonezi in fata a ceea ce raul a expus ca toti sa ne indoim.
Adrian - de carapiscum la: 17/10/2004 10:19:26
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Stii care este diferenta dintre noi doi? In timp ce eu ti-am facut cunoscute margaritarele ortodoxiei si ti-am expus cateva date concrete despre cum vede aceasta anumite stari de lucruri, tu n-ai venit sa-mi arati cat de frumos este ateismul si ce aduce el bun in lume, ci ai inceput sa-mi combati si sa-mi terfelesti credinta crestina facand din asta teza ta anti-teologica. Reciteste-ti mesajele si gaseste-ti singur cate ocari ai aruncat asupra ei si slujitorilor de pretutindeni, ca ai etichetat-o in fel si chip dupa bunul tau plac. Asa ai manjit cu noroi! Eu unul n-am nimic de impartit cu tine si speram sa fie la fel din partea ta, dar tu nu, vrei cu orice pret sa demonstrezi ca esti mai breaz si mai drept decat toti inapoiatii de ortodocsi- asa-i vezi tu. N-ai decat, da-i 'nainte cu tupeu, ca toti tupeistii de ieri si de azi se bat cu pumnul in piept zicand ca din cauza ortodoxiei nu mai pot ei sa-si traiasca viata si sa si-o manance cu placerile.

Da, prin prisma celor gandite si exprimate de tine am convingerea ca daca tu ai ajunge intr-o oarecare functie de decizie, primul lucru pe care l-ai face ar fi sa te legi de Biserica Romana. Dar stii ceva, nu mai e nevoie, deja ti-au luat-o altii inainte. Eventual poti sa-ti oferi sprijinul in aceasta lucrare.

Nu m-am pierdut deloc cu firea si nici n-as fi avut cum, pur si simplu ma asteptam la mai mult de la tine. Se pare insa ca nu trebuie sa te astepti de la oameni la nimic bun, mai bine ramai realist "d'al capo al fine". Fiindca nu lipsa de argumente ma determina sa iau aceasta atitudine, ci intelegerea unui fapt concret si anume ca orice ti-ar spune cineva acuma, tu n-ai sa crezi si n-ai sa accepti in ruptul capului ca fiind o privire realista si lipsita de ipocrizie.

In plus nu pot sa nu observ ca de fiecare data cand se pun in discutie probleme legate de ortodoxie, absolut toata lumea (neortodoxa) isi uneste eforturile pt. a lovi in ea- atei, protestanti, neoprotestanti, musulmani, evrei/mozaici etc. Toti acestia fac front comun impotriva ortodoxiei. Dar cand vine vorba de vreunul dintre ei, atunci automat se apara intre ei si spun ca se inteleg unii cu altii fiindca se afla in "duhul vremurilor", adica la masa ecumenismului. In opinia mea sincretismul religios (vazut ca ecumenism) si ateismul sunt ratacirea cea mai de pe urma a veacurilor.

Iti dau mai jos cateva randuri pe care am sa te rog sa le citesti cu ceva mai multa luare aminte.

Epistola catre Tit, cap. 3:
"3. Căci şi noi eram altădată fără de minte, neascultători, amăgiţi, slujind poftelor şi multor feluri de desfătări, petrecând viaţa în răutate şi pizmuire, urâţi fiind şi urându-ne unul pe altul;
4. Iar când bunătatea şi iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Dumnezeu s-au arătat,
5. El ne-a mântuit, nu din faptele cele întru dreptate, săvârşite de noi, ci după a Lui îndurare, prin baia naşterii celei de a doua şi prin înnoirea Duhului Sfânt,
6. Pe Care L-a vărsat peste noi, din belşug, prin Iisus Hristos, Mântuitorul nostru,
7. Ca îndreptându-ne prin harul Lui, să ne facem, după nădejde, moştenitorii vieţii celei veşnice.
8. Vrednic de crezare este cuvântul, şi voiesc să adevereşti acestea cu tărie, pentru ca acei ce au crezut în Dumnezeu să aibă grijă să fie în frunte la fapte bune. Că acestea sunt cele bune şi de folos oamenilor.
9. Iar de întrebările nebuneşti şi de înşirări de neamuri şi de certuri şi de sfădirile pentru lege, fereşte-te, căci sunt nefolositoare şi deşarte.
10. De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te,
11. Ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit."

Apoi Evangelia lui Luca, cap. 8:
"4. Şi adunându-se mulţime multă şi venind de prin cetăţi la El, a zis în pildă:
5. Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa sa. Şi semănând el, una a căzut lângă drum şi a fost călcată cu picioarele şi păsările cerului au mâncat-o.
6. Şi alta a căzut pe piatră, şi, răsărind, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală.
7. Şi alta a căzut între spini şi spinii, crescând cu ea, au înăbuşit-o.
8. Şi alta a căzut pe pământul cel bun şi, crescând, a făcut rod însutit. Acestea zicând, striga: Cine are urechi de auzit să audă.
9. Şi ucenicii Lui Îl întrebau: Ce înseamnă pilda aceasta?
10. El a zis: Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu, iar celorlalţi în pilde, ca, văzând, să nu vadă şi, auzind, să nu înţeleagă.
11. Iar pilda aceasta înseamnă: Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu.
12. Iar cea de lângă drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască.
13. Iar cea de pe piatră sunt aceia care, auzind cuvântul îl primesc cu bucurie, dar aceştia nu au rădăcină; ei cred până la o vreme, iar la vreme de încercare se leapădă.
14. Cea căzută între spini sunt cei ce aud cuvântul, dar umblând cu grijile şi cu bogăţia şi cu plăcerile vieţii, se înăbuşă şi nu rodesc.
15. Iar cea de pe pământ bun sunt cei ce, cu inimă curată şi bună, aud cuvântul, îl păstrează şi rodesc întru răbdare.
16. Nimeni, aprinzând făclia, n-o ascunde sub un vas, sau n-o pune sub pat, ci o aşează în sfeşnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina.
17. Căci nu este nimic ascuns, care să nu se dea pe faţă şi nimic tainic, care să nu se cunoască şi să nu vină la arătare." Aici insist doar asupra ultimului verset: nimic din ce facem sau spunem nu va ramanea ascuns, tainuit sau nebagat in seama de Dumnezeu. Totul isi va primi rasplata cuvenita mai devreme sau mai tarziu.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#25335 (raspuns la: #25261) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...