|
te provoaca sa gandesti
explicatia proverbului nu canta cocosul meu pe gardul taucul mic imbraca toata casa
m-am lecuit de conferinte. sper sa fie ultima care mi-a trecut prin cap.
foarte rau ca gandesti asa! oricum ar fi aparut o confa pe tema asta (in afara de cea precedenta) e adevarat ca daca ai fi postat in comentarii, poate nu ai fi primit atatea trante...dar canta cocosul tau pe gardul la toti??? ei, dracie! ca simti nevoia sa te justifici pe undeva (tu stii motivele)...sau nu? :)
in general e bine pentru sanatate sa nu lasi sa cante cocosii altora pe gardul tau. bafta si virtute, ynna! Ei, Sarsi, trebuie sa ne bucuram de ce avem, ca altfel ne bate Dumnezeu... Ca sa fie "la casa" asa bine cum spui, ar trebui sa fii undeva la tara, cu o curte darnica in jur, ca sa nu iti latre cainii si sa-ti cante cocosii noaptea. Cainii latra cand au chef, cocosii au orele lor (coincid de regula cu perioadele cand dormi mai bine). Priveste partea buna a lucrurilor, ai macar pereti care te feresc de vecini. La casa, gardul devine uneori proprietatea vecinului, daca nu cumva chiar este, mirosurile, muzica, te impresoara duminica si in sarbatorile mai mult sau mai putin legale. Daca nu investesti regulat in curte, gardurile se prabusesc, asijderea si casa. Peretele tau e si peretele vecinului, de bine de rau sunteti doi care il sprijiniti din ambele parti... ca sa continui in spiritul textelor tale! ;)
Craciunul la poalele Carpatil
- de
SB_one
la: 24/12/2003 02:59:18
(la: Sunt crestine obiceiurile de Craciun?) Craciunul la poalele Carpatilor
Partea de vest Ucraina, Slovacia, Ungaria si România sunt tarile care se afla la poalele Carpatilor.. Aici traiesc mai multe natiuni (ucraineni, rusi, maghiari, romani, slovaci, sasi) si religii (reformata, catolica, ortodoxa, baptista, evanghelica, greco-catolica) laolalta. Obiceiurile reformate sunt si cele practicate pe teritoriul Ungariei. La fel de bogate sunt si cele greco-catolice. Multe traditii se leaga de fertilitatea pamantului. De Craciun pe podea si sub fata de masa se aseaza seminte de grau, iar de ziua lui Luca semnite de porumb. Un obicei greco-catolic interesant este si umblatul cu steaua: in Ungaria in multe locuri copii umbla cu steaua de Boboteaza, la ortodocsi insa se umbla de Craciun. Trei copii mai mici umbla din casa in casa imbracati ca cei trei crai de la rasarit cu o stea si duc in casa oamenilor mesajul ingerilor. Sarbatoarea oficiala este în data de 25 si 26 decembrie, însa fiecare isi sarbatoreste Craciunul dupa propria religie, dar respecta si Craciunul celorlalte religii. La tara este un obicei strabun faptul ca nu se lucreaza de sarbatoarea fiecarei religii. Bucataresele invata una de la cealalta retetele mancarurilor fiecarei natiuni si religii. Craciunul in Statele Unite ale Americii In America pregatirile de Craciun incep foarte devreme. Prima zi importanta este penultima zi de joi a lunii noiembrie, Thanksgiving Day, Ziua Recunostintei. De la sfarsitul lunii noiembrie deja se simte spiritul festiv de Craciun. In binecunoscutul Rockefeller Center, langa patinoar se impodobesc deja brazi de zeci de metrii înaltime. In centrele comerciale apar zilnic ornamentele de sarbatori, alaturi de Mos Craciun pe sania sa cu reni si de ingerasii antici. De peste tot se simte mirosul de brad, si se aude "Santa Claus is coming to town..." Un magazin apartinand lantului Hallmark pe durata intregului an vinde ornamente de Craciun. Inainte de Craciun copii il asteapta pe Sfantul Nicolae, pe Santa Claus, la fel ca si in tarile europene. Fiecare membru al familiei primeste cate un bat din zahar, insa datoria mosului nu se termina aici. Tot el raspunde si de cadourile de Craciun. Nasterea lui Iisus, Craciunul (25 decembrie) este cea mai mare sarbatoare a crestinilor. Dupa afirmatiile papei Iuliu I. Craciunul s-a sarbatorit pentru prima data in Roma in jurul anului 337, si de aici s-a raspandit obiceiul in Siria, la Costantinopol si in doar cateva zeci de ani s-a extins asupra intregii lumi crestinesti. In ajunul Craciunului, crestinii respectau cateva traditii. In aceasta zi era interzisa munca in paduri, pe pasuni, se lucra doar in jurul casei. Era interzis cererea sau darea de imprumuturi. Nu era bine nici ca femeile sa coase, sa tese sau sa spele vase, pentru ca astfel le pastea nenorocirea. In ajunul Craciunului rufle spalate si puse la uscat aduceau boala asupra familiei. Daca animalele se culcau pe partea stanga, insemna ca iarna va fi lunga si geroasa. Fetele tinere la baterea clopotelor seara se uitau in fantana pentru a-si vedea viitorul sot. Tinerii nu aveau voie sa manance mancaruri unsuroase, pentru ca nu cumva sotiile sa le fie urate. Daca de post cocosul canta in amiaza mare se spunea ca cineva va muri din casa. Daca murea de Craciun, era consierat norocos, pentru ca i se iertau pacatele. Masa festiva de Craciun era completa doar daca continea traditionala carne de porc prajita, curcanul copt la cuptor, maiosul si cozonacul cu nuci. Pomul de Craciun era impodobit cu fructe, prajituri, dulciuri si luminari. Cadourile erau aduse de Iisus, si de atunci aceste obiceiuri reprezinta caldura si dragostea din sufletul oamenilor. Craciun fericit pe mapamond: Africana - "Een Plesierige Kerfees" Arabica - "I'd Miilad Said Oua Sana Saida" Argentina - "Felices Pasquas Y felices ano Nuevo" Armeniana - "Shenoraavor Nor Dari yev Pari Gaghand" Braziliana - "Boas Festas e Feliz Ano Novo" Bulgara - "Tchestita Koleda; Tchestito Rojdestvo Hristovo" Chineza - [Mandarina] - "Kung His Hsin Nien bing Chu Shen Tan" Chineza - [Catoneza] - "Saint Dan Fai Lok" Croata - "Sretan Bozic i Nova Godina" Ceha - "Prejeme Vam Vesele Vanoce a stastny Novy Rok" Daneza - "Glædelig Jul" Olandeza - "Vrolijk Kerstfeest en een Gelukkig Nieuwjaar" Engleza - "Merry Christmas" Finlandeza - "Hyvaa joulua" Franceza - "Joyeux Noel" Germana - "Froehliche Weihnachten" Greaca - "Kala Christouyenna" Maghiara - "Kellemes Karacsonyi unnepeket" Indoneza - "Selamat Hari Natal" Irlandeza - "Nollaig Shona Dhuit" Italiana - "Buone Feste Natalizie" Japoneza - "Shinnen omedeto. Kurisumasu Omedeto" Coreana - "Sung Tan Chuk Ha" Lituaniana - "Linksmu Kaledu" Norvegiana - "God Jul" Poloneza - "Wesolych Swiat Bozego Narodzenia" Portugheza - "Boas Festas" Rusa - "Pozdrevlyayu s prazdnikom Rozhdestva is Novim Godom" Sarba - "Hristos se rodi" Slovaca - "Sretan Bozic or Vesele vianoce" Galeza - "Nollaig chridheil huibh" Sarbo-Croata - "Sretam Bozic. Vesela Nova Godina" Slovaca - "Vesele Vianoce. A stastlivy Novy Rok" Slovena - "Vesele Bozicne. Screcno Novo Leto" Spaniola - "Feliz Navidad" Suedeza - "God Jul and (Och) Ett Gott Nytt År" Turca - "Noeliniz Ve Yeni Yiliniz Kutlu Olsun" Ukrainiana - "Srozhdestvom Kristovym" Vietnameza - "Chung Mung Giang Sinh" Iugoslava - "Cestitamo Bozic" http://www.moscraciun.ro/totul_despre_MC/moscraciun.html Moto: Crede in cel ce cauta Adevarul, Fereste-te de cel ce l-a gasit. (A.Gide)
bati cimpii
- de
eusivoi
la: 05/08/2004 21:29:30
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete) see subj - am un material tocmai bun si potrivit pt. tine si cei ca tine.
Bârfa şi calomnia ca arme ale laşităţii - de la cel birfit si calomniat de tine, pt. toti ca tine: Deoarece în ultima vreme bârfa şi calomnia au luat o amploare fără precedent, considerăm că este necesar să vă prezentăm, în cadrul acestei conferinţe, unele aspecte pe care trebuie să le cunoaşteţi cu privire la bârfă şi calomnie. De bună seamă că unora li se va părea ciudat să vorbim despre „arme” când ne ocupăm de laşitate; laşitatea fiind o stare de pasivitate, am putea spune voită, laşul fiind omul unei neîncetate şi, deseori, josnice cedări. S-ar putea obiecta că el nu este în stare să se folosească de arme, căci de aşa ceva, mulţi îşi imaginează, că se slujesc numai cei care sunt gata de luptă. Este adevărat că laşul, ori nu se supără deloc, ori face aceasta numai şi numai atunci când el este pe deplin încredinţat că se află cu totul la adăpost de orice neplăcere. Însă, oricum ar fi cazul, caracteristica principală a laşităţii este şi rămâne tot o neruşinată şi umilitoare stare de cedare. În ceea ce priveşte atacul el este în aşa fel realizat încât denotă, şi mai mult, laşitatea individului în cauză; este hoţesc, este cel mai adesea realizat pe furiş. Armele obişnuite ale laşului sunt bârfa, aluziile răutăcioase şi anonimatul. Între calomnie şi bârfă există deosebiri, căci deşi amândouă au cam acelaşi fond sufletesc care este comun – minciuna – felul lor de propagare este diferit. Calomnia se practică cel mai adesea pe faţă, pe când bârfa se realizează cel mai adesea pe ascuns. Uneori sunt unii oameni amorali şi mari neruşinaţi care le întrebuinţează pe amândouă, potrivit cu împrejurările. Este uşor de înţeles de ce laşul se slujeşte de bârfă. Lipsindu-i îndrăzneala care este necesitată de practica calomniei, el nu poate face decât să bârfească, adică să-şi strecoare hoţeşte minciunile infame privitoare la o anumită persoană. Prin aceasta el îşi satisface invidia care îi roade cel mai adesea sufletul iar, în acelaşi timp, el se află la adăpost de atacul celui bârfit, căci dacă acela i-ar cere cumva socoteală, el, bârfitorul, ar recurge imediat la tăgadă şi ar nega că a făcut vreodată aceasta. Bârfitorii sunt mai numeroşi decât calomniatorii, căci laşii sunt cu mult mai mulţi decât cinicii. Motivele care îi împing pe cei laşi la bârfă sunt multe. Deşi laşul este lipsit de sentimentul demnităţii, umilinţa la care el s-ar expune sau pe care el o suportă de bună voie, nu se poate să nu-i amărască întrucâtva sufletul lui meschin. Efectul acestei amărăciuni se răsfrânge atunci asupra celor cu sentimentul demnităţii, care pe nimeni nu-i lasă să-i calce în picioare. Pe laş îl doare când vede cum un altul este respectat, pe când el este umilit şi dispreţuit. De aici apare la el un sentiment de invidie pregnantă împotriva acelora pe care îi simte că nu sunt croiţi întocmai ca el, din stofa mizerabilă a slugărniciei. Invidia este cauza principală a bârfei. Atunci când cei laşi văd că unul din categoria lor socială valorează mai mult decât ei, sunt într-un anume mod straniu umiliţi, fiindcă ei ştiu că niciodată ei nu vor putea ieşi din obscuritatea pe care o merită, pe drept, şi în care, cel mai adesea, ei îşi târăsc zilele. Faptul că un alt om care a ocupat aceiaşi poziţie socială la fel cu a lor începe să se ridice deasupra lor îi revoltă foarte tare. Şi cum, cel mai adesea, ei sunt nişte laşi, „revolta” lor se manifestă sub forma bârfei împotriva celui care s-a relevat ca fiind un om de valoare sau chiar de o mare valoare spirituală. Cel mai adesea bârfitorii realizează trei categorii de acţiuni: 1.Plăsmuirea minciunilor. 2.Răspândirea lor hoţească. 3.Întreţinerea lor mizerabilă şi sistematică. În ceea ce priveşte plăsmuirea, sufletul laşilor este destul de „inventiv”, cel mai adesea fiind nişte oameni lipsiţi de scrupule. Bârfitorii nu se dau în lături de la cele mai gogonate defăimări la adresa cuiva. Dacă sunt suficienţi de dibaci, ei vor căuta ca toate bârfele lor să pară cât mai verosimile pentru a fi mai uşor crezute. Iar pentru aceasta ei vor exagera în rău unele însuşiri ale bârfitului pentru a le înfăţişa apoi sub forma unor cumplite cusururi. Astfel, de exemplu, dacă un om, având în vedere falsitatea altor oameni, este mai circumspect şi, deci, mai puţin încrezător în orişicine, numaidecât laşii cei bârfitori vor scorni zvonul că el suferă de mania persecuţiei. Dacă un alt om dă dovadă de ceva mai multă exactitate şi, în anumite domenii, nu lucrează grăbit şi superficial, colegii lui cei laşi vor spune că el este foarte moale. Când vreun om nu-şi expune viaţa în spectacol, atunci îi atribuie cine ştie ce vicii îngrozitoare şi astfel, aproape pentru fiecare om, ei găsesc câte ceva compromiţător. Odată minciuna plăsmuită, urmează a doua fază interesantă pentru ei şi anume răspândirea sau colportarea acelei minciuni. După cum am spus deja, mijlocul de a proceda al laşului va fi aproape întotdeauna hoţia, adică el va acţiona pe ascuns. Să luăm de exemplu un loc de muncă oarecare. Când mişeii cei laşi de acolo îşi propun să compromită pe un coleg de-al lor care, într-un anume mod, îi „întunecă” prin valoarea lor reală personală, atunci ei plăzmuiesc o mizerabilă calomnie, sau chiar mai multe, pe socoteala lui şi apoi fiecare, în grupul său de cunoscuţi – sau dacă sunt yoghini, chiar prin ashramuri sau prin case particulare – o colportează tainic, de multe ori spunând-o cu un aer fals, plin de compătimire la adresa bârfitului. Iar acesta, chiar dacă ar vrea să ştie tot ceea ce s-a minţit pe socoteala lui adesea nu poate afla nimic în mod direct, fiindcă laşul totdeauna caută să ascundă pentru a se sustrage astfel de la orice răspundere. A treia problemă care îi preocupă pe bârfitori este întreţinerea bârfei. Ei ştiu că un zvon răutăcios, chiar lipsit de o fundamentare reală, face la început un oareare zgomot însă apoi dispare. Tocmai de aceea atunci ei au grijă să-l întreţină răspândindu-l din nou şi, de cele mai multe ori, sub o altă formă, însă cel mai adesea păstrând cam acelaşi fond urât şi foarte copromiţător. Faptul regretabil este că bârfa nu se practică numai între străini ci chiar şi printre persoane care se înrudesc. Ea se observă la fel de des chiar şi printre acestea. Cauza ei în acest caz este tot invidia. Atunci, ruda cea mai bine situată sau cea mai capabilă va fi întotdeauna obiectul invidiei şi chiar al bârfei rudelor celorlalte. De multe ori este de ajuns să nu te amesteci deloc cu ele pentru a le aţâţa imediat împotriva ta şi a le face să clevetească. Este ceva rar ca oamenii superiori, spirituali, să o ducă bine cu toate rudele. Neavând nimic sufletesc în comun cu ele, ei nu pot suporta cercul lor strâmt. Se exclud, prin urmare, mai ales atunci, şi-şi aleg un alt mediu care este mult mai potrivit cu mentalitatea lor superioară. Aşa ceva însă rudele nu i-o iartă şi atunci ele se răzbună bârfindu-l, scornind fel şi fel de minciuni sau răspândind despre el multe zvonuri calomnioase. Venind din partea lor, toate acestea sunt mai uşor crezute decât dacă ar veni de la nişte străini, fiindcă mulţi cred, în mod greşit, că rudele sunt mai în măsură să fie bine informate, deoarece ele au avut ocazia să-l cunoască mai îndeaproape pe respectivul om. Ele abuzează atunci de aceasta, plăsmuind şi strecurând pe seama omului respectiv fel şi fel de minciuni mizerabile. Tocmai de aceea cei mai mulţi oameni inteligenţi şi evoluaţi spiritual sunt nişte izolaţi în mijlocul rudelor lor. Iar când ei sunt, în anumite situaţii, strâmtoraţi, rudele se mărginesc doar la a le da sfaturi, altceva nimic. Rareori se întâmplă ca ele să le recunoască în vreun fel valoarea. Tocmai de aceea este foarte necesar să fim foarte circumspecţi atunci când luăm informaţii despre cineva de la rudele lui. Nu trebuie să cădem în greşeala de a le crede pe toate orbeşte pentru motivul că ele ar fi fost în măsură a-l cunoaşte mai bine pe acel om. Informaţiile lor atunci sunt mai mult interesate decât interesante. Să vedem acum ce atitudine este cel mai bine să ia omul superior, spiritualizat, faţă de rudele lui bârfitoare. Cea mai inteligentă atitudine atunci este starea de detaşare suverană. Un asemenea om nu trebuie niciodată a face greşeala de a se coborâ la nivelul lor, de a se bălăci în mocirla cumplită în care trăiesc. Într-o asemenea situaţie, un asemenea om, trebuie să le lase pe astfel de rude să-şi continue mai departe „opera” lor mizerabilă, folosindu-se de fel şi fel de minciuni calomnioase, care, aşa cum am văzut, sunt armele obişnuite ale celor mici la suflet, neputincioşi, şi în timp ce el va urmări să se înalţe în ochii contemporanilor lui, care sunt capabili să-l aprecieze, şi va urmări de asemenea să se înalţe către Dumnezeu, ele vor vegeta mai departe într-un mediu mizerabil, ordinar, pierzându-şi timpul cu o mulţime de minciuni şi cu mici infamii. Ceea ce se petrece din punct de vedere al bârfei în anumite grupuri sociale din oraşele mari, se întâmplă şi în oraşele mici, însă, din cauza numărului restrâns al locuitorilor, bârfa împotriva cuiva se răspândeşte atunci în tot oraşul sau orăşelul. În provincie, ca şi printre yoghini, mobilul bârfei este tot invidia. De regulă provincialii bârfiţi sunt mai bine situaţi decât ceilalţi oameni sau sunt naturi indiferente şi inteligente, care sunt mai presus decât mediul social înconjurător. Ei bine, faptul că ei nu se prea amestecă cu ceilalţi îi jigneşte pe aceştia şi poate că pe unii chiar îi umileşte într-un anume mod. De aceea ei vor căuta să-şi descarce necazul pe care o generează atitudinea acestora, prin bârfe. Fiind laşi, ei nu vor îndrăzi atunci să recurgă şi la calomnie. În anumite situaţii, sunt calomnii şi bârfe care nu pot fi înlăturate prin nimic de către victima lor. O astfel de cauză a bârfei este interesul. Nu mai este nevoie să demonstrez pentru ce anume. O cauză foarte răspândită este ciuda sau necazul pe cineva, împotriva căruia, din pricina laşităţii, bârfitorul nu poate să-şi manifeste ura pe faţă. În prezenţa acelei persoane el rămâne aproape totdeauna cu botul pe labe, chiar suferă dojeni şi reproşuri binemeritate, fără a îndrăzni cumva să crâcnească. De aceea el va căuta, la scurt timp după aceea, să-şi verse focul, bârfind pe cel care i-a administrat o lecţie de viaţă sau mai multe care erau chiar binemeritate. De multe ori se poate ghici că s-a petrecut un incident între două persoane numai după felul în care una începe să o bârfească după aceea pe cealaltă. Aşa cum am spus, bârfa este de cele mai multe ori nedespărţită de laşitate. Cel mai adesea nu se întâlneşte un laş care să nu fie şi un bârfitor. Acest fapt este explicabil, căci în sufletul laşului este cu neputinţă să nu clocească o stare mizerabilă de duşmănie împotriva celor care îi impun respect, teamă ori invidie şi mai ales împotriva acelora care îl pun în umbră. Şi cum el, cel mai adesea, fuge de atacul făţiş, va recurge în schimb la atacul pe furiş, sperând prin aceasta să fie totdeauna la adăpost de pedeapsă. Însă cel mai adesea acest calcul al lui este greşit. Caracteristica de căpetenie a bârfei, în ceea ce priveşte modalitate ei de realizare, este că ea totdeauna se practică prin viu grai; altfel nici că s-ar putea. Interesul bârfitorului este ca el să rămână ascuns. De aceea el se mărgineşte la a strecura, chiar pe şoptite dacă se poate, insinuările lui calomnioase. Ştiind că cele scrise rămân, el nu face imprudenţa să se expună a fi demascat prin propriile lui scrisori. El ştie că, în celălalt caz, el are totdeauna o portiţă de scăpare, şi anume tăgăduirea vehementă a infamiilor pe care el le-a debitat hoţeşte. Aceasta este o altă deosebire între calomnie şi bârfă. Cea dintâi, calomnia, se practică foarte des şi prin scris - de exemplu, calomniile care apar în ziare; cea de-a doua, bârfa, niciodată, căci laşitatea şi atacul făţiş sunt cel mai adesea două noţiuni care se exclud. Dacă este să fie judecată după efectul produs, bârfa este mult mai vătămătoare decât calomnia. Calomnia fiind spusă cu glas tare sau scrisă poate fi mai uşor spulberată de către cel care se află în cauză, pe când bârfa nu este la fel. Cel care este înzestrat cu intuiţie psihologică, atunci când se introduce într-un mediu social în care el tocmai a fost bârfit, simte intuitiv aceasta, însă ce anume s-a spus pe seama lui şi cine anume l-a bârfit nu poate să afle întotdeauna. De asemenea el nu poate afla de îndată cine anume a fost plăsmuitorul şi transmiţătorul bârfei. Şi atunci se poate întâmpla că, până el ajunge să se documenteze şi să se apere, bârfa ce a fost răspândită despre el poate să-şi fi produs deja efectul nociv. În afară de aceasta pe calomniatorul ordinar şi îndrăzneţ îl poţi târâ la bara justiţiei. Bârfitorul însă alunecă printre degete căci cel mai adesea îţi lipseşte dovada materială a infamiei lui. Pentru aceste motive, rar vei găsi intriganţi care să se folosească de calomnie, ci mai cu seamă de bârfă. Atunci când devenim yoghini, mulţi dintre noi renunţăm la anumite vicii cum ar fi: băutura, drogurile, imoralitatea, etc. şi începem să ne petrecem timpul cu noii noştri prieteni, vorbind despre calea spirituală, despre existenţele noastre şi despre tot ceea ce se mai petrece în general; lucruri inofensive, la prima vedere, sau cel puţin aşa credem noi. Dar de multe ori spusele noastre sunt pline de judecăţi mincinoase şi bârfe care sunt atunci rostite de noi într-un mod elegant şi în spatele unui zâmbet fals spiritual. Ştiind toate acestea, merită să ne amintim ce se spune în Biblie despre bârfă. Astfel, în Levitic 19.16 găsim scris: „Să nu umbli niciodată cu bârfe în mijlocul poporului tău.” Iar în Psalmul 101.5 se spune: „Pe cel ce cleveteşte în ascuns pe aproapele său, îl voi nimici.” Iată deci că Dumnezeu pune bârfa alături de necredinţa, invidia, crima sau ura faţă de Dumnezeu. În plus ni se spune că „cei care practică aceste păcate merită moartea.” – Romani 1.28-32; 6.21-23; şi 7.5. O definiţie a bârfei este aceasta: a vorbi urât sau într-un mod exagerat despre cineva, în absenţă, astfel încât discuţia respectivă nu conduce la rezolvarea problemei respectivei persoane. În Biblie, în textul lui Matei 18.15 se spune: „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el, singuri. Dacă el te ascultă, ai câştigat astfel pe fratele tău, dar dacă atunci el nu te ascultă, mai ia cu tine pe unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă a ta să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.” Şi acest text se poate spune că Dumnezeu l-a pus în Biblie fiindcă El ştie cât de slabi suntem noi oamenii şi că, de asemenea, noi avem nevoie de o înţeleaptă ghidare. Dacă uneori suntem ofensaţi de greşelile cuiva, trebuie atunci să mergem la acea persoană şi să-i spunem, şi la nimeni altul. Să dăm aici un exemplu. Dacă cineva cade în păcat, cu ce-l va ajuta faptul că tu spui şi altora faptul acesta? Ce pot ei atunci să facă? Ideal este să-l ajutăm numai pe cel ce a păcătuit, ca să fie astfel readus pe calea cea bună. Iar dacă nu ascultă, atunci utilizează ce-a de-a doua metodă biblică. Să nu uităm cuvântul biblic din Galateni 6.1: „Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată într-o greşeală, voi care sunteţi plini de iubire să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.” În multe situaţii bârfa este deghizată într-un aşa zis sfat. Este drept că nu este nimic rău atunci când te adresezi unui adevărat sfătuitor pentru ca să-ţi ofere un sfat înţelept dacă acesta este o persoană matură din punct de vedere spiritual, care te poate ajuta să iei deciziile care sunt stringent necesare în situaţia ta. Din păcate însă, majoritatea oamenilor la care ne ducem cu programele noastre, nu sunt sfătuitori, căci de cele mai multe ori noi nu găsim la ei soluţii înţelepte şi adecvate la problemele noastre. De obicei noi dorim un ascultător care trebuie să ne dea dreptate. Se pare că atâta vreme cât noi putem avea unii oameni de partea noastră, nu ne pasă câtă dezbinare producem şi nici cât rău facem celor care ne aud şi celor despre care vorbim. În această direcţie merită să ne amintim un alt citat din Biblie: „Şapte lucruri urăşte Domnul Dumnezeul tău; acestea îi sunt urâte: ochii trufaşi, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat, inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău, martorul mincinos şi cel ce prin bârfă stârneşte certuri între fraţi.” – Proverbe 6.16-19. Mulţi dintre noi, datorită ignoranţei, cred că a asculta nu este chiar atâta de nociv cum este a răspândi bârfa. Dar nu este deloc aşa. În această direcţie Dumnezeu spune în Biblie: „Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare.” – Proverbe 17.4. În textul lui Samuel 24.9 David îl întreabă pe Saul: „De ce oare asculţi tu de vorbele oamenilor care zic: David îţi vrea răul?” De ce oare ascultăm şi noi la cei care bârfesc? De ce suntem mereu gata să credem tot ceea ce poate fi mai rău? Biblia însă spune: „Dragostea nădăjduieşte totul.” – Corinteni 13.7. De ce oare nu le spunem celor care incită la clevetire în mod abil, dar ferm: Îmi pare rău, dar tu eşti mizerabil, şi-mi spui ceva ce eu nu cred că trebuie să ascult. Ar trebui mai bine să vorbeşti despre aceasta cu Dumnezeu sau cu cei implicaţi în ceea ce-mi spui, dar nu cu mine. Biblia ne avertizează că nu este bine să ne asociem cu bârfitorii: „Cine umblă cu bârfe dă astfel pe faţă lucruri rele care sunt ascultate. Şi cu cel care nu-şi poate ţine gura şi bârfeşte să nu te amesteci.” – Proverbe 20.19. Tot în Biblie apostolul Matei spune: „Vă spun că în ziua Judecăţii de Apoi oamenii vor da socoteală de orice bârfă şi de fiecare cuvânt nefolositor pe care îl vor rosti.” – Matei 12.36. La fiecare cuvânt rostit noi facem o alegere; alegem între a-l binecuvânta aşa cum se cuvine pe Dumnezeu Tatăl, ori a produce o întristare călcând cuvântul Său: „Nici un cuvânt stricat, ori rău, să nu iasă de la tine din gură, ci unul bun, după zidire, după cum este nevoie, să de-a har celor care-l aud.” – Efeseni 4.29. Controlul limbii este o adevărată emblemă a yoghinului avansat. Tot în Biblie, Iacov ne spune: „Dacă crede cineva că el este religios şi nu-şi înfrânează limba, atunci îşi înşeală inima, iar religiozitatea unui astfel de om este zadarnică.” –1.26. Din cele prezentate mai sus, cât şi din textele biblice pe care deja le-am enunţat, apare foarte clar pentru noi că, în realitate, bârfa este una dintre instrumentele satanei. Trebuie tocmai de aceea să ne oprim şi să decidem acum, în inima noastră, că niciodată nu vom mai asculta, nu vom mai răspândi bârfa şi aceasta o vom putea face mai ales cu ajutorul lui Dumnezeu, a Atotputernicului nostru Creator. Prin urmare cuvintele rele, printre care sunt incluse bârfa şi calomnia, au un potenţial atât de dăunător încât un avertisment împotriva abuzului lor apare chiar printre Cele zece porunci. A noua poruncă spune: „Să nu mărturiseşti niciodată strâmb împotriva aproapelui tău.” –Exod 20.13. Conform, de asemenea, tradiţiei iudice această poruncă înseamnă că este greşit să vorbeşti de rău o altă persoană, chiar dacă ceea ce spui ar fi adevărat, cu excepţia situaţiilor când este important pentru persoana cu care vorbeşti să audă informaţia. O binecunoscută povestire cu tâlc care aparţine tradiţiei ebraice vorbeşte despre un evreu care umbla prin comunitate şi îl vorbea de rău şi chiar îl bârfea sau calomnia pe rabinul acesteia. După o perioadă de timp omul şi-a dat seama de greşeala sa, a regretat că l-a vorbit de rău pe rabin, şi i s-a înfăţişat pentru a-i cere iertare. Omul respectiv s-a arătat foarte mâhnit pentru ceea ce făcuse rău şi era dispus să facă aproape orice pentru a primi, în felul acesta, iertarea rabinului. Rabinul i-a spus atunci că primul pas în a îndrepta ceea ce greşise este să ia trei perne mari pline cu pene şi puf şi apoi să le desfacă şi să lase vântul să ia penele pentru a le răspândi apoi pretutindeni. Omul a ascultat şi a realizat întrutotul instrucţiunile rabinului şi apoi s-a întors la el şi l-a înştiinţat că i-a îndeplinit cererea. Atunci rabinul i-a spus: ,,Acum eşti gata pentru cel de-al doilea pas pe calea corectării a ceea ce ai făcut rău. Du-te, te rog, şi adună, una câte una, toate penele.” După câtva timp omul în cauză s-a întors şi a spus că a realizat că este imposibil să reuşească aceasta. Atunci rabinul i-a spus: „Deşi s-ar putea ca tu să regreţi sincer şi să vrei într-adevăr să repari tot răul pe care l-ai făcut, iată că este la fel de imposibil să-l repari, cum îţi este imposibil să aduni la loc toate penele din perne.” După cum ne arată şi această poveste bârfa cauzează adeseori celui care este bârfit daune aproape ireversibile. La evrei, deloc întâmplător, cuvântul ebraic pentru bârfitor corespunde cuvântului pentru vânzător ambulant. Şi acesta, la fel cum un vânzător ambulant merge din casă în casă, cumpărând de la unul şi vânzând altuia, oarecum tot la fel face şi el atunci când bârfeşte. Bârfitorul are, am putea spune, o mentalitate de vânzător ambulant. Când dăm cuiva informaţii intime, tendenţioase sau rele despre o a treia persoană, ne aşteptăm aproape imediat ca persoana cu care vorbim să ne dea, la rândul ei, tot spontan, informaţii intime, tendenţioase sau rele despre persoana care se vorbeşte sau eventual despre altcineva. În felul acesta se face un schimb murdar de informaţii intime tendenţioase şi rele. De obicei, atunci când ne gândim la etică, gândim în termenii acţiunilor oamenilor faţă de ceilalţi şi dacă aceste acţiuni sunt corecte sau nu. Totuşi etica iudaică se ocupă şi de felul cum oamenii comunică unii cu alţii. Cuvintele, în viziunea acestei tradiţii, pot avea efecte foarte puternice. Dacă sunt folosite într-un mod binefăcător pot alina, pot încuraja sau chiar pot binecuvânta o fiinţă umană, declanşând anumite fenomene de rezonanţă, în funcţie de noţiunile care sunt integrate în cuvintele respective. Pe de altă parte, când sunt folosite în mod rău, ele pot distruge prieteniile, familia, reputaţia sau chiar mijloacele de subzistenţă. De aceea, data viitoare când vorbiţi sau aveţi tendinţa să începeţi să-i vorbiţi pe alţii de rău luaţi în consideraţie una dintre maximele unui gânditor ebraic şi anume Israel Salander, care a trăit între 1810-1883. El era un mare moralist evreu şi un învăţător ebraic. Rabinul Salander spunea că, de obicei, noi ne confundăm priorităţile: „În mod normal, noi ne preocupăm cel mai adesea de bunăstarea noastră materială şi de sufletul vecinului. Eu însă vă sfătuiesc să ne preocupăm mai bine de bunăstarea materială a vecinului şi apoi de propriile noastre suflete.” Iată acum o glumă despre bârfă: Bârfa este singurul zgomot care se propagă chiar mai repede decât sunetul. În lumina a ceea ce v-am expus până aici, merită să trageţi unele concluzii şi, atunci când unele fiinţe umane vin la dvs. şi au tendinţa să bârfească sau să îi calomnieze pe ceilalţi, merită să le daţi următorul sfat: Ştim că trebuie să-ţi mărturiseşti păcatele dar, crede-mă, n-ai nici o obligaţie să le mărturiseşti şi pe ale altora. Dincolo de aceasta, am observat că cea mai bun modalitate spontană de a afla cu uşurinţă ceva despre caracterul unui om este să întrebi ceva despre altul. În felul acesta poţi să te edifici foarte uşor asupra caracterului acelui om cu care vorbeşti. Mai adaug doar un anume aspect pe care nu-l comentez. El aparţine gânditorului genial Blaise Pascal. El spunea: „Dacă toţi oamenii din lume ar şti exact tot ceea ce spun ceilalţi despre ei, atunci n-ar mai exista în lume nici măcar 4 prieteni.” În ceea ce priveşte oamenii care se află la cursurile de yoga, aici puteţi observa cu uşurinţă că minţile ilustre discută idei geniale, spirituale, elevate, inteligente; minţile medii discută evenimente, iar minţile reduse discută şi–i bârfesc pe alţii. Ştiind toate acestea merită să nu uitaţi că, întotdeauna, prietenul tău are un prieten, iar acel prieten al prietenului tău are şi el un prieten, aşa că cel mai bine e să fii cât mai discret. Un om de spirit spunea la un moment dat că: „Limba bârfitorului ucide trei dintr-o lovitură; în primul rând pe cel care bârfeşte, apoi pe cel care ascultă şi după aceea pe cel despre care se vorbeşte.” Aşa cum puteţi observa uneori în jurul dvs., unii nu vor să spună nimic rău despre cei morţi, dar nici nu spun nimic bun despre cei vii. Conversaţia inteligentă şi binefăcătoare este un exerciţiu minunat al minţii. Bârfa, în schimb, este un exerciţiu mizerabil al limbii. Nu uitaţi deci că tot ceea ce intră prin vorbe rele pe o ureche şi iese apoi peste gard sau în discuţiile pe care le realizaţi pe la colţuri este numai şi numai bârfă. În continuare vă voi prezenta unele citate şi maxime cu privire la bârfă şi calomnie. Iată ce se spune în această direcţie în folclor: „Nu toate femeile repetă zvonuri şi bârfe; unele le creează.” „Tuturor ne place să auzim adevărul, dar mai ales despre alţii.” „Datorită bârfei o limbă de 10 cm ucide un om de 2 m.” „Cel care adeseori seamănă buruieni, să nu se aştepte niciodată că o să culeagă după aceea trandafiri.” Noul Testament, Prima scrisoare către Timotei: „Totodată să nu uitaţi că unele femei se deprind să umble fără nici o treabă din casă în casă. Şi atunci ele nu numai că sunt leneşe, dar totodată ele sunt şi limbute iscoditoare şi vorbesc ce nu trebuie să fie vorbit.” Vechiul Testament, Proverbe: „Acela care nu pomeneşte despre o mică greşeală a altuia caută fără îndoială dragostea, dar acela care o menţinonează mereu în discuţiile cu ceilalţi, aduce dezbinare între prieteni.” Whiliam Cooper: „Acela care este avid să caute bârfe şi calomnii, poate să fie sigur că astfel aude Marele poet Ovidiu spune. „Chiar dacă tu nu şti, de multe ori tu poţi fi subiectul bârfelor de tot felul care circulă în tot oraşul.” Genialul William Shakespeare spune: „Şoaptele mizerabile şi înveninate se răspândesc totdeauna cu mare repeziciune.” Marele poet Virgiliu spune: „Bârfa cea mizerabilă, pe care aproape nici un alt om rău nu o poate întrece, capătă dimensiuni cu atât mai mari cu cât Tot William Shakespeare spune: „Nu există virtute care să nu reprezinte subiectul unei calomnii.” Un proverb chinezesc străvechi spune: „Zeflemeaua, sarcasmul şi ironia reprezintă „armele” calomniei.” Pierre Dailler spune: „Calomnia provine în special din două surse importante: pe de o parte ea are la bază anumite interese, iar pe de altă parte, ea este şi rezultatul unei josnice vanităţi.” Casimir Delavigne spune: „Cu cât o calomnie este mai greu de crezut, cu atât mai mult ea va fi imediat reţinută de cei proşti şi slabi la minte.” William Shakespeare: „Chiar dacă ai fi cast precum este gheaţa şi pur precum este zăpada, să ştii că tot nu ai putea scăpa de calomnie.” Pelopida spune: „Oamenii îi calomniază aproape totdeauna pe cei care sunt mai buni decât ei.” Jean Cocteau spune: „Calomnia este o afirmaţie falsă care prinde totuşi rădăcini în cel care are un caracter slab sau care este rău intenţionat.” Charles de Fregne spune: „Calomnia ar trebui să fie pedepsită mult mai aspru decât furtul deoarece ea reprezintă o adevărată plagă a societăţii civile. Este mult mai dificil să te aperi de cineva care te bârfeşte sau te calomniază, decât să te aperi de un hoţ.” Francisc Bacon spune: „Nu ignoraţi niciodată răul pe care îl poate produce calomnia. Eu însumi cunosc persoane dintre cele mai oneste şi mai bune a căror viaţă a fost practic distrusă de acuzaţiile calomnioase care le-au fost aduse.” Pierre de Beaumarchais spune: „Calomnia este precum banii falşi; deşi nimeni nu doreşte ca aceştia să existe, totuşi ei circulă fără scrupule pe piaţă.” Un anonim spune: „A calomnia înseamnă a atribui cu o mare răutate unei persoane anumite acţiuni vicioase, rele, pe care aceasta nici nu a avut intenţia şi nici nu s-a confruntat, de asemenea, cu posibilitatea de a le săvârşi ea însăşi.” Nicolas de Chanford spune: „Calomnia este precum o viespe care nu ne dă pace şi împotriva căreia nu trebuie să facem nici o mişcare până când nu suntem siguri că o putem omorâ. În caz contrar, ea va reveni şi ne va ataca cu o şi mai mare forţă şi înverşunare.” Tot Nicolas de Chanford spune: „Nedreptatea nu face decât să înalţe şi mai mult sufletul care este puternic, liber, pur şi sincer.” Marie José de Chenier spunea: „Cel care calomniază, ia prânzul împreună cu răutatea şi cinează cu scandalul, bârfa şi minciuna.” Victor Hugo spunea: „Calomnia este precum fulgerul; ea ameninţă mai ales vârfurile înalte.” Eugen Marbeau spunea: „Calomnia este un viciu straniu; dacă vrei să-l omori el va continua să trăiască, iar dacă îl laşi în pace el va muri de la sine.” Tot Pierre de Beaumarchais spunea: „Calomnia apare şi se manifestă într-un mod insinuant. Mai întâi ea apare ca un tunet slab undeva în depărtare care se propagă razant cu solul, întocmai aşa cum zboară o rândunică înaintea furtunii. Deşi atunci ea este doar precum un murmur, calomnia îşi seamană totuşi sămânţa ei otrăvitoare în urechile şi în gurile celor care o primesc. Apoi răul germinează, se ridică, umblă şi se răspândeşte cu o mare rapiditate. Aproape brusc, nimeni nu ştie cum, calomnia capătă proporţii gigantice. Ea se lansează atunci în forţă, iar vârtejurile ei sunt distrugătoare. Totul devine atunci un vuiet general, un crescendo public, un corp comn de ură şi proscriere.” Poetul Charles Baudelaire spune: „Răul este totdeauna săvârşit fără efort, aproape în mod natural, de către falsitate. În schimb binele a reprezentat mereu produsul minunat al unei arte delicate.” Un gânditor anonim spunea: „Insinuarea este chiar mai periculoasă decât calomnia, deoarece ea permite astfel să se manifeste imaginaţia morbidă.” Un alt gânditor anonim spune: „Plictiseala şi telefonul sunt sursele bârfei şi ale calomniei.” Esoteristul Fri Juo Shuon spunea: „Calomnia reprezintă o acţiune rea, deoarece persoana care este calomniată nu se poate apăra, iar răspândirea unor zvonuri care îi sunt nefavorabile, dar în acelaşi timp false, îi poate crea mari neajunsuri şi prejudicii. În plus, fiinţa umană are mereu tendinţa de a exagera felul în care ea prezintă o anumită situaţie. Din punctul de vedere al logicii simple este firesc ca omul să relateze faptele care îl surprind sau care îl fac să sufere deoarece în acest fel el doreşte să primească sfaturi şi să se asigure de justeţea propriilor sale trăiri şi sentimente. Însă de multe ori această expunere este exagerată, iar cel care relatează îşi pierde imparţialitatea şi profită în acest mod, mai mult sau mai puţin conştient, de demnitatea morală a celui căruia îi prezintă faptele, cât şi de absenţa celui pe care îl incriminează. Calomnia constă în răspândirea unor zvonuri inexacte şi nefavorabile despre o anumită persoană, precum şi în interpretarea voit nefavorabilă a unor aspecte, care sunt totuşi pozitive în ceea ce priveşte persoana respectivă, fără să se facă nici o distincţie între ceea ce este sigur, probabil, posibil, îndoielnic, improbabil şi imposibil. În felul acesta se poate spune că, de fapt, calomnia nu reprezintă o eroare accidentală, ci manifestarea unui viciu sistematic.” Tot Fri Juo Shuon spune: „La fel ca şi în cazul vicleniei şi al şireteniei, tendinţa predominantă către suspiciune nu reprezintă nici ea o caracteristică firească a inteligenţei.” Unul dintre înţelepţii sufişti afirmă: „Păziţi-vă să deveniţi suspicioşi, căci suspiciunea este unul dintre aspectele cele mai neplăcute pe care omul îl poate exprima.”, iar îndemnul unui alt înţelept este : „Nu faceţi anchete şi nu spionaţi! De fapt spiritul poliţienesc este solidar cu un moralism bănuitor şi totodată coroziv care fără îndoială că exprimă trăsăturile incipiente ale maniei persecuţiei. Atunci când apare în mod spontan, ca urmare a unei impresii juste, suspiciunea poate fi legitimă. Însă ea nu este justificată atunci când ea devine o tendinţă puternică sau chiar un principiu de acţiune sau simţire, deoarece atunci ea, suspiciunea, se schimbă într-un fel de maladie a sufletului, care este incompatibilă cu virtutea şi, prin urmare, cu starea de sănătate globală a fiinţei. Trebuie să luăm însă în considerare faptul că suspiciunea nu este alimentată doar de iluzii subiective şi ea se bazează, de asemenea, şi pe aparenţele de natură obiectivă, care sunt şi ele iluzii, dar care totuşi îşi au rădăcinile în faptele reale. De fapt, deşi ignoră Legile Sincronicităţii şi ale Paradoxului, suspiciunea pare să colaboreze, de multe ori în mod misterios, cu aparenţele conjuncturale care iau atunci forma unor enigmatice coincidenţe, a unor evidenţe contradictorii şi a unei realităţi care disimulează, înşelând astfel de multe ori percepţia corectă.” Tot Fri Juo Shuon spune: „Anumite experienţe ale vieţii ne obligă să constatăm următoarele aspecte. Omul obişnuit îi judecă, cel mai adesea, pe ceilalţ,i după propriile sale posibilităţi intelectuale, după interesele sale şi după trăsăturile sale de caracter. De pildă, atunci când un om sincer îşi exprimă puterea sa, care totodată este şi varianta corectă în ceea ce priveşte un anumit aspect, omul josnic va avea imediat tendinţa să afirme că această părere exprimă ambiţie, vanitate sau un alt aspect rău. Această opinie survine mai ales datorită faptului că detaşarea şi, prin urmare, obiectivitatea, lipseşte cu desăvârşire din concepţiile şi din comportamentul omului cel rău, de o mică valoare.” Aşa după cum afirmă înţelepţii hinduşi: ”Nu este nimic mai Esoteristul francez Cedille spunea: „A calomnia pe cineva, acuzându-l de fapte pe care el nu le-a comis niciodată, este ca şi cum ai face un asasinat. Ori, să nu uitaţi că ceea ce se înnoadă într-un anumit loc în Univers, nu se poate deznoda, mai târziu, decât în acelaşi loc şi în acelaşi mod.” Cicero spunea: „Nimic nu este atât de rapid precum este calomnia. Nimic nu se propagă mai uşor decât aceasta. Nimic nu este mai curând crezut şi nimic nu circulă pe o arie mai întinsă decât acuzele calomnioase.” Filozoful Diogene spunea: „Calomnia nu reprezintă altceva decât Un gânditor anonim spunea: „Adeseori calomnia se umflă precum marea; nimeni nu ştie de unde vine însă ea poate să provoace pagube foarte mari.” Ceea ce este esenţial pentru calomnie este faptul de a se amuza în acest mod mizerabil pe socoteala altuia. Pentru ea acest aspect este uşor de realizat. Calomnia foloseşte mai mereu aceleaşi „ingrediente” pe care le combină cu abilitate şi apoi le agită din nou şi din nou sub nasul oamenilor, ca şi cum ar vrea să-i facă să râdă. Succesul ei este cel mai adesea garantat de ochii avizi să vadă rele, de buzele strânse din cauza sadismului, de gândurile vădit răutăcioase sau chiar duşmănoase, apoi, în final, de râsul batjocoritor. Unele aspecte care predomină se corelează foarte bine cu noţiunea de calomnie deoarece ele exprimă anumite fapte particulare ale acesteia. Putem astfel să distingem: -semnificaţia peiorativă sau, altfel spus, care are un sens depreciativ, dispreţiutor, al unui cuvânt sau al unui joc de cuvinte; -devalorizarea intenţionată şi fără un suport real a unor fapte sau a unor aspecte în legătură cu o anumită persoană; -deprecierea faptelor sau a realizărilor unei persoane care intervine atunci când devalorizarea lor este practicată în mod sistematic; -deprecierea extremă care survine mai ales atunci când se face comparaţie cu aspectul cel mai negativ din categoria respectivă; -exprimarea caustică ce provine mai ales din tendinţa exagerată de a observa numai defectele şi tot ceea ce nu este bun, atât în ceea ce priveşte oamenii, cât şi în ceea ce priveşte obiectele; -animozitatea, adică atitudinea ostilă faţă de o anumită persoană sau un grup de persoane; -asprimea comportamentului; -severitatea exagerată, care provine din manifestarea dezagreabilă a unui comportament dur, nemilos; -atitudinea ironică ce provine mai ales din sentimentele care au fost acumulate faţă de o anumită persoană; -răutatea sau ostilitatea care exprimă sentimentele negative în legătură cu o persoană sau cu un grup de persoane; -nesimţirea care demonstrează foarte clar lipsa de respect, brutalitatea verbală sau chiar fizică şi gradul foarte mic de inteligenţă a persoanei care manifestă această trăsătură de caracter; -vulgaritatea aproape constantă care apare la o minte superificială, grosieră şi un suflet imatur. Tradiţia spirituală afirmă, deloc întâmplător, că limba, subânţelegând prin aceasta capacitatea de a exprima prin cuvinte intenţiile, ideile şi gândurile noastre, este un organ care poate să devină foarte periculos şi chiar devastator, prin efectele nocive care pot să apară ca urmare a folosirii ei rele. Pe de altă parte să nu uităm că învăţăturile creştine afirmă că vorbirea care nu este absolut deloc inspirată de Duhul Sfânt poate deveni repede arma favorită a satanei. De aceea, în textele creştine uneori se spune că limba este un organ prin intermediul căruia cel rău, diavolul, îşi duce la îndeplinire multe dintre proiectele sale malefice. El se serveşte astfel, prin intermediul limbii, de doi dintre cei mai fideli colaboratori ai săi, care sunt bârfa şi calomnia. În lumina acestor revelaţii, bârfa reprezintă, aşa cum am arătat deja, acţiunea de a denigra şi de a defăima pe cineva sau, cu alte cuvinte, de a proiecta către o anumită persoană aspecte inventate, mizerabile, rele, prin intermediul cuvintelor. Bârfa este deci o armă diavolească foarte puternică deoarece ea este capabilă să provoace răni profunde în sufletul persoanei care este astfel vizată, pe care se vor grefa apoi sentimentele chinuitoare de ciudă şi amărăciune, toate acestea reprezentând „patul” de tortură al demonilor prin care ei îşi realizează acţiunile lor distrugătoare. Calomnia constă, la modul esenţial vorbind, din afirmaţii false şi mincinoase care se referă la faptele care îi sunt atribuite pe nedrept altei persoane şi care au scopul să distrugă reputaţia şi onoarea sa. Calomniatorul acuză deci o altă persoană spunând minciuni şi afirmând fapte care nu sunt deloc adevărate şi care nu se foandează pe ceva real dar care, totuşi, sunt prezentate în această manieră. Prin însăşi natura ei, calomnia este diabolică. De altfel, nu întâmplător, Iisus Christos a afirmat că, înainte de toate: „diavolul este tatăl minciunii şi al denigrării şi calomnia...” Prin urmare bârfa şi calomnia sunt în realitate nişte „instrumente” importante prin intermediul cărora diavolul acţionează pentru a provoca neîncrederea în calea spirituală sau în tehnicile yoga, cearta între oameni, pentru a-i dezbina şi învrăjbi pe unii împotriva altora, pentru a creea, de cele mai multe ori, sentimente de invidie, animozitate, rivalitate, ură, duşmănie, etc. Înţelegem acum cu uşurinţă motivul pentru care se spune, adeseori, că limba este capabilă să „murdărească” întregul trup care, aşa după cum ştim foarte bine, reprezintă însuşi templul cel sacru al lui Dumnezeu. Prin urmare, trebuie să vă daţi seama că totdeauna cel care procedează astfel nu se poate bucura de Graţia lui Dumnezeu; cu atât mai mult cel care calomniază nu poate să rămână nepedepsit de Justiţia Divină. Cei care se lasă pradă ispitei de a bârfi şi a calomnia va trebui să suporte, mai devreme sau mai târziu, consecinţele pedepsei divine care nu reprezintă în realitate decât acţiunea perfect integrată a Legii universale a Karmei, căci aşa cum se afirmă şi în Vechiul Testament: „Limba cea mincinoasă este urâtă Domnului Dumnezeu” – Proverbe 12.22. Şi de asemenea: „Spune Domnul: pe cel care, în ascuns, bârfeşte şi calomniază îl voi pedepsi aspru.” – Psalmi 105.5. Tot în Biblie, în Proverbe 19.9. se spune: „Martorul mincinos nu rămâne niciodată nepedepsit, iar cel ce spune numai minciuni, până la urmă va pieri.” Cel care calomniază exprimă aproape totdeauna, de fapt, într-un mod direct, ura şi răutatea ascunsă care există în inima lui. Se ştie că iubirea adevărată iartă, acoperă şi nu dezvăluie secretele sale, în timp ce răutatea şi ura inventează cu neruşinare şi răspândeşte cât mai mult greşelile mult exagerate ale altora şi acuzaţiile rele, neadevărate, împotriva lor. Dumnezeu, care este infinit mai bun şi răbdător, ne iubeşte necondiţionat şi ne iartă chiar şi atunci când greşim foarte grav, mai ales dacă noi suntem atunci foarte sinceri în inima noastră şi dorim cu adevărat să ne îndreptăm, pe când diavolul, întocmai precum servitorii care sunt cutre şi slugarnici, bârfeşte şi acuză aproape fără încetare, cu scopul esenţial de a dezbina şi de a distruge. În Biblie, în Prima scrisoare sobornicească a lui Petru 3.10 se spune: „Căci cine iubeşte cu adevărat viaţa şi vrea să aibă mai mereu zile bune, trebuie să-şi înfrâneze cât mai des limba de rău şi buzele de la cuvintele înşelătoare.” Prin urmare, se poate spune că acesta este unul dintre motivele importante pentru care mulţi oameni nu pot cunoaşte pacea lăuntrică şi fericirea sufletească, cu alte cuvinte, din cauza păcatelor pe care ei le săvârşesc prin intermediul cuvintelor care sunt adeseori rostite şi a inimii impure pe care o au. Căci aşa cum este scris în textele timpurii ale Sfinţilor Părinţi creştini: „Limba este fericită atunci când ea exprimă bogăţia inimii.” Cel care bârfeşte sau calomniază provocând în acest fel multă suferinţă, demonstrează în felul acesta, în mod implicit, că deja tenebrele i-au cuprins sufletul şi că el a devenit de fapt un agent, care cel mai adesea este inconştient, al acţiunilor demoniace şi satanice. Tot în Biblie, la capitolul Proverbe 13.3 se spune. „Cine îşi păzeşte gura, îşi păzeşze sufletul, iar cine îşi deschide buzele mari spre a rosti minciunile şi răul, aleargă astfel spre pieirea lui.” Tot în Biblie, la capitolul Proverbe 21.23 se spune: „Cine îşi păzeşte gura şi limba de vorbe rele sau mincinoase îşi scuteşte sufletul de multe necazuri.” Graţia cea tainică şi Binecuvântarea lui Dumnezeu nu se revarsă niciodată din plin asupra acelora care bârfesc şi care calomniază. Dimpotrivă, mai devreme sau mai târziu, ei vor trebui să suporte consecinţele şi fructele amare ale acţiunilor rele. Mai mult decât atât, să nu uitaţi că, în ciuda rugăciunilor pe care, poate, aceste persoane le adresează uneori lui Dumnezeu, dorinţele lor nu vor fi împlinite atâta timp cât ele vor continua să se complacă în această stare mizerabilă. În încheierea acestei conferinţe, ofer un sfat celor care deja s-au obişnuit să bârfească şi să calomnieze. Mai bine decât să bârfiţi sau să calomniaţi, citiţi cu atenţie cursurile pentru că mai ales aceştia dintre voi aveţi o mare nevoie să vă îmbogăţiţi nivelul spiritual şi să depăşiţi această stare mizerabilă în care vă complaceţi.
Raspuns la tot ce s-a scris in aceasta conferinta
- de
Petru Russu
la: 26/11/2004 00:23:45
(la: Fahrenheit 9/11) Am promis ca scriu in seara asta si deci ma tin de promisiune.
Mary, tu ai facut o aluzie spunand ca este interesant faptul ca cei care l-au votat pe Bush nu au vrut sa vada filmul. Horia a premediat ce vroiai sa insinuezi si de aia a si scris ce a scris , nu ai de ce sa fii suparata pe el. Cristall "teama de a nu fi cumva zdruncinati in crezul lor." Nu crezi ca exagerezi ? Poate persoanele respective fiind asa sigure de ceea ce gandesc, avand niste principii solide dupa care sa se ghideze au considerat ca indiferent daca vor vedea sau nu filmul , tot pe Bush il vor vota. As fi facut la fel in locul lor. Bufnitza, chiar ai impresia ca americanii sunt asa odiosi ? Nu prea asi crede. Gandeste-te la genocidul practicat in tarile din "Middle East" de crimele de acolo. Gandeste-te a tratatele internationale care au avut mare parte din ele ca obiect pacea si incetarea persecutarii minoritatilor. Rolul arbitrar nu mi se pare deloc asa de odios. Diferenta este ca cei ca Bin Laden si Sadam nu dau avertismente ci actioneaza dupa bunul plac pe cand tarile civilizate avertizeaza, si abia ca masura extrema folosesc violenta pentru ca fie vorba intre noi sunt multi care doar prin violenta pot fi opriti , negocierile fiind deseori inutile. Referitor la treaba cu Romania marioneta fara personalitate a americanilor, sunt total bulversat, tu oare citesti presa (scrisa sau televizata ?) Faptul ca stai in Germania nu ar trebui sa te impiedice. Romania nu participa ca forta armata pentru ca nu avem o armata combatanta in Romania, ei sunt acolo ca observatori, adica vad grup terorist, anunta si ceilalti se ocupa. Cam atat face Romania acolo. Faza cu acolitii lui Bush si cu aurul negru e deja un pic cam superficial gandita. Problema este ceva mai complicata si necesita mai mult studiu, nu de la 911 pana acum ci de la caderea blocului comunist, pentru ca , cam de atunci au inceput miscarile extremiste sa isi arate coltii. (fapt pentru care divagand un pic de la subiect cred ca tot fenomenul e strans legat de cei din ramasitele vechiului bloc comunist. Nu mai scriu acum in detaliu). Kradu a spus bine ca in romania un astfel de material ca a lui Moore ar fi atarnat greu in balanta pe cand in SUA oamenii nu se mai lasa chiar asa manipulati sau nu se hotarasc sa voeteze dupa vizionarea unui film. Pentru anonimul #28244 din 10/11/2004 , vii cu niste informatii atat de eronate incat imi aduc aminte de Vadim care de fiecare data vine cu cate o data istorica ca sa impresioneze dar daca stii putina istorie iti vine sa razi. Prietene sau prieteno razboiul de independenta in America si formarea statelor unite a fost intre 1775 si 1783. In 1776 T. Jefferson si B. Franklin intocmesc declaratia de independenta iar in 1787 este adoptata Constitutia SUA. Razboiul de independenta american si formarea unei republici vor influenta Revolutia Franceza din 1789 revolutie care va dura pana in 1795. Asa ca franta, "tarfa europei" cum imi place sa o numesc nu a dat nimic nimanui cum bine ti-a spus kradu. Plus daca ai impresia ca pe vremea nazistilor erau date publicitatii astfel de filme precum cel al lui Chaplin (capodopera intre noi fie vorba) te inseli amarnic, si este echivalent cu a zice ca presa era libera pe vremea lui Ceausescu. In rest mult noroc in viata de zi cu zi, si mai gandeste-te inainte sa scrii din astea. Fara suparare dar mi se pare aiurea sa scrii astfel de gogosi. Pentru gabi.boldis , eu nu sunt de stanga. Ceausescu era de stanga, si aplica metode de stanga cu care nu sunt de acord ca de exemplu faptul ca nu aveai voie sa ai doua case pe numele tau (viola fara indoiala dreptul la proprietate) Avea o mentalitate gen Schroeder in Germania acum adica mentine nivelul de trai dand bani la someri si creste impozitul la cei care produc mai mult. (motiv pentru care Germania, motorul economiei europene se cam duce de rapa dupa cum vedeti) Sunt de dreapta. Clar, e normal ca cu cat produci mai mult cu atat sa fi impozitat mai putin tocmai pentru a fi incurajat sa produci si mai mult. Cam asa e logic si normal. Dar sa revenim la oile noastre. Anonimul care a vzut filmul la cinematograf in univ nord americana. Tocmai faptul ca iti vezi tara bagata in film aiurea cand de fapt soldatii romani nu sunt combatanti adica nu ai sa auzi ca un grup de soldati romani au atacat vreo baza etc, ar trebui sa te puna pe ganduri si ar trebui sa te convinga de faptul ca exista multe minciuni in filmul asta. Vampirii chiar nu isi aveau locul dar ma rog , fiecare regizor cu pasarelele lui. A bagat el mai multe in film de umplutura ca de exemplu faza in care vreo 10 minute arata cum niste parinti isi plang fiul murit pe front. Lucru care nu se face avand in vedere faptul ca de cand exista razboiae , soldati au murit, de ambele parti si niciodata familia mortului nu va fi bucuroasa de o asemenea nenorocire. Faptul ca erai in stare sa iti negi apartenenta romaneasca imi aminteste putin de sfantul Petru care s-a lepadat de trei ori inainte sa cante cocosul. Ai fost haios dar sa stii ca un film nu ar trebui sa iti trezeasca asemenea stari. Ciudat. Studenta desteptuta se pare ca nu prea era desteptuta din moment ce dupa vederea filmului a avut o asemenea reactie de dispret, si a racit relatia. La intrebarea de ce a mers acolo trebuia sa ii spui ca lumea a avansaat si ca exista tratate internationale, posta nu mai este dusa de porumbel si ca conform acestor tratate trebuiau sa fie acolo si soldati romani. Ca spre deosebire de cei cu care se bat, fortele aliate americane sunt disciplinate si respecta regulile razboiului (le aveam scoase pentru lucrarea de diploma dar nu le gasesc sa ti le insir acum) in sensul ca civilii sunt evacuati , li se dau ajutoare etc. Fortele cu care insa se bat soldatii americani cu aliatii, sunt insa niste miscari extremiste si sunt guerile. Diferenta pe care ea trebuia sa o faca este aceea de a nu raci relatia cu tine doar pentru ca se afla trupe acolo ca doar nu esti ministru de externe ci doar un student nevinovat. Dar la un anumit nivel se gandeste destul de limitat. Eu sunt total impotriva extremistilor si a teroristilor dar nu consider ca toti islamistii sunt asa. Islamul este de fapt una din cele mai pacifiste religii iar ceea ce se intampla acum este pur si simplu o greseala de interpretare a extremistilor. Adrian Marchidann razboiul nu e lui Bush cum au zis Moore , si Alex Jones si altii. Razboiul este al tarilor democratice iar pentu faptul ca America a fost atacata la 9.11 iar obiectivul atacat era compus din oameni detoate nationalitatile, WTC era semn al capitalismului si al democratiei, SUA avea dreptul de a riposta. Orice tara normala ar fi ripostat, nu stiu in ce tara stai dar pun pariu ca si Franta ar fi ripostat daca ar fi explodat turnul Eifel. Razboiul lui Bush este superficial spus. Razboiul e al celor care tin la democratie ca principiu. Ozzy osbourne Tocmai implicit , la adresa lui Bush dar Bush ca preseddinte fiind reprezentantul SUA se face aluzie si la SUA prin asta. Plus ca majoritatea care sunt antibush am observat ca sunt si antiamerica, asta doar asa ca observatie. Intradevar Moore ar fi putut scoate acest "documentar" cu alta ocazie numai ca , ca orice regizor s-a gandit la bani si de aia l-a si conceput asa, incat sa starneasca curiozitatea cetatenilor care vor vrea sa il vada inainte de alegeri . Gandeste-te ce repede a facut 119.000.000 numai in SUA cu un buget de doar 6.000.000 dolari. (Si asta cu un documentar) Profitabil nu ? In plus a devenit filmul preferat a lui Fidel Castro care a sponorizat vizionarea filmului in julie 2004 la el in tara evident. Multe chiestii interesante. intrati si cititi sectiunea trivia de pe imdb :http://www.imdb.com/title/tt0361596/trivia . Si imi pare bine ca a intrebat Dantimis, de ce naiba mai stau atatia in America daca este asa nasol si daca sunt antiamerica si anticapitalism ? Cred ce pentru acolo drepturile se respecta, pentru ca dreptul la opinie nu este asa ingradit ca in alte parti, pentru ca acolo a fost scrisa declaratia drepturilor omului , pentru ca este un stat democrat, lider al democratiei si drepturile iti sunt asa de garantate incat ai posibilitatea de a da propriul stat in judecata lucruri care nu se intamplau inainte nicaieri. Arabii care il plang pe Arrafat sunt comparabili cu cei care il plang pe Ceausescu. Arrafat isi cumpara costume J. P. din Londra, se scalda in bani furati , {URMEAZA PARTEA A - 2 - A} Amor,amor,dulce amor
te astept sa vii la mine-n zbor Calare pe un alb-armasar si in brate,eu cu drag sa-ti sar, La pieptul meu sa te alint cu-n dulce si duios cant. Amor,amor,unde esti amor? eu plang,acuma,de-al tau dor La tine neincetat gandesc, cu stele prea ades vorbesc. Te caut,amor,amor, unde esti,scumpul meu,odor? ai cautat sus pe casa... dadea zapada ultima data cand l-am vazut eu :)) sursa:http://www.cafeneaua.com/node/view/5524
01. Care este cea mai mare pl
- de
Honey in the Sunshine
la: 07/10/2005 16:37:53
(la: 24 de intrebari "Viva") 01. Care este cea mai mare placere a ta?
Sa fiu intr-un loc frumos cu oameni "frumosi" 02. Care este cel mai valoros lucru pe care-l ai? Un toc antic venetian.(Valoros pentru mine) 03. Cine te-a influentat cel mai mult in viata? Nimeni."Ce?" - cartile pe care le-am citit. 04. In ce ai vrea sa te reincarnezi daca acest lucru ar fi posibil? As vre sa fiu zeu. Ca muritor e cam nasol... 05. Care este scriitorul tau preferat? Dostoievski (daca trebuie sa fie numai unul) 06. Cu ce ocazie mintzi? Urasc sa mint. Mint cand n-am de ales si atunci ma simt groaznic de vinovata. 07. Ce-ti place cel mai mult sa faci in timpul liber? Sa cunosc locuri/oameni/lucruri noi. 08. 08. Ce detesti la altii? Prostia amestecata cu ingamfare (prostu' fudul). 09. Daca ai putea sa-ti schimbi un atribut fizic, care ar fi acela? Mi-as face parul roscat, asa n-as mai da atatia bani pe vopsea :) 10. Unde si cum ti-ar placea sa traiesti? Locul nu e important. Dar mi-ar placea sa-mi pot avea toti prietenii spranjiti prin lume la un loc. 11. Ce admiri cel mai mult la o femeie? Admir femeile in general. 12. Ce admiri cel mai mult la un barbat? Simtul umorului, inteligenta, romantismul. 13. Cand si unde te-ai simti cel mai fericit(a)? Prea intim. 14. Care este personajul de fictiune pe care il preferi? Stavroghin (din motive diverse), Ladima (e genul care ma impresioneaza mereu) 15. Ce te caracterizeaza cel mai bine? Lucrurile pe care le fac, lucrurile pe care le spun, hainele pe care le port. 16. Care este motto-ul tau? "Nu mor caii cand vor cânii" - proverbul preferat al tatalui meu. 17. Ce ti se pare a fi "culmea durerii"? Orice durere. 18. Ce ierti la altii? Ignoranta, minciuna marturisita si... cam atat :)) 19. Care este principalul tau defect? Am putine defecte. Si alea imi dau un plus de farmec :) 20. Care este culoarea ta preferata? Depinde de anotimp si dispozitie. 21. Care sunt numele tale preferate? Majoritatea numelor rusesti. 22. Cine este cea mai mare iubire a vietii tale? Printul n-a descalecat inca in fata balconului meu. 23. Ce ai si ti-ai dori sa nu ai? Lucruri care "trebuiesc" facute. 24. Ce nu ai si ti-ai dori sa ai? Antidepresive la discretie. _____________________________________________________ Communication is not just words, communication is architecture. Noul tata intra in camera unde tocmai nascuse nevasta'sa:
Copilul din patut era negru ca tuciu'... S-a uitat urat la nevasta'sa...si aceasta s-a explicat: "Dragul meu, stiu de ce copilul nostru este negru. Stii, cand eram fetita, tatal meu lucra in Coasta de Fildes si mama a ales sa ma aplapteze o negresa (Lili). Genele negre din laptele ei au trecut direct in sangele meu si de aceea copilul nostru negru.. Barbatul mirat.."A da?" Atunci barbatul o sunat-o pe maica'sa s-o anunte ca a devenit tatic. "O, dragul meu sunt asa de fericita... dar ia spune seamana cu tine??? "Mama sunt cel mai fericit tatic din lume, sau aproape fericit..., bine e'..., e negru.... Dar am o explicatie!... Uite: mai tii minte cand era nora ta mica, taica'su lucra in Coasta de Fildes, si maica'sa a ales s-o alapteze pe fisa o negresa?. Genele din laptele negresei au trecut in sangele ei si uite asa copilul nostru este negru... "Aha! acum am inteles. Este exact cazul tau cand ai fost mic, te-am alaptat cu lapte de vaca, si genele ei au trecut in sangele tau, de'aia tu esti un bou..." -------------------------------------------------- All you need is ignorance and confidence and the success is sure. Mark Twain Pentru moderatorii acestui site:ne mai suportati?
Si acum back to you miss Fefe:) ca sa raspund la punctul 1 cum zi numerotat tu:stau actualmente intr-un bloc cu 2 etaje,construit in 1954 din caramida special destinat soldatilor sovietici:)))cred ca de aia a rezistat.Am trait cand eram mica intr-o casa de caramida construita in 1987,care inca nu s-a daramat.Nu am nevoie sa mut peretii?Tu ii muti?:))Cat despre din ce se construiesc casele cele mai scumpe in Romania ,raspunsul este:caramida si BCA(nu stiu daca stii ce e BCA dar revin daca te intereseaza).Casele de lemn sunt cel mai ieftine,costa cam 40.000 euro o casa,cele de caramida ajung la 80.000 euro.Te invit pe centura Bucurestiului sa vezi ce case se construiesc:)))Te invit pe la Becali si in cartierul ala superluxos unde un american ca tine e sarac lipit.Dar eu nu fac parte din acea categorie.Cei de care zici tu de la Oradea sunt si ei niste romanasi care au facut niste bani castigati din greu prin Occident si au hotarat sa-si faca si ei o casa cat de cat cu o economie.Mai intereseaza=te de casele din Romania ca nu esti tocmai in tema.Cat despre cele din America nu zic ca nu ai putea avea dreptate.Se poate sa fie mai multe din caramida.Eu am fost intr-un orasel numai ,in America, unde erau toate din lemn cu exceptia downtownului.Asa o fi cum zici.Ai dreptate cu flexibilitatea lemnului,asta o stiam mai demult,dar eu prefer casele din caramida(subliniez caramida,care e diferita de betoanele pe care le crezi tu!) 2.Stiu doi ingineri constructori,unu e prietenu meu pe care vad ca trebuie sa-i arat si lui comentariul ca pana acu am vorbit din ce mi-a mai povestit el si din teoriile pe care mi le tine de doi ani de zile si al doilea e un amic care asta nu lucreaza in santier ci face planuri!pentru ca este proiectant.Deci un santierist draga mea nu face el planuri pe care si le aproba singur!E cineva platit special sa le faca!Aceste planuri sunt aprobate de firma constructoare,iar cel ce ajunge in santier cum e prietenu meu decat executa.Da semneaza note de comanda:adica:aduceti-mi ba,azi trei metri de sarma si doua kile de vopsea ca sa dau pe peretele asta!Cat despre planuri--multe din ele sunt facute de arhitecti sau ingineri proiectanti care se pricep sa deseneze:))si sa implice in proiect norme si reguli care asa sunt in standardul de stat si in normele de siguranta .Iti mai povestesc si altele dupa ce ma informez mai in amanunt referitor la acest subiect. 3."Tin sa te anunt ca nu consumul de bezina afecteaza aerul ci arderea ei, si daca o Dacie nu are arderea cum trebuie degeaba consuma numa 1 litru la fiecare 100Km."La ardere m-am referit si eu.Deci care va sa zica masina ta care consuma 20 litri la suta benzina,e mai putin poluanta ca a mea care consuma 8 litri de benzina in oras si 9 litri de gaz(care e cel mai nepoluant combustibil exceptand combistibilii bio ,electricitatea)atunci cand vreau sa merg pe gaz?.Te anunt ca in functie de combustibili care sunt cele mai nepoluante:cea pe diesel e cea mai poluanta,dar avantajul motoarelor pe motorina e ca sunt puternice si au consumul mic(iti spune ceva 5 litri de motorina in oras cu toate normele de poluare-ma refer la cele europene ca vad ca daca e sa auzi ceva de cele romanesti nu crezi?),dupa care e mai putin poluanta benzina si apoi cel mai nepoluant gazul-GPL dintre acesti combustibili,dar care are dezavantajul ca nu "trage "asa masina,deci nu o sa urc muntii cu o masina pe gaz ci cu una pe motorina.Bun Trabantu asta....:)))Motor in doi timpi-numai nemtii puteau inventa o smecherie ca asta.Stii cu ce se alimenteaza Trabantul?Cu un amestec de ulei si benzina!Foarte poluant judecand dupa fum.Dar Trabantul e o masina din anii 50 cred.Sa stii ca in Romania exista si masini noi:)))Pacat ca nemtii nu au dezvoltat smecheria asta cu Trabantu pe un ulei de rapita care e unul din combustibilii de viitor,si nepoluant adica.De unde stii ce masini se aduc in Romania?Tu nu intelegi ca nu le inmatriculeaza daca nu au asta cu euro 3 sau 2 sau dracu sa le pieptene?Mi-am luat de curand masina si m-am interesat .Nu puteam sa iau din Germania orice masina la mana a doua,decat alea cu ultimele tehnologii.Trebuie sa-ti fac o poza la o ora de varf intr-o intersectie din Bucuresti sa vezi ce masini sunt pe strada! Cine ti-a zis ca la sate e apa infecta?O fi la aia cu inundatiile,nu zic nu,dar ce la voi la New Orleans bea lumea apa din balta? Imi fac pantofii in fiecare zi,da e adevarat.De fapt mint:ii spal mai intai.Asta e oarecum discutabil,avem drumuri nenorocite si nu e astfalt peste tot si nu exista strada far ao cladire in constructie care impute si ea zona.Dar banuiesc ca tu stai in oras.Aia de la tara din Montana poarta tocuri pe drumurile de macadam?:)))(asta e o rautate:)),si zic asta pentru ca prin Bucuresti sunt stradute unde e ca "la tara".Si cu asta cu cianurile in Dunare:))Dar la voi cand mai esueaza cate un tanc petrolier?Eu nu stiu exemple concrete dar o sa ma interesez!Dar cand mai dau americanii cate o bomba prin Balcani cu nu stiu ce radioactiv in ea?Nu pot sa dea si ei niste bombe simple?Fara nimica radioactiv?Foarte frumos ca sunt opera si teatru si institutii de cultura pe acolo,dar nu peste tot,unde am fost eu nu am vazut,dar se poate sa fi fost(cei la care am fost ziceau ca nu e in orasu lor).Multumesc pentru informatia cu China,este interesant de stiut.:) 4.Pretul carnii era pentru Romania,dar vezi nu stiu la care carne te referi,peste,pui,porc,vita,dar daca formulezi o intrebare precisa ma duc la magazin sa imi notez;)) 5.E ok ,ai dreptate,nu te contrazic,mi se pare ca am mai zis mai sus de opera. 6.Eee asta pleaca de la o ipoteza gresita!Aceea ca in Romania toti suntem tzatze ca vedem din intamplare ce masina si-a luat vecinu,sau ca are o gagica noua.Pai sa -ti zic de ce ne uitam:ca sa ne luam si noi masini bune ca vecinu,iar cu gagica sa stim sa strangem banii cand ne cheama la nunta.In rest sa-ti zic o intamplare:eram in America acu 7 ani la niste rude.Si intr-o zi am plecat singura in oras caci mie imi place sa mai umblu de nebuna.Cand ma intorc(de dimineata eu nefiind atenta pe unde isi ascund astia cheile si cum se deschide usa zicand ca "ce poate fi asa de greu")am ramas pe afara."On the porch" adica ,si am stat si eu vreo ora pana au venit ai mei.Ca sa aflu de la astia cand se intorc ca se intamplase ceva:vecina ii sunase sa le zica ca e cineva pe veranda si ca mai intai a vrut sa verifice ca voia sa sune la politie dar a vazut ca sunt pasnica.:))) 7.La acest subiect prefer sa ma abtin sau sa se deschida alt topic cu subiecte istorice si militare.Si stii de ce ma abtin?Profu meu de istorie din liceu avea o vorba cu care si-a inceput prima lectie:"Istoria o scrie cel ce are puterea!"(adica scrie cum vrea el si ce vrea el).Cat despre libertate si democratia americana:)))e ca intr-o fabula,ei sunt egali numai intre ei si cu ei,restul lumii nu au aceleasi drepturi(vezi cazul Teo Peter). Si acum cateva intrebari rautacioase inaintea carora tin sa precizez din rasputeri ca nu simpatizez tara de cacat in care ma aflu asa cum poate ai impresia:1.Plangi cand se canta imnul american?Sau urasti chiar asa de rau Romania ca ai inceput sa iubesti America? 2.Pe la voi se simte lumea in siguranta cand trece strada?Ca pe noi nu ne omoara nimeni(cine sa omoare niste prosti?) 3.Rudele tale din Romania(poate ca nu mai ai,dar oricum merita sa intreb) ar pleca in America?Parintii,fratii,etc?(sper ca nu am fost atat de rautaciosa cu aceasta intrebare ,iar daca am fost imi cer scuze). Cam atat,ma mai gandesc eu si daca imi vine ceva in cap te anut.Oricum e interesanta discutia,dar mi-ar face placere sa nu mai existe isterie ci sa decurga ca pe un ton de comunicare.Te saluta,Dulcineea!:) Am vazut ca mai multi au spus despre Pe aripile vantului...Daca ati citit-o si nu v-ati indragostit de Rhett e bine..(ma refer aici la fete...)..Eu recunosc un lucru:personajul acesta are asupra mea o fascinatie teribila...daca pot spune asa..poate parea absurd..dar daca l-as intalni,I would fall for him...Literatura pura..daca ar fi sa il citez pe Allan din Maitreyi..
Dintre toti poetii si toate poeziile pe care le-am citit,exista vreo patru care ii canta sufletului meu...Amintire a lui Blaga,Oda in metru antic a lui Eminescu,Riga Crypto si Lapona Enigel a lui Ion Barbu si Din vremuri a lui Bacovia...Poeziile mele de suflet.. superb... imi aminteste de un cantec pe cxare mi-l canta tatal meu la chitara cand eram mica"am doi feciori ca muntii/cu grija i-am crescut..."
Focul face apa sa zboare > au fost cateva mesaje ale tale care mi-au trezit simpatia.
> Reala sau imaginara, cine stie? :) Simpatie imaginara sau reala? Care este diferenta dintre ele? Ziceai pe o alta conferinta ca este important ce simti. Esti o persoana care "simte"? Te ghidezi dupa aceste "simtamanturi"? Probabil asa si simpatia. Citind un text poti "genera" constient o simpatie pentru autor, placandu-ti frazele si ideile. Dar se poate si o simpatie oarecum "subconstienta", care se... "simte", fara un motiv explicabil. > barbatul este "la conducere" si in alte perioade femeia este :-( :-( ai zis-o!!!! Eu am vrut sa ocolesc ideea de "conducere" si am vrut sa pun accent pe ideea de cine "aduce bani in casa". Ca femeia s-a aflat (si se afla) la conducere este mult prea evident in multe familii sau comunitati, in diferite perioade de timp. Pe tema asta este si o sintagma "Barbatii conduc lumea, femeile ii conduc pe barbati". Ideea "condusului" este lamurita pentru mine... femeia dispune de fel de fel de mijloace cu care sa "tina fraiele in mana ei". Mai era o poanta pe ideea asta: zice un tip unui amic: "La noi in casa canta cocosul... cotcodaaaac..."!!! > curtezanele care si-au pus amprenta de atatea ori > asupra evolutiei politice a unui stat Din pacate, la ideea cine conduce sunt 2 aspecte. 1. Cine conduce "pe fata". Adica acea persoana care este conducatorul ales de comunitate si care proclama "ce si cum". 2. Conducatorul "din umbra" si care spune celui care conduce "pe fata" ce sa spuna. Chiar si in serviciile de spionaj ale timpului nostru (mileniul III) femeile "sugereaza", in structurile in care s-au infiltrat, fel de fel de decizii.... > Doamne, nu-i da barbatului ceea ce poate indura femeia! :) Nu cred ca Natura a facut "in mod constient" femeia mai rezistenta decat barbatul. A inzestrat pe unii cu anumite trasaturi de caracter pe altii cu alte trasaturi. Societatea, sau mai bine zis "sistemul de valori" al societatii, este de asa natura incat femeile, cu trasaturile native (naturale), au o rezistenta mai mare. > Una peste alta...problema razboiului sexelor este una singura > si de altfel stupida, impartirea in tabere si convingerea fiecareia > ca este mai buna decat cealalta De acord cu tine. Eu cred ca Natura (nu-mi place sa zic Dumnezeu) a creat cele 2 sexe sa fie complementare. A spune ca "un sex" e mai bun decat altul este ca si cum ai spune ca monitorul este mai bun decat calculatorul. In realitate, nici monitorul nici calculatorul nu este unul mai bun ca celalalt, ci impreuna formeaza "un lucru adevarat". > Pur si simplu avem insusiri diferite dar care se pot completa > reciproc intr-un mod fericit. Subliniez inca odata. Dupa parerea mea (si asta este chiar o conceptie :-) nu doar un subiect care il supun dezbaterii pe cafenea) femeile si barbatii se pot completa in mod fericit, nu intamplator, ci Natura insasi, ne-a "creat" asa. nu-i mai baga in cap lu' picky ideea ca-i lider, ca si-o ia in cap si chiar vrea sa fie unu'...:-))
hai, recunoaste ca toata gasca i-am lustruit pantofii, i-am dus doamna la coafor, i-am spalat masina si fetele i-au tricotat ciorapi! ce mai...e lider, dom'le! :)) in alta ordine de idei: presimt ca andruska n-a plecat de tot, o sa revina ca doar nu canta cocosul ei pe gardu' vecinilor! s-o lasam sa se adune putin si cand revine promit ca fac o conferinta traznet unde o sa ma-mbat cui! (numai sa fiu pe faza...asta pe la toamna, incolo!) :))
un aer nou,
- de
Sancho Panza
la: 30/01/2008 14:35:48
Modificat la: 30/01/2008 14:44:35
(la: prim-plan) mi-am zis citind inceputul.
dar mi se pare ca se dilueaza de la mijlocul textului la vale. as fi formulat asa: ca niste zombi patrulam viata de sus in jos, de la dreapta la stanga nimic nu ne opreste in loc in fata ochilor s-au deschis in prim-plan doi ochii de copil curati ca prima ploaie cazuta din ochii lui Dumnezeu doi ochi acoperind tremurat atatea pacate straine zambim livid minunii si ne vedem mai departe de viata maine va canta cocosul din nou spulberand raul ca pe o papadie da, repetam, inca mai putem invata sa ne deschidem luminii, inca mai putem invata... maine. Tot "Alunelul" si eu. Si aceeasi confuzie:))
Cam in acelasi timp, "Ceata lui Pitigoi": ...trece mandra prin zavoi Aoleu, ce taraboi dai intr-unul striga doi! "Sprinteni si ochesei" era in alta limba, n-am inteles ce vrea sa zica decat cand am inceput sa-i cant copilului meu:))
thebrighside
- de
om
la: 25/01/2009 00:59:04
Modificat la: 25/01/2009 01:37:37
(la: Se intampla azi, in Romania) orice "aparare" de genu' asta e generanta de OLIGARHIE.
PRIMARUL E DISPERAT DE PROPRIA IMPOTENTA. = partial de acord, adica pestele de la cap se impute! Peste primar banuiesc ca este prefectul de judet care conduce si armata organelor ;) Peste prefect este...cine este si asa mai departe ;) Deci primarul are mai mare putere sa aprobe avize de construire decat sa comande organle si justitia. dpmdv, unde lege nu'i tocmeala si toti egali in fata legii ar fi solutionat problemele minoritare sau nu!!! Vrei sa-ti pastrezi obiceiul dansatului din buric, salba de cocosei la gat, etc...nu'i bai ca nu'i impotriva legii, dar sa furi, inseli, ataci este, iar cei care fac asa sa fie pedepsiti indiferent de origine. Prea mult tam-tam pt o situatie in care originea este nerespectarea legii !!!!! UN zid este contruit, so what? Sunt precendete internationale care sunt acceptate de tari cu democratie veche! Primaru' are aprobare de constructie? Daca da, care'i baiul? De ce sa ma supar eu ca nu stiu care isi construieste legal un palat cu 1001 turnulete si gard de 10m inaltime langa casa mea ???? Are primaru' acceptul majoritatii satenilor exprimat democratic? Daca ei il sustin, de ce m-as baga eu peste democratia lor;) Toate ca toate nu cred ca primaru' este un bou, mai degraba un diplomat meschin care joaca cum ii canta majoritatea care'l alege ;) Pun pariu ca daca nu ar fi fost sustinut de majoritatea satenilor nu ar fi construit NIMIC ;) Si daca satenii il sustin, oare ii putem numi rasisti sau aparatori ai bunurilor lor (pt ca politia nu le-o apara eficient)...un fel de legitima aparare?!?! Un preot locuia langa o manastire si avea 10 gaini si un cocos. Cocosul din cand in cand disparea, dar aparea pana seara. Ultima data cand a zburat nu s-a mai intors si preotul, primul lucru duminica in biserica, a intrebat lumea:
- As vrea sa stiu daca cineva are un cocos?... si toti barbatii s-au sculat in picioare... - Nu, nu, nu, am vrut sa intreb daca cineva a vazut un cocos?...si toate femeile s-au sculat in picioare... - Nu, nu, nu, nici asta n-am vrut sa stiu, vreau sa stiu daca cineva de aici a vazut un cocos care nu-i apartine?... si jumatate din femei s-au sculat in picioare... - Nu, nu, nu, nici asta n-am vrut sa stiu, vreau sa stiu daca cineva a vazut cocosul meu?... si toate maicutele s-au sculat in picioare. Sa-mi fie cu iertare, nu am vrut sa te supar. Am intrat azi de mai multe ori pe cafenea si nim,ic, pauza, subiecte noi ioc, si la a nustiucata intrare subiet nou - proverbele... De aici comentariul meu sec. Iata cateva de la mine: Cine fura azi un ou, maine va fura un bou. Vorba dulce mult aduce. Cine seamana vant culege furtuna. Rade harb de ciob si prostul de neghiob. Cine nu are batrani sa-si cumpere.
|
 loading... loading...cautari recente
"vasile romanciuc poezie patriaentru copii"
"analiza morfologica a cuvantului punem" "1984 orwell" "vin din senin" "ce e cind visezi tevi ruginite" "in sufletul meu" "langosi" "epitete cu cuvantul litera" "vezi-ti" "adjective pentru substantivul flori" "exemplu de dialog intre profesor si elev despre scriitori" "cintec de jale pentru mamaa de 8 martie" "e vara" "descrierea unui loc frumos in limba germana" "a venit aseara mama mp3" "invata ma" "explicatie proberbu ui sint tineri intre tineri si batrini intre batrini" "ziua se maine" "dumitru sandu falsul in acte" "mama-pasarea alba a copilariei" "a s consula" "frazeologice expresii frazeologice cu lexemul cartecu cuvintul departe" "simbol mugur" "intre timp sau intretimp" "un forum ideal" "argumentarea fabulei ursul si vulpea" "explica proozitia a fost prapad si jale" "tinerii politicieni" "desparte in silabe cuvantul transformari" "celine dion" mai multe... linkuri de la Ghidoo:
|
(la: Am putea face posibilă întâlnirea cafegiilor ?)
daca te retragi de pe cafenea, atunci ai sa reusesti pe deplin sa-i dai satisfactie acelei (acelui?) "mihaela" nu stiu cum...
asta vrei?...ok! asta vrea si ea!!! (el?)...eu, sa fiu in locul tau, de-al dracu', cat ar sta computerul deschis, ar sta si ''rac'' logat pe cafeneaua.com!...sau canta cocosul tau pe gardul altora?
in alta ordine de idei...
in postarea ta #76165 (catre maan, la 01/10/2005) spui ca: (citez)
Revenind la Intruder, aici sunt doua aspecte: mai intai, ca au existat mai multe schimburi de mesaje private si mailuri intre mine si el, deci interventia mea nu e chiar grabita, ea vine dupa o perioada in care am obosit.
Pai draga "rac"...cand am schimbat NOI mesaje pe e-mail???
eu, tin minte ca (in concediu fiind), am primit un e-mail de la un mai vechi si foarte activ utilizator al cafenelei, care a fost banat de Daniel!!!...acum, am vazut ca a aparut iar pe cafenea, ca un meteorit...
in alte amanunte nu mai intru, am oroare sa dezvalui din corespondenta mea privata...
doar atat: acel ex- cafegiu nu mi-a spus DELOC cum ca el ar fi una si aceeasi persoana cu "rac"...sunt eu nebun?...well, pai daca sunt, legati-ma in camasa de forta si duceti-ma la spitalul de boli nervoase dom'le!!!...dau si semnatura!...
deci, cam asta-i problema...hai sa spunem ca sunt frustrat, tampit si prost...ma rog, se pare ca nu sunt singurul de pe-aici, DAR...
cum se face ca eu am schimbat atunci cateva mesaje cu X si acum vad ca a fost de fapt Y????...eh, nici nu m-astept la un raspuns...:(
dar, macar pe e-mail sa fim loiali, nu?
nici la ora asta, nu stiu cu cine am vorbit exact...cu X, cu Y sau poate cu Z????...ma dau batut...
asaaaa...hai sa dau copy/paste ce scrie Jimmy Cecilia...voila!
dar sa ma intalnesc asa tam nesam, cu persoane pe care nu le cunosc...
chiar daca sunt prin regiune...
non, merci, sans façon... :)
bun. acum, dau copy/paste ce a scris frustratul de Intruder...voila!
nu spun ca nu-i bine ca unii din noi sa ne cunoastem...unii, chiar am
facut-o...dar, pana la "pasul" asta a trecut ceva timp si dialogurile nu au sarit direct de pe cafenea in sfera reala!...sunt niste etape...
cam asta-i...eu am avut ceva divergente cu Jimmy Cecilia pe cafenea, da?...cine n-a stiut, afla acum!...
dar totusi, cu toate defectele ei, (si cine nu are?) are momente cand este o femeie de exceptie, asta-i adevarul!...unele laturi ale personalitatii ei le admir, altele nu...
sunt pe site-ul asta cativa oameni care mie mi se par deosebiti, chiar "sclipesc"!!!...cu unii am dialogat mai mult, cu altii mai putin, cu altii doar pe e-mail, pe altii doar i-am citit...(asta a fost o paranteza...)
acum...problema cu virusii...stii cum e?...ca si cum te-ai duce la un om (fie el rau!) in curte si ai turna cianura in fantana lui...numai atat sa te gandesti, ca din fantana aia mai beau si altii apa...la urma urmei, s-ar putea nici sa nu fie de vina "mihaela" aceea...zaraza ti-a sugerat un posibil scenariu, reflecteaza!...si chiar dac-ar fi adevarat, virusarea voita mi se pare o razbunare urata, periculoasa si facuta de un om prost...dupa cate am observat, tu nu esti prost...
cam atat deocamdata...
iar am scris mult, deh!...asa-s eu: vorba- lunga!!!...(pai daca nu vorba, atunci ce?)...phhiiiii, chiar ca sunt frustrat!...cre' ca ma duc dracu' sa ma spanzur, care-mi dati sapun si sfoara???