explicatia proverbului nu e bun de nimic cel care este bun decat pentru el

Sanatate ca-i mai buna decat toate. Si o plimbare mica la Oceanul Pacific, cand apune soarele :)).

BUNA ZIUA PARINTE. EU TRAIESC IN EGIPT ,PRINTE MUSULMANI.SI SI EI SANT CONVISI CA RELIGIA LOR E CEA GIUSTA. E DIN CAUZA PROPAGANDEI CARE SE FACE. FIUL MEU ARE 9 ANI SI CAND CUNOASTE O PERSOANA INTREABA INTAI DE CE RELIGIE ESTE CA SA STIE CUM SA O TRATEZE. NU STIU DE UNDE VINE CU ACESTE IDEI PENTRU CA NOI PARINTII NU VORBIM RAU DE NIMENI SI NU JUDECAM OAMENII DUPA RELIGIE. INSA ACEST FAPT M-A FACUT SA INTELEG MAI MULT DESPRE RELIGIE SI DUMNEZEU. EXPLICATIA PE CARE O DAU FIULUI MEU E CA DIFERENTA DINTRE UN CRESTIN SI UN MUSULMAN E ACEEASI DINTRE UN STELIST SI UN DINAMOVIST, VAZAND CA FIUL MEU IUBESTE FOTBALUL. ALTEORI CAND MA INTREABA DESPRE O PERSOANA DE CE RELIGIE E II SPUN SIMPLU CA ESTE FIUL LUI DUMNEZEU . II MAI EXPLIC DE ASEMENEA CA PERSOANELE SANT BUNE SAU RELE INDIFERENT DE RELIGIE. AM AJUNS SA MA INTREB LA URMA URMEI CE DIFERENTA ESTE INTRE RELIGII?NU VAD DECAT O DIFERENTA EXTERIOARA DE RITURI . DACA AR FII SA FACEM O COMPARATIE UN CRESTIN SE DUCE LA BISERICA O DATA PE SAPTAMANA CA SA SE ROAGE MUSULMANUL O FACE DE CINCI ORI PE ZI. ASTA NU INSEAMNA CA MUSULMANUL ESTE MAI BUN DECAT CRESTINUL PENTRU CA SE ROAGA DE MAI MULTE ORI PE ZII.PROBLEMA E CA DUPA RUGACIUNE FIECARE SE INTOARCE LA OCUPATIILE LUI. TRAIM IN SOCIETATE SI SOCIETATEA ESTE BAZATA PE COMPETITIVITATE. COMPETITIVITATEA INSEAMNA AMBITIE , INVIDIE, EGOISM...ETC. NU STIM SA TRAIM ALTFEL PENTRU CA ASA AM FOST INVATATI DE CAND NE-AM NASCUT:TREBUIE SA FIM MAI BUNI, MAI DESTEPTI MAI FRUMOSI MAI BOGATI... ETC. RELIGIA NU SCHIMBA CU NIMIC ACEASTA STARE DE LUCRURI. PANA SI CALUGARII CARE CRED CA LASA LUMEA IN SPATE, RAMAN IN ACEASTA LUPTA A COMPETITIVITATII. NU LE AJUNGE SA FIE SIMPLII OAMENI A LUI DUMNEZEU.... DORESC SI EI SA URCE SCARA IERARHICA. SI ATNCI RELIGIA CE POATE FACE? CRISTOS A FOST UN OM SIMPLU SI ASA SI TOTI PROFETII. CUM PUTEM SA II URMAM CAND NOI NU MAI STIM CE INSEAMNA SA FII SIMPLU. DIN PACATE AM DEVENIT PERSOANE F COMPLEXE, SI NU MAI STIM SA FIM PUR SI SIMPLU. AM INTRAT IN ACEST CERC AL DEVENIRII SI NU VOM IESII PANA LA MOARTE. ATNCI NE V-OM DA SEAMA CA SCOPUL VIETII A FOST SA FIM, SI NU SA DEVENIM. IN CEEA CE PRIVESTE RELIGIA AM O MARE NEDUMERIRE:E BAZATA PE UN SISTEM DE RASPLATA / PEDEAPSA DACA FACI CEEA CE TI SE SPUNE VEI FII RASPLATIT DACA NU FACI VEI FII PEDEPSIT. ACEST SISTEM ESTE BAZAT PE EGOISM , PENTRU CA O PERSOANA CAND FACE BINE O FACE PENTRU EL INSUSI IN PRIMUL RAND PENTRU A FII RASPLATIT SAU O FACE DE FRICA CA EL INSUSI V-A FII PEDEPSIT. CU ALTE CUVINTE ''HAI SA AJUT PE CINEVA CA POATE ASA DUMNEZEU O SA MA DUCA IN RAI'' SAU ''L-AM AJUTAT CA DACA NU DUMNEZEU M-AR FII TRIMIS IN IAD''. BINENTELES NU GENERALIZEZ, MAI SANT SI CEI CARE FAC BINE PENTRU CA SIMT CA ASA ESTE JUST FARA SA SE ASTEPTE NICI O RECOMPENSA SA DIN FRICA DE VREO PEDEAPSA INSA ACESTE PERSOANE SANT BUNE INDIFERENT DE RELIGIA PE CARE O AU. NU SANT OARE ASTIA OAMENII LUI DUMNEZEU?

Buna Florin (UK), ti-am raspuns la ultimul mesaj ieri, dar nu a fost afisat (DANIEL R., ce se-ntampla? Nu cred ca am jignit pe nimeni in ce-am scris).

... si am fost de acord cu tine in mare parte; da, cred ca unii ar fi insultati (Andre, mesajul lui Florin este foarte asemanator cu al tau). Sincera sa fiu, de fapt, nu prea merg prin McDonalds si nici nu stiu cum arata jucariile, asa ca poate nici n-ar trebui sa-mi dau cu parerea asupra lor.

Oricum, totusi cred ca sunt unii oameni care nu isi pot permite decat strictul necesar, si poate ca ar accepta si darurile de mana a doua, decat nimic. Acesti oameni exista in toate tarile, si sunt cei saraci - insa sansa este destul de mare ca exista mai multi in Romania, decat in alte tari vestice, sa zicem Anglia. In orice caz, Adelina nu cred ca a avut intentia sa promoveze idea ca romanii sunt un neam sarac si-s 'disperati' sa accepte orice li se da. Si daca poate aduce bucurie unora, de ce nu? Doar ca intr-adevar, cred ca ar fi mai bine daca ar trimite poate jucarii noi si mai bune decat cele de la McDonalds. In acelasi timp, m-a induiosat faptul ca fiul ei a strans singur, fara sa-i spuna nimeni, jucarii pentru altii - doar mi-e teama ca acum crede ca toti copiii din Ro. sunt saraci, si va raspandi acest lucru printre cei din Anglia.

Cu bine,

D.

PS: Mona si Adelina (mesajul din 04/03/2004), cui va adresati in mesajele voastre?

"Credinta adevarata nu are caracter individualist sau egoist,ci personal"
spui printre altele. Este foarte adevarat. Sunt putini cei ce inteleg asta!.

Nu sunt genul care sa merg la biserica in fiecare duminica sau sa plec capul cand preotul vorbeste. Credinta mea este in mine si nu in felul cum urmez traditiile batranesti. Consider ca e mai important sa ai sufletul deschis, sa urmezi sfatul Domnului si sa fii om bun, decat sa mergi la biserica in fiecare duminica cu sufletul gol si privirea stearpa. E mai important sa iti ajuti aproapele cand ii e greu, decat sa te prefaci ca esti darnic. Sa spui adevarul cand deschizi gura, decat sa iti poleesti vorbele pentru a-ti face bine. Sa nu iei ceea ce nu ai muncit pentru a avea, sa nu privesti catre omul care nu-i singur si sa privesti cu bucurie catre bucuria celui de langa tine.

Poate ca nu ai sa intelegi sau aprobi felu-mi de a crede, pentru mine insa Doamne-Doamne este Bunul meu prieten. A venit in sufletul meu intr-o clipa cand toata lumea mea se prabusise. Mi-a mangaiat fruntea si mi-a daruit liniste. De atunci , sufletul mi-e fara grija, problemele ma ocolesc si viata imi decurge in armonie. Un miracol facut de El, nu de oameni!

De aceea iti dau dreptate cand afirmi : credinta are caracter personal!
_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!

Din cele multe pe care le-ai scris, si sper sa nu te supere asta, deduc faptul ca esti una dintre nefericitele care au trait pe propria piele aceste experiente nefaste alaturi de un barbat roman. S-ar putea sa gresesc. Oricum, iti dau dreptate in multe privinte. Pe de alta parte insa trebuie sa ramanem obiectivi si sa nu vedem numai partea goala a paharului din care beau barbatii. Spune o vorba cam asa: "optimistul vede covrigul, pesimistul vede golul din covrig iar realistul il infuleca". O sa cam faca ceva valuri acest subiect, ai sa vezi. Si stii de ce? Fiindca aici isi vor da intalnire optimistii cu pesimistii si cu realistii.

Tin sa-ti spun din start ca am avut la randul meu anumite experiente nefaste care m-au facut sa cred ca pe lumea asta nu exista femei sincere in totalitate, sau daca exista atunci isi cauta de cele mai multe ori numai dreptatea lor si nu le mai intereseaza opinia barbatului- ca de cand s-a inventat miscarea feminista toate femeile vor sa inlocuiasca pe barbatii lor la toate, daca se poate chiar si la sex. Ce denota aceasta stare de lucruri? Ca femeile si barbatii nu isi mai satisfac unii altora acele lucruri care sa-i atraga si sa-i determine sa se iubeasca neconditionat, asa dupa cum nici nu se mai sinchisesc sa aiba alta grija decat de ei insisi. Egoismul barbatilor este copiat intocmai la ora actuala de majoritatea femeilor, fie ca recunoastem, fie ca nu. Sigur, problema este mai mult decat delicata. Sa vedem putin niste parti interesante ale acesteia.

Admitem ca barbatul roman este asa cum l-ai caracterizat tu. Prin ce se deosebeste el de barbatul strain? In primul rand prin banii pe care-i castiga- ce-as mai vrea eu sa-l vad pe un strain cum isi duce viata in Romania macar vreo doua luni de zile, si impreuna cu el pe romancuta care l-a momit (probabil) s-o scape din iadul romanesc! (Apropo, am observat ca ai folosit exprimarea "partenerul meu" referindu-te la cel cu care traiesti actualmente; iti este sot sau ibovnic?- pt. ca, vezi tu, multi dintre romanii plecati prin cele strainataturi renunta la morala si cultura de acasa pe motive ca cele expuse de tine). Cu ce e mai bun un barbat strain decat unul roman? Cu nimic, ca n-are nici doua capete si nici doua perechi de...scule, si chiar de-ar avea tot i-ar rugini de la o varsta. Atunci care-i explicatia, de ce o romanca prefera sa aiba sot un strain decat unul din neamul ei? Cred ca e vorba despre acest aspect: un strain are obligatia (pe care si-o indeplineste de obicei) de-a sustine familia dpdv financiar, ori asta inseamna ca munceste pe rupte pana cade pe branci si nu mai e bun decat de zeama oualor. Asa ca fleoscait cum este nu mai poate "tine in hamuri" femeia care pe deasupra a mai ajuns si sa constientizeze: ca este mai puternica decat credea; ca legile o sustin mai mult pe ea decat pe barbat; ca are prioritate inaintea barbatilor pt. ca altfel se numeste hartuiala (nu-i asa?); ca daca se supara cumva barbatul ei pe faptul ca ea nu-si da deloc interesul pt. familie se cheama ca vrea sa-i ingradeasca libertatea; ca daca nu-i da poalele-n cap in fiecare zi (si daca se poate de mai multe ori in aceeasi zi) inseamna ori ca e impotent, ori ca are pe altcineva, ori e homo, ori sunt nepotriviti sexual; ca daca nu si-a cultivat inca din tinerete respectul pt. "deschisul usii masinii" de ori de cate ori coboara sau urca ea, atunci inseamna ca e un mitocan; ca daca prefera sa se uite la un meci de fotbal pe un alt canal al aceluiasi televizor cumparat pe banii lui, asta in timp ce ruleaza serialul de lung KILOmetraj "tanar si ne-a linistit" pe care ea il urmareste zi de zi, inseamna ca ea, saraca, nici un drept nu mai are in casa... Si cate n-ar fi de spus?

Femeia s-a emancipat f. mult, asta e sigur. Dar ce inseamna emancipare sau/si cum ar trebui ea inteleasa? Chiar sunt curios sa aflu raspunsul tau. Tin sa precizez ca nu iau apararea nici unui barbat, candva chiar am fost "demascat" ca as fi feminist si ca nu tin cu barbatii- culmea, o femeie mi-a zis asta! Si sa mai vedem cateva aspecte interesante. Daca femeia nu trebuie sa faca de mancare in casa, atunci cine sa faca? Sa-ti spun ceva: eu am fost multi ani pe cont propriu, inainte de a ma casatori, si singur m-am intretinut fara vreo greutate, sa stii. Dupa fericitul eveniment lucrurile nu s-au schimbat prea mult, in sensul ca nu intotdeauna m-a asteptat mancarea calda intinsa pe masa- si asta nu m-a suparat. Nu m-au suparat f. multe lucruri desi in sinea mea nu le-am agreat niciodata. Si ce s-a intamplat cand am avut curajul si nasabuinta de a rosti ce gandesc? Sa fiu considerat un fel de intrus in viata ei. Am stat atunci si m-am intrebat: de fapt cine este intrusul aici, eu sau ea? Cine mi-a invadat viata cu iubirea pe care apoi a uitat-o? Cine s-a gasit sa-mi zica mai apoi ca nu-mi da socoteala unde merge si ce face, asta in conditiile in care eu ii spuneam cu f. mici exceptii unde sunt si ce fac? Femeia care s-a folosit de iubirea mea pt. ea!!! Da, asta e tristul adevar scumpa femeie: voi nu trebuie sa stiti niciodata ca va iubim, sau in orice caz sa vi se impartaseasca iubirea cu lingurita, nu cu polonicul. Pt. ca odata ce ne-ati prins slabiciunea aceasta noi devenim uneltele voastre si sclavii vostri. Ce-ati mai vrea atunci de la noi? Sa va lasam libere si independente ca sa va faceti de cap iar noi sa va asteptam cuminti acasa in timp ce va intoarceti de pe cine stie unde?

Stiu ce-o sa spuneti acuma despre mine: auzi la frustratul asta...! Dar, hei, frustrarile n-au venit din partea mea ci din partea unei exponente a feminismului. Si cand mai aud expresia aia ce ma umple de dezgust: "sexul frumos"... Parca Dumnezeu a creat sexe, nu oameni. Si parca sexul barbatesc nu e la fel de frumos pt. ele... Ah, dar stai ca la asta i se spune "sexul tare"... Insa am auzit ca sunt femei cu sex mai tare decat al barbatilor.

Si totusi sa revin. Ce trebuie reinventat intr-o casnicie/relatie care sa dureze? Eu cred ca respectul pt. celalalt, asta in primul rand. Am cunoscut femei care se simteau dezapreciate daca eram atent si le deschideam usa, le ajutam sa urce sau sa coboare, le faceam surprize dandu-le flori in cele mai neasteptate momente, daca eram galant (intr-un cuvant). Parca le-as fi jignit cu ceva, nu alta. Si atunci mi-am mai pus o intrebare: cine si cum le mai multumeste vreodata? Daca esti bun inseamna ca esti vazut ca pampalau; daca esti rau si te porti in stil tiganesc iti castigi respectul altora. Cum poti sa le impaci pe toate? Va spun eu: nu poti! Stresul e degeaba.

Apoi am mai vazut o serie de madame care si-au facut din devenirea lor masculina scopul vietii lor. Si-au pierdut feminitatea in favoarea castigarii muschilor, a banilor, a renumelui, a pozitiei pe scara ierarhica s.a.m.d. Sigur ca tot isi pierd feminitatea si daca ajung slugi la...stapan, dar asta nu scuza cu nimic atitudinea unora fata de sotii sau iubitii lor. La urma urmelor depinde slugile cui sau a ce vrem sa fim: ale sotilor nostri sau ale ambitiilor noastre nelimitate?
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.

Cind am ajuns in "Occident" am fost foarte surprins ca la aeroport nu asternusera covorul rosu, nu ma astepta nimeni cu flori, iar fanfara?!... probabil avea zi libera...
Mi-am adus aminte ce imi spunea o asistenta medicala, cind imi faceam vizita medicala pentru viza:"Draga tinere, vad ca esti inginer... Eu stiu pe cineva inginer ca si tine care de zece ani sapa santuri... si plinge ca a plecat din tara"...
La care eu am raspuns:"Multumesc doamna, dar de unde stiti ca este inginer ca si mine???"
Nu stiu de ce am raspns asa, si nici nu stiu foarte bine ce am vrut sa spun cu asta... cert este ca s-a facut rosie la fata si a trebuit sa plec. Sa vin in alta zi cind era altcineva de serviciu ca sa-mi fac medicalele...

Am ajuns in Occicent, am muncit greu... tot felul de munci, pina ce am reusit sa invat limba si sa cunosc cerintele societatii in care incercam sa ma integrez.
Acum, multumesc lui Dumnezeu, toate eforturile au fost rasplatite din plin.
Dar am vazut si destui care nu au reusit pentru ca nu s-au putut desprinde de "BALCANISM".
Proverbul cu "calul bun se vinde din grajd"... aici nu tine. Trebuie sa iesi din "grajd" si sa arati ce poti.


"Si daca ramuri bat in geam...
De ce nu tai copacul..."

• denumit si Golden complex, poate declansa forte compensatorii foarte mari, transformandu-se intr-un aparent complex de superioritate. Uneori se cristalizeaza in jurul unei infirmitati reale, adesea insa poate impulsiona si conduite brutale, despotism acaparare etc.
• ansamblu de reprezentari, atitudini si conduite legate de un sentiment de inferioritate. Adler a dat o semnificatie centrala acestei notiuni, pe care o leaga de un deficit fizic real, de o inferioritate organica, morfologica sau functionala. Acordandu-i valoare etiologica, ii descrie efectele de supracompensare.
Complexul de inferioritate se leaga indisolubil de numele marelui psihanalist german Alfred Adler, insa radacini putem gasi si-n filosofia inceputului de secol XX la Friedrich Nietzsche in lucrarea "Asa grait-a Zarathustra ".
Teoria lui Alfred Adler incearca sa explice nevrozele, afectiunile mentale si mai general, formarea personalitatii prin reactii fata de inferioritati organice, aparute in copilarie, oricat de neinsemnate, morfologice sau functionale ar fi ele: "Defectele constitutionale si alte stari analoge din copilarie duc la aparitia unui sentiment de inferioritate care necesita o compensare in sensul exaltarii sentimentului personalitatii. Subiectul isi stabileste un scop final, in intregime fictiv, definit prin vointa de putere, scop final care pune in slujba sa toate fortele psihice".
Adler revine asupra acestui concept in "Sensul vietii", in special datorita unor critici ale parintelui psihanalizei la adresa psihologiei individuale adleriene, critici cu adevarat juste, insa pe fondul subiectiv al deteriorarii relatiei dintre cei doi.
Freud a demonstrat caracterul partial, nesatisfacator si sarac al acestor conceptii, ce apartin primei parti, bazandu-se in special pe exemple din activitatea sa de cabinet. Aceste critici il fac pe Adler sa-si revizuiasca fundamentul teoretic, oprindu-se cu mai multa atentie asupra laturii social-umane, a nevoii de legaturi, de atasament, asupra a ceea ce el numeste "sentimentul de comuniune sociala"
De asta data, Adler vede sentimentul de inferioritate ca insusi "motorul" civilizatiei umane ("A fi om inseamna a te simti inferior."), acest "sentiment de insuficienta" fiind o suferinta pozitiva ,"fiinta umana fiind mai degraba orientata spre dominarea lumii exterioare, decat spre echilibru", avand ca fundament teza: "Corpul uman este construit in mod vadit pe principiul securitatii."
Totodata Adler afirma: "sentimentul de inferioritate domina viata psihica si se lasa clar sesizat in sentimentul de imperfectiune, de neimplinire si-n permanentele nazuinte ale oamenilor si umanitii"; apoi acesta insista asupra importantei sentimentului de comuniune sociala, spunand, si pe buna dreptate, ca sentimentul de inferioritate este rezultat al "marilor carente ale sentimentului de comuniune sociala".
De asemeni el revine si asupra complexului de superioritate, vazut ca supracompensarea sentimentului de inferioritate pe plan fantasmatic, ideal." Aspiratia catre putere il face pe individ sa se retraga din fata pericolului de indata ce pare amenintat de o infringere sau din cauza deficitului de comuniune sociala, ceea ce se manifesta prin lipsa de curaj ", "lumea sa ideala il farmeca atat de mult incat este preocupat de rezultatele socului". Consecintele acestei supracompensari sunt lipsa sentimentului de comuniune sociala, o imagine deformata asupra propriilor capacitati pe linia supraevaluarii acestora.
In final Adler nota: "insecuritatea vietii nu a gasit pana acum – in general o solutie mai buna decat aspiratia la putere".
In ceea ce priveste originea complexului (sentimentului) de inferioritate, Freud a facut cateva precizari fara a trata insa problema in mod sistematic: sentimentul de inferioritate provine din cele doua pierderi, reale sau fantasmatice, pe care copilul le poate suferi: pierderea iubirii si castrarea. "Un copil se simte inferior cand observa ca nu este iubit, ceea ce este valabil si pentru adult. Singurul organ care este intr-adevar considerat ca inferior il constituie penisul atrofiat-clitorisul fetitei."
Structural sentimentul de inferioritate traduce tensiunea dintre Eu si Supraeul care-l condamna. O asemenea explicatie subliniaza inrudirea sentimentului de inferioritate cu sentimentul de vinovatie, dar in acelasi timp face dificila delimitarea lor. Mai multi autori au incercat dupa Freud sa faca aceasta delimitare. Dupa D. Lagache, sentimentul de vinovatie depinde de "sistemul Supraeu-ideal al Eului", iar sentimentul de inferioritate de Eul ideal.

Preluat de pe http://www.actrus.ro/buletin/1_2000/INFERIORITATE.htm

Daca nu ma vei considera prea pretentios, anul asta as vrea sa-mi aduci puterea de a trece peste unele probleme (stii tu care!), sa-mi mai dai ceva sanatate (ca e mai buna decat toate) si urmatoarele lucruri... concrete (ce sa fac, asa sunt eu, spun lucrurilor pe nume):
- un pulover;
- o geaca;
- un CD cu Richard Marx.


Ma ierti?