comentarii

explicatia proverbului profesorii iti deschid usa de intrat trebuie sa intri singur


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
''Ca sa nu mai cautati asa mult'' - de Motzoc la: 13/08/2006 16:24:19
(la: Motto-uri)
Dan-Gabriel(ex Big Defender)
le-a gasit pe alt forum si vi le reda intocmai,ca sa puteti alege fara sa mai cautati mult:

Personalitatea se naste din durere. Este ca si focul facut cu ajutorul amnarului. J. B. Yeats, Letters to His Son, W. B. Yeats and Others
Principala sarcina din viata unui om este sa se nasca, sa devina ceea ce ii permite potentialul. Cel mai important produs al efortului sau este propria personalitate. Erich Fromm, Man for Himself
Un om nu trebuie sa incerce sa scape de complexe ci sa invete sa le accepte pentru ca ele ii conduc comportamentul in lume. Sigmund Freud
Un optimist este intruchiparea umana a primaverii. Susan J. Bissonette
Mi se pare ca nimic nu este mai deprimant decat optimismul. Paul Fussell
Locul unde se intalneste cel mai mult optimism este azilul de nebuni. Havelock Ellis (1859 - 1939)
Nu exista lucruri marete, doar lucruri mici cu o dragoste mare. Fericite sunt acelea. Mother Theresa
Nu trai in realitate; te va impiedica sa ajungi la maretie. Rev. Randall R. McBride, Jr.
Lucurile marete se fac de obicei cu riscuri foarte mari. Herodotus
Nici un lucru important nu a fost vreodata realizat fara pasiune. G. W. F. Hegel
Nici un lucru important nu a fost realizat vreodata fara entuziasm. Ralph Waldo Emerson
Pretul maretiei este responsabilitatea. Sir Winston Churchill
Sunt cu adevarat mari cei care sunt cu adevarat buni. George Chapman
N-am lasat niciodata scoala sa-mi afecteze educatia. Mark Twain
Educatia este ceea ce supravietuieste dupa ce tot ce a fost invatat a fost uitat. B. F. Skinner
Educatia este abilitatea de a asculta aproape orice lucru fara sa-ti pierzi rabdarea sau increderea in tine. Robert Frost
Educatia nu masoara cat de mult ai memorat sau cat de multe stii. Educatia reprezinta capacitatea de a face diferenta intre lucrurile pe care le stii si cele pe care nu le stii. Anatole France
Ceea ce devenim depinde in mare masura de ce citim dupa ce toti profesorii au terminat cu noi. Cea mai mare universitate este o colectie de carti. Thomas Carlyle
Fericirea depinde de noi. Aristotel (384 BC - 322 BC)
Descoperirea unui nou fel de mancare provoaca unui om mai multa fericire decat descoperirea unei noi stele. Anthelme Brillat-Savarin (1755 - 1826), Physiologie du Gout, 1825
Fericirea unui om nu consta in lipsa dorintelor ci in cunoasterea perfecta a lor. Alfred Lord Tennyson (1809 - 1892)
Sanatatea nu inseamna decat o sanatate buna si o memorie proasta. Albert Schweitzer (1875 - 1965)
Secretul fericirii este sa ii faci pe ceilalti sa creada ca ei sunt cauza fericirii. Al Batt, in National Enquirer
Unii produc fericire oriunde se duc; altii oricand se duc. Oscar Wilde
Cel mai bun mod de a te inveseli este sa incerci sa inveselesti pe altcineva. Mark Twain
Simtul umorului este unul din cele mai bune articole de imbracaminte pe care cineva le poate purta in societate. William Makepeace Thackeray
Nimanui nu-i pasa daca esti trist asa ca ai putea la fel de bine sa fii fericit. Cynthia Nelms
Nu am bani, resurse, sperante. Sunt cel mai fericit om in viata. Henry Miller
Cand o usa a fericirii se inchide, o alta se deschide; dar deseori ne uitam atat de mult la usa inchisa ca nu o mai vedem pe cea care s-a deschis pentru noi. Helen Keller
Fericirea nu e o destinatie. E un mod de a trai. Burton Hills
Constitutia doar da oamenilor dreptul la fericire. Trebuie insa sa o gasesti singur. Ben Franklin
Daca faci ceva nu vei fii intotdeauna fericit; dar nu vei fii niciodata fericit fara sa faci ceva. Benjamin Disraeli
Componentele fundamentale ale fericirii sunt: sa faci ceva, sa iubesti pe cineva si sa speri la ceva. Allan K. Chalmers
Daca nu esti niciodata speriat, stanjenit sau ranit inseamna ca nu risti niciodata. Julia Sorel
Niciodata nu accepta sfatul cuiva care nu a avut problemele tale. Sidney J. Harris
E mai bine sa fii urat pentru ce esti decat sa fii iubit pentru ce nu esti. Andre Gide
Teoria descrie ceea ce putem observa. Albert Einstein
Doar doua lucruri sunt infinite: universul si prostia omeneasca. Si nu sunt sigur in legatura cu primul. Albert Einstein
Cel mai neinteligibil lucru despre lume este ca e inteligibila. Albert Einstein
Incearca nu sa fii un succes, ci sa fii o valoare. Albert Einstein
Nici o problema nu poate fi rezolvata la acelasi nivel de cunostinte la care a fost creata. Albert Einstein
Singura modalitate sigura de a nu gresi este sa nu ai idei noi. Albert Einstein
Sunt doar doua moduri in care poti sa iti traiesti viata: ca si cum nimic nu este un miracol sau ca si cum orice este un miracol. Albert Einstein
Cultura nu este urmare a scolii ci a dorintei de o viata de a o dobandi. Albert Einstein
Orice prost poate stii. Scopul este sa intelegi. Albert Einstein
Sufletele mari au intalnit intotdeauna opozitie din partea mintilor mediocre. Albert Einstein
Dati-mi un muzeu si eu o sa il umplu. Pablo Picasso
Unii pictori transforma soarele intr-o pata galbena, altii transforma o pata galbena in soare. Pablo Picasso
Instruirea mintii este la fel de necesara ca hrana pentru corp. Marcus Tullius Cicero
Ca sa fac o comedie am nevoie doar de un parc, un politist si o fata draguta. Charlie Chaplin
Casa este cea mai mare scoala a virtutilor umane. William Ellery Channing
"Nu merit acest premiu, dar am artrita si nici asta nu meritam." Jack Benny
Fiecare act caritabil este o noua treapta spre rai. Henry Ward Beecher
Orice om sanatos poate rezista fara mancare doua zile - dar nu si fara poezie. Charles Baudelaire
Nevoia este mama inventiei. Anonim
Profesorii iti deschid usa. De intrat trebuie sa intri singur. Proverb chinezesc
Nu judeca fiecare zi dupa recolta avuta ci dupa semintele pe care le-ai plantat. Robert Louis Stephenson
Cel care are incredere in el va castiga increderea celorlalti. Leib Lazarow
Succesul vine de obicei la cei care sunt prea ocupati sa-l caute. Henry David Thoreau
Radacinile educatiei sunt amare, dar fructele sunt dulci. Aristotel
Fii fericit cat traiesti pentru ca mort o sa fii mult timp.. Proverb scotian
Nu supravietuiesc speciile cele mai puternice, nici cele mai inteligente, ci cele mai usor adaptabile. Charles Darwin
In viata exista doua tragedii. Una e sa nu obtii ceea ce doresti. Cealalta e sa obtii. G.B. Shaw
Deseori ma citez. Da sare si piper conversatiei. George Bernard Shaw
Cred in a privi realitatea in ochi si a o refuza. Garrison Keillor
Nu prea am incredere intr-un om intreg la minte. Lyle Alzado
Antonimul: Opozitul cuvantului la care incerci sa te gandesti. Necunoscut
Toate generalizarile sunt periculoase, chiar si aceasta. Alexandre Dumas
Actoria este unul din cele mai mici talente si nu un mod prea distins de castigare a existentei. Pana la urma, Shirley Temple a putut sa joace la 4 ani. Katharine Hepburn
Singura cale de a descoperi limitele posibilului este de a le depasi pana la imposibil. Arthur C. Clarke
Guvernul este prea mare si prea important pentru a fi lasat pe mana politicienilor. Chester Bowles
Toata lumea minte, dar nu conteaza pentru ca nimeni nu asculta. Nick Diamos
Este datatoare de mai multa placere castigarea informatiilor neimportante . Bertrand Russell
Moartea este o treaba foarte mohorata si plictisitoare. Sfatul meu este sa nu aveti nimic de-a face cu ea. W. Somerset Maugham
Doua luni in laborator iti pot salva doua ore in biblioteca. Westheimer's Discovery
Pentru tine eu sunt un ateu; pentru Dumnezeu sunt opozitia loiala. Woody Allen
E mai bine sa stii cateva intrebari decat toate raspunsurile. James Thurber
Haina face pe om. Oamenii dezbracati au putina sau nici un pic de influenta in societate. Mark Twain (1835 - 1910)


''Fericirea este un rezultat partial,nu cel final(anonim)''
PS.Nu ma blamati ca postarea a fost sa de lunga.
Deschide usa crestine - de Bitterdream la: 17/11/2007 11:04:50
(la: Enciclopedia Colindelor )
Deschide usa crestine
Ca venim din nou la tine
Drumu-i lung si-am obosit
De departe am venit.

Si la Viflaeem am fost
Unde s-a nascut Hristos,
Si-am vazut pe a sa mama
Pe care Maria-o cheama.

Cum umbla din casa-n casa
Ca pe fiul ei sa nasca
Umbla-n sus si umbla-n jos
Ca sa nasca pe Hristos!!

Umbla-n jos si umbla-n sus
Ca sa nasca pe Iisus,
Mai tarziu gasi apoi
Un staul frumos de oi

Si acolo pe fan jos
S-a nascut Domnul Hristos
Cete de ingeri coboara
Staulul de-l inconjoara

Ingerii cu flori in mana
Impletesc mandra cununa
Pe cununa-i scris frumos
Astazi s-a nascut Hristos

Care cu puterea sa
Mantui-va El lumea
Si-de acum pana-n vecie
Mila Domnului sa fie
Tuturor cu bucurïe!!
#256854 (raspuns la: #256853) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum sa ajungi la Biserica?... - de homeless la: 01/09/2004 16:04:05
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Sarut mana, parinte!

Pentru ca m-am intors relativ de curind la Biserica si experienta mea poate fi folositoare si altora, doresc sa le adresez membrilor cafenelei citeva cuvinte, pe care poate aveti bunavointa sa le comentati si dumneavoastra. Va multumesc!


Am suferit si stiu ca sunt multi altii asemenea mie. M-am îndoit si stiu ca sunt multi altii educati în acelasi sens. M-am lacomit si stiu ca sunt multi altii robiti poftelor.

Daca nu ai avut norocul unor bunici care sa-ti calauzeasca primii pasi catre Biserica, daca parintilor tai le-a fost teama sa discute cu tine despre Dumnezeu, daca profesorii te-au îndrumat catre stiintele exacte, daca esti nascut între 1950 si 1970 si te declari ateu sau agnostic, înseamna ca aveam multe lucruri în comun.

Nu participi la liturghie, nu tii post, nu te spovedesti si nu te împartasesti. Apelezi la Biserica doar când o cere traditia, la botez, la nunta, la înmormântare, iar problema cheltuielilor este mai importanta decât semnificatia ritualului la care iei parte.

Crede-ma ca se poate si altfel!

Ca este mai bine altfel, trebuie sa descoperi singur, pas cu pas. Nu sunt preot, sunt doar un crestin ortodox, iar textul de fata nu este o predica, nici o calauza duhovniceasca, încerc doar sa le ofer celor din generatia mea, cu preocuparile mele, o simpla marturie spre a-i convinge sa încerce.

Si încerc sa o fac putin altfel pentru ca stiu cât am întârziat sa pornesc pe acest drum pentru ca nimeni nu-mi vorbea "pe limba mea". Unele carti publicate se adreseaza credinciosilor practicanti sau oamenilor simpli, care nu cauta nod în papura. O sa ai si tu acces la ele, dar textul lor, în aparenta arhaic si rudimentar, transmite un mesaj, extrem de valoros, doar dupa ce crezi cu adevarat. Alte carti se adreseaza elitei care are acces la semnificatiile dezbaterii teologice si nu sunt la fel de spumoase precum lucrarile de filozofie destructivista, aflate acum la moda. Noi, cei care putem tine piept unei dezbateri stiintifice, culturale, dar care ne simtim ridicoli sau stânjeniti în biserica, am fost uitati. Ori texte încifrate, ori texte plicticos de simple, pentru cei cu patru clase.

Dar, din proprie experienta, stiu ca nu încifrarea sau plictisitoarea simplitate au fost adevarata piedica, ci spaima ca nu stiu cum sa ma adresez preotului ca sa-i pun întrebarile care ma framânta si nici masura în care el este dispus sa-mi raspunda, ca si stânjeneala ca nici macar nu stiu când sa-mi fac cruce în timpul slujbei, deruta în fata rugaciunii pe care nu stiam sa o folosesc.

Iar atunci când mi-am luat inima în dinti - hotarât sa aflu adevarul, nu transformat peste noapte în credincios practicant - si i-am întrebat pe colegii si prietenii care facusera pasul, fie îndrumati înca din copilarie, fie sub îndrumarea unui duhovnic rabdator, m-am lovit de un soi de bigotism, am fost privit cu superioritate si am fost uluit sa descopar cum discuta la o bere despre canoanele pe care le-au primit de la duhovnicul la moda la care au apelat.

Totul era împotriva mea! Bunul simt îmi spunea ca toti erau fatarnici, prea era mare diferenta între ce auzisem despre credinta si ce vedeam la altii, cartile, pe care le folosisem de atâtea ori pentru a-mi dezvolta cunostintele si abilitatile într-un domeniu sau altul, nu ma conduceau spre adevar, la slujba îmi era rusine sa particip...

Acum pot sa-ti spun ca este simplu, mult mai simplu decât pare, ca este extraordinar, ca nu trebuie "sa rupi podelele bisericii" pentru a deveni peste noapte un bun credincios...



Poate ca nu este semnificativa, dar este o marturie sincera povestea mea, asa ca încep cu ea.

O operatie nefericita m-a tinut câteva luni în pat. Am recitit mai multe carti, dar am primit si un Acatistier, spunându-mi-se ca Acatistul Sfântului Pantelimon ma va ajuta... Neîncrezator si curios am deschis cartea, dar am descoperit ca nu stiu ce sa fac. Eram trimis la "obisnuitul început", dar nu era nici un capitol cu acest titlu. L-am întrebat pe cel de la care primisem Acatistierul si, dupa ce a facut ochii mari, "cum de nu stii macar atâta lucru?!", mi-a explicat unde era ascuns "obisnuitul început".

Pe masura ce ma însanatoseam, am trecut de la o lectura pe zi la una pe saptamâna si mi-am promis, cumva recunoscator, desi nu puteam cântari ajutorul primit, sa citesc Acatistul în ziua în care era pomenit Sfântul în calendar. Marturisesc ca am uitat, doar nu mai eram bolnav!

Reluând obiceiul parintilor de a petrece o parte din concediu calatorind în circuit pe la mânastirile din nordul Moldovei, am reprodus exact traseul si gesturile lor. Am facut sute de fotografii, am scris primul pomelnic sub îndrumarea unei maicute, am deranjat probabil multe slujbe si multi credinciosi intrând în biserici, am baut în fiecare seara asa, ca-n vacanta, oricum, nu pot sa spun ca a fost un pelerinaj, ci o simpla excursie. Ba chiar am trait si momente neplacute, am fost mustrat de o batrâna ca stau cu mâinile la spate în biserica, am fost sfatuit de un calugar sa-mi vad de drum când i-a fost evident ca nu vreau sa intru în biserica, sa ma rog, ci doar sa fac câteva poze.

Cu putin timp înainte sa moara, dupa o lunga suferinta, tatal meu, ateu si el, a acceptat sa se spovedeasca. Din pacate, nu am apucat sa vorbesc cu el despre experienta traita, iar sfiala cu care preotul a acceptat sa ne însoteasca la cimitir, în alta parohie, nu mi-a placut. O nunta într-o celebra zona rezidentiala în care am vazut cum preotul cel tânar se opreste, le face un semn smecheresc mirilor si raspunde la telefonul mobil, a fost înca un argument pentru mine ca nu sunt facut pentru credinta, desi stiam si eu povestea cu "sa faci ce spune preotul, nu ce face el".

Acumularea unor pacate, de care eram numai în parte constient, m-a transformat, am devenit rau, impulsiv. Am cautat placerea dincolo de morala si bunul simt. Cu cât îmi satisfaceam mai din plin trupul, cu atât sufletul îmi era mai greu. Ajunsesem sa ma rup de mine însumi. Realizam ca individul care se bucura de toate placerile vietii nu sunt eu, nu mai sunt eu. Pentru ca traiam fara nici o spaima, îmi spuneam ca pot sa mor în orice clipa, nu-mi mai pasa. Ardeam ca si cum viata mea nu mai însemna nimic.

Pentru ca nu-mi mai pasa nici de minciuna, minteam cu placere, pe mine si pe ceilalti. O astfel de minciuna mi-a produs, chiar si în nebunia în care traiam, o spaima care m-a nedumerit. Eram pregatit sa ma sinucid când, dintr-o întâmplare, am ajuns la un schit pierdut în munti.

Un singur frate avea grija de toate. Staretul era plecat, calugarii lipseau si ei, omul, aflat si el la început de drum, era singur. L-am salutat si l-am privit. Am realizat ca este un om fericit. Cu hainele lui ponosite, cu frigul din jur, fara curent electric, fara apa calda, facând lucruri atât de simple în aparenta, era fericit. Iar ochii îi erau inteligenti, stralucitori, nu era un amarât aciuiat la mânastire.

Am vrut sa stiu de ce. Am luat câteva carti ale parintelui Cleopa. Îl vazusem la Sihastria, ma impresionase ca persoana si era singurul autor despre care stiam ceva. Rasfoindu-i cartile, m-am emotionat. Mi-am adus aminte de ora petrecuta în fata chiliei, ascuns printre zecile de credinciosi, de placerea cu care-i ascultasem cuvintele care alcatuiau un discurs firesc, pornit din suflet.

Apoi am cazut iar.

De unde eram sigur ca nimic nu exista dincolo de imediata realitate materiala, câteva experiente traite în preajma celor cu "puteri paranormale" m-au convins ca exista dimensiuni la care nu am acces. Dar m-au trimis pe un drum gresit. Am citit tot felul de evanghelii apocrife si istorii "secrete" ale Bisericii, manuale pentru "sporirea puterilor paranormale", am acceptat prezenta si "tratamentul" unui maestru Reiki, încercând mereu sa gasesc o explicatie materialista pentru ceea ce simteam, o justificare mai aproape de science-fiction decât de credinta adevarata.

Dar, în ciuda cautarilor, mi se spunea ca sunt tot mai "negru".

Am renuntat la toate experientele si lecturile de acest fel si m-am întors la parintele Cleopa. Eram disperat. Am îngenuncheat în fata unei icoane, mi-am facut cu o neasteptata sinceritate semnul crucii si, cu ochii în lacrimi am rostit în gând: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!"

Si trei lucruri s-au întâmplat în aceeasi saptamâna. Am ajuns, ca din întâmplare, la moastele Sfântului Antonie cel Nou de la Iezer. Singur în biserica, m-am apropiat si am îngenuncheat lânga racla si o caldura cum nu mai simtisem m-a cuprins. Am fost uluit ca, fara sa-mi fi spus cineva, înainte de iesirea din biserica, m-am dus sa ma închin si sa sarut icoanele, lucru pe care-l vazusem la altii, dar pe care nu-l mai facusem niciodata. Apoi, la o alta mânastire, am ajuns, pentru prima data, la începutul liturghiei si, pentru ca eram înconjurat de credinciosi pe care nu doream sa-i stânjenesc, am îngenuncheat alaturi de ei, am ascultat pentru prima data slujba de la un capat la altul. Dupa slujba, marturisesc ca m-am grabit sa pornesc spre parcare ca sa fumez o tigara, dar glasul unui diacon ne-a adunat pe toti când a anuntat ca parintele va tine si o slujba de dezlegari. Nu stiam despre ce este vorba, dar am avut curajul sa intru iar, sa îngenunchez si sa-mi rostesc si eu numele atunci când a sosit momentul. Ajuns acasa, mi-am luat inima-n dinti si am acceptat sa-l însotesc pe un prieten la duhovnicul lui. Parintele, care a înteles imediat ce-i cu mine, nu m-a lasat sa-i sarut mâna, asa cum vazusem ca se face, gândindu-se, cu siguranta, ca o fac doar din politete, si mi-a strâns mâna barbateste, apoi m-a luat deoparte, mi-a spus ca nu-i totul pierdut, m-a pus sa ma gândesc la motivul pentru care traiam ceea ce traiam si m-a trimis sa ma spovedesc la parohul bisericii de care apartin.

Cum sa ma spovedesc, cum se face asa ceva? Mi-am luat o carticica, un îndrumator pentru spovedanie, am trecut peste toate orgoliile care-mi spuneau ca textul este scris pentru un om simplu, de la tara, si am aflat. Nu mai tinusem post dar, cum tocmai începea Postul Pastelui, am tinut post pentru prima data în viata mea. Si am descoperit pe raft o carte a Cuviosului Paisie Aghioritul, nu stiu nici azi de unde cumparata, pe care am citit-o în Post. Si am fost în fiecare duminica la liturghie. Iar predicile parca erau spuse pentru mine, pentru suferintele si îndoielile mele.

În ultima saptamâna am hotarât ca este momentul. Am intrat în biserica, dar eram singur si am fugit când l-am vazut pe parinte iesind din altar. A doua zi, dupa ce am citit rugaciunile din îndrumarul pentru spovedanie, am luat iar hârtia pe care-mi scrisesem cu atâta emotie pacatele, multe, si am intrat în biserica.

M-am spovedit pentru prima data în viata! Am plecat ametit, constient ca am facut cel mai important pas din viata mea.
Daniela - de carapiscum la: 09/10/2004 19:58:01
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Din cele multe pe care le-ai scris, si sper sa nu te supere asta, deduc faptul ca esti una dintre nefericitele care au trait pe propria piele aceste experiente nefaste alaturi de un barbat roman. S-ar putea sa gresesc. Oricum, iti dau dreptate in multe privinte. Pe de alta parte insa trebuie sa ramanem obiectivi si sa nu vedem numai partea goala a paharului din care beau barbatii. Spune o vorba cam asa: "optimistul vede covrigul, pesimistul vede golul din covrig iar realistul il infuleca". O sa cam faca ceva valuri acest subiect, ai sa vezi. Si stii de ce? Fiindca aici isi vor da intalnire optimistii cu pesimistii si cu realistii.

Tin sa-ti spun din start ca am avut la randul meu anumite experiente nefaste care m-au facut sa cred ca pe lumea asta nu exista femei sincere in totalitate, sau daca exista atunci isi cauta de cele mai multe ori numai dreptatea lor si nu le mai intereseaza opinia barbatului- ca de cand s-a inventat miscarea feminista toate femeile vor sa inlocuiasca pe barbatii lor la toate, daca se poate chiar si la sex. Ce denota aceasta stare de lucruri? Ca femeile si barbatii nu isi mai satisfac unii altora acele lucruri care sa-i atraga si sa-i determine sa se iubeasca neconditionat, asa dupa cum nici nu se mai sinchisesc sa aiba alta grija decat de ei insisi. Egoismul barbatilor este copiat intocmai la ora actuala de majoritatea femeilor, fie ca recunoastem, fie ca nu. Sigur, problema este mai mult decat delicata. Sa vedem putin niste parti interesante ale acesteia.

Admitem ca barbatul roman este asa cum l-ai caracterizat tu. Prin ce se deosebeste el de barbatul strain? In primul rand prin banii pe care-i castiga- ce-as mai vrea eu sa-l vad pe un strain cum isi duce viata in Romania macar vreo doua luni de zile, si impreuna cu el pe romancuta care l-a momit (probabil) s-o scape din iadul romanesc! (Apropo, am observat ca ai folosit exprimarea "partenerul meu" referindu-te la cel cu care traiesti actualmente; iti este sot sau ibovnic?- pt. ca, vezi tu, multi dintre romanii plecati prin cele strainataturi renunta la morala si cultura de acasa pe motive ca cele expuse de tine). Cu ce e mai bun un barbat strain decat unul roman? Cu nimic, ca n-are nici doua capete si nici doua perechi de...scule, si chiar de-ar avea tot i-ar rugini de la o varsta. Atunci care-i explicatia, de ce o romanca prefera sa aiba sot un strain decat unul din neamul ei? Cred ca e vorba despre acest aspect: un strain are obligatia (pe care si-o indeplineste de obicei) de-a sustine familia dpdv financiar, ori asta inseamna ca munceste pe rupte pana cade pe branci si nu mai e bun decat de zeama oualor. Asa ca fleoscait cum este nu mai poate "tine in hamuri" femeia care pe deasupra a mai ajuns si sa constientizeze: ca este mai puternica decat credea; ca legile o sustin mai mult pe ea decat pe barbat; ca are prioritate inaintea barbatilor pt. ca altfel se numeste hartuiala (nu-i asa?); ca daca se supara cumva barbatul ei pe faptul ca ea nu-si da deloc interesul pt. familie se cheama ca vrea sa-i ingradeasca libertatea; ca daca nu-i da poalele-n cap in fiecare zi (si daca se poate de mai multe ori in aceeasi zi) inseamna ori ca e impotent, ori ca are pe altcineva, ori e homo, ori sunt nepotriviti sexual; ca daca nu si-a cultivat inca din tinerete respectul pt. "deschisul usii masinii" de ori de cate ori coboara sau urca ea, atunci inseamna ca e un mitocan; ca daca prefera sa se uite la un meci de fotbal pe un alt canal al aceluiasi televizor cumparat pe banii lui, asta in timp ce ruleaza serialul de lung KILOmetraj "tanar si ne-a linistit" pe care ea il urmareste zi de zi, inseamna ca ea, saraca, nici un drept nu mai are in casa... Si cate n-ar fi de spus?

Femeia s-a emancipat f. mult, asta e sigur. Dar ce inseamna emancipare sau/si cum ar trebui ea inteleasa? Chiar sunt curios sa aflu raspunsul tau. Tin sa precizez ca nu iau apararea nici unui barbat, candva chiar am fost "demascat" ca as fi feminist si ca nu tin cu barbatii- culmea, o femeie mi-a zis asta! Si sa mai vedem cateva aspecte interesante. Daca femeia nu trebuie sa faca de mancare in casa, atunci cine sa faca? Sa-ti spun ceva: eu am fost multi ani pe cont propriu, inainte de a ma casatori, si singur m-am intretinut fara vreo greutate, sa stii. Dupa fericitul eveniment lucrurile nu s-au schimbat prea mult, in sensul ca nu intotdeauna m-a asteptat mancarea calda intinsa pe masa- si asta nu m-a suparat. Nu m-au suparat f. multe lucruri desi in sinea mea nu le-am agreat niciodata. Si ce s-a intamplat cand am avut curajul si nasabuinta de a rosti ce gandesc? Sa fiu considerat un fel de intrus in viata ei. Am stat atunci si m-am intrebat: de fapt cine este intrusul aici, eu sau ea? Cine mi-a invadat viata cu iubirea pe care apoi a uitat-o? Cine s-a gasit sa-mi zica mai apoi ca nu-mi da socoteala unde merge si ce face, asta in conditiile in care eu ii spuneam cu f. mici exceptii unde sunt si ce fac? Femeia care s-a folosit de iubirea mea pt. ea!!! Da, asta e tristul adevar scumpa femeie: voi nu trebuie sa stiti niciodata ca va iubim, sau in orice caz sa vi se impartaseasca iubirea cu lingurita, nu cu polonicul. Pt. ca odata ce ne-ati prins slabiciunea aceasta noi devenim uneltele voastre si sclavii vostri. Ce-ati mai vrea atunci de la noi? Sa va lasam libere si independente ca sa va faceti de cap iar noi sa va asteptam cuminti acasa in timp ce va intoarceti de pe cine stie unde?

Stiu ce-o sa spuneti acuma despre mine: auzi la frustratul asta...! Dar, hei, frustrarile n-au venit din partea mea ci din partea unei exponente a feminismului. Si cand mai aud expresia aia ce ma umple de dezgust: "sexul frumos"... Parca Dumnezeu a creat sexe, nu oameni. Si parca sexul barbatesc nu e la fel de frumos pt. ele... Ah, dar stai ca la asta i se spune "sexul tare"... Insa am auzit ca sunt femei cu sex mai tare decat al barbatilor.

Si totusi sa revin. Ce trebuie reinventat intr-o casnicie/relatie care sa dureze? Eu cred ca respectul pt. celalalt, asta in primul rand. Am cunoscut femei care se simteau dezapreciate daca eram atent si le deschideam usa, le ajutam sa urce sau sa coboare, le faceam surprize dandu-le flori in cele mai neasteptate momente, daca eram galant (intr-un cuvant). Parca le-as fi jignit cu ceva, nu alta. Si atunci mi-am mai pus o intrebare: cine si cum le mai multumeste vreodata? Daca esti bun inseamna ca esti vazut ca pampalau; daca esti rau si te porti in stil tiganesc iti castigi respectul altora. Cum poti sa le impaci pe toate? Va spun eu: nu poti! Stresul e degeaba.

Apoi am mai vazut o serie de madame care si-au facut din devenirea lor masculina scopul vietii lor. Si-au pierdut feminitatea in favoarea castigarii muschilor, a banilor, a renumelui, a pozitiei pe scara ierarhica s.a.m.d. Sigur ca tot isi pierd feminitatea si daca ajung slugi la...stapan, dar asta nu scuza cu nimic atitudinea unora fata de sotii sau iubitii lor. La urma urmelor depinde slugile cui sau a ce vrem sa fim: ale sotilor nostri sau ale ambitiilor noastre nelimitate?
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
cam tarziu dar asta e :) poate citesti.. - de (anonim) la: 11/10/2004 17:51:11
(la: Sunt supraponderal! De ce ma alunga lumea?)
mai andrei... si eu sunt tot un andrei, am 1.89 m 19 ani si 110 kg....
nu as putea sa spun ca sunt gras.. adica sunt un pic dar sunt mai mult facut cum s-ar spune..
sa stii ca si eu am avut asemenea probleme cu ceva timp in urma...
cand eram in generala eram un copil durduliu (si uram sportul, si inca il urasc):) .. dar totzi imi spuneu grasul... asta era.. deja ma cam obisnuisem... tzineam cure de slabire etc dar cat as fi slabit tot gras paream din cauza ca eram solid...asta tot asa cam pana prin clasa a 10.. atunci mi-am descoperit o noua pasiune.. calculatoarele. erm cel mai bun din clasa la calculatoare(si inca sunt si acuma :P) si incet incet colegii au inceput sa ma strige pe nume.. intai numele de familie.. dupa aia andrei.. si dupa aceea andy care era nicknameul meu de pe irc..deci colegii care ma priveau cu dispret acuma imi erau prieteni... si cam asa cu clasa a 10-a... mam imprietenit cu cine nu trebuia si urma sa fiu exmatriculat din cauza absentelor... din acest motiv m-am transferat la alta scoala etc..care nu avea profil informatic. aici vechea poveste.... pana cand am vazut ca prostanii (cum eram numit si eu) erau batjocoritzi de altzii cica mai "smecheri"... asa ca m-am apucat sa trag de fiare...si asta cam un an de zile...si am facut tata un brand de n-ai mai vazut dealea :))
dupa asta apaream si mai mare... si mai "gras".. dar ce crezi ca se intampla.....odata m-am enervat asa de tare (cu toate ca sunt o fire extrem de calma) ca lam pocnit pe unu de i-am dizlocat maxilarul(si i-am platit spitalizarea) si tot asa unul cate unul pana au inceput baietzii sa stie de frica....si nici cel mai al dracului din liceu nu se putea pune cu mine... pt ca dupa ce ca eram si "gras" mai aveam si fortza... asa ca nu am mai auzit nici un zgomot... si pana la urma baietzii au inceput sa se dea bine pe langa mine... si nu i-am mai auzit niciodata sa ma vorbeasca de rau(cel putin nu in fata). cu toate astea am avut si cativa prieteni adevarati, care nu tineau cont ca eram "gras" si cu toate ca ma mai suparau cu cuvantul asta cateodata(si ma mai supara si acuma) dar stiam ca in gluma... si de altfel am si eu cum sa le zic :))
au trecut si anii de liceu.. am dat bacul...am luat nota destul de mare... am intrat la facultate la profil informatic...si iata-ma in anul 3 de facultate ... si la facultate parca sunt baietzi mai desteptzi :)) n-am auzit pe nimeni sa ma vorbeasca pe la spate si ma inteleg bine cu toti colegii si nu numai..... asa ca fapt haios... eram in anul intai de fac... chiar in primele zile de scoala... (trebuie sa mentionez ca fac. are o echipa de rugby numai cu baietzi "mari" si la totzi le e teama de ei :))
si cum mergeam eu pe colidor... numai vad o inghesuiala la o grupa din anul 3... si eu veneam intre ei... si numai ca-l vad pe unul cum il trage pe un prieten de-al lui si se dau la o parte din fata mea soptindu-i.."da-te ba la o parte ca asta-i de la rugby....si am ras cu pofta atunci... :))
aa.. si acum cateva zile... un boboc pe care nici nu-l cunosteam imi deschide usa la iesire ... faina treaba n-am ce zice.... singurul dezavantaj e ca nu-mi prea gasesc haine pe masura....
re: ce inseamna sa fi roman: - de Daniel Racovitan la: 17/01/2005 12:46:44
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
completare la "ce inseamna sa fi roman":

- esti convins ca locul de onoare intr-un automobil este in fatza, la dreapta soferului
- umpli cu vin cel putin trei sferturi din pahar
- cand intrati intr-un restaurant sau un bar, tu barbatul galant intotdeauna vei deschide usa, si plin de curtoazie vei lasa femeia sa intre prima
- esti convins ca bunele maniere permit sa mananci puiul fript cu mana
- in tren consideri ca e lipsa de bun simt daca nu intri cat mai repede in confesiuni personale cu vecinii de compartiment
- daca intalnesi un alt roman in straintate, pe care nu l-ai mai vazut niciodata, consideri ca e obligatia lui sa te cazeze si sa te hraneasca pe gratis, sa iti fie ghid turistic, iar daca refuza vei spune ca "da dom'le, asa sunt romanii, nu se ajuta intre ei"
- fierbi pastele fainoase cel putin 25 de minute


___________________________________________________________________
Viitorul poate incepe.
#33599 (raspuns la: #33163) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
banc - de Pasagerul la: 14/12/2005 19:24:19
(la: Trancaneala Aristocrata "7")
preluat de pe situl Jurnalul National:


Un cuplu ia cina intr-un restaurant de lux. La un moment dat se apropie de masa lor o femeie foarte atragatoare si clar mai tanara decit sotia.
Necunoscuta se apleaca si-l saruta pe barbat cu un gest plin de familiaritate si tandrete. Sotia hiper-revoltata intreaba
-Cine e fufa asta?` la care sotul raspunde calm:
-E amanta mea!`.
Sotia riposteaza pe un ton ucigas:
-Divortez! Ma mut inapoi la mama!.

Sotul nu-si pierde calmul si-i raspunde:
-Bine, daca tu crezi ca iti va fi mai bine asa... Dar nu uita ca dupa divort se vor termina vacantele in strainatate, shopping-ul de Craciun la Paris, vacantele de schi in Alpi si asa mai departe. Eu nu tin neaparat sa divortez dar nu iti voi sta in cale.

Minute de tacere in clinchet de tacamuri. Deodata se deschide usa si intra cel mai bun amic al cuplului la brat cu o femeie tanara si atragatoare. Sotia intreaba consternata: -Cine-i tipa care a intrat cu M.?
Sotul raspunde fara vreo modificare in tonul vocii:
-Este I., amanta lui.
Dupa alte cateva secunde de tacere se aude vocea sotiei spunand:
-A noastra-i mai frumoasa!

-------------------------------------------------
All you need is ignorance and confidence and the success is sure.
Mark Twain
latu - de Cri Cri la: 15/05/2006 13:10:18
(la: CINSTIT sau IPOCRIT?)
Gandul de a o tranti nu vine cand se deschide usa, ci abia cand apar intrebari, deci cand vine timpul sa iei decizii.
... sau cand ti-a intrat in sange teama de a o mai lasa sa se deschida :)
Sabotaj de fericire.:)
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.
#122354 (raspuns la: #121958) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Te inteleg... - de zaraza sc la: 12/06/2006 20:10:42
(la: SINUCIDEREA...am nevoie de ajutor !!!!)
Fata mea are 16 ani, ar fi fericita sa o bata vintul...adica sa fie asa slaba...totdeauna pretuim mai mult ce nu avem...Si de la ea iti transmit sa ai grija, ca gesturile astea necugetate te pot aduce in situatii si mai rele...sa fii handicapat si sa iti doresti sa traiesti chiar si asa cum erai inainte...a auzit ea niste cazuri, ca e rockeritza...ar vrea sa discutati...adresa mea de mess e pe cafenea...

Te vad acum ca si cum ai sta dupa o usa ce s-a deschis extrem de putin...noi am batut la usa si tu ai apasat pe clanta (probabil aici m-a ajutat cealalta povestire cu clanta...). Doar atit, ai apasat pe clanta...Dincoace de usa sintem noi, o multime galagioasa de ingerasi si dracusori (sper ca nu supar pe nimeni, imi cer scuze, dar e pentru binele anonimului...), mici ca niste musculite...

Tu vei deschide usa atit cit sa intre primul ingeras cu primul sfat sau mai bine zis va intra acea persoana pe care o simti mai apropiata, fatza de care simtzi o afinitate inexplicabila poate, dar ce conteaza! Ingerasul isi va chema ajutoare, iar dupa citeva ajutoare intrate, vor avea acces de buna seama si dracusorii, de nu cumva erau doar ingerasi deghizati!

Te inteleg, si eu trec prin ceva asemanator...povestesc cu unii cu altii...toti stiu numai partial adevarul...si din aceste frinturi incerc sa-mi dau seama ce sa fac cel mai bine pentru mine, pentru ai mei...

Ai dreptul la o infinitate de incercari...atitea cite trebuie pina reusesti...multi dintre noi te-au inteles...nu mai esti singur cu tine...Daca n-ai chef de nimic nu e o problema, trece...totul e sa ai rabdare...vine clipa cind iti dai seama ca ai gresit un pic pe undeva si te trezesti...la ce sint buni prietenii...chiar si cei de pe cafenea? Acum deschide usa si lasa primul musafir sa intre...

cere si ti se va da
#127503 (raspuns la: #127347) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mao - de donquijote la: 03/09/2006 11:59:11
(la: viata...dupa moarte?)
si ce ti se pare mai putin logic in faptul ca informatia era acolo latenta obtinuta printr-o transmitere telepatica (poate chiar de la unul din parinti sau cineva apropiat cu care legaturile sunt mai 'unse' a se vedea legaturile dintre gemeni, parinte copil sau ai fost acolo in copilarie, dar 'ai uitat') care a devenit 'constienta' in timpul visului decat in explicatia ca a iesit spiritul la plimbare?

toti 'iesim la plimbare in vis', dar nu ne intalnim la nivel de spirit pentru ca asa ceva (spiritul independent) nu exista; nu pentru ca iesirea e rara, ci pentru ca iesirea asta e foarte virtuala. :)

telepatia e ceva care exista, desi nu suficient studiata, teoriile legate de spirit sunt deocamdata speculatii pure fara suport logic sau faptic. :)

tot felul de consecinte logice ale teoriei reciclarii spiritelor (le-am enumerat pe alte conferinte pe aceeasi tema, dar se pare ca e la moda din cauza conceptiilor 'new age') duc la asa niste aberatii si paradoxuri, ca sa nu vorbim de faptul ca naste mai multe intrebari decat (cica :)) raspunde, incat teoria asta mi se pare foarte fragila ca sa nu zic puerila la o analiza mai aprofundata.

si mai ales poate fi cu consecinte nefaste (caderea in obsesia misticismului care e o forma de dereglare psihica uneori cu conecinte sociale grave - nu intamplator se practica prin orient; in india se poate trai bine mersi din mila altora fara sa produci nimic) pentru cine inceapa sa creada prea tare in bazoconiile care reies din ea (karma, vieti anterioare, repararea pacatelor din trecut, care nu sunt percepute in mod logic de oameni normali, si atunci unii din cei cu probleme in viata apeleaza la tot felul de vraci sau devin apatici si nu incearca sa-si rezolve problemele 'ca asa-i destinul').

sfat personal pentru cei care au intentia sa deschida usa misticului: aveti grija. multi nu s-au mai intors de acolo*. sper sa nu ma acuze gazda subiectului de trolare.

*una din dovezi este faptul ca dupa traditia iudaica, nu sunt primite la cusrsuri de kabala (care e mistica la patrat!!!) decat persoane care au studii apofundate de religie (nu stiu exact criteriile, dar nu multi le indeplinesc), ajuns la varsta maturitatii intelectuale (cred ca 35 sau 40 de ani) si cu situatie familiala stabila (adica casatorit cu copii).
ceea ce studiaza madona drept kabala e o zacusca new age.
cu susu-n jos - de Intruder la: 28/10/2006 21:48:40
(la: AROGANTA noastra, cea de toate zilele...)
Aroganta « boierilor » fata de « vulg ».
aroganta "vulgului" care se vrea pe tron.

Aroganta « ajunsilor » fata de « scapatati ».
no comment...ma gandesc la o cursa d-aia cu spermatozoizi. cine ajunge primu' ala e!

Aroganta « ofiterului » fata de soldat.
aroganta soldatului care abia asteapta sa fie cu un pas mai sus in ierarhie s-arate el ce "poate"!

Aroganta « orasanului » fata de satean.
aroganta sateanului care dispretuieste viata de la oras dar viseaza-n taina la un WC langa dormitor, la o statie de tramvai in fata casei si la un super-market in capatul ulitei.

Aroganta celor cu « dosare bune » fata de fostii « chiaburi »
asta-i deja istorie...suna a colhoz.

Aroganta « activistului » fata de cel neinregimentat politic.
neinregimentatului politic i se rupe de aroganta activistului...:)))

Aroganta celui cu « studii medii » fata de cel cu « studii elementare ».
aroganta celui cu studii elementare care-si atribuie studii medii.

Aroganta celui cu « studii superioare » fata de cel cu « studii medii ».
aroganta celui cu studii medii care se vaita ca n-a intrat la facultate pentru ca n-a avut pile.

Aroganta « doctorantului » fata de cel cu « « studii superioare ».
o aberatie, sa fim seriosi!

Aroganta celui ce se simte « bogat » fata de cel sarac.
aroganta saracului care prefera sa ceara in loc sa se zbata.

Aroganta celui ajuns « in vest » fata de cel ce nu a putut pleca.
aroganta celui care nu a putut (vrut) pleca si care-i invidiaza in taina pe cei plecati; in timpul asta consuma Coca-Cola, lame Gillette si paste Barilla...vrea un Mercedes in locul Daciei si priveste filme americane la un televizor "Sharp".

Aroganta tinerilor fata de cei in varsta.
cel in varsta care a uitat cum e sa fi tanar.

Aroganta celor in varsta fata de entuziasmul tinerilor.
tinerii care sunt prea entuziasti si cad in exhibitionism.

Aroganta « potentatilor » fata de cei intelepti.
un intelept nu-i niciodata arogant.

Aroganta « conducatorilor » fata de cei « condusi ».
condusii care voteaza cu exces de zel.

Aroganta « intelectualilor » fata de cei needucati.
needucatii care cred ca intelectualii nu muncesc si doar stau cu curu' pe scaun.

Aroganta “ elitelor ceausiste” fata de cei multi, excrocati, manipulati, « prosti ».
tot istorie...prea mult s-a dezbatut tema asta, sa nu facem intoxicatie!

Aroganta excrocilor, speculatorilor, vanzatorilor de tara, « ajunsilor » fata de « plebe ».
"vanzatori de tara"...cea mai idioata expresie. mult mai idioata decat aia cu "tine-o tot asa".

Aroganta hotilor fata de cei furati.
o aberatie si asta...de unde le scoti?

Aroganta mincinosilor fata de cei mintiti.
m-ai omorat!

Aroganta celor lipsiti de credinta fata de credinciosi.
...si aroganta frumosilor fata de urati...aroganta afisata de Miss Brazilia fata de coana-mare.

Aroganta « masculului » fata de « femeie ».
femeia care deschide usa cu piciorul, nu accepta ajutorul niciunui barbat, ii pute tot ce-i masculin si-njura "du-te-n p**a mea".

Aroganta « majoritarului » etnic fata de « minoritar ».
...si a olteanului fata de moldovean...ta-ra-ri-ri-ta-ra-ri-ri...

Lista ramane deschisa.
da? declar-o inchisa ca pe Jocurile Olimpice!

Cand toate aceste elementa ale « cutiei pandorei » vor dispare, atunci si poporul roman se va comporta ca o natiune.
cand toate aceste elemente ale tabloului lui Mendeleev vor disparea, tot aia-i!

Oare ?
Parol!
______________________________________
"The sun is shining. But the ice is slippery."
cum era vorba aia? - de cosmacpan la: 27/05/2007 14:58:42
(la: ce pot manca intr-o zi)
"numai oamenii cu adevarat puternici recunosc ca le e frica" asa si io, am o frica.......Doamne Doamne.......de lesin, de deochi, de nemancare......frica de frica dom'le.....ca de scoala hai ca am scapat cu chiu cu vai.......de profesori......(cand mai deschid usa wc-ului unde ne ascundeam la un fum).....deh......frica......
#200846 (raspuns la: #200843) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:( - de anitzasmile la: 16/03/2008 17:19:51
(la: Admin si Daniel)
asta am spus-o pe alta confa si am spus-o chiar italiei...i-am atras atentia ca ea ar trebui sa respecte regulile casei si nu invers...

insa ce observ eu este urmatorul lucru : un nou user deschide usa cafenelei.automat privirile se indreapta asupra lui,e firesc.face primii pasi,in felul sau caracteristic,pe care oricum nu-l stie nimeni in prima faza,spune ce are de spus,dupa care apar comentariile,fireste...din nefericire acestea sunt de cele mai multe ori rautacioase,putini sunt cei care mai asteapta,mai pun intrebari ajutatoare,mai da o sansa...:(

eu nu am intrat in cafenea sa suport lovituri,intelegi?poate nu am intrat in maniera dorita,dar ar fi fost suficient ca cineva sa opreasca pasii gresiti spunandu-mi intr-o maniera civilizata 'fato,ai grija ca nu e bine ce faci'...insa aici se jigneste foarte mult si int-o maniera mai dezgustatoare decat in viata reala si tot aceia sunt cei care striga 'admin,ii vrem afara pe prosti,rai,etc...' !!!!

eu nu cred ca exista persoana care sa intre in cafenea si sa 'mitralieze'...
#293597 (raspuns la: #293590) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
honey - de anitzasmile la: 17/03/2008 19:04:39
(la: Admin si Daniel)
anitza si italia - de Honey in the Sunshine la: 17/03/2008 12:06:25 - ...

am intrat din curiozitate,fiindca se tot face aceasta asociere,pe confele postate de italia...:)

him...nu am citit in amanunt,dar asa cum credeam si inainte sa frunzaresc,asocierea se face pe baza experientei cu un yoghin si atat.

in comun cu italia mai am existenta unui frate plecat,insa nu in canada :) (din nefericire)

in privinta faptului ca ne expunem vietile 'in direct'...cred ca m-am gandit mai bine si mi-am schimbat putin optica.

e adevarat ca nu poti deschide usa cafenelei trantind-o puternic de perete si tipand cat poti de tare 'am fost maritata cu un yoghin rau ' (rosesc numai cat imi aduc aminte),dar mi se pare o pedeapsa prea mare dispretul de care dati dovada unii din voi (ma refer la tine ,alex,munteanu rodica...cati or mai fi)...se pare ca am redeschis subiectul intr-o maniera brutala chiar si pt mine :(,dar faptul ca am vorbit despre asta denota ca v-am acordat o incredere pe care poate nu o meritati...asta da greseala.

ma mai gandesc apoi ca daca petreci atat timp in cafenea fara sa-i cunosti putin pe cei care-ti tin companie...va considerati 'acasa',incropiti un comitet de primire cand e cazul,dati verdicte,puneti interzis sau verde...si toate astea fara sa cunoasteti persoana?!

...him,stau aici de aprox 3 ore...oare de ce?
#294058 (raspuns la: #293792) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
RSI - de casyana la: 19/04/2008 14:32:26
(la: Cine mai zice ceva de asta ?)
cazul asta imi aduce aminte de un banc pe care ti-l redau mai jos:
"Un cuplu, sot si sotie, iau cina intr-un restaurant de lux al capitalei. La un moment dat se apropie de masa lor a femeie foarte atragatoare si clar mai tanara decat sotia. Necunoscuta se apleaca si-l saruta pe barbat cu un gest plin de familiaritate si tandrete. Sotia hiper-revoltata intreaba:
-Cine e fufa asta?
La care sotul raspunde calm:
-E amanta mea!
Sotia riposteaza pe un ton incarcat de decibeli:
-Divortezzz!!! Ma mut inapoi la mama!
Sotul nu-si pierde calmul si-i raspunde:
-Bine, daca tu crezi ca iti va fi mai bine asa. Dar nu uita ca dupa divort se vor termina vacantele in strainatate, shopping-ul de Craciun la Paris, vacantele de schi in Alpi si asa mai departe. Eu nu tin neaparat sa divortez, dar nu iti voi sta in cale.
Minute de tacere in clinchet de tacamuri...
Deodata se deschide usa si intra cel mai bun amic al cuplului la brat cu o femeie tanara si atragatoare. Sotia intreaba consternata:
-Cine-i tipa care a intrat cu M.?
Sotul raspunde fara vreo modificare in tonul vocii:
-Este I, amanta lui.
Dupa alte cateva secunde de tacere se aude vocea sotiei spunand:
-A noastra-i mai frumoasa!"

revenind la confa...parerea mea este ca rufele spalate in familie ies cele mai curate.
#304537 (raspuns la: #304498) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
n-am dormit azinoapte... - de adynet1 la: 23/02/2009 23:05:22
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - repriza a patra)
Fiica-mea a iesit pe la doua dim. de la un film, pe ploaie torentiala. N-a vazut soseaua si-a intrat cu masina intr-o baltoaca. Apa i-a ajuns pana la volan,n-a putut sa deschida usa si-a fost scoasa pe geam de pompieri...Pana au tras masina la garaj, a mai durat vreo trei ore..
Asta barfa !
#409735 (raspuns la: #409734) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Contrasensuri - de papadie67 la: 08/10/2003 18:44:49
(la: Sensul vietii pe Terra)
Deoarece, judecand dupa raspunsuri, intrebarile monikai erau puse de fapt pe un ton serios, arunc cat colo basca, blugii si lavaliera, la camasa alba-mi potrivesc cravata (desi habar n-am sa-i fac nod) si ma arunc:
1: da
2 si 3: da ( :0)...sorry!..)
de ce existam? A, deci existam, de fapt?! (ori facem parte poate doar din visul cuiva sau a ceva? - nu, nu Matrix...vezi Eminescu si-ale lui surse)
S-admitem, deci, ca totusi, existam. De ce?
a. Conform Cartilor Sfinte, practic indiferent de religie (in continuare cea mai populara incercare de raspuns), suntem aci-ntr-un fel de zona gri, etapa tranzitorie intre un soi de cenusiu prenatal si-un alb sau negru postmortem, in functie de cat de cuminti si-ascultatori am fost in tranzit, precum si cat de mult am avansat pe calea renuntarii la ce ne place-originar in detrimentul a ceea ce favorizeaza si faciliteaza socialul, in general.
b. alegand de-a ignora mentionatele Carti, deschidem usa larg imaginatiei si speculatiilor de tot felul, cu rezultate ultime dintre cele mai diverse pe planul propriei linisti sufletesti, in cazul celor rari care, cumva ajung la vre-o concluzie cat de cat argumentata.(apropos...un cal troian, cadoul asta al imaginatiei, nu gasiti?)

4: ambele variante sunt in mod egal posibile. Nu mai ramane decat de ales una din ele. Dar nu-i obligatoriu.
n.b.: alegerea-i individuala (sic), dupa care fiecare se descurca cum poate mai bine cu ce s-a captusit. Cel mai rau se pare ca sfarsesc cei care fie nu se hotaresc deloc, fie o fac prea des.

Poate-l aflam vreodata, dar daca da, mie va rog sa nu mi-l spuneti, ca precis ma plictisesc si nu mai termin cartea/filmul, daca-mi serviti deznodamantul cu anticipatie.
d'acordo! - de ofemeie la: 29/10/2003 18:05:45
(la: o poveste...)
Incepem alta poveste!!!!!!!!Ca ma amuza tarrrrrrrrrrrreeeeeeee mult.Dar nu vad si eu o imaginatie romantica si frumoasa.
"Gigel deschide usa dormitorului si ochii ii sunt orbiti de multimea de lumanari si lumanarele pe care,bag seama,le pregatise Maria pentru el.Patul,in mod normal sumbru,e acoperit de petale rosii de trandafir.In odaie se simte aroma ciorbei de burta pe care tot Maria trebuie sa o fi pregatit.Gigel,cu un zambet pana la urechi,face un dus si se pune pe asteptat.E deja ora 11 noaptea dar probabil ca "bombonica" lui a uitat sa pregateasca ceva si de aia nu e acasa.
Deodata telefonul.Gigel raspunde.La capatul celalalt al firului e vocea ingrozita a Mariei:a fost rapita!
continuati...Alexandra
un roman care-si vrea binele - de (anonim) la: 19/02/2004 08:05:59
(la: Lia Roberts candidata la presedintie)
Critici,critici si iar critici... ce altceva sa astepti de la un popor prea obosit de manipularile "candidatilor ideali" pentru a mai gandi. Macar daca aceste convingeri ar proveni din reflectari personale si nu din auzite. De ce Lia Roberts? De ce nu, pentru ca nu stie sa faca politica "ca la romani", cea care ne-a adus pana acum pe "culmile evolutiei"? Ar fi trebuit desigur sa fie educata in spiritul politicii romanesti pentru a fi votata, ar fi trebuit sa faca aceeasi politica romaneasca care "ne-a daruit" pana acum nivelul de trai atat de "invidiat" de toate tarile pentru a castiga simpatia "mult-educatilor" romani. De ce sa votam singura persoana care e atat de departe de coruptia romaneasca incat "chiar" ar putea sa faca ceva bun. Dar de ce sa-si doresca romanii binele cand sunt prea coplesiti de lamentarile propri ca sa mai poata "deschide usa cand li se ofera cheia". Dar cine stie, poate le ofera "Cel de Sus" un coeficient nou de inteligenta pentru a-i ajuta sa gaseasca solutia optima: "votati Lia Roberts presedinte"!
Sa continuam povestireaaaaaaaaaaa! - de Ovidiu Bufnila la: 10/03/2004 01:24:19
(la: o poveste...)
"O zi de toamna ca oricare alta.Adica frigul imi patrunde in suflet si oricat asi incerca sa vad pe unde nu reusesc.Ma instalez in fata calculatorului si caut.Caut fericiea.Ei bine,fericirea pentru mine sta in persoane.E cam greu de gasit pentru ca ora 2 dimineata dar...cine stie!Visul meu la calm e intrerupt de un sunet auzit poate si la mine mai des in copilarie.Cineva plange si nu este numai imaginatia mea.Fereastra situata la primul etaj imi aduce in urechi tristetea unei fapturi.Cobor scarile,deschid usa imobililui si vad..." povestire inceputa de O femeie!

Bufnila zice mai departe ca ar scrie cam asa:

" Cobor scarile, deschid usa imobilului si vad ceea ce ma asteptam sa vad. Mi-am zambit printre lacrimi. Ce mai faci? m-am intrebat sughitand..."

Va invita sa continuati, dragi forumisti.
Multumesc O Femeie pentru aceasta frumoasa invitatie!

Cu pretuire pentru tine si pentru toti forumistii!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: