comentarii

explicatia proverbului sanatatea este cae mai de pret avutie


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
un proverb: desteptzii invat - de SB_one la: 10/01/2004 08:01:45
(la: Tablitele de la Tartaria)
un proverb:
desteptzii invatza din greselile altora,
prostii din greselile proprii.
...idiotzii, nici-odata!

PS aici, nimeni nu vrea sa convinga pe nimeni! lumea cerceteaza si ajunge la concluzii false sau nu.
Falsa este cred pozitzia noastra; iar cine nu e in stare sa preia sa creada sau sa intzeleaga nimic nu are sens sa vorbeasca despre copii. Copii au nevoie de un crez: trecut si viitor.

Cine nu stie de unde vine, nici nu stie unde se duce. Tu de unde vii?


Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#7880 (raspuns la: #7870) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
domnule Dinu Lazar - de Dinu Lazar la: 12/01/2004 17:00:36
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Aici ar fi o un manunchi de probleme.
Peisajele sunt intr-adevar grozave. Ele nu au nimic comun cu faptul ca poti merge pe drum in Ro si-ti rupi masina de gropi, cind nu te ratacesti pentru ca indicatoarele sunt ca dracu`, ca nu ai unde sa faci pipi sute de Km, ca nu exista locuri decente unde sa maninci ceva decit in marile orase, ca nu exista unde si atunci cind ai nevoie absolut nici un camping cu apa calda si veceuri civilizate, ca pretul la hoteluri si pensiuni e mai mare decit in Palma de Majorca si nu se compara serviciile, care aici sunt dezastruoase.
Ar fi multe de discutat. Cozile de la telefericele vechi de 50 de ani de pe Valea Prahovei, insecuritatea din trenuri si din orase, inexistenta mijloacelor de transport din tara, cred ca vor face inca mult timp sa nu poata exista de fapt in Ro un turism european.
Deci turismul in Ro va putea exista atunci cind va exista o infrastructura care acum lipseste cu desavirsire si nu datorita unor peisaje.
In alta ordine de idei, eu nu ofer celor interesati peisaje. Fac fotografie pentru ca sunt nebun, alta explicatie nu exista, si pun citeva imagini pe diverse situri. Nu spun nicaieri ca sunt facute in Ro si nu fac in nici un caz reclama tarii, care are guvern si specialisti care sunt platiti sa faca reclama si sa gindeasca proeicte de propaganda si de revigorare a turismului si de imagine.
Exista niste fonduri de milioane de dolari la dispozitia diverselor organizatii, oficine si firme de turism romanesti, de stat si particulare, si se fac averi din acest lucru; din cite am vazut in general urmarind traficul de pe situl meu, ministeriabilii si parlamentarii se duc la situri cu xxx, la mine nu a venit niciodata cineva de la guvern, de la vreo ambasada, sau vreun editor, care sa zica mai omule, hai sa facem o expozitie sa aratam asa si asa sau hai sa facem un album sau un sit profesional.
Si daca ar face-o, ar afla ca trebuie platit ceva, si atunci ar gasi un nepot sau o ruda care sa ia aia milioanele de dolari alocate, ce palaria lor de shmecheri. Si mai e si an electoral, treaba se face asa; iei mata contractul de una suta mii afise cu peisaje, faci zece mii de ochii lumii si restul de nouaj`de mii il faci cu moacele parlamentarilor din urmatoarea legislatura. Turism? Pai parlamentarii nu face si ei turism? Pai? Care este. Ar fi multe de spus... la ce bun?
Pina una alta singurul album romanesc tiparit de fotografie adevarata, editat in regie proprie de Cosmin Bumbutz, care poate fi comandat on line la Fotomagazin.ro si la badorgood.com si poate si la bumbutz.com nu il cumpara decit citiva aficionados. Asta e cu peisajul si turismul si nu numai...
#7978 (raspuns la: #7939) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Hypatia#8844 - de anita47 la: 04/02/2004 03:17:21
(la: A existat holocaust in Romania?)
Nu ai prea inteles multe din "demersul meu"!! Iar daca citeai mai mult din ce am scris pe aici,iti dadeai seama ca "nici faptul ca numai buba mea ma doare" nu e prea aproape de adevar!
Cat despre sprijinul "armatei",era un citat din presa romana care este ceva mai documentata decat noi!
Desigur ca putem vedea ca armata romana nu a sustinut nici pe legionari,nici pe Antonescu!1Si putem baga si "capul in tarana ca strutul" si sa spunem ca nici Antonescu,nici legionarii,nici Carol sau Mihai nu au fost sprijiniti de popor!,iar armata romana si conducerea ei au avut din totdeauna o "pozitie neutra"!!!Sunt facuti din "teflon" si astfel "nimic nu ramane patat!!
Cat despre ce cred eu la titlul "A fost holocaust in Romania?,m-am mai exprimat ca nu am destule date si ca exista tone de documente care vor fi cercetate!Si ca astept rezultatele comisiei,care vor fi date publicitatii abia in 2005.Pana atunci,ma simt cel mai aproape de "teza" relatata in urmatorul articol din ObservatorCultural:
==============
**************
A fost holocaust in Romania?


Pentru inceput, permiteti-mi sa-mi plec cu respect fruntea in fata memoriei acelor mii de romani care, prin curaj si credinta crestina, au salvat in anii celui de al doilea razboi mondial circa 400.000 de evrei.
Printre acesti romani ii citez pe Regina-mama Elena, ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Romane: mitropolitii Balan si Tit Simedria, militari de diverse ranguri: generalii Dumitru Popescu, Corneliu Dragalina, Vasile Ionescu-Negru, Orezeanu, colonelul Borcescu, capitanul Ion Popescu sau simplul plutonier Prisacaru, functionari superiori ai statului ca prof. Dumitru Lupu, presedintele Curtii de Casatie a Romaniei, C. Paunescu si I. Vladescu, directori la Caile Ferate Romane. Un caz aparte este al prof. Augustin Caliani, care nu numai ca a salvat vieti omenesti, dar prin curaj si credinta a determinat crearea unui sistem educational paralel de invatamint de toate gradele, care, chiar daca nu a fost recunoscut de stat, a creat o generatie de intelectuali evrei care dupa razboi si-au adus contributia la civilizatia si cultura romana.

Printre salvatori s-au gasit ilustrii medici prof. dr. Nicolae Lupu, prof. dr. Bazil Teodorescu, prof. dr. Dan Teodorescu, dr. Horea Slobozeanu, care au respectat juramintul lui Hipocrat. Nici unul dintre ei nu a actionat din interese materiale.
La Casa NATO a fost omagiat, pe 27 iunie a.c., primarul Cernautiului, Traian Popovici. Sintem obisnuiti cu numele germanului Schindler, cu listele sale de evrei salvati de la moarte. Ei bine, romanii se pot mindri ca fostul primar al Cernautiului din anul 1941 a salvat 20.000 de evrei. Cu tot respectul pe care i-l port omului Schindler, Traian Popovici il eclipseaza prin faptele sale.
Neindoielnic, acei romani care prin curaj si credinta crestina au ridicat notiunea de umanism la cote necunoscute nu au putut impiedica evenimentele dramatice prin care a trecut evreimea din Romania.
La intrebarea daca in Romania a fost sau nu holocaust nu se poate raspunde decit lamurind, in prealabil, doua probleme esentiale.

Ce se intelege prin notiunea de holocaust? Negationistii – si nu numai ei – sint dispusi sa caute raspunsul intr-un dictionar lingvistic, unde vor gasi explicatia ca holocaust inseamna ardere completa, respectiv distrugere totala.
Un alt raspuns posibil este acela de a intelege prin holocaust totalitatea masurilor cu caracter administrativ urmate de exterminarea unui numar mare de membri ai unor comunitati umane pe principii etnice, religioase sau rasiale.
Pornind de la raspunsul dat anterior, este posibil si un al treilea raspuns pentru a caracteriza o anumita perioada istorica in care s-au practicat violente si distrugerea in masa a unor colectivitati umane. A existat un holocaust al armenilor pe principii etnice si religioase, practicat de turcii musulmani imediat dupa primul razboi mondial, a existat un holocaust al evreilor, practicat pe principii etnice si religioase de nazisti si aliatii acestora, a existat un holocaust impotriva nationalitatilor din fosta Iugoslavie, practicat de Slobodan Milosevici. Neindoielnic ca, pentru a marca victima, este nevoie ca ea sa fie indicata: holocaustul armenilor, al evreilor sau al kosovarilor. Desigur ca fiecare dintre aceste holocausturi are particularitatile sale si ale epocii in care a fost savirsit. De asemenea, fiecare colectivitate umana impotriva careia s-a aplicat un set de masuri discriminatorii, urmate de un genocid, se considera detinatoarea monopolului suferintei. Numai cunoasterea colectivitatii asupra careia s-a produs holocaustul, a numarului de victime si a epocii istorice in care s-a produs poate conferi caracterul de unicitate actiunilor de distrugere colectiva a comunitatii respective.

Recent, Fundatia „Dr. W. Filderman“ a editat, cu sprijinul Ministerului Culturii si Cultelor, memoriile doctorului Traian Popovici, intitulate Spovedania1.
La Cernauti au trait, in 1940, circa 50.000 de evrei, dintre care 20.000 au fost salvati de Traian Popovici. Alti 30.000 au fost ucisi in primele zile ale pogromului sau au luat drumul deportarilor in Transnistria, unde cei mai multi au murit prin infometare sau din pricina bolilor care i-au macinat. Transnistria nu a fost un lagar cu camere de gazare, dar a fost un lagar de nimicire.
Majoritatea evreilor deportati de la Cernauti s-au imbolnavit de tifos exantematic sau tuberculoza galopanta, iar infometarea a fost mijlocul de a-i ucide pe evrei. Sint obligat sa citez citeva din marturiile lui Traian Popovici: „Populatia sortita deportarii era mai intii adunata in grupe de cite 2000 si apoi, prin noroi si mocirla, impinsa spre rampele de incarcare din gara principala. Aici, inghesuita in vagoane, cite 40-50 de vagoane sub paza militara, iar trenul, sub comanda unui ofiter, se punea in miscare spre Nistru, spre punctele de concentrare Atachi si Marculesti, de unde peste riu erau trecuti in imparatia infernului…“.

Un alt citat: „Tragicul lor destin a apropiat in suferinta, si peste mileniu, ducerea lor in robia babiloniana si in iadul de foame-boala si moarte al Transnistriei sau Ucrainei de peste Bug. Mortii erau coboriti din trenuri in gari si abandonati de serviciile de caritate locale“.
Alt citat: „La un singur transport, din 60 de sugari, a supravietuit unul singur. Obositi, poticniti, erau abandonati in stare muribunda pe marginea drumurilor, lasati destinului lor tragic, prada ciinilor si vulturilor…“.
Si un ultim citat: „Mortalitatea a crescut de la 50-70%, ajungind chiar la 85% in comuna Bersad (jud. Balta), unde deportatii au fost tinuti in loc deschis sub cerul liber, ca vitele, pina la 20 decembrie. Nu aveau alt scop «uman» decit stingerea lor“.
Pina aici am citat unele relatari din Spovedania lui Traian Popovici, fost primar al Cernautiului, descendent al unei familii de popi crestin ortodocsi, salvator a 20.000 de evrei din Cernauti, martor ocular, care si-a scris memoriile in anul 1941. Au pierit la Cernauti 60% din numarul locuitorilor evrei. Putem afirma oare ca, cel putin la Cernauti, in exemplul ales, nu a fost holocaust?

Si lucrurile se vor repeta dupa acelasi tipic la Chisinau sau in alte locuri. Timpul nu-mi permite sa citez din raportul comisiei de ancheta a celor intimplate la Chisinau, comisie condusa de generalul de corp de armata Niculescu si care si-a prezentat raportul in decembrie 19412. Sint convins ca dumneavoastra cunoasteti bine acest document, existent in arhivele militare.
Am citat evenimente dramatice intimplate la Cernauti si Chisinau pentru ca sintem obligati, ca istorici, sa ne punem o intrebare inainte de a ne pronunta asupra existentei sau neexistentei holocaustului, si anume daca Basarabia si Bucovina de Nord au fost parte componenta a Romaniei interbelice pina la ultimatumul sovietic din 28 iunie 1940 si, apoi, intre 22 iunie 1941 si 23 august 1944, cind teritoriile au fost eliberate de armata romana. Neindoielnic, eliberarea nu a adus instaurarea unei administratii civile. Desigur, aceasta problema a administratiei militare si nu a celei civile este un capitol aparte si nu are legatura cu holocaustul, dar v-as propune, ca istorici, sa dezbateti in viitor si aceasta tema. Dezbatere istorica, si nu politica. Este nevoie de adevar.
Pentru mine – si cred ca si pentru dumneavoastra – administratia romaneasca a Basarabiei si Bucovinei, civila sau militara, puncteaza apartenenta Basarabiei si Bucovinei la Romania, indiferent de prevederile pactului Ribbentrop-Molotov si de vitregia geopolitica postbelica, prelungita pina azi.
De aici o prima concluzie: nu se pot desparti evenimentele dramatice din Basarabia si Bucovina de Nord de cele din vechiul Regat. Comportarea fata de o comunitate etnica nu se poate desparti in functie de regiunea geografica a tarii. Din punct de vedere istoric, Romania a fost si este un stat national unitar si nu se poate desparti intensitatea masurilor punitive dintr-una sau alta din regiunile tarii.

Desigur, situatia nu este identica in Ardealul de Nord, care, din 30 august 1940 si pina la sfirsitul razboiului, a fost sub administratia statului maghiar, care poarta intreaga responsabilitate pentru practicarea holocaustului in aceste regiuni.
In ce priveste populatia evreiasca din teritoriile de est ale Romaniei, distrusa in buna parte prin pogromuri, infometare, imbolnavire, m-am oprit asupra unei cifre, dedusa din documente: 200.000 de suflete. Calculul ii apartine distinsului si respectatului acad. Florin Constantiniu, in al domniei-sale volum O istorie sincera a poporului roman3. Este adevarat ca in calculul dlui academician Constantiniu sint cuprinse si victimele holocaustului, respectiv ale genocidului din Transnistria, inclusiv populatia autohtona evreiasca din aceasta regiune. Sint obligat sa fac propria mea observatie ca teritoriile din Transnistria erau tot in administratie romaneasca, guvernator fiind Alexianu.

La cei 200.000 de evrei disparuti in teritoriile din est, trebuie adaugati cei 10 pina la 16.000 de evrei ucisi in pogromul de la Iasi. Cifra de 16.000 de victime evreiesti este pentru prima oara semnalata de Radu Leca si de curind demonstrata de istoricul israelian Jean Ancel, incluzind cele 124 de victime ale pogromului legionar din Bucuresti, cele 50 de victime ale pogromului de la Dorohoi si cele 20 de victime ale pogromului de la Galati. Caci la Galati a fost un pogrom in ziua de 30 iunie 1941, conform documentelor prezentate de colonelul Borcescu, fost sef al serviciilor informative ale armatei, dar si marturisirilor ambasadorului din acea vreme al Frantei la Bucuresti, Jacques Truelle. De acest pogrom nu s-a ocupat nimeni in Romania ultimilor 50 de ani. Lipsa de documente sau cosmetizare?
In aceeasi perioada, 300-500 de evrei au fost ucisi in actiuni individuale, in special prin aruncare din tren.
Insumate, cifrele pe care vi le-am prezentat conduc la circa 213.000 de evrei ucisi sub diverse forme in vechiul Regat, Transilvania de Sud si teritoriile din est aflate sub jurisdictia guvernului Antonescu.
Fie ca denumim actiunea de exterminare genocid, holocaust sau utilizind termenul ebraic soah, de ea se fac responsabile organele abilitate ale statului din perioada anilor 1940-1944 si acopera un spatiu istoric cuprins intre 1 iulie 1940 (data pogromului de la Dorohoi) si 23 august 1944. Controversa asupra denumirii acestui spatiu istoric nu face decit sa alimenteze, de fapt, controversa negationismului de orice natura cu realitatea istorica.

Autoritatile supreme ale statului din acea perioada istorica au recunoscut, in fond, ca au ordonat exterminarea populatiei evreiesti. Ne referim aici la scrisoarea lui Wilhelm Filderman din 11 octombrie 1941, in care facea un apel disperat la conducatorul statului privind conditiile de exterminare in ghetoul de la Chisinau, si la raspunsul lui Ion Antonescu din 19 octombrie 1941, ambele scrisori primind comentariul ambasadorului francez Jacques Truelle. Antonescu justifica executiile, urmate de deportarile care au generat moartea a 200.000 de evrei, prin asa-zise acte dusmanoase ale evreilor fata de armata romana. Fara a intra in amanuntele acestor acuzatii, daca ele aveau un singur gram de adevar, cei care au actionat impotriva armatei romane fie trebuiau tratati ca prizonieri de razboi, daca purtau uniforme militare, fie trebuiau judecati de tribunalele militare, daca erau civili. Sint nevoit sa-l citez din nou pe distinsul domn academician Constantiniu, care demonstreaza ca, din cele 10.566 de persoane arestate in anii guvernarii Antonescu, 2567 provin din nordul Bucovinei. Daca au existat 200.000 de colaboratori evrei ai armatei sovietice, trebuiau inculpate 200.000 de persoane de etnie evreiasca spre a fi judecate de Curtile Martiale si condamnate, inclusiv la moarte, si nu ucise prin exterminare sub diverse forme.
Fara a intra in amanunte privindu-i pe colaborationistii de origine romaneasca din Basarabia si Bucovina, pentru ca acestia au fost cu zecile de mii, sintem nevoiti sa-l citam pe Ion Antonescu judecind lucid cazul lor: „Cind am venit acolo, ne-am gasit in fata unor reclamatii fara sfirsit, in care se arata ca peste 40.000 de ticalosi din aceasta provincie seste vorba de Basarabia – n.n.t se facusera, in timpul ocupatiei rusesti, mai rusi decit rusii, persecutind populatia romaneasca. Populatia romaneasca cerea pedepsirea lor. Am fost in fata acestei probleme si daca pedeapsa era capitala, mai cream inca 50.000 sau 100.000 de nenorociri. Si atunci am aplicat clementa, ca si in cazul legionarilor“. Am citat din Jurnalul Consiliului de Ministri din 16 noiembrie 1943.

Nu pot sa nu fiu de acord cu dr. Filderman care spunea: „In nici o tara dominata de nazisti n-a supravietuit o asa mare proportie a populatiei evreiesti“. Cauzele acestei supravietuiri sint omenia romaneasca si morala crestina a romanilor, care au impiedicat infaptuirea unui holocaust total, inclusiv deportarea evreilor din vechiul Regat spre lagarele de exterminare din Polonia.
Va invit sa ne aplecam pentru o clipa asupra raportului sefului Politiei de siguranta si al serviciului de siguranta german, Rientelen, catre superiorul sau Luther, document ce poarta data de 26 iulie 1942 si in care se specifica, in conformitate cu intelegerea dintre delegatul lui Eichman in Romania, Gustav Richter, si Mihai Antonescu, ca, incepind cu 10 septembrie 1942, evreii din Romania urmau „sa fie transportati succesiv in districtul Lublin, unde cei apti de munca sa fie utilizati, iar restul supusi tratamentului special“. Se intelege, sper, traducerea notiunii „tratament special“.
Singurul lucru care a ramas neperfectat a fost semnarea programului de deportare a 1000 de evrei zilnic pe traseul Bucuresti-Adjud-Suceava-Cernauti-Lublin. Timp de noua luni de zile, conducerea Cailor Ferate Romane a tergiversat parafarea unui plan concret de deportare spre Polonia. Erau antrenati in aceasta actiune unii dintre cei citati anterior, si anume generalul Orezeanu, subdirectorul general C. Paunescu, directorul regionalei Timisoara, Ion Vladescu, si inginerul evreu Kinsbruner, un apropiat al lui C. Paunescu.

Cind scriu aceste rinduri am in fata marturisirea scrisa a ing. Vladescu, datata septembrie 1974. Aceasta marturisire descrie actiunea de salvare a evreilor intreprinsa de cei trei conducatori ai Cailor Ferate Romane spre a impiedica deportarea evreilor in Polonia. Initial am vrut sa o citez integral, insa timpul nu-mi permite. Stau la dispozitie cu documente. Multumesc in orice caz revistei Magazin istoric si regretatului Cristian Popisteanu pentru publicarea acestor documente inca din septembrie 1974.
Timp de sapte luni, conducerea CFR a sabotat planul de deportare. Este adevarat ca, in mai 1943, Guvernul Romaniei renunta la plan, dupa batalia de la Stalingrad. In cele sapte luni urmau sa fie deportati in Polonia 210.000 de evrei regateni. Ei nu au pierit datorita umanismului conducerii Cailor Ferate. Ea dovedeste opozitia romanilor la holocaust, dar nu inexistenta acestuia.
La intrebarea daca a fost holocaust in Romania, raspunsul este DA. Dar proportia mortilor nu a atins cote supra-aberante, datorita umanismului romanesc si moralei crestine a unui numar mare de romani.

Referat sustinut la sesiunea de comunicari Holocaustul si implicatiile lui in Romania, organizat de Academia Romana si Ministerul Culturii si Cultelor in ziua de 28 iunie 2002.

________
1. Traian Popovici, Spovedania, Editura Fundatia W. Filderman, Bucuresti, 2002.
2. Martiriul Evreilor din Romania, Editura Hasefer, Bucuresti, 1991.
3. Acad. Florin Constantiniu, O istorie sincera a poporului roman, Editura Univers enciclopedic, Bucuresti, 2002.

=============================
P.S.Nu pretind sa "fiu multumit","ochi pentru ochi" nu ma intereseaza si nici ce a spus sau nu a spus Moise nu ma pasioneaza!
anita47



#8851 (raspuns la: #8844) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sirbii au un proverb care sun - de SB_one la: 15/02/2004 10:45:08
(la: Romani in strainatate)
Sirbii au un proverb care suna cam asa:

" omul se simte bine cind ia locul celuilalt"


SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#9657 (raspuns la: #9655) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Marirea si decaderea imperiului - de Stefan Niculescu-Maier la: 17/02/2004 15:06:41
(la: Stefan Niculescu-Maier, despre dizidenta si diaspora)
Multumesc pentru aceasta prima intrebare. Fara sa pretind ca opinia mea este cea mai autorizata, o ofer cu placere:

Ziarul Romania libera a inceput prin a fi un adevarat mit dupa Decembrie 1989. Am imagini filmate cu cetateni efectiv rupandu-si din mana ziarele ca sa "absoarba lumina" pe care o asteptau din partea lor. Cu timpul insa, publicul a inceput sa compare tot mai mult realitatea vietii cotidiene cu ceea ce le spuneau ziarele. S-a observat tot mai des un fenomen despre care intelepciunea populara are un proverb: "cainii latra, caravana trece". De la un moment dat apoi, destui au avut de ales intre a cumpara un ziar si o paine.

Nu numai RL a scazut in tiraj. Toate ziarele au scazut in tiraj. A crescut insa numarul de canale de televiziune si de posturi de radio, a crescut utilizarea Internetului pentru informare. RL are privilegiul de a fi inca in mintea publicului o referinta pentru Mica Publicitate - acesta este principalul motiv pentru care isi pastreaza tirajul actual. Altfel, nimeni nu mai crede ca presa poate influenta in vreun fel nivelul de trai in Romania, de exemplu. Si de altfel nici nu este rolul presei sa produca asa ceva. Din pacate insa, nimeni nu mai crede nici ca dezvaluirile presei se iau in serios (la procuratura de exemplu).

In opinia mea, calitatea tuturor cotidienelor din Romania a scazut in cadrul unei batalii pentru atentia publicului care se desfasoara azi prin orice mijloace: nuditate, premii iluzorii, senzationalism. In genere ramane din ce in ce mai putin "loc" pentru ziare serioase, in intreaga lume!
#9853 (raspuns la: #9844) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu stiu de ce este considerat - de mapopescu la: 28/02/2004 19:03:09
(la: Un salariu decent in Romania)
nu stiu de ce este considerata asa de natural mincarea ca ieftina (destul de des) si de calitate (f des) in Romania !!!

in afara de unii (ca mine) care au/aveau rude la tara si posibilitatea sa manince lapte adevarat, carne si legume, consider ca lumea maninca foarte rau (piine, cartofi, pui si porc). in rezumat desigur. si ma refer la cazul romanului de conditie medie.

aud dindu-se ca exemplu pretul la carnea de porc (nu vreau sa intreb cit costa un filé de vita, cred ca depaseste pretul de la Paris) care nu exceleaza la capitolul sanatoasa. ati cautat vreodata suc natural PE BUNE in romania???? pe linga ca cele ce se apropie doar de natural sunt exorbitante, nu poti fi niciodata sigur de ce iei. imaginati-va ca aveti un copil alergic, astmatic etc.

nu totul e chestie de pret ( si nu ma refer aici la sistem, spagi etc). de exemplu nu se poate cumpara un aparat "uman" pentru copii cu probleme de astm decit cu bani multi si de o calitate indoielnica. pe cind in franta poti cumpara un aparat foarte eficient la 35€, rambursat aproape complet de Securitatea Sociala (platita din salar, ca in romania).

e un exemplu izolat, de acord. dar nu puteti sa imi spuneti ca cineva ce cistiga BINE in romania are 1000€ salar, cheltuieli de 500 (chirie/rate si mincare) si pune 500 deoparte si e belfer.

Mincarea proasta, benzina ieftina si proasta, sucurile si vinurile contrafacute in masa sau nerespectind eticheta in primul rind si igiena in al doilea, doar citeva exemple de costuri nesuportate de romani.

atunci te intrebi daca e mai bine sa ai bani deoparte pe la 50-60 de ani cind incepi sa faci turul spitalelor, sau sa o duci la limita in occident dar asigurind educatia si sanatatea membrilor familiei la un standard destul de inalt, inclusiv cu resurse modeste. nu trebuie exagerat desigur, cu 1000 € la Paris o familie da faliment clar.
teorie vs practica - de bluey2564 la: 05/03/2004 02:28:55
(la: Integrarea tiganilor)
Raspuns la
Nu sunt adepta "integrarii naturale"
V-am citit si - pret de o clipa - v-am invidiat deschiderea crestina. Dar mi-am dat seama ca, probabil, nu va confruntati zilnic cu problema asta.
Pe strada sau in tramvai, in piata sau la semafor, peste tot in Bucuresti ai zilnic ocazia sa auzi acele ingrozitoare texte lalaite pe o muzica ce nici macar tziganeasca nu este (cred ca opinia exprimata in acest sens de catre Madalin Voicu este mai demna de incredere decat umila mea parere). Nu mai spun ca, auzindu-le in piatza sau in alte locuri publice si fara a ma pretinde o nevinovata fecioara abia iesita de al pensionul unei manastiri de maici, mi s-a intamplat sa-mi fie de-a dreptul rusine de versurile acelor oribile manele. Prin comparatie, asa zisa "cultura de cartier" chiar si-ar merita denumirea de "cultura".
Procentul de consumatori de manele si alte produse de origine rroma (de orice natura) devine din ce in ce mai mare.
Mahalagiul roman (care a existat de cand targurile) tinde sa devina - din ce in ce mai mult - una cu tziganul.
Notiunea romantica de tzigan (a se vedea "Satra" sau "Mica tziganiada", de exemplu)aproape ca nu mai exista, asa cum nu mai cred sa existe tzigani ca cei pe care ii aducea in curte bunicul meu si care cositoreau cazanul de tzuica si pe ai caror copii ii invidiam sincer (pentru ca ei erau multi, iar eu inca eram copil unic). Ocupatiile traditionale sunt astazi cu totul diferite.

Ceea ce se afiseaza acum ca fiind folclor tziganesc, este un amalgam de obscenitati cu nuante oriental-balcanice si "impodobite" opulent cu sclipiciuri ce ar face deliciul oricarui pui de cotzofana.

De aceea consider ca, cel putin atata timp cat nivelul de educatie estetica al romanului mediu ramane sub nivelul de avarie si pentru o conservare a romanismului cultural, necesara chiar si azi, in epoca globalizarii, ar fi mai sanatos sa se evite incercarea de a amesteca apa si uleiul... ceea ce rezulta miroase a ranced.
#11391 (raspuns la: #11310) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Probabil ca Margareth se pret - de gabriel.serbescu la: 05/03/2004 14:24:04
(la: Pentru femei)
Probabil ca Margareth se preta figurii regale britanice, si poate asa se explica si lunga cariera de prim ministru, insa revenind la barbati, figura de tip macho, nu credeti ca e copiata din filme? In general toti avem nevoie de modele, uneori chiar ni se impun, iar in ultimul timp abunda tot felul de eroi ce sufera incrancenati, lupta, inghit si iar lupta. Un fel de Rusell Crowell in varianta domestica:)
E un proces de imitatie pe care Alice l-a observat si in cazul femeilor: ¨de la un anumit punct, femeia incepe sa se masculinizeze. Cineva care-i obisnuit sa razbata in lumea biznisului, a politicii, pierde ceva din gingasie, din tandrete.¨ O intrebare, va place Xena :)?
Acum, din textele voastre se poate contura barbatul ideal, insa exista? Sau, mai exista? Personal cred ca totul se reduce fie la un fel de a fi sugerat si invatat inca de la parinti, fie o negociere in plan casnic.
Dar, lasand varianta cucului :), a spalatului pe spate din cand in cand, a incapacitatii barbatului de a tine o casa, (Crisa, te-as cere maine de nevasta, no offence :), a inexpresivitatii emotionale masculine, ca deh, tre sa fim duri, care sunt cele mai mari ponoiase pe care le poate face un barbat in viata de zi cu zi?
Ca nu poate sa inteleaga shopingul, ca ii place poate fotbalul sau oricare asociere de tip tribal, adoima societatilor arhaice de vanatori, ca nu stie/nu vrea sa fie casnic, ca se retrage adesea in lumea lui?
In fine, una peste alta e cea mai reconfortabila discutie pe care am purtat-o pana acum.
Bluey, seful tau e un misogin si probabil ca e un frustrat sexual. Nu e vorba de educatie (sau lipsa ei) in cazul lui, ci refuza orice politeturi pentru ca le intepreteaza ca un semn de slabiciune si plecaciune in fata femeii. Trebuie sa-l intelegi. In plus daca vreodata ii dovedesti ca IQ-ul tau il depaseste sau il poate depasi pe al sau....

¨lumea este egala cu suma cunostintelor pe care le avem despre ea¨
michel houellebecq-particulele elementare

bluey2564 - de belazur la: 05/03/2004 16:11:23
(la: Integrarea tiganilor)
"Raspuns la
Nu sunt adepta "integrarii naturale"
V-am citit si - pret de o clipa - v-am invidiat deschiderea crestina. Dar mi-am dat seama ca, probabil, nu va confruntati zilnic cu problema asta."

Zilnic? Nu. Dar e adevarat ca de doua ori mi s-a furat pana la ultimul ban din poseta (era la inceputul anilor de studii si inca nu stiam sa ma pazesc), si in ambele cazuri au fost tigani. Sigur ca am dezvoltat o fobie (acum, recunosc, rasista) dupa asta, cu toate ca imi dadeam seama ca hotii doat intamplatori erau rromi si ca ar fi putut fi cu acelasi succes de orice alta origine. Problema e ca nu poti trai cu acest sentiment - te desfiinteaza ca entitate, devii robul "fricii" tale. O solutie se cere gasita. Si "solutie" inseamna: sa amelioreze situatia, nu sa o agraveze. Daca ramanem sa ne complacem in ipostaza de victime, vom sfarsi ca niste vctime sadea (repet ca ma gandesc si la situatia din RM - unde rusii si alti minoritari refuza sa vorbeasca romaneste: daca stai sa te gandesti, fenomele sunt de aceeasi natura, iar cauza este lipsa de comunicare).

"Pe strada sau in tramvai, in piata sau la semafor, peste tot in Bucuresti ai zilnic ocazia sa auzi acele ingrozitoare texte lalaite pe o muzica ce nici macar tziganeasca nu este (cred ca opinia exprimata in acest sens de catre Madalin Voicu este mai demna de incredere decat umila mea parere)."

Manelele dateaza de prin sec. 19, daca nu ma insel, si sunt o influenta turceasca mai degraba. Probabil ca ceea ce va displace si imi displace si mie este chiar un fel de "rebut cultural". Fenomenul exista in orice societate. Dar sa presupunem ca aici e mai grav. Si, care e solutia? Nu tot o scoala mai buna? Doar nu va ganditi la cenzura sau altceva de acest gen?

"Notiunea romantica de tzigan (a se vedea "Satra" sau "Mica tziganiada", de exemplu)aproape ca nu mai exista, asa cum nu mai cred sa existe tzigani ca cei pe care ii aducea in curte bunicul meu si care cositoreau cazanul de tzuica si pe ai caror copii ii invidiam sincer (pentru ca ei erau multi, iar eu inca eram copil unic). Ocupatiile traditionale sunt astazi cu totul diferite."

In afara de faptul ca n-am vazut in "Satra" doar "notiunea romantica de tzigan", nici eu nu sunt adepta crearii unor mituri despre tigani. Dar nici ignorarea aspectelor pozitive nu va face bine. Cred in atitudinile echilibrate. E valabil si in chestiunea "miturilor despre romani".

"Ceea ce se afiseaza acum ca fiind folclor tziganesc, este un amalgam de obscenitati cu nuante oriental-balcanice si "impodobite" opulent cu sclipiciuri ce ar face deliciul oricarui pui de cotzofana."

Nu tot ce "se afiseaza" este folclor autentic (nici in cazul celui tiganesc, nici in cazul celui romanesc - sper ca sunteti de acord?). "Sclipiciul" este apanajul Orientului, pe de alta parte... Si cred ca tiganii stiu mai bine ce sa pastreze si ce sa "uite" din ceea ce au asimilat de la alte culturi cu care au venit in contact. Este problema lor. Dupa cum problema romanilor este sa-si pastreze propria bogatie spirituala, asa incat sa aiba ce oferi, la randul lor, in procesul unui continuu schimb cultural. Deci, cred ca e clar, eu tot la SCOALA si CARTE ma gandesc. Imi dau seama ca nu sunt "originala", dar... atata pot si eu. :)

"De aceea consider ca, cel putin atata timp cat nivelul de educatie estetica al romanului mediu ramane sub nivelul de avarie si pentru o conservare a romanismului cultural, necesara chiar si azi, in epoca globalizarii, ar fi mai sanatos sa se evite incercarea de a amesteca apa si uleiul... ceea ce rezulta miroase a ranced"

De acord cu "nivelul de educatie", iar sensul metaforei cu "apa si uleiul" imi cam scapa. Dar oricum suna trist...




#11453 (raspuns la: #11391) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Florin si atat - de Andrei B la: 20/03/2004 09:05:35
(la: De ce atata ura in lume, frati romani?)
Ma gandesc bine si-ti raspund.
Nu am ales o locatie anume.
Ma uit la Tv. si ce vad:
Crime, sange, teroare si nepasare (nu este cazul peste tot)
Este vorba de toate locurile din lume unde se intampla aceste atrocitati.
Daca te ajuta cu ceva aceasta explicatie, te rog sa-mi mai spui cate ceva pentru ca ma intereseaza parerile celor care sunt mai informati decat sunt eu in acest moment.
Multa sanatate Florin.
#12457 (raspuns la: #12435) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Inaintarea frontierei NATO si UE si criza din Republica Moldova - de belazur la: 24/03/2004 19:01:54
(la: Adevarata sursa de anti/americanism este Rusia)
În statul multinational al Imperiului sovietic, tendinta ruseasca în directia statului centralizat a intrat în coliziune cu renasterea constiintei nationale a mai mult de o suta de minoritati din republicile autonome. În cazul Republicii Moldovenesti, raportul dintre crearea statului si crearea natiunii era chiar mai complex, deoarece atât identitatea nationala, cât si cea statala, erau creatii artificiale. Natiunea moldoveneasca fusese inventata de rusi pentru a preveni (re)nasterea unei constiinte nationale românesti la populatia basarabeana. Statul moldovean fusese creat în Imperiul sovietic în 1924.”
Wilhelmus Petrus Van Meurs,1
„Ideea ca moldoveni sunt o natiune distincta, în sensul obisnuit al cuvântului, e problematica astazi. Limba pe care o vorbesc ei este româna, chiar daca a fost numita mult timp moldoveneasca de locuitorii din zonele rurale si este în continuare numita astfel în constitutia republicii post-sovietice. Istoria Moldovei moderne este o parte ce nu poate fi ignorata a istoriei mai largi a latinitatii rasaritene, regiune ce se întinde de la padurile Transilvaniei si dealurile Bucovinei, în nord, pâna la Câmpia Dunarii si Marea Neagra, în sud, si pâna la dealurile rotunde si stepele ce se întind de-a lungul Nistrului, în est. Toate aceste regiuni, incluzând teritoriul de astazi al Republicii Moldova, au apartinut României Mari aparute dupa primul razboi mondial si distruse de cel de-al doilea. Moldovenii de astazi nu au reusit sa se afle în acelasi stat cu românii mai mult de câteva decenii, dar cultura, limba si traditiile folclorice provin incontestabil din aceleasi radacini. Eroii nationali si marile personalitati dintr-o regiune sunt, cu siguranta, recunoscute si în cealalta. În acest sens, din punct de vedere cultural, sunt astazi doua state 'românesti’ în Europa de Est, chiar daca ambele adapostesc si multe alte minoritati etnice – unguri, ucraineni, rusi, romi si turci.”
Charles King 2

„Cei care încearca sa dezvolte o constiinta moldoveneasca ar putea sa revina, astfel, la interpretarile sovietice de alta data privitoare la istoria si cultura Basarabiei. Prin urmare, putem fi martorii unei renasteri a unor pareri comuniste cu privire la trecutul Moldovei si ai unei reactii concomitent a românilor fata de ele.”
Denis Deletant3

Preambul. Republica Moldova – spatiu de frontiera euro-atlantica

Acest text va vorbi despre asa numita Conceptie a politicii nationale de stat a R. Moldova si Dictionarul moldovenesc-românesc a lui Vasile Stati încercând sa le aseze pe fundalul geopolitic adecvat. Nu doar informatia legata de aceste chestiuni lipseste astazi în România, dar si cadrul geopolitic just în care aceste evolutii sa fie plasate si citite. Caci, dincolo de amprenta locala pe care aceste evenimente o au neîndoielnic, ele sunt parte a unor evolutii politice si geopolitice mai ample care nu pot fi ignorate în nici o analiza. De prea multe ori aspectele legate de Republica Moldova sunt abordate într-o grila provinciala, în care actorii principali sunt personajele politice de la Chisinau iar evenimentele majore - alegerile locale sau parlamentare (vag, este pomenita si Rusia). În realitate, toate evenimentele de la Chisinau poarta, mai mult sau mai putin, amprenta unor evolutii geopolitice globale. Mai concret, ele sunt determinate de înaintarea frontierei NATO si UE spre Republica Moldova, de decizia acestor institutii de a fixa granita pe Prut si de reactia pe care aceste evolutii le genereaza.4

Frontiera ar însemna, în cadrul teoretic utilizat aici, aspectul dinamic al unei evolutii geopolitice, respectiv totalitatea proceselor prin care se manifesta o expansiune istorica, un popor, o civilizatie sau un imperiu etc. Frontiera, ca aspect dinamic, declanseaza si întretine o gama larga de procese spirituale sau institutionale, pe care le denumim procese ale frontierei. Granita este aspectul static, stabil (stabilit) al înaintarii unei frontiere. Înaintarea unei frontiere se fixeaza (este fixata) undeva, pe o granita. Dar asta nu înseamna, automat, ca, o data fixata granita, dinamica procesului de înaintare a frontierei dispare sau ca este suspendata. Dimpotriva. Atunci când avem de a face cu o fixare artificiala (politica, geo-strategica) a unei granite vom asista la perpetuarea manifestarilor de frontiera, iar spatiul în care asemenea evolutii se petrec îl numim spatiu de frontiera 5 . Aceste spatii de frontiera6 sunt, geopolitic vorbind, de multe ori, spatii de criza, de turbulenta geopolitica, care nu pot fi decriptate sau întelese just fara a lua în considerare aceste aspecte7.

Un asemenea spatiu de frontiera este astazi Republica Moldova. Nimic nu se poate întelege acolo daca se ignora înaintarea frontierei euro-atlantice si consecintele pe care aceasta înaintare – si, mai ales, fixarea granitei artificiale pe Prut - le genereaza. Republica Moldova este astazi un spatiu de frontiera euro-atlantic. Decizia politica (geo-strategica) de a fixa granita înaintarii frontierei euro-atlantice pe Prut, cuplata cu refuzul majoritatii populatiei din Republica Moldova de a accepta aceasta decizie sunt responsabile de evenimentele care au loc acolo. Razboiul din Transnistria, refuzul Moscovei de a retrage armata si armamentul de acolo, proiectul de federalizare, manifestarile din Piata Marii Adunari Nationale sau din fata Ambasadei Ruse, Conceptia presedintelui Voronin, chiar si Dictionarul lui Stati etc. sunt consecinte directe sau indirecte ale acestei decizii8.

Acesta este cadrul în care momentele punctate mai jos trebuie citite si percepute.

„Conceptia politicii nationale de stat a Republicii Moldova”

„Proiectul Conceptiei politicii nationale de stat a R. Moldova, inclus pe agenda de lucru a parlamentului R. Moldova, este un document politic, în esenta provocator, ce îsi propune, în ansamblul sau, sa anuleze Declaratia de Independenta din 27 august 1991, ca act juridic de nastere a celui de al doilea stat românesc, si sa-i confere R. Moldova o noua identitate etno-culturala, istorica, lingvistica si politico-juridica. El reprezinta suma tentativelor ideologice privind crearea unei doctrine nationale de stat si ideologizarea fortata a întregii societati. Axul respectivei doctrine îl constituie preceptele false din punct de vedere stiintific, cultural si istoric al existentei unui asa-numit popor moldovenesc si a unei limbi moldovenesti, camuflate inabil si de o maniera totalitara cu notiuni la moda, precum ‘multiculturalismul’, ‘multilingvismul’, ‘polietnicismul’ - toate amalgamate si ambalate sub drapelul tolerantei’, ‘pacii interetnice’ si ‘concordiei civice’”.9

Într-o ancheta a publicatiei Contrafort pe tema asa-zisului Dictionar moldovenesc-românesc, academicianul Mihai Cimpoi facea urmatoarea constatare: „Ma întristeaza atât aparitia, sustinuta oficial, a Dictionarului cât si atentia extraordinara pe care i-o acorda posturile TV din România (o ora la Pro TV, doua ore la Realitatea) fapt care nu s-a întâmplat cu nici o carte a vreunui scriitor basarabean” 10.

Naduful reputatului academician trebuie înteles corect: nu doar dezamagire fata de liderii de opinie din România care se întrec în a neglija si uita performantele culturale autentice ale carturarilor de peste Prut (supararea ar fi fost justificata fie si numai din aceasta pricina!), dar si deceptie fata de cecitatea vadita a acelorasi personaje care, lipsite de perspectiva si viziune, au transformat un eveniment minor, totusi, în eveniment de presa ignorând vinovat ca gestul ridicol al lui Stati – „renumit criminal al culturii noastre, plastograf si plagiator de cea mai joasa speta” cum numeste academicianul pe autorul acestei „monstruozitati” – este numai vârful de aisberg, expresia rizibila a unei evolutii politice mai profunde care se petrece în Republica Moldova si care, ea, ar fi trebuit sa se afle în colimatorul presei sau a societatii civile de la Bucuresti. O evolutie politica si geopolitica inedita, ale carei expresii reale si consistente sunt, pe de-o parte, asa numita Conceptie a politicii nationale a Republicii Moldova – document programatic complet ignorat, cu rarisime exceptii, în România! - si, pe de alta, dezbatere în jurul problemei federalizarii (incluzând aici chestiunea transnistreana). Aparitia Dictionarului lui Stati nu este decât partea cea mai putin consistenta a acestor evolutii ce se desfasoara astazi si despre care asa zisa „societatea civila” din România (analistii, jurnalistii si „purtatorii ei de cuvânt”) sau politicienii de la Bucuresti se încapatâneaza sa nu vorbeasca sau sa nu stie nimic. Ciudata reactie a celor chemati sa ghidoneze opinia publica a unei societati care sta sa se integreze în NATO si UE, adica institutiile a caror granita viitoare va fi, într-o prima instanta, tocmai Prutul...

Proiectul legii numit Conceptia politicii nationale de stat a R. Moldova a fost publicat pe 25 iulie în oficialul guvernamental, Moldova Suverana. Este un proiect de lege initiat de presedintele Voronin. Cum se va vedea mai departe, exista o legatura evidenta între aceasta conceptie si Dictionarul moldovenesc-românesc al lui V. Stati, publicat, în aceeasi zi, în ziarul partidului de guvernamânt, Comunistul. Validarea lui de catre guvernul de la Chisinau s-a facut recent, fara a stârni, nici de data asta, o discutie atât de necesara la Bucuresti.

Textul este aproape necunoscut publicului din România, astfel ca remarcile si comentariile vor fi flancate de ample apeluri la text .11

Axul definitoriu al documentului este indicat în deschidere: „Conceptia politicii nationale de stat a Republicii Moldova, denumita în continuare conceptia, reprezinta totalitatea principiilor, obiectivelor si sarcinilor prioritare privind integrarea si consolidarea poporului unic multicultural si multilingv al Republicii Moldova prin armonizarea intereselor nationale generale cu interesele tuturor comunitatilor etnice si lingvistice din tara”. Baza juridica este si ea sugerata din plecare: „Conceptia se bazeaza pe prevederile Constitutiei Republicii Moldova, pe normele legislatiei nationale si ale dreptului international, inclusiv ale: Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, Pactului International cu privire la drepturile civile si politice, Pactului International cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, Conventiei europene pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ale altor acte internationale referitoare la drepturile omului si ale persoanelor apartinând comunitatilor etnice si lingvistice la care a aderat Moldova”. Temeiul elaborarii proiectului este acesta: „Actualitatea elaborarii si adoptarii conceptiei este determinata de necesitatea de a stabili principiile si sarcinile politicii nationale de stat, orientata spre consolidarea independentei si suveranitatii tarii noastre, crearea unor conditii favorabile pentru dezvoltarea libera a tuturor comunitatilor etnice si lingvistice, spre integrarea lor în poporul unic al Republicii Moldova”. Despre importanta textului vorbeste limpede un paragraf întreg: „Conceptia este documentul de baza pentru autoritatile publice la promovarea politicilor social-economice si culturale în domeniul dezvoltarii si consolidarii independentei si suveranitatii tarii, a poporului multietnic, multicultural si multilingv al Moldovei. Tot de aceste principii trebuie sa se conduca organele de stat ale Republicii Moldova în activitatea de sustinere a eforturilor de edificare a unei societati civile”.

Urmeaza apoi cinci sectiuni care cuprind: I. Dispozitii generale; II. Principiile politice nationale de stat; III. Scopurile politicii nationale de stat; IV. Sarcinile politicii nationale de stat; V. Asigurarea politicii nationale de stat.

Sa vedem însa ce spune, în detaliu, acest text, dincolo de protocolarele declaratii de intentii.

O declaratie explicita de politica interna si externa

Atmosfera textului este data deja de paragrafele citate. Înainte de a intra însa în substanta (!) lui, sa sesizam contextul în care se lanseaza documentul: momentul aparitiei proiectului coincide, practic, pe plan intern, cu demararea campaniei electorale în Republica Moldova (este vorba de alegerile parlamentare din primavara lui 2005), proiectul servind, implicit, drept platforma electorala pentru Partidul Comunistilor aflat la guvernare. Cel putin al acelei factiuni din acest partid care va merge neconditionat cu actualul presedinte, Vladimir Voronin, chiar daca, pentru asta, va fi necesara o scindare a partidului între linia dura si cea „moderata”, capabila sa faca o alianta cu partide necomuniste de genul Partidului Democrat al lui Diacov. Proiectul initiat de presedintele Voronin este un semnal clar si o conditie explicita pentru viitorii sai suporteri.

Pe plan extern, aparitia proiectului vine în consonanta cu presiunile pe care Rusia le face din ce în ce mai insistent asupra republicii, presiune „stimulata” tot mai mult de dorintele exprimate insistent în ultima vreme de catre UE de implicare a acestui organism în solutionarea conflictului din Transnistria, deci într-o chestiune care afecteaza direct interesul Rusiei în zona. Proiectul este, din acest punct de vedere, o declaratie de politica externa, cel putin prin atentia si grija deosebite care se acorda limbii ruse în document sau încapatânarii de a ignora organismele europene în care Moldova ar putea nazui sa fie parte12 .

Un text nul din punct de vedere academic

Conceptia este în primul rând un text politic, dar „argumentatia” sa deriva însa dintr-o perspectiva ce se vrea „stiintifica” asupra proceselor de formare si dezvoltare a natiunilor.

În primul rând, textul este parte a unui proces mai amplu de „nation building” (demarat însa în Basarabia de ocupantul sovietic si continuat astazi de Partidul Comunistilor). Ideea care fundamenteaza argumentatia este una de tipar modernist (inventionist, instrumentalism etc.) dupa care natiunile se nasc prin proiect (by design), ca o creatie de sus în jos si în care un rol crucial trebuie sa revina statului si institutiilor acestuia. Agresivitatea cu care este promovata o asemenea perspectiva în document este cel putin stranie, mai cu seama ca este vorba despre un teritoriu care, vreme de mai bine de 60 de ani a fost supus de catre puterea sovietica, cu sistem si încrâncenare, unui proces de nation building (asta este, în esenta, moldovenismul), respectiv de creare a unei Republici Moldovenesti de limba, traditie si istorie rusesti. Procesul a esuat, dupa cum evenimentele de la 1989 au demonstrat-o cu prisosinta. Acest esec trebuie sa faca pe cei care pariaza fara rest pe asemenea abordari mult mai circumspecti.

Cert este însa ca perspectiva constructivista a demersului – „Am creat Moldova, acum sa-i cream pe moldoveni...” –, lipsita de minimale precautii sau spirit critic, sfideaza ridicolul când încearca sa justifice tentativa.

În al doilea rând, frapeaza în text confuzia (voita sau nu) si inconstienta cu care autorii textului se joaca cu vorbele si conceptele. Un text care nu urmareste decât sa „legitimeze” un stat, o limba si o etnie nu gaseste de cuviinta decât sa.... vitupereze „nationalismul”. Iata o mostra inclusa în „Expunerea de motive la proiectul Conceptiei politici nationale de stat a Republicii Moldova”: „Însa evenimentele de la sfârsitul anilor ‘80 si începutul anilor ‘90 ai secolului trecut, inspirate, în republica de fortele politice radicale de orientare nationalista, au dus le dezintegrarea statului si societatii moldovenesti, la confruntarea interetnica si la scindarea teritoriala a tarii, scindare care mai persista. Din aceiasi perioada dateaza tentativele, care continua si astazi, de a nega existenta natiunii moldovenesti si a limbii moldovenesti, de a discredita istoria Moldovei - bazele politico-juridice si national culturale ale statului moldovenesc”13.

Prin urmare, tot ce s-a petrecut în perioada indicata este manifestarea fortelor „de orientare nationalista” împotriva carora Conceptia îsi propune sa lupte. Sofismul este aici la ele acasa: caci Conceptia, care îsi propune, cum spuneam, explicit, sa impuna un stat, o limba, o etnie, o limba etc. reprezinta, dupa toate normele sociologiei natiunii si nationalismului, chintesenta unui proiect sau program nationalist, în ciuda lipsei de consistenta si a falsului pe care se bazeaza argumentatia. Pentru autorii conceptiei, a fi nationalist moldovean nu e nationalism, dar a sustine limba, natiunea si etnia româna... da! Utilizarea atributului cu conotatii negative - nationalist – doar pentru ceea ce înseamna „românesc” nu este, în fond, decât o tehnica de propaganda sau proba unei confuzii majore care fundamenteaza acest document.

În al treilea rând, documentul se bazeaza pe o manipulare grosolana a textelor si conceptiilor europene privind drepturile omului sau ale comunitatilor etnice. În pofida filosofiei de la care pretinde ca se revendica, Conceptia nu face decât sa impuna de sus o carcasa identitara unei comunitati (populatia Republicii Moldova), ignorând nepermis dreptul individual la optiune al fiecarui cetatean. Altminteri spus, în loc sa plece de la drepturile omului pentru a ajunge la drepturile colective (multiculturalismul), textul le decreteaza pe cele din urma neglijându-le sistematic pe cele dintâi! În ciuda retoricii, este exact invers decât traseul european pe care documentul îl invoca cu obstinatie. Cum bine a sesizat un comentator de la Chisinau: „...atât actele privind drepturile si libertatile fundamentale ale omului, cât si actele referitor la drepturile minoritatilor etnice si nationale, vizeaza doar individul si autonomia sa ireductibila. Drepturile culturale si lingvistice sunt considerate drepturi individuale, dar care se exercita în mod colectiv. Ceea ce înseamna ca unui grup etnocultural i se acorda drepturi nu pentru a pastra si perpetua cu orice pret existenta acestui grup, indiferent de optiunile membrilor grupului. Dimpotriva, grupului i se acorda drepturi deoarece pentru persoanele respective apartenenta la acest grup este plina de sens si importanta pentru exercitarea libertatii lor”. În opozitie, cum sugeram deja, Conceptia, dimpotriva, propune o viziune si un sistem de valori care ar trebui împartasite de catre toti cetatenii. Autorii Conceptiei considera drept scop strategic: "afirmarea unui sistem de valori nationale la baza carora se afla constientizarea de catre toti cetatenii tarii noastre a apartenentei lor la poporul unic al Republicii Moldova" (partea IV, Sarcinile politicii nationale de stat)”14.

În esenta, este vorba despre „un proiect totalitar”, cum îl numea academicianul Cimpoi, care nazuieste sa impuna, de sus în jos, o unica identitate tuturor cetatenilor Republicii moldova, indiferent de optiunile sau dorintele lor. Indiferent, adica, de ceea ce comunitatea internationala numeste „drepturile omului”...

Mitul „fondator” al Republicii Moldova: moldovenismul

Axul principal al textului este ideologia modovenismului. Documentul vizeaza, în esenta, impunerea „moldovenismului” ca ideologie de stat. Cu vorbele unor reprezentanti ai societatii civile de la Chisinau: „Moldovenismul ca doctrina a asa-zisului specific national al ‘poporului moldovenesc’, cu istorie, cultura si limba diferite de cele ale poporului român, este, precum se stie, o fabricatie a regimului tarist de ocupatie si, în special, a ideologiei sovietice staliniste, menita sa justifice anexarea provinciei românesti Basarabia de catre Rusia tarista si, ulterior, prin aplicarea prevederilor Protocolului aditional secret la Tratatul sovieto-german din 23 august 1939 (Pactul Ribbentrop-Molotov) de catre Uniunea Sovietica”15.

Nu avem spatiu suficient pentru a descrie evolutia acestei ideologii relativ la teritoriul dintre Prut si Nistru (dar nu numai). Genealogia aceste idei indica limpede emitentul: Moscova si Kominternul, iar aparitiile ei pe scena istoriei – dupa cum sugereaza un comentator de la Chisinau - nu este lipsita de semnificatii: „De fapt, aceasta teza conceptie cominternista a mai fost formulata în aceiasi termeni si în noiembrie 1988, când au aparut faimoasele teze ale Comitetului Centra al PCM si cuvântarea lui N. Bondarciuc, la acea vreme secretar al CC al PCM, azi fruntas al aceluiasi partid, care se încheia cu celebrul ‘niet, niet I niet’. Anume acele teze au catalizat miscarea de emancipare nationala a românilor basarabeni si procesul de acordare a limbii române a statutului de limba de stat si de revenire la alfabetul latin”16.

Fenomenul moldovenismului a fost resuscitat în Republica Moldova mai ales dupa venirea la putere a Partidului Comunist, dar el nu este, în nici un caz, apanajul acestei formatiuni politice, caci versiunile în care acesta este livrat pe piata sunt diferite (cazul Partidului Democrat Agrar si a reuniunii acestora din 1994 – „Casa Noastra – Republica Moldova” – este primul care vine în minte). Recent, fenomenul a beneficiat de o analiza pertinenta sub forma unei teze de doctorat si care merita tata atentia. Una dintre concluziile lucrarii merita reluata: „ ... moldovenismul nu este ‘minciuna întreaga’, ci o semiminciuna. De aceea, demontarea acesteia nu este un lucru usor: a afirma ca basarabenii nu sunt moldoveni ar fi la fel de gresit cu a afirma ca ei nu sunt români. Într-o eventuala disputa privind tezele moldoveniste, este foarte important a nu se ataca partea asa-zis pozitiva a moldovenismului – faptul de a fi moldovean nefiind o contradictie cu a fi român. Pe de alta parte, faptul existentei statului Republica Moldova implica recunoasterea politonomului ‘moldovean’, care nu este o emanatie a moldovenismului, ci o realitate geopolitica. În calitatea lor de cetateni ai Republicii Moldova, si românii basarabeni si minoritarii sunt moldoveni. Speculând însa pe chestiunea identitara, moldovenistii comit în mod deliberat tot felul de confuzii, mizând pe deruta si ignoranta. (...) Astfel, moldovenismul se prezinta ca o manifestare a crizei identitare în Republica Moldova (urmare a politicilor de rusesti de deznationalizare si rusificare), dar si ca o continuare a acestor politici”17.

Miturile fondatoare ale Republicii Moldovenesti (2)

Proiectul de constructie se bazeaza pe câteva „axiome” repetate obsesiv. „Republica Moldova constituie continuarea politico-juridica a procesului multisecular de statalitate continua a poporului moldovenesc. Moldovenii - nationalitatea fondatoare a statului, împreuna cu reprezentantii altor etnii: ucrainenii, rusii, gagauzii, bulgarii, evreii, românii, belorusii, tiganii (romii), polonezii si altii constituie poporul Moldovei, pentru care Republica Moldova este Patria lor comuna”.

Textul este uluitor. În primul rând, prin acreditarea ideii ca actuala Republica Moldova ar fi succesoarea de drept a Principatului Moldova, principat al Tarilor Române care a participat la fondarea României moderne în 1859. Mai mult, acreditarea unui „proces secular de statalitate” este rizibila când implica un teritoriu (actual Republica Moldova) care nu a participat, de fapt, nici la unirea din 1958 (se afla atunci sub ocupatia Imperiului Rus). A doua chestiune, contradictorie, se refera la compozitia etnica a populatiei: acreditarea unui „melanj etnic” într-o republica care are, conform recensamântului în vigoare, o majoritate clara de circa doua treimi, nu face decât sa reia o ideea mai veche, de sorginte cominternista, referitoare la acest spatiu.

Românii ca „minoritate etnica”

O alta intentie clara a autoritatilor de la Chisinau este transformarea românilor într-o minoritate etnica. Plasarea „românilor” undeva între evrei si belorusi în textul Conceptiei sugereaza clar unul dintre obiectivele strategice ale Chisinaului. Unul dintre instrumentele cu care se va realiza acest obiectiv este recensamântul din 2004, unde confuzia etnie/cetatenie – se spera – va transforma „românii” într-o minoritate etnica, covârsita de... „moldoveni”. Textul Rezolutiei este relevant la acest punct: „Beneficiarii respectivei conceptii vor fi Rusia si diaspora rusa din R. Moldova: Rusia îsi va asigura astfel, pentru decenii înainte, dominatia sa în regiune si realizarea intereselor geostrategice în raport cu Uniunea Europeana si NATO. Pentru mentinerea statutului de mare putere în afacerile europene, Rusia impune R. Moldova, prin intermediul actualilor guvernanti comunisti de la Chisinau, un plan de deznationalizare definitiva a românilor basarabeni, de creare a unui "popor unic" în care elementul românesc majoritar va fi "dizolvat" în asemenea masura încât va putea fi ignorat. Diaspora rusa, care are la ora actuala suprematia economica si mediatica, va dobândi oficial si suprematia cultural-lingvistica si îsi va prezerva toate drepturile politice necesare pentru realizarea scopurilor geopolitice ale Rusiei. Astfel, R. Moldova i se pregateste, prin aceasta conceptie funesta si prin tentativa de federalizare, statutul de enclava rusa la frontiera Uniunii Europene si NATO, dupa modelul regiunii Kaliningrad”.

Aceasta idee ca românii sunt o minoritate etnica nu este noua în Republic Moldova, dar, odata cu recensamântul, va capata o confirmare „stiintifica”. Cu voie sau fara, aceasta ideea a mai fost invocata la Chisinau chiar de gazetari aflati în tabara democratica . Cea mai importanta „contributie” la impunerea acestui sofism periculos apartine însa lui Renate Weber, Valentin Stan si Gabriel Andreescu cei care, în studiul „Relatia României cu Republica Moldova”19 sustineau acelasi lucru: optiunile cetatenilor care se declara români sau a celor care se declara moldoveni trebuie respectate deopotriva etc., etc. Nu e de mirare ca textul a fost republicat rapid de catre publicatiile guvernamentale de la Chisinau!

Consecintele unei asemenea evolutii sunt extrem de grave si periculoase, pe termen scurt, iar pe termen lung insolubile. Pe termen scurt va exista atunci „baza legala” pentru impunerea limbii ruse ca a doua limba de stat – limba româna va deveni a limba a minoritatilor – a eliminarii cursului de „istoria românilor” sau chiar a... etnicizarii Mitropoliei Basarabiei prin transformarea ei într-o biserica româneasca, deci minoritara. Pe termen lung, însa, acest multiculturalism extrem – caci pulverizeaza bazele consensuale ale oricarui stat - nu are nici o solutie, pentru ca intra într-o serie de contradictii din care nu se mai poate iesi. Inutil sa spunem ca acest mod de gândire nu este acreditat de nici un document european si, mai ales, nu este practicat (caci este imposibil!) de nici un stat de pe continent20.

Multiculturalismul sau noul „marxism-leninism”

Socheaza aproape, în textul Conceptiei, abundenta termenului „multiculturalism”, „multicultural”, „multilingv”. În primul rând, e ciudata aceasta strategie pentru un text care vrea sa promoveze unitatea unui stat si a unei „natiuni”. Se vadeste însa în acest document – veritabila struto-camila din acest punct de vedere – dorinta de a pune cap la cap tezele mai vechi si mai noi ale internationalismului proletar, pe de-o parte ideologia moldovenismului, pe de alta, cea a multiculturalismului. Dupa cum comenta un ziarist de la Chisinau: „Daca în perioada sovietica politica de deznationalizare si rusificare a popoarelor ocupate se desfasura sub acoperirea ideologica a internationalismului proletar, iar temelia doctrinara o asigurau Marx, Engels si Lenin, astazi politica de asimilare, promovata de Rusia prin intermediul comunistilor, utilizeaza terminologia împrumutata din limbajul occidental despre societatea civila multinationala, stat polietnic, popor multicultural si multilingv”21.

Este limpede însa ca aceasta incoerenta doctrinara nu poate pretinde pretentii de document fondator.

O limba, doua limbi...

O alta contradictie ce brazdeaza textul se refera la limba. Iata textele: „Limba moldoveneasca, având statutul de limba de stat, se foloseste în toate sferele vietii politice, economice, sociale si culturale. Una din prioritatile nationale ale Republicii Moldova este asigurarea însusirii limbii moldovenesti”. Dar si: „Limba rusa care, în conformitate cu legislatia în vigoare, are statutul de limba de comunicare interetnica, se aplica si ea în toate sferele vietii statului si societatii. Pentru Moldova este caracteristic bilingvismul moldo-rus si ruso-moldovenesc statornicit istoriceste, care, în actualele conditii, este necesar sa fie dezvoltat si perfectionat”. Pe de-o parte: „crearea neîntârziata a conditiilor necesare pentru însusirea limbii moldovenesti de catre o parte a populatiei Moldovei”, pe de alta: „neadmiterea restrângerii sferei de folosire a limbii ruse în toate domeniile vietii statului si societatii” si „asigurarea de conditii pentru pastrarea si dezvoltarea în continuare a functiilor oficiale ale limbii ruse”22.

Textul este cel putin ambiguu. Pe de-o parte, daca, programatic, „limba moldoveneasca” va deveni o „prioritate nationala”, ce sens mai are acordarea unui statut egal limbii ruse? Care este, în mod real, intentia celor care au lansat documentul? Publicatia Flux, ziarul de limba româna cu cel mai mare tiraj, încearca sa raspunda: „autorii acestui plan cauta sa mentina, în mod artificial, situatia când majoritatea româneasca si toate minoritatile, cu exceptia celei ruse, vor cunoaste si vor vorbi obligatoriu limba rusa, în timp ce minoritarii reprezentând fosta natiune dominanta a imperiului sovietic vor cunoaste doar limba rusa. Prin urmare, avem de-a face cu un asa zis bilingvism cu totul distorsionat, care ar trebui numit mai corect aparhaid, adica dominatia discriminatorie a unei minoritati asupra majoritatii. Sa nu uitam ca aceasta majoritate include atât majoritatea româneasca cât si minoritatile ruse” .

O conceptie represiva a unui regim represiv

Chestiunea cea mai grava, probabil, si care ridica semne serioase de întrebare asupra acestui demers, este maniera în care acesta va fi implementat în societatea moldoveneasca. Indiferent de parerea pe care o avem fata de tezele documentului, o discutie sau dezbatere democratica pe aceasta tema nu are, în principiu, a dauna. În fond, democratia presupune si dreptul la eroare: poti gresi, te poti însela, dar pentru asta nu poti fi eliminat din spatiul discursului public.

Alta este însa problema grava – apropo de democratie – care apare relativ la acest document. Ea tine de maniera în care puterea politica propune si vrea sa impuna acest proiect. O discutie reala lipeste si, mai mult, textul stipuleaza explicit pedepse pentru cei care se vor opune. Acesta este principalul motiv pentru care academicianul Cimpoi o definea, la conferinta deja invocata, „cu caracter totalitar”: „Conceptia pusa în discutie este, de fapt, o anticonceptie, deoarece ignoreaza adevarul stiintific despre românii moldoveni si limba româna. Este construita pe un temei de nisip, o utopie ce nu tine cont de realitate. Ea nu are nici o sansa de a fi transpusa în practica, fiindca nu se tine cont de parerea intelectualitatii. Asa-zisul dialog fructuos între autoritatile publice si societatea civila s-a dovedit a fi o farsa mincinoasa. Aceasta conceptie nu respecta drepturile fundamentale si principiile democratice recunoscute pe plan european si international, libertatea de gândire si exprimare, valorile democratiei, drepturile omului etc. Este o conceptie cu caracter totalitar”23.

Textul contine, explicit, avertismente limpezi si deloc linistitoare în legatura cu viitorul Republicii Moldova. Astfel, documentul sustine orientarea politicii de stat catre: „neutralizarea juridica si politica a necontenitelor tentative de demoldovenizare, de negare a existentei natiunii moldovenesti si a statalitatii moldovenesti, de discreditare a istoriei moldovenesti, de negare a etnonimului „moldoveni” si glotonimului „limba moldoveneasca””. social-economica a tuturor regiunilor Republicii Moldova. Dupa cum s-a exprimat presa democratica de la Chisinau, „într-o singura propozitie avem concentrata dorinta expresa a comunistilor de a neutraliza, din punct de vedere juridic si politic, pe toti cei care vor îndrazni sa împartaseasca o alta opinie. Însusi faptul ca Voronin urmareste neutralizarea juridica si politica a celor pe care îi considera indezirabili, arata, fara putinta de tagada, adevarata fata a regimului comunist de la Chisinau. Acesta a ramas fidel traditiilor marxist-leniniste si staliniste de practicare a terorii ca norma politica si a violentei ca mijloc de anihilare a oponentilor. Aceste rânduri sinistre trebuie privite în contextul tuturor ajustarilor legislative operate de comunisti în ultimii doi ani, prin care sunt distruse în mod premeditat si metodic institutiile democratice si suprimate drepturile fundamentale ale omului”24.

Aceste planuri apar si mai periculoase daca ne gândim la initiativa comunista de modificare a Constitutiei care urmareste introducerea unui regim de functionare a unor legi speciale si extraordinare, ce ar anula, de fapt, principiile constitutionale democratice si ar distruge statul de drept, ca si prin Legea privind combaterea activitatii extremiste. Dupa prognoza aceluiasi ziarist: „Ar fi de asteptat ca dupa intrarea în vigoare a acestui document monstruos sa urmeze modificarea Codului Penal si a altor legi care sa permita lichidarea Opozitiei si a presei incomode”.

Dictionarul moldovenesc-românesc

„A promova sub orice forma o limba moldoveneasca deosebita de limba româna este, din punct de vedere lingvistic, ori o greseala naiva, ori o frauda stiintifica; din punct de vedere istoric si practic, o absurditate si o utopie; din punct de vedere politic, e o anulare a identitatii etnice si culturale a unui popor si, deci, un act de genocid etnico-cultural”
Eugen Cosariu25

Vineri, 25 iulie, în Partidului Comunistilor din Moldova Comunistul se putea citi o prezentare oficiala a straniului Dictionar moldovenesc-românesc. Evident, textul este scris de „neobositul detractor al culturii românesti V. Stati” (cum îl numeste presa de la Chisinau), tot el autor al dictionarului. Textul este plasat la rubrica „raftul de carti” si poarta supratitlul „Senzational! Prima data în istorie! A aparut dictionarul moldovenesc-românesc!” Nu e nici o coincidenta ca si Dictionarul si i au fost tiparite, practic, concomitent. Cum am scris deja, Dictionarul este parte organica a Conceptiei si cine nu îl percepe asa este în teribila eroare.

Un jurnalist de la Chisinau comenta astfel aparitia lui: „În fata unei tiparituri de acest fel, am înteles în sfârsit cum se descifreaza sigla comunistilor de azi, în care pe lânga secera si ciocan, mai e plasata si o carte deschisa. Negresit, cartea din sigla bolsevica, monument al prostiei si deopotriva al arogantei si agresivitatii împotriva bunului simt, este dictionarul lui Stati (...) Într-adevar o astfel de scriitura de sorginte stalinista apare în premiera si împinge dincolo de limitele absurdului vechea teorie comunista prin care se neaga unitatea etnolingvistica si culturala a românilor. Noi, românii de dincoace de Prut, am suportat din plin efectele nefaste ale politicii expansioniste rusesti, care si-a acoperit dintotdeauna invaziile din 1812, 1940 si 1944 cu „misiunea eliberatoare” a armatei de ocupatie, care salva „moldovenii” de ocupantii români”26.

Cartea presupune, practic, mai multe etaje de lectura, inclusive. În primul rând, volumul a fost o provocare organizata tocmai în acel moment (si) cu scopul de a stârni reactia oficialitatilor de la Bucuresti în preajma întâlnirii între Iliescu si Voronin27 . Pe lânga aberatiile inserate acolo sau strofele inepte semnate de acelasi V. Stati28 sunt inserate în prefata jigniri la adresa României sau a primului-ministru, România fiind, de fapt, ortografiata „Rromânia”.

Dincolo de mitocanie si provocare se afla al doilea nivel e lectura. Acesta justetea justetea, în sine, a întreprinderi. Care e, fireste, nula. Cel putin la acest capitol. Daca nu la altele, unanimitatea intelectualilor români de dincolo de Prut e clara si fara echivoc. Alaturi de textele din publicatii precum Flux29 sau Timpul30, grupajul realizat de publicatia Contrafort31 da radiografia reactiei intelectualilor de la Chisinau. Vasile Gîrnet scrie despre „... Vasile Stati, personaj grotesc, mândru purtator al unei prostii flamboiante, dublate de o impertinenta pe masura, care produce periodic diversiuni în mediul cultural si politic de la Chisinau”; Nicolae Negru spune ca „e rodul unei crize de schizofrenie antiromâneasca (cu foarte posibile radacini kaghebiste) combinate cu complexul lui Herostrat”; Mihai Cimpoi comenteaza: „Asa numitul Dictionar moldovenesc-românesc al lui Vasile Stati, renumit criminal al culturii noastre, plastograf si plagiator de cea mai josnica speta, este o monstruozitate care nu ar merita nici o atentie daca nu ar reprezenta o mentalitate ce tine de moldovenismul primitiv si nu ar avea sustinere oficiala”; Eugen Lunga avertizeaza ca „efectul stiintific al acestui op este nul”, dar ca „dictionarul semnaleaza... întoarcerea la era troglodita, când cutuma politica si ideologica scârnavea adevarul istoric si stiintific”; Vasile Romanciuc îl numeste „un certificat al prostiei ajunsa la paroxism”; Leo Butnaru scrie despre „sfertodoctul cu sistem” si despre dictionar ca „un mod de a scotoci în pubelele de gunoi ale ideologiei comunist-tariste”; Lidia Codreanca argumenteaza despre „fobia glotonimica”, aceasta „pecingine veche pe trupul Moldovei dintre Prut si Nistru, al Basarabiei noastre”; Constantin Cheianu îl numeste, simplu, „o escrocherie”; Andrei Burac scrie ca „V. Stati este o persoana care a sfidat deseori istoria, a scuipat în fata unui întreg neam din care face si el parte”; Iuria Colesnis afirma ca „nici chiar comunisti ortodocsi sovietici n-au îndraznit sa faca o asemenea mojicie sau ceva similar”; Ion Ciocanu scrie ca „în loc sa combata rusismele care s-au latit asemenea unei pecinegi pe corpul limbii noastre stramosesti, autorul „dictionarului” le considera piloni ai unei limbi distincte – „moldovenesti””; Nicolae Rusu crede ca „acest dictionar este o aberatie atât de evidenta, încât, probabil, nici autorul nu crede cu adevarat în „teoria” pe care, de mai multe decenii, o promoveaza cu atâta tupeu”; Grigore Chiper afirma ca „în noile conditii, când la putere au acces radicalii comunisti, pro-rusi si românofobi declarati, ideea moldovenismului a devenit doctrina de stat. În acest sens, V. Stati este expresia a ceea ce s-ar numi comanda politica”; Iurie Bodrug scrie ca „Antiromânismul veninos al celor care au pus la cale acest kitsch monstruos i-a impus sa scoata pe piata un asemenea produs cu o denumire atât de bizara”; Nicolae Spataru considera ca „sa le oferi basarabenilor un asemenea dictionar înseamna sa-ti bati joc de ei în modul cel mai mojicesc, sa nesocotesti în mod criminal soarta lor vitrega si faptul ca mai bine de jumatate de secol au fost îndobitociti, batjocoriti, umiliti si deznationalizati”; iar Iulia Ciocan crede ca „este în natura lucrurilor sa apara ineptii într-un stat în care domneste dezmatul, sa existe românofobie într-o republica condusa de fostii nomenclaturisti”. Alte comentarii sunt, cu siguranta, inutile... Vom încheia aceasta sectiune cu un pasaj din articolul directorului publicatiei Timpul, Constantin Tanase, deja citat: „Aparitie Dictionarului moldovenesc-românesc m-a facut sa-mi schimb parerea despre V. Stati. Dupa mine, Stati merita cu prisosinta un loc de cinste în Aleea Clasicilor din Chisinau. Stati, editând mult blamatul dictionar, a facut pentru clarificarea definitiva a problemei limbii române în R. Moldova mai mult decât academiile de la Chisinau si de la Bucuresti. Prin acest dictionar, Stati demonstreaza cp asa-zisa „limba moldoveneasca”, diferita de cea român, NU EXISTA! Si punctum, aplicând astfel o lovitura mortala (sa speram, ultima) moldovenismului primitiv anti-românesc”.

Al treilea nivel de lectura a dictionarului lui Stati este cel al semnificatiei lui dincolo de provocare si fals. Iar semnificatiile ultime sunt de esenta geopolitica. Nu doar în sensul ca este parte si expresia a proiectului numit Conceptia politicii nationale de stat a R. Moldova, ci ca ilustreaza întreaga fobie occidentala pe care un regim de extractie comunista înca o încarneaza si ilustreaza. România este pentru Republica Moldova, geopolitic vorbind, Uniunea Europeana si NATO. Un gazetar de la Chisinau a surprins excelent ideea ca atacul regimului comunist de la Chisinau nu este doar asupra României, ci asupra Occidentului pe care, în raport cu R. Moldova, România îl ilustreaza: „Dupa ce s-au tot facut glume pe seama inexistentei unui dictionar moldo-român, iata ca provocatorul de serviciu Stati ajunge sa materializeze un banc, care, devenind realitate, înceteaza sa fie comic si devine sinistru. V. Stati îsi bate joc cu nerusinare de România, îi prezinta pe români ca pe niste tigani si îl insulta mitocaneste pe premierul Adrian Nastase. Cliseul batjocoritor este cunoscut. Întreaga propaganda sovietica împotriva Occidentului se facea dupa acelasi tipar, acesta fiind un element de baza al „razboiului rece” dintre URSS si lumea libera. Denigrarea si insulta porcoasa erau procedeele predilecte ale propagandistilor sovietici. Asa cum R. Moldova de azi a devenit un URSS în miniatura, România este identificata cu Occidentul, prin urmare devine tinta unor atacuri sordide. Prin aceasta scriitura abominabila, puterea de ocupatie a Federatiei Ruse, exercitata de catre un partid de ocupatie, cel comunist, urmareste si testarea capacitatii de reactie a societatii” 32.

Razboiul regimului comunist nu este doar cu România, ci cu valorile euro-atlantice pe care (si) aceasta le reprezinta si semnifica. Aceasta este explicatia ca, în Piata Marii Adunari nationale sau în fata Ambasadei se pot auzi si cântece românesti, si drapele NATO sau ale Uniunii Europene...

Concluzii. Ce se întâmpla acolo? Dar ce se întâmpla aici...

“Desi pare convenabila, trebuie sa recunoastem ca este falsa sau cel putin incompleta ideea ca în Basarabia de azi discutiile despre glotonimul ‘limba româna’ si etnonomul ‘popor român’ ar purta doar un caracter stiintific… Aici, în Basarabia, afirmatia ca esti român constituie un act politic… La noi poti fi foarte bine orice, dar daca te îndaratnicesti sa fii ceea ce esti, adica român, exasperezi toata tagma de artizani ai unei noi natiuni”
Tara, 1995

Doua concluzii, redate succint, vor încheia acest material si vor tine deschis un dosar care este departe de a fi epuizat:

Criza identitara a Republicii Moldova

Recentele decizii ale autoritatilor comuniste sunt doar expresia unui razboi mai adânc care se petrece peste Prut. Genealogia conflictului si radacinile crizei trebuie cautate mult mai departe. Batalia aceasta culturala la care asistam – sa ne reamintim ca una dintre putinele, daca nu unica, miscare de protest care a pornit de la explicite revendicari culturale s-a petrecut anul acesta la Chisinau – a început demult în Basarabia si s-a acutizat odata cu aparitia statului Republica Moldova. Nu e cazul sa insist aici asupra unei istorii, în general, stiute33 .

Care este, de fapt, esenta chestiunii? Citatele au sugerat deja: una identitara. Întrebarea “Cine sunt eu?” ramâne una dintre mizele cruciale ale oricarui pariu existential. Nu vom intra aici în complicate chestiuni de sociologia natiunii si nationalismului sau de geopolitica, dar merita reamintit – apropo de statul moldovean - ca unul dintre elementele constitutive ale unei asemenea entitati este cel pe care Anthony Smith îl numea “etno-istorie” (etno-history). Intra aici suma tuturor elementelor – mituri, memorie comuna, simbolistica etnica, legatura cu teritoriul, asumarea trecutului etc. – care constituie si configureaza legitimitatea implicita a statului în cauza (pe care se bizuie, apoi, prestatia lui politica, culturala, economica etc.). Este vorba despre aceea parte necontractuala a contractului despre care vorbea clasicul sociolog francez Emile Durkheim si care constituie, în esenta, orice proiect comunitar (national), respectiv fixeaza bazele acelui consens care nu este – nu poate fi – doar de natura rationala. De aceea nu poate fi inventat rational, de sus în jos. În lipsa unui asemenea fond sau a neasumarii celui “oficial” (promovat de sus de o putere politica), criza este perpetua sau, în orice caz, recurenta. Acesta este cel putin verdictul lui Anthony Smith si a celora din scoala lui. Mai mult: în conditiile unor discursuri identitare paralele si/sau concurentiale – mai cu seama când unul dintre ele ale girul statului – ne aflam în situatia numita de geopoliticieni “tara sfâsiata” (torn-country). Instabilitatea, în asemenea conditii, este endemica, iar criza perpetua, în ciuda unor momente de aparenta stabilitate. Pe de o parte, oricând pot aparea noi generatii care sa urce pe scena publica si sa revendice sau sa impuna un alt discurs identitar, sau, pe de alta parte, niciodata discursul identitar forjat de oficialitate nu va reusi sa se impuna cu adevarat. Criza normalitatii se transforma în asemenea situatii în normalitatea crizei. Pe acest fundal se joaca, mai mult sau mai putin coerent, celelalte evolutii (Republica Moldova nu e în nici un caz unicat: nici Macedonia – FYROM sau Bosnia-Hertegovina, printre altele, nu o duc mai bine…)

Într-o asemenea situatie pare sa se gaseasca astazi Republica Moldova si de aici precaritatea statului de peste Prut. Conflictul la care asistam este de esenta identitara. Razboiul cultural si identitar este nu doar concomitent, ci sinonim cu Republica Moldova.

Momentele descrise aici sunt parte a acelei crize profunde34...

Integrarea euro-atlantica si obligatiile României

Ce e de facut? Paradoxal – doar pentru cei are gândesc raportul problematicii cu integrarea europeana ca incompatibil - extrem de mult. Si tocmai acum ceva e de facut, pentru ca trebuie sa fie facut! Altminteri spus, tocmai apropierea României de structurile euro-atlantice aduce, intempestiv, chestiunea Republicii Moldova în prim plan.

Din doua motive. Pe de-o parte, ca formula de angajare europeana. Integrarea în structurile institutionale europene nu aduce numai beneficii, dar si obligatii. Iar una dintre ele se refera strict la protectia minoritatilor si a drepturilor omului. Asa cum România din acest punct de vedere are, poate, cea mai liberala constitutie, excedând chiar baremurile impuse de procesele de integrare, ea trebuie sa-si asume rolul de curea de legatura între ce se întâmpla în alte spatii pe care, lingvistic cel putin este cel mai bine pregatita sa le abordeze, si institutiile europene. O încalcare a drepturilor unei minoritati vorbitoare de lima româneasca si traitoare în tari care se afla înca mai prost plasate în raport cu UE trebuie facuta publica si semnalata la nivel european. Este, în esenta, una dintre obligatiile care deriva (si) din conditia de candidat al României. România nu îsi poate asuma un rol de lider regional în zona daca nu va deveni lider regional si la nivelul respectarii drepturilor omului. Si asta nu înseamna numai legislatie interna – de departe cea mai liberala din zona -, ci si atentie la ceea ce se petrece în jurul ei din acest punct de vedere si colaborare sistematica cu structurile europene din acest punct de vedere. Activismul european pe aceasta directie este, deci, nu doar o optiune, ci o obligatie.

Daca prima motivatie are în vedere chestiunea integrarii în UE, a doua ratiune majora se refera la integrarea si locul României în NATO. Integrarea – este un lucru prea putin constientizat - a accelerat masiv interesul pentru populatia româneasca risipita în jurul frontierelor. Românii se întind nu doar în Balcani, Ucraina sau Republica Moldova, dar si în Georgia, tarile baltice, Armenia sau Moscova… Rolul pe care România îl va dobândi din punct de vedere strategic va spori, geometric, importanta acestor comunitati. Si contemplata pe acest versant, problema poarta, iarasi, stigmatul obligativitatii, nu cel al simplei optiuni…
Daca ce e de facut este, nadajduim, limpede, cum e de facut pare mai dificil de abordat. Dar nu e. Tinând seama de defectiunile lesne reperabile în acesti 13 ani, în ciuda unor gesturi laudabile, desi singulare, poate ca cel mai bun punct de plecare este… evitarea lor. Asta înseamna, înainte de toate, suprematia proiectului asupra proiectelor, coerenta institutionala si, mai ales, mutarea accentului – cantitativ vorbind – de la politic la civic, respectiv de la actiuni guvernamentale la cele prin intermediul asociatiilor non-guvernamentale (ONG, publicatii, cercuri de dezbateri etc.). În lipsa unor fundatii local (nationale) care sa aiba pe agenda aceasta chestiune, guvernul, prin fondurile pe care le aloca – nu o data complet aiuritor si pe niste directii absolut hazardate – va trebui sa-si asume plasarea problematicii în zona de interes a publicului român (finantare de publicatii de acest profil, cercetari, seminarii nationale si internationale, ONG cu activitati în zona etc.).

Si înca o observatie. Doar o redefinire a pozitiei problemei românilor Republica Moldova în spatiul civic poate sa redeschida cu succes acest dosar. Numai transformarea ei în chestiune cheie o poate impune atât la nivelul interesului public, dar si – prin recul - la nivelul interesului politicienilor. (Politicianul român de astazi, cu rarisime exceptii, ignora sistematic aceasta problematica. Si nu exista vreo speranta pe termen scurt ca lucrurile se schimba. Dar, indirect, prin plasarea chestiunii în spatiul public, deci ca problema care poate mobiliza o parte de public sau anumiti lideri de opinie, aceasta poate intra si pe agenda de interese a politicianului român, cel putin din motive pragmatice. La rându-i, acesta va putea perpetua atentia asupra problemei în mediile politice în care evolueaza).

Textul de fata nu vrea, fireste, sa epuizeze gama de solutii, cât, mai ales, sa deschida problema. Care, cum am sugerat, nu mai tine doar de registrul optiunilor României, ci de cel al obligatiilor ei – ca sa nu mai pomenim aici, excesiv, de vetusta… demnitate nationala35.


--------------------------------------------------------------------------------

Chestiune Basarabiei în istoriografia comunista, Editura Arc, Chisinau, 1996.
Moldovenii, România, Rusia si politica culturala, Editura Arc, Chisinau, 2002.
„Prefata” la Chestiune Basarabiei în istoriografia comunista, Editura Arc, Chisinau, 1996.
Cadrul conceptual utilizat în aceasta analiza l-am dezvoltat în alta parte. Vezi Ilie Badescu, Dan Dungaciu, Sociologia si geopolitica frontierei, Editura Floarea albastra, 2 vol., Bucuresti, 1995.
Numai în cazul în care fixarea granitei înaintarii unui proces frontalier este naturala, deci organica, spatiul de frontiera înceteaza sa existe. Cazul tipic aici este, de pilda, înaintarea frontierei protestante în Europa. Aceasta înaintare s-a oprit, organic, la marginea spatiului ortodox, deci fixarea granitei protestante s-a petrecut de la sine (de ce stau lucrurile asa nu e locul sa detaliem aici).
Este vorba despre acele zone care emit – justificat sau nu - pretentii la apartenenta la acel spatiu.
Este vorba mai ales despre acele spatii de frontiera refuzate, respectiv acele spatii care emit, justificat sau nu, pretentii la includere în interiorul granitei.
Chiar si exodul masiv al populatiei din Republica Moldova spre Occident – circa 1 000 000 de persoane – este explicabila doar în acesti termeni. Caci acesti oameni, care vor – si demonstreaza ca pot – sa munceasca si sa traiasca în spatiu occidental sunt adeptii si electoratul partidelor din Opozitie, deci anti-comuniste, care refuza programatic locul în care cancelariile politice au stabilit ca trebuie fixata granita înaintarii frontierei euro-atlantice. Ne aflam astazi în situatia în care acesti emigranti – activ socio-politic si anti-comunisti ca structura – ajung sa sustina regimul Voronin atât economic – prin valuta pe care o aduc în tara sau o trimit regulat familiilor lor – cât si politic – prin deprivarea partidelor din opozitie, anti-comuniste, de sectiunea cea mai activa a electoratului lor! Gestul acestora de a pleca a fost generat, din pacate, trebuie sa repetam, si de mesajele cinice pe care unele cancelarii europene (inclusiv OSCE) le-au transmis în legatura cu viitorul „ne-european” al Republicii Moldova. Principalul mobil pentru emigrare este astazi un amestec de lipsa de proiect, necredinta si sentiment de abandonare. Lipsa de încurajare sau declaratiile de respingere a Republicii Moldova formulate de membrii importanti ai institutiilor europene (Prodi este doar unul dintre acestia), lipsa de proiect si de angajare a României – ca virtuala punte spre Europa sau NATO a Moldovei – au facut mai mult rau populatiei de dincolo de Prut decât toate tancurile Armatei a XIV stationata în Transnistria.
Din Rezolutia conferintei „Conceptia politicii nationale de stat a R. Moldova”, desfasurata duminica, 14 septembrie, în sala mare a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Moderator a fost academicianul Mihai Cimpoi, presedintele Uniunii Scriitorilor din Moldova. Au participat savantii si profesorii: Anatol Ciobanu, Gheorghe Bobâna, Andrei Esanu, Mihai Purice, Ion Barbuta, Ana Bantos, Anatol Petrencu, avocatul Gheorghe Susarenco, scriitorii Mihail Gheorghe Cibotaru si Ion Ciocanu, Stefan Urâtu, presedintele Comitetului Helsinki Moldova. În dezbateri au mai luat cuvântul academicienii Petru Soltan si Alexandru Mosanu, scriitorii Haralambie Moraru, Serafim Saka, Valeriu Matei, Ion Hadârca, Pavel Balmus s.a.
Contrafort, Anul X, nr. 7-8 (105-106), 2003.
Conceptia politicii nationale de stat a Republicii Moldova a fost examinata miercuri, 11 septembrie, în cadrul Clubului de presa de la Chisinau, participantii la dezbateri apreciind documentul elaborat de institutia prezidentiala drept „batjocura fata de natiunea titulara”. Potrivit presedintelui Uniunii Jurnalistilor, Valeriu Saharneanu, conceptia respectiv trebuie tratata în modul cel mai serios, deoarece „principalul scop al conducerii de vârf este ca Republica Moldova sa nu se integreze în Europa”. O atitudine similara fata de conceptie a exprimat-o liderul Partidului Social Democrat, Oazu Nantoi, desi considera ca „acest proiect nu merita o abordare academica, deoarece este o provocare politica cam rasuflata”. „Prin intermediul lui, conducerea de vârf încearca, de dragul succesului, sa faca vrajba interetnica. Faptul ca partidul de guvernamânt intentioneaza sa implementeze aceasta conceptie începând cu luna ianuarie 2004 este o dovada ca actuala guvernare comunista se pregateste de viitoarele alegeri parlamentare. Aceasta conceptie, elaborata la Presedintie, contravine flagrant prevederilor legislatiei internationale”, a conchis Nantoi. Comentatorul politic Vasile Botnaru a mentionat la rândul sau ca autorii conceptiei „nu si-au propus sa gaseasca o solutie pentru politica relatiilor interetnice, ci încearca sa satisfaca ambitiile puterii”. „Aceasta conceptie este o utopie care nu tine cont de realitate, de istorie si de procesul de deznationalizare, autorii urmarind o mentinere a limbii ruse si a realitatilor din perioada sovietica”, a declarat academicianul Mihai Cimpoi, care evidentiind contextul lingvistic al Conceptiei politicii nationale, a mentionat ca în cazul în care limba rusa va fi proclamata de stat, limba natiunii titulare va fi desconsiderata. Cu aceste opinii nu a fost de acord liderul partidului "Ravnopravie", Valerii Klimenko, caruia, desi „nu-i place aceasta conceptie”, articolul privind proclamarea limbii ruse ca limba de stat „ar fi o perspectiva”. „O treime din populatia Republicii Moldova vorbeste limba rusa si aceasta ar fi o solutie pentru rezolvarea conflictului transnistrean, deoarece transnistrenii nu vor accepta sa se reintegreze daca limba rusa nu va fi proclamata de stat in Republica Moldova”, a conchis Klimenko.
În ciuda unei retorici „europene”, documentul nu pomeneste nici o institutie euro-atlantica careia Republica Moldova ar dori sa i se alature în viitor.
Merita citat aici comentariul din Rezolutie la aceasta chestiune: „Între alte scopuri nedeclarate, dar urmarite de proiectul conceptiei, este denaturarea adevarului despre ampla miscare nationala din anii 1989-1991, definita ca fiind un "conflict civil", precum si anularea tuturor cuceririlor democratice din anii de renastere nationala a românilor basarabeni”.
Tamara Caraus, „Despre politica nationala în Republica Moldova: între bilingvism si unilingvism”, în Timpul, vineri 5 septembrie, pp. 12-13.
Din Rezolutia conferintei „Conceptia politicii nationale de stat a R. Moldova”.
Igor Burciu, „Revansa bolsevica în actiune. Conceptia impunerii minciunii prin teroare”, Flux, Editia de vineri, 1 august, 2003, p. 5.
Argentina Gribicea, National si politic în Republica Moldova. Contributii de sociologie si geopolitica regionala, teza de doctorat, Universitatea Bucuresti, Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala.
Vezi în aceasta chestiune polemica dintre publicatiile Literatura si Arta si Tara din iulie-august 1994.
Texul a fost tiparit în „22 Plus”, 25 ianuarie 1995.
Vezi, pe aceasta chestiune, articolul Tamarei Caraus, deja citat.
Burciu, articol citat. Sau, cum spune Rezolutia deja citata: „Proiectul conceptiei impune, de fapt, o maniera sfidatoare, fara precedent, de desconsiderare si umilire a românilor basarabeni – natiunea de baza a statului, prin promovarea ideii potrivit careia nu cultura, limba, istoria si jertfa pentru aceste valori eterne sta la temelia Republicii Moldova, ci amalgamul de "culturi" ale diasporei, de fapt, cultura si limba rusa. Realizarea acestei idei revansarde ne-ar situa în anii '50 din secolul trecut si ar fi de natura sa arunce în aer "pacea interetnica" si "concordia civica", declarate cu atâta emfaza în proiectul conceptiei ca valori fundamentale ale R. Moldova. Mai mult decât atât, o asemenea politica nationala urmareste si scopul izolarii societatii din R. Moldova de România si de poporul român, aflate într-un benefic proces de integrare în Uniunea Europeana”.
Burciu, articol citat.
Iar academicianul Alexandru Mosanu avertiza, în aceiasi idee, asupra persecutia românilor basarabeni: „În baza acestei conceptii, care prevede "formarea de catre stat a unei politici de cadre bazata pe criteriile profesionalismului, competentei si devotamentului fata de patrie", românii basarabeni vor fi discriminati pe motive de lipsa de patriotism ruso-comunist. Conceptia are drept scop transformarea celui de-al doilea stat românesc într-un stat antiromânesc, într-un stat-focar de tensiune la granita cu NATO si UE. Societatea civila trebuie sa creeze un centru de coordonare a luptei împotriva tentativelor de rasturnare a ordinii constitutionale în R. Moldova, de transformare a ei într-o enclava a Rusiei”.
Burciu, articol citat.
Apud. Gheorghe Ghimpu, Constiinta nationala a românilor, Editura Garuda-ART, Chisinau, 2002, p. 438. Eugen Cosariu este unul dintre marii savanti ai lumii: filolog, filosof, sociolingvist, cunoscator a circa treizeci de limbi ale lumii, Doctor Honoris Causa a 17 universitati si membru titular si membru de onoare al mai multor Academii.
Vitalie Calugareanu, „O carte între secera si ciocan”, în Flux, Editia de vineri, 1 august, 2003.
În plus, poate fi si un soi de praf în ochi pentru a distrage atentia de la initiativa politica mult mai grava si mai periculoasa pe care o ilustra, respectiv Conceptia presedintelui Voronin.
Iata o mostra a gândirii „savantului” Stati (în versuri de data asta) care te lasa fara glas: „Unii zic ca e otrava,/Dar de stai sa te gândesti,/Limba noastra cea moldava-i/Mama limbii românesti”.
Articolul lui Vitalie Calugareanu deja citat.
Vezi Vlad Pohila, „Când limba nationala e lasata la cheremul unor cârpaci” si, mai ales, textul nemilos al lui Constantin Tanase, „De neamul si limba moldovenilor”, nr. 29(91), p. 9 si, respectiv, 6,10.
Anul X, nr. 7-8 (105-106), 2003, pp. 16-19.
Calugareanu, articol citat.
Vadit, unul dintre momentele cele mai semnificative ale acestui conflict s-a derulat acum zece ani. Atunci, un “Ordin” semnat de Adrian Usatâi, directorul general al Radioteleviziunii, interzicea folosirea notiunii de “Basarabia” în institutia asupra carui rusii, vorba lui Eminescu, “l-au pus nacialnik”. Iata un fragment dintr-un text de la fata locului si intitulat “Fiecarui român – câte un calus în gura”: “Unul pentru Eminescu, altul pentru Iorga, se vor mai gasi câteva si pentru Kogalniceanu, Hasdeu, Russo. De azi înainte, adio Basarabie!… La nevoie se va gasi câte un calus si pentru Matcovschi cu Basarabia lui cu tot, care (ce neobranzare), chipurile, ar fi fost ‘trecuta prin foc si prin sabie, furata, tradata mereu’. Îi vine rândul si lui Vieru, facem rost de un cep si pentru ura lui. Sa astupam cu pamânt si gurile lui Ion si Doina Aldea Teodorovici, sa nu mai rasune din eternitate vocile lor anti-constitutionale care si de dincolo de mormânt submineaza statalitatea Republicii Moldova” (Tara, Chisinau, 1 iunie, 1993).
Daca 60 de ani de dominatie sovietica – iar regimul comunist a fost si un proiect identitar al unui stat care încalca orice reguli si avea la dispozitie toate institutiile culturale pentru a reusi – nu au fost capabile sa modifice si sa obliter
#12771 (raspuns la: #12770) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am auzit o explicatie de genul: - de tavita la: 05/04/2004 07:58:28
(la: Am o problema: "marea majoritate")
"Marea majoritate" nu este pleonasm pentru ca poate fi majoritate cu 51% si majoritate cu 95%.Cand spui majoritatea cu 95 % este corect "marea majoritate".Personal,mi se pare o explicatie cam ciudata.Raman la parerea mea ca este pleonasm.
Dar cu "mie personal" cum este?Adeseori aud si aceasta exprimare dar mie mi de pare tot pleonasm.
#13309 (raspuns la: #13304) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Carnea de peste-un aliment care face minuni - de Charisma la: 20/04/2004 11:23:41
(la: GRASIME? Da, dar grasime buna!)
E deja cunoscut efectul benefic asupra sanatatii al alimentelor mediteraneene,dintre care face parte si uleiul de masline.
Se stie si despre mecanismul prin care,uleiul de masline,de exemplu,are un efect protector asupra cordului si scade incidenta bolilor coronariene:efectele sunt datorate continutului sau in grasimi nesaturate.
Dar cercetarile nu s-au oprit aici si astfel s-au descoperit mai multe tipuri de grasimi nesaturate:unele sunt mononesaturate,altele sunt polinesaturate iar cele polinesaturate sunt grasimile omega-3 si omega-6.
Aceste grasimi nesaturate nu pot fi fabricate de catre organism,ci ele pot fi preluate numai din alimente.Toate sunt raspunzatoare pentru sanatate,dar studii recente au aratat ca exista diferente intrte proprietatile lor si efectele sanogene produse.
V-ati intrebat,de exemplu,de ce incidenta cancerului la eschimosi este net scazuta comparativ cu alte populatii?Sau de ce aceeasi eschimosi sufera mai putin de hipertensiune arteriala sau de procese aterogene?
Raspunsul pe care l-au gasit cercetatorii este strans legat de consumul mare de peste,specific acestui grup populational.
Carnea de peste are un continut remarcabil de grasimi nesaturate omega-3 care se pare ca fac adevarate minuni.Important de retinut este si faptul ca pestii cu carne grasa (ca de exemplu, macroul, somonul, pastravul, tuna, sardinele, heringii) contin mai multi acizi grasi omega-3 decit pestii cu carnea alba.

Care este legatura intre acizii grasi omega-3 si diferitele afectiuni?

In primul rand,aceste grasimi reduc nivelul colesterolului circulant,despre care se stie ca reprezinta unul din factorii de risc majori in aparitia afectiunilor cardiovasculare.Mai mult,acizilor grasi omega-3 li se atribuie un rol in scaderea nivelului sangvin al colesterolului asa-zis "rau" (fractiunea LDL),care,in cantitati mari,se depune pe peretii arterelor,blocandu-le,procese cuniscute ca aterogeneza si ateroscleroza.De asemenea,acizii grasi omega-3 se pare ca au si capacitatea de a creste nivelul colesterolului asa-zis "bun" (fractiunea HDL),cu rol protector asupra peretilor vaselor,controland depozitarea colesterolului in peretii acestora.
Deci,prin aceste mecanisme,grasimile omega-3 scad riscul de aterogeneza si de boli coronariene.

Un alt efect este cel de reducere a vascozitatii sangelui,contribuind,pe de o parte la scaderea tensiunii arteriale iar pe de alta parte la scaderea riscului formarii cheagurilor de sange(a trombilor),si,deci,a accidedntelor vasculare trombotice.

Tot grasimile omega-3 sunt acelea care reduc aparitia afectiunilor inflamatorii(artrita reumatoida,psoriazis,colita ulceroasa)prin formarea unor compusi antiinflamatori.

Cercetarile recente au relevat faptul ca organismul foloseste acizii grasi Omega-3 pentru generarea membranelor celulare. In lipsa unei cantitati suficiente de acizi grasi Omega-3 insa, organismul foloseste grasimi saturate pentru acest proces, rezultind membrane celulare mai putin elastice, situatie ce poate duce la boli coronariene din cauza lipsei de elasticitate a vaselor sanguine.

Efectul anticancerigen,pe care-l sugeram cu privire la eschimosi,a fost dovedit,mai ales in ceea ce priveste cancerul mamar si cel colonic.
De altfel,multe informatii despre grasimile omega-3 s-au aflat in urma unui studiu facut pe eschimosi in anul 1970,cand s-a pus intrebarea de ce acestia sufereau mai putin de boli cardiovasculare,artrite reumatoide,diabet sau psoriazis decat europenii,aratandu-se ca acest lucru era legat de consumul de carne de peste.

In concluzie,consumul regulat de acizi grasi omega-3 reduce riscul hipertensiunii, combate artritele reumatoide, lupusul si alte boli autoimune, previne starile de depresie si alte boli mintale precum si cancerul, in special cel mamar si de colon.

La noi in tara consumul de peste este,din pacate,destul de redus,din cauza pretului ridicat,dar si a educatiei,a obiceiurilor,care nu promoveaza suficient consumul acestui aliment.

Tocmai de aceea am tinut sa va dau cateva informatii care sa va puna in garda si poate ca data viitoare cand veti avea ocazia,veti privi cu alti ochi un preparat din carnea acestui animal devenit brusc nobil si veti inghiti cu mai multa pofta lingurita de untura de peste.

In incheiere-cateva sfaturi utile:

- Consumati unul sau doi pesti sau fructe de mare saptaminal. Sint de preferat pestii cu carne grasa

- Nu prajiti pestele in grasimi vegetale hidrogenate sau animale. Prajitul in tigaie sau in profunzime poate duce la scaderea continutului de acizi omega-3 din peste

Lions - de Camelia Cocioba la: 05/05/2004 05:32:47
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
O alta explicatie ar fi ca in aceasta perioada (aprilie-mai-iunie) sunt destul de multe concursuri de fotografie: Mihai Dan Calinescu, Romania plus, Romania intre clisee si realitate, Fotogeografica, Photo Graphie, Premfoto (3 chiar au deadline in decurs de 4 zile). Pentru majoritatea fotografiile trebuie trimise in format 20*30. Pentru cei care nu au imprimanta acasa o fotografie in acest format costa 40,000 lei. Daca se trimit maximum de 4 fotografii vorbim de un cost de 160,000 lei, la aceasta suma adaugandu-se in unele cazuri si taxa de participare. Si aceasta in cazul in care nu incerci sa faci fotografiile special pentru aceste concursuri, altfel se mai adauga pretul filmului/elor si developare.
Deci poate fi si un motiv strict financiar... si atunci esti nevoit sa faci o selectie. Pacat ca aceste concursuri sunt organizate cam in aceeasi perioada. Din punctul meu de vedere.
#15002 (raspuns la: #14906) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre orasul nostru jegos pentru Dana - de Doinas la: 07/05/2004 19:47:55
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Buna "Dana vrea acasa"
Cred ca gandim la fel sau cred ca am gandit si eu candva ca tine.
Si eu am avut o viata frumoasa in (pe vremea aceea mai putin jegos)Bucuresti nu am dus lipsa de bani ,de distractii si totusi m-am hotarat sa
parasesc tara ,(acum locuiesc in Germania) asta fiind in urma cu 10 ani si avem aceasi varsta pe care o ai tu acum.
Si eu am ramas dezamagit de tristetea acestei tari ,de felul oamenilor de
a fi ,de robotismul ,disciplina si raceala care ii caracterizeaza.
Mi-a trebuit mult sa-mi dau seama ca de fapt asta este compromisul,asta este pretul pe care acesti oameni il platesc pentru
avantajele de care beneficiaza.
Disciplina ,ordinea si nenumaratele restrictii (poate de multe ori absurde)
te fac sa te revolti si sa te gandesti ca modul lor de viata este exagerat,
ca uita sa mai traiasca fiind peocupati sa inventeze tot mai multe reguli
de interdictie si de ingradire a "libertatii" cu care eram obisnuiti in Romania.
Este foarte adevarat ,insa la fel de adevarat este si faptul ca a trebuit
sa-mi plec capul si sa ma rusinez pentru felul meu de a gandi cand fratele meu a avut nevoie de asistenta medicala intr-o problema foarte
grava (hepatita B)moment in care am fost impresionat de profesionalismul
devotamentul si nu in ultimul rand amabilitatea asistentelor ,a medicilor ,intr-un cuvant a acelor oameni pe care in urma cu cateva zile
ii considerasem niste idioti cu ochelari de cal.Asta este numai un exemplu
care demonstreaza ca de fapt acea libertate din Romania nu este de
fapt altceva decat comoditatea si superficialitatea cu care am crescut
si in care ne complaceam.
De cate ori nu am injurat neamtul din fata mea care mergea cu 30 K/mh
si nu depasea viteza nici in ruptul capului,ca sa ajung iar la concluzia
ca de fapt asa trebuie si asa este normal ,cand citeam cate un ziar
romanesc care anunta un accident mortal pe trecerea de pietoni sau
ceva asemanator.
Ce bine este sa iti poti spune parerea fara sa-ti fie frica ca iei un pumn
in figura ,fara sa-ti fie frica ca te duci la politie sa reclami si mai iei si acolo bataie daca ai ghinionul ca reclamatul sa fie vreo cunostinta de-a
polizaiului(asta la remarca cu politistii corupti).
Nu-mi place unde traiesc,imi este dor de aceleasi lucruri de care vorbesti
si tu,din pacate nici atmosfera bucurestiului si nici altceva nu-ti va fi de
folos in momentul in care vei avea nevoie de o ingrijire medicala,de o hotarare judecatoreasca corecta si nu influentata de un oarecare Gigi
Barosanu care dispune de mai multi bani ca tine ,de ajungi din victima
inculpat.
De fapt vroiam sa-ti spun ca, daca acum dupa 6 luni de sedere in America ai fi in stare sa iei primul avion catre Romania,iti garantez
ca dupa 2 ani de sedere in America vei fi la fel de nerabdatoare sa
pleci in Romania si la fel de grabita vei fi dupa primul contact cu tara
mult iubita sa fugi de acolo cat te tin picioarele.
Mai devreme sau mai tarziu (ca sa te citez,cu o mica modificare)nu o sa
te intorci acasa.
Si daca ne ajuta Dumnezeu sa fim sanatosi o sa mai avem ocazia sa comunicam si imi vei da dreptate.
Am tinut sa-ti raspund pentru ca am o foarte veche prietena care
ma acuza de lipsa de patriotism si incearca sa ma convinga ca vad
lucrurile gresit(ea traind in Romania)si stilul tau de a scrie si ati exprima
sentimentele cu privire la tarisoara asta este foarte asemanator cu al ei.
Numai bine.
Si fi mai optimista ce dracu doar ai marea langa tine.Asta da putere si
chef de viata.
#15120 (raspuns la: #12052) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
visul meu - sa ma intorc in romania - de (anonim) la: 15/05/2004 17:28:23
(la: De ce ati ales sa emigrati?)
am plecat acum 3 ani din Romania ca programator. Nu pot sa spun ca am avut o viata grea in Romania, ci normala, nici bogata, nici saraca . Ceea ma interesa e sa pot face ceva in strainatate, intrucat in Romania, sansele sunt foarte limitate daca nu ai relatii cu oameni din vechiul aparat comunist. Deja mi-am luat o garsoniera la Paris, la margine e adevarat, dar sunt multumit. Oricum vreau sa impartasesc cateva idei care sunt foarte importante pentru a va integra intr-o tara europeana:

1. In primul rand, europenii sunt foarte sceptici vis-a-vis de romani, ii vad ca talhari in momentul de fata (nu uitati ca si italienii erau vazuti asa in urma cu 50 ani, dar intre timp, s-a amerliorat situatia) , asa ca e important sa incercati sa aveti un partener de viata bastinas. Prietena cu care traiesc e frantuzoaica. Un partener de viata roman nu va face altceva decat sa va izoleze.

2. Cercul de prieteni trebuie sa fie bastinasi.

3. Exista o problema cu romani, sunt f. provinciali. Nu este o regula generala, dar statistic, f. probabila. Prin urmare, se intampla sa ii vezi dupa 15 ani ca au trait intr-o tara straina si sunt imbracati tot ca romani.

4. Trebuie sa plecati f. tanar, pana in 25 de ani. Dificultatile pe care le veti intampina depasesc paranormalul, dar tot se merita. Fiind tanar se poate merge inainte. O varsta de 35 de ani e deja prea mult. Stresul acumulat poate duce la multe probleme de sanatate.

5. N-as recomanda sa emigrati in america de nord, ci intr-o tara EU. Mentalitatea din America de nord este f. diferita .In plus daca aveti cea mai mica problema aici in EU, va puteti intoarce acasa la mamica pentru a va relaxa ceea ce nu e cazul cu America, costul transportului este net superior. Emigrand in America, practic rupeti legatura definitiv cu Romania, depinde de voi daca vreti sa o faceti. Traind in EU si obtinand cetatenia EU, puteti sa va mutati cand vreti in Anglia, Suedia sau chiar Grecia. In plus, concurenta in America este de speriat, daca sunteti o bestie si sunteti dispusi sa luptati cu orice pret, atunci America este locul vostru, daca sunteti o persoana mai calma, fara aspiratii colosale, stati in EU.


4. Nu uitati niciodata Romania. Romania a trecut printr-o perioada cumplita, saracie absurda. Asta nu inseamna ca trebuie sa o lasati in urma. Din cate am vazut situatia s-a amerliorat si cu siguranta Romania va intra in comunitatea europeana. Nu cred ca Romania va ajunge vreodata o putere, dar desigur isi va asuma un rol in sud estul Europei. Nu uitati ca Romania era mereu mai bogata decat toate tarile balcanice, inclusiv Grecia care e membru EU. In ceea ce ma priveste o sa ma profilez pe o activitate care sa-mi permita sa ma intorc mereu in Romania. Romania are un potential enorm, are sa devina ceea ce era inainte de venirea comunismului, motorul economic din sud-estul europei.
Populatia descendta EU din Romania e enorma si cuprinda sasi, greci, unguri si evrei care sunt imprastiati in toate tarile EU. Marile orase din Romania sunt construite prin contributia acestor etnii. Renuntand la granite si adoptand o legislatie corecta, nu ar ezita sa se reintoarca sau cel putin sa intemeieze o activitate in tara stramosilor lor. Asta este singura problema, anume vechile cicatrici. Romania e puternica prin minoritatile sale, cu o europa libera, lucrurile se vor pune pe picioare.
Iubesc Romania!!!!!!



#15450 (raspuns la: #8027) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Draga Ema Word, Nevrand a ri - de Ovidiu Bufnila la: 17/05/2004 04:32:52
(la: Femeile in arta: concurente sau inamice ale barbatilor ?)
Draga Ema Word,
Nevrand a risca o ipostaza delicata si nici de a ma arata aparator al poetului Florin Iaru si nici judecator al dumneavoastra zic urmatoarele intr-un total respect:
- oare declaratia lui Florin Iaru trebuie demolata si negata cu atata insurgenta? Poate ca nu declaratia lui Florin ci starea de lucruri. dar putem demola starea de lucruri? Nu e oare ratacire? Poate ca ar trebui sa impamantenim o conduita. Putem oare? Eu cred ca putem dar numai printr-o abordare curajoasa din partea femeilor! Atentie, calea feminismului e tocmai calea vulnerabila! Eu cred ca femeile trebuie sa puna sub semnul intrebarii domenii mari in care barbatii pretind ca au suprematia! Daca asta nu e o utopie si o ratacitre bufniliana atunci chiar dumneavoastra puteti porni lupta. E lupta cu simpozion. Cenaclitatea sau cenaclizarea a produs la noi efecte stranii, conduite fara substanta. Nu vreau sa va conving. Vreau sa spun ca va consider o luptatoare asa cum si Florin e, sub ochiul bufnilian, nevinovat si neimportant, un luptator.

Cu deplina consideratie si admiratie,
Ovidiu Bufnila

Cind nu ati mintit Florin Iaru: atunci sau acum ?
#12783, de ema word la Thu, 25/03/2004 - 09:53


Stimate Domnule Florin Iaru,


Constat cu regret ca nu jucati fair/play in razboiul declaratiilor. Dar iata fragmentele la care ma refeream(atunci cind v/am acuzat de misoginism literar) din declaratia facuta de Domnia Voastra Doamnei Iolanda Malamen in interviul pe care i l/ati acordat si care a fost publicat de suplimentul Ziua Literara din 2 februarie 2004:

- Iolanda Malamen : Ai prejudecati vizavi de literatura scrisa de femei ?
- Florin Iaru: Da. Si nu te minia. E vina intrebarii. Pina mai eri, imi era indiferent daca o carte era scrisa de o femeie sau un barbat. Buna sa fie! Ce conteaza sexul autorului ? Crezi ca un barbat imbecil e mai bun numai pentru ca e barbat? Sigur, au fost intotdeauna mai multi barbati autori decit femei autorese. A fost si vina civilizatiei moderne(modernismul asta are vreo trei mii de ani).Stiu ca nu m/a interesat, nu am valorizat in functie de apartenenta la un sex. Dar, cum nici o epoca nu scapa nebuniei de a fi om in piele straina, imi pare ca acum, la sfirsitul unei lungi perioade de pace mondiala, cind lumea s/a plictisit de moarte, numarul aberatiilor cromozomiale literare este in crestere. Au aparut o literatura feminista, o literatura gay, o literatura angajata si multe alte forme de impunere a mediocritatii prin discriminare pozitiva. Explicatia este aceasta foame mondiala: "Glorie, glorie!" "Bani, bani!". Oltul repeteaza. Este o ofensiva a mediocritatii in blana de oaie. Sa/ti dau citeva exemple:(si urmeaza parerile personale ale Domnului Florin Iaru despre cartile "Igiena asasinului" de Amelie Nothomb si "Schimbarea la trup" a Mariei Darrieussecq...n.a.) O neglijanta aroganta si dispretuitoare care iti lasa un gust amar. Gustul lucrului prost facut. Alta glorie europeana pompata pe piata. Nici nu stiu, asta e literatura feminina sau feminista?

- Iolanda Malamen: deci ai prejudecati, ocolind cu dibacie exemplele care nu te/ar umple de minie?
- Florin Iaru : De asta am prejudecati. Economia de piata a literaturii ma scoate din sarite. Nu sint un prost , pe gitlejul caruia sa poti indesa orice. Dar nu astfel stau lucrurile la categoria baieti:
-Iolanda Malamen: Sa te intreb timid de Coelho?
- Florin Iaru : Coelho e un exemplu stralucit de impostura cu o farima de talent de baza. Asa ca pot spune: DA, AM PREJUDECATI FATA DE LITERATURA FEMININA. NU RECUNOSC ACEST GEN.


Domnule Florin Iaru,
Dumneavoastra ati afirmat aceste lucruri, ele au fost publicate. Orice copil de liceu pricepe ca nu recunoasteti nici literatura feminista, dupa cum ziceti, si nici literatura feminina, dupa cum incheiati abrupt. Interviul acesta va reveleaza si ca o persoana ce face cu nonsalanta afirmatii ce se cam bat cap in cap. Si mai sinteti si extrem de partinitor atunci cind comparati stralucita mediocritate cu talent de baza a unui scriitor barbat cu mediocritatea ofensivei literare in blana de oaie a unor scriitoare femei. Dar sa nu fie precis si sa nu fie obiectiv i se poate intimpla oricui, iar numai cine nu a
fost in situatia de a da un interviu, nu intelege ca exista unele imprecizii instantanene in exprimare care "se duc" inainte, se tiparesc, devenind marca publica a gindirii emitentului.

Nu poarta nimeni, insa, vina, ca ati transmis textual opiniei publice, prin declaratiile Domniei Voastre , convingerea ca nu recunoasteti genul literar feminin.

Am poposit cu intirziere de citeva zile pe aceasta lista de discutii. Nu stiusem ieri de replicile Domniei Voastre si de replicile distinsei sotii a Domniei Voastre. Pot observa ca v/ati grabit a ma acuza de o ideologie literara care este departe de natura mea, si ca oarecum, m/ati acuzat in lipsa. Adevarata chestiune in discutie , insa, cea iscata de mine odata cu enuntarea acestei teme de discutie, ramine declaratia Domniei Voastre facute presei. Si pe care am publicat/o mai sus. Cu toate ca astazi va straduiti sa ma acuzati pe mine de denaturare a adevarului, de scoatere din context. Am pierdut 30 de minute copiind, ca sa va aduc contextul in fata, iar colegilor din Cafenea temeiul disputei.


Cordial,

Ema Word
#15492 (raspuns la: #12783) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pretul... - de raduku la: 17/05/2004 08:18:27
(la: Download de muzica legal de la Apple. Se pare ca functioneaza.)
...1 $ pentru un cântec consider ca'i exagerat => costul unui CD complet cca. 15-18 $ = pretul unui CD din comert (calitativ - net superior caci necompresat)
Doamnei Lia, - de (anonim) la: 20/05/2004 23:45:15
(la: Lia Roberts candidata la presedintie)
Doresc ,din tot sufletul ,cu ori ce pret sa va ajute bunul Dumnezeu,sa fiti votata de poporul roman,la electoratul ce va fi . Sint foarte sigura ca a-ti aduce Romania la un stadiu BUN sau mai mult decit BUN. Multa sanatate si noroc poporului roman , multa prosperitate , fericire si indeplinirea de adevar si realizare pt fiecare cetatean din Romania. Avem o tara frumoasa, o apa sanatoasa etc.....
Chiar daca sint plecata din tara si ma aflu in USA am rude [sora ,tata ...] in ROMANIA care daca nu i-am ajuta nu imi imaginez cum ar supravietui . Nu au venit buget lunar [cit au de platit pe luna ;apa calda ;gaz ; electricitatea si multe alte necesitati minore , lucruri de care avem nevoie. Asadar luati masuri URGENTE , si eliminati pe conducatorii tarii care au distrus si au corupt tara .
D-na Lia nici macar nu va cunosc dar va doresc sanatate , mult succes si bafta.

MELY
#15684 (raspuns la: #12203) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de la bluey pentru mariro (si nu numai) - de (anonim) la: 31/05/2004 10:46:56
(la: Chiar nu deranjeaza pe nimeni greselile de ortografie?)
ma grabesc si nu am mai apucat sa fac loggin-ul, de aceea imi cer scuze.

Ceea ce vreau sa remarc este optimismul tau, mariro: "imi este mila de cei care, INCA mai fac greseli de ortografie". Ce bine ar fi daca acest "inca" n-ar fi atat de - scuza-ma, te rog - naiv folostit. Inca? Greselile se fac din ce in ce mai des si de catre oameni care au trecut prin din ce in ce mai multe forme de pregatire.
Poate ca de vina e si sistemul de invatamant, dar - daca VREAU sa invat ceva, nu-mi ascunde nimeni "secretele" limbii romane.
Sunt poate o exceptie (nu un unicat in generatia mea): am invatat sa citesc pe la 3 ani si jumatate si mi-am petrecut copilaria citind. Platesc si acum pretul acestei precocitati: in clasa I-a, pe cand eu citeam "Colt alb", iar colegii mei buchiseau abecedarul, in loc sa castig deprindeea de a munci cot la cot cu ceilalti copii, imi intrase in cap ca sunt desteapta foc si am devenit o putoare de 24 de carate. Mi-a mers mult si bine asa: plecam de la scoala cu lectia invatata, acasa facutul temelor se rezuma la temele scrise si, iaca asa, m-am trezit la liceu, in imposibilitatea (aproape organica) de a studia materii sau capitole "antipatice" dar necesare!
Cunosc indivizi nuli, sub aspect intelectual, care au muncit pe branci sa-si ia o diploma si - la adapostul acesteia - se exprima si scriu mizerabil. Muncesc cu ei, pentru ei si in subordinea lor, scrasnesc din dinti si ma intreb la ce-mi foloseste sa scriu si sa ma exprim corect romaneste!
Ma "zgarie" cand aud (pe strada, la radio, la televizor sau la birou) cum se foloseste "decat" fara a fi insotit de o negatie, cum tzugulanii intreaba "ce-s cu astea?" si cate altele... O vreme am pastrat aceste remarci pentru discutiile cu prietenii mei... O vreme, pana cand, am inceput sa descopar ca si printre ei, prietenii mei, aparusera "contaminati". Ma refugiez (in rarele ocazii cand timpul imi permite) in cafenea sau in lungile conversatii cu partenerul meu de chat, pe care l-am facut - desi plecat de mult din tara - sa reinvete limba asta ce mult de dulce si frumoasa, dar pentru unii, tare-i grea...
(sper sa nu fiu acuzata de plagiat).

Si, ca sa revin la gandul de la inceput, senzatia mea este ca limba romana a luat-o la vale. Sunt perfect de acord ca, in timp, orice limba va suferi transformari. Consider, insa, ca acestea ar trebui sa reprezinte o evolutie a limbii, nicidecum o involutie.

Oameni buni, atata timp cat am mai ramas cativa mritori de rand carora le suna fals aceste acorduri, hai sa lasam politetea pentru alte ocazii si sa le atragem atentia celor cazuti in greseala. Daca doctorul ar fi "politicos" mi-ar spune ca am o sanatate de fier chiar si cand as fi cu un picior si inca un calcai in groapa! Englezii isi pot permite sa-si lase in pace agramatii (o jumatate de lume le vorbeste limba si sunt inca destui care o fac corect). Noi suntem o natie mica si nu ne putem permite acest lux.

As incheia cu urmatoarea chestie: as prefera ca cei ce isi permit sa ma injure sa fie in stare sa si ortografieze corect "urarea" respectiva. ;-)
#16028 (raspuns la: #15855) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...