comentarii

expresii cu cuvantul sarac


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
brighty - de anisia la: 24/04/2007 16:57:33
(la: unicitatea - atu sau impediment?)
Si suntem 'condamnati' sa o pastram inauntru. :| - uite un aspect nou.
oare chiar suntem, sau cate unii dintre noi se condamna singuri, din teama? si de ce sa fie doar limbajul, forma de expresie? unii folosesc muzica instrumentala, altii pictura, altii fotografia. mimica, pantomima, dansul, s.a.m.d.
poate ca doar cei ce se limiteaza la limbaj ca forma de exprimare sunt condamnati? dar daca ar fi asa, care sa fie cauza? este cuvantul sarac, limitandu-i? este lustruit, lunecand dintr-un sens in altul, debusolator? ori este pur si simplu imbatranit si cu un grad de uzura ridicat, astfel incat inainteaza greu spre cei carora li se adreseaza?

#190561 (raspuns la: #190448) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sancho ... - de anisia la: 30/11/2006 01:59:28
(la: Impietate)
...avand in vedere acordul tau apriori, iata varianta mea:

Impietate
cuvintele-s furate….


doar clipa zvacneste

dumnezeieste tac
amintirilor.

salcamii,
uzi s-au innoptat
in carnea frageda,
pulsand
cristalul acestei taceri
oprita la jumatate -
a ierbii
singuratate
agonizand.

impietate
e doar cuvantul
sarac.

Iarta-mi, Doamne,
rasuflarea
si curgerea ei
in toate orizonturile.







*** - de anisia la: 03/02/2009 00:04:19
(la: Cand te poti numi scriitor?)
io zic ca esti daca modalitatea ta de expresie este cuvantul asternut pe hartie cu o maestrie ce pune cititorul pe ganduri, ori il trezeste din dormitare!

si mai esti doar daca ceea ce scrii e o zvacnire, un imbold, o furtuna, o tresarire, o despuiere a trairilor tale, a perceptiilor tale, a gandurilor tale.

*** - de Intruder la: 25/08/2009 16:33:15
(la: coma of souls)
motanul se linge
la puţă
ca să nu înnebunească


...as renunta la asta, e infantila rau in contextul dat!
...sau as inlocui "puţă" cu o EXPRESIE (NU cuvant!) mai ...elevata (!?).
lol, mdeh :PP

*** - de Yuki la: 12/10/2010 10:55:24
(la: Apropos de (i)responsabilitate )
bright: poate ca in capul meu cuvantul ' saracie' e asociat cu altceva; in capul meu sarac e cel care n-are ce manca.

zaraza: "mai toti oamenii cat de cat instariti, isi fac un scop in viata din a-i cumpara casa copilului. de ce?"---pentru ca e o modalitate de a dovedi ca ai facut ceva in viata; pentru ca pentru romani casa reprezinta stabilitate si siguranta; pentru ca e foarte greu sa ajungi sa detii una.
#573837 (raspuns la: #573836) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
da, se cauta si chestii gen 'expresii cu cuvantul cutare'
#575837 (raspuns la: #575756) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de pescadorul la: 29/12/2012 10:02:12
(la: Traian Vuia primul....)
Citesc si parca vad o cireada de hiene care au incoltit o victima si ii iau fiecare expresie sau cuvant incercand sa-i caute fiecare punct slabut pentru a-i face seppupu. Metoda clasica prin care devii penibil dovedind ca de fapt nu un subiect te intereseaza ci persoana. Mai flacai si doamne altceva nu aveti de facut, sa scrieti si voi ceva acolo care sa nu musteasca de venin?
Beby trebuie sa fii multumita, daca sunt asa de porniti pe tine inseamna ca-i eclipsezi tare de tot de intra asa in valuri sa mai arunce cate o sageata.
#638680 (raspuns la: #638673) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Muresh - de carapiscum la: 01/09/2004 17:19:27
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
Inainte de a trece la rubrica "intrebari si raspunsuri" da-mi voie sa-ti pun o intrebare personala: tu te-ai nascut in Israel sau ai emigrat acolo? Faptul acesta nu are o f. mare relevanta (poate) dar am eu anumite banuieli si vreau sa ma verific inainte de a face alte afirmatii.

1. Am un mic dar pt. tine. Daca vrei poti merge la rubrica poezii sa citesti "Sclifoseala de bazar", o poezioara pe care ti-o dedic din toata inima. Ti se potriveste ca o manusa.

Ei, vezi, abia acum ai reusit sa vorbesti raspicat, clar si pe intelesul tuturor. Iata cum descoperim noi aici pe cineva care se lauda cu apartenenta la mozaism in timp ce huleste credinta altora. Si iata cum te-ai prins singur in plasa, eu doar ti-am intins capcana. De ce ii condamni pe crestini? Iti sunt si ei dusmani ca si musulmanii? Si oricine va zice vreun cuvant despre faptele petrecute cu Hristos, fapte influentate de Sanhedrin si de mai marii poporului evreu ce au dus la rastignirea Lui, asadar oricine va vorbi despre aceste fapte se face vinovat de o noua prigoana impotriva evreilor si-a tarii lor? Adica de acum nu ne mai facem vinovati numai de faptele din trecut, dar si de "obiceiul" de-a lega persoana lui Hristos de locuri si oameni din timpul vietii Sale? Atitudinea domniei tale este incalificabila. Vrei sa-ti spun ceva? Nu crestinii sau musulmanii sunt antisemiti, ci evreii! DA, evreii. Tocmai pt. faptul ca va place sa va planga lumea pt. soarta nedreapta (oare?); pt. faptul ca finantele intregii lumi sunt detinute de o mana de evrei care se joaca de-a Dumnezeu si care dicteaza ce-o sa se mai intample maine; pe motiv ca neamul evreiesc este "ales" de Dumnezeu iar ceilalti sunt niste pierduti pt. imparatia cereasca; pt. imbolnavirea cu buna stiinta a popoarelor la sanul carora au trait (a se citi hrisoavele domnesti de la noi referitoare la evrei si la actiunile indreptate impotriva acestora ca masuri de prevedere la ilegalitatile lor); pt. incapatanarea cu care evreii omoara oameni nevinovati pe motiv ca le ataca statul... Pt. toate acestea si inca multe altele, evreii insisi se fac vinovati atat de mania lui Dumnezeu cat si a lumii intregi. Vrei compasiune pt. mortii tai? Ce-ar trebui atunci sa zica "tarile lumii a treia"? Sa multumeasca din suflet bogatasilor de care am pomenit mai sus? Ce-ar trebui sa faca irakienii? Sa-si lase avutia nationala pe mana acelorasi capuse pt. ca din aceasta lada fara fund sa croiasca noi arme de distrugere pt. Israel? Domnul meu, lumea nu-i chiar asa proasta cum pare. Fundamentalismul islamic este copil de tata pe langa fundamentalismul mozaic. Sa-ti amintesc de pasajele din VT unde poporului evreu ii este permis (si indicat) sa ucida pe oricine se va opune crearii statului Israel? Sau de luptele cu diferite popoare pe care le-a subjugat si le-a supus pt. ca apoi sa intreprinda acea curatenie etnica pt. a nu se murdari sangele "alesilor"? Pana si ideea lui Hitler de natie pura dpdv etnic vine tot de la evrei, dragule. Si iata cum s-a intors impotriva voastra aceasta conceptie. Si sa mai stii ceva: conform spuselor batranilor nostri intelepti, "nu iese fum fara foc"!

2. Israelul nu lupta pt. securitatea sa, ci pt. a-si pastra teritoriile ocupate abuziv si pt. a mai starpi din "dusmanii" declarati. Ceea ce pare a fi securitatea nationala este in fapt politica de expansiune garantata de SUA & Co. Totul e praf in ochi. Ca lumea sa nu se revolte pt. miseliile savarsite de evrei in teritoriile ocupate si ca sa nu se afle despre planul lor de creare a statului Israel in vechile fruntarii vechi testamentare, mai pun de cate un conflict artificial: pe la sarbi (cica noua ne pasa de musulmani...), pe la irakieni... Acolo a fost nevoie de conflict armat, aia nu si-ar fi lasat bogatiile nationale furate de altii fara lupta. Numai noi, romani smeriti si cu simtul civic ne-am dat...pe brazda, asa ca n-a mai fost nevoie decat de o mascarada politica adusa la indeplinire dupa inceputul revolutiei romane.

3. Ei, eu iti spun ca exista in mod cert: evrei crestini. Sigur ca nu sunt bine vazuti in propria lor tara, dar acestia, saracii, isi spala cu varf si indesat pacatele parintilor lor. Si mai exista o categorie: crestini evrei. Care-i diferenta dintre acestia? Gandeste-te mai profund. Persoana despre care am pomenit este un cumatru de-al meu la care i-am botezat baiatul. De curand a emigrat in Israel si-si facea probleme fiindca pana n-a dat in scris ca este mozaic (el fiind ortodox convins) nu i s-a aprobat dosarul. Scurt si cuprinzator.

4. Vezi cum interpretezi si judeci? Ah, am uitat, voi inca va ghidati dupa principiul "dinte pt. dinte si ochi pt. ochi". Era cat pe ce sa-ti spun sa nu scoti paiul din ochiul aproapelui pana nu-ti scoti barna din ochiul tau. Adica daca rusii, romanii, polonezii etc v-au primit in tara lor si v-au omenit dandu-va pe deasupra drepturi depline ca unor cetateni originari de acolo, voi nu puteti face la fel cu ei daca vin in tara voastra. Lasa, mai, ca daca veti da foc la niste biserici sau moschei nu-i bai, o sa fie putin scandal si-o sa se musamalizeze totul in timp util, asa ca puteti sa-i sfasiati pe toti care nu tin de mozaism. Ce sa mai cheltuiti bani cu ei ca sa-i repatriati la bisericile lor? Liberalism DA, dar pt. evrei, nu si pt. altii!

5. Deocamdata n-am vazut nicaieri plagiatul de care vorbesti. Iti sprijini niste teorii pe alte teorii plecand de la interpretari personale ale unor texte sfinte sau ale unor expresii uzuale la vremea aceea (cand s-a scris VT) uitand ca limba ebraica (ca orice alta limba) a evoluat si s-a schimbat putin cate putin (la fel s-a intamplat si cu greaca- cea veche aproape ca nu mai seamana cu cea moderna). Apoi te faci ca uiti un aspect extrem de important: proorociile nu se interpreteaza sau se indeplinesc dupa cum ne vine noua la indemana, ele sunt destinate oamenilor nu pt. interpretari, ci pt. implinirea lor. Faci referire la vechile mituri si zici ca au mai existat alti mantuitori inainte. Sa fie sanatosi, si tu la fel. In persoana Mantuitorului Iisus Hristos s-au implinit toate proorociile VT. Daca nu crezi din start fiindca ai tu teoriile tale, atunci degeaba mai incercam noi sa facem lumina, n-ai sa vezi decat ce ai tu pe retina dinainte tiparit.

Dar sa te mai intreb ceva: Ioan Botezatorul de la cine a fost, de la Dumnezeu sau de la oameni? (Poti argumenta ca nici n-a existat, dar am sa te intreb atunci de genealogia lui si in mod special de parintii sai, Zaharia si Elisabeta). Fiindca inainte de a veni Maria si de a avea in pantece, Elisabeta il avea deja in ea pe cel ce avea sa boteze pe Hristos, adica pe Ioan. Cum se face ca acest mare sfant este ultimul din VT care mai vorbeste de Mantuitorul lumii, si asta de peste doua mii de ani incoace? De ce in acesti doua mii de ani nu s-a mai ridicat nici un prooroc sa vorbeasca despre mantuirea lumii prin Emanuel/Mesia? Pt. mine e simplu: Ioan a fost pecetea celor doua Testamente! Pe unul l-a inchis iar pe celalalt l-a deschis.

6. N-am auzit de cei 200 de evrei ce au "fugit"...incet, dar am auzit de cei aprox. doua milioane de romani (si nu cred ca asta inseamna 25% din populatia R.) plecati degraba din tara condusa de un prim ministru care imediat ce a fost numit in functie si a depus juramantul a tinut o sedinta cu usile inchise (la care nici presa n-a avut acces) cu reprezentantii lojilor masonice din Romania. SSST, sa nu trezim pe cei ce dorm acuma! Sa nu mai zici la nimeni ce-am afirmat eu ca astia sunt in stare sa te faca de ras pt. asa o "prostie"! "Prietenii stiu de ce"!

Cu Mosadul..., sa avem pardon, dar nu cred ca sunt mai putin bine informat decat altii de pe aici. Si nici n-am afirmat ca e o armata. O armata ar fi de-a dreptul inutila cand sunt tactici "anti-teroriste" mult mai eficace si mai "curate" (care nu atrag atentia). Nici nu m-as mira sa aud peste nu stiu cata vreme ca insusi acest serviciu a pus la cale unele atentate prin care sa poata porni in voie vanatoarea de vrajitoare de dupa 11 septembrie american. Trebuie sa-ti mai amintesc si de arsenalul nuclear de care dispune Israelul? "Mosadul e un serviciu de informatii inteligent si eficace ." Ai zis-o bine, in sfarsit sunt si eu de acord cu tine. Ca de aia e serviciu de informatii, ca sa fie si inteligent si eficace spre sporirea avutiei nationale. Iar daca asta mai duce si la ceva varsari de sange nu-i nimic, Dumnezeu ne iarta ca suntem popor ales, nu-i asa? Faptul ca n-are voie sa incalce niste legi nu inseamna ca le si respecta! Apoi, din cate stiu si eu, serviciile de informatii chiar nu tin cont de nici o lege exterioara (nationala sau internationala), ci doar de cea interioara (proprie).

7. Crestinismul este o religie a iertarii si a dragostei, nu afirma nicaieri ca evreii trebuiesc starpiti din cauza lui Hristos. Cine face asta nu este vrednic de numele de crestin, iar cine se impauneaza cu aceasta "persecutie" impotriva evreilor (ca sa atraga, desigur, mila publica si foloase materiale) crede lumea imbecila, si lumea nu suporta asa ceva.

Ce sa-ti spun ca sa te determin sa zici DA? Ca nu evreii au strigat "Ia-L, ia-L; rastigneste-L, rastigneste-L"? si "sangele Lui sa fie asupra noastra si asupra copiilor nostri"? Vina asta e atat de teribila incat nici ei insisi evreii nu vor s-o auda macar, altfel de ce se caznesc din rasputeri sa demonstreze ca Mesia n-a venit si ca ei n-au omorat decat poate un simplu om cu invataturi morale? Frica de-a fi omorat pe Fiul lui Dumnezeu nu le da pace nici acum, asa cum nu le-a dat pace nici atunci. De aia se zbat sa distruga "mitul" lui Hristos, ca sa nu se mai simta vinovati inauntrul sufletului lor. A nega si acest lucru e ultima treapta de coborare a spiritului uman si ingenuncherea lui in fata ratiunii ce se vrea linistita.

PS Am stiut ca ai sa te legi de acel aspect, insa eu nu am mai atras atentia asupra acestui aspect fiindca Jay a spus "cat o sa mai frecati chestia cu fecioara, pacatosilor?", n-a zis ca freaca pe cineva!! Exprimarea lui este in orice caz condamnabila, dar pe undeva ii inteleg frustrarea. Iar daca voiai sa corespondezi numai cu el, atunci trebuia sa-i scrii in particular, nu sa-ti postezi raspunsurile pe forum unde le vedem toti.

HAi c-am obosit. Sa mai lasam si pe alta data.




So far, so good.
#20780 (raspuns la: #20662) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daniela - de carapiscum la: 09/10/2004 19:58:01
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Din cele multe pe care le-ai scris, si sper sa nu te supere asta, deduc faptul ca esti una dintre nefericitele care au trait pe propria piele aceste experiente nefaste alaturi de un barbat roman. S-ar putea sa gresesc. Oricum, iti dau dreptate in multe privinte. Pe de alta parte insa trebuie sa ramanem obiectivi si sa nu vedem numai partea goala a paharului din care beau barbatii. Spune o vorba cam asa: "optimistul vede covrigul, pesimistul vede golul din covrig iar realistul il infuleca". O sa cam faca ceva valuri acest subiect, ai sa vezi. Si stii de ce? Fiindca aici isi vor da intalnire optimistii cu pesimistii si cu realistii.

Tin sa-ti spun din start ca am avut la randul meu anumite experiente nefaste care m-au facut sa cred ca pe lumea asta nu exista femei sincere in totalitate, sau daca exista atunci isi cauta de cele mai multe ori numai dreptatea lor si nu le mai intereseaza opinia barbatului- ca de cand s-a inventat miscarea feminista toate femeile vor sa inlocuiasca pe barbatii lor la toate, daca se poate chiar si la sex. Ce denota aceasta stare de lucruri? Ca femeile si barbatii nu isi mai satisfac unii altora acele lucruri care sa-i atraga si sa-i determine sa se iubeasca neconditionat, asa dupa cum nici nu se mai sinchisesc sa aiba alta grija decat de ei insisi. Egoismul barbatilor este copiat intocmai la ora actuala de majoritatea femeilor, fie ca recunoastem, fie ca nu. Sigur, problema este mai mult decat delicata. Sa vedem putin niste parti interesante ale acesteia.

Admitem ca barbatul roman este asa cum l-ai caracterizat tu. Prin ce se deosebeste el de barbatul strain? In primul rand prin banii pe care-i castiga- ce-as mai vrea eu sa-l vad pe un strain cum isi duce viata in Romania macar vreo doua luni de zile, si impreuna cu el pe romancuta care l-a momit (probabil) s-o scape din iadul romanesc! (Apropo, am observat ca ai folosit exprimarea "partenerul meu" referindu-te la cel cu care traiesti actualmente; iti este sot sau ibovnic?- pt. ca, vezi tu, multi dintre romanii plecati prin cele strainataturi renunta la morala si cultura de acasa pe motive ca cele expuse de tine). Cu ce e mai bun un barbat strain decat unul roman? Cu nimic, ca n-are nici doua capete si nici doua perechi de...scule, si chiar de-ar avea tot i-ar rugini de la o varsta. Atunci care-i explicatia, de ce o romanca prefera sa aiba sot un strain decat unul din neamul ei? Cred ca e vorba despre acest aspect: un strain are obligatia (pe care si-o indeplineste de obicei) de-a sustine familia dpdv financiar, ori asta inseamna ca munceste pe rupte pana cade pe branci si nu mai e bun decat de zeama oualor. Asa ca fleoscait cum este nu mai poate "tine in hamuri" femeia care pe deasupra a mai ajuns si sa constientizeze: ca este mai puternica decat credea; ca legile o sustin mai mult pe ea decat pe barbat; ca are prioritate inaintea barbatilor pt. ca altfel se numeste hartuiala (nu-i asa?); ca daca se supara cumva barbatul ei pe faptul ca ea nu-si da deloc interesul pt. familie se cheama ca vrea sa-i ingradeasca libertatea; ca daca nu-i da poalele-n cap in fiecare zi (si daca se poate de mai multe ori in aceeasi zi) inseamna ori ca e impotent, ori ca are pe altcineva, ori e homo, ori sunt nepotriviti sexual; ca daca nu si-a cultivat inca din tinerete respectul pt. "deschisul usii masinii" de ori de cate ori coboara sau urca ea, atunci inseamna ca e un mitocan; ca daca prefera sa se uite la un meci de fotbal pe un alt canal al aceluiasi televizor cumparat pe banii lui, asta in timp ce ruleaza serialul de lung KILOmetraj "tanar si ne-a linistit" pe care ea il urmareste zi de zi, inseamna ca ea, saraca, nici un drept nu mai are in casa... Si cate n-ar fi de spus?

Femeia s-a emancipat f. mult, asta e sigur. Dar ce inseamna emancipare sau/si cum ar trebui ea inteleasa? Chiar sunt curios sa aflu raspunsul tau. Tin sa precizez ca nu iau apararea nici unui barbat, candva chiar am fost "demascat" ca as fi feminist si ca nu tin cu barbatii- culmea, o femeie mi-a zis asta! Si sa mai vedem cateva aspecte interesante. Daca femeia nu trebuie sa faca de mancare in casa, atunci cine sa faca? Sa-ti spun ceva: eu am fost multi ani pe cont propriu, inainte de a ma casatori, si singur m-am intretinut fara vreo greutate, sa stii. Dupa fericitul eveniment lucrurile nu s-au schimbat prea mult, in sensul ca nu intotdeauna m-a asteptat mancarea calda intinsa pe masa- si asta nu m-a suparat. Nu m-au suparat f. multe lucruri desi in sinea mea nu le-am agreat niciodata. Si ce s-a intamplat cand am avut curajul si nasabuinta de a rosti ce gandesc? Sa fiu considerat un fel de intrus in viata ei. Am stat atunci si m-am intrebat: de fapt cine este intrusul aici, eu sau ea? Cine mi-a invadat viata cu iubirea pe care apoi a uitat-o? Cine s-a gasit sa-mi zica mai apoi ca nu-mi da socoteala unde merge si ce face, asta in conditiile in care eu ii spuneam cu f. mici exceptii unde sunt si ce fac? Femeia care s-a folosit de iubirea mea pt. ea!!! Da, asta e tristul adevar scumpa femeie: voi nu trebuie sa stiti niciodata ca va iubim, sau in orice caz sa vi se impartaseasca iubirea cu lingurita, nu cu polonicul. Pt. ca odata ce ne-ati prins slabiciunea aceasta noi devenim uneltele voastre si sclavii vostri. Ce-ati mai vrea atunci de la noi? Sa va lasam libere si independente ca sa va faceti de cap iar noi sa va asteptam cuminti acasa in timp ce va intoarceti de pe cine stie unde?

Stiu ce-o sa spuneti acuma despre mine: auzi la frustratul asta...! Dar, hei, frustrarile n-au venit din partea mea ci din partea unei exponente a feminismului. Si cand mai aud expresia aia ce ma umple de dezgust: "sexul frumos"... Parca Dumnezeu a creat sexe, nu oameni. Si parca sexul barbatesc nu e la fel de frumos pt. ele... Ah, dar stai ca la asta i se spune "sexul tare"... Insa am auzit ca sunt femei cu sex mai tare decat al barbatilor.

Si totusi sa revin. Ce trebuie reinventat intr-o casnicie/relatie care sa dureze? Eu cred ca respectul pt. celalalt, asta in primul rand. Am cunoscut femei care se simteau dezapreciate daca eram atent si le deschideam usa, le ajutam sa urce sau sa coboare, le faceam surprize dandu-le flori in cele mai neasteptate momente, daca eram galant (intr-un cuvant). Parca le-as fi jignit cu ceva, nu alta. Si atunci mi-am mai pus o intrebare: cine si cum le mai multumeste vreodata? Daca esti bun inseamna ca esti vazut ca pampalau; daca esti rau si te porti in stil tiganesc iti castigi respectul altora. Cum poti sa le impaci pe toate? Va spun eu: nu poti! Stresul e degeaba.

Apoi am mai vazut o serie de madame care si-au facut din devenirea lor masculina scopul vietii lor. Si-au pierdut feminitatea in favoarea castigarii muschilor, a banilor, a renumelui, a pozitiei pe scara ierarhica s.a.m.d. Sigur ca tot isi pierd feminitatea si daca ajung slugi la...stapan, dar asta nu scuza cu nimic atitudinea unora fata de sotii sau iubitii lor. La urma urmelor depinde slugile cui sau a ce vrem sa fim: ale sotilor nostri sau ale ambitiilor noastre nelimitate?
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
catt.2002: ma citezi gresit/lamurire. - de a399 la: 14/01/2006 18:10:41
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Pe puncte:
I). Ma citezi gresit; nu l-am citat pe Saul si Ionatan (tata si fiu) ci pe David si Jonatan in contextul respectiv. Te rog sa citezi corect pasajele respective:

1. Samuel 18:3 "Ionatan a facut legamant cu David pentru ca il iubea ca pe sufletul lui."
(sunt multe pasaje pe care nu le citez care arata intalnirea lor pe camp, etc)

2.Samuel 1:26 David spune despre Ionatan la moartea acestuia: "tu erai placerea mea; dragostea ta pentru mine era minunata, mai presus de dragostea femeiasca". (nu Saul - care era mort deja- ci David, cel viu spune asta)!!!Citeste tot pasajul 2:Samuel:1 cu atentie!

Evident ca si cand ii spune "frate Ionatane" el compara afectiuna lui Ionatan nu cu dragostea frateasca, ci cu dragostea "femeiasca", deci erotica. Daca ai avea frati sau surori ai intelege ca dragostea dintre frati - in masura in care ea exista - nu este niciodata pe acelasi plan cu dragostea erotica pentru iubita (iubit) sau nevasta!!!!

Chiar in acelasi contex se poate cita un pasaj care se refera la furia lui Saul care ii reproseaza lui Ionatan relatia lui intima cu David, care era interesat sa-i ia pozitia (sa fie urmasul lui Saul la domnie in locul lui Ionatan". Pasajul acesta este 1. Samuel 20:30 "Atunci Saul s-a aprins de manie impotriva lui Ionatan si i-a zis: "Fiu rau si neascultator, nu stiu eu ca ti-ai luat ca prieten pe fiul lui Isai, spre rusinea ta si spre rusinea mamei tale?". Chiar daca nu stii ca traducerile moderne ale bibliei au indicat faptul ca aici expresia "prieten intim" din ebraica a fost gresit tadusa in greceste prin cuvantul simplu "prieten", tot ar trebui sa-ti dea de gandit faptul ca daca ar fi fost vorba de o prietenie simpla parintii lui Ionatan nu ar fi avut de ce sa se simta rusinati!

Eu nu vreau sa interpretez in nici un fel pasajele respective ci doar am vrut sa le citez exact (pasaje care totusi sunt destul de clare); le-am citat ca sa arat ca din biblie poti cita orice pentru a justifica orice. Sunt destule pasaje care spun "sa nu ucizi" dar si un numar enorm de pasaje care indeamna la crima. Sunt pasaje care indeamna la respectarea monogamiei, dar si altele care dau dipozitii directe pentru bigamie sau poligamie. Si asa mai departe.

Sunt destui trogloditi care citeaza biblia in scop politic, numai pentru a justifica prejudecatile existente, ceea ce e incorect. Cum ai vazut si dumneata pe acest site sunt unii care citeaza sloganurile sectelor americane :"not Adam and Steve but Adam and Eve" sau pasajele cu Sodoma si Gomora, fara a avea habar de contextul in care au fost scrise si de semnificatia lor la momentul istoric respectiv.

Nu trebuie sa amestecam religia cu stiinta sau politica; de fapt mi se pare absurd chiar sa folosim biblia ca justificare pentru orice, pentru ca ea contine si lucruri bune si rele, dar am facut corectura necesara pentru cei care sunt tentati sa o foloseasca numai pentru a-i condamna pe altii.


II). Evolutia speciilor este un fapt dovedit stiintific, la fel ca gravitatea si multe alte lucruri. Este o realitate, fie ca esti de acord, fie ca nu. Creationismul este doar o ipoteza lansata de religionisti, ipoteza infirmata de datele stiintifice.

Cand o teorie stiintifica este confirmata in practica, cum s-a intamplat cu teoria evolutiei, societatea umana poate profita enorm prin aplicatiile sale practice. In cazul teoriei evolutiei si implicatiilor sale urmarile sunt imense: de la crearea unor noi specii de cereale care au rezolvat problema foametei in India si multe tari africane, la combaterea unor boli considerate inainte ca fiind pedepse divine, pentru ca nu se puteau rezolva. Intregi ramuri industriale nu ar putea exista daca aceasta teorie nu ar fi acum un fapt stiintific stabilit. Faptul ca dumneata ai alte teorii nu schimba cu nimic lucrurile.

Cat despre creationism, iti ramane dumitale sarcina sa ne arati o singura industrie care functioneaza pe baza "principiilor" religioase respective. Dar te rog sa nu-mi citezi industria turismului de la Lourdes, Nicula si Maglavit unde s-au facut minunile respective, ca asta e alta mancare de peste!

Exista corecturi facute la teoria evolutiei in varianta lui Darwin, dar nu exista nimic care sa nege evolutia ca atare!

III) Exista multi care invoca comunismul ca suprem argument cand "combat " evolutia sau "morala moderna", ceea ce e chiar periculos. Daca comunismul a imbratisat evolutia iar apoi s-a prabusit, nu inseamna ca evolutia nu exista sau ca trebuie sa o condamnam. Comunismul a "imbratisat" si electrificarea; asta nu inseamna ca abia iesiti din comunism trebuie sa spargem toate becurile electrice! Daca in comunism s-au facut canale de irigatie, asta nu a insemnat ca trebuie sa le distrugem! Si totusi din nefericire in Romania s-a intamplat tocmai acest lucru!!! Sistemul de irigatii a fost distrus iremediabil, cu implicatii economice imense! In acest domeniu pentru fiecare prostie facuta exista mii de oameni care suporta consecintele; in cazul acesta e vorba de taranii localnici impinsi spre o saracie extrema.

#100281 (raspuns la: #99648) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dorinteodor - de Yuki la: 03/04/2006 23:05:27
(la: Limba romana e un organism viu)
" pe mine nu ma intereseaza decit sa simplific scrierea si vorbirea. englezii au priceput asta de mult si d-aia au o limba asa de bogata si complexa." spui tu. Dar nu crezi ca formulari de genul : wearable, loveable, si tot felul de alte verbe la care ei adauga cu atata usurinta diferite sufixe vin tocmai dintr-0 saracie de vocabular si o comodiatate intelectuala? De ce sa cauti alt cuvant cand e mai usor sa inventezi unul nou de la verbul pe care il stii.
Nu neg ca gramatica limbii romane este complicata, dar asta face parte tocmai din bogatia limbii, din specificul ei, si o simplificare atat de drastica cum propui tu nu poate duce decat la o saracire a ei. ( Vezi oribilitatea aia de Dativ cu " la" de genul ' am dat scrisoarea la fata' in loc de ' am dat srisoarea fetei'; o fi mai comod sa spui cu " la", dar nici nu-ti trebuie prea multa scoala pt. asta, si parca suna si mai frumos varianta corecta-- adica ' fetei'--).
In privinta neologismeleor academia nu face uneori decat sa acrediteze anumite cuvinte si expresii intrate in uz. Din cate stiu eu, un cuvant strain este accptat ca romanizat ( a cu caiula :)) in momentul in care isi formeaza famile de cuvine ( de ex. fr. boutique, a devenit 'butic', iar acum avem 'buticuri' si 'buticari'). Orice ai face aceste cuvinte imbogatesc limba romana si oricat as fi de mandra de limba mea mi-e greu sa apuc de soarece si sa rasfoiesc/ scotocesc plasa internationala ca sa intru pe cafenea.
#115221 (raspuns la: #115113) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"saraci cu duhul" - de despinaM la: 15/05/2006 21:23:29
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
S-a vorbit aici pe site despre cei "saraci cu duhul". Nu este singurul pasaj care ne-ar contraria pe noi oamenii de azi, sint multe- si pilda smochinului blestemat este alt capitol menit sa ne zdruncine intelegerea , mai ales ca sint cuvinte ale Domnului, care cum stim sint Adevarul. Ei mi-am format intelegerea(citind si din scrierile Parintilor) ca duhul este omul interior, acela care e in permanenta "populat" cu ganduri, imagini, pareri s.a.m.d. pe care noi le cugetam, formam pe baza realitatiii care ne inconjoara si potrivit cu aspiratiile, dorintele pe care le avem. Cineva uitandu-se la sine poate vedea ca gaseste acolo uneori inchipuiri despre cum sa-si sporeasca avutul, cum sa isi realizeze planuri de achizitionare de bunuri, cum sa cucereasca o persoana , si multe altele care se pot numi pe drept desertaciuni, pentru ca nu raman dupa moarte. Or tocmai a te saraci pe tine in asemenea preocupari interioare poate fi "sarac cu duhul " in sensul biblic, a da la o parte judecatile pamantesti, sa fie liniste pentru inspiratia divina. Eu asa inteleg saracia cu duhul. Poate parintele ne poate spune mai bine ce este saracia cu duhul; m-a urmarit mult timp aceasta expresie si inca uneori nu stiu daca am inteles corect.
#122338 (raspuns la: #122321) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru Alexandros - de casandra_radu la: 21/08/2006 08:52:03
(la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)
Tot nu ma poti convinge ca iubirea poate fi unilaterala (poate doar cea de Dumnezeu) si in timp ce tu iubesti din toata fiinta ta pe cineva, pe cineva care ti-a si demonstrat ca nu se ridica la nivelul sentimentelor tale, acesta e ori debusolat, ori neinteresat de tine.
Nici nu vreau sa te conving de nimic. Singura experienta autentica pentru fiecare este propria sa experienta si nu cea a altuia.
Iubirea de Dumnezeu unilaterala? Stii, mie mi se pare ca noi, oamenii suntem “copiii” mult iubiti ai existentei. In noi, natura isi gaseste expresia cea mai inalta, suntem singurele animale constiente de sine...oare sa nu ne iubeasca Dumnezeu, existenta?! Hmm :)
Cineva zicea candva ca viata nu are nici o obligatie de a corespunde dorintelor tale. As adauga ca, de asemenea, omul pe care il iubesti nu are nici o obligatie de a te iubi si el si nu se poate pune problema ca el sa se ridice la nivelul sentimentelor tale. Nu este vina lui, nu i se poate reprosa unui om ceva ce nu simte. Nici macar de vointa nu tine. Chiar daca ar vrea sa te iubeasca, gandind la modul “ea ma iubeste enorm si ar fi bine sa o iubesc si eu, caci astfel vom fi fericiti”, iubirea nu tine de vointa. El nu este mai prejos decat mine doar fiindca nu simte la fel, pentru mine. Pur si simplu nu simte, asta este realitatea. Dar nu iubesti ca sa fii iubit, iubirea nu are motivatii, iubirea nu face calcule. Acestea le face ratiunea, nu iubirea.
Iubirea dintr-o singura parte – obsesie? Adica cu alte cuvinte, iubirea care nu vine din ambele parti nu este iubire? Nu stiu cum o “obsesie” te poate apropia de Dumnezeu, te poate face mai bun...iubirea cand este, este, nu depinde de sentimentele celuilalt. Sunt multe cupluri in care numai unul iubeste, celalat se preface. Poate ca cel care iubeste poate iubi fiindca are convingerea ca celalat il iubeste. Daca ar sti adevarul...cine stie?!
Cred ca fiecaruia dintre noi i-a murit candva cineva drag. Ei..acea persoana nici nu mai era in viata dar asta nu a insemnat ca noi am incetat sa o iubim. Poti iubi chiar si un om care a trecut in nefiinta, asa ca ce sa mai zic de un om care traieste...desi nu pot sa nu observ ca este mai greu sa iubesti un om in viata decat unul care nu mai este.
Nu vorbeam de pasiune. Pasiunea neintretinuta, pasiunea care nu primeste nimic in schimb, moare subit si nu mai reinvie. Pasiunea are nevoie de sustinere, are nevoie de atentie deosebita, de un interes poate extrem din cealalta parte. Esenta pasiunii este reciprocitatea, complicitatea. Ea nu poate exista independent, or daca exista, intr-adevar, pasiunea devine obsesie.
Si iubirea este un sentiment “latent”. Zace in fiecare din noi. Uneori mai reuseste sa iasa la iveala, dar deseori este obstuctionata de calculele noastre, de dorinta de siguranta, de teama. Eu nu ma opun iubirii. Daca “vrea” sa se manifeste, o las in pace sa faca ea cum crede de cuviinta :) Acuma, daca se intampla sa apara pentru o persoana care nu-mi raspunde la fel, asta este, oricum aceasta nu constituie o piedica. Am observat ca oricat te-ar iubi cineva, acest fapt pe tine nu te schimba cu nimic. Numai ceea ce simti tu te poate schimba.
Din contra, in dragoste ca sa mearga totul bine, trebuie sa fie un fel de competitie in care armele sant sentimentele si se face uz de tot arsenalul de fiecare parte.
Aici vorbesti de pasiune sau de dragostea inchipuita. Iubirea nu este un camp de lupta, competitia ii este straina iubirii. Multe relatii sunt astfel si oamenii se amagesc ca aceasta este iubirea. Sunt ei doi, sunt orgoliile lor si nesfarsita lupta. Care pe care, cine pe cine controleaza, instaurarea fortata a unui climat de incredere, gelozii, tradari si altele. Aceasta nu este iubire. Este disperare. Si multa risipa de energie. Doar o stiu, doi ani am trait astfel.
Nu e iubire, casandra, ce simti tu acum pentru omul acela, ci compasiune.
Cand ai descoperit superioritatea ta fatza de el, prin faptul ca poti simti asa cum ai zis dragostea (minunat mod de a simti) si el nici macar nu intelege asta, dar sa simta, in acel moment dragostea ta pt el s-a diluat in sentimentul de prietenie. Chiar mai putin de prietenie, pentru ca si prietenii sant pe pozitii de egalitate. Condescendentza.
De ce crezi ca cei trecuti printr-o experienta deceptionanta , ca a ta traiesc mai mult din amintiri?
Iubirea lasa urme.
Da, este compasiune, poate ca aceasta este o forma superioara a iubirii. Este iubirea lipsita de pasiune, de dorinta de a fi cu celalalt, acceptarea realitatii asa cum este ea, impacarea si linistea de dupa furtuna.
Nu ii sunt superioara. Toti venim din acelasi loc, suntem facut din acelasi material si fiecare are acelasi potential. Nu ma simt superioara lui. Sigur ca mi-a parut las, mi-a parut prost. Dar si eu sunt lasa uneori, si eu sunt proasta. Acum aceste lucruri nu mai au importanta, care cum este. Conteaza doar ca a fost ceea ce a fost, ca am avut norocul sa traiesc astfel, sa simt astfel.
Si prietenia este o forma de iubire si nu o gasesc cu nimic mai prejos decat iubirea pentru o persoana de sex opus. Ba chiar ca prietenia este mai longeviva decat dragostea dintre un barbat si o femeie. Barbatii/femeile vin si pleaca...dar prietenii raman.
Da, am avut poate momente de condescendenta. Dar acestea sunt nesemnificative. Dupa ce am acceptat lucrurile asa cum erau, asa cum sunt, nu a ramas decat compasiunea, dar nu cea de pe pozitii de superioritate. Ci acea compasiune care contine dorinta de a-l vedea ca este bine, ca este fericit, ca termina acea relatie seaca, intalneste iubirea si traieste cu adevarat. Si asta nu trebuie sa se intample cu mine. Oricum, eu nu ma intorc niciodata in trecut.
De ce o numesti experienta deceptionanta? Pentru mine nu asta a fost. Probabil ca asta isi imagineaza fiecare cand citeste ce am scris. Poate ca fiecare a avut macar o deceptie in viata sa si atunci interpreteaza ceea ce am scris ca fiind o deceptie. Nu o vad asa, nu o simt asa. A fost o experienta minunata, mai inaltatoare decat orice rugaciune. M-am simtit purificata de patimile umane si acum ma simt recunoscatoare pentru ca am trait acea iubire. Nu am resentimente, nu am nimic de reprosat, nimanui. M-am avantat total, nu am lasat nimic pentru mine. Iar la final am cunoscut ce inseamna eliberarea. Eliberarea de dorinte, eliberarea de tristete, de eventuale obsesii, de regrete. Nu a ramas decat ceva luminos, cald...da, poate ca este prietenie.
Nu traiesc din amintiri, Alexandros. Nu regret nimic, nu-mi doresc sa retraiesc ceea ce a fost, nu ma extaziez si nici nu ma intristez aducandu-mi aminte de acele momente. Stiu ca pot iubi si poate data viitoare voi iubi mai mult. Prin asta intelegand ca poate vor fi mai putine momente de tristete, mai putine momente in care ma voi gandi la mine. Eu nu imi car in spate trecutul. Faptul ca omul iubit nu m-a iubit nu ma poate determina sa ma feresc de iubire, sa joc “la sigur” sau sa ma tem. In iubire, ceea ce este sigur nu valoreaza doi bani. Si imi aduc aminte de o idee despre iubire dintr-o carte a lui Coelho, si anume ca dragostea este o forta salbatica, daca incerci sa o stapanesti, te transforma in sclav, daca incerci sa o incatusezi, te inrobeste.
In iubire, adevarata durere pe care am resimtit-o candva a fost aceea de a nu ma implica total, de a jongla cu jumatatile de masura, de a-mi lasa o portita de iesire...deceptia ca nu m-am implicat total. Iar aceasta implicare pe jumatate intotdeauna lasa urme. Urme dureroase. Iubirea totala nu lasa decat “urme” pozitive. Te transforma. Iar pe mine m-a facut sa o rup cu trecutul, sa traiesc in prezent, sa fiu constienta ca trecutul nu are nici o relevanta, sa fiu constienta ca pot iubi fiindca iubirea nu este o cantitate determinabila care se termina la un moment dat.
Ma omori cu fidelitatea asta. Cum poti vedea asa? Daca tu il iubesti el poate fi si infidel si neatent si nici sa te iubeasca macar?
Mi-as dori si eu sa fiu iubit de o asemenea femeie.
Fiindca eu nu sunt fidela pentru ca imi impun asta si nici pentru ca el este fidel. Eu sunt fidela fiindca asa simt. Daca simt altfel sa stii ca nu am nici o ezitare in a da curs dorintelor mele. De cate ori am avut o relatie si nu am iubit, am dat curs dorintelor mele vis a vis de alti barbati. Fara sa ma simt vinovata, fara sa simt macar ca am inselat. Cand am iubit, fidelitatea a fost ceva natural. Asa a fost, nimic impus si in acelasi timp nu am simtit atractie pentru alti barbati. Am realizat ca nu are sens sa stau langa un barbat pe care nu-l iubesc. Nu pot sa-mi impun fidelitatea. Ma simt incatusata si simt ca nu sunt eu insami. Ce sens are sa pretinzi ca esti fericit, ca nu doresti altceva? E simplu – faci asa cum simti. Daca mai ai si curajul de a fi sincer in legatura cu ceea ce simti, este minunat. Am descoperit ca asa ma simt bine si am incetat sa mai sufar si sa am probleme din clipa in care am inceput sa fac asa cum simt.
Ti-ai dori sa fii iubit de o astfel de femeie? Pai...pentru ce?! Eu iti urez sa iubesti TU astfel, fiindca chiar daca o femeie te va iubi asa...desi aceasta “maniera” de a iubi nu este altceva decat iubirea care tinde spre iubirea autentica – singura care este de fapt iubire – ei, chiar si asa, te asigur ca asta nu va produce in tine mare lucru. Nu iti va zdruncina constiinta, nu te va apropia de Dumnezeu. Poate orgoliul tau se va umfla ca un balon sau poate te vei simti chiar inferior ca nu esti pe masura sentimentelor ei. Sau poate o vei desconsidera si o vei trata ca pe un obiect proprietate personala..cine stie. Cum ziceam, doar ceea ce simti TU te poate transforma, nu ceea ce simte altul pentru tine.
Experienta asta te va ajuta cand vei descoperi adevarata dragoste. Dragostea impartasita.
Sant aproape convins ca tu faci parte din acel 0,1 procente ce poate simti dragostea, o poate trai, o poate oferi, dar nu stii ce inseamna sa primesti .
Nu cred ca te-am auzit(citit) spunand ceva de cum te simteai iubita ci numai de cum te simteai cand iubeai...
Iubirea este iubire, impartasita sau nu. Daca admiti ca iubirea este adevarata numai cand este impartasita, atunci lumea este chiar mai saraca in iubire decat pare. Ceea ce ar fi foarte trist. Bine ca nu este asa :) Si oricum, Alexandors, gandeste putin...chiar daca omul de langa tine se comportan frumos, iti vorbeste frumos, te ajuta, te alinta si in ochi ii poti vedea afectiunea...de fapt niciodata nu vei stii cu adevarat cum simte, cat de intens, cat de profund. Nu ai cum sa stii cat de mult, in ce fel sau cat te va iubi omul de langa tine. Si nici macar daca te-a iubit in adevaratul sens al cuvantului. Au fost barbati convinsi ca eu sunt indragostita si foarte mandri din cauza asta. O prostie. Am avut momente in viata cand pur si simplu mi-am dorit compania cuiva, am simtit nevoia de a darui afectiune, de a dulce, dragalasa...dar asta nu insemna ca i-am iubit. Intotdeauna mi-a placut sa cultiv o atmosfera de complicitate, de caldura, o atmosfera placuta si relaxata. Si asta a fost confundata cu dragoste.
Loiali...adica nu iubesti, nu-l cunosti pe cel de langa tine, dar esti fidel, iti duci viata de zi cu zi, iti cladesti o viata (si la un moment dat te indragostesti fiindca orice om isi doreste iubire si va cauta ceea ce nu are)...si tu vorbesti de loialitate?! Mi se pare mai degraba o minciuna, o ipocrizie extrem de rafinata, astfel incat chiar cel care o traieste ajunge sa creada in ea. O viata calduta la umbra sigurantei. Zicea odata un sfant ca “bucatele caldute nu incanta cerul gurii”. Ma rog..daca cineva simte ca acesta e sensul vietii, sa gasesti un barbat/femeie de treaba, sa ai un trai tihnit, sa muncesti, sa te distrezi, sa faci copii si la final sa mori, asta este treaba lor. Fiecare traieste asa cum poate. Si parafrazand-o pe Sulfina Barbu :) – fiecare are parte de viata pe care o merita.
Stiu ce inseamna si sa primesti. Da, poate stiu mai mult sa dau. Nu am vorbit despre cum este sa primesti fiindca aceasta nu este o preocupare pentru mine. Nu tanjesc dupa a primit. A primi este minunat. A fi tinuta in brate de omul iubit, a fi mangaiata, a fi privita, a fi invaluita de el...cine mai vrea Paradisul? In orice caz nu eu. Paradisul sa fie pentru altii. Pentru mine prezenta fiintei iubite este paradisul.
#140585 (raspuns la: #138528) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
casandra radu - de Alexandros la: 21/08/2006 15:06:00
(la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)
Sa clarificam, casandra radu: E vorba de iubirea dintre doua persoane (de sex opus ori ba:) ) si nu de iubirea de Dumnezeu, de mama, tata, frate,sora. Acolo datele problemei se schimba. Oricum e altfel de dragoste.



Tot nu ma poti convinge ca iubirea poate fi unilaterala (poate doar cea de Dumnezeu) si in timp ce tu iubesti din toata fiinta ta pe cineva, pe cineva care ti-a si demonstrat ca nu se ridica la nivelul sentimentelor tale, acesta e ori debusolat, ori neinteresat de tine.

Nici nu vreau sa te conving de nimic. Singura experienta autentica pentru fiecare este propria sa experienta si nu cea a altuia.
Iubirea de Dumnezeu unilaterala? Stii, mie mi se pare ca noi, oamenii suntem “copiii” mult iubiti ai existentei. In noi, natura isi gaseste expresia cea mai inalta, suntem singurele animale constiente de sine...oare sa nu ne iubeasca Dumnezeu, existenta?!
Hmm :)

Aici nu cerem. Doar oferim.Nu conditionam si nici nu santem conditionati.

Cineva zicea candva ca viata nu are nici o obligatie de a corespunde dorintelor tale. As adauga ca, de asemenea, omul pe care il iubesti nu are nici o obligatie de a te iubi si el si nu se poate pune problema ca el sa se ridice la nivelul sentimentelor tale. Nu este vina lui, nu i se poate reprosa unui om ceva ce nu simte. Nici macar de vointa nu tine. Chiar daca ar vrea sa te iubeasca, gandind la modul “ea ma iubeste enorm si ar fi bine sa o iubesc si eu, caci astfel vom fi fericiti”, iubirea nu tine de vointa. El nu este mai prejos decat mine doar fiindca nu simte la fel, pentru mine. Pur si simplu nu simte, asta este realitatea. Dar nu iubesti ca sa fii iubit, iubirea nu are motivatii, iubirea nu face calcule. Acestea le face ratiunea, nu iubirea.

Doar pentru ca nu simte "la fel de mult", trebuia scris. Daca nu simte la fel, se poate intelege ca nu simte deloc si atunci...
Ea ma iubeste enorm si "merita" sa o iubesc si eu caci astfel vom fi fericiti.
Iubirea nu tine de vointa in sensul "rational" dar vointa sufletului nu poate fi controlata de rational.
Iubirea are motivatii: un zambet, un gest, o mangaiere, o vorba, o anumita afinitate, o autoregasire in cealalta persoana, un vis, o dorinta, un... miliard de motivatii.




Iubirea dintr-o singura parte – obsesie? Adica cu alte cuvinte, iubirea care nu vine din ambele parti nu este iubire? Nu stiu cum o “obsesie” te poate apropia de Dumnezeu, te poate face mai bun...iubirea cand este, este, nu depinde de sentimentele celuilalt. Sunt multe cupluri in care numai unul iubeste, celalat se preface. Poate ca cel care iubeste poate iubi fiindca are convingerea ca celalat il iubeste. Daca ar sti adevarul...cine stie?!

Am zis ca iubirea de Dumnezeu are alte principii.

Asta cu cuplurile in care unul iubeste si celalalt se preface, in care unul poate iubi fiindca are convingerea ca celalalt il iubeste e mai aproape de realitate, dar nu e obsesie si mai mult contrazice teoria ta despre cel ce iubeste chiar stiind sigur ca nu e iubit.

Daca eu o iubesc pe Sulfina Barbu ( =)) )si tipa saraca nu stie nimic despre asta, intre mine si ea e o dragoste adevarata? Nu cumva e obsesie, casandra radu?



Cred ca fiecaruia dintre noi i-a murit candva cineva drag. Ei..acea persoana nici nu mai era in viata dar asta nu a insemnat ca noi am incetat sa o iubim. Poti iubi chiar si un om care a trecut in nefiinta, asa ca ce sa mai zic de un om care traieste...desi nu pot sa nu observ ca este mai greu sa iubesti un om in viata decat unul care nu mai este.

De acord cu iubirea pentru cineva ce a trecut in nefiinta dar e o altfel de iubire. Poate fi frate sora mama tata sau fosta iubita ai cam acelasi fel de sentiment pentru cineva ce ti-a fost drag printre noi fiind si care a disparut. Nu discutam despre asta

Nu vorbeam de pasiune. Pasiunea neintretinuta, pasiunea care nu primeste nimic in schimb, moare subit si nu mai reinvie. Pasiunea are nevoie de sustinere, are nevoie de atentie deosebita, de un interes poate extrem din cealalta parte. Esenta pasiunii este reciprocitatea, complicitatea. Ea nu poate exista independent, or daca exista, intr-adevar, pasiunea devine obsesie.

Ba pasiunea face parte din iubire si ma bucur sa observ ca mai sus ai dreptate cu conditia sa incluzi pasiunea in iubire

Si iubirea este un sentiment “latent”. Zace in fiecare din noi. Uneori mai reuseste sa iasa la iveala, dar deseori este obstuctionata de calculele noastre, de dorinta de siguranta, de teama. Eu nu ma opun iubirii. Daca “vrea” sa se manifeste, o las in pace sa faca ea cum crede de cuviinta :) Acuma, daca se intampla sa apara pentru o persoana care nu-mi raspunde la fel, asta este, oricum aceasta nu constituie o piedica. Am observat ca oricat te-ar iubi cineva, acest fapt pe tine nu te schimba cu nimic. Numai ceea ce simti tu te poate schimba.

Pentru o persoana care nu-ti raspunde la fel, ca intensitate sau la fel in sensul de a nu-ti raspunde cu iubire? Dar pentru una care nu-ti raspunde deloc?


Din contra, in dragoste ca sa mearga totul bine, trebuie sa fie un fel de competitie in care armele sant sentimentele si se face uz de tot arsenalul de fiecare parte.

Aici vorbesti de pasiune sau de dragostea inchipuita. Iubirea nu este un camp de lupta, competitia ii este straina iubirii. Multe relatii sunt astfel si oamenii se amagesc ca aceasta este iubirea. Sunt ei doi, sunt orgoliile lor si nesfarsita lupta. Care pe care, cine pe cine controleaza, instaurarea fortata a unui climat de incredere, gelozii, tradari si altele. Aceasta nu este iubire. Este disperare. Si multa risipa de energie. Doar o stiu, doi ani am trait astfel.

Stop..stop.. asta nu e iubire ce insiri tu acolo ! Asa spuneam eu despre competitie? In sensul de a domina, forta, controla? Nu.. Daca tu-mi spui o vorba frumoasa, iubirea mea (necontrolata de ratiune), ma face sa-ti spun doua vorbe dulci, care la randul lor vor primi replica pe masura :)
Daca traiai tu doi ani de iubire cum o vad eu nici nu mai voiai altceva de la viata.



Nu e iubire, casandra, ce simti tu acum pentru omul acela, ci compasiune.
Cand ai descoperit superioritatea ta fatza de el, prin faptul ca poti simti asa cum ai zis dragostea (minunat mod de a simti) si el nici macar nu intelege asta, dar sa simta, in acel moment dragostea ta pt el s-a diluat in sentimentul de prietenie. Chiar mai putin de prietenie, pentru ca si prietenii sant pe pozitii de egalitate. Condescendentza.
De ce crezi ca cei trecuti printr-o experienta deceptionanta , ca a ta traiesc mai mult din amintiri?
Iubirea lasa urme.


Da, este compasiune, poate ca aceasta este o forma superioara a iubirii. Este iubirea lipsita de pasiune, de dorinta de a fi cu celalalt, acceptarea realitatii asa cum este ea, impacarea si linistea de dupa furtuna.
Nu ii sunt superioara. Toti venim din acelasi loc, suntem facut din acelasi material si fiecare are acelasi potential. Nu ma simt superioara lui. Sigur ca mi-a parut las, mi-a parut prost. Dar si eu sunt lasa uneori, si eu sunt proasta. Acum aceste lucruri nu mai au importanta, care cum este. Conteaza doar ca a fost ceea ce a fost, ca am avut norocul sa traiesc astfel, sa simt astfel.
Si prietenia este o forma de iubire si nu o gasesc cu nimic mai prejos decat iubirea pentru o persoana de sex opus. Ba chiar ca prietenia este mai longeviva decat dragostea dintre un barbat si o femeie. Barbatii/femeile vin si pleaca...dar prietenii raman.
Da, am avut poate momente de condescendenta. Dar acestea sunt nesemnificative. Dupa ce am acceptat lucrurile asa cum erau, asa cum sunt, nu a ramas decat compasiunea, dar nu cea de pe pozitii de superioritate. Ci acea compasiune care contine dorinta de a-l vedea ca este bine, ca este fericit, ca termina acea relatie seaca, intalneste iubirea si traieste cu adevarat. Si asta nu trebuie sa se intample cu mine. Oricum, eu nu ma intorc niciodata in trecut.

Compasiunea nu e iubire casandra radu. Prietenia nu e iubire..


De ce o numesti experienta deceptionanta? Pentru mine nu asta a fost. Probabil ca asta isi imagineaza fiecare cand citeste ce am scris. Poate ca fiecare a avut macar o deceptie in viata sa si atunci interpreteaza ceea ce am scris ca fiind o deceptie. Nu o vad asa, nu o simt asa. A fost o experienta minunata, mai inaltatoare decat orice rugaciune. M-am simtit purificata de patimile umane si acum ma simt recunoscatoare pentru ca am trait acea iubire. Nu am resentimente, nu am nimic de reprosat, nimanui. M-am avantat total, nu am lasat nimic pentru mine. Iar la final am cunoscut ce inseamna eliberarea. Eliberarea de dorinte, eliberarea de tristete, de eventuale obsesii, de regrete. Nu a ramas decat ceva luminos, cald...da, poate ca este prietenie.

Eu am numit-o experienta deceptionanta pentru ca ti-a fost denaturata notiunea de iubire de aceasta experienta.
Daca eu ascult "manele" si nimeni nu-mi arata cum suna adevarata muzica atunci ideia mea despre muzica e denaturata neavand termenul de comparatie.


Nu traiesc din amintiri, Alexandros. Nu regret nimic, nu-mi doresc sa retraiesc ceea ce a fost, nu ma extaziez si nici nu ma intristez aducandu-mi aminte de acele momente. Stiu ca pot iubi si poate data viitoare voi iubi mai mult. Prin asta intelegand ca poate vor fi mai putine momente de tristete, mai putine momente in care ma voi gandi la mine. Eu nu imi car in spate trecutul. Faptul ca omul iubit nu m-a iubit nu ma poate determina sa ma feresc de iubire, sa joc “la sigur” sau sa ma tem. In iubire, ceea ce este sigur nu valoreaza doi bani. Si imi aduc aminte de o idee despre iubire dintr-o carte a lui Coelho, si anume ca dragostea este o forta salbatica, daca incerci sa o stapanesti, te transforma in sclav, daca incerci sa o incatusezi, te inrobeste.
In iubire, adevarata durere pe care am resimtit-o candva a fost aceea de a nu ma implica total, de a jongla cu jumatatile de masura, de a-mi lasa o portita de iesire...deceptia ca nu m-am implicat total. Iar aceasta implicare pe jumatate intotdeauna lasa urme. Urme dureroase. Iubirea totala nu lasa decat “urme” pozitive. Te transforma. Iar pe mine m-a facut sa o rup cu trecutul, sa traiesc in prezent, sa fiu constienta ca trecutul nu are nici o relevanta, sa fiu constienta ca pot iubi fiindca iubirea nu este o cantitate determinabila care se termina la un moment dat.

Si aici, scumpa casandra radu, recunosti in sfarsit ca nu a fost ce trebuia.


Ma omori cu fidelitatea asta. Cum poti vedea asa? Daca tu il iubesti el poate fi si infidel si neatent si nici sa te iubeasca macar?
Mi-as dori si eu sa fiu iubit de o asemenea femeie.


Fiindca eu nu sunt fidela pentru ca imi impun asta si nici pentru ca el este fidel. Eu sunt fidela fiindca asa simt. Daca simt altfel sa stii ca nu am nici o ezitare in a da curs dorintelor mele. De cate ori am avut o relatie si nu am iubit, am dat curs dorintelor mele vis a vis de alti barbati. Fara sa ma simt vinovata, fara sa simt macar ca am inselat. Cand am iubit, fidelitatea a fost ceva natural. Asa a fost, nimic impus si in acelasi timp nu am simtit atractie pentru alti barbati. Am realizat ca nu are sens sa stau langa un barbat pe care nu-l iubesc. Nu pot sa-mi impun fidelitatea. Ma simt incatusata si simt ca nu sunt eu insami. Ce sens are sa pretinzi ca esti fericit, ca nu doresti altceva? E simplu – faci asa cum simti. Daca mai ai si curajul de a fi sincer in legatura cu ceea ce simti, este minunat. Am descoperit ca asa ma simt bine si am incetat sa mai sufar si sa am probleme din clipa in care am inceput sa fac asa cum simt.

jos palaria pentru sinceritate si luciditate aici:0


Ti-ai dori sa fii iubit de o astfel de femeie? Pai...pentru ce?! Eu iti urez sa iubesti TU astfel, fiindca chiar daca o femeie te va iubi asa...desi aceasta “maniera” de a iubi nu este altceva decat iubirea care tinde spre iubirea autentica – singura care este de fapt iubire – ei, chiar si asa, te asigur ca asta nu va produce in tine mare lucru. Nu iti va zdruncina constiinta, nu te va apropia de Dumnezeu. Poate orgoliul tau se va umfla ca un balon sau poate te vei simti chiar inferior ca nu esti pe masura sentimentelor ei. Sau poate o vei desconsidera si o vei trata ca pe un obiect proprietate personala..cine stie. Cum ziceam, doar ceea ce simti TU te poate transforma, nu ceea ce simte altul pentru tine.

Adica sa fac exact greselile nefericitului(in sens de slabutz la minte) dinaintea mea? Nu...

Experienta asta te va ajuta cand vei descoperi adevarata dragoste. Dragostea impartasita.
Sant aproape convins ca tu faci parte din acel 0,1 procente ce poate simti dragostea, o poate trai, o poate oferi, dar nu stii ce inseamna sa primesti .
Nu cred ca te-am auzit(citit) spunand ceva de cum te simteai iubita ci numai de cum te simteai cand iubeai...


Iubirea este iubire, impartasita sau nu. Daca admiti ca iubirea este adevarata numai cand este impartasita, atunci lumea este chiar mai saraca in iubire decat pare. Ceea ce ar fi foarte trist. Bine ca nu este asa :) Si oricum, Alexandors, gandeste putin...chiar daca omul de langa tine se comportan frumos, iti vorbeste frumos, te ajuta, te alinta si in ochi ii poti vedea afectiunea...de fapt niciodata nu vei stii cu adevarat cum simte, cat de intens, cat de profund. Nu ai cum sa stii cat de mult, in ce fel sau cat te va iubi omul de langa tine. Si nici macar daca te-a iubit in adevaratul sens al cuvantului.

1 Neimpartasita nu e iubire. 2 Si in ochi ii pot vedea afectiunea? Pai da, o vad daca e. Daca nu, nu. Nu poti pacali un oenolog(degustator de vinuri) cu posirca (ce modest am fost aici :))) )

Au fost barbati convinsi ca eu sunt indragostita si foarte mandri din cauza asta. O prostie. Am avut momente in viata cand pur si simplu mi-am dorit compania cuiva, am simtit nevoia de a darui afectiune, de a dulce, dragalasa...dar asta nu insemna ca i-am iubit. Intotdeauna mi-a placut sa cultiv o atmosfera de complicitate, de caldura, o atmosfera placuta si relaxata. Si asta a fost confundata cu dragoste.

Aici cineva a trisat ;) Noi vorbeam de dragoste :) Si apoi...vezi mai sus cu oenologul :)

Loiali...adica nu iubesti, nu-l cunosti pe cel de langa tine, dar esti fidel, iti duci viata de zi cu zi, iti cladesti o viata (si la un moment dat te indragostesti fiindca orice om isi doreste iubire si va cauta ceea ce nu are)...si tu vorbesti de loialitate?! Mi se pare mai degraba o minciuna, o ipocrizie extrem de rafinata, astfel incat chiar cel care o traieste ajunge sa creada in ea. O viata calduta la umbra sigurantei. Zicea odata un sfant ca “bucatele caldute nu incanta cerul gurii”. Ma rog..daca cineva simte ca acesta e sensul vietii, sa gasesti un barbat/femeie de treaba, sa ai un trai tihnit, sa muncesti, sa te distrezi, sa faci copii si la final sa mori, asta este treaba lor. Fiecare traieste asa cum poate.

Chestia asta se cheama casnicie si avem parte de ea 99.9% dintre noi de ea.
Pe tema asta se pot face mii de variatiuni iarasi. Casnicie din dragoste, din interese de toate felurile(materiala, politice, religioase), din traditie (ca sa fiu si eu la casa mea), din ambitie (sa-mi oftic fosta iubita) si altele...


Si parafrazand-o pe Sulfina Barbu :) – fiecare are parte de viata pe care o merita.

Casandra, casandra.. eu las modestia si-ti spun ca pot citi si printre randuri si printre cuvinte, chiar. Pe cine parafrazezi tu? La cat te cunosc eu ma asteptam la alt parafrazat, sincer. Asta daca nu cumva ai parafrazat-o peiorativ. Dar nu merita, crede-ma :)

Stiu ce inseamna si sa primesti. Da, poate stiu mai mult sa dau. Nu am vorbit despre cum este sa primesti fiindca aceasta nu este o preocupare pentru mine. Nu tanjesc dupa a primit. rimi este minunat. A fi tinuta in brate de omul iubit, a fi mangaiata, a fi privita, a fi invaluita de el...cine mai vrea Paradisul? In orice caz nu eu. Paradisul sa fie pentru altii. Pentru mine prezenta fiintei iubite este paradisul.

Te contrazici iar?
Vrei sau nu vrei sa fii iubita?
Stii sau nu stii cum e?



Caractere italice = alexandros text mai vechi
caractere bolduite = alexandrios replici la textul actual
Caractere normale = casandra radu


"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#140644 (raspuns la: #140585) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
buricul (compunere) cicatr - de Marlene_ la: 12/11/2006 11:32:25
(la: BURICUL, GLORIA MUNDI)
buricul (compunere)

cicatricea care ramane dupa taierea cordonului ombilical, a nu se confunda cu cordonul in sine. in unele parti ale globului cordonul se taie cu dintii sau cu tot felul de obiecte pe care nici nu ti le poti imagina intr-o tara civilizata, asa ca imi pare rau sa-ti spun dar postulatul tau e gresit: buricul este un inceput sau... un sfarsit.
levogir, dextrogir?!? (asta-i de la chimie nu de la buricologie) mai degraba poate fi BAGAT sau IESIT, dupa cantitatea de grasime si gradul de flescaiala al muschilor pe care sta. mai exista si un tip intermediu. cel mai frumos zic eu e buricul bagat la locul lui in burta, asa incat poti introduce (sau iti poti introduce) degetul sau alte obiecte in interior cu riscul insa ca uneori sa le pierzi. Madonna spunea "ma trec fiorii pe schinare de cate ori imi bag deshtu-n buric". Nici prea adanc nu-i frumos mai ales cand lasa sa se acumuleze "fluff" adica un ghem de par, celule moarte, praf, rapan si alte chestii, amestec mai fertil chiar ca humusul, daca-ti cade acolo o samanta poti cultiva cartofi, rosii, marar si alte plante. curios ca are mai tot timpul aceeasi culoare albastruie. si ca sa vezi ca orice e posibil pe lumea asta, unii colectioneaza fluff...
expresia "buricele degetelor" apare de la buricul iesit in afara, cel mai urat dupa parerea mea. nu mi-ar placea sa-l am asa si sa-mi spuna lumea "buricato", desi sunt multi inebuniti si dupa tipul asta , sunt fetisisti si se excita doar la auzul cuvantului buric. ce poa' sa faca astia cu un buric depaseste imaginatia majoritatii, chiar si a mea.

Argumentul buricului spune ca dumnezeu i-a creat pe adam si eva cu buric cu tot, asa cum a creat si copacii cu inele de varsta de-a gata. altii spun ca nu, i-a creat fara buric ceea ce a bagat multi pictori vestiti in mare incurcatura pentru ca biserica le cerea sa nu le puna burice nici lui adam nici evei chestie cam de neconceput pentru un pictor. asa ca le-au pictat si ei cum au putut , cu mai multe sunci pe burta ca sa dea o nota de incertitudine.
eu cred ca adam si eva nu aveau buric pentru ca dumnezeu nu poate sa creeze ceva doar ca sa insele aparentele. asa ca imi imaginez cum adam si eva erau ca un fel de atractie de balci pentru descendentii lor: "ha, ha, tata si mama nu au bu-ri-iii-c" saracii nici nu puteau sa mearga la plaja. iar eva nu ar fi putut sa danseze din buric daca si-ar fi dorit (in orice caz nu cred ca adam ar fi lasat-o).
mai mult decat un inceput, buricul inseamna CENTRU: de unde si expresia buricul pamantului (multi se cred, dar putini stiu ca exista doar unul si a fost gasit la Delfi, si e de piatra), buricul universului (se cred aia care au sindrom de God).
se pot castiga bani buni punand piercing in burice, eu am vrut sa-mi pun unu dar nu m-a lasat mama si bine a facut pentru ca prietena mea giulia a facut o infectie de toata frumusetea dupa ce si-a pus un belciug. i-a trebuit un an ca sa-i treaca, acum are doua burice.
va mai pot spune multe despre buric ma simt chiar in forma sa scriu un tratat de buricologie, dar ma opresc aici, prea multe notiuni deodata. daca vreti sa mai stiti ceva, intrebati-ma si va zic.
Fericiti cei saraci cu duhul! - de zaraza sc la: 20/11/2006 14:13:21
(la: Cine vrea sa stea de vorba cu Bygot?)
Fericiti cei saraci cu duhul!
In cazul asta as explica aceasta expresie astfel. Nu trebuie sa ii privim de sus pe cei saraci cu duhul. Au bucatica lor de rai acolo.

N-as putea renunta niciodata la a scormoni dupa adevar si nu mi se pare ca imi fac rau pentru ca asa sint eu. Vreau adevarul dincolo de aparente, ador esenta, acel graunte de aur a carui stralucire razbate prin formele fara fond ale realitatii si nu stim de unde vine...

Am uneori tentatia sa risc, sa las piesa sa cada peste precedenta. Dar in jocul meu nu vad mai departe. Cind am lasat piesa sa cada, ea nu a provocat decit caderea unei singure piese si atit. Cred ca in viata mea nu am construit un singur domino, ci mai multe. Imi iau multe masuri de precautie si nu risc sa dobor un joc intreg, ci numai mici edificii.

Aici sint nisipuri miscatoare si ne misca pina la lacrimi.
#158342 (raspuns la: #158168) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
PRESEDINTI SI DIPLOMATI - de Areal la: 23/12/2008 15:49:15
(la: DICTIONAR DE CUGETARI)
Un ziar cinstit si o Biblie in fiecare casa; o scoala buna si o Biserica in fiecare cartier, toate apreciate si promovate asa cum se cuvine, iata caramizile temeliei pe care trebuie asezate virtutea, moralitatea, libertatile civile si individuale.
- Benjamin Franklin

America de Sud a fost colonizata de spanioli, care au cucerit teritoriile manati de goana lor nebuna dupa aur, dar America de Nord a fost intemeiata de "pelegrinii" care au venit in cautarea unui loc in care sa i se poata inchina liberi lui Dumnezeu. Aceasta este diferenta fundamentala dintre popoarele celor doua continente.
- A. R. Wells

Moralitatea si religia sunt cei doi stalpi pe care se sprijina societatea.
- Geoge Washington

Cateodata ii poti pacali pe toti oamenii, pe unii ii poti chiar pacali intotdeauna, dar intotdeauna si pe toti oamenii, nu vei reusi sa-i pacalesti niciodata.
- Abraham Lincoln

As vrea mai degraba sa fiu invins luptand pentru o cauza care in final va triumfa, decat sa biruiesc temporar luptand pentru o cauza pierduta. - Woodrow Wilson

Defectul inerent al capitalismului este o inegala impartire a binecuvantarilor, in timp ce defectul inerent al comunismului este o distribuire egala a mizeriei.
- Wiston Churchill

America este mare pentru ca America este buna. In clipa in care America va inceta sa mai fie buna, ea isi va pierde si maretia. - Dwight D. Eisenhower

Oamenii unei tari au de ales: sau vor sa asculte de Dumnezeu sau vor ajunge robi tiranilor. - William Penn

Cu cat decade mai mult un Stat, cu atata se inmultesc numarul legilor. - Tacitus

Cei ce slujesc in functii publice nu trebuie sa se astepte sa fie aprobati si laudati imediat si de toata lumea. Trebuie insa sa perseveram in orice conditii. Multumirea launtrica de acum, linistea constiintei si gandul ca timpul si posteritatea ne va da dreptate, trebuie sa ne ajute sa nu bagam in seama glasurile galagioase ale detractorilor de azi. - Benjamin Franklin

"Eu am sa ma pregatesc si am sa fiu gata; poate ca de undeva mi se va ivi si mie sansa." - Abraham Lincoln

Scolile care educa intelectul, dar nu imprima si moralitate inimii, nu fac altceva decat sa-i pregateasca pe cei ce vor chinui maine societatea. - Teodore Rosvelt

Crede-ma, domnule, ca nu trece nic macar o singura seara, oricat de obosit as fi, fara sa citesc ceva din Cuvantul lui Dumnezeu inainte de a ma duce la culcare.
- Douglas MacArthur

"Pot pune mana pe telescop si ma pot uita spre lumi aflate la milioane de kilometrii in spatiu, dar ma pot duce in camaruta mea si pe genunchi, in rugaciune, fara telescop si fara nici o alta minunatie a tehnicii, pot sa vad mult mai bine cerul si ma pot simti mult mai aproape de Dumnezeu." - Sir Isaac Newton

Toata ziua trebuie sa-i bat la cap pe oameni sa faca lucruri pe care ar trebui sa aibe bunul simt sa le faca si fara insistentele mele. Cam aceasta este toata puterea presidentiala de care dispun. - Harry S. Truman

Nu stiu prea mult cine a fost bunicul meu si nici nu ma prea intereseaza. Sunt mult mai preocupat sa vad ce fel de om va ajunge nepotul sau! - Abraham Lincoln

Recunoasterea existentei unei Fiinte Supreme este cea dintai si cea mai mare expresie a spiritului American. Forma de guvernamant americana si stilul de viata american nu pot avea fiinta fara credinta in Dumnezeu. - Dwight D. Eisenhower

Alexandru, Cezar, Carol cel Mare si eu am fondat imperii. Dar pe ce le-am fondat? Pe forta bruta. Isus Christos a instaurat un imperiu bazat pe iubire, iar la ora aceasta exista milioane de oameni gata sa moara pentru El. - Napoleon Bonaparte

Trebuie sa refuzam ideea ca ori de cate ori cineva calca legea, societatea, nu faptasul, este de vina. A venit vremea sa refacem principiul american care spune ca fiecare este direct raspunzator pentru faptele sale. - Ronald Reagan

Nu-i poti intari pe cei slabi slabindu-i pe cei tari. Nu-i poti ajuta pe cei ce primesc salariu dand de pamant cu cei chemati sa-l plateasca. Nu-i poti ajuta pe saraci prin distrugerea celor bogati. In ultima instanta, nu-i ajuti pe oameni facand in locul lor ceea ce pot si ar trebui sa faca ei insusi ca sa se ajute. - Abraham Lincoln

"Dumnezeu este opinia mea publica" - Abraham Lincoln

Tremur pentru tara mea cand ma gandesc ca Dumnezeu este drept.
- Thomas Jefferson
#376855 (raspuns la: #376293) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
picky - de Knulp_2 la: 01/02/2011 00:01:34 Modificat la: 01/02/2011 00:02:23
(la: Însumarea ca întreg sau întregul ca neparte.)
inteleg ideea. Am mai intalnit-o oarecum transformata la Steinhardt in "Daruind vei dobandi". Dar...

"Bunatatea" nu exista. E un cuvant si atat. E un cuvant inventat de dragul economiei de limbaj. E un complex de lucruri, in esenta materiale.
Expresia "a da bunatate" e imprecisa. Nu se "da" bunatatea. La fel, folosim "a da" pentru ca limba este saraca.
Un limbaj cu adevarat obiectiv ar fi infinit.

Nu se mai poate face genul asta de "filosofie" dupa Wittgenstein.

Asta e carcoteala mea si nu alta. Si stiu ca nu sunt neaparat pe topic, ci ma leg de altceva.

#595074 (raspuns la: #595071) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Interpretarea - de monte_oro la: 15/07/2011 12:13:17
(la: "Fericiți cei săraci cu duhul" - explicatii, interpretari?)
controversatei expresii... o regasesc, apud Plesu, in asta formula... cel sarac cu duhul este, de fapt, ca un vas gol ce se poate umple, pur, nealterat, de duhul cel nou, cel propavaduit de Hristos. Copilul, de exemplu, e sarac cu duhul, tocmai pentru ca e potentialitatea totala si inocenta in fata acestei viitoare umpleri. Altfel, in varianta "clasica", populara si popularizata, ar fi ridicol ca "duhul" - un cuvant ce semnifica o indumnezeita prezenta - sa fieechivalat cu prostia.
Despre mizantropie - de Puiu Constantin la: 24/08/2003 08:59:35
(la: Mizantropia)
Pentru a intelege mai bine termenul ar trebui sa-i aflam intai etimologia.Oricum opusul mizantropului este bonomul care poate fi si el deasemeni bonom din egoism,mai bine zis se poate afisa o grija si un interes fata de semneni ca tehnica in atingerea unor scopuri personale.Mizantrop va fi mai intai acel om care considera ca are niste dezavantaje fata de semenii sai.Acestea ar putea fi saracia,boala,pozitia sociala inferioara,lipsa talentului,ghinionul. Aceste neajunsuri il vor face sa ii urasca pe cei din jur ,si in lipsa puterii de a trece peste aceste handicapuri le va dori celorlalti sa ajunga la nivelul lui.Subliniez ca va deveni mizantrop acea persoana care CONSIDERA ca are aceste neajunsuri.Pentru ca un om bolnav poate fi fericit pentru ca inca mai traiesete,saracul se poate bucura enorm daca mananca o friptura,muncitorul se poate bucura vazand ca ministrii nu pot dormi de griji iar violonistul ratat se poate consola castigand un meci de biliard.Secretul este in arta de a te multumi cu ce ai ,fara a te limita la atat.

De aceea nu cred ca putem asocia termenul "mizantropie" cu "egoism" ci mai degraba cu "frustrare".De fapt termenul "egoism"poate fi indelung comentat,el fiind asociabil aproape oricarui cuvant ce defineste un sentiment uman si in primul rand termenului "iubire"



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: