comentarii

extaz


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Versuri albe - de (anonim) la: 31/10/2004 21:45:59
(la: Cele mai frumoase poezii)
Am fost intotdeuna un adept inversunat al poeziei traditionaliste. Il ador pe Eminescu, cu poezia lui adusa la perfectiune, si nu admiteam nici o deviere de la canoanele poeziei clasice. Afrmam (si acum sunt sigura de aceasta), ca un adevarat maestru akl cuvintului trebuie sa munceasca, pentru a-si aduce poeziile la aceliasi conditie de perfectiune, ca Marele Eminescu, altfel... ce mai ramane din poezie? Ce este atunci o poezie, daca nu se mai respecta canoanele ei? Afirmam, ca versurile albe sunt un fel de surogat pentru grafomani, o portita de intrare a lor in mirificul templu al Poeziei. Ei si! Totusi, ei continuau sa scrie versuri albe, albe pina la absurd, cand nici nu se mai desluseau pe foaia alba de hirtie. Am auzit nu demult un banc (dar un fapt real) - cineva afirma, ca "A fost o baba si un mosneag" ar fi un vers alb. Bine, daca e, este furat si acesta.
Pina la urma, m-am gandit: eu muncesc la o poezie in sudoarea fruntii, iar astea, tineri si impertinenti, fabrica "versuri albe" cu duiumul, fara sa le pese de nimic. Se lauda unii pe altii si astfel devin celebri. Nu ca i-as invidia, dar simt in aceasta ceva putred, caci aceste poezii nu intotdeauna merita sa fie considerate poezii. In plus, in goana dupa originalitate au inceput sa utilizeze un limbaj infect, uneori de-a dreptul scabros, care nu are ce cauta in poezie. Adevarat, ca din acest puhoi tulbure putin se va alege si se va depune, ca pulberea de aur, pe prundul curat al izvorului Poeziei, minunate si veritabile.
In fine, pina la urma am decis: daca versurile albe sunt un nou gen de poezie, de ce sa nu incerc si eu. Va trimit cateva incercari, printre care si un sonet clasic, si astept opiniile Dumneavoastra.

Pendulul

Oscilaţiile timpului pedant
Umplu spaţiul de unde albastre,
Iar noi plutim în acest ocean,
În cojile noastre,
De nucă, care se clatină avan.
- Piastre! Piastre! Piastre! –
Ţipă papagalii piraţilor contemporani,
Care poartă semnul dolarului
Pe reverele tunicilor de gală,
Iar pe feţele buhăite de beţivani
Poţi citi numai lăcomie şi fală.
Pendulul masiv de aramă
Scârţîie enervant şi apăsător…
Care sunt valorile autentice,
Scopul călătoriilor noastre?
- Piastre! Piastre! Piastre! –
Strigă papagalii piratilor contemporani...
Nu-i credeti - fericirea nu e in bani!

Mărul lui Adam

În grădina raiului încă e linişte şi pace.
Cei doi adolescenţi inocenţi
Încă nu cunosc Taina cea mare.
Fructul interzis e în siguranţă, se pare.
Dar şarpele poznaş,
Mare amator de şotii răutăcioase,
Îşi cloceşte deja planul diabolic…
Dreptu-i oare,
Ca numai El unul să cunoască
Adevărul cel Mare?
El unul să-şi poată face
Feciori, după chip şi asemănare?
- Gus-s-stă, băiatule, gustă
Din rodul dulce-amărui al cunoaşterii,
Află, de unde se iscă cu adevărat
Copilaşii dulci şi drăgălaşi –
Ei nu se modelează din lut,
Nici se găsesc în varză,
Nici nu-i aduce o barză…
Gus-s-stă, Adam, băiatule…

Bolidul

Planeta înfloritoare
Îşi trăia viaţa, paşnic,
Fără să bănuiască măcar
Ce urgie o paşte, necruţătoare…
Erbivorele agere,
Care simt pericolul de la depărtare,
Continuau să pască liniştit
Vegetaţia încărcată de sevă…
Dinozaurii răpitorii, fără grabă,
Îşi făceau planuri de vînătoare…
Toţi credeau, că vor trăi veşnic
În acest paradis binecuvântat.
Dar a venit în zbor,
Şuierând ca un balaur uriaş, bolidul,
Şi totul s-a schimbat…
Cerul s-a prăbuşit şi a explodat!
În rafale zdrobitoare de vânt
Iarna cosmică a pogorât pe Pământ…

Sete de viata

Aş vrea să mă dizolv încet în toate -
Să alăptez cu dor întreaga fire,
Turnându-i dureroasa mea simţire
În toate florile, în orice vietate.

Spre ea înalţ aceste mâini crispate,
Spre ea îndrept sfioasa mea privire,
În muta rugăciune de iubire
Ce sufletul mi-l scaldă-n voluptate.

Extaz şi chin... O sete mă sfâşie
De-a tinereţii apă veşnic vie,
Deşi-mi coboară iernile în plete.

Iubesc şi cuget, arde-a mea făclie,
Dar voi întoarce sacra datorie
Când potoli-se-va această sete...




#26613 Axel - de SB_one la: 31/10/2004 23:17:28
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
..trebuie sa recunosc ca mi-au trebuit citeva zile de reculegere inainte de a intzelege exact ce se intimpla.

Axel, citind ce ai scris - pe ici pe colo - m-au incercat sentimente ce balansau intre extaz si agonie in timp ce tu te umpleai de glorie sau rahat- functzie de faza in care te aflai - fara sa realizezi ca gloria nu-tzi va folosi la nimic in urma ta raminind numai mirosul...de care nu vei putea scapa in veci.

Daca ai luat de la mine exemplul de a publica mesajele private incercind sa "faci lumina"...evrika...ai luat un exeplu prost neintzelegind ca nu-i nici locul nici momentul de a te expune acestor jonglerii riscante.
Ca nu intzelegi ce se intimpla in jurul tau si ca ptr tine important aici e cancanul si dorinta de a te auzi, poate fi -la urma urmei- scuzat. Atacul prostesc si gratuit la persoana nu!

Ce nu intzelegi in primul rind e respectul ce trebuie acordat fiecaruia ptr convingerile lui.

Ca nu intzelegi ca natzia romana a razbit veacurile prin limba si ortodoxie ( putea foarte bine fi alta dar noi -care sintem -sintem ortodoxi, nu?) si asta e de intzeles; ptr asta trebuie o anumita profunzime care vine de undeva...daca vine; daca nu, nu.

Si tot mergind pe logica asta, e de intzeles de ce ptr tine- si altzii ce gindesc la fel - Teoctist care -culmea a fost primit personal de Ceausescu- e un ticalos.

Cind ai de ales intre "Salvarea Bisericii ca institutzie" si salvarea citorva biserici nu e prea greu sa hotarasti si nu poti hotari decit intr-un singur mod! Te las pe tine sa ghicesti care!

Ca nu intzelegi de ce Teoctist nu poate fi gindit dincolo de pozitzia ce o are si nici nu trebuie atacat , si asta e de intzeles, dupa demonstratia de logica si loialitate ce ai livrat-o!
#27113 (raspuns la: #26613) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Adrian brother... - de ampop la: 03/11/2004 09:32:09
(la: Alegerile in USA)
esti in Bucuresti si stii bine ca intreaga mass medie din Romania a fost mai degraba tacit alaturi de Kerry...n-o pot spune explicit, dar azi dimineata cand am vazut stirile de la Realiatea de la 7 am, comentatorul era in extaz ca in California Kerry a invins. Baietii "ex"-comunisti il sustin pe Kerry fara echivoc. Stii de asemenea ca in Romania singurul post TV american de stiri retransmis prin cablu este CNN. FoxNews a fost reluat episodic de B1 TV (cu care au parteneriat) dar de acum lipseste cu desavarsire din grila televiziunilor pe cablu (cel putin in tara). De ce oare este cenzurat un post de stiri republican in Romania? Cetatenii romani nu au dreptul sa cunoasca alte opinii decat cele ale democratilor americani. Zau ca este un bull shit in mass media din Romania controlata de secu' boys, care totusi se tem de elefantul american. De asta spuneam ca "unii" (aia ce ne dau opium mediatic) il cred pe Kerry comunist.
Mario
#27465 (raspuns la: #27403) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
yrch 27628- cateva lamuriri - de donquijote la: 04/11/2004 19:28:40
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Cu respect (ca eu respect pe toti oamenii si cred ca e dreptul fiecaruia sa creada ce vrea si in ce vrea, atata timp cat exprimarea exterioara a credintei lor nu vine in dezavantajul altora sau profita de altii, si mai ales nu si-o impun cu forta pe motivul 'ca a lor e mai buna') vreau sa pun o intrebare simpla:
cand vorbesti de invatatura crestina care are ca scop 'desvarsirea omului' (idee vanturata si de altii in aceasta conferinta sau altele cu subiect asemanator) la ce te referi? Nu cumva cadeti in greseala comunistilor care au incercat in zadar sa creeze 'omul nou' ? Si omul nou nu a fost creat pentru ca creatia asta venea in conflict cu tendintele inascute (libertatea ideilor, libertatea de exprimare) ale omului raportat la epoca in care traieste.
Acum vreo 1000 de ani 99.9999% din populatie era credincioasa. Si erau oamenii mai buni? Mai desvarsiti? Oamenii aia au contribuit cu ceva la dezvoltarea si bunastarea generala a semenilor lor? Istoria ne arata ca din toate punctele de vedere civilizatia (Europeana +) a decazut (nivel de trai, descoperiri tehnologice, cultura) din momentul crestinarii Imperiului Roman si pana la Renastere cand a inceput ceva sa se miste. A
Poti sa-mi dai macar un singur exemplu de personalitate 'desvarsita' care a adus o contributie oarecare la progresul omenirii' care si-a adus contributia actionand in spiritul educatiei la care aspiri? Te rog nu maica Tereza ca ea nu a facut decat sa aline niste suferinte, cea ce este poate unul din putinele domenii unde biserica poate ajuta.

Imi amintesc o scena din 'Agonie si Extaz' (din film - 1965 R: Carol Reed, cartea am citit-o foarte de mult si amintirea e asociata cu scene vizuale) cand papa Julius al II -lea se intoarce sintr-o batalie plin de praf si sange si in timp ce sevitorii il ajutau sa dea jos armura poarta o discutie cu Michelangelo pe tema 'cum ou om sfant poate sa se ocupe de chestii atat de lumesti ca razbuiul'. Si raspunsul a fost cam in genul: 'papii care au facut Roma (refirire la papalitate) bogata, puternica si vestita nu au fost aia sfinti care traiau toata ziua in rugaciuni, ci aia de s-au ocupat de cele lumesti, ca adunare de impozite cate un razboi ici si colo si mai ales de racolarea unor talente artistice ca sa lase ceva generatiilor viitoare'. Desi se pare ca e fictie, aceasta afirmatie e adevarata (in isoria Vaticanului, papii cei mai sfinti aproape ca au dus papalitatea la perzanie pe cand cei cu ocupatii mai lumesti de tot soiul au intarit papalitatea). Si asta nu face decat sa intareasca concluzia ca totul e lupta pentru putere, care n-are nimic cu cele sfinte, adica scopul scuza mijloacele.
Pe de alta parte in unele cazuri, nu prea multe, biserica poate juca un rol social binevenit (sa-i hraneasca pe cei flamanzi, sa organizeze aziluri de batrani, sectiile de boli incurabile, pe scurt unde statul, mai ales acolo unde are buget insuficient, nu prea e intresat sa se bage vezi cazul maicii Tereza). Biserica catolica in Polonia a avut rol hotarator in doborarea comunismului, pe la inceputurile anilor 80 cand cei care se impotriveau pe fata regimului in alte tari rasaritene puteau fi numarati pe degetele de la o mana.
Oare asta e suficient pentru a justifica de exemplu interzicerea mijloacelor anticonceptionale si a avorturilor transformand femeile in animale de prasila? (Si asta e numai una din telurile educatie religioase. Din pacate sunt mai multe in genul asta).
In Africa milioane de oameni mor de boli si SIDA face 'curatenie' pentru ca organizatiile de (asa zisa) binefacere, controlate de biserica, se opun distributiei prezervativelor si educatiei sexuale in sensul controlului nasterilor. Oare scopul (crearea omului desvarsit) scuza oare nu numai mijloacele, dar si consecintele?
Bine fac francezii ca refuza (cel putin asa au anuntat in urma cu cateva luni) sa mai trimita ajutoare in lumea a III-a daca nu sunt insotite de mijloace anticonceptionale (si de evitare a SIDE-i) si putina educatie...
Cu stima
Don Quijote
#27650 (raspuns la: #27628) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
in casatorie... intr-un cuplu..
este greu sa definesti fericirea, aproape imposibil... un nimic, o iluminatie in ochi cand privesti partenerul,
sa faci lucruri care ar dori, inainte ca el sa le ceara prin vorbe
si vice-versa,
sa fiti pe aceiasi lungime de unda
sa va plimbati tinându-va de mâna si sa va extaziati in fata unei raze de lumina, a unei frunze care schimba de culoare,
fiecare clipa sa fie o placere, chiar daca nu faceti nimic, doar faptul ca sunteti impreuna... ca va intelegeti doar privindu-va, ca va complectati...c-aveti aceleasi interese, hoby-uri si va plac aceleasi lucruri...

daca ai impresia ca diminezata ai un PLIN de fericire iar seara este MARELE VID (gol), cred ca este o impresie doar, o falsa situatie, nici de cum FERICIREA, Anisya...

Cand ai momente grele in viata, datorita profesiunii, lucrului, neznorociri in familie, catastrofe de tot felul... nici atunci nu simtzi VIDUL... stii ca ai alaturi pe cineva care te sustzine, care este cu tine, care-ti tine mâna in aceste incercari...

Nu conteaza câte zile petreci pe an sub acelasi acoperis cu partenerul/a,
Ceea ce conteaza este sa nu fi singura, sa te simti impreuna sufleteste, sa profiti maximum de prezenta fizica,(cand nu poti evita o despartire din cauza serviciului), sa poti conta pe partener si el/ea sa fie alaturi ori de cate ori ai nevoie, chiar fara sa i-o ceri..
exista un fel de telepatie, pe care eu n-am reusit nici o data s-o explic...

Chiar cand esti departe geografic, simti cand celalalt are nevoie de tine, iei primul avion si te duci sa-l vezi..
este telepatia celor ce se iubesc, care sunt pe aceiasi "lungime de unda"...

Asta este un lucru care se simte, dar este greu de explicat.. de ce?

Te trezesti cu ideia ca esti iubit/a si te culci cu ideia ca esti iubit/a, ca-i alaturi de tine, ca te insoteste, chiar cand este in deplasare sau in alt oras sau tzara...
#28029 (raspuns la: #28000) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Draga Anisia - de samadhi la: 08/11/2004 18:13:38
(la: Cand formezi un cuplu, dupa ce criterii alegi o persoana?)
Te complici inutil in atatea ganduri, incearca sa le stergi, gandurile tale sunt ca o ceata care te imprejoara.Apoi problema ta nu mai e doar Fericirea si si faptul ca TE AGATI de una de alta si nu traiesti prezentul asa cum este, te agati de stabilitate iar viata nu ti-o poate da, noi traim in gol, ce siguranta vrei de a trai daca nu stii si nu vrei sa zbori ?!
Problema ca vezi de la A pana la Z, e ca vezi si mergi orizontal, timpul e orizontal si gandirea, un gand dupa altul.... tot asa.Dar tu trebuie sa iti maturizezi trairile asta duce in adancuri si in inaltimile fiintei tale.Maturitatea e verticala, jos-sus.Gandurile sunt ca o strada aglomerata, invata sa le lasi in urma ta.Fa curatenie!Meditatia e verticala, trece peste gandire si timp.
De fericirea care tot vorbesti, cand o vei atinge cu adevarat, nu vei mai pune astfel de intrebari, nu te vei mai confrunta cu dorinte vechi si noi, sau de tot felul, cand atingi extazul fericirii, nu mai exista dorinte, ganduri... si eu stiu ce fel de alte lucruri care ti le mai inchipui.
Cat despre cursul vietii de care vorbesti, acela nu e decat cel care tu il cunosti.Eu cunosc un altul, a fi continuum....
Aprinde o lumanare si uitate la ea, observa flacara ei, tu crezi ca daca dupa cinci minute o vei stinge e aceiasi flacara pe care ai aprins-o?Nu.
Un continuum de alte flacari mici se aprind si se sting pana ce tu dupa cinci minute vei stinge lumanarea.Asa e viata, sufletul - un continuum...
Ceea ce definesti tu ca moarte nu exista.De aceea nu poti sa presupui un lucru a carei traire iti lipseste. Cand o vei cunoaste, iti vei da seama si vei rade...
Asa ca fii martor si observa, nimic altceva.Eu iti doresc mult sa gasesti ceea ce cauti.
#28075 (raspuns la: #28058) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ptr. Ivy - de samadhi la: 10/11/2004 12:34:04
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Nu suna nimic rau, si noi l-am cunoscut intamplator, desi ce e intamplator cand totul are un sens in lumea asta!
Osho, e o denumire care si-a dat-o dupa ce a renuntat la numele lui total, se numea: Shree Rajneesh.
De gasit le gasesti in librarii in toata lumea, cartiile sunt traduse in o gramada de limbi, daca esti in Romania se gasesc si acolo, dar se vand repede din cate stiu eu, unele trebuie comandate.
Uite cateva carti care ti le recomand: Profetul - de Kahlil Gibran comentat de Osho, este o carte foarte, foarte buna.Intrebi de ea exact cum am descris-o. Cartea despre barbati, Cartea despre femei, Cartea despre copii toate sunt de Osho, Iluminarea - eternul inceput, Autobiografia unui mistic nonconformist, Viata este aici si acum, Meditatia: arta extazului, Tu esti acela, Mergand in Zen... stand in Zen, Si Alte volume de Yoga Sutra comentate de Osho.Astea sunt doar cateva care le am de Osho dar in romaneste.In germana am mai multe...
Daca are Grettel altele ar putea sa le descrie...
Pe viitor voi mai cita din Osho, este fascinant.
Trebuie sa am timp fiindca traduc din cartiile de germana.
Sper ca te-am putut ajuta cumva.
#28225 (raspuns la: #28202) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De ce nimeni nu mai scrie? - de (anonim) la: 14/11/2004 03:25:54
(la: Cele mai frumoase poezii)
Dragii mei, de ce taceti? mai scrie'i ceva, altfel raman aici singura si n-am cu cine discuta. Hai sa va mai trimit o poezie, poate vine dezghetul.

De fapt, este o "coroana de sonete", care se nume;te "Sete de viata":

1

Nu sufăr vorba spusă cu emfază -
Sinceritatea nu suportă falsul,
Timid şi molcum îi răsună glasul
Iar Adevăru-i stă mereu de pază.

În sufletul curat găsesc oaza
De sentimente mari, când sună ceasul,
Poruncitor chemându-mă Parnasul
Spre culmea lui, ce-n soare scânteiază.

Acolo-mi este raiul de lumină
Spre care tind cu inima senină
Când Poezia-n suflet se pogoară...

Acolo râd şi plâng precum îmi place,
Nu pot să mint, nu ştiu a mă preface,
Sunt simplă ca o strună de vioară.

2

Sunt simplă ca o strună de vioară,
Deşi exprim şi culmea şi abisul,
Conţin în mine iadul, paradisul,
Speranţa, ura, dragostea de ţară .

Moldova mea! Iubirea mea amară,
Eu îţi închin şi faptele, şi scrisul,
Cu viitorul tău nutrescu-mi visul,
Prin tine Universul mă-nconjoară...

Ce dragi îmi sunt aceste sate albe
Cu case ca mărgelele în salbe,
Privite de pe deal în toi de vară,

Ce dragi îmi sunt livezile-nflorite,
Băieţii tăi şi fetele smolite,
Admir aroma crinului, fugară...

3

Admir aroma crinului, fugară...
Ca raza - sveltă, dreaptă-i este firea
Petala-i albă - pură ca iubirea,
Ce frageda juneţe o-nfioară,

Dar fii atent - prea multe, te omoară
Aceste flori, deşi uimesc privirea
Şi par să-ţi dăruiască fericirea
Prin frumuseţea lor sublimă, rară.

Un paradox cum se întâmplă-ades,
Deşi e mult prea lesne de-nţeles :
Aşa-i natura - veşnic ne şochează...

Ci uneori îmi pare o trădare -
Perfidia aceasta crunt mă doare
Şi inima de dor mi se cabrează.

4

Când inima de dor mi se cabrează,
Speranţa-mi ca un abur se topeşte,
Se-ntâmplă să-i şi-njur moldoveneşte
Pe toţi - miniştrii, oamenii de vază...

Patriotismul? Nu e doar o frază
Cu care un popor se amăgeşte?
Îmi vine să exclam : Doamne, păzeşte
De cancerul verbal în metastază!

Un paradox şi-aici, dar ştiu prea bine,
Că dragostea ce-o port în piept la mine
Pentru poporul meu - ea mă salvează...

Cu ea mă simt păşind în nemurire -
Mă las cuprinsă de nemărginire,
Vibrând cu Universul într-o fază.

5

Vibrez cu Universul într-o fază
Şi simt că sunt mai sigură de mine
Când beau din energiile divine -
De parc-aş trece-n altă ipostază.

În alt diapazon îmi luminează
Şi soarele din cer; Atunci, în fine,
Micimile vieţi-mi sunt străine,
Pământul neclintit îmi stă la bază.

Sunt gata să împart cu toţi misterul
Acestei stări de forţă... Efemerul
Se sparge-n stânca asta solitară.

Când noaptea lin se lasă, ca o ceaţă,
Arunc calvarul grijilor din viaţă,
Absorb din lut esenţa mea primară.

6

Absorb din lut esenţa mea primară,
Mă contopesc cu tot ce-i viu pe lume -
Naiadă în a valurilor spume,
Driadă în pădurea seculară.

Cu arborii renasc în primăvară
Şi dau cu ei în floare - fără glume!
Aceste mici minunăţii anume
Îmi fac senzaţia vieţii clară.

În miezul codrului mă simt acasă,
Ating cu geana cerul de mătasă
Şi fruntea mi se mistuie în pară...

În arşiţele verii cu mirare
Din cupele ei pline cu vigoare
Sorb adierea vântului de vară.

7

Sorb adierea vântului de vară,
Ce poartă rodul lanului în spate -
Cu boabe de polen, înmiresmate
El fecundează grâul şi secara.

Această pâine-i dulce şi amară,
Dar zi de zi cu ea ne ţinem, frate,
Ea scoase din nevoi nenumărate
Şi neamul, şi familia, şi ţara.

Nu voi să iau nici cea mai albă pâine
Din alt pământ, din mâinile străine,
Căci maica noastră glia se-ntristează.

Mi-a-mprumutat orice atom din mine
Şi mă hrănesc din ea - aşa e bine -
Să-i prind cu gura ploaia, roua, raza...

8

Eu prind cu gura ploaia, roua, raza -
Orice-mi trimite cerul şi destinul;
Suport plăcerea, umilinţa, chinul,
Şi toate-adânc în suflet ma-ncrestează.

Eu le accept pe toate, cât durează
Această viaţă, căci urăsc suspinul.
Dulceaţă şi venin - aşa e vinul,
Deci bea - şi Dumnezeu te aibă-n pază!

Să joci, de ai intrat cumva în horă -
Ai de trăit un an, o zi, o oră?
Nu-ţi este dat să le cunoşti pe toate...

Dar am oricând o scumpă mângâiere -
Să simt Frumosul până la durere
Mă bucur pururea, că mi se poate!

9

Mă bucur pururea, că mi se poate
Să simt căldura ţarinii străbune,
Când bat călcâiu-n horă, să răsune
Ecoul peste văi şi peste sate.

În glia asta inima-mi se zbate,
Din ea răsare versul meu pe strune
Şi-n ea mă voi întoarce, când să sune
Va fi cel ultim ceas al vieţii...Vade!

Va spune Moartea, - vino, hai cu mine...
Şi voi pleca spre zările senine
Primindu-mi şi osânda, şi tainul.

Dar cât trăiesc - cu zâmbetul pe faţă!
Să râd, să plâng, să lupt cu rău-n viaţă,
Să beau licoarea vieţii, ca rubinul...

10

Eu beau licoarea vieţii, ca rubinul,
Vrăjită de sclipirile-i solare
Şi beată de aromele-i amare -
Nedespărţit de trandafir e spinul.

Eu nu mă plâng, că mi-am ratat destinul,
Deşi am tras necazuri, şi mă doare,
Dar am avut tărie şi răbdare -
Nu-i chip să-ţi iasă-ntruna doar cu plinul.

Greşit-am des, dar nu din rea voinţă,
Am fost senină chiar şi-n suferinţă
Şi n-am lăsat să mă sufoce splinul.

Păşind mereu cu fruntea ridicată
Am stors din rodia vieţii toată
Dulceaţa, şi tăria, şi veninul!

11

Dulceaţa, şi tăria, şi veninul
Fac existenţa noastră precum este -
Haină, sau frumoasă ca-n poveste,
Sau neagră, sau mai albă decât crinul.

Dar eu îi sunt şi robul şi stăpânul -
Cad în abisuri şi mă urc pe creste,
Fac vânătăi şi răni, îmi joacă feste,
Ci tot câstig în lupta cu destinul!

Câstig această boltă azurie,
Toloacele în puf de păpădie
Şi primăverile înmiresmate.

Acestea le ador la nebunie
Şi-n frumuseţea lor pe-o veşnicie
Aş vrea să mă dizolv încet... În toate!

12

Aş vrea să mă dizolv încet în toate -
Să alăptez cu dor întreaga fire,
Turnându-i dureroasa mea simţire
În toate florile, în orice vietate.

Spre ea înalţ aceste mâini crispate,
Spre ea îndrept sfioasa mea privire,
În muta rugăciune de iubire
Ce sufletul mi-l scaldă-n voluptate.

Extaz şi chin... O sete mă sfâşie
De-a tinereţii apă veşnic vie,
Deşi-mi coboară iernile în plete.

Iubesc şi cuget, arde-a mea făclie,
Dar voi întoarce sacra datorie
Când potoli-se-va această sete...

13

Când potoli-se-va această sete
De Dragoste, Frumos şi Poezie?
Atunci doar, când în inima pustie
Se va-ntrona răceala... Nu pot crede

Că osteneala cu mişcări încete
Din ochi va şterge râs şi veselie,
Că stelele vor înceta să-mi fie
Prietene fidele şi discrete.

Nu pot să cred că tot ce mă-nfioară,
Tot ce iubesc acum va fi să piară,
Că e zadarnic visul unei fete...

Ci dacă-i viaţa doar un vis de vrajă
Mă voi lăsa de moarte prinsă-n mreajă
Fără dureri şi fără de regrete.

14

Fără dureri şi fără de regrete
Voi părăsi această lume tristă,
Trecându-mi viaţa toată în revistă
Prin minte-mi trec imagini cete-cete.

Ştiu tainele-i şi micile-i secrete -
Ascund ades un zâmbet în batistă,
Având eu însumi suflet de artistă
Îi iert această farsă. Să se-mbete

Cu comedia azi jucată-n scenă
Cei obsedaţi de-o patimă obscenă -
Pe mine nada nu mă mai tentează.

Arunce-n aer fraze dulci, pompoase,
Pe mine doar în pace să mă lase -
Nu sufăr vorba spusă cu emfază.

15

Nu sufăr vorba spusă cu emfază,
Sunt simplă ca o strună de vioară,
Admir aroma crinului, fugară,
Şi inima de dor mi se cabrează.

Vibrez cu Universul într-o fază,
Absorb din lut esenţa mea primară,
Sorb adierea vântului de vară
Şi prind cu gura ploaia, roua, raza...

Mă bucur pururea, că mi se poate
Să beau licoarea vieţii, ca rubinul,
Dulceaţa ei, tăria, chiar veninul!

As vrea să mă dizolv încet în toate
Când potoli-se-va această sete -
Fără dureri şi fără de regrete...

Cu sincere salutari, Adela Vasiloi

olandia - de desdemona la: 23/11/2004 14:17:25
(la: Trancaneala Aristocrata)
Salutare, tracanitori si trancanitoare, oaspeti si chibitzi :p

Iar am fost in Olanda, nu e prima data si nici ultima (sper). Dar de data asta nu prea am vazut multe - era frig si ne gandeam numai unde e cel mai apropiat bar/cafe sa luam o bere/un ceai si sa stam la caldura la taifas. Nu prea sunt multe de povestit: vremea se schimba cat ai zice peste, acum e cer senin, luna si stele, peste doua minute cade lapovita, peste inca 3 iar e senin, dupa alte 5 iar ploua. Olandezii sunt foarte prietenosi la prima vedere, te intreaba de sanatate fara sa te cunoasca, iti zambesc pe strada, iti vorbesc engleza, dar daca nu le cunosti limba e mai greu sa le devii prieten adevarat, e normal. Ca turist nu vezi asta, dar ca rezident te marcheaza.
Ce s-a mai petrecut ? Vine thanxgiving-ul si toti americanutzii dispar prin vacante ? Noi (moi+sotul) o sa mergem la Paris saptamana viitoare, nu ca sa ne extaziem in fata atractiilor orasului-lumina ci ca sa intalnim ceva prieteni si sa gasim un restaurant micut si intim unde sa depanam vorbe fara sir. Dar daca vedem ceva mai remarcabil o sa va anunt. Sa vedem 'ce n-a vazut parisul'.

Desdemona
mda... tinere leninist - de (anonim) la: 14/12/2004 02:51:17
(la: dobrovolschi si radio guerilla)
Bineinteles ca nu ai priceput nimik. Nu am nici peste 60 ( peste 30), si nici din psd nu sunt, ci din SUA( se poate verifica ip-ul).
Deci gandirea de tinichea, cum ca daca nu sunt extaziat pentru basescu sunt de al lui iliescu functioneaza bine mersi la tineri leninisti care dau lectii in Romania.

Dezamagirea mea pleaca de la continutul in sine al acestui radio, iar nu de la atidudinea sa pro-basescu .
Nici un radio nu cred ca este dator sa caute sa fie fix pe centru.Multi leninisti din Romania poate nu au cunostinta de canale pure de propaganda gen FOX news, care functioneaza bine mersi, fara ca cineva a le cauta interzicerea.
Imi face greata numai pretentia de a fi impartial a oricui care nu vede barna din propriul ochi.

Radio guerilla , prin definitie ar trebui sa fie un radio militant. Si poate ca este, si asta in sine nu e rau .
Insa daca isi va pastra tenta pro-guvernamentala ( avand in vedere castigul lui Basescu ) va fi usor ridicola alura de guerilla, nu ???

Iritarea mea se indreapta inspre revarsarea de pseudo-talente de la profm. Nu orice functionar de la profm isi poate aroga titlu de 'revolutionar' , asa cum andreea esca nu isi poate depasi conditia de android siliconat.


Vorbeam despre continutul in sine al radiolui, ca dincolo de muzica placuta nu este nimic 'revolutionar' despre acest post. Inca un post care amesteca muzica, cu stirile si cu talentele unora mai mult sau mai putin chemati intr-un peisaj radio ce se compune din aceleasi posturi care amesteca cu sarguinta aceleasi ingrediente, si aceleasi nume care se tot invart de la un post la altul

Cred ca radioul este la ani-lumina de titlul ales, si raman la ideia ca guerilla pentru noi este profm 2, pentru simplu motiv ca un strain care nu ar intelege romaneste nu ar fi in stare sa faca deosebirea intre cele doua.

Nu am votat cu nastase. De fapt nu am votat. Pentru ca argumentul "astia sunt mai putin hoti" nu este suficient pentru a adula precum maria ta pe cineva ( caci nimi altceva decat adulatie pentru basescu nu rezulta din indignarea ta revolutionara)
Atata timp cat vad o gasca compusa din Patriciu, Tericeanu , Catarama & Co. cocotata pe umerii unei multimi de tineri plini de sperante si incantati ca "au scapat de coruptie " nu vad de ce as fi incantat.
Bineinteles ca sper sa ma insel amarnic, si Basescu sa fie primul "carmaci" destoinic al tarii ( asta da titlu de catavencu ).

Poate Basescu va scapa de ei, si ii va trimite la inchisoare , alaturi de zecile de baroni locali ? Crezi ?Nu poate sa o faca din multiple motive ( nici nu sunt la el in partid), si dupa aia este presedintele tarii, prea departe de afacerile interne ale PNL. Deci vor ramane bine mersi in mertz-urile, jeep-urile si hummer-ele lor zambind din mers cu placere la tineretul revolutionar care i-a cococat acolo, si care ii priveste cu atata speranta acum.

Succes in continuare tinere leninist ! Cu oameni ca tine mercedesurile lui nastase vor fi inlocuite de flota de mercedesuri metalizate a lui Patriciu,coruptii "rai" de cei "buni", "privatizarea" Petromidiei va fi uitata, flota asisderea... ca de, "ei fura mai putin".

Concluzie : tu nu esti nici in PNL nici in PD, dar daca traiai pe vremea bolsevicilor ai fi fost inscris de mult in partid. Sloganul lui Lenin si mai nou al lui Bush "cine nu e cu noi e impotriva noastra" este scris exact pentru cei ca tine.

#31591 (raspuns la: #31462) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
PHOTO MAGAZINE - de Dinu Lazar la: 04/01/2005 13:35:47
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Am gasit in sfirsit in comert asteptata revista Photo Magazine; pe ansamblu, in mare, mi-a placut foarte mult si a fost o surpriza extrem de placuta.
O revelatie, chiar.
Foarte ( chiar FOARTE) bine tiparita, cu o coperta de zile mari, plastifiata mat, cu literele titlului metalice si in usor relief, cu un interior foarte bine procesat din punct de vedere al DTP-ului, cu imagini multe si interesante...
E un inceput remarcabil.
Acu`, conteaza foarte tare cum se continua in lunile urmatoare, diferenta dintre agonie si extaz e cite o data foarte mica.
Poate un studiu mai aprofundat de corporate identity nu ar fi stricat; pe alocuri exista materiale, litere, culori, secvente, care nu se imbina armonios intr-un tot chiar unitar; vocabularul tehnic folosit are mari greseli pe alocuri si va trebui drastic revazut, si vor trebui folosite cuvintele romanesti cind exista expresii si notiuni incetatenite in romana; dar pe ansamblu, este o revista europeana, o realizare grozava care in timp daca va continua tot asa va putea deveni un port drapel al educatiei vizuale romanesti si un vector important a ceea ce ar insemna imagine pe aici.
Pe ansamblu pot spune ca sunt invidios...
Paginile dedicate domnului Narcis Virgiliu se disting ca un portofoliu de mare clasa; litere grozave, compozitia paginilor arata bine, paginatia generala e foarte buna, si desigur fotografiile sunt bine puse in valoare...
Bravo lui si bravo lor.
Pasim in 2005 avind si in Ro in sfirsit, dupa 15 ani de diverse proiecte ratate, o revista tiparita de arta si tehnica fotografica de nivel european, o spun inca o data cu invidie...
#32663 (raspuns la: #32650) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mai intai promisiunea - de carapiscum la: 08/01/2005 05:24:29
(la: FILOSOFUL)
Stii ca o promisiune facuta e datorie de onoare... Recunosc faptul ca nu m-am straduit f. mult in construirea versurilor mele, a fost pur si simplu vorba de insiruirea celor simtite de mine. Si sper sa nu te supere ca am luat la modul personal ce ai scris acolo :} .

DE-AS FI IUBIREA

Tocmai singuratatea ma sperie de moarte,
Nu suferinta cruda pe care capu-mi plec
In fiecare clipa, din noapte pana-n noapte;

Iar suferinta asta nu voi ca sa o trec
Ci vreau cu drag s-o mangai- poate
Intr-un sfarsit voi reusi s-o-nduplec.

Mi-e frica sa-mi arat obrazul
Ce l-am lasat ades nepalmuit
Si mi-e rusine sa-mi arat extazul;

Chiar dorul meu l-am zugravit
Cand peste mine da necazul
Ca mi-a parut mult mai cinstit.

Drept sa iti spun, prieten de departe,
La cei ca tine vreau s-ajung
Macar cat ochii-mi pot sa cate;

Si fie drumul cat de lung,
De oi cadea in praf, pe coate,
Singuratatea voi voi s-alung.

Nu cred in mine, ca nu-s zeu,
Desi spre toti intorc privirea
Cea lacoma, de unic semizeu;

Dara dreptatea si iubirea
Raman de-a pururi telul meu
Pe cand ceilalti voiesc doar fericirea.

Mi-e mila sau mi-e sila uneori
De toti acei manati orbeste
A caror cizma neagra calca flori;

Si chiar de vad ca stratul se goleste
De ma cuprind in brate reci fiori,
Ii iert, caci viata lor boleste.

Oh, de-as fi eu acel ce umple lumea
M-as infunda in cea mai rece stanca
Si-as pravali pe mine culmea,

Apoi lumina ce soarele-o arunca
Mi-ar lacrima in ochi doar lunea
Pana ce m-as sfarsi in vis ca o naluca.

E-adevarat, aici sunt totul si nimic,
Unii ma vor aproape si altii ma gonesc,
Pot fi chiar mare si puternic, pot fi pitic,

Cu cei fara de lege nu voi sa ma-nvoiesc,
Am suflet tanar dar parul de bunic
Si asta e cosmarul pe care il traiesc.

Un singur loc mi-a mai ramas
Unde sa-mi odihnesc tampla straina
Si pot sa fac un ultim, lung popas:

Oh, scumpa mama, cu fata ta blajina
Inrourata-ades de plans si de necaz,
Mai lasa-ma odat la sanul tau cu smirna!…

Lumestii oameni cata placerile de-o zi
Si parca dinadins alunga nemurirea
Ce zace in uitare, la antici si in vis;

Se invoiesc cu totii sa afle lamurirea
Si cearca fara noima, ca un fugar proscris,
Sa-si uite fardelegea ce i-a adus pieirea.

Am invatat demult ce-nseamna sa iubesti
Dar cand credeam ca-i sorb suflarea minunata
Ascunsa intre file de mituri si povesti

Mi-a tras o palma grea ce-mi stinse verva toata
Si mi-a racnit severa: -Acestia nu-s onesti!
Atunci mi s-a strivit tot sufletul pe roata.

Dar ce sa fac cu firea-mi pacatoasa,
Ca am iubit din nou, cu patima nebuna,
Pana ce vocea ei tuna din nou geloasa

Si fara ca macar acum sa mai imi spuna
Imi prefacu iubita in harca cea gheboasa
Si ma lasa sa urlu ca lupul inspre luna.

Insa acum sunt prins in chingi si in robie:
Cu cat mai mult ma chinui sa uit de dorul ei,
Cu cat mai mult imi spun ca asta-i o prostie,

Cu toate ca respinge cu cruzi-i ochi de lei,
Nu pot uita argintul sclipind in pirostrie
Si gandul nu se-mpaca cu pumnii sai cei grei.

Probabil am sa mor visand de dor si jale,
Poate deja sunt mort si inca nu-mi dau seama,
De-as fi iubirea insasi, atunci de ce ma doare?

Pot trece peste toate, pot umili si teama
Dar sa nu-mi ceara nimeni sa calc la fel pe floare
Caci n-as mai fi eu insumi, cum poti sa iti dai seama.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#32961 (raspuns la: #32907) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Coehlo : Intre agonie si extaz ! - de neconfirmat la: 09/01/2005 12:06:09
(la: Paulo Coelho?)
Pe mine personal m-a fascinat acest autor in principal prin faptul ca e brazilian . Are un mod interesant de a vedea viata , poate uimi si emotiona prin claritatea haotica a ideilor . Descrie lumea din perspectiva unui filozof dar totodata romanele sale se remarca prin realism . Merita citit dar consider ca nu pierzi nimic daca il omiti . Daca totusi vrei sa-l citesti incepe cu "Alchimistul" sau cu "Diavolul si domnisoara Prim" . "Unsprezece minute" este un roman interesant dar mai putin filozofic .
PT. VOI TOTI, DAR IN SPECIAL SOTIEI MELE!!!!!!! - de carapiscum la: 10/01/2005 05:00:47
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Mai intai de toate vreau sa jur pe ce am mai sfant ca cele ce urmeaza sa le scriu aici sunt purul adevar, adica acelasi adevar pe care l-am ascuns cu buna stiinta, intai de mine insumi apoi de ceilalti.

De aici a inceput totul:
EU- "Sa-ti spun ceva: eu am fost multi ani pe cont propriu, inainte de a ma casatori, si singur m-am intretinut fara vreo greutate, sa stii. Dupa fericitul eveniment lucrurile nu s-au schimbat prea mult, in sensul ca nu intotdeauna m-a asteptat mancarea calda intinsa pe masa- si asta nu m-a suparat. Nu m-au suparat f. multe lucruri desi in sinea mea nu le-am agreat niciodata. Si ce s-a intamplat cand am avut curajul si nasabuinta de a rosti ce gandesc? Sa fiu considerat un fel de intrus in viata ei. Am stat atunci si m-am intrebat: de fapt cine este intrusul aici, eu sau ea? Cine mi-a invadat viata cu iubirea pe care apoi a uitat-o? Cine s-a gasit sa-mi zica mai apoi ca nu-mi da socoteala unde merge si ce face, asta in conditiile in care eu ii spuneam cu f. mici exceptii unde sunt si ce fac? Femeia care s-a folosit de iubirea mea pt. ea!!!"
Daniela M.- "in cuvintele tale vad ciuda de mascul respins din barbatul roman fata de barbatul strain care "are mai mult succes". si nu ai facut decit sa iti ungi orgoliul ranit cu acelasi balsam: cu alte cuvinte "aha, daca nu ma vrea pe mine si il vrea pe altul, asta nu e din cauza ca nu sunt eu bun de nimic sau ca nu stiu cum sa ma port cu ea, cum sa o respect si cum sa o tratez ca egala mea pt ca e si ea o fiinta umana care merita acelasi respect ca si mine, ci pt ca are altul mai multi bani ca mine! asta-i motivul, nu altul". este o autoamagire masculina, tocmai pt ca DIN PUNCTUL DE VEDERE AL BARBATULUI banii conteaza foarte mult, sint o extensie a masculinitatii, si atunci judeca si femeia dupa calapodul sau. sau ii este barbatului mai usor sa dea vina pe bani decit sa se "uite in oglinda" si sa vada ca ii lipsesc anumite calitati.

lamureste-ma si pe mine: vrei ca femeia sa fie "si desteapta si frumoasa si banoasa si devreme acasa" (sau ma rog, asta o fi idealul) ... ok, dar tu, barbat roman, ce ii oferi?"

PRECIZARE NECESARA: nu e vorba de o a treia persoana in cazul nostru!

Nici nu stiu cu ce ar trebui sa incep. Am recitit ce am scris eu si ce au scris altii despre mine la acest forum si va spun cu toata onestitatea de care mai pot da dovada ca MI-A FOST EXTREM DE RUSINE DE MINE INSUMI!!! Dar ce urmeaza sa va spun tuturor sub forma de marturisire publica, spre stupefactia unora si spre extazul altora, tin sa precizez ca nu cauta sa atraga nici compasiune/compatimire, nici incurajari si nici altceva. Este pur si simplu vorba de nevoia mea interioara de a restaura cat de cat dreptatea si de-a ma putea impaca- cu Dumnezeu si cu oamenii, semenii mei- in special cu sotia mea. De iertat eu singur nu ma pot ierta! Ramane la latitudinea voastra sa ma judecati cum vreti. Pe langa asta, consider ca o mai mare umilire decat insusi faptul ca ne vom desparti anul asta nici nu pot concepe.

Decizia de a scrie aceste lucruri aici si acum vine intr-un context cu totul special din viata mea, asa cum deja v-am spus- pe fondul unei imense deznadejdi si pareri de rau pt. ceea ce am facut in trecutul nu tocmai indepartat. Va scriu acestea si cu greu imi pot retine lacrimile care deja mi-au inundat cararile vietii, zile si nopti la rand.

Din conversatia mea cu gazda acestui subiect, stand acum si judecand mai pe indelete, am dedus ca am facut pe interesantul la momentul postarii raspunsurilor mele. Eram intr-o pasa proasta, asta pot sa-mi amintesc, nici nu mai stiu ce am gandit atunci. Nu-mi caut scuze, am facut ce-am facut si acum suport consecintele faptelor mele. Am pozat in drept si sfant, am facut pe lupul moralizator, m-am impaunat cu tot felul de citate care nici macar nu aveam caderea necesara de a le lua in gura mea. Nu stiu cat de cerebral mai pot fi sau daca am fost vreodata, insa stiu ca mi-e dor de demnitatea mea pe care ca un nebun eu singur am profanat-o.

Nici unul dintre voi nu mi-ati atras atentia, cand i-am raspuns Danielei si i-am pomenit de deziluziile mele, ca prin afirmatiile acelea am jignit-o crunt pe sotia mea, mai ales ca nu era de fata sa-si poata lua apararea. Imbecil, nerod, ipocrit bicisnic ce sunt, sa ma ierte Dumnezeu ca spun asta dar mai bine mi-ar fi fost in ziua aceea sa-mi fi pierdut o mana ca sa nu mai pot redacta elucubratiile alea! Cum adica s-a folosit de dragostea mea? Iubindu-ma si iertandu-mi toate mojiciile, trecand cu vederea impasibilitatea unui trantor care-i sugea mierea sufletului, suportand absolut eroic traiul alaturi de un om care a dezapreciat-o si i-a calcat demnitatea in picioare in numele iubirii lui parsive??? Pai asta n-a fost casnicie pt. ea, a fost temnita grea in care cu ferocitate si fata schimonosita de ranjetu-mi salbatic am aruncat-o ca pe-un gunoi nefolositor. Si pt. faptul ca m-am considerat cel drept, care nu savarseste nici o faradelege asupra ei, am indraznit sa-i cer si ultima picatura de inima ce-i mai ramasese, am adus-o pana la stadiul acela de epuizare psihica si fizica in care a cazut bolnava. Iar cand am vazut asa ceva ce credeti ca am facut? NIMIC, oameni buni, NIMIC!!! Am lasat-o ca pe-un gard ce sta sa se prabuseasca si nici macar un leat de compasiune nu i-am pus in sprijin. De apa si de alte cele nici nu mai vorbesc. Sigur, in sinea mea ma gandeam atunci ca am dreptate sa ma port asa. ...Ah, nesuferitul de mine, dar cum poti lasa un bolnav sa zaca in patul de suferinta in care de fapt chiar tu l-ai infundat, mai ales ca este vorba de consoarta ta, cand legea crestina pe care ai invocat-o de atatea ori spune ca pana si pe dusmanii tai esti dator sa-i ajuti la vreme de necaz??? Si uite-asa mi-am dat singur dreptate si m-am intaratat in propria-mi inima pana ce am devenit dusmanul dinauntru- cariul ce roade in nestire si subrezeste lemnul de cea mai buna calitate. Zice o vorba: "pazeste-ma, Doamne, de prieteni/(casnici), ca de dusmani ma pazesc eu singur!"

Vreau in contextul asta sa vorbesc si despre ceva ce n-am vorbit cu nimeni niciodata. E vorba de vizionarea unor scene sexy sau porno, din reviste sau filme. Stiu ca e greu de crezut, chiar pt. mine insumi este pur si simplu inexplicabil, dar niciodata revistele porno sau sexy n-au avut alta insemnatate pt. mine decat ca material informativ, de documentare. Nu stiu cum priviti voi lucrul asta, insa eu in afara de sotia mea, de formele trupului ei frumos si curat, n-am dorit mai mult. Exista instinctual in fiinta mea dorul de ea, nu de femeie straina, pt. ca fantezii erotice nici macar nu mi-am putut inchipui sa am cu altcineva in afara ei. Si poate ca n-ar fi rau de spus un lucru aici, anume ca ea a fost prima femeie din viata mea si a ramas singura! Cred ca totusi i-am ramas fidel pana la capat, in pofida aparentelor care m-au tradat de inselator. Dar, sigur, asta ramane o afirmatie neverificabila. Cred ca ei i s-a parut a fi hidoasa aceasta fata ascunsa a mea, insa mie mi s-a parut a fi in regula fiindca oricine isi doreste sa aiba o viata sexuala normala, mai ales cand e vorba de inceputurile acestei vieti. Asta nu m-a facut instabil in sentimentele mele fata de ea si nici in dorintele mele pasionale pt. ea ca femeie. Daca macar ar fi existat posibilitatea citirii gandurilor...

Revenind la conversatia mea cu gazda, stiti cum s-a intamplat atunci cand mi-a zis verde-n fata cine sunt? Am scuturat din cap si-am zis: NU, eu cu siguranta nu sunt asa! NU sunt eu cel zugravit aici! Cata mascarada, ce oglinzi diforme am trebuit sa folosesc pt. a-mi canta singur in struna...! Pai e normal de vreme ce ego-ul uman si in special cel masculin nu poate accepta ideea ca daca ai gresit cumva trebuie sa recunosti asta cat mai curand, nu sa dai din colt in colt doar-doar s-o gasi o portita de scapare din fata propriei constiinte. Cand nu-ti joaca nimeni dupa cum ii canti, crezi ca nu vrea sau nu stie sa joace, nu te gandesti niciodata ca muzica ta e proasta si ca are ritmul stricat. In plus uiti ca fiecare are anumite afinitati pt. probabil lucruri diferite decat ale tale.

Mi-am zis la un moment dat ca de s-ar deschide pamantul sub mine si pe loc m-ar inghiti, nu mi-ar parea rau. Merit cu varf si indesat o bataie crunta, dar daca s-ar intampla asa n-as mai avea vreme sa indrept pe cat posibil greselile trecutului. Si apoi cui i-ar folosi un asa sacrificiu? Ei, asta-i o intrebare mai dificila. Poate ca in felul asta ar scapa lumea de tirania si de mandria mea...

Stiti ce e cel mai dureros in amintirile astea? Ca unele persoane din apropierea ei mi-au atras atentia inca de la inceput sa n-o ranesc, fiindca e o fiinta sensibila si a indurat destule la viata ei. Dar nesimtitul de mine a dat din cap atunci ca un natang ca intelege, a raspuns sa nu-si faca griji pt. ea si i-a asigurat ca o iubeste nespus de mult. Sigur ca o iubeam, insa indiferenta mea in a applica in practica acest sentiment rafinat si uitarea rugamintilor ei si ale prietenilor ei a facut din mine cel mai josnic si lipsit de constiinta barbat de care ar fi putut avea parte. Si nu pot sa nu ma intreb acum: de ce mi-au atras atentia atunci, ce au vazut acele persoane in viitorul nostru...?

Cred insa ca cea mai mare greseala pe care am putut-o face a fost aceea de a-i reprosa unele lucruri, asta fara a ma gandi in prealabil ca era necesar sa-mi aplic intai mie aceleasi reprosuri. M-am grabit sa ridic piatra si sa arunc asupra ei cu manie, n-am cautat niciodata cu adevarat sa inteleg si logica dupa care isi randuia ea propria viata. Si chiar sa fi avut dreptate, oare nu puteam macar sa fiu mai blajin, mai bland, mai temperat??? Sigur ca n-au existat numai zile negre, totusi ce folos de toate celelalte zile bune daca atunci cand a fost mai mare nevoie de mine eu am lipsit cu desavarsire la apelul cel mai important??? Vedeti voi, eu am gandit (superficial ca intotdeauna) ca ea n-a vazut decat partea goala a paharului... Insa nu m-am gandit niciodata ca in fapt eu n-am turnat nimic in respectivul pahar, ea mi l-a intins plin si eu am sorbit pana la ultima picatura apoi am uitat de asta si m-am trezit ca cer din nou sa beau- ceva in genul: "muieti ti-s posmagii?". In imaginatia mea bogata eu il vedeam plin, dar in el sufla vantul deznadejdii ei, nu era iubirea sau vreun rod al iubirii mele, ci numai un gol imens- si iata ca acum asta se razbuna fiindca acest gol s-a transferat pe deplin in propria-mi inima ca sa vad si eu cum e...

Stiti ce regret cel mai mult? In primul rand zambetul ei cald, dragastos, aproape nelumesc, acel zambet care incetul cu incetul s-a intunecat, apoi a disparut fara urma de pe fata ei obosita de atata chin sufletesc. In al doilea rand regret enorm timpul ei irosit in van in incercarea ei supraomeneasca si inutila de a mentine viabila o casnicie pe care eu o daramam prin orice mijloace. Apoi regret noptile pierdute in fata monitorului sau a televizorului, nopti care cel putin teoretic ar fi trebuit sa i le dedic in totalitate. Imi vine acum sa ma dau cu capul de toti peretii, sa-mi sfasii pieptul ca sa-mi scot inima si sa mi-o arunc la caini, dar cred ca nici cainii n-ar manca asa o inima neagra si stricata. Si cate regrete nu s-au ancorat acum in sufletul meu..., cate pareri de rau... Ce folos, sunt tardive.

A avut anumite pretentii pe care m-am grabit sa le accept gandindu-ma ca chiar daca unele nu-mi prea convin va trebui sa invat sa le respect ca atare. Dar bineinteles ca nu i le-am respectat nici o clipa; cum adica ea sa ridice pretentii si eu nu? Pai bine, mai golane, atunci de ce-ai mai acceptat? Si daca ti-a cerut s-o respecti si sa nu-i incalci anumite reguli pe care ea le avea deja in practica, tu te-ai gasit sa terfelesti totul fara zabava in dorinta de a-ti impune tu propriile legi? Adica tu sa-ti hranesti orgoliul masculin pana crapa iar ea sa taca si sa inghita ineptiile tale? Ce te asteptai, sa-ti puna cununi de lauri pe tamplele-ti intelepte??? A avut dreptate sa afirme ca ai incercat sa manipulezi in fel si chip unele situatii de asa maniera incat, normal, ea sa apara ca o scolarita prinsa cu copiatul si pedepsita- pusa la colt. Dar stii ceva interesant? N-ai facut decat sa te manipulezi pe tine insuti, pana la urma.

Stiu acum ca nu mai exista cale de intoarcere din voiajul de...despartire, incerc sa ma impac cu ideea asta. Acum..., acum ce-i de facut? Nimic nu mai e de facut decat bineinteles luarea aminte pe viitor si indreptarea copacului crescut stramb. Mai este posibil oare? Minuni se mai intampla, dar se spune ca tin doar 3 zile. Socotesc ca mie mi s-au oferit din partea sotiei mele mai mult decat suficiente zile pt. minuni (fara a mai pune la socoteala noptile) si daca ineptia si inertia nu m-ar fi dus in continuare pe acelasi val pierzator, azi n-as mai fi avut ce scrie aici. De aia va spun ca daca este cineva de care trebuie sa va fie mila in toata povestea asta sordida, acea unica persoana este sotia mea.

O singura dorinta mai am acum in viata, indiferent pe ce drumuri vom apuca fiecare din noi: anume sa reuseasca in cele din urma sa-si calce (inca o data, pt. a cata oara???) pe inima si sa ma ierte- nu cu sensul de a ma primi inapoi in viata ei, n-as merita asa ceva. Recunosc totusi ca sufletul meu nu mai are pace de cand ne-am separat si ca singura alinare mai rasare in sufletu-mi hain doar atunci cand o zaresc, altfel viata mi se pare lipsita de sens, lipsita de culoare, de farmec... Vioiciunea de altadata m-a parasit definitiv in ultima vreme iar de reusesc sa uit pt. o clipa si zambesc, atunci vine glasul acesta cumplit care ma intreaba: mai poti zambi? Si ca un facut, chiar de vad o femeie mai frumoasa in fata mea, ma uit la ea ca prin sticla- fiindca dincolo de ea o vad tot pe frumoasa si nevinovata mea sotie!!!

Am avut un noroc orb sa dau peste asa o femeie care sa ma iubeasca sincer, si asa cum spunea un antevorbitor aici (care nu stie cum sa-si mai arate aprecierea fata de propria sotie) eu n-am stiut/n-am invatat sa-i apreciez calitatile decat dupa ce am pierdut-o.

Cred ca pe aceasta cale am raspuns inclusiv cererilor mai vechi de a-mi cere iertare fata de unele persoane de pe forum.

Vreau sa inchei prin copierea unuia din ultimele mesaje aparute la acest topic fiindca mi se pare ca se potriveste f. bine acestei situatii.
"Barbatii nu sunt cele mai importante fiinte de pe Pamant ,caci in fata lui Dumnezeu toti suntem egali ,si daca va iubim-noi femeile ,nu inseamna ca nu mai avem si alte prioritati in aceasta viata.Imi pare indaratul acestei afirmatii o unda de aroganta.DA, sigur gresim ca sunteti centrul universului nostru ,ca va iubim cu disperare ,ca sunteti lumina ce ne ghideaza pasii prin intunericul vietii,ca suntem orbite de dragoste sub influenta careia se sterg toate supararile provocate,dar nu e greseala noastra ca sentimentele nu sunt impartasite ,ca suntem tratate necorespunzator, pentru ca barbatii habar nu au ce este respectul in primul rand pentru ei si apoi pentru cei din jur.Suntem sclave ale iubirii da ,si deci si ale barbatilor spre rusinea noastra.Oare nu ar trebui sa mai iubim?Ar trebui sa ne schimbam sufletele, materia creierului nostru,caci doar asa stim sa iubim oferind tot ce este inlauntrul nostru.
Atat a avut de spus o romanca din Ploiesti."

Asadar uitati ce ati citit in carti sau ati vazut prin filme, asta e povestea adevarata a doua vieti irosite si a unei iubiri distruse de un barbat roman- damnat sa fie in veci!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#33058 (raspuns la: #31644) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am ales o facultate care nu-m - de Simeon Dascalul la: 18/01/2005 14:48:30
(la: Merita sa faci ce iti doresti in Romania de azi?)
Am ales o facultate care nu-mi place în mod deosebit, dar cu care "nu mori de foame" si chiar poţi pleca in Canada - calculatoarele.
Dar eu n-am avut înclinaţii deosebite spre un alt domeniu. Oricum nu-s extaziat.

Nu stiu cât de sigură e "viaţa şi existenţa în condiţii decente" pe care ţi-ar oferi-o altceva decât literatura comparată. Partea proastă e ca nici o facultate nu-ti dă siguranţă.

Avem cunostinţe care au dat sume serioase pe meditaţii ca să-şi bage copiii, cu câţiva ani mai mari ca mine, în facultăţi onorabile: drept si economice. Altul a facut economie la meditaţii şi a ajuns sa plătească taxele la "particulară".
Toţi, buni sau mai puţin buni s-au trezit fie în slujbe mult sub aşteptări, fie fără slujbe. Se pare că nu s-a justificat cantitatea de bani şi toceala.

Ca şi cum ai lua o fată urâtă că are zestre mare. Dacă nu te-a minţit o să aveţi o căsnicie acceptabilă. Dacă te-a fentat veţi duce o viaţă mizerabilă laolaltă.
Am avut o colega de liceu car - de mya la: 21/01/2005 02:42:24
(la: Despre prostitutie)
Am avut o colega de liceu care se prostitua pentru bani. Era de la tara, arata bine la corp insa la fata nu era cine stie ce. Avea o privire goala, fixa, pur si simplu era o persoana foarte simplutza. Vorbeai cu ea sau cu dulapul, tot aia era. Umbla cu caramida de bani la ea in permanenta, si si-o tragea cu oricine, negrii, arabi, oriunde (chiar si in trenuri). Stiam toti asta, era destul de socant pentru noi colegii. Nu ne venea sa credem. Dupa clasa a X-a a disparut in ceata, de atunci nu am mai auzit nimic despre ea.

Chestia cu cultura sexuala a luat amploare dupa revolutia sexuala din SUA (anii '60-70) atunci cand s-au inventat anticonceptionalele si femeile "s-au eliberat" (vezi feminismul,...sa vorbim pe fata despre clitoris/punctul "G" si alte ineptii de genul asta). E suficient sa va uitati la moda tinerelor adolescente, te lasa perplex cand le vezi chilotii si balcoanele pe afara. Acum conteaza mai mult sa fii cool (cu orice pret, uite la actorii renumiti) decat destept sau cu personalitate. Cand citesc sau vad la tv interviurile actorilor de la Hollywood ma lasa fara cuvinte (mostra: "I was like...you know... kind of... sort of and she was like...wow..."). Pe astia ii admira un glob intreg, se scot reviste, se fac funclub-uri, etc. iar ei sunt niste handicapati, cu probleme psihice, care-si traiesc vietile intr-un continuu carusel al sexului si promiscuitatii. Exemplul viu pentru pustimea extaziata (dar nu numai).

Parerea mea sincera e ca o sa treaca si chestia asta in timp. In perioada asta se pune pret mare pe corp (sa arati tare, sa fii tanar, operatii estetice, etc.) insa peste cateva sute de ani (poate chiar mai repede) lumea o sa rada cand o sa citeasca despre vremurile actuale. Uite fac eu previziunea asta, bine?! :))

Cred insa ca mereu or sa se gaseasca oferte pentru prostitutie (desi din ce in ce mai putin in timp) si atunci si piata o sa ofera "bucati" de vanzare, fie femei, fie barbati. Cand oamenii or sa devina din ce in ce mai spirituali, intuitivi, telepatici etc. nu o sa mai aiba prea multa lume chef sa faca sex asa, aiurea...or sa-si gaseasca satisfactii in chestiile spirituale (care nu au limite si care nu duc in nici un caz la plictis sau saturatie) :)))

#34040 (raspuns la: #27570) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Balada sadicului - de mya la: 10/02/2005 22:00:51
(la: Trancaneala Aristocrata)
Uite ce am gasit pe net...cand am
bagat cuvintele "eu sunt mic,
nu stiu nimic". Ca sa nu ziceti ca
eu nu postez poezii ;). Cei mai
sensibili poa' sa o sara!

Afara-i frig si e-nnorat
Si-n soba arde mama,
De lustra tata-i spânzurat,
Iar eu ma tai cu lama...

(Varianta la prima strofa)
Afara-i frig, în casa-i cald
Ca-n soba arde mama,
De grinda-i tata spânzurat,
Iar eu ma tai cu lama.

Pe jos stau fratii mei întinsi,
Sunt morti de-o saptamâna,
În putrefactie au intrat,
Dar nimeni nu-i aduna!

Ascuns e frati-miu-n dulap,
Nu-i pasa de nimica,
Are-un topor înfipt în cap
Sa-i tina cipilica.

Lungit e mosu' Mihu-n pod
Cu un cutit în spate,
L-am urmarit de la parter
Pe viata si pe moarte.

Iar sora mea, cu ochiu' scos,
Se zbate într-o lada,
Mai e un frate-ntins pe jos,
Si-n spate are-o barda.

Iar unchiu-miu e-n dormitor,
Pitit într-o valiza,
Legat cu doua fire lungi
Ce duc direct la priza.

Si-n frigider e congelat
În pungi de-un kil bunicu',
Dar eu sunt mic, nu stiu nimic,
De-abia îmi tai buricu'.

(Varianta la strofa)
În frigider în pungi de-un kil
Sta relaxat bunicul,
Iar din bunica-au mai ramas
Un deget si buricul.

Bunica-i lânga aragaz,
Cu un furtun în gura,
Si-n jurul ei miroase-a gaz,
Si nu a prajitura.

(Varianta la strofa)
În bucatarie, cu-un furtun în gura
Zace bunica pe-aragaz,
În jurul ei miroase-a gaz,
Iar ea e numai spuma

Unchiu' Matei sta în extaz,
Cu ochii la cornisa,
Cu un picior în aragaz,
Si degetele-n priza...

.........................

Dormi puiul tatii dormi
Caci tata te gazeaza,
Îti taie capu' cu-n topor,
S-apoi te împaiaza

#35904 (raspuns la: #35899) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
HALLO GIOCONDEL ! - de samadhi la: 15/02/2005 22:20:52
(la: Reincarnarea sufletului si suflete surori)
Tu spui: „eu cred ca nimeni nu cunoaste adevarul in totalitatea lui.in afara de Dumnezeu si de
moise, noe,budha, krishna, mohhamad, isus.....profetii trimisi de El sa lumineze oamenii treptat treptat.restul...sunt sclipiri de cunoastere, flasuri, banuieli, speculatii, umbre de adevar. cine cunoaste adevarul in totalitate, traieste in adevar, este adevar.“
Imi pare rau ca trebuie sa precizez dar si tu speculezi..... cand spui :“cine cunoaste adevarul in totalitate, traieste in adevar, este adevar“ aici spui REAL CEEA CE ESTE ADEVARAT ! Relitatea omului trezit la viata! Deci stii practic calea adevarului, insa orbecaiesti pe ea, prin faptul ca spui :
IN AFARA DE DUMNEZEU .... si altii ca Moise,Noe, Buddha, Krishna,Mohhamad,Isus.... NIMENI nu ar cunoaste adevarul ! Aici te infunzi total !!!! Si iti spun de ce..... cand afli ADEVARUL nu mai poti preciza acest lucru, aici imi dau seama ca nu l-ai gasit, dar il cauti... sau l-ai cautat intr-o alta viata, pentru ca stii deja inconstient cum este traind in ADEVAR.
Cunoscand ADEVARUL , DUMNEZEU ca cuvant sau persoana sau ca ce vrei tu, cade direct din vocabularul tau.....nu-l mai poti personifica, ca cuvant nu-l mai folosesti, pentru ca nu se mai poate.... ai cunoscut ADEVARUL , iar proclamand pe DUMNEZEU ca persoana e o minciuna!!! Deci nu se poate sa faci asta, pentru ca o data ce ai cunoscut ADEVARUL ai cunoscut si ceea ce omenirea numeste DUMNEZEU.
Prin ADEVAR te contopesti cu aceasta ENERGIE ce te umple de IUBIRE si LIBERTATE, extazul acesta e insasi culmea intregii fericiri..... o alta mai mare sau mai inalta ca insasi ea nu exista.
Iar toti enumerati de tine, au cunoscut ADEVARUL, tu ii cunosti pentru ca au intrat in istorie, dar sunt si altii ca ei, dar necunoscuti inca tie..... lista ar fi totusi ceva mai lunga.....
Nu uita: EXISTA UN SINGUR ADEVAR, dar mai multe drumuri ce duc spre el.Egal unde te-ai afla, gaseste centru tau, centreaza-te!Trezeste-te!Traieste constient!Alt tel, in afara de acesta nu exista ca sa-l atingi.Tot ce trebuie sa se petreaca este in tine, si sta in mana ta.Tu nu esti o marioneta, iar sforiile nu le trage nimeni altcineva decat tu.Tu esti absolut liber/a. Daca te hotarasti in iluziile tale sa traiesti, poti face asta multe vieti la rand... Daca te hotarasti din interior sa fi (sa devii) liber/a; este indeajuns un singur moment. Viata nu este o deviatie, o distragere, viata este o sansa, pentru a cunoaste, a experimenta si a trai in meditatie.
Nu uita in buddhism nu exista Dumnezeu, doar iluminatii sunt cei care au atins dumnezeirea, de aceea exista atatia dumnezei cati iluminati sunt.Iar Buddha Siddharta Gautama nu a proclamat niciodata ca exista Dumnezeu ! Tocmai fiindca cunostea ADEVARUL in totalitate, si el insusi era Dumnezeu.
Cand tu dormi, Dumnezeu e treaz in tine.Cand tu esti treaz/a, Dumenzeu doarme in tine.Sensul acestor cuvinte este: Adormit = inconstient.Energia ce exista in tine e mereu in miscare, tu trebuie sa poti sa o atipesti putin ca sa te trezesti, altfel tu esti cel/cea adormit/a.
Sper ca ai inteles, si totodata si altii..... Lumina sa-ti (sa va) calauzeasca pasii spre ADEVAR !






#36416 (raspuns la: #36246) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Romanii - agonie si extaz - de alex_pe la: 18/02/2005 02:27:58
(la: Romanii vazuti de romani)
Hmmmmmm.....eu sunt tanara si sunt multumita de ceea ce sunt ca si individ si imi asum toate trasaturile bune si rele atat cele de caracter cat si cele ancestrale (daca se poate vorbi aici de asa ceva cu referire la faptul ca sunt romanca).
Parerea mea este insa ca fiecare avem dreptul de a alege ce ne frustreaza, ce ne place, ce nu ne place, ce limba vorbim, ce negam si ce sustinem.
Eu una nu i-as judeca prea aspru pe cei care aleg sa isi uite originea (buna sau rea - nu sunt eu in masura sa judec) pentru ca in definitiv este pierderea si alegerea lor. Cineva mi-a spus odata :"Cate limbi stii atatia oameni esti" si aceasta maxima se poate interpreta si in sens mai larg.
Si inca ceva in final - nu mi se pare corect sa judecam o majoritate dupa cateva specimene - in definitiv persoana care face acest comentariu are banuiesc comportament diametral opus persoanelor asupra carora ridica semne de intrebare.
Cred ca exista in orice majoritate indivizi care se rusineaza de apartenenta lor la acea majoritate pentru ca pur si simplu nu li se potriveste (sau ei asa considera) si este dreptul lor.
Amintirile mele:) - de camyb1981 la: 11/03/2005 11:52:24
(la: Rewind)
Primul moment de care imi amintesc acum e de pe la 2-3 ani... Era in ajun de Craciun, zapada, ger, eu cu sora mea linga soba cu bunicii nostri, extaziate in fata bradului cu portocale si globulete:) Parintii nostri s-au gindit sa ne faca o surpriza si sa ne trimita o imitatie ridicola de Mos Craciun, pe nasul meu de botez, c-un toiag imens, cu hainele intoarse pe dos si cu un sac de cadouri... Sora mea s-a apucat de plins, ca s-a speriat strasnic, iar eu, recunoscindu-l, mi-am dat seama, din pacate mult prea curind, ce minciuna gogonata e Mos Craciun:) Da` nu m-am suparat, c-am primit cadouri multe si frumoase!

Si-apoi, la 3 ani, la nunta matusii mele, cind m-au "tirit":) ai mei sa ma prinda intr-o poza, ca si-atunci imi era drag sa ma "trag in poze" ca si-acuma, adica deloc:)

Cam astea cred ca sint...



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...