comentarii

extrage


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Tolanici - de papadie67 la: 25/09/2003 22:21:56
(la: Greseli?)
Noi suntem unde suntem deoarece pretindem in continuare ca am inteles ce-nseamna DIALOG, desi continuam sa-l confundam cu monologul.
Arunc un comentariu cam shuchiu-mea culpa-la care cineva-mi raspunde mentionand o Isabela.
OK.
Ca sa stim despre ce vorbim, intreb: Isabela..who? De Castilia? etc.
Raspunsul vine prompt, in spiritul dialogului/versiunea Carpatina, cu-a sa originala logica: e vorba despre capra vecinului si neadaptarea la stiluri de viata diferite, precum si de vanturi prin calculatoare.
OK.
Lejer frustrat si ca frustrarea sa-mi arat, o referire (da, rautacioasa, fiind lejer frustrat) fac eu atunci la felu-n care pe moment percep neuronala interlocutorului arhitectura. Si zic: Creier pane...asa cum am vazut ca unii asiatici lovesc maimuta vie-n crestet cu ciocanul, extrag inc-aburinzii-i creieri si-i fac pane, pe loc, la masa ne-obezului consumator. Asiatic. Nu chinez!. Asiatic.
Raspunsul vine prompt, de logica-ncarcat si in aceasi Carpatina viziune despre Dialog:
..e foarte sanatoasa mancarea chinezeasca...whatever...si da-i si lupta si mai adu si-o capra de-a vecinului, pe Misu si pe Fane, un morcov, telina si pastarnac...
Si-am pus din nou si iar again, encore, de-o ciorba.
Carpatina, in care pe la fund, cu ochii bulbucati, hipoxic si fara speranta, se zbate iarasi DIALOGUL.

DIALOG care, on-line, este de doua feluri, si nu mai multe:

1. eu scriu, tu citesti ce-am scris, incerceci sa-ntelegi ce-am scris, te-asiguri c-ai INTELES ce-am scris, raspunzi sau nu, dupa puteri si pohta inimii.
2. tu scrii, eu citesc ce-ai scris, incerc sa-nteleg ce-ai scris, m-asigur c-am INTELES ce-ai scris, raspund sau nu, dupa puteri si pohta inimii.

Mai e si-al treilea fel de dialog, de tipul Carpatin, in care toti vorbesc deodata si nimenea n-asculta ce zic altii. Si care se numeste MONOLOG.
#455 (raspuns la: #437) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
usa interzisa - de animis la: 14/10/2003 00:42:51
(la: Gabriel Liiceanu)
De ce titlul? "Usa interzisa" e unul din conceptele importante ale cartii. Este acea usa in spatele careia se afla cele mai adanci trasaturi ale personalitatii noastre, sursa ultima a identitatii, fericirii si dramei noastre. De acolo ne extragem seva pentru "refacerea sistemului de iluzii" pierdut in valtoarea evenimentelor postrevolutionare care ne-au tarat cum si incotro au vrut ele. Acolo, in spatele usii interzise se afla raspunsul. "We need to dare!" Am folosit doua verbe modale englezesti pentru ca le consider cele mai ilustrative in cazul de fata.
Da! Merita citita! Singurul regret pe care il ai este ca nu ai citit-o mai demult.
Din contra, intebarea e bine - de Daniel Racovitan la: 18/10/2003 12:21:52
(la: O-ntrebare prost formulata:)
Din contra, intebarea e bine pusa.

Cred ca e nevoie si de forma si de fond, dar fondul primeaza asupra formei.

Am cunoscut pe cine va care scria poezii dupa o tehnica limpede: scria pe biletele cuvinte "poetice", le baga intro caciula, amesteca si le extragea pe rand. Apoi cu cuvintele scoase facea versurile. Probabil ca scotea poezii "poetice", dar golite de orice fond...


pentru gabi - de zoro la: 21/10/2003 04:11:32
(la: al doilea gind)
imi pare rau, acum trei ore cind s-au jucat numerele la loto eram la o bere cu niste prieteni si ..... culmea e ca nu stiu pe nimeni care sa fi vazut extragerea. poate data viitoare, desi nu pot sa promit nimic - la relaxarea care e aici cu siguranta ca am sa uit..... oricum meris pentru welcome
#1760 (raspuns la: #1758) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Gabid, am putea face.... - de Jimmy_Cecilia la: 10/11/2003 04:10:08
(la: Cosmetologie... dar nu pentru trolli..)
gabid, vorbeam de extract hidro-glicolic (50% apa + 50% propylène glycol)
glicerina nu extrage si e iritanta...

care este rolul tau exact: formulare, fabricatie, analize?
nu cumparaturi, ca nu stii preturile.. :)
nici comptabilitatea analitica a productiei.. :)

Gabid,
Am putea face aici un coltz al "sfaturi de specialisti" LOOL,
de Skin care products (produse de ingrijirea pielii)..
Ce zici?

Care este acum tendinta de agent activ la moda in Romania?
#3857 (raspuns la: #3519) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Aranjamente de culise intre Putin si Bush - de anita47 la: 27/11/2003 03:42:02
(la: Istorie alternativa: cum ar fi fost daca ... ?)
Si cum ar fi daca ne reintoarcem la "acorduri gen Yalta"?
=================================================================

"In vizita la Washington in septembrie 2003, presedintele rus Vladimir Putin a fost intampinat la aeroport de presedintele american George Bush care, dupa ce l-a imbratisat demonstrativ, s-a declarat "onorat" de vizita "prietenului" Putin.
Cei doi sefi de stat au petrecut multe ore impreuna la resedinta prezidentiala de la Camp David in convorbiri tęte-ŕ-tęte, dupa care, la o conferinta scurta de presa, s-au elogiat reciproc. Referindu-se la interlocutorul sau, Bush a enuntat urmatoarele: "Eu omagiez planurile presedintelui Putin pentru Rusia, o tara pasnica pe plan intern si extern, in relatii detensionate cu vecinii si in care prospera democratia, libertatea si statul de drept". Aceasta denaturare flagranta a realitatilor din Rusia sugereaza ca Bush, in speranta consolidarii unei aliante ruso-americane, a decis sa ignore asaltul categoric al lui Putin impotriva democratiei incipiente din Rusia, exterminarea deliberata a cecenilor si campania intensa de intimidare a tarilor vecine desprinse din fosta Uniune Sovietica. In esenta, mesajul presedintelui american a fost urmatorul: daca Moscova sustine formal actiunile definite ca "antiteroriste" de Washington si contribuie sincer la parteneriat, Bush este dispus sa accepte abuzurile de putere ale lui Putin in Rusia, asaltul "colegilor" securisti impotriva opozitiei si a firavelor institutii democrate si presiunile Kremlinului in fostul spatiu sovietic.

Parteneriat strategic ruso-american

Inainte de a veni in vizita la Washington, Putin a prezentat Casei Albe un proiect pentru "extinderea aliantei strategice dintre Rusia si SUA" in care se ofera noi initiative "creative" de "colaborare" si "sustinere reciproca" in rezolvarea problemelor cu care se confrunta cele doua puteri. Conform documentului, unul din obiectivele principale ale parteneriatului strategic Rusia-SUA ar trebui sa fie prevenirea aparitiei unor state cu acces la arme atomice, chimice sau biologice care ar putea prejudicia interesele nationale ale Rusiei, ale Americii sau ale aliatilor lor.

De colaborarea stransa dintre cele doua tari in domeniul energetic ar beneficia atat exportatorii rusi, cat si Statele Unite. Este bine cunoscut ca America se straduieste sa obtina acces la surse de petrol din afara tarilor grupate in OPEC ca sa minimalizeze dependenta de cartel si sa evite ridicarea artificiala a preturilor hidrocarburilor exportate. Alte initiative din proiectul de alianta si acordurile agreate in discutiile "intime" ale celor doi presedinti nu au fost aduse la cunostinta publicului. Se pare ca, intelegandu-se de minune, Bush si Putin au decis sa se comporte ca "aliati". Manifestarile diplomatice ale "parteneriatului" au inceput sa devina evidente aproape imediat. Cateva exemple sunt edificatoare.

Petrolul siberian

Sondele din Siberia produc mai mult titei decat cele din Arabia Saudita. Potentialul enorm al Rusiei de a exporta hidrocarburi are o mare importanta geopolitica. Printre multe alte tari, China, Japonia si Statele Unite concureaza puternic pentru crearea de conducte si infrastructura de export din Siberia de Est spre regiunile lor.
Rusia produce acum in jur de 8,5 milioane de barili zilnic. Cu progres in tehnologie si management, Rusia va extrage peste 10 milioane de barili in 2011. Mijloacele de transport spre exterior sunt insa limitate. Compania Lukoil, care exporta cam jumatate din titeiul propriu, a cheltuit un miliard USD anul acesta ca sa-si transporte produsele petroliere la export. Adica mai mult decat au costat procesele de extractie si distilare. Daca Rusia si-ar dubla capacitatea de export, la preturile curente, companiile ruse de petrol ar putea colecta din exterior alte 35 miliarde USD anual. Concurenta intre potentialii importatori este acerba. China, avand necesitati energetice imense, este dispusa sa contribuie substantial la construirea unei conducte de 2.200 km din Siberia de Est direct la Daking in nordul Chinei. Costul conductei ar fi 2,5 miliarde USD. Yukos-Sibneft, cea mai mare companie petroliera din Rusia, exportand deja titei in China pe calea ferata, a favorizat initial acest proiect. Dar Japonia, oferindu-se sa participe cu 7 miliarde USD la costructia unei conducte alternative de 4.500 km spre portul Nahodka pe coasta Oceanului Pacific, a tentat atat producatorii rusi, cat si compania de stat Transneft care controleaza facilitatile de transport si de export.

Deoarece Rusia nu are capacitatea de a furniza petrol atat pentru China, cat si pentru Japonia, decizia finala cu privire la exportul titeiului siberian se va face pe considerente economice si politice. Al treilea pretendent pentru cumpararea titeiului siberian este America.

Statele Unite importa 60% din petrolul consumat intern, din care, 47% provine din tari care apartin cartelului international OPEC. Rusia a oferit un proiect foarte tentant pentru Washington: sa acopere 10% din necesitatile de import ale Americii. In concordanta cu discutiile dintre Bush si Putin, oficiali ai administratiei americane s-au deplasat la Moscova ca sa discute proiectul constructiei unei conducte din Siberia spre nord, la portul Murmansk, de unde titeiul ar putea fi transportat pe vapoare la Houston in Texas. O asemenea conducta ar costa 4 miliarde USD si ar transporta trei milioane de barili zilnic. Pe cand, din Golful Persic vapoarele petroliere ajung in SUA intr-o luna, de la Murmansk, ar ajunge in numai 9 zile.

Devenind principalul furnizor de petrol al SUA, Rusia ar avea nevoie de o relatie stabila cu noul client si ar oferi un avantaj considerabil pentru America deoarece i-ar permite o reducere importanta a dependentei energetice de OPEC.

Schimbare de atitudine la Kremlin

Inainte de intrunirea de la Camp David, Vladimir Putin a fost unul dintre cei mai vocali oponenti ai invaziei americane in Irak. In Consiliul de Securitate ONU, coordonandu-si actiunile cu Franta si Germania, Rusia a jucat un rol decisiv in respingerea rezolutiei care autoriza interventia armata impotriva lui Saddam Hussein. Diplomatic, Moscova a condamnat sistematic "unilateralismul" american, doctrina razboaielor preventive si insistentele Washingtonului de a mentine controlul postbelic in Irak.
Incapabile sa asigure securitatea in Irak, trupele de ocupatie s-au cam impotmolit in mlastina irakiana. Presedintele Bush, nesatisfacut de performanta militarilor, a transferat autoritatea reconstructiei Irakului de la Pentagon la Consiliul de Securitate condus de Condolezza Rice.

Diplomatii americani au semnalat ca au mare nevoie de ajutor extern pentru pacificarea si reconstructia Irakului. In urma "discutiilor" cu Bush de la Camp David, se pare ca Putin a promis sa nu exploateze dificultatile curente ale americanilor in Irak. El a sugerat ca Rusia ar putea participa cu trupe la pacificarea tarii. In schimb, America va trebui sa accepte revenirea in Irak a companiilor petroliere ruse.

In octombrie 2003, la Consiliul de Securitate ONU, Rusia a renuntat la opozitia anterioara fata de planurile lui Bush pentru mentinerea controlului militar si civil in Irak si a trecut subit de partea Americii. Ca sa nu ramana izolate diplomatic si sa nu fie acuzate de obstructionism steril fata de Statele Unite, Franta, Germania si Siria au decis si ele cu cateva ore inainte de vot sa sprijine rezolutia propusa de Washington. Votul unanim in Consiliul de Securitate a reprezentat o victorie diplomatica importanta pentru George Bush, deoarece rezolutia votata mentine controlul american in Irak si accepta participarea fortelor militare multinationale sub comanda Pentagonului.

In ultimii trei ani, America a fost criticata sever in presa internationala pe motiv ca a refuzat sa semneze tratatul de la Kyoto cu privire la protejarea climei globale. La conferinta internationala a climatologilor organizata la Moscova la sfarsitul lunii septembrie 2003, Putin era asteptat sa anunte oficial ca Rusia este gata sa ratifice tratatul de la Kyoto. Spre surprinderea generala, Putin a dat semnale contrare si a declarat cu cinism ca o "incalzire globala" ar fi benefica pentru o tara nordica precum Rusia. Respingand tratatul, Rusia a diminuat substantial sansele de validare ale tratatului si a eliminat izolarea penibila a Americii in problemele climaterice. La insistentele si spre satisfactia guvernantilor de la Washington, Rusia a anuntat recent ca a decis sa amane cu un an completarea constructiei unui important reactor nuclear in Iran. In legatura cu programul de inarmare nucleara al Coreii de Nord, Moscova a diminuat criticile fata de "intransigenta" SUA in negocierile cu regimul comunist al lui Kim Jong Il.

Interese comune

Amintind de Ialta, intelegerile "de culise" a celor doua puteri starnesc neliniste in "entitatile colaterale" neparticipante aflate in "sferele de interes" ale Rusiei si ale Statelor Unite si a caror soarta ar putea fi afectata defavorabil de acordurile netransparente negociate in culise de marile puteri. Cateva asemenea exemple ar fi, de o parte, Georgia, Azerbaidjanul, Ucraina, Moldova, Cecenia si "Stanurile" din Asia Centrala si, de alta, Iranul, Corea de Nord, Palestina, Libia, Siria si Cuba.
Interesele comune ale SUA si Rusiei, mai ales in probleme de securitate, au permis celor doi presedinti sa initieze un parteneriat mai mult sau mai putin strategic. Sustinand America, Putin a beneficiat enorm in urma eliminarii talibanilor si a organizatiei Al Qaida in Afganistan. Acest obiectiv de securitate, important pentru interesele Rusiei in Asia Centrala, nu putea fi realizat fara interventia americana. Cele doua puteri au si alte obiective comune precum prevenirea proliferarii armelor de distrugere in masa, cooperarea in lupta contra teroristilor islamici si asigurarea securitatii armamentului nuclear din Rusia.

Dar convergenta intereselor nationale ale Rusiei si Statelor Unite este limitata de realitatile interne si internationale. Desi Casa Alba incearca sa ignore crimele armatei ruse in Cecenia, alte grupari americane nu accepta echivalenta dintre teroristii internationali de tip Al Qaida si separatistii ceceni. La randul ei, Rusia critica politica Washigtonului cu privire la statele care sponsorizeaza terorismul, deoarece se concentreaza pe Iran, Siria si Irak, tari cu care Rusia a avut si are relatii economice profitabile si neglijeaza Pakistanul si Arabia Saudita, considerati aliati ai Americii.

Rusia a fost de acord cu prezenta militara americana in Asia Centrala dar numai temporar si numai pentru combaterea terorismului. Kremlinul se opune furios prelungirii prezentei americane in Asia Centrala si in Caucaz deoarece considera ca aceasta prezenta afecteaza negativ ambitiile Rusiei in aceste regiuni. Moscova se opune vehement intentiilor americane de a reloca bazele militare din Germania in Europa de Est in dezacord cu intelegerile precedente. Cercurile militare de la Moscova, continuand sa considere ca SUA si NATO reprezinta un pericol pentru Rusia, sunt alarmate de extinderea fortelor militare americane in vecinatatea Rusiei.

O alianta strategica viabila nu se poate baza numai pe criterii de securitate. Investitiile reciproce si relatiile comerciale sunt importante. Dar comertul SUA cu Rusia reprezinta numai 1% din total, iar pentru Rusia, 5%. Unii observatori considera ca relatiile dintre Rusia si Statele Unite sunt cordiale dar superficiale.
Oricat de bine s-ar intelege Putin cu Bush, institutiile, birocratiile si electoratul din tarile respective nu sustin categoric obiectivele strategice si initiativele celor doi presedinti."(Revista22)



RASPUNS gd525 PENTRU sb_one - de gd525 la: 19/12/2003 17:25:59
(la: Romani in strainatate)
Extrag din comentariul tau:
"... nici-odata ..."
"... nu v-om reusi..."

si subit ma intreb ce intelegi prin "subcultura", termen ce pare a-ti fi foarte drag si care te-a facut sa pleci din RO.

Vad ca imi atribui o virsta mentala maxima (25 ani, ca daca am mai mult am trecut degeaba, etc...) - dupa care imi servesti niste axiome.
De cind parerile tale sint axiome ? Te crezi Dumnezeu ?
Am fost pe profilul tau, ca sa vad unde traiesti : ai pus o poza pe care nu apari ! Poate esti vreun duh ...
Oricum, tu detii adevarul absolut despre tot si nu accepti nici o idee din exterior - daca nu e paranoia, ai sa ma ajuti sa inteleg ce e, ca singur nu gasesc altceva.
Si fara sa-ti dai seama (sau "fara sati d-ai seama" - cum ai scrie tu probabil), prin raspunsul tau nu faci decit sa intaresti comentariul meu precedent, referitor la lipsa de permeabilitate la nou a unei majoritati a romanilor din Occident - sursa de proasta integrare si generatoare de dezgust.

Astept cu interes noi adevaruri din partea-ti, daca se poate sub forma de teoreme de data asta, ca tare m-ar interesa oleaca de argumente...
Cit despre slaba stapinire a limbii romane, sper sa ai bunul simt sa nu te ascunzi in spatele tastaturii, spunind ca ti s-au impleticit degetele in ea. Asuma-ti nivelul cu demnitate, se poate oricind mai rau !
Dupa parerea mea, un forum este impartirea pozitiei personale cu ceilalti participanti. Fiecare, la sfirsit, va fi avut dreptate din propriul punct de vedere. Daca asta poate sa te ajute sa fii mai putin virulent, ar fi timpul s-o adopti : destinde-te inainte sa scrii !
Poveste de iarna - de Dinu Lazar la: 24/12/2003 05:46:56
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Povestea porcului

Ce se intimpla; intr-o toamna rubinie si neasteptat de calda un mare nume in publicistica europeana, editor la o mare revista foarte citita in Europa da un mail unui fotograf roman; dom`le, platesc atit, poti sa-mi faci un program sa vad si eu tara sa scriu citeva pagini? Si sa-mi faci si niste poze sa ilustram.
Romanu` raspunde ca da, si se apuca de lucru; editorul venea prin noiembrie, dar era o toamna frumoasa, asa ca aranjaza sa-l duca pe editor la un peste la protzap in delta, apoi prin nordul Moldovei la manastiri; da telefoane, aranjaza cazari si mese, ca la fetze simandicoase.
Vizita editorului dura o saptamina fix; e luat de la Aeroportul Otopeni, dus la Tulcea, suit pe bampor, dat drumu` la taraf si pescarie, plimbat, Dunare frumoasa si vin roshu; apoi e dus la Agapia, chef, maici, picturi de Grigorescu, si tot asa, Arbore, Sucevitza, Moldovitza, poale in briu, urda, mamaliga, slujbe, discutii, tochitura moldoveneasca, sarmale si bulz. Trece saptamina si cu greutate se extrage editorul din frumusetea tarii ca sa se suie in avion.
Mission accompli, cum s-ar spune pentru fotograful care este.
Trec zilele, trec citeva saptamini, si prin decembrie apare in revista cu pricina, aia independenta si europeana, un articol pe citeva pagini, bogat ilustrat, despre tzigani si copii strazii din Bcuresti, prin care oras editorul nici nu trecuse, ilustrat cu pozele fotografului, care ... aaa... nu le facuse de fapt niciodata.
Cam asa se scrie istoria, si am incalecat pe o sa si v-am spus povestea asa.
Si mai am povesti, dar o sa le spun data aviatoare, daca va exista interes...
#7211 (raspuns la: #7196) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Biserica si deificarea - de ionel la: 04/02/2004 10:25:38
(la: Senzatie: Craniul Sfantului Gheorghe in Romania)
Am intrebat pe parintele Iulian Nistea cum explica contradictia dintre Deutoronom si folosirea icoanelor, dar as vrea sa-ti aud si parerea ta pe tema asta. Crezi ca o asa contradictie stridenta poate fi explicata? Deutoronomul zice chiar mai mult:

"Sa nu-ti faci chip cioplit, nici vreo infatisare a celor ce sunt sus in cer, sau jos pe pamant, sau in apa si sub pamant.
Sa, nu te inchini lor, nici sa le slujesti [...]"

Deificarea multor slujitori ai bisericii si transformarea lor in sfinti este iarasi in contradictie cu Deutoronomul, nu? Nu inteleg cum biserica (ortodoxa si catolica) poate sa extraga tot ce este convenient din Sfanta Scriptura si totusi sa ignore cea mai importanta parte din ea: poruncile din Deutoronom.
V-ati duce sa va opereze de a - de Crisa la: 20/02/2004 08:43:52
(la: Facultati particulare)
V-ati duce sa va opereze de apendicita un medic despre care stiti ca a terminat o facultate particulara? E dificil pentru facultatile de stat, cu traditie, cu vechime, sa asigure o baza materiala pe care se poate exersa (sali de disectie, cadavre pentru anii mici, practica efetiva in spitale pentru anii mari). A merge la stagiu si a sta intr-un amfiteatru 4-5 ore cat tre musai sa stai acolo, sau, si mai rau, a nu te duce deloc pentru ca "medicii nu vor sa fie incurcati" nu ajuta cu nimic. Din povestiri stiu si eu sa fac operatia de extragere a unui apendice, fiecare pas, unde si cum sa tai, cum sa caut sacul lui Douglas... dar nu m-as incumeta sa o fac chiar daca vreun inconstient ar apela la serviciile mele.
Nu stiu daca e corect spus ca studentii vor sau nu sa invete. Oricum nu e suficient. Probleme sunt mai multe. De ce se merge la particulara? Pentru ca la foarte multe se intra mai usor decat la facultatile de stat. In ultima vreme a devenit chiar o practica, dai intai la facultatea particulara, unde intri mai lejer, apoi la stat, daca intri acolo, e super, ramai la stat, daca nu... macar esti agatat undeva. Facultatea particulara e un soi de parasuta de rezerva.
O data intrat, vrei sa inveti. Si... trebuie sa iti cumperi cartile in totatlitate sau sa apelezi la o bibioteca a unei facultati de stat (prin relatii desigur, ca daca nu esti student acolo, nu poti imprumuta carti) sau la o alta biblioteca din oras care are, intamplator, cartile pe care ti le recomanda profesorii. De ce? Pentru ca facultatea particulara ale carei cursuri le urmezi nu are biblioteca! Nu are spatiu pentru asa ceva, nu are fond de carte. De foarte multe ori profesorul iti recomanda o carte proprie, si nu doar sa o citesti, ci sa o cumperi chiar, cu indicatia ca acea carte e "cea mai noua, cea mai buna".
E vorba de partea practica apoi. Inveti din carti, dar cat din ceea ce ati invatat din carti se pupa cu ceea ce faceti practic, in cazul in care va practicati profesia pentru care v-ati pregatit? Imi aduc aminte ca in facultate, in perioadele de practica, ma revoltam fata de inginerii din rafinarii care spuneau ca "una invatati voi la scoala, alta e practica aici". Atunci nu realizam, dar chiar aveau dreptate. Cum poti spune ca se lucreaza in autoclava, daca tu nu stii sa o regasesti in instalatie? Cum vrei sa repari un vas de sange cand tu nu stii decat din carte ca arterele sunt rosii, venele sunt albastre si tu gasesti in plaga doar ceva alb-galbui?
Ajungand la profesori te intrebi de unde provin ei. Sunt o parte si din cei care predau si la facultatile de stat. Doar ca acolo nu sunt titulari. Adica locul lor de munca nu e acolo, sunt profesori asociati, in regim de "plata cu ora". "Anul asta avem studenti la anul 3, deci ne trebuie un profesor de .....! Pai il cunosc eu pe X, lucreaza la Camera de comert (sau la Spitatul H, sau e avocat....). Bine, intreaba-l daca vrea." Iar omul vrea, cum sa nu vrea sa isi rotunjeasca veniturile? Si, ulterior, cand studentul de la particulara e intrebat pe cine are la cutare materie, raspunde cu incredere "pe X, e prof. si la voi, la universitatea de stat". Ca nu stie sarcu' culisele....
Nu neg ca exista si profesori bine pregatiti sau bine intentionati, dar cati sunt aceia? Cati din cei care predau la facultatile particulare isi pregatesc cursul sau seminarul dinainte, temeinic? A scrie o carte despre o activitate pe care o practici zi de zi nu e acelasi lucru cu a transmite altora continutul acelor carti. Nu mai comentez cum sunt, de multe ori, scrise acele carti.
Cat despre partea cu examenele platite... am auzit si la facultatile de stat de practicile acestea; personal nu le-am vazut, dar sunt convinsa ca exista. Dar facand un raport intre cati studenti la facultatile de stat spun ca au luat examenul cu plic, si cati dintre cei de la particulara ("trebuie sa fiu doar prezent in sala"), inclin sa cred ca in cele particulare examenele se trec mult mai usor. De alfel, nu cred ca am auzit de studenti de la particulara care sa fii ramas repetenti din cauza ca au picat examenele, ceea ce .. iti da de gandit.
Poate ca invata mai cu ravna, stiind ca o fac pe bani, dar exista si la stat studenti in regim "cu taxa", deci dau bani si pierd ani din cauza nepromovarii examenelor.
Cred ca invatamantul particular in Romania este inca prea crud si ca va mai dura ceva pana sa inspire tuturor incredere.
Prima conferinta bufniliana asupra lipsirii de timp - de Ovidiu Bufnila la: 11/03/2004 03:40:15
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Eu nu ma vad fiindu-mi unul dupa altul si tocmai de aceea voi conferentia in maniera autoironica despre unicitatea fiintei care as fi, lipsindu-ma de timp caci timpul este ratacire si nicidecum indreptar asupra mea ca nabadaioasa alcatuire de celule mari care au creierul lor, creierul acesta netinandu-l in poseta aceste celule, ci fiind timpul doar UN OBIECT FICTIONAL, un inventat al fiintei care se straduieste sa fie ea insasi una dupa alta, valurita fiind aceasta fiinta si nu predispusa unei dispozitii euclidiene! Eu fiind scriitor voi fi mai mult decat un scriitor, voi fi un speculant ordinar al notiunii de timp, adica voi fi in contra bufnilului, urmarindu-l pe acesta in unicitatea fiintei si existentei sale, construindu-l pe acesta ca pe un OBIECT FICTIONAL COERENT. Conventia si coerenta par sa fie atributele scriiturii, scriitura fiind lipsirea de timp. Intr-o procesualitate care deja este, aceasta nefiind in trebuinta ei de a se dori explicitata si argumentata, a vorbi despre timp ca SUCCESIUNE de evenimente este curata ratacire dar trebuie sa se vorbeasca asa pentru ca ELITELE sunt construite si se construiesc iluzoriu dupa TIMPUL SUCCESIV, imposibila spusa de altfel, elitele in ratacirea lor admit si cer cu obstinatie temporalitate pentru ele si non-temporalitate pentru vulg. Vulgul e lipsit de istorie si tocmai de aceea ca OBIECT FICTIONAL al sociologiei, vulgul nu e chemat in Istorie decat ca obiect/subiect al unei sondari opiniale haioase si parodice. Dar timpul pare sa fie valurit si numai regimul nostru fictional strunit de o Enciclopedie Magica este klar in defect neadmitand nu realitatea caci si aceasta este un proces. Nu putem admite un con de evenimente asa cum cer marile gnoze care se agata de un punkt de referinta fiind acela cuiul unui pendul sau fiinta agata ca expresie-de-fiintare intr-un iluzoriu big bang. Valurile temporale se sparg unele pe alte fara ca sa vedem aceasta, si nu PROTECTIE INFORMATIONALA a ar fi ci PROVOCARE. Dar greu fiinta se va putea elibera din caldutul ei cocon mitologic, cultural, politc. Cu greu s-ar putea extrage fiinta din plictisul ei Istoric. Sunt valuri de timp si despre aceasta vorbesc, stiintific si nu metaforic, vartejurile virtuale din inima cuprinsa-n procesualitatea fiintei.
Mesaj de Sfintele Paşti - de SB_one la: 10/04/2004 08:13:48
(la: Christos a inviat si Paste fericit pentru toti!)
Mesaj de Sfintele Paşti


Dragi creştini,




Întreaga creştinătate îşi primeneşte, în această săptămână, a Patimilor, trupul şi sufletul pentru a primi în curăţenie Învierea Domnului.
Chiar dacă lumea modernă pare mai puţin preocupată de dimensiunea spirituală a vieţii, realitatea este cu totul alta. Nici unui om nu îi este indiferentă starea şi evoluţia propriului suflet. Marile traume ale umanităţii nu au fost niciodată generate de crizele materiale ci de alienarea sufletului individual şi colectiv.
Nu sunt un credincios habotnic sau practicant fervent. Sunt un om care îşi pune mereu întrebări despre sine şi despre lume. Cred în Dumnezeu. Într-un Dumnezeu iubitor şi înţelept cu creaţia lui. Cred că fiecare om poate, prin faptele sale, prin grija de a nu răni, de a nu călca peste vieţile altora, prin vorbele sale să-şi încununeze propria viaţă. Dumnezeu şi-a iubit atât de mult creaţia încât ni l-a dat pe Fiul Său Preaiubit să-l sfâşiem pentru a putea descoperi veşnicia vieţii. Un mare gânditor spunea:”De două mii de ani ni se spune să ne iubim şi noi nu încetăm să ne sfâşiem”. Lecţia răstignirii Mântuitorului este o lecţie perpetuă, din care n-am învăţat să extragem esenţa. Este o lecţie despre nesocotinţa şi instabilitatea noastră, tentaţi de Rău care e mai lesne şi nu de Bine, care e anevoios. Dumnezeu ne-a dăruit un univers de ale cărui minunăţii să ne bucurăm deplin. Dumnezeu ne-a dat viaţă să trăim şi pentru alţii, Dumnezeu ne-a dat suflet şi conştiinţă pentru a iubi, pentru a ne bucura, pentru a împărtăşi bucuria cu cei asemenea nouă, pentru a sluji luminii şi binelui. Şi nu pentru a spori răul şi suferinţa în noi şi în lume.
Vă doresc să vă regăsiţi sufletul dumnezeiesc, să găsiţi calea spre fericire şi să păşiţi în lumina Binelui.




E. BARBU


SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#13663 (raspuns la: #13658) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
despre peste? - de AlexM la: 03/08/2004 20:24:51
(la: Scandal medical in RO)
io-te , dumneata vrei sa-ti dau detalii de ordin logistic in sala de operatie de parca as fi facut parte din echipa lui Ciomu. Io stiu ca cel putin cand e vorba de extragerea unui dinte la dentist, omul nu e singur acolo. Se uita la radiografii, le discuta pana si cu amarata de asistenta care tine prosopul, spune numarul dinetelui care-l scoate s a m d. In cazul unei operatii chirurgicale in afara de anestezist ( suferii si io o operatie candva, ca atare pana m-a luat curentul) [ citeste: am adormit bustean subt efectul la ce mi-au bagat aia in vene], am observat despre ce era vorba acolo. Era medicul anestezist (care mi-a facut capul calendar si mi-a pus in vedere ca exista si sansa sa nu mai ma trezesc in veci, asa ca sa vaz bine daca semnez au ba), chirurgul care a efectuat operatia ( medic operator adica), mai erau doua asistente si inca doi indivizi carora asistentele li se adreasu tot cu "D. Doctor" dar nu am priceput exact care a fost rolul lor acolo.Stiu numa ca au discutat toti trei ce e de facut, ca e mai bine de pornit de colo ca trebe sucit acolo s a m d. Timpi operatori: nu stiu cum e in România dar in Germania nu se opereaza la norma. Presupun ca ai in vedere cu totul si cu totul altceva. Cauterizare: chiar vrei sa-ti definesc cauterizare? O astfel de intrebare nu se pune, nu azi, nu in lumea internetului si nu unui interlocutor aflat la distanta care poate cere consultanta inainte de a-ti raspunde.
A propos "interlocutor". Stiu ca românului mai spalat ii repugna cuvintele neaose pentru organele sexuale, un lucru car nu l-am inteles niciodata ( de ce oare ii repugna, cand e atata armonie fonetica in cuvintele respective?). Ca atare, am evitat sa folosesc cuvantul din bãtrâni pe care l-as fi folosit cu sentimentul ca nu fac altceva decat sa-mi folosesc limba materna asa cum este ea. Tinand cont de ceea ce am spus mai inainte, chestiunea cu strambatul din nas de parca ar putsi acele cuvinte, am apelat la stimabilul "daravera". Acest cuvant inseamna cf DEX 1)pãtsanie, incurcatura, bucluc, belea; 2)treburi, interese, afaceri, negustorie.
Acestcuvant este considerart a fi un compus din "dare" si "avere". In modul in care l-am folosit eu, da, am inteles prin el organul sexual masculin ca "avere de dat" care nu mai e de dat ca nu mai e.


P.S. Intrebare: cum suna un cuvant ca "vulva" si "penis" in lb. românã atunci cand omul cauta sa discute civilizat? Nu stiu cum iti suna tie, mie imi suna ca o p..ã bãtutã de vânt si cazând aiurea, absolut nenatural. Cred ca ai dreptate, cand cineva fashi astfiel di nazuri shâ si fashi a uita cum ie aia au shiailaltâ pi limba dumnealui, ghini ar hi dacã nu mai catsi a-ti bãga sâ intri in vorbâ cu dumnealui (au dumneaiei).

Epilog: prin "p..ã" am dorit sa mentionez cuvântul panã si nu ceea ce se putea subântselege din contextul subiectului.

Interbare pentru toti vorbitorii de limba româna, in special celor din categoria "mofturosi" si "strâmbaciosi din nas":

-care este criteriul de stabilire daca un cuvant este obscen sau nu?

cu stimã,

AlexM
#18903 (raspuns la: #18885) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
digital vs. analog - de (anonim) la: 23/08/2004 16:44:45
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
sigur ca da, am mai citit si eu pareri de genul: in fotografie nu conteaza aparatul, conteaza ideea, poza, ce transmite ea. Am inteles. Am vazut in magazine niste aparate frumusele de unica folosinta. Nu inteleg de ce nu folosesc asa ceva fotografii profesionisti in loc sa umble dupa Hasselblad sau "nikoane", ca doar, repet, ideea conteaza, nu calitatea tehnica a pozei, o poza buna se poate face cu orice aparat.

Am terminat cu ironia, si as vrea sa traduc putin altfel ideea: eu am afirmat ca digitalul este mai ieftin si mai rapid decit analogul (exceptind pe cei care "musca" la marketing si simt nevoia sa-si cumpere de fiecare data cel mai bun procesor aparut pe piata, si aici trebuie sa recunosc, industria IT se pricepe de minune sa-i faca pe oameni sa creada ca softul sau PC-ul care funtiona bine anul trecut trebuie inlocuit), ciclul de invatare a meseriei este mai scurt, sansele de afirmare mai bune fiindca investitia in scolarizare este mai mica. Si am mai afirmat ca multi dintre cei care ridica fotografia clasica in slavi o fac fiindca fac parte din categoria "dinozaurilor batrini" (si nu e vorba de virsta, ci de mentalitate) care se simt frustrati in fata unui calculator. Aici am gresit, e vorba si de frustrarea in fata tehnologiei dar mai mult e vorba de factori economici, generatia digitala, chiar daca nu scoate artistic poze atit de bune ca un fotograf profesionist care face asta de citeva decenii, reuseste sa vinda mai mult, pe bani mai putini la o calitate care este deja acceptata de cumparator. Puteti spune ca asta nu e arta, nu e fotografie. Poate nu e, dar
"arde" la venituri, pina si piata fotografului de nunti e cam terminata.

cititi din nou postarea dl. Buzoianu, din care am sa extrag citeva fragmente,
nu este singurul care se confrunta cu aceleasi probleme:

"Inainte aveai un assistant sau mai multi care stateau pe linga tine si aveau si ce invata iar salariul lor reflecta acest lucru. Acum tu ca fotograf stai pe linga assistant, care stie despre computere cam de 10 ori mai mult decit tine , iar salariul lui reflecta acest lucru."

"Imaginile odata editate trebuiesc transmise. Nu le mai poti trimite prin curier sau FedEx." - nu am inteles de imaginile scrise pe DVD-writerul laptopului nu
pot fi trimise prin FedEx, nu accepta astia medii digitale la transport?

"Problema este insa cu hotelurile. Un hotel 3 stele la Paris sau Milano costa cam 130 de Euro pe noapte. Dar nu poti transmite nimic din el.
Acum esti constrins sa stai intr un hotel de 4 sau 5 stele, ca se te poti folosii de conectiile rapide de internet pe care le au.
Beleaua ca aici o camera costa 300-500 de Euro pe noapte." - da' care-i problema cu internetul mobil de mare viteza ? e clar mai ieftin.


Mihai
#20168 (raspuns la: #20121) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Din TRICOLORUL - de anita47 la: 27/08/2004 05:12:53
(la: O CATASTROFA NATIONALA: 23 AUGUST 1944)


Cum se da o lovitura de Stat

Presa scrisa si cea vorbita, îndeosebi Televiziunile, s-au întrecut în ultimele 2-3 saptamîni sa publice ori sa transmita diverse comentarii si materiale despre faptele petrecute în urma cu 60 de ani si care, se stie prea bine, daca pe plan intern au avut multiple consecinte grave si daunatoare, in schimb, pe plan european, au influentat decisiv evolutiile ultimei faze a Razboiului Mondial din 1939-1945, mai ales în spatiul Europei Eat-Centrale. Pentru ceea ce a urmat, pe plan politico-diplomatic, militar, economic si psihologic, s-a avansat de catre istoricii si comentatorii militari - defel exagerat - comparatia cu “un nou Stalingrad”. Dar, asa dupa cum s-a observat, întemeiat, adeseori, locul istoricilor în dezbaterile din ultima vreme l-au luat nespecialistii, care au venit cu propuneri, sugestii si scenarii, care de care mai traznite, contribuind în fapt, si mai mult, la… îndepartarea, decît la apropierea, zilei de 23 august 1944 de constiinta publica. Este adevarat ca scopul scuza mijloacele, dar mistificarile nu-s oricum îngaduite, ci, de regula, sanctionate. Dar sînt atîtea motive pentru o revenire asupra desfasurarii exacte a episodului cardinal - arestarea Antonestilor - revenire oricînd binevenita si, cu totul, pe placul cititorului. in temeiul investigarii memorialisticii ramase de la principalii “actori” ai dramei, dupa analiza documentelor si coroborarea infor-matiilor transmise, la 23 august 1944 au intervenit urmatoarele derulari esentiale: atunci, în epicentrul evenimentului (Palatul Regal din Calea Victoriei) s-au aflat cel putin 30 de persoane, care, ulterior, au depus marturii, verbal ori în scris. Calitatea surselor, în functie si de aceea a oamenilor, difera si, din aceasta cauza, valoarea probelor de care dispunem este cu totul inegala. O sursa (Ioan de Mocsonyi-Styrcea), care ar fi trebuit sa fie de o mare calitate, avînd în vederea rolul si locul personajului în anturajul Regelui Mihai I, se dovedeste (asa cum, de altfel, s-a dovedit si individul, care în perioada 1947-1963 a ravasit închisorile comuniste) execrabila, deci inutili-zabila; alte surse sînt aproximative, atestînd clar dorinta autorilor de a-si afla un post marcant în desfasurarea faptelor (în ordine: D. Damaceanu, Emilian Ionescu, C. Sanatescu - asadar, toti militari); nu lipsesc probele dezinhibate (Lucretiu Patrascanu, Bellu Zilber), nici cele dezlînate (Emil Bodnaras, C. Agiu), si nici altele fardate sau voit studiate (Regele Mihai, diplomatii de la Curte). În categoria, rara, a marturiilor sistematice si precise le includem pe cele datorate lui Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Gh. I. Bratianu, Mihai Antonescu, Grigore Gafencu, Gh. Barbul s.a., iar în aceea singulara, dar, concret de exceptie, cuprinzînd numai relatarile, declaratiile si recunoasterile prompte si exacte, unele chiar adnotate (chiar daca în închisoare), care rezista tuturor “intemperiilor” scurgerii timpului si, deci, confruntarilor, se înscriu toate materialele care poarta girul Mare-salului Antonescu. Faptul nu este întîmplator, de vreme ce, în 1944-1946, fostul Conducator era, netagaduit, cel dintîi interesat de aflarea si afirmarea adevarului. Este un element remarcabil si recomanda precis izvoarele de la care, în ana-lizele noastre, trebuie sa pornim si trebuie sa ne si reîntoarcem! Dintre sursele care poarta semnatura Mare-salului, distingem 3 de o valoare exceptionala: 1) documentul intitulat “Însemnari din celula”, asternute într-o agenda din 1930 a Regelui Carol II, chiar în seara demiterii (aproximativ între orele 21 si 23); 2-3) detaliile furnizate de I. Anto-nescu la interogatoriile conduse de Avram Bunaciu, în 15 si 20 aprilie 1946, în cadrul pregatirii procesului “marii tradari nationale” din 6-17 mai 1946. Nemultumit de textul interogatoriului, din 15 aprilie 1946, pe care ex-Maresalul l-a revazut si corectat cu acribie, la 20 aprilie 1946, anchetatorul Avram Bunaciu l-a chemat pe detinut la un nou interogatoriu, din care extragem urmatorul fragment, care, juxtapus textului amintit al “Însemnarilor din celula”, ne ofera, cu siguranta, descrierea cea mai completa si veridica, exacta a desfasurarii audientei istorice de la Palat din 23 august 1944 (aproximativ între orele 15,15 si 17,30). Sa parcurgem acest text: “Mergînd la Palat (în dupa-a-miaza de 23 august 1944), l-am gasit pe culoare pe d-l Mihai Antonescu si am mers împreuna la Rege. Am vazut în curte tancurile pe care mi le ceruse sa se apere de nemti. Tevile erau îndreptate spre casa. Atunci, în fata lui Mihai Antonescu si Sanatescu, i-am spus ca nu mai e nimic de facut si ca asteptam numai un raspuns de la d-l Clodius si scrisoarea partidelor politice. Sanatescu se scoala si spuse: “Vi le aduc eu”. Regele a iesit din camera si dupa o jumatate de ceas s-a reîntors cu un pluton de soldati din garda Palatului cu revolverele în mîna. Surprins, am spus: “Ce înseamna aceasta, Majestate?”. În timpul acesta m-a luat de coate un maior (Anton Dumitrescu) pe care l-am facut “misel”. Lui Sanatescu i-am spus: “Nu ti-e rusine, d-tale, om batrîn, sa-l pui pe Rege, un copil, sa faca astfel de lucruri neuzitate?”. Dupa ce Sanatescu mi-a spus: “Sînteti arestat fiindca nu ati vrut sa faceti armistitiu” si i-am raspuns “Cum îndraznesti sa afirmi ca nu am vrut sa fac armistitiu?”, Regele a trecut în alta camera. Dupa aceasta Sanatescu a facut semn soldatilor sa ne scoata (din “Salonul Galben”). Am fost bagati într-o casa de fier în care-si tinea (presupun) d-na Lupescu bijuteriile. Era o încapere mica, lipsita de fereastra, fara scaune. Am stat pîna la 4, cînd a venit d-l “Ceausu” care ne-a dus într-o casa de la pe-riferie (în Bucuresti), unde am stat 8 zile (pîna 31 august 1944), cînd rusii ne-au ridicat si dus la Moscova”. Ce se desprinde, în mod sigur, din textul retinut? Neputînd cuprinde totul, voi proceda selectiv, retinînd esentialul, surprinzînd mobilul faptelor întîmplate. La 22-23 august 1944, Anto-nescu luase ferm decizia de-a încheia armistitiul cu Natiunile Unite, lucru comunicat si, deci, foarte bine cunoscut complotistilor. I. Antonescu fu-sese rugat de fruntasii partidelor istorice (Iuliu Maniu, Dinu Bratianu, I. Mihalache, Gh. I. Bratianu, C. Titel Petrescu) sa conduca el operatiunea de semnare a armistitiului. Pîna atunci, Maresalul fusese ferm convins ca retragerea României din Axa si semnarea armistitiului trebuiau rea-lizate numai dupa avertizarea lui Hitler (de altfel, în seara lui 22 august, revenind de pe frontul din Moldova, el i-a solicitat trimisului lui Hitler, Carl Clodius, aceasta pre-tentie, precizîndu-i ca astepta raspunsul înca 24 de ore, pîna la 24 august 1944, orele 18,00). Dar, în clipa în care, la Snagov, în 23 august 1944, aproximativ la ora 11,00, Ion Antonescu a cazut la întelegere cu Gh. I. Bratianu, în prezenta lui Mihai Antonescu, vice-presedintele Consi-liului de Ministri si titularul Exter-nelor, ca istoricul sa-i aduca o “scri-soare de garantie” semnata de liderii politici, în sensul ca ei erau de acord cu conditiile dure ale armistitiului (cedarea provinciilor istorice din Est în folosul URSS), din acel moment, asadar, Maresalul s-a declarat dispus sa nu mai astepte “acordul” lui Hitler. De “scrisoarea de garantie”, Anto-nescu avea nevoie pentru vizita anuntata telefonic la Palatul Regal pentru ora 15,00. Istoricul se angajase ferm sa aduca documentul pîna la ora 15,00, dar, nefiind posibil, s-a deplasat la Presedintia Consiliului de Ministri din Bucuresti, în jurul orei 15,00, si i-a facut cunoscut lui Mihai Antonescu acordul deplin al liderilor istorici, urmînd sa prezinte “scri-soarea de garantie” în cursul serii, pentru a fi difuzata prin radio. Putem presupune ca Mihai Antonescu nu l-a înstiintat imediat pe Maresal asupra acestei comunicari, dat fiind, probabil, ca avea s-o faca la Palat, unde aveau sa se întîlneasca în minutele urmatoare la rege, unul (Mihai Antonescu) ajungînd mai devreme, iar celalalt (Ion Antonescu) cu oarecare întîrziere. În adevar, Mihai Antonescu s-a întîlnit cu Regele si cu C. Sanatescu, pret de 20 minute, timp in care le-a expus “desfasurarea de forte”, precum si intentia de-a zbura la Ankara pentru a negocia cu Aliatii, mai ales ca, în 22-23 august 1944, facuse 4 interventii diplomatice oficiale si urgente prin Ankara. Regele l-a rugat pe ministrul de Externe sa ramîna în Palat, revenind o data cu Maresalul, cînd acesta avea s-ajunga în Calea Victoriei. Aceasta pauza de circa 30 de minute, care s-a ivit întîmplator ori a fost “dirijata”, avea sa le fie fatala Antonestilor, si iata de ce, pentru ca: Regele, întîlnindu-se în rastimpul ivit cu colaboratorii sai, în biroul sau de lucru din Casa Noua, a fost sfatuit de complotisti sa-l preseze pe Maresal sa semneze numai-decît si imediat armistitiul; numai ca ex-Maresalul nu era omul - nici chiar în acele momente cruciale - care sa asculte recomandarile Suveranului, un “copil”, cum l-a calificat de altfel în cursul întrevederii, iar aceasta pentru ca în problema armistitiului Conducatorul avea deja planul sau si n-a admis sugestiile venindu-i din partea “cuibului de vipere” de la Palat. Din aceste contradictii si presupuneri false ori reale avea sa rezulte, putin dupa ora 17,00, ares-tarea Antonestilor! Numai ca, în vre-me ce Regele si echipa sa, complet nepregatiti, apreciau ca era suficient ca sa se anunte prin radio arestarea Antonestilor si întoarcerea armelor, Aliatii, in frunte cu SUA, URSS si Marea Britanie, s-ar fi grabit - iluzie desarta - sa-i ofere României Armis-titiul, si asta în cele mai bune con-ditii! Or, se cunoaste prea bine, nu avea sa fie nicidecum asa. N-a fost admis nici un armistitiu, iar presa internationala (“The Times”, “The New York Times” s.a.) de a doua zi (din 24 august 1944) s-a limitat sa vorbeasca despre capitularea Româ-niei, care, efectiv, se produsese. În ceea ce-l priveste, I. Antonescu urmarea, dimpotriva, sa se încheie efectiv un armistitiu, ale carui consecinte, mult mai favorabile sau, oricum, altceva capitularii, de genul celei pregatita de complotisti, ar fi fost, incontestabil, favorabile tarii si natiunii. RECAPITULARE SI CONCLUZII: În acest fel, în dupa-amiaza de 23 august 1944 au ajuns Anto-nestii la Palatul Regal din Bucuresti. Era PENTRU PRIMA SI ULTIMA DATA, Conducatorul Statului Român fiind dispus, în fine, sa încheie armistitiul cu Aliatii, desi, în conditiile concrete ale desfasurarii audientei la Rege, nu a marturisit aceasta, dimpotriva. Existau toate premisele si sansele de succes, mai ales ca Maresalul acceptase acest lucru, iar liderii partidelor “istorice” îi garantasera concursul. Complotistii trebuiau sa se decida: ei vor merge cu ori fara Maresal, iar, daca era asa, cum ei preferau de atîta timp, adica fara Maresal, atunci pentru ei cuvîntul de baza la ordinea zilei devenise, firesc, RAPID, CU ORICE RISC sI INDIFERENT CUM, dar Antonescu nu trebuia lasat sa pregateasca si sa semneze, EL, armistitiul! Prin urmare, chiar atunci, în 23 august 1944, trebuia sa se produca ceea ce complotistii planificasera, initial, pentru 26 august 1944: ARES-TAREA ANTONESTILOR, care, indiferent de consecinte, oricum le cadea bine, garantînd succesul loviturii de stat gestante. Avea sa fie o Lovitura de Stat de tip clasic, dat fiind ca Regele instalat, dupa 6 septembrie 1940, prin decret propriu semnat, dispunea de prerogative li-mitate, specifice monarhiilor “nefunctionale”. În consecinta, Regele si restul complotistilor realizau, concomitent cu înlaturarea regimului antonescian, o modificare constitutionala fundamentala, arestînd pe primul-ministru, care, întîmplator, si nu formal, era chiar seful statului. Iar, în cavalcada razboiului general sau a situatiei specifice de la Bucuresti, lovitura aparea scuzabila si necesara, în fata natiunii, a beligerantilor învingatori si - nu-i asa - a Istoriei? Însa pentru cît timp?
Gh. Buzatu



Pe bune! - de mya la: 02/09/2004 16:53:56
(la: Homeopatia)
Intru si eu pe subiect dupa aproape un an desi vad ca a murit in fasa. Mi se pare foarte interesant asa ca-l relansez...ca sa zic asa. E drept ca nu stiu mare lucru despre termenul in cauza (desi am o mama biolog obsedata de tratamente cu plante dar si de homeopatie). Sa-mi fie rusine...stiu :-(.

Ei bine, cu ceva ani in urma, am fost cu mama la un cabinet special de homeopatie destul de modest (in Bucuresti, pe dreapta). Nu dau nume ca oricum nu mai tin minte. Medicul (tipa) care m-a tratat facuse medicina si studiase in paralel o gramada despre homeopatie. Fusese si in strainatate, facute "X" cursuri, etc. Tipa era si inca mai este extrem de pasionata de treaba asta, era evidenta chestia inca de atunci. Cabinetul mai nou merge bine de tot si tipa are succes.

Nici eu nu prea credeam in asta...aveam asa un cui...da' m-am dus cu inima deschisa si marturisesc ca mi-a ajutat tratamentul. E drept ca nu aveam o afectiune prea grava, problema era ca nu-mi era foame mai niciodata. O sa radeti...toti radeau cand auzeau...si se mirau ca o consider o problema (vezi fostele colege de birou in nesfarsite cure de slabire...o tortura ce sa mai vorbim).

Nu eram foarte slaba sau uscata sa ma dea vantul jos, insa eram anemica. Apoi nu aveam nimic la cap (stiti...precum anorexicele) ci pur si simplu numai cand vedeam mancare multa in fata...parca mi se facea rau si preferam sa o tai brusc. Pana si mirosul ma deranja. Cel mai greu era la mese in familie (sau vizite) fiindca era imposibil sa mananc doua feluri la aceeasi masa. Exclus! Toti imi faceau reprosuri ca fac pe nebuna si ca nu vreau sa ma ingras (o tampenie!). NU ma credea nimeni domne'!

Pana la urma tipa respectiva (dupa ce a stat o gramada de vorba cu mine...muuult si s-a lamurit ce si cum) mi-a recomandat niste pastilute (da' nu mai tin minte cum se numeau) homeopatice, vreo trei feluri - pe care le-am cumparat apoi de la o farmacie homeopatica din Bucuresti (pe vremea aia era unica, undeva pe la marginea Bucurestilor, unde incepe porumbul).

Am inceput tratamentul si - a dat intr-adevar rezultate. Nu m-am ingrasat dar am inceput sa mananc mai omeneste (adica putin mai mult si mai des, dar tot aia) si m-am intremat. Nu mai ameteam si nici nu mi se mai facea rau de la mirosul de mancare, ala mai greoi (vezi sarmale, "friptane", prajeli sau rantasuri ...:-(...). Si astazi manac extrem de putin (sunt vegetariana...dar si atunci eram!) insa des si mestec foarte bine si incet (foooooarte incet). Imi extrag cum s-ar zice vitaminele si mineralele in proportiile necesare organismului.

In orice caz tratamentul homeopatic m-a ajutat si apoi l-am reprobat (si cu alte ocazii si pentru cu totul alte afectiuni). E "pe bune"!



Pt. RSI si Paianjenul - de Muresh la: 05/09/2004 20:05:58
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
Am cautat , in paralel cu tine , RSI, un link . Am gasit trei link-uri interesante . Primul este (the) "DECLARATION ON THE RELATIONSHIP OF THE CHURCH TO NON-CHRISTIAN RELIGIONS " intr-un link paralel cu al tau , RSI :

http://www.bc.edu/research/cjl/meta-elements/texts/documents/catholic/Nostra_Aetate.htm

Aceasta Declaratie a fost adoptata dupa decesul papei Ioan XXIII in 1963 .

Extrag din aceasta declaratie :

" Even though the Jewish authorities and those who followed their lead pressed for the death of Christ (see Jn 19:6), neither all Jews indiscriminately at that time, nor Jews today, can be charged with the crimes committed during his passion. It is true that the church is the new people of God, yet the Jews should not be spoken of as rejected or accursed as if this followed from holy scripture. Consequently, all must take care, lest in catechizing or in preaching the word of God, they teach anything which is not in accord with the truth of the Gospel message or the spirit of Christ. "

Al doilea link se refera la scurta istorie a adoptarii acestei Declaratii si a intentiei initiale a papei Ioan XXIII care a vrut ca in Declaratie sa apara in mod EXPLICIT anularea invinovatirii de deicid "

http://historicaltextarchive.com/sections.php?op=viewarticle&artid=76

Extrag din acest al doilea link :

"after John announced the commencement of the Second Vatican Council, he ordered the Secretariat for Promoting Christian Unity to draw up a document that would speak out against anti-semitism and the notion of Jews as "deicides." He had planned for the so-called "Schema on Ecumenism" to be introduced and ratified during the opening session. He did not anticipate the resistance and popular debate that would eventually lead to the construction of a new document called "The Declaration on the Relationship of the Church to Non-Christian Religions," passed in 31 a later session of the Council, after John's death in 1963……The phrase "the Jews should not be presented as repudiated or cursed by God," which appeared in the final draft, originally included:
"OR GUILTY OF DEICID"
in earlier drafts of the Declaration. This phrase was EXCISED before the final draft, a move blasted by Blanshard and other critics as anti-semitic. A less emotional response and more careful inquiry would show that to include (and therefore theologically legitimize) "deicide" in an official Church proclamation would cause untold theological problems;

the Church could not proclaim that God was dead or could even be killed.

Aceasta ultima fraza spune totul : Biserica nu poate sa accepte intr-un document oficial ca Dumnezeu (fiul , ma rog , n.n) ar putea fi ucis .

Al treilea link citeaza din Declaratie si ataca problema dintr-un alt unghi , si eu am scris asta intr-o postare anterioara :

"Nostra Aetate states this central Gospel truth quite clearly: "Christ in his boundless love freely underwent his passion and death because of the sins of all, so that all might attain salvation. Therefore, any presentations that explicitly or implicitly seek to shift responsibility from human sin onto this or that historical group, such as the Jews, can only be said to obscure a core gospel truth. "

http://www.the-tidings.com/2004/0220/nostra.htm

Adica Iisus , prin moartea sa a "sters" pana si pacatele evreilor care ,
dupa cele scrise in VT , l-ar fi predat romanilor .

Numai bine ,

Muresh


#21121 (raspuns la: #21101) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Potopul? - pt. AlexM-#21750 - de Muresh la: 11/09/2004 06:23:29
(la: Preoti homosexuali?)
Ai citi poate de Zecharia Sitchin : "Who are the Anunnaki" ?.Zecharia asta e un mare pacatos . El sustine ca am fi fost creati de extraterestri care au intervenit genetic in inmultirea omului primitiv , care era numai cu putin mai inteligent ca maimutele de azi , pt. a creea o rasa de sclavi cu care sa poata extrage minereuri necesare creatorilor astora. Chestia e ca parte din extraterestrii astia s-au impreunat cu frumoasela sclave din generatia a doua rezultand o rasa perfectionata care periclita insasi existenta creatorilor (elohim din geneza in ebraica e , intradevar , pluralul lui G-d ) . Si care e solutia imediata pt. a se salva ?. Potopul . Numai ca extraterestrii astia nu erau inzestrati cu puteri divine . Nu aveau ei vreo bagheta magica facatoare de minuni . Din alte surse citesc ca potopul s-ar fi produs prin "varsarea" Mediteranei in Marea Neagra , care pana atunci fusese un mic lacusor , prin adancirea Bosforului de catre extraterestrii astia . Multi au murit , putini au ramas , noi am fi urmasii supravietuitorilor . Toate astea s-ar fi intamplat acum vreo 9.000 de ani .


#21763 (raspuns la: #21750) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Literatura sau Fictiunea: marea provocare in Era Complexitatii - de Ovidiu Bufnila la: 14/09/2004 08:48:49
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Literatura sau Fictiunea: marea provocare in Era Complexitatii
eseu de
Ovidiu Bufnila

Postmodernismul a murit. Moartea lui pune o intrebare: Literatura sau Fictiunea? O intrebare complicata. Sigur ca un text ne poate parea literar dar multe texte NU SUNT LITERARE. Realitatea asa cum incercam sa o intelegem este un TEXT. Una e Scriitorul de LITERATURA alta e Constructorul de FICTIUNI. Literatura este un biet artificiu pe cand Fictiunea este un proces, o profunzime. Ani de-a randul am incercat sa fac delimitarile si, de exemplu, atunci cand am scris despre alti scriitori, cand am dat note de zece in ateliere literare sau cenacluri sau cand am laudat in mesaje de email sau la telefon, sau cand am ascuns dragostea mea pentru scriitorii SF din Romania in conflicte bizare si imposibile CONSTRUITE pe riscul meu, am luat cu asalt FICTIUNEA. Avem nevoie de un nou CONCEPT SCIENCE FICTION. Cred ca sunteti teribil de talentati si de motivati si de pasionati ca sa descoperiti in felul fiecaruia, original si riscant, se intelege, drumul catre un nou concept SF. Sfaramarea liniaritatii, fie ea si LITERARA, e abia la inceput. In multe din TEXTELE construite de voi sunt dovezi clare de FICTIUNE. A fi Constructor de fictiuni inseamna a-ti asuma riscuri inimaginabile. Literatura e o croaziera nevinovata si un artificiu pe cand Constructia Fictiunii e insurgenta, e zbatere nebuna, sansa, haos si semantica perversa si nu numai atat...e viata.
Prabusirea Vechilor Canoane ii orbeste pe multi cu praful injghebarilor desuete care lasa lumina noilor adevaruri sa patrunda. Voi aveti tarnacopul si bagheta magica.
Vechile canoane ? Astazi vorbim despre o hyper-fiintare sau o hyper-functionare noi nestiind daca suntem fiinte sau suntem fiinte-in-functiune, pe potriva faptului ca viata ar fi fie autoorganizata fie un construct. Ne zbatem intre doua mari idei astfel. Dar hyper este un alt drum. De la hyper-textualitatea cautata a postmodernismului la descoperirea unei noi functionari/fiintari a unui black hole, totul anunta moartea liniaritatii, a Big Bangului! Daca dintr-un black hole putem totusi extrage o Informatie atunci poate ca acea categorie filosofica de NIMIC este de fapt un ptroducator de realitate. Din ce extragem realul? Din ce vin toata instructiunile de consistenta a Viului? Iar Viul este intr-adevar Viu sau este o Ipostaza Dinamica pe care, popular sau vulgar o numim o Aparenta?




nota asupra radiatiilor - de L la: 05/10/2004 06:01:43
(la: Supermarketul viitorului)
Nu cred ca se mai uita nimeni la threadul asta, dar cum ai mentionat radiatiile, merita spus pe ce principiu functioneaza RFID ca sa fim linistiti din punctul asta de vedere:

Cipul in sine nu are baterie si in mod normal nu poate emite nimic de unul singur, deci nu e periculos in mod normal. Cind e plasat intr-un cimp electromagnetic de o anumita frecventa si putere (emis de un scanner RFID), o micro-bobina zgirmata pe linga cip extrage un curent suficient ca sa activeze cipul, care va emite tot ce-a fost programat sa emita, si poate accepta date noi pentru reprogramare in acelasi fel.
#24204 (raspuns la: #24040) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: