comentarii

fa-te frate cu


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Zona araba mereu o zona fierbinte - de Sibipot la: 18/04/2004 06:59:47
(la: Irakul un al doilea Vietnam?)
Am citit cu mare atentie toate mesajele legate de acest subiect si va respect opiniile chiar daca unele imi plac sau nu. Ca pe undeva aceasta tema a luat o turnura politica ... este un fapt normal, dar sa nu punem prea multa patima. Fiecare aveti dreptate, dar de cand e lumea si pamantul, conducatorii, indiferent in ce timpuri au fost , ce natia au condus, ce orientari politice au avut, au fost niste bolnavi psico-mintali, fara exceptie. Daca studiati cu atentie cum acestia au ajuns sau au luat puterea, toti au niste trasaturi comune si mai ales sunt niste abili manuitori ai minciunii, si adeptii dictonului "fa-te frate cu dracul pana treci puntea"
Spuneti-mi si mie cine si-a respectat cel putin 50 % sin promisiunila facute in campaniile electorale, fie el de natie americana, britanica, romana sau papuasa?
Mai stam de vorba...
Situatia din Irak, ca de fapt din zona araba, are radacini mult mai adanci in istorie. Eu va propun sa va reamintiti de marele vis al tarului Petru cel Mare, care a lasat testament ca Rusia Mare sa aibe hotarele de la marile inghetate la marile calde si de la oceanul Pacific la la Carpati si muntii Padurea Neagra. Comunisti i-au implinit acest vis cu ocuparea Afganistanului. Acest fapt a dat de gandit conducatorilor americani care isi vedeau hegemonia stirbita.
Asa ca l-au inventat pe Gorbi care avea menirea de a infrange dusmanul de moarte al Americii, comunismul, a slabit acest imperiu rus, iar ursul a intrat in hibernare. O asa ocazie nu trebuia scpata, ceea ce a facut ca Bush sn sa atace rapid si in pripa Irakul din dorinta de a pune mana pe petrolul arab, dar mai ales ca sa puna inca o baza militara in coasta rusilor. Reusita acestui razboi l-a surprins, iar pacea incheiata a fost de fapt o infrangere. Mai tarziu Fiul avea datoria morala sa spele rusinea tatalui si atunci ca sa aibe o motivatie si-a adus aminte de fenomenul Pearl Herbor, a lasat cu buna stiinta niste nebui sa bage avioanele in zgarie nori decat sa la puna pe piste de aterizare si sa asmuta dulaii imptriva afganilor. Asta l-a nemultulit pe junior, nu i-a ajuns si cum si-a demonstrat ca-i un mare maestru in facatorii, a incarcat o alta scamatorie si a inceput sa scota pamblicile cu armele de distrugere i masa ale lui Sadam... Si i-a tinut figura...
Restul stiti, ca de nu a-ti sti nu am fi pe acest forum...
Eu intreb: oare cel ce-l va inlocui pe Bush, acum sau peste 4 ani nu isi are si el planurile lui ( a se citi obligatiile lui fata de finantatorii campaniei perzidentiale)? Sa nu uitam ca adevaaratii conducatori, in toate timpurile, nu au fost cei inscaunati ci ce-i din spatele scaunelor (oligarhia financiara mondiale pe care verm sau nu vrem trebuie sa recunoastem ca-i adevarata forta conducatoare a lumii)
Sper ca nu am deranjat si nu uitati ca exist si eu.
Sibi
20672 anonimule - de carapiscum la: 06/09/2004 06:35:11
(la: Preoti homosexuali?)
Sa vii sa ni te inchini, ca de nu iti schimbam aureola de sfant cu una din urzici. :} Ai aici informatiile pe care le-ai cerut: #9470, de Paianjenul la Wed, 11/02/2004 - 22:29.

Toti suntem egali din nastere, mai bine zis in fata lui Dumnezeu, dar nu toti suntem egali in fata mortii! Think about it! Pacatul homosexualismului este unul de moarte. Daca vrei sa traiesti usor si sa mori greu, atunci fa-te frate cu homosexualul. Dar daca vrei sa traiesti greu si sa mori usor, atunci fii salvatorul lui!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#21150 (raspuns la: #20672) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Anisuca - de Andre29 la: 22/02/2006 23:21:37
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
Anisuca... pst pst... vino mai aproape sa-ti spun doar tie secretul.... asa ... stii cum se spune 'fa-te frate cu d..... pana treci lacul', altfel cine mai ne mai deschide noua usa dar ne lasa sa caram plasele, cine ne minte frumos, cine se joaca cu noi, cine ne mai vaneaza si apoi trec ca florile mai departe ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic... de aia ;)


________________
"Razbim noi cumva la lumina" Marin Sorescu
#107678 (raspuns la: #107676) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
piruete - de maan la: 22/01/2007 09:45:19
(la: Cercuri, cercuri…)
intreaba bre-n clar: les grandes baigneuses au les mademoiselles d'avignon?
am sa raspund dha! dali!

si fustele de tul ale balerinelor lui degas, cercuind liber.

ps. fa-te frate cu dusmanu' ca sa-ti spun cine esti!
#170460 (raspuns la: #170386) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Cri Cri la: 03/11/2007 20:27:55
(la: cenusa'n cap sau prostie?)
avem indoctrinat "fa-te frate cu dracul pana treci puntea"; dupa ce o trecem, incepe sa ne placa personajul si ramanem frati de cruce
ne-a tampit comunismul cu egalitarismul sau cat sa cheltuim pt a ucide capra vecinului, dublu de cat ne-ar costa o capra mai buna
suntem "ieftini la faina si scumpi la tarate", toleranti cu ce ne sperie si intoleranti cu ce-ar trebui sa toleram; uneori privim lumea ca prin oglinzi de balci, refuzand sa acceptam o alta realitate decat aceea care, dupa logica noastra, "trebuie sa fie"
cunoastem istoria, desigur, dar "raii" aceia au fost eroi, pe cand ai nostri Decebal, Stefan, si-asa mai departe, au fost niste tampiti, doar romanii veneau cu o civilizatie superioara, turcii samd asijderea, si, uite, acum am fi trait si noi mai bine
gena autocritica/autoironica imi pare in regula, cat timp nu se abuzeaza de ea. Stiind ca "cel ce zambeste cand lucrurile merg rau, inseamna ca a gasit un vinovat", de multe ori prefer sa ma "dau" vinovat ca sa poata zambi celalalt , uitand ca asta nu rezolva lucrurile. Dar macar aduce "sfarsitul de groaza in locul groazei fara sfarsit". M-am obisnuit sa cred ca e mai bine asa, desi poate nu e
si da, suntem in avangarda, avand in vedere ca moda retro a fost intotdeauna trendy
Bogdane, junior de cafenea - de cosmacpan la: 21/11/2010 14:12:48
(la: Cum iti place si cu cine vrei sa-ti bei cafeaua? )
toata lumea are cate un caprice...



asa ca sa nu crezi ca nu se mai naste feti frumosi cu stea in frunte si pui vii alaptati de-o closca vioaie, dar acestea is deja fapte intrate in cotidianul nostru si a lui Cristoiu...
da sa sti ca....merita sa incerci...fa-te frate cu...mine ca sa treci puntea suspinelor si apoteoticul mesagiu cu : „Vuoi, qui entrate qui, lasciati ogni speranza!”...pentru ca numai cine intra aici se poate mandri cu faptul ca a fost! altfeliu...
*** - de zaraza sc la: 15/06/2011 12:48:53
(la: Interviu cu doamna Doina Cornea)
Acum, la a doua citire a interviului, parca simt nevoia comentarii citatului pus ca rezumat.

Cum rezistam relelor? Categoric nu molipsindu-ne de coruptie sau adoptand vorba "fa-te frate cu dracu' pana treci puntea".

A rezista relelor inseamna sa pastrezi in tine si inafara ta, adica vizibil, demnitatea, cinstea, credinta in valorile adevarate.
Desi soarta romanilor i-a pus de multe ori in ipostaza de a se indoi cand e furtuna, ca sa reziste, exista o limita in indoirea asta, totusi.

petreeeeeeeeeeeeee - de proletaru la: 03/07/2011 21:02:15
(la: Nicolae Manolescu, oleacă de demagogie )
creca ai o problema cu atitudinea. te-ai infipt aici ca rama-n piatra si blochezi pe oricine comenteaza critic.
nu uita ca esti proaspat aici si ca aceste lucruri ti se vor intoarce cand nici nu te astepti (e din experienta).
daca nu ai chef sa comentam, fa-ti frate blog, site sau pune bennere in parc pentru ca aici e chiar un spatiu liber, nu club de aplaudaci.
asta-i atitudine de drosofila, nu de om deschis la conserva!
Frate Simeoane... - de ampop la: 17/12/2004 13:32:54
(la: nu inteleg de ce Alianta DA nu se aliaza cu Vadim)
Nu asta-i baiul cu partide nationaliste. PRM-ul nu este un partid nationalist, el izvoraste din nefericire din ramura national-comunisto-legionara a pcr-ului. Un partid nationalist sanatos nu ar fi nociv...dar astia sunt frati buni cu comunistii lui Ion Ilici Iliescu. Tii minte cand erau in "cadrilaterul rosu" alaturi de PDSR, PSM si PUNR? Scimbarea la fata a lui Vadim poate fi sincera, ma cam indoiesc in nemernicia mea, dar securistii din subordine cu figuri lombrosiene tot aia vechi au ramas...greu de facut aliante cu ei si oricum occidentul nu prea mai inghite galusca. Si nu-i mai fa pe PRM-isti fascisti , ca sunt national-comunisti , toata buna ziua....Dreptate si fratie!
Mario
#31852 (raspuns la: #31842) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
una cu frate - de Guinevere la: 16/06/2007 19:40:20 Modificat la: 16/06/2007 19:41:56
(la: Frati si surori)
Bunica-mea, smulgandu-si parul din cap langa fantana: auiliuuuu, s-a innecat baiatu', sari Vasile ca ne omoara măsa! Nush cum naiba de cazuse o otreapa in fantana si, oprita din treburi ca sa bea o gura de apa, bunica-mea a vazut-o pe ochiul fantanii, plutind umflata de aer.
Frate-meu plimba o capra pe ulita satului si-si stergea mucii cu maneca, habar n-avea de problemele existentiale care stransesera jumate de sat in batatura. A venit acasa cand i s-a facut foame si Vasile tocmai cobora in put, pe franghie. L-a tras pe-un gura de casca de cracul pantalonului: "Nene, nene, cine-a cazut in fantana?". Asta a facut deodata ochii mari:
"Marie, nu-i asta nepotu-tau, fa???!!!"
CEI TREI FRATI - de Areal la: 16/10/2008 11:01:34
(la: POVESTIRI CU TALC (IV))
Au fost odată, într-un sat, trei fraţi gemeni. Semănau foarte mult, atât de mult încât ţi se părea că vezi unul şi acelaşi om, de trei ori, dar în trei situaţii diferite. Unul, cel mai mare, era foarte egoist şi zgârcit. Tot timpul era nemulţumit cu ceea ce are, şi faţa sa era posomorâtă. Nici când ieşea de la biserică faţa sa nu era senină.
Al doilea era un om obişnuit, când vesel, când trist. Când era trist, era leit fratele cel mare. Când era vesel, era leit fratele cel mic. Despre acesta din urmă, ce să spunem… Parcă trăia pe altă lume. Bucuria care i se citea pe faţă era molipsitoare. Era cel mai credincios dintre fraţi. Chiar dacă fraţii mai mari nu erau mult mai mari decât el, între el şi fratele cel mare părea o diferenţă de câţiva ani. Şi nu la trupuri, că erau aproape la fel de bine dezvoltaţi. Doar la chip…
Ce să mai spunem despre fratele mic? Chiar şi atunci când părinţii lor au murit, răpuşi de o boală necruţătoare, fratele mic a ştiut să îi îndemne pe ceilalţi să îşi pună nădejdea în Dumnezeu. Şi, cu muncă, cu răbdare, au ştiut să o scoată la capăt.
Au crescut, s-au căsătorit cu fete harnice şi frumoase, au avut copii… Au mai trecut mulţi ani, copiii au crescut mari şi gemenii noştri au ajuns bunici.
Într-un an, când fraţii îşi sărbătoreau ziua de naştere, şi toată familia era laolaltă, cu mulţimea de copii şi nepoţi, a apărut un bătrân cu o faţă senină, cu părul lung şi alb. A spus că are daruri pentru toţi. Şi a cerut să stea de vorbă doar cu sărbătoriţii…
- Spuneţi-mi, vă rog, cât de mult îi iubiţi pe cei din familia voastră, pe copii şi nepoţi? Eu pot să vă ajut să le faceţi un cadou, să le dăruiţi o parte din viaţa voastră.
Fraţii mai mari se uitau, miraţi, spre cel mai mic. Aveau încredere în el şi se gândeau că el îşi va da seama dacă musafirul nepoftit era mincinos sau nu. Dar fratele cel mic nu dădea nici cel mai mic semn de neîncredere… Era vesel ca de obicei. Zise:
- Ăsta da cadou, să poţi să primeşti puterea de a da o parte din tine altora…
Cel mare nu părea prea încântat:
- Ce să dau? O parte din viaţa mea? Şi de ce să dau? Că, dacă dau, mor mai repede, nu? Eu nu dau nimic. Cât mai am de trăit, să trăiesc. Bătrâneţea e grea, dar mai bine bătrân decât mort…
- Eu aş da un an, zise fratele mijlociu. Dar să fiu sigur că ajunge la copii şi nepoţi.
- Aş da şi eu un an, nu zic nu, zise fratele cel mare. Dar să ştie toţi ce cadou le-am făcut. Dar, dacă stau să mă gândesc mai bine… Cât ar reveni fiecăruia? O lună, două, câteva zile? Mai bine le ţin pentru mine.
Fratele cel mic deveni din ce în ce mai serios. Ceilalţi nu îl mai văzuseră niciodată aşa. Îl întrebă pe musafir:
- Şi chiar putem face celorlalţi cadou o parte din viaţa noastră? Atunci, eu, eu sunt gata să mor chiar acum. Am avut o viaţă frumoasă şi fericită. Şi ce bucurie mai mare ar fi decât să dau o parte din mine celorlalţi? Nu vreau să mă laud cu cadoul pe care l-aş face, dar cred că orice copil şi nepot ar înţelege măreţia darului meu. Eu, eu sunt aproape gata de moarte… Mai vreau să mă spovedesc, să mă împărtăşesc mâine dimineaţă şi gata… Dacă aş şti că mai am de trăit zece ani, pe toţi i-aş da, fără să şovăi…
Musafirul le spuse:
- Lucrurile stau altfel… În aceeaşi zi aţi venit pe lume, şi părinţii voştri, înainte de a muri, s-au rugat să părăsiţi această lume împreună. Dar, precum se vede, nu sunteţi toţi la fel de pregătiţi pentru moarte. Deşi sunteţi bătrâni şi timp să vă pregătiţi aţi avut…
În timp ce musafirul vorbea, fratele cel mare se aşezase pe un scaun şi începu să respire din ce în ce mai greu.
- Cel mai mic ar fi dat şi zece ani de viaţă celorlalţi. O viaţă întreagă a trăit pentru ei, aşa a rămas şi la bătrâneţe. Zece ani de viaţă o să mai trăiască. Dar bătrâneţea nu îi va fi grea, nu va fi o povară pentru ceilalţi, ci o bucurie… Tu, mijlociule, un an o să mai trăieşti de acum înainte.
- Doar un an? – întrebă mijlociul, nemulţumit.
- Da, un an. Bucură-te şi de acesta, zise musafirul. Vezi, fratele cel mare nu a avut parte nici de atât…
Fraţii şi-au întors privirile spre acesta. Şi au văzut că închisese ochii, pentru totdeauna. Avusese totuşi parte de o moarte liniştită…
- Preţuiţi bine timpul care v-a rămas, zise bătrânul celor doi. Şi nu uitaţi cât de mare e puterea iubirii pentru ceilalţi. Ea, doar ea vă mai ţine în viaţă. Pentru această iubire v-a mai lăsat Dumnezeu să trăiţi, ca să îi puteţi ajuta şi pe alţii prin această iubire. Care vă pregăteşte pentru viaţa cea adevărată…
Atât le mai spuse bătrânul. Şi, deodată, dispăru din faţa ochilor lor. Cei doi fraţi se frecau la ochi, nevenindu-le să creadă că ceea ce văzuseră era adevărat. Dar, lângă ei, trupul fratelui lor zăcea fără suflare…
#351996 (raspuns la: #350256) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Îmi eşti, cu adevărat, frate... - de Areal la: 11/12/2008 15:42:33
(la: POVESTIRI CU TALC (IV))
Un bun prieten al meu, îmi cere, de Crăciun, să mă duc în pădure, să tai un brăduţ şi să i-l trimit spre a-şi împodobi cu el apartamentul de la oraş şi a-şi bucura cu prezenţa lui copiii.
N-am tăiat niciodată un brad tânăr, convins că asta e o crimă. Dacă tai acum un brad, fie el brad de Crăciun, prietenului acesta al meu îi fac o bucurie, iar mie o mâhnire. Cui să ţin partea? Stau şi mă frământ şi nu mă pot hotărî: Să tai bradul? Să nu-l tai? Iau, în cele din urmă, toporul şi mă duc într-un anume loc din pădure unde ştiam eu un pâlc de brazi tineri tocmai potriviţi pentru ceea ce prietenul acesta al meu îmi cere. Ajung la locul cu pricina. Am în faţă câţiva brăduţi verzi, frumoşi, fragezi ca nişte prunci în primii lor ani de viaţă. Emană o mireasma sănătoasă de cetină şi răşină care mă îmbată. Mă opresc în faţa unuia dintre ei, ales la întâmplare, îmi trec toporul dintr-o mână într-alta şi nu pot lua o decizie: să-l tai? să nu-l tai? E şi el o fiinţa, la urma urmei. Şi la facerea ei Dumnezeu n-a pus mai puţină trudă decât la facerea oricăruia dintre semenii mei. Pe mine dacă mă agresează cineva pot să mă apăr, pot să strig, să plâng, să cer ajutor. El nu poate.

Stau, în continuare, lângă el, oscilând între gândul că trebuie să-l tai ca să împlinesc bucuria prietenului meu de la oraş şi acela că, tăindu-l, pe amândoi o să ne doară. Brăduţul stă drept în faţa mea. Sunt nehotărât. E o tăcere în pădure, o neclintire ca de început de lume. Tac. Tac adânc şi în miezul acestei tăceri mi se pare că aud un glas: "Nu ţi-i milă? Ce rău ţi-am făcut de vrei să-mi iei viaţa?" Tresar. Brăduţul a vorbit cu adevărat sau e doar un ecou al gândului meu? Halucinarea? Mă apropii de el, îi mângâi tulpina subţire, brun-lucioasă. Pare un trup de prunc nevinovat. Îmi trec mâinile prin crenguţele lui cu senzaţia că le trec prin părul unui copil. Arunc toporul. "Iartă-mă, brăduţule! Am vrut să te omor, să fac din moartea ta bucuria unui semen de-al meu. Nu e drept, nu e corect, nu e cinstit. Iartă-mi gândul ticălos!"
Ajuns acasă, mă trântesc pe un pat şi, în scurt timp, adorm. Şi am un vis în care aud cum brăduţul îmi grăieşte: "Îmi eşti, cu adevărat, frate..."
#371709 (raspuns la: #371371) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
PATRU FRATI 3 - de Tot Areal la: 20/06/2014 05:47:30
(la: PATRU FRATI)
...

Veronica Bubulea, abia îşi sfârşi somnul de amiază, când în vârful picioarelor, fata din casă veni de-i întinse o hârtie.
- Ce-i asta?
- Acuşica venise, doamnă. O aduse poştaşul.
- Proasto! se răsteşte Veronica la biata fată. Crezi că nu ştiu că poşta aduce scrisorile?! Dispari de aici, urât-o!
Fata dispăru mai repede decât apăru, iar Veronica deschise stângaci scrisoarea rupându-i marginile plicului. O despăturii şi citi.
Un strigăt de spaimă o speriă pe fata din casă care se repede înapoi în cameră şi o vede pe doamnă, cum îşi făcea vânt cu mâna. Era toată palidă la faţă.
- Cum vine conaşu Leonid, să îi spui să vină degrabă la mine, dar de grabă, ca vântul să vină. Doamnee, mortu’ trăieşte.
- Cine mort trăieşte, doamnă? se sperie fata de cele auzite.
- Taci fă proast-o! Mortu’, cum care mort. Mortu’ lu’ stăpânu-to. Trăieşte... Doamneee.
Fata îşi făcu fugar cruce privind-o cu ochi gravi pe cucoana ce păru că-şi pierduse minţile, dar nu mai zise nimic, ieşi şi imediat ce veni Leonid acasă îl şi trimise la doamna în cameră.
- Mă ! Mă omule! Frate’tu mortu’, trăieşte! Îţi dai seama?! Nu-i mort mortu’!
- Ce măăă...? Ce spui ?!
Ea se întinde, i-a scrisoarea de pe masă şi i-o pune în palmă.
- Na, uite!
Leonid o citeşte grăbit, apoi îşi trece o mână prin părul rar.
- Trăieşte! George trăieşte! De unde a venit.... întoarce el repede plicul să citească expeditorul. Australia?! Tulai Doamnee, da asta-i la ailalt capăt de lume. Hăhăăuuu...dă el din mână încercând parcă să-şi explice sie-şi cât de departe vine asta.
- Vine să se stabilească aici. Vine, că a câştigat destul şi va începe aici o viaţă nouă, de boier! completează ea cu ochii lacomi. O viaţă de boier! De domn adevărat! Auzi tu, de domn adevărat!
- Ce vrei să spui?
- Nu fi prost ca fratetiu ăla mic mă! îl repede ea dându-i un şpiţ peste fluierul piciorului. Ce d*cu’ mă! Nu-ţi mere mintea. Vine ăsta, iar noi îl vom primi aici. Îl ţinem la noi până îşi găseşte o casă demnă de el, şi dacă ai puţină minte, vei face în aşa fel încât să dechizi o afacere cu el. Ce?! Cât timp crezi că tot o să stăm aşa, în clasa asta de mijloc? Gata, m-am săturat! Vreau să fiu o doamnă cu adevărat. Voi să merg la teatru, la operă, la circ...
- Hoo măi femeie?! Ce operă, ce teatru... de când avem noi aşa ceva în amărâtul ăsta de oraş. Poate circ, asta da. Te şi văd îmbrăcată ca o prinţesă de Pompadur în primul rând la circ de să sară maimuţa păduchioasă pe tine! Aoleooo, da ai minte femeie!
- Taci mă! Vine mortu’, ne ocupăm de el şi devenim domni. Trebuie să profităm de situaţia asta şi gata.
-Ţi-am zis eu că vreau să fac altfel?! Normal că aşa mă gândesc, dar daca şi aştialalţi au primit scrisoare din asta? Atunci? Ce facem?
- Cine să primească? Ăla mic? De unde mă! Ăla e prostu familiei mă, crezi că mortu’ nu ştie asta? Sau cine? Ăla mare. păi cu ăla s-a certat cel mai tare. Tu eşti singurul cu care s-a înţeles mai bine, tu l-ai iubit cel mai mult, ai uitat?!
Leontin se fâstâci încercând să-şi aducă aminte cum se înţelegea cu fratesu’ asta plecat. Şi nu-şi amintea nici să fi vorbit prea multe nici cu Veronica. De unde o fi ştiut ea cum s-a înţeles el şi mortu’...? Mister femeiesc.
#652113 (raspuns la: #652112) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fratilor, homosexualitatea a - de (anonim) la: 14/10/2003 19:15:13
(la: Viata gay...romaneasca!)
Fratilor, homosexualitatea a aparut din plictiseala si din lipsa de frica de Dumnezeu si de preocupari majore. Este impotriva naturii, a legilor logicii si a legilor lasate de Dumnezeu, pe care daca nu le respectam s-a ales praful de noi, o sa putrezim in iad. Pe de alta parte homosexualii trebuie ajutati si nu judecati, dar nu sa prolifereze legalizand homosexualitatea, ci sa se indrepte. Mai ales in Romania, parca s-au terminat femeile, sau invers barbatii, sau cel mai bun lucru care il poti spune unei femei, in loc sa incerci sa o cunosti cu adevarat, este : "Stii, prefer un barbat, imi pare rau !". Ca e genetic sau nu, cine poate sa corecteze erorile genetice ? Cel care a intemeiat codul genetic, adica Dumnezeu. Acolo e solutia. Nu a spus Domnul nostru Hristos :"Eu sunt Calea, Adevarul si Viata ?". Cine cauta in alta parte, isi pierde timpul si sufletul din pacate.
Oricum, sa nu aducem anormalul la rang de normal si invers. Desi scrie in Biblie ca asa se va intampla.
Sorin -Dallas
E greu de dat sfaturi.. Imm - de JCC la: 15/10/2003 07:18:27
(la: Uitarea de sine sau pierderea identitatii)
cand nu cunosti toate amanuntele, e greu de dat sfaturi.
daca vi cu economii din occident, ca sa poti asigura in Ro o viata confortabila, daca mai ai plin de familie si sunteti foarte uniti, daca n-ai de facut hartii administrative, ar mai merge
dar daca o sa te gasesti singura in romania si nu poti astepta ajutor si prezenta de la nimeni acolo, chiar daca ai economii confortabile,
o sa fi chiar ca intr-o padure

oameni care au ramas acolo, s-au schimbat mult, chiar si prietenii, au trait altceva decat cei plecati in occident, se zbat tot timpul sa razbata, sa traiasca si de multe ori nu mai vorbim de confort.
o sa fi privita ca "americanca" ce vine la ei..

n-am trait aceleasi lucruri, n-am mai trecut prin aceleasi probleme, nu mai avem aceleasi preocupatii

nici in occident nu e usor, te zbati mult pana sa razbesti, dar o data razbit nu este repus totul in cauza

ne e dor la toti de unde am copilarit si n-o sa putem uita nici cand, dar cum spunea alice cred o sa ne simtim straini de toate, nu la noi acasa, nu cu obiceiurile noastre din viata noastra de acum

ne ducem cu sperante, dar dupa un timp de 2-3 saptamani, vrem "acasa", acasa la noi

primii ani in occident sund mai grei, depinde si de tara unde ajungi si de posibilitatile ce le ai sa te integrezi repede,
sa-ti faci repede adevarati prieteni printre localnicii tarii, sa te simti la tine acasa...
daca ai toata familia cu tine, parinti, frati si surori este ideal, daca nu tanjesti mai mult.

depinde mult si de tara unde traiesti, prieteni din USA imi spun ca e greu la ei sa te imprietenesti cu localnicii, sa contezi pe ei
in tarile latine pare mult mai usor, mai ales daca se au loc casatorii cu un (o) localnica

romanii intre ei, in occident, fac mici "bisericute" si cate o data esti admis mult mlai greu in ele decat comparat cu localnicii

toate astea sunt relative, depinde de tara, profesie, caracterul fiecaruia si de o oarecare sansa
trebuie sa mergi inspre oameni, sa nu astepti sa vina ei la tine, dar sa ai si sansa sa mergi bine, sa cazi pe bunii oameni si pe cei care merita sau corespund asteptarilor tale

Imm, nu lua nici o data o hotarare definitiva, fa o incercare la "batranete" jumatate de timp unde esti si jumatate de timp in romania, decizia o sa vina normal pe urma

daca vrei sa mergi in vizita, du-te linistita, cu sufletul deschis si ia oamenii asa cum sunt pe acolo, incearca sa-i intelegi de ce au devedit asa, ca viata nu le-a fost tot timpul usoara..
nu-s aceleasi valori de evaluare.. din pacate si din nefericire

cumperi 2 cartuse de tigari (400 tigari) si dai 80 de euro, sunt multi in RO care n-au suma asta pentru toata luna sa traiasca, asta este cel mai banal exemplu, dar poate fi vorba de altceva, nu de tigari.
#1377 (raspuns la: #1374) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fa o actualizare a paginii - de Daniel Racovitan la: 16/10/2003 12:38:19
(la: Pt Daniel.. uite ce apare..)
fa o actualizare a paginii

tot mai e problema?
Pentru Norway, frate ce te-o apucat ? Alexandra, scuze.. - de JCC la: 24/10/2003 05:05:44
(la: Integrarea romanilor in occident)
Alexandra, scuze, mii de scuze pentru jignirile ce ti s-au adus la mine "acasa"

un vechi proverb spune: "cine injura oaspetii gazdei, injura gazda"

Pt. Norway,<
Ce te-o apucat, frate, cum naiba de poti fi atat de agresiv, cum iti poti permite sa jignesti pe Alexandra?
este intolerabil, si in calitate de gazda nu o pot admite..

Regret mult, Norway, apreciam unele comentarii ale tale, scriai cate o data lucruri interesante.. ce te-a facut sa sari calul? ce te-a apucat sa insulti?

Regret si sunt in obligatia sa te banez de pe acest subiect si sa-ti sterg mesajele insultatoare..

daca o sa revi mai tarziu politicos, o sa fi bine primit...
Salut Gabriel si buna ideie Daniel! - de JCC la: 27/10/2003 10:37:39
(la: Pe cine invitam la Luneta? Sariti cu sugestii!...)
Gabriel,spune, se mai organizeaza si acum o sambata pe luna intalnirile romanilor la un bar in Paris??

eu n-am gasit mari defectiuni in Luneta, ce nu-ti place tie???
de ce nu faci sugestii, Gabriel? era un subiect despre asta, pe undeva..

Daniel, ideia e buna si intr-adevar interesanta, nu cred ce zice Gabriel (gura rea mai esti frate!), insa cred ca ideia mai trebuie "pofinata" putin.

Fa o sugestie, cred ca ai o ideie in cap, nu?
#2283 (raspuns la: #2281) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fratilor , dupa mine intelect - de (anonim) la: 06/11/2003 12:59:48
(la: "Nu exista intelectuali")
Fratilor , dupa mine intelectualul e acela care isi castiga painea municnd cu creierul si nu ma refer numai la invatat. Din punctul meu de vedere intelectualul ca om nu este cu nimic superior muncitorului de pe santier, dar exista o diferenta. Eu lucrez ca Software developer intr-o mare firma din USA si va pot spune ca dupa 9-10 ore de lucru aproape fara pauza esti stors si iti este foame la fel ca celui care lucreaza pe santier. Asa cum v-am spus, este o munca aparte, iar aici intelectualii, adica cei cu studii si care lucreaza in domeniu(inginerii, arhitectii, avocati, medici) sunt platiti dublu , triplu sau chiar mai bine decat cei care fac munca fizica si din cate imi amintesc cam asa e si in Romania. Ce sa va zic? intelectualul este predispus la mandrie iar muncitorul este predispus sa il judece pe intelectual, am observat din experienta. Din punctul meu de vedere ca oameni sunt egali, ba chiar intelectualul este predispus sa cada in pacate mai usor decat muncitorul. Sunt avantaje si dezavantaje: Intelectualul paote ajunge sa faca anumite boli ca anxietetea sau chiar probleme cu muschii si oasele de atita stat pe scaun, pe cand muncitorul poate sa faca hernie de disc de la ridicat sau poate sa cada in patima betiei, am observat tot din experienta. Deci eu fac deosebirea doar ca mesertie fiecare cu avantajele si dezavantajele ei. Tot din experienta am observat ca nu prea se amesteca, sunt cam ca uleiul si apa. Dar daca si unul si altul se taie la deget tot sange curge, sunt la fel construiti anatomic, doar ca unul este mai rezistent psihic iar altul fizic, toti ar trebui sa se inchine aceluiasi Dumnezeu, si unul si altul vor fi judecati pentru greselile care le fac, dar trebuie sa va spun ceva: Tarile capitaliste sunt conduse de intelectuali iar tarile comuniste sau ex-comuniste de catre falsi intelectuali. Va rog sa faceti diferenta intre un intelectual si un fals intelectual. Unul care are o diploma de facultate dar nu continua sa isi bata capul sau doar semneaza cu ochii inchisi niste documente , acela nu este un intelectual. Cam asta s-a intamplat cu Romania. Acum sper sa isi revina si sa produca mai multi intelectuali decat pierde prin emigrare.
Concluzia mea: in afara de meserie, intelectual adevarat este acela care invata toata viata si va garantez ca exista locuri in lumea asta unde esti silit sa faci asta, daca vrei sa iti pastrezi job-ul si sa iti tii familia.

Doamne ajuta !

Sorin- Dallas
multumim de urari, catalina.

eu unul cred ca noi oamenii il pierdem pe dumnezeu pentru ca nu stim sau când uitam ca: "de la aproapele este viata si moartea. că de vom dobândi pe fratele, pe Hristos dobândim; iar de vom sminti pe fratele, lui Hristos gresim".

grija si atentia la omul de lânga noi esenta învataturii domnului: "porunca noua dau voua: sa va iubiti unii pe altii; precum v'am iubit eu pe voi, asa si voi...", care porunca nu vorbeste de o iubire sentimentalista, ci de una care se vede din faptele iubirii (anuntate de mântuitorul in "predica de pe mente" - un fel de chintesenta a învataturii lui):
- celui ce'ti cere haina, da'i si camasa
- celui ce'ti cere sa mergi cu el pâna la colt, mergi si pâna la statia de autobus (ietrati adaptarea)
- in cel ce da in tine cu pietre, tu sa dai cu pâine
- pe cel ce te blatama, tu sa'l binecuvintezi
- etc.etc.

plus toate celelalte care tie de atentia la slabiciunea si neputinta (ascunsa, de cele mai multe ori) fiecaruia dintre noi.

"fa aceasta si vei fi viu".

pr_iulian

p.s. iertati predica... :)
#4848 (raspuns la: #4843) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...