comentarii

fabule despre viata cotidiana


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Expo foto Bucuresti : "Tokyo - 100 de ani" - de Dragos Bora la: 05/05/2005 20:39:44
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
MUZEUL NATIONAL DE ARTA AL ROMÂNIEI
Sectia de Arta Orientala
JCII PHOTO SALON, AMBASADA JAPONIEI

COMUNICAT DE PRESA
EXPOZITIE DE FOTOGRAFIE JAPONEZA
TOKYO - 100 DE ANI

Expozitia: Tokyo - 100 de ani
Vernisaj: joi, 5 mai, orele 12.00
Perioada expozitiei: 5 mai - 5 iunie 2005
Locul: Muzeul National de Arta al României
Sala Rotonda Auditorium
Corp Stirbei (Strada Stirbei Voda nr. 1)
Program de vizitare: miercuri-duminica 11.00-19.00


Muzeul National de Arta al României, Ambasada Japoniei la Bucuresti si
JCII
Photo Salon au placerea sa va invite joi, 5 mai, orele 12.00 la
vernisajul
expozitiei de fotografie TOKYO - 100 de ani. Deschiderea expozitiei, al
carei curator este domnul Gheorghe Kazar, va avea loc în prezenta
doamnei
Roxana Theodorescu, Director General al Muzeului National de Arta al
României, a Excelentei Sale, domnul Naotoshi Sugiuchi, Ambasadorul
Japoniei
la Bucuresti si a doamnei Mayumi Moriyama, presedinte al JCII Photo
Salon
si membra a Camerei Deputatilor din Japonia.
Prin intermediul unui grupaj de aproape 180 de fotografii alb-negru si
co-
lor realizate în perioada 1890 - 2000 de artisti japonezi, expozitia
reflec-
ta schimbarile care s-au produs în Tokyo de-a lungul secolului al
XX-lea.
Fotografiile fac parte din colectia JCII Photo Salon (Japan Camera and
Optical Instruments Inspection and Testing Institute) si au fost expuse
pen-
tru public în ultimii 10 ani la Photo Salon.
Fotografiile de la începutul secolului al XX-lea înfatiseaza atmosfera
ora-
sului prin intermediul imaginilor cu cladiri guvernamentale, parcuri
sau
gradini. Pentru a le face sa para mai reale, autorii colorau manual
fotogra-
fiile, aspectul lor fiind de tip carte postala. Lucrarile au fost
realizate
de fotografi profesionisti care erau si proprietari de studiouri foto -
ei
erau singurii care detineau la vremea respectiva aparatura necesara
obtine-
rii unor astfel de imagini.
Fotografiile realizate în perioada interbelica surprind aspecte din
viata
cotidiana a locuitorilor capitalei nipone. Imaginile cu Tokyo-ul anilor
’30
înfatiseaza o tara care se îndreapta spre razboi, în timp ce dupa
capitula-
rea Japoniei metropola ne apare ca un oras grav afectat, care-si
începea
însa reconstructia. „Miracolul economic japonez”, cum a fost numita
epoca
de dupa anii ’50, este ilustrat prin fotografii caracteristice
diferitelor
etape de modernizare, o importanta speciala fiind acordata Jocurilor
Olimpi-
ce din 1964. Portretistica este unul dintre genurile preferate de
maestrii
fotografi japonezi din aceasta perioada, în expozitie putând fi
regasite
portrete de politicieni, scriitori, actori, muzicieni si oameni de
afaceri.
Fotografiile zilelor noastre vadesc mai degraba un interes sociologic
si
preocuparea pentru anumite probleme cu care se confrunta capitala, cum
ar
fi problema poluarii si a supra-aglomerarii urbane. Multi artisti
contempo-
rani prezenti în expozitie - precum Ihee Kimura, Kiyoshi Sonobe sau
Shigeichi Nagano - au fost influentati de Yonosuke Natori (1910-1962),
pa-
rintele fotojurnalismului japonez, cel care a înfiintat „Atelierul
Japonez”
si a introdus termenul de fotografie de presa în Japonia.


gand si fapta - de no_name la: 06/05/2005 17:23:07
(la: aveti incredere in persoana din 'partea cealalta' a monitorului?)
calatoresc in aceasta lume a virtualuilui de cca 3 ani si in ceea ce priveste discutiile cu diverse personaje am fost mereu pasionata sa descopar latura ascunsa a oamenilor care protejati de anonimat ar lasa la o parte din mastile pe care, de ce sa nu recunoastem, toti ni le punem zilnic (masca omului social).
As vrea sa va impartasesc din concluziile "studiului" meu, sigur fara sa am pretentia ca sunt adevaruri absolute sau infailibile.
Dincolo de observatia generala ca si aici (aici=virtual in general, nu site-ul acesta) este ca si afara , o lume pestrita, cu bune si rele, uscaturile de rigoare dar si oameni de calitate, consider ca in general oamenii care stau mult pe internet , forumuri , chaturi, cauta comunicarea, care fie ca le lipseste in viata cotidiana, fie ca acolo nu isi pot impartasi liber ca aici opiniile si gandurile ...
Gandul...ei, aici este cheia in viziunea mea ... am inteles dupa trei ani de virtual asta.
Sunt oameni aici care gandesc super ok, iti zici uite ce bine a spus-o, uite ce viziune desteapta de viata are x, si pornind de aici de multe ori se creeaza si afinitati, relatii de prietenie sau chiar iubiri.
Problema este ca nu toti oamenii si FAC ceea ce gandesc. Cand ai norocul sa dai peste unul care face ce gandeste ( si aici luati-o nuantat, ca sa nu ma explic eu si sa fac din acest mesaj unul plictisitor de lung) este ok si nu te simti "tradat" dar sunt foarte multi dintre noi care gandim intr-un fel dar actionam altfel sau nu actionam in sensul celor spuse... si atunci userul x se dovedeste doar o suma de cuvinte frumoase dar atat.
Cati dintre voi chiar aplicati in viata voastra ceea ce ganditi aici in cuvinte? Sau cat din asta se materializeaza?
Nu trageti cu pusca , nu vreau sa judec pe nimeni, e doar o problema care pe mine personal ma framinta si as vrea sa citesc niste raspunsuri; din pacate textul asta va fi trimis la moderare o saptamina si va fi postat undeva in spate si nu stiu cati se vor mai intoarce la aceasta data la care el a fost scris
Intruder - de Hypatia la: 30/06/2005 11:35:32
(la: Un compromis, doua compromisuri..."n" compromisuri?)
Multumesc pentru urari. Prind bine, socialmente vorbind.
Revenind la alt sens al cuvintelor tale "din pacate, viata nu-i un masterat", cred ca asa e drept ca oamenii sa foloseasca achizitiile lor din planul cunoasterii, atunci cand iti formeaza propriul orizont asupra vietii in genere. Altminteri, a face abstractie in viata cotidiana de ceea ce acumulam pe parcurs, inseamna, pentru mine, ca timpul invatarii, ca viata in sine - pentru ca toata viata invatam cate ceva- e o pierdere de timp favorabila degradarii firii umane. Parerea mea.

Hypatia
#57487 (raspuns la: #57483) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Rodi sau ..."sonata" barbatului anglo-saxon ;) - de cico la: 05/08/2005 01:08:49
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Draga mea, te flatezi singura cu ...corzile acelea sensibile. E doar ca, de-atita galagie, ti s-a acordat si ceva atentie. Ca unui personaj pitoresc, ale carui afirmatii\aberatii te-amuza putin pe timp de vara :)

abcd-ul ala vine-n loc de bulk-mail-ul pe care-ti sugerasem sa-l trimiti la servici? :))) Era doar modul cel mai simplu sa probam ce va sa zica legea. C-acum bate la ochi cui i-e de fapt frica sa nu-si piarda jobul ;) Ah, mi-a scapat: tu la servici "doar muncesti, nu gindesti"? :))) Dragutza, pai noi vorbim si de americani in Irak, si de Coran sau budism, de multe subiecte sensibile. Doar ca ne respectam si nu din timorare nu ma intreaba altii direct daca tziganul ala cu mina-ntinsa de la coltul strazii nu-i si el roman. Ci din diplomatie, tact si bun simt. Vad insa ca-s lucruri pe care simplu nu le cunosti, ca altfel nu mi le-ai arunca instinctiv in spate (macar eu ti-am adus argumente).

In timorarea mea (sic!), iti marturisesc de ce nu-mi exprim si eu "idei" de-acestea oricum: simplu, ca nu ma simt invrajbit (ca tine) impotriva vreunei categorii de oameni. Trebuie sa-mi inventez cumva astfel de porniri? ;)) La primul comentariu pe-acesta conferinta mi-am exprimat deschis parerea despre homosexuali (si n-a fost totul de lauda, dar am facut-o sper civilizat). Asa ca tanti, cu chestiile de genul "frustrari", "defulari", "timorare", "angoase" nu faci decit sa te ridiculizezi mai mult :)

Lipsa de idei la care sa raspunzi? Hihi, zi mai degraba ca-ti lipsesc argumentele sau ti-e sa nu te faci mai rau de ris ;) Sa recapitulez:

(1) Diferenta dintre politically incorrect si saritura calului (pina la posibila incidenta a legii).
(2) Libertatea absoluta de exprimare, perceputa la nivelul unei societati anarhice, nu democrate.
(3) Diferenta dintre a face dragoste ("make love") si a face sex ("have sex")
(4) Modul in care pe cei apropiati ii poti trata cu respect (trecind peste atitea lucruri "dezgustatoare" pe care fiecare le face in mod curent), dar nu si pe homosexuali (la care te lovesti instinctiv de imaginea sexului anal)
(5) Miturile absurde despre barbati (v moshulicul de pe lustra si celelalte aberatii scoase)
(6) Ca nu poti logic pretinde ca ai atitia prieteni homosexuali cu atitudinea afisata aici (doar daca "prietenia" pe care tu le-o oferi e de-o meschinarie crasa)
(7) Teoriile scoase de prin Toronto Star (?) cu cromozomi XXX (sic!) si concluzii\generalizari deseori aberante, fara nici o legatura cu realitatea.

Mi-ai placut sincer la Chamberlain :))) Ca tot scriai de ...muci in fasole :), pai bine tanti, de oamenii de altadata vorbesti la trecut, ca n-ai cum altfel. Rock Hudson, Chamberlain, ba chiar si Marilyn Monroe, Harrison Ford, Christopher Plummer s.a. "au fost" sexy (si "ne-a placut" de ei, ca oameni), ca ori le-a trecut tineretea, ori au mai si murit. Te-ai agatzat tu de-a moaca de ceva (doar ca s-o dai fortzat spre ...nevasta-mea), dar pute de departe a balcanism de doi bani. Iar exemplele pe care le-aduci cu nemiluita nu dovedesc decit ca exista (vai, ce surpriza!) discriminari cite vrei pe lumea asta, si nu doar la adresa homosexualilor. Tu nu faci decit sa-ti "justifici" continuu si absurd argumentele pe baza unor astfel de discriminari evidente pt oricine :)

Mai vezi, duduie, ca derapezi puternic cu romana. Pune mina pe DEX-ul ala bata-l vina si vezi ce-i aia "sexy", ca se refera doar la impresia lasata perceptiv de careva FARA a implica orientarile lui sexuale sau ce face si ce drege-n viata cotidiana. Ori tu nu poti gasi pe nimeni sexy daca nu-i verifici curriculumul, sa vezi mai intii de nu-i necrofil ori zoofil, ori de n-are inclinatii neonaziste sau alte hobby-uri bizare? E clar ca multora n-o sa le mai placa de-o persoana daca descopera si chestii oripilante, dar asta n-ar trebui logic sa le afecteze cu ceva imaginea de "sexy". Si Hudson, si Chamberlain, si mult altii, au fost barbati bine la viata lor (mira-m-as sa gasesti multi care sa n-o recunoasca), cu sex appeal, indiferent de ce viata sexuala au dus in privat. Ah, stiu ce prejudecata ai tu in cap cind zici "homosexual": imaginea barbatului-cocota, cu ris pitzigaiat si mers de boarfa. Pai asta-i imaginea unilaterala pe care vroiau unii sa ne-o bage-n cap referitoare la orice gay, asa cum chinezii apareau prin filmele americane ca ultimii maimutzoi, sau romanii ca tziganii servitori ai lui Dracula. Baiete, daca tie nu-ti repugna actele homosexuale, ba chiar le consideri sexy, treaba ta. Papusha, casca ochii si vezi ca m-am referit strict la oameni, nu la coitul anal (cum naiba poti sa consideri "sexy" un act sexual, nu stiu! :))).

Dragutza, o ultima remarca, sa n-o iei totusi razna cu polemica (n-ai facut-o, e preventiv ;)) : la anglo-saxonul tau m-am referit doar in contextul a ce-ai dorit tu sa "share with the class". Si chiar il apreciez, cind singura ne povestishi cit e de ...manevrabil ("mai la stinga, mai la dreapta..." :)). Nu toti avem insa porniri sa ne expunem intimitatile pe net, asa ca sper doar sa n-ajungi sa derapezi prea mult cu ..."nevasta-mea" sau altele ce nu te privesc. O sa-ti dezvalui totusi (sa-ti rozi unghiile de necaz) ca sintem impreuna de mai bine de 20 de ani. Ce motive vazusi tu c-ar avea (din discutia noastra) ...sa ma paraseasca? :))) E desigur balcanism (sa nu-i zic altfel). Tu cu anglo-saxonul cit aveti? 3, 5, 7? Multi inainte!
#63342 (raspuns la: #62202) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Totul este iubire, totul este lumina - de sattwa la: 24/01/2006 20:01:17
(la: asteptandu-L pe Hristos)
mesajpt rast

Gandirea logica este doar un instrument. Cu cat esti mai inteligent cu atat acest instrument iti este mai util, dar nu iti va fi niciodata suficient.
(chiar tu recunosti acest lucru in momentul in care accepti ideea ca doar prin gandire nu se poate ajunge la adevar ci mai este nevoie si de intuitie)

Insa intuitia este la randul ei doar un instrument. Cu cat va fi mai clara cu atat mai usor iti vei lumina cararea cresterii tale spirituale. Insa nici ea nu iti va fi suficienta.

Insa adevarul este Dumnezeu, unic, in si dincolo de dualitate, imanent si transcendent in acelasi timp.

A-l re-gasi pe Dumnezeu doar cu o gandire logica si pragmantica este ca si cand ai dori sa aduni intreg oceanul intr-un pahar.
In plus viata cotidiana la care tu ai acces este ca o picatura de apa dincolo de care se afla oceanul despre care inca nici nu banuiesti ca exista.

Oamenii reduc toate lucrurile la atomi si la cateva legi simple.
De ce crezi ca intr-o zi nu vom putea reduce acesti atomi la ceea ce numim iubire, sau la ceea ce numim lumina.
Se zice ca Dumnezeu este lumina si constiinta, iar eu cred ca aceasta lumina este de fapt iubire, iubire care sta astfel la baza tuturor lucrurilor, asa cum atomii si moleculele stau la baza obiectelor.
#102015 (raspuns la: #101903) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cind este vorba de conduita,d - de munteanu rodica la: 27/03/2006 20:18:05
(la: Cat din viata noastra ne apartine?)
cind este vorba de conduita,de respectarea anumitor cerinte, anumitor norme in societate si viata cotidiana atunci da putem spune ca ne raportam la ceilalti.
bineinteles ca fiecare are o numita situatie buna sau mai putin dar a-ti construi un mod de viata(inteleg prin asta a construi o casa , a o aranja, a petrece timpul ,a te imbraca),doar pentru a demonstra ca poti
fi la fel cu ceilalti sau mai bun dupa mine ar fi ca si cind ti-ai pierde identitatea mai ales ca sint atitea posibilitati de alegere de fi tu insuti.
ai posibilitate de cumpara lucruri de calitate, e perfect dar in primul rind sa-ti placa tie.

jeniffer - de picky la: 25/10/2006 15:05:43
(la: Omul, mamifer monogam ?)
Adrian Fuchs :

Desigur. As lua copiile de la toate actele. :):)

De ce nu ? In definitaiv ar fi o excursie. :):)

Jeniffer, eu vorbesc aici de imperechere sau impreunare. Adica o chestie pur carnala. Care are o durata scurta, raportata la viata cotidiana. Spun ca omul simte nevoia sa se contopeasca carnal cu mai mult de un singur partener.
#153318 (raspuns la: #153310) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
altu' rand - de cosmacpan la: 30/07/2007 20:09:05
(la: de ce furi ma?)
In prima zi de scoala, profesorul ni s-a prezentat si ne-a dat drept sarcina sa facem cunostinta cu cineva necunoscut. M-am ridicat sa ma uit in jur si atunci o mana fragila imi atinse umarul. Cand m-am intors, am vazut o batranica marunta, cu chipul brazdat de riduri, care ma privea cu un zambet ce ii lumina intreaga fiinta. Spuse:
- Buna, frumosule. Ma numesc Rose. Am 86 de ani. Pot sa te imbratisez?
Am izbucnit in ras si, dupa acceptul meu, ma stranse in brate cu putere.
- Ce cauti la universitate la varsta asta frageda si inocenta? am intrebat.
- Vreau sa gasesc un barbat bogat, sa ma casatoresc, sa ma stabilesc la casa mea, sa fac niste copii, raspunse ea zambind.
- Hai sa lasam gluma, am reluat.
Eram foarte curios sa aflu ce o motivase sa abordeze acest gen de provocare la varsta ei.
- Dintotdeauna mi-am dorit sa merg la universitate si acuma mi se indeplineste visul, imi spuse.
Dupa curs ne-am dus la bufetul studentesc si am baut un milkshake de ciocolata. Ne-am imprietenit pe loc.Timp de trei luni, zilnic, dupa ore, plecam impreuna si stateam de vorba necontenit. Eram de-a dreptul fascinat sa ii ascult cestei "masinarii a timpului " confesiunile atat de bogate in intelepciune si experienta.
De-a lungul anului, Rose a devenit "mascota" campusului si se imprietenea cu usurinta cu toata lumea, oriunde s-ar fi dus. Ii placea sa se puna la patru ace si sa se lafaie in atentia pe care i-o acorda toata lumea in jur. Si se bucura de fiecare clipa. La sfarsitul semestrului am invitat-o pe Rose sa tina un discurs la banchetul fotbalistilor. Imi vor ramane mereu in minte invataturile ei. A fost prezentata si a pornit spre tribuna. Cand a inceput discursul ei pregatit de acasa, scapa trei dintre cele cinci cartonase pe care isi notase ce voia sa spuna. Deranjata si stanjenita, se apleca spre microfon si spuse pur si simplu:
- Imi pare rau ca sunt atat de neindemantica. Am renuntat la bere in favoarea whiskey-ului si marca asta, Lent, ma baga in mormant. N-am sa reusesc sa mai pun in ordine cartonasele astea, asa ca am sa va spun ceea ce stiu. Noi am ras si ea tusi ca sa-si dreaga glasul. Continua:
- Nu incetam sa ne jucam pentru ca imbatranim. Imbatranim pentru ca incetam sa ne jucam. Exista numai patru secrete pentru a te mentine tanar, a fi fericit si a deveni un om de succes. Trebuie sa razi si sa gusti umorul fiecarei zile. Trebuie sa ai un vis. Atunci cand ramai fara vise, mori. Suntem inconjurati de oameni morti si nici nu ne dam seama. E o mare diferenta intre a imbatrani si a evolua. Daca ai 19 ani si stai in pat inert timp de un an, fara sa faci un lucru productiv, vei implini 20 de ani. Daca am 87 de ani si zac in pat timp de un an fara sa fac nimic voi implini 88. Toata lumea imbatraneste. Nu e nevoie de talent sau pricepere.
Ideea e sa evoluezi, identificand mereu oportunitatile care se ascund in inima schimbarii. Nu regreta nimic. Cei care sunt deja batrani nu regreta ceea ce au facut, ci mai degraba ceea ce nu au facut. Numai cei care au regrete se tem de moarte. Si-a incheiat discursul cantand cu avant "Trandafirul". Ne-a incurajat sa ii studiem versurile si sa le punem in practica in viata cotidiana.
Rose si-a luat diploma pe care o dorise atatia ani. La o saptamana dupa absolvire, Rose s-a stins pe tacute in somn. Peste 2000 de studenti au fost alaturi de cea care le-a demonstrat ca nu e niciodata prea tarziu sa fii ceea ce vrei sa fii.
NU POTI ALEGE SA IMBATRANESTI SAU NU;
DAR POTI ALEGE SA EVOLUEZI!


*** - de anitzasmile la: 16/02/2008 16:45:35
(la: nu sunt yoghina,dar totusi ce stiti despre yoga?)
e o poveste incredibila,asa ca nu ma supar pt.comentariile rautacioase si n-am sa ma supar nici daca abandonati acest subiect.
a fost doar o incercare...pt.ca medicii sunt nepriceputi in astfel de lucruri ,iar credinta exista,dar vroiam ceva palpabil,ceva care sa sune a viata cotidiana si nu spirituala.
sper totusi ca 'italia'sa se hotarasca sa-mi impartaseasca experienta ei.poate gasesc acolo ceva...
#285995 (raspuns la: #285992) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de maan la: 30/09/2008 10:58:09
(la: [Hin]dusă departe - Unghiul Agra II)
io nu poci sa spun care-i cea mai buna.
cred insa ca excelezi la genul asta de scriitura.

un excercitiu interesant - mi-ar placea sa te citesc povestind un fapt absolut banal din viata cotidiana.
#346289 (raspuns la: #346284) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de izanagi la: 05/11/2008 20:53:56
(la: credeti in astrologie/horoscop?!?)
Eu unul cred in esenta destinului, ca totul e harazit. Horoscopul, e o simpla speculatie. Posibilitatea ca astrii sa ne influenteze viata cotidiana zic eu ca e destul de mare, nu poti fi sigur, "totul e relativ". Insa sirul obositor de zile, ce insesizabil si nestanjenit se scurg, sunt influentate de multe alte lucruri ce transced profanul. De vina e alcatuirea noastra.
val - de latu la: 17/01/2010 13:51:57 Modificat la: 17/01/2010 13:59:52
(la: 5.728.123 de deceuri )
Indulgenta aplicata la numaratul degetelor, iubitelor si zilelor are probabil motive (semi)prozaice (degetele - v. instructiuni de folosire al sculelor electrice cum ar fi firizul), statistice (iubitele) sau rezida in calculul probabilitatilor (zilele). Din aceasta perspectiva, tentativa de a numara cu exactitate - deci fara indulgenta - gandurile nu poate gasi explicatia in Sein-ul critic heideggerian, din cauza Zeit-ului explicat de altii (v. S. Kirkegaard), chiar admitand greseli de traducere in limba bengaleza.
Raspunsul la "De ce"-ul nascut din acest unghi, si-ar putea afla originea in trecut (primii 3 ani nu s-au pus la socoteala, c-am fost un bebelus taciturn)., dar in nici un caz la cele doua numere de telefon, stiut fiind ca acolo se opereaza cu baze de date, si de unde nu-i nici dumnezeu nu cere (adica neexistand date, nu se pot afla raspunsuri).

...si înca n-am facut vreun pas,
desi sunt pe drumuri.

Micile inexactitati, au devenit de multe ori in cursul istoriei pricini, din care mari posibilitati n-au ajuns sa-si arate vreodata potentialul. Citatul de mai sus contine o astfel de inexactitate, neridicand vreuna din cele 5 milioane de intrebari ci doar sugerand ca o face: La citirea textului asa cum e redat in citat, s-ar pune intrebarea "De ce n-ai facut vreun pas", metoda propusa de tine fiind adecvata - ("fiecare intrebare contine vreun raspuns").
Dar lasand la o parte indulgentza ("n-am facut vreun pas desi sunt pe drumuri") si ca atare subiectivismul, ajungem la modul corect de a pune problema: "inca n-am facut vreun pas" deci "sunt pe drumuri". Tinand cont de calculul probabilitatilor (Profica ta de mate ti-ar putea eventual spune, ca cercurile vicioase din care isi extragea intelepciunea au devenit probabil cu timpul concentrice), ajungem la concluzia ca mare parte (49,8%) din cele 5 milioane de intrebari vor fi fost puse gresit datorita neparticiparii la viata cotidiana in primii 3 ani, a filozofiei pregnant matematerialista cu influente neuronale derivative sau din motive pur si simplu subiective.
Mai mult - ori poate mai putin constient, ai avut si tu indoieli in ce priveste verdicitatea, avand desigur grija sa sugerezi (cu indulgentza?) ca altcineva e de vina:
Pai, ori matematica e mincinoasa,
ori Dumnezeu nu-i chiar atât de atotputernic.

In ce priveste cercul suspectilor, Freud ar putea da raspunsuri in privinta profesoarei si Teoctist (fiind in pensie a devenit probabil la randu-i indulgent) in ce priveste atotputernicia.

Renuntand la o analiza aprofundata a prezentarii autobiografice in trei variante si aplicand calculul probabilitatilor, ajungem asadar fara indulgenta la concluzia ca a telefona la 112 cu intrebari incerte ale caror raspunsuri nu se afla decat cu indulgenta, ar putea fi urmarit penal si ca prin urmare intregul text urmareste instigarea la savarsirea unei infractiuni, iscusit mascata printre ceea ce prozaic am putea numi praf. (In ochi).
*** - de donquijote la: 31/01/2010 15:07:45 Modificat la: 31/01/2010 15:30:24
(la: Burqa)
cifrele sunt reale, 1700 e de fapt 1670, nu 17 mii si nici 170.
200 de atentate sunt poate 201, sau 199, nu 2, nu 20 si nici 2000...depinde de la ce data incepi si la care te opresti cu numaratoarea.

a fost o perioada de 2 ani cand era mai mult de un atentat pe saptamana.
plecai de acasa si nu stiai daca atunci cand te intorci ai sa-ti revezi intreaga familie.
eu n-as face misto de situatii de viata si de moarte la care ma pricep 'din auzite'.
din pacate am de-a face cu astea in viata cotidiana, asa ca se inscriu in memorie.
#521720 (raspuns la: #521711) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
La confa asta, o povestire cu talc, ce vine ca o manusa! - de Tot Areal la: 10/09/2010 13:26:28
(la: bueiiii, nu sunt pensionar)
EVOLUTIE

In prima zi de scoala, profesorul ni s-a prezentat si ne-a dat drept sarcina sa facem cunostinta cu cineva necunoscut. M-am ridicat sa ma uit in jur si atunci o mana fragila imi atinse umarul. Cand m-am intors, am vazut o batranica marunta, cu chipul brazdat de riduri, care ma privea cu un zambet ce ii lumina intreaga fiinta.
Spuse: "Buna, frumosule. Ma numesc Rose. Am 86 de ani. Pot sa te imbratisez?"
Am izbucnit in ras si, dupa acceptul meu, ma stranse in brate cu putere.
"Ce cauti la universitate la varsta asta frageda si inocenta?" am intrebat.
"Vreau sa gasesc un barbat bogat, sa ma casatoresc, sa ma stabilesc la casa mea, sa fac niste copii", raspunse ea zambind.
"Hai sa lasam gluma", am reluat.
Eram foarte curios sa aflu ce o motivase sa abordeze acest gen de provocare la varsta ei.
"Dintotdeauna mi-am dorit sa merg la universitate si acuma mi se indeplineste visul", imi spuse.
Dupa curs ne-am dus la bufetul studentesc si am baut un milkshake de ciocolata. Ne-am imprietenit pe loc. Timp de trei luni, zilnic, dupa ore, plecam impreuna si stateam de vorba necontenit. Eram de-a dreptul fascinat sa ii ascult acestei "masinarii a timpului " confesiunile atat de bogate in intelepciune si experienta.
De-a lungul anului, Rose a devenit " mascota " campusului si se imprietenea cu usurinta cu toata lumea, oriunde s-ar fi dus. Ii placea sa se puna la patru ace si sa se lafaie in atentia pe care i-o acorda toata lumea in jur. Si se bucura de fiecare clipa.
La sfarsitul semestrului am invitat-o pe Rose sa tina un discurs la banchetul fotbalistilor. Imi vor ramane mereu in minte invataturile ei. A fost prezentata si a pornit spre tribuna. Cand a inceput discursul ei pregatit de acasa, scapa trei dintre cele cinci cartonase pe care isi notase ce voia sa spuna. Deranjata si stanjenita, se apleca spre microfon si spuse pur si simplu:
"Imi pare rau ca sunt atat de neindemantica. Am renuntat la bere in favoarea whiskey-ului si marca asta, Lent, ma baga in mormant. N-am sa reusesc sa mai pun in ordine cartonasele astea, asa ca am sa va spun ceea ce stiu."
Noi am ras si ea tusi ca sa-si dreaga glasul. Continua:
"Nu incetam sa ne jucam pentru ca imbatranim. Imbatranim pentru ca incetam sa ne jucam. Exista numai patru secrete pentru a te mentine tanar, a fi fericit si a deveni un om de succes. Trebuie sa razi si sa gusti umorul fiecarei zile. Trebuie sa ai un vis. Atunci cand ramai fara vise, mori. Suntem inconjurati de oameni morti si nici nu ne dam seama. E o mare diferenta intre a imbatrani si a evolua. Daca ai 19 ani si stai in pat inert timp de un an, fara sa faci un lucru productiv, vei implini 20 de ani. Daca am 87 de ani si zac in pat timp de un an fara sa fac nimic voi implini 88. Toata lumea imbatraneste. Nu e nevoie de talent sau pricepere. Ideea e sa evoluezi, identificand mereu oportunitatile care se ascund in inima schimbarii. Nu regreta nimic. Cei care sunt deja batrani nu regreta ceea ce au facut, ci mai degraba ceea ce nu au facut. Numai cei care au regrete se tem de moarte."
Si-a incheiat discursul cantand cu avant "Trandafirul ". Ne-a incurajat sa ii studiem versurile si sa le punem in practica in viata cotidiana.
Rose si-a luat diploma pe care o dorise atatia ani. La o saptamana dupa absolvire, Rose s-a stins pe tacute in somn. Peste 2000 de studenti au fost alaturi de cea care le-a demonstrat ca nu e niciodata prea tarziu sa fii ceea ce vrei sa fii. Aceste randuri au fost compuse in memoria lui Rose.

SI NU UITA: nu poti alege sa imbatranesti sau nu; dar poti alege sa evoluezi.
#567530 (raspuns la: #567524) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
om - de Intruder la: 10/03/2011 19:08:39
(la: Propun o lume cu pereţi de sticlă)
probabil ca suntem dar eu ma simt ok.
aici nu e vorba de cipuri electronice si cativa oameni care nu ma cunosc si care au aces la emailurile mele, ci de viata cotidiana traita in vitrina din mijlocul bulivarului, cum sunt alea din RLD din Amsterdam...
#601564 (raspuns la: #601553) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de pescadorul la: 30/03/2012 13:04:14
(la: Aloooo....)
Acestea sunt doar niste crampie de viata cotidiana care au darul de a ne demonstra ca nu exista nici o sansa cu "prezentul" de a face macar 1 milimetru catre valorile alea europene pe care, cica, le-am imbratisat.
Dialogul poate deveni "scortos", normal, asta este exact ce am spus si eu la un material anterior. Aici nu exista dialog, parerile sunt ireconciliabile si de aceea dialogul este inutil.
Nu este o problema de viata sa-i zic asa in care fiecare, in functie de experienta, isi spune parera si eventual se poate ajunge pana la final la un eventual context. Nu este un subiect care accepta o dezbatere de idei pentru ca nu ai ce sa dezbati.
Da, ca vrei sa aburesti plimband subiectul prin tot felul de perdele care sa aiba darul sa estompeze asta este altceva...
#631208 (raspuns la: #631206) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pescadorul, - de PROUDFRECKLED la: 30/03/2012 13:28:11
(la: Aloooo....)
Acestea sunt doar niste crampie de viata cotidiana care au darul de a ne demonstra ca nu exista nici o sansa cu "prezentul" de a face macar 1 milimetru catre valorile alea europene pe care, cica, le-am imbratisat.

hai sa vedem, de ce nu exista nicio sansa?! Pai nu exista din moment ca stam cu frica-n san si cu drobul de sare deasupra capului ... oare o sa cada? n-o sa cada?! In loc sa-i spanzuram de limba pe nanorocitii care ne conduc si ne asculta cu microfonul! asculta-i-ar ...

Cand cel ce ar trebui sa vegheze la respectarea libertatilor garantate de legea fundamantala este cel care se considera mai presus de lege...dicutia pe acest subiect ...poate deveni " scortoasa " .... inutila

na, poftim atitudine! Iote fatalitatea lu' dracu ... Am invatat ca avem "libertati garantate". Cine dracu garanteaza mai libertatile in lumea asta?! Poporul vegheaza legea, nu sta ca la priveghi cu paharu-n mana si ochii-n pamant cu gandul la coliva, fuck de fuck!

discutie 'scortoasa ' asta ce-i?
#631209 (raspuns la: #631208) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Din ziarul "Viata noastra" - de anita47 la: 25/04/2004 10:12:04
(la: Turism in Israel)
׳‚Nu poti fugi de soarta׳‚


Interviu cu Petre Sabau, fratele lui Mihai Sabau, ucis In dublul atentat de la Tel Aviv

Duminica 5.1.2003. Ora 18.30. Vechea Tahana Mercazit din Tel Aviv. Orasul este zguduit de doua explozii susccesive, care-i Ingrozesc pe locuitori. Speriati, tipInd, femei, copiii si barbati Incep sa fuga spre capatul strazii Nave Saanan. Prins de multime, resimtind Inca suflul ultimei explozii, decid sa merg Inainte, spre locul atentatului, de care ma desparteau doar trei, patru minute de mers pe jos. Pasind printre cioburi de vitrine, intru In zona Intunecata deodata a acelei portiuni din Nave Saanan, unde se petrecuse drama. Peste tot sInt Imprastiate corpuri, unele Incremenite, altele zbatIndu-se. CItiva oameni speriati Incearca sa vina In ajutorul victimelor. Merg ca un automat, In timp ce linistea mortii Imi patrunde In suflet. Ochi sticlosi, Incremeniti In fixitatea mortii, mIini Intinse a ruga, In timp ce buzele murmura cuvinte care nu se aud, dar care dor prin mutenia lor, corpuri tIrIndu-se spre un tel necunoscut si neInteles si In final, imaginea care-mi va ramIne In veci Intiparita In memorie: o bucata de picior InsIngerat aruncat de suflul exploziei In mijlocul strazii si barbatul care-l pierdu-se privind Inmarmurit la ceea ce-i apartinuse cIndva. Alunec. Privesc In jos si simt nevoia sa ma sprijin de ceva pentru a nu ma prabusi: calcam pe bucati de carne si mici baltoace de sInge. Dar In jurul meu nimic solid nu a rezistat. Totul este prabusit. Inclusiv eu. PlIng In durerea sufletului meu. Cu priviri Ingrozite, oamenii de ordine de Indeparteaza pe cei care eram In picioare. Exista Inca teama unei noi explozii. Sirenele salvarii rup In bucati linistea mortii. Viata, sub chipul sanitarilor, InfrInge tenebrele. Cele din atmosfera, dar nu si pe cele din fiinta noastra, neputincioasa In fata absurdului.
Poate, atunci, In noaptea de cosmar, printre trupurile prabusite lk-am vazut si pe cel al lui Mihai Sabau. Nu voi sti niciodata. Asa cum nici el nu a stiut ca simpla dorinta de a-si ajuta familia printr-o munca cinstita se va sfIrsi atIt de tragic, sfIrtecIndu-l In gestul nebun a doi pusti palestinieni fanatici, pentru care viata lor si a celorlati nu valoreaza nimic.
Se va termina cIndva cosmarul israelian?
Sa ascultam parerea unui suflet zdrobit, care, cu glas tremurInd, Inecat de lacrimi, se Inclina In fata sortii.

Nando Mario Varga (N.M.V.): Cum va simtiti?
Petre Sabau (P.S.): SInt sub stare de soc. Nu-mi vine Inca sa credײ¹Nu poti fugi de soartaײ¹
N.M.V.: CInd s-a petrecut drama erati Impreuna cu fratele dvs?
P.S.: Nu. Din fericireײ¹
N.M.V.: Dar sotia lui?
P.S.: Nu, nici ea nu era cu el. Il astepta acasa. Ei nu lucrau Impreuna.
N.M.V.: Mihai se afla In vechea Tahana Mercazit dintr-un motiv anume sauײ¹
P.S.: Acesta era drumul lui zilnic, pentrua veni acasa dupa Incheierea zilei de munca. In seara aceea a IntIrziat foarte mult. Ingrijorata sotia l-a sunat la telefonul celular, dar acesta suna In gol, fara ca nimeni sa raspunda. Cumnata mea a apelat la mine. Stiam deja de atentat. Am sunat si eu, si Intr un tIrziu mi-a raspuns o persoana straina. Cred ca un politist, care mi-a spus ca a gasit telefonul pe jos. Tor el mi-a spus ca are senzatia ca s-a IntImplat ceva rau. Astfel am ajuns la spitalul Ihilov, unde am aflat ca Mihai murise.
N.M.V.: A decedat imediat In momentul exploziei?
P.S.: Nu. Din cIte am Inteles, cInd a ajuns la spital Inca traia. La scurt timp Insa a decedatײ¹E greu. E tare greu!
N.M.V.: Cum s-au comportat oficialitatile cu dvs. si cu sotia fratelui dvs?
P.S.: Foarte bine. Mai ales cei de la firma ne-au fost de un mare ajutor. La fel si Ambasada Romaniei In Israel. Nu am avut deloc probleme. Dimpotriva.
N.M.V.: Acum, dupa un al treilea atentat provocat In acest loc, credeti ca teroristii Ii vizeaza In mod direct pe muncitorii straini?
P.S.: Cred ca sInt vizati toti cei care traiesc In Israel. Evrei sau neevrei. Ei nu vor sa Inteleaga ca am venit din nevoie, ca sa cIstigam un ban cinstit. Si nimeni dintre noi nu i-a locul de munca al nimanui.
N.M.V: Dupa atIta timp petrecut In Israel, acum cInd cunoasteti modul de a gIndi al israelienilor, dar si a palestinienilor, considerati ca va fi pace In regiune?
P.S.: Nu cred ca o sa fie liniste niciodata. Palestinienii nu o sa cedeze niciodata. Ei nu gIndesc ca noi, ceilalti oameni.
N.M.V.: Veti pleca In Romania cu trupul neInsufletit al fratelui dvs. Veti reveni In Israel?
P.S.: BineInteles!
N.M.V.: Nu va este frica?
P.S.: Nu! M-am obisnuit. In primul an mi-a fost greu ce-i dreptײ¹
N.M.V.: Dupa dramatica experienta pe care ati trait-o, ce le veti spune romanilor care vor sa vina sa lucreze In Israel?
P.S.: Nu i-asi sfatui nici sa vina, dar nici sa nu vina. Fiecare sa faca dupa cum doreste, dar sa stie la ce vineײ¹
N.M.V.: Va rog sa-mi permiteti ca In numele conducerii concernului ׳‚Eran Reut׳‚, ziaristilor, colaboratorilor si al tuturor cititorilor cotidianului ׳‚Viata Noastra׳‚ sa va exprim durerea pe care o resimtim fata de pierderea fratelui dvs, al celuilat roman ucis In acest atentat, gIndul bun pentru toti ranitii si pentru familiile celor decedati. Dumnezeu sa-i odihneasca In pace!
P.S.: Va multumesc tuturor In numele meu, al sotiei si copilului lui Mihai. Dumnezeu sa ne ocroteasca pe noi toti!

Interviu realizat de NANDO MARIO VARGA


Nota redactiei:
Printr-un telefon primit la redactie, conducerea firmei la care lucreaza Petre Sabau, ne-a informat ca niciodata Mihai Sabau nu a afirmat ca ׳‚nu prea i-a placut In Israel׳‚,, precum a reiesit dintr-un interviu acordat de fratele sau presei israeliene. Dimpotriva.(N.M.V.)















׳‚Nu poti fugi de soarta׳‚


Interviu cu Petre Sabau, fratele lui Mihai Sabau, ucis In dublul atentat de la Tel Aviv

Duminica 5.1.2003. Ora 18.30. Vechea Tahana Mercazit din Tel Aviv. Orasul este zguduit de doua explozii susccesive, care-i Ingrozesc pe locuitori. Speriati, tipInd, femei, copiii si barbati Incep sa fuga spre capatul strazii Nave Saanan. Prins de multime, resimtind Inca suflul ultimei explozii, decid sa merg Inainte, spre locul atentatului, de care ma desparteau doar trei, patru minute de mers pe jos. Pasind printre cioburi de vitrine, intru In zona Intunecata deodata a acelei portiuni din Nave Saanan, unde se petrecuse drama. Peste tot sInt Imprastiate corpuri, unele Incremenite, altele zbatIndu-se. CItiva oameni speriati Incearca sa vina In ajutorul victimelor. Merg ca un automat, In timp ce linistea mortii Imi patrunde In suflet. Ochi sticlosi, Incremeniti In fixitatea mortii, mIini Intinse a ruga, In timp ce buzele murmura cuvinte care nu se aud, dar care dor prin mutenia lor, corpuri tIrIndu-se spre un tel necunoscut si neInteles si In final, imaginea care-mi va ramIne In veci Intiparita In memorie: o bucata de picior InsIngerat aruncat de suflul exploziei In mijlocul strazii si barbatul care-l pierdu-se privind Inmarmurit la ceea ce-i apartinuse cIndva. Alunec. Privesc In jos si simt nevoia sa ma sprijin de ceva pentru a nu ma prabusi: calcam pe bucati de carne si mici baltoace de sInge. Dar In jurul meu nimic solid nu a rezistat. Totul este prabusit. Inclusiv eu. PlIng In durerea sufletului meu. Cu priviri Ingrozite, oamenii de ordine de Indeparteaza pe cei care eram In picioare. Exista Inca teama unei noi explozii. Sirenele salvarii rup In bucati linistea mortii. Viata, sub chipul sanitarilor, InfrInge tenebrele. Cele din atmosfera, dar nu si pe cele din fiinta noastra, neputincioasa In fata absurdului.
Poate, atunci, In noaptea de cosmar, printre trupurile prabusite lk-am vazut si pe cel al lui Mihai Sabau. Nu voi sti niciodata. Asa cum nici el nu a stiut ca simpla dorinta de a-si ajuta familia printr-o munca cinstita se va sfIrsi atIt de tragic, sfIrtecIndu-l In gestul nebun a doi pusti palestinieni fanatici, pentru care viata lor si a celorlati nu valoreaza nimic.
Se va termina cIndva cosmarul israelian?
Sa ascultam parerea unui suflet zdrobit, care, cu glas tremurInd, Inecat de lacrimi, se Inclina In fata sortii.

Nando Mario Varga (N.M.V.): Cum va simtiti?
Petre Sabau (P.S.): SInt sub stare de soc. Nu-mi vine Inca sa credײ¹Nu poti fugi de soartaײ¹
N.M.V.: CInd s-a petrecut drama erati Impreuna cu fratele dvs?
P.S.: Nu. Din fericireײ¹
N.M.V.: Dar sotia lui?
P.S.: Nu, nici ea nu era cu el. Il astepta acasa. Ei nu lucrau Impreuna.
N.M.V.: Mihai se afla In vechea Tahana Mercazit dintr-un motiv anume sauײ¹
P.S.: Acesta era drumul lui zilnic, pentrua veni acasa dupa Incheierea zilei de munca. In seara aceea a IntIrziat foarte mult. Ingrijorata sotia l-a sunat la telefonul celular, dar acesta suna In gol, fara ca nimeni sa raspunda. Cumnata mea a apelat la mine. Stiam deja de atentat. Am sunat si eu, si Intr un tIrziu mi-a raspuns o persoana straina. Cred ca un politist, care mi-a spus ca a gasit telefonul pe jos. Tor el mi-a spus ca are senzatia ca s-a IntImplat ceva rau. Astfel am ajuns la spitalul Ihilov, unde am aflat ca Mihai murise.
N.M.V.: A decedat imediat In momentul exploziei?
P.S.: Nu. Din cIte am Inteles, cInd a ajuns la spital Inca traia. La scurt timp Insa a decedatײ¹E greu. E tare greu!
N.M.V.: Cum s-au comportat oficialitatile cu dvs. si cu sotia fratelui dvs?
P.S.: Foarte bine. Mai ales cei de la firma ne-au fost de un mare ajutor. La fel si Ambasada Romaniei In Israel. Nu am avut deloc probleme. Dimpotriva.
N.M.V.: Acum, dupa un al treilea atentat provocat In acest loc, credeti ca teroristii Ii vizeaza In mod direct pe muncitorii straini?
P.S.: Cred ca sInt vizati toti cei care traiesc In Israel. Evrei sau neevrei. Ei nu vor sa Inteleaga ca am venit din nevoie, ca sa cIstigam un ban cinstit. Si nimeni dintre noi nu i-a locul de munca al nimanui.
N.M.V: Dupa atIta timp petrecut In Israel, acum cInd cunoasteti modul de a gIndi al israelienilor, dar si a palestinienilor, considerati ca va fi pace In regiune?
P.S.: Nu cred ca o sa fie liniste niciodata. Palestinienii nu o sa cedeze niciodata. Ei nu gIndesc ca noi, ceilalti oameni.
N.M.V.: Veti pleca In Romania cu trupul neInsufletit al fratelui dvs. Veti reveni In Israel?
P.S.: BineInteles!
N.M.V.: Nu va este frica?
P.S.: Nu! M-am obisnuit. In primul an mi-a fost greu ce-i dreptײ¹
N.M.V.: Dupa dramatica experienta pe care ati trait-o, ce le veti spune romanilor care vor sa vina sa lucreze In Israel?
P.S.: Nu i-asi sfatui nici sa vina, dar nici sa nu vina. Fiecare sa faca dupa cum doreste, dar sa stie la ce vineײ¹
N.M.V.: Va rog sa-mi permiteti ca In numele conducerii concernului ׳‚Eran Reut׳‚, ziaristilor, colaboratorilor si al tuturor cititorilor cotidianului ׳‚Viata Noastra׳‚ sa va exprim durerea pe care o resimtim fata de pierderea fratelui dvs, al celuilat roman ucis In acest atentat, gIndul bun pentru toti ranitii si pentru familiile celor decedati. Dumnezeu sa-i odihneasca In pace!
P.S.: Va multumesc tuturor In numele meu, al sotiei si copilului lui Mihai. Dumnezeu sa ne ocroteasca pe noi toti!
Interviu realizat de NANDO MARIO VARGA


Nota redactiei:
Printr-un telefon primit la redactie, conducerea firmei la care lucreaza Petre Sabau, ne-a informat ca niciodata Mihai Sabau nu a afirmat ca ׳‚nu prea i-a placut In Israel׳‚,, precum a reiesit dintr-un interviu acordat de fratele sau presei israeliene. Dimpotriva.(N.M.V.)

























#14496 (raspuns la: #14458) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Sa iesi din cotidian si sa te aventurezi in necunoscut."dinisor - de DESTIN la: 11/09/2004 19:34:09
(la: Nebunii)
Am citit comentariu tau,pun pret pe cele ce le-am folosit ca titlu...din spusele tale.Am sa comentez paralel cu aceasta minunata gandire...

Citez din ce tu ai zis:
"Daca ar fi acum sa fac o nebunie...m-as sui in avion! si m-as opri acolo unde stiu ca un zambet se intreaba.
Sa faci o nebunie este pentru mine sa iti urmezi sufletul, instinctul, dorintza. Sa lasi deoparte actiunile indeplinite din obligatie si rutina. Sa iesi din cotidian si sa te aventurezi in necunoscut."

A sti sa "iesi din cotidian"...inseamna viata libera,inseamna atingerea perfectiunii,inseamna ca nu am "uitat"de sufletul nostru...

Imi amintesc de conferinta ta ..."Buna dimineata..."obligatie,rutina,automatism...domina din pacate...in multe cazuri...

Sa te aventurezi in necunoscut...de acord cu tine,insa sa avem cu noi simtaminte minime,intelepciune si dragoste umana...

Spontaneitatea,felul nostru de a fi intr-o situatie limita...ne defineste valoarea...atunci anulam automatismele si iesim victorios...

Merg si citesc mai departe :
"omul nu stie cum reactioneaza cand iubeste. pentru ca e sufletul lui care reactioneaza. sentimentele lui. am mai spus odata: omul indragostit, indiferent ca e barba sau femeie, e puternic, are energie, reactioneaza, traieste! in nici un caz nu se controleaza, indiferent cat de bine s-ar cunoaste pe sine insusi."

Cat adevar:"omul nu stie cum reactioneaza cand iubeste."lasand deoparte,automatismele, sabloane si modele dinainte cladite...fiinta umana intra in "iubire...pura"cu intregul sau, formand un tot in care nici el ,nici jumatatea cealalta nu sunt lideri,impunatori de adevar sau dominanti...

Iubirea este aceea "nebunie"ca rezultat al simplitatii noastre lasata libera pentru a fi acel tot...

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#21792 (raspuns la: #21692) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
la femme, revenire - de thebrightside la: 11/12/2007 14:33:09 Modificat la: 11/12/2007 14:40:24
(la: De ce iubim telenovelistele)
Telenovelista e mereu aranjata, ea se duce la coafor si petrece ore in sir aplicandu-si delicat floricele pe unghii, hainele ei sunt mereu ca scoase din cutie, chiloteii calcati « la dunga » si nailonul bine intins pe picior. Ea nu e niciodata obosita, ea mereu vrea sa faca de mancare, ea citeste revista « Practic » si viseaza ca intr-o zi va aparea pe coperta, prefera rozul ca e culoare feminina, nu-i asa ?

Nu-i asa! Iara madama care se duce la coafor si-si picteaza floricele pe unghii nu-ti va gati niciodata tocanita, ci o sa te trimita la ma-ta, ca nu d-aia face ea ASul.

Telenovelista e gospodina prin excelenta, care nu da bani la Igiena fiindca economiseste pentru termopane si nu poarta fuste scurte si mulate ca e femeie de casa si se respecta vestimentar inclusiv.
Nu, nu rozul e culoarea ei preferata, ci cele care ies cat mai putin in evidenta, deoarece IAR e femeie de casa si asta se vede cel mai bine prin ochii vecinilor si rudelor, care SIC oricat ar iscodi nu gasesc nimic intru a scurma.
Telenovelista e nevasta lui Vasile care-a lucrat o viata la Eletromecanica. Barbat de casa, muncitor, caruia zau nu-i poate reprosa berea sau tuiculita de seara, ca atata lucru merita si el dup-o zi de munca.
Pasiunile lui sunt Steaua si cotidianele, emisiunile sportive.
Cand i-o trage telenovelistei, stinge lumina, ca-i moartea fanteziei si se grabeste ca a muncit o zi intreaba si-i obosit.
Ea nu simte mare lucru in decursul procesului cu pricina fiindca n-are timp si iar n-are nimic sa-i reproseze lui Vasile, barbat de casa, muncitor (care si iese afara, sa n-o lase, fereasca-ne, grea). Telenovelista isi face datoria matrimoniala fara sa cracneasca, fara sa se miste, fara sa si gata.
Telenovelista e rareori onanista, deoarece i-a zis ma-sa ca stie ea de una care a facut asa si dup-aia n-a mai ramas grea niciodata, i-au iesit negi pe maini si are dureri de cap zilnic. Jur ca-i adevarat!

Gospodina e telenovelista tocmai pentru ca telenovela ii hraneste pana la refuz SF-urile ce-i tulbura subconstientul. Pustoaica ce o fascineaza si subjuga zilnic de i se arde tocanita, Milagros, e CHIAR EA CAND ERA FATA MARE. AR FI PUTUT FI CHIAR EA JUR. Daca s-ar fi nascut acolo, sa fie servanta la un mascul cu bicepsi unsurosi si vag tuciurii, care ar fi cazut pentru ea, incet dar pasional si pentru vecie. S-ar fi ascuns in grajd de logodica programata a acestuia si ar fi sarutat-o lung asa cum Vasile n-a facut niciodata - ca nu intelege ce rost are balosirea aia... Iar cand ar fi facut DRAGOSTE, nu coitus interruptus, ar fi artizanat un preludiu cum doar scenaristii de soap stiu sa mimeze si ahh... uitasem el ar fi mostenit averea fabuloasa pe care putoarea de Vasile nici macar n-o viseaza....

Alors, ma cherie... textul tau n-are nici-o-treaba cu telenovelista sadea, ci mai curand cu o categorie de tzoape care-ti repugna, insa care nicidecum nu-i totuna cu telenovelista...

A se nota ca descrierea de mai sus nu contine toate categoriile de soap-opera- lovers, masculul timid perpetuu respins, gospodinele care-au scapat de Vasile insa nu-ndraznesc sa apeleze la matrimoniale, babe senile care vor muri inainte de sfarsitul tanarului si nelinistitului, romaticele incurabile samd.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...