comentarii

facea parte din arta cubismului


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Balada soldatului devine baba o da soldatului - de Dinu Lazar la: 02/10/2004 00:32:09
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Nu s-au mai publicat alte carti de-atunci, sau inca sintem nevoiti sa citim cartile publicate de comunisti?"
"sint sigura ca nu au avut libertatea sa scrie tot ce au vrut sa scrie din cauza cenzorarii."

Da... tare treaba.
Ai dracu comunistii astia.
Erau neshte duhuri rele, hiene cu suflete de diavol, care asupreau poporu si invatzau copii ca Jazz-ul era un cintec de durere al negrilor asupriti si Coca Cola era facuta de clasa capitalista pen ca sa ia ochii clasei muncitoare de la adevarata ei misiune istorica, de a rasturna burghezia si mosierimea si de a instaura viitorul luminos al omenirii.

Pentru ca ce s-a scris pe timpul comunistilor era de tot cacatu as propune sa dam o goneta cafegii de serviciu si sa facem un foc de tabara cu cartile autorilor romani publicati intre `60 si `90; cu fotografia s-a aranjat deja, au aparut deja lucrari de licenta care demonstreaza negru pe alb ca nu a fost nimic si in afara de poze de buletine, si alea cu negative pentru securitate, nu a existat fotografie in Romania pina nu a aparut unu` care a luminat calea la Cluj cu faclia creatiei.

De asemeni autorii vizuali ai diferitelor timpuri ar trebui scosi din muzee si aruncati in groapa istoriei; ar trebui inceput cu distrugerea grabnica a Piramidelor egiptene, facute in sclavagism prin truda atitor sclavi nevinovati care au suferit enorm; iar autorii sariti de pe fix ca Van Gogh ar trebui si ei scosi din carti, ca nu ne-am timpit sa ne uitam la toti psihopatii.

Ar fi multe de discutat despre comunism si cit de rau era sau nu era.

La urma urmei fiecare timp are si parti bune si parti rele, arta si cultura isi urmeaza o cale indiferent de ce se intimpla, si a analiza un intreg alegind cu grija citeva exemple punctiforme, ideologice si secundare este o maniera interesanta de a pierde timpul fara rost, pe care romanii din popor o catalogheaza fara jena cu fraze simple si de bun simt pe care nu vreau sa le reproduc aici.

Bun, de obicei avem pareri strimbe din cauza unora care ni le baga shopirleste unii fara sa stim ; daca suntem fara cunostinte intr-un domeniu nu ar strica sa ne informam - dar nu unilateral, si sa judecam mereu cu balanta in mina. Nu tot ce zboara se maninca, nu tot ce sclipeste e bijou si nu tot ce pare a fi un rahat chiar este.
Sau, cine are cohones, sa taie dom`le din dictionar pe toti artistii si scriitorii si compozitorii care au executat program de respiratie pe timpul comunistilor, sa stim o treaba. Ca era cenzura, salam cu soia, consumati peste oceanic, miine bagam oo, cartela la benzina si plaja la doi mai era cam goala acum 20 de ani, precis erau numai securisti cu putza goala acolo ca sa ademeneasca pe ailalti sa vorbeasca; deci arta nu era, numai acum este.
Care este.
#23960 (raspuns la: #23923) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O definitie a kitsch-ului ? - de Geroge Bush la: 16/09/2005 09:22:17
(la: Cum ati defini kitsch-ul?)
Am citit carti despre kitsch dar o definitie scurta si simpla nu am gasit. Pana la urma cred ca originea kitsch-ului poate fi gasita tocmai in incapacitatea celor mai multi de a-si explica simplu ce este arta. Si cu cat, pe masura ce trec anii si "curentele", ne indepartam tot mai mult de acea stare originara in care arta se confunda cu viata, in care ritualul facea parte din cotidian, asistam la o secare de continut, sau o desacralizare cum ar spune Eliade, a vietii de zi cu zi.
In vremuri de demult cand viata era un ritual continuu, artistul se confunda cu consumatorul de arta. Incetul cu incetul disjunctia artist-consumator de arta s-a produs inevitabil si s-a accentuat, astazi fenomenul catalogat drept kitsch fiind rezultatul direct al faptului ca tot mai multi isi inchipuie ca sunt artisti si "produc" pseudo-arta si multi, tot mai multi, fara sa inteleaga ceva din ceea ce se cheama arta, fac totusi "achizitii" de arta, fiind inevitabil clientii celor dintai. De ce acest fenomen este mai ales o plaga a societatii contemporane ? Pentru ca pe de o parte din arta se fac tot mai multi bani, deci e un business rentabil si, pe de alta parte, pentru ca tot mai multi oameni au acces la suficient de multi bani pentru a-si permite "achizitii". Arta nu se mai face, ca pe vremea lui Van Gogh sau Emily Dickinson, departe de bursa, ci tinde sa intre in cataloagele IKEA sau Quelle.
Artistul trebuie sa vanda pentru a - si "confirma" "valoarea" si astfel trebuie sa fie cat mai "original". Proportia celor "chemati" in lumea artistica in raport cu cei "veniti" pentru ca se inchipuie "chemati" tinde asimtotic catre zero pe masura ce democratia si legile pietei libere pun stapanire pe ce a mai ramas din arta.
Dar ce este pana la urma arta, daca non-arta o numim kitsch ? Un mod simplu de a explica fenomenul este sa acceptam ca un obiect de arta trebuie sa aiba mai multe niveluri de decodificare al propriilor intelesuri. Cel mai lesne se poate face demonstratia privind un obiect de arhitectura: se pot discerne 3 niveluri de decodificare: 1.cel functional in care percepem calitatile de utilizare a obiectului; 2.cel estetic in care percepem (intelegem) elemente de compozitie, raporturi de forma, culori, ritmuri, ierarhii, trasee, etc.; 3.cel simbolic in care deslusim intelesuri superioare, prin raportare la tipare si modele ce nu sunt numai ale individului ci apartin grupului din care acesta face parte. Decodificarea intelesurilor la unul sau mai multe din cele 3 niveluri este sursa de confort, satisfactie estetica, catharsis. Arta fara catharsis nu exista, cu alte cuvinte ceea ce se limiteaza la primul sau al doilea nivel este condamnat sa ramana obiect de folosinta strict functionala, sau "moda", ceea ce de multe ori nici nu este rau, daca producatorul (am evitat termenul de artist) este un profesionist pregatit pentru aceasta profesiune.
Kitsch-ul este arta care "se doreste a fi arta" dar nu transmite mai mult decat intelesuri functionale sau cel mult estetice. Fac astfel diferenta intre "profesionistul" de mai sus care nu are ambitii de artist, care-si face treaba onest si corect, si "amatorul" cu veleitati de artist, care "incearca" sa devina, de ce nu ? este asa de greu ?, genial.
Prin urmare cel care-si face casa cu turnulete stie ca trebuie sa aiba turnulete pentru a fi categorisit ca avand acces la un anume nivel de prosperitate (mai nou nu se mai poarta turnuletele ci numarul de etaje !!!) si tot el stie ca deasupra patului trebuie sa stea o "rapire" iar in camera curata trebuie sa aiba flori nemuritoare si acvarii cu pesti. Nu intelege nimic nici din una nici din alta dar stie care este "functia" celor doua. Elefanteii, bibelourile si toata gama de suveniruri afisate in "vitrina" de "middle-class people" nu satisfac altceva decat functia de afisare a nivelului de trai (bun !!!) fata de cei din aceeasi categorie. Am elefantei deci am bani sa-i cumpar; sunt frumosi ? bineinteles doar am dat bani pe ei !!!
Cel mai interesant fenomen din categoria kitsch-ului il constituie manelele care indeplinesc conditia functionala cu brio - au ritm, se pot canta la petreceri, ba mai au si texte desuchiate !!!, au chiar oarecare elemente de compozitie remarcabile (in sensul ca pot fi remarcate !) dar spre deosebire de o doina sau chiar o sarba care-ti poate taia respiratia, manelele nu acced domeniul catharsisului nici daca Gigi Becali plateste milioane in acest scop.
Si cu aceasta ocazie descoperim o alta caracteristica fundamentala a kitsch-ului: caricaturizarea prin copiere a artei adevarate, rezultata din demersul diferit al "manelistului" fata de cel al "profesionistului". Autorul de slagare este in general un profesionist.
Cred ca o sa ma apuc sa scriu o carte pe acest subiect incitant.
Mai important insa este ca subiectul sa fie dezbatut in mass-media pentru ca mai avem cred eu inca sansa sa ne salvam si sa ne intoarcem de la procesul complex de transformare in maimute-robot la natura noastra de fiinte superioare iar arta cu ritualurile sale face si trebuie sa faca parte din aceasta natura.
munteanu rodica - de picky la: 19/05/2006 18:37:33
(la: Trebuie sa fie arta comerciala?)
Adrian Fuchs :

E o diferenta de nuanta.

Arta comerciala vrea sa zica ca e o "arta" care nu are valoare artistica. Ca e ceva de consum si in ton cu cererea de pe piata, din partea profanilor. Gen Brown sau Coelho sau cealalta Brown.
Ceva care se vinde repede si bine si in cantitati mari, dar nu va rezista in timp, pentru ca nu are alta valoare decat cea ... comerciala. Autorii cred ca e arta si au si prozeliti sau ma rog, critica pozitiva.

Pe partea cealalta, arta mercantila in genere nu e creata de "artisti", ci de oameni care vor doar sa vanda, constienti fiind ca nu sunt artisti. Ei vor pur si simplu sa faca ceva care sa se vanda. De regula kitch-uri. Scopul e sa vanda cu orice pret. Sensul e oarecum peiorativ, adica sa fie preocupat de castigul imediat. Preocupat in exclusivitate de castig. Spre deosebire de "artistii comerciali" care vor sa vanda dar vor si sa faca "arta".

Altfel spus, comercial este ceva ce tine de comert. Adica o chestie economica corecta.
Mercantil insa, presupune sa vinzi fara scrupule, orice si indiferent daca marfa e sau nu corecta si pretul la fel.

Mercantilismul e o negustorie fara nici un ... Dumnezeu.


#123164 (raspuns la: #123095) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Daniel Racovitan la: 25/11/2009 10:42:43 Modificat la: 25/11/2009 10:52:55
(la: se poate castiga din arta?)
"arta pentru bani
dica un fel de prostitutie?"

exact, la fel ca si munca pentru bani

ma distreaza copios textele artistilor gen "bani, beark...", dar sunt primii care se lanseaza in nenumarate expozitii in care isi vand operele pe bani (aa, bani, beark!)

tare banuiesc ca textele astea vin mai degraba de la cei care nu reusesc sa aiba succes comercial de pe urma muncii lor, ca un soi de auto-justificare

dand la o parte ipocrizia, arta profesionala este o meserie, pe bani; arta amatoare ramane hobby (ceea ce nu o face mai putin valoroasa)

e al fel cu cei care, atunci cand pierd la sah, table, go, remi, etc., zic ceva genul "a, oricum, eu joc de placere"

oukei, asa sa fie.
#502065 (raspuns la: #359384) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ne-fiind scolit in arta, eu a - de relu la: 01/12/2003 10:37:45
(la: Fratia pre-rafaelita)
Ne-fiind scolit in arta, eu am descoperi pre-rafaelitii din intimplare acum citiva ani, si este curentul meu preferat in pictura. Cel mai mult imi plac picturiile:

Mariana in the Moated Grange
The Bridesmaid
The Blind Girl
Ophelia

de John Everett Millais, care se pot gasi usor la http://www.preraphaelites.com/paintings.asp (Apropo Daniel, ar fi fost fain sa putem sa adaugam imagini la mesaje, dar cred ca cenzura ar fi un cosmar.)

Dupa cum am spus deja, ne-avind sub centura un curs de apreciere a artei, eu ma supun simtului propriu aestetic. Daca-mi place, imi place. Si pre-rafaelitii imi plac in general. Dar tot asa imi place si Michelangelo. In schimb, ma uit la Picasso si inteleg ce spun altii ca este un geniu in pictura, dar nu-l inteleg in mod profund. Citeodata mi se pare ca inteleg o pictura de-a lui, altadata mi se pare ca-mi place, dar nu sint sigur. De exemplu ma uit la Guernica si imediat recunosc calitatea si geniul din aceasta pictura, dar nu pot sa verbalizez amanunte despre valoarea ei. Apoi am citit un articol intr-o revista specializata in arte si subiecte umaniste, care a aparut print anii 60-70 (Horizon) tiparita undeva in Ohio cred, si se mai gaseste in anticariate -- o revista de calitate ceva de speriat. In orice caz, acest articol era despre Picasso, si parte din articol era o analiza a picturii Guernica. Simbolismul explicat de articol era mult mai aprofundat decit eu am fost in stare sa produc. Dupa ce am citit articolul, bineinteles ca aprecierea picturii de catre mine s-a schimbat. Dar altfel...? Cubismul se pare ca ar trebui sa vina cu un "manual de folosire."

Orice opera de arta de ceva valoare (dupa parerea mea) este un vehicol pentru doua lucruri (sau numai unul citeodata): 1) mesaj 2) frumusete. Mesajul e o idee sau idei, de obicei spun ceva important despre conditia umana (in general sau despre tine insuti, cind o privesti). Frumusetea este pur si simplu frumusete. Picturile pre-rafaelite de mai sus ma atrag pentru frumusetea lor in primul rind, si numai in al doilea rind pentru ideile pe care vor sa le spuna. Cred ca Picasso e invers; ideile sint mult mai puternice, si aestetica visuala vine mai la urma.

N-avem pe nimeni pe aici care le are cu artele plastice sa ne explice mai mult care e ce e?

-Relu
Rauschenberg, arta romaneasca, orasul - de Florin Firimita la: 31/12/2003 15:33:30
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Rauschenberg e un vrajitor in materie de utilizarea materialelor. Am o admiratie deosebita pentru el. Retrospectiva de la Guggenheim, in New York, din 1998 a fost una dintre cele mai fascinante expozitii pe care le-am vazut vreodata Ca si Picasso, tot ce i-a trecut prin mina a devenit parte integrala din opera sa. Poate ma insel, dar nu cred ca a folosit sau foloseste computerul pentru schite.

Arta digitala e o alta fateta a creativitatii, o alta unealta.. Forma nu e atit de importanta atita vreme cit ai ceva de spus. Important e sa gasesti care e medium-ul cel mai potrivit pentru ceea ce vrei sa faci. Aici, in Statele Unite, unele expozitii nu accepta fotografii din simplul motiv ca nu considera fotografia arta. Sint sigur ca atunci cind Degas a folosit un aparat de fotografiat (cred ca a fost primul pictor care a incorporat noul sistem in pictura, in totala contradictie cu legile clasice ale compozitiei), a socat pe multi critici. Aproape toate compozitiile lui sint “taiate” din cauza faptului ca s-a folosit de dreptunghiul vizorului aparatului de fotografiat. Unghiurile sint dificile, etc., un lucru nemaiauzit pina atunci. Cine se mai gindeste la Degas ca un revolutionar astazi?

Am prieteni care se folosesc de noile jucarii digitale cu foarte mult succes. Atita timp cit efortul/ cautarea sint sincere, mijloacele nu conteaza. Tehnicile sint atit de diverse in ziua de astazi, nu cred ca ne putem impotrivi noului val. Nu folosesc computerul pentru lucrarile mele. "Moda" de care vorbiti nu cred ca isi are locul in arta. Modele sint trecatoare, ce rost are sa incerci sa placi? Experimente? Bineinteles. "Colajele" despre care cred ca vorbiti sint de fapt "mixed media" pe lemn, si sint uneori puncte de plecare pentru picturi mari. Am un atelier mic, de iarna, si un atelier mare, de vara. Iarna e mai intima, si ma vad lucrind la compozitii mici. Vara, lucrez de obicei in atelierul mare, unde imi pot permite sa lucrez la pinze de citiva metri. Uneori, lucrarile mici la care lucrez se transforma in pinze immense.

In ceea ce priveste, situatia artei din Romania, nu sint familiar cu ce se intimpla astazi. Am primit citeva oferte de a fi reprezentat de citeva galerii din Bucuresti, dar sint prea lenes ca sa fac ceva. Castele inchise despre care vorbiti…au existat de mult timp, din diferite motive. La un moment dat, era Uniunea Artistilor Plastici, care era o amestecatura de mari talente si cei care-l pictau pe Ceausescu imbratisind pionierii, era un astfel de club privat, un amestec de convenienta - daca nu erai membru al Uniunii, nu aveai nici o sansa de a fi considerat artist, sau de a expune. In cazul meu, mi-a fost greu sa respect artisti care pictau vizitele prezidentiale de la Canal, si in acelasi timp vorbeau despre “puritatea” artei. Toleranta de care vorbiti ar fi de folos, si nu numai in ceea ce priveste arta contemporana.
Am foarte mare respect pentru citiva dintre fosti mei profesori de la Tonitza, mai ales, Gheorghe Anghel care e un pictor nemaipomenit, Mihai Horea, doamna Adriana Crainic-Botez, o intelectuala de elita (si spun “elita” in cel mai bun sens al cuvintului), caruia ii datorez primele mele incercari in critica de arta, si totodata o curiozitate pe care mi-a deschis-o cind eram prin clasa a IX-a.

Despre America: cred ca gresiti. America este atit de complexa, incit e dificil sa punctam aspecte care devin cetoase de la distanta. Da, trebuie sa conduc ca sa-mi cumpar piine, si nu m-i s-a parut niciodata ca are ceva de-a face cu spiritul comunitatii in care traiesc. America e o tara in continua miscare, de bine sau de rau. Nu locuiesc in “suburban America,” care are avantaje si dezavantaje, traiesc la “tara,” pentru ca am vrut sa traiesc la tara. E unul dintre cele mai frumoase colturi ale Americii, plin de istorie si peisaje, dar in acelasi timp, foarte aproape de New York City. Am un echilbru intre natura si cultura pe care l-am vrut intodeauna. Micul European corner shop il am in apropiere. E un magazin mic, cafenea, unde imi intilnesc prietenii in fiecare duminica dimineata, unde citim The New York Times si vorbim despre ursii care au inceput sa dea tircoale prin imprejurimi. Aceeasi atmosfera o gasesc in New York, care e plin de corner shops daca stii unde sa le gasesti. De exemplu, in Time Square este o cafenea “ascunsa” in mijlocul frumoasei nebunii a orasului, care se deschide la 6 dimineata. Spatiul e foarte strimt, aerul e plin de miros de ulei prajit, dar fac cea mai buna omleta de pe costa de est, si poti avea o conversatie despre orice cu cineva care tocmai a venit din cine stie ce colt al lumii. Imi trebuie aceasta dualitate, oras, “tara,” pentru ca ambele ma inspira foarte mult. Scriu ori de cite ori am ocazia, in oras, dar nu as putea picta in oras. Orasul ma revitalizeaza, ma excita, dar intotdeauna imi place sa ma regrupez, sa ma regasesc acasa, in fata semineului, cu o carte buna, sau in atelier.
#7499 (raspuns la: #7446) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Arta americana si cea europeana - de Florin Firimita la: 27/01/2004 15:45:24
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Andre Malraux spunea ca “secolul 21 va fi un secol religios sau nu va fi deloc”. Cred, intr-un fel, de o astfel de infuzie are nevoie arta contemporana, americana si europeana. Nu ma refer la o infuzie religioasa, mai mult la un nou “ism” de calibrul impresionismului sau cubismului, care se lasa asteptat.
Pe ambele continente lucreaza artisti extraordinary, seriosi. Din pacate, noul “ism” este comercialismul. Astazi, arta nu mai poate fi separata de comert. Statele Unite au dat tonul acestei tendinte, si nu putem decit spera, naiv poate, ca Europa nu se straduie sa imprumute acest ton. Lumea artistica nu ar trebui sa aiba artistul ca punct focal. Europeanul Salvador Dali a descoperit si exploatat acest lucru, dar arta lui a avut de suferit dupa ce s-a lasat sedus de atotputernicul dolar. Ca urmare, avem si astazi o situatie artificiala care creeaza superstaruri peste noapte, cu o longevitate e indoielnica. Un bun exemplu a relatiei dintre artist si piata este ceea ce s-a intimplat in anii ’80 aici, cind unii pictori au ajuns milionari peste noapte. Douazeci de ani mai tirziu, valoarea lucrarilor a scazut considerabil, si ei incearca sa diminueze dezamagirile colectionarilor care si-au cheltuit averile pe picturi interesante, dar departe de a fi capodopere. Cind, acum cincizeci de ani, Picasso era adulat, avea pe ce sa se bazeze, avea o opera care ii justifica, sau scuza cumva slabiciunile caracterului. Secolul 20 a fost un secol bolnav, in care politicul a dominat poeticul. Secolul 20, in special in cea de-a doua jumatate, a fost violat de prea multe ori ca sa mai aiba loc sau timp pentru experiente artistice relevante. Experientele esentiale s-au intimplat pe scena istoriei si nu pe pinzele artistilor. Dezamagirea, ratarea, cinismul au pus arta in pozitia primejdioasa de a servi politica. Totodata, cultura “pura” nu este (a fost vreodata) posibila. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, Europa sedusa de Picasso a obosit. America a prins momentul prielnic si a reusit sa mute centrul artistic al lumii de la Paris la New York. Din pacate, multi artisti europeni de valoare care s-au mutat la New York n-au putut sa supravietuiasca. Cind Jackson Pollock a aparut pe scena artistica americana, Marcel Duchamp sau Max Beckmann nu mai aveau nimic de spus.

O caracteristica a artei americane contemporane este ruptura cu traditia. Toate marile miscari artistice au aparut ca un raspuns la miscarile care le-au precedat. Impresionismul a “salvat” artistul din atmosfera prafuita a atelierului. Postmodernismul s-a sprijinit pe “furt,” pe “imprumutat.” Poate ca pentru prima oara am avut o miscare artistica (destul de haotica, multi au crezut, si fara un a-priori program pentru a intra in panteonul istoriei artei alaturi de celelalte “isme”), care nu a fost impotriva unei alte miscari, dar care a incercat se regurgiteze tot ceea ce a precedat-o. Post-modernismul e un fel de palma data istoriei artei. Cred ca pe ambele continente, inca nu ne-am adunat de pe urma loviturii.


Transformarea culturii sub asaltul societatii comercialismului este probabil un aspect inevitabil. Sensibilitatea umana in fata artei e in schimbare. Sensibilitatea artistica, oriunde ai trai, e alterata. Pornografia, spre exemplu, a devenit in ultimii ani, a sursa valida de inspiratie pentru artistii americani.
America este o tara in care trecutul, istoria, inseamna ieri sau saptamina trecuta. Artistii americani refuza traditia, ceea ce nu cred a se intimpla in Europa. Europa pe care Bush o numeste “batrina” e Europa-Mama, intelectuala, artistica, de care America are nevoie, chiar daca nu o stie. America, unde orchestrele simfonice au inceput sa dea faliment in ultimii doi, trei ani, este tara vitezei. Tipul de inteligenta, sau sensibilitate care iti cere sa stai intr-un scaun timp de o ora si sa ASCULTI, sau in fata unei picturi sa PRIVESTI, incepe sa devina rara. Motivul pentru care aici avem (citiva) “ginditori”, si nu “filozofi,” este pentru ca ideea de a avea “radacini” aici,e o cochetarie, un tribut involuntar dat Europei-Mama. Fluiditatea, schimbarea, mutatul, sint caracteristice artei americane. Nu cred ca s-a nascut filozoful care sa fie in acelasi timp pilot de curse. Anti-intelectualismul indigen nu s-a nascut dintr-un manifest specific, ci din caracterul nomadic al culturii nord-americane. Cine are timp de gindit cind trebuie sa fii tot timpul cu degetul pe tragaci (la figurative bineinteles)?

Spectacolul artistic, pe ambele continente, e fara indoiala, fascinant de urmarit.
#8515 (raspuns la: #8389) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
arta e undeva in adancuri ingropata!... - de enigmescu la: 19/06/2004 07:01:39
(la: Arta In Romania: Ce parere aveti?)
exista o vorba nascocita de "anonimul" roman si ramasa, asemeni multor altora, ca tezaur nepieritor in constiinta poporului nostru, o zicala ce n-ar mai trebui comentata: "poarta-te cum ti-e portul si vorbeste cum ti-e vorba"! dar sa comentez totusi. intotdeauna mi-am spus ca se refera la mine in particular si la fiecare persoana in parte ca un indemn la a ne pastra identitatea de limba, de cultura, de traditii. si nu am gresit, cred, cu nimic. insa am fost derutat de folosirea singularului in loc de plural si de aceea n-am putut surprinde un sens mult mai adanc si mai amplu pe care cu siguranta acel CINEVA de demult a incercat sa-l imprime frazei. daca vreti aceasta e pur si simplu o profetie a vremurilor moderne, un mod de a ne pune in garda fata de tarele societatii noastre. de fapt zicala ar trebui interpretata cam asa: 'fiti voi insiva!' de ce fac aceasta afirmatie? simplu: noi toti formam o comunitate ale carei obarsii nu le vom gasi nici in America, nici in Asia, nici in Africa, nici oriunde pe aiurea. noi apartinem acestor locuri si locurile acestea ne apartin noua. etnogeneza ne-o arata limpede. prin urmare, ca sa fiu mai explicit, nici un individ in particular sau vreun grupulet din acest popor nu-si poate aroga dreptul asupra culturii, artei si a traditiilor unui sir nemasurat de oameni ce s-au statornicit in glie pt. vesnicie. adica nimeni nu poate schimba, cel putin teoretic, si nu are voie sa schimbe, sa violenteze aceste stari de lucruri, aceste realitati existentiale ale fiintei romanesti. constat insa cu durere ca de mult nu se mai tine cont de asta. buuun, pana aici a fost un fel de introducere.
nu sunt artist dar prin natura mea apreciez orice tip de arta si dezapreciez orice kich. nu vreau sa ma refer acum decat la tendintele din muzica moderna la noi, pe de o parte fiindca ai amintit de ea, pe de alta parte fiindca sunt(sau mai degraba am fost) direct implicat intr-o oarecare ramura a acestei arte. dar ca sa pot incepe de undeva am sa-ti dau aici un fel de pilda sau fabula pe care am conceput-o personal si pe care am numit-o "scufita rosie".
muzicii romanesti i-au crescut urechile, nasul, coada, dintii, ghearele si i s-a ingrosat sau i s-a subtiat(dupa caz) timbrul vocal. aparent nu e nici o problema. s-a intamplat si la case mai mari(desi, sincer sa fiu, nu stiu care pot fi acelea!). dar ganditi-va ca vine scufita rosie la bunicuta ei, TRADITIA, si o gaseste complet schimbata. nu o mai recunoaste si cu naivitatea specifica generatiei PRO/CONTRA(e discutabil aici) incepe sa intrebe: de ce si-a schimbat infatisarea? iar raspunsul vine f. prompt si aproape socant: CA SA TE POT INGHITI MAI BINE!!!
va intreb, la randul meu, care ar fi reactia normala a tinerelor scufite rosii la auzul acestui raspuns dat de impostor? logic ar fi sa-i ofere pe loc un scaun de ceara pus peste o groapa plina de jaratic. insa ce observam e de-a dreptul uimitor: majoritatea se arunca orbeste, intr-un act sinucigas, in gura flamanda si nesatula a gaselnitelor de moment. ca si cum in burta lupului s-ar gasi niscaiva lumi extraterestre care sa-i scape de moarte si apoi de judecata lui Dumnezeu. arta e o dimensiune a spiritului uman si se adreseaza acestuia prin mijloacele ei specifice. dar daca se adreseaza carnalitatii nu mai e arta, e prost gust. [carnalitatea aici inteleasa in sensul ei cel mai larg, nu exclusiv in sensul de trupesc]
bine, putem spune, dar ce ne pasa noua? "fiecare cum isi asterne asa doarme". e adevarat, dar daca ne straduim un pic sa privim in perspectiva vedem un viitor f. sumbru pt. urmasii nostri, mai precis pt. copiii nostri; si ce e mai de pret decat copilul meu, al tau, al altuia?!
in ultima vreme s-au inmultit atacurile la morala si sunt din ce in ce mai evidente. au devenit chiar lipsite de scrupule. in emisiunile televizate au luat o amploare deosebita recitalurile unor grupuri vocal-instrumentale care de obicei zbiara sau miauna in loc sa cante cu adevarat. de la lalaieli si schimonoseli pana la lamentari legate de viata totul e posibil. ba, mai mult, au mesaje fara continut, daca pot spune asa, sau nu fac altceva decat sa indrume la destrabalare. cred ca versuri mai de proasta calitate si mai de prost gust n-a reusit sa inventeze, pana la noi, inca nimeni. chiar si un copil de gradinita ar putea sa compuna versuri mai placute si, de ce nu, mai destepte. unde mai pui ca unele formatii au titulaturi de-a dreptul stupide, nici macar hazlii. ca, sincer va spun, cand vad asa ceva mi se face rau. pe masura ce trece timpul imi vine sa cred ca tara asta are parte numai de cersetori, hoti, banditi, talhari, homosexuali si mai ales HANDICAPATI- aici cu intelesul de incapabili in a face ceva bun si frumos. dati-mi voie, ajuns aici, sa pun o intrebare ce nu-mi da pace: cum sa-si mai iubeasca cineva tara?!
am ramas socat cand am aflat ca in Australia s-a umplut lumea de manele(lumea venita de la noi, desigur). crezusem ca macar aici voi scapa de ele. ce am impotriva lor, voi fi intrebat. nu e nimic personal, e doar repulsia mea instinctiva la ceva ce nu-si gaseste locul in arta. asa cum am repulsie fata de picturi gen "coada de magar", sculpturi cu forma...diforma, piese de teatru numite(in traducere) "orasul urinei" samd. si tot la acelasi capitol s-ar mai afla "castele pt. nimeni"- ma refer la castelele rasarite dupa ploaia de plecari in strainatate a omului de rand.
renuntand la divagatii acum voi incheia printr-un indemn: alegeti-va voi muzica, nu lasati sa va aleaga ea pe voi! si nu uitati ca gusturile se cultiva in timp! si un ultim amendament: calea pe care multi aleg sa mearga e de obicei dinainte aleasa de altii!!!!!!!!!
just me
Arta Mea - de LMC la: 30/07/2004 20:03:09
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Okay, pentru ca toti ma intrebati despre arta mea am sa va arat. Lucrarile care le am in format de "1,0" (adica pe computer) sint niste lucrari facute ani de zile in urma. Deocamdata nu mi-am fotografiat lucrarile recente (procrastinez prea mult).

Deci pentru cei care-s interesati vedeti:

http://www.geocities.com/clc3897/ARayOfHope.gif

http://www.geocities.com/clc3897/AfterGreatPainAFormerFeelingComes.gif

http://www.geocities.com/clc3897/AngelOfLifeAndAngelOfDeath.gif

http://www.geocities.com/clc3897/BeggingForSalvation.gif

http://www.geocities.com/clc3897/FlamingSpirits.gif

http://www.geocities.com/clc3897/IAmMyBelovedsAndMyBelovedIsMine.gif

http://www.geocities.com/clc3897/KnightsFerry.gif

http://www.geocities.com/clc3897/Magnolia.gif

http://www.geocities.com/clc3897/Primavara.gif

http://www.geocities.com/clc3897/RidingFreedom.gif

http://www.geocities.com/clc3897/SelfPortrait.gif

http://www.geocities.com/clc3897/Shulamite.gif

http://www.geocities.com/clc3897/TheAngelLeadingThemIntoEden.gif

http://www.geocities.com/clc3897/TheCarpathians.gif

http://www.geocities.com/clc3897/ThePoet.gif

http://www.geocities.com/clc3897/TheProvider.gif

Va rog sa luati in considerare ca pozele care le vedeti sint de o calitate foarte proasta, realitatea culorilor sint mult mai vii si mult mai aprinse. Altele sint mai intunecoase in poze decit sint ele in realitate. Dar in general va puteti da seama. Vizionare placuta. Titlul la fiecare lucrare este parte din adresa de website.

Revin mai tirziu cu alte amanunte si alte noutati.

PS: Gamalie-i foarte incintat ca domnul DESTIN il considera un "barbat de clasa". Si eu sint de acord cu DESTIN.
"Creatie,arta,pasiune,viata & LMC," - de DESTIN la: 01/08/2004 09:13:29
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Revin in acest comenteriu cu "imagini vizuale"impresionate de compozitiile tale LMC.
Elementele plastice folosite de tine sunt componente fundamentale ale unui artist.Acestea bine utilizate stau la baza lucrarilor tale.
Modul in care tu ai organizat aceste elemente defineste o lucrare deosebind-o de alta,pastrand stilul ce te caracterizeaza, sau ti l-ai impus.
Combinarea culorilor,formelor,textura si linia ai folosit-o pentru a produce imaginea,exprimand reactia ta subiectiva ce denota calitati artistice.
Ce am observat eu ,{precizez ca ma voi referi mai cu seama la constructia geometrica si secretele sale,culoarea nu poate fi "judecata"in absenta sa(reala)}Fiecare lucrare pastreaza o intentie centrala,un focar ce pretinde ca tu artista din tine,ai luat decizii cu privire la numarul si felul elementelor pe care le-ai utilizat si la modul in care acestea au fost aranjate.
Nu doresc sa insist mai mult ,se poate discuta pe fiecare "subiect "in parte,in orice arta,unitatea si semnificatia sunt strans legate.
Cu sinceritate,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#18734 (raspuns la: #18650) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru giocondel - part 2 - de zaraza la: 28/03/2005 01:50:43
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
ok, sa o luam pe rand, chiar am devenit curioasa.
1. deci, spui "Ceea ce aduce regres spiritual nu este atractia catre persoane de acelasi sex ci angajarea in relatii sexuale cu ele."

ma intreb: cum contati regresul spiritual? exista intrumente de masurare, exista limite admise, s-a facut o statistica gen: hetero intre 4 si 12 limite normale, homo intre -200 si -10? in ce se masoara?

e posibil sa-mi vii cu teoria yoga, am facut si eu yoga (in romania) si indoctrinarea era aceeasi, homosexualii sunt niste dezechilibrati energetic. cat timp nu cunosteam nici unul, o luam de buna. pana cand am intrat intr-un mediu frecventat de multi homosexuali, si am avut ce observa si de unde alege. si opinia mea acum e ca intai suntem oameni, si abia apoi hetero sau homo. cunosc homosexuali de o extraordinara charisma si verticalitate. mi-au fost profesori, si i-am admirat profund, ca oameni, chiar daca veneam cu de-acasa cu teoria yoga (aia de o propagi tu acum) si eram foarte circumspecta. chestia cu look-ul bolnav nu se verifica. cred ca un om puternic reuseste sa-si dea seama cine e si unde e, si sa se acepte pe sine insusi asa cum e.

ceea ce spui, ca e preferabil sa te abtii, mi se pare o negatie de sine. adica tu stii in interior cine esti de fapt, dar ti-e teama sa admiti. si traiesti toata viata in negare. cum te astepti ca un om care se neaga pe sine insusi sa evolueze?

2. chestiunea cu tatal pedofil nu o mai discut, omul nu era homo... nu neg capacitatile tale de a percepe influentele subtile, dar exemplul imi spune doar ceea ce incerc sa transmit de la inceput: fiecare e un caz in sine, nu putem generaliza. acum de exemplu, din ceea ce mi-ai relatat tu as putea trage concluzia ca barbatii canadieni sunt toti niste pedofili nenorociti.

3. nu sunt de parere ca scopul principal al existentei sunt copii. cred sincer ca e reconfortant sa lasi ceva dupa tine, dar nu obligatoriu un copil. cred ca e important sa lucrezi asupra ta, si sa te straduiesti ca atunci cand tragi linie sa simti ca existenta ta a avut un sens. sensul dat, depinde de fiecare.

4. cum ziceam mai devreme, Da Vinci a fost homosexual, termin o facultate de arte, si chiar m-a interesat problema. e funny, dar homosexualii au fost cei care au insemnat progesul in arta. mai toti renascentistii au fost homo. ma intreb ce ne-am fi facut fara ei, caci pe vremea aia nu se concepea femeie artist.

5. despre cercurile artistice promiscue, permite-mi, stimata giocondel sa te contrazic. spui dumneata "Una este partea artistica si creativa a unui individ, ce tine mai mult de inspiratie si nu ii este datorata in intregime si alta este alegerea lui sexuala si evolutia spirituala". pot sa-ti spun din experienta ca inspiratia e 0 daca nu este transpusa prin munca. munca, munca, si iar munca. deci daca iti imaginezi ca homosexualul ala nenorocit, lovit de inspiratie, face o opera nemuritoate in 10 minute, iar restul de 23 de ore si 50 de minute le petrece facand sex "murdar", luand droguri si urland ineptii in crasma, te foarte inseli. rezultatul final e chintasenta a zeci si sute de ore de incercari. frustrarile sunt cu atat mai mari, cu cat standardele pe care ti le impui sunt mai inalte. adevaratii artisti nu sunt depravati, deparavat e mediul aspirant si incapabil, chibitii care nu sunt nici cai nici magari. oameni slabi, atrasi de glamour, ca mustele de lumina. adevaratii artisti n-au timp sa fie depravati, chiar daca sunt homosexuali.

cat despre inspiratia care nu-i este datorata lui, ci e, inteleg, de natura divina, cum vine treaba? inpiratia vine de la Domnul, nu ne-o asumam ca hulim, dar homosexualitatea e vina noastra, si luptam cu ea, ca altfel.... ca ce?


zaraza





#40985 (raspuns la: #40822) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zaraza - de lipici la: 06/09/2005 14:16:00
(la: cine este in masura sa puna reguli in domeniile artistice?)
dupa parerea mea nu poti sa vorbesti despre gradinile lui monet in cazul in care vorbim de arta contemporana.
Monet a expus la prima expozitie impresionista din 1874, expozitie care a fost criticata sever la vremea aceea.
Arta a evoluat pe parcurs, putin cate putin, pana cand a ajuns asa cum o stim astazi.Nu se putea face ceva care sa nu fie o continuare sau o negare a ceva deja existent in arta.Daca pana la impresionisti ideea de mimesis era o conditie fara de care nu se putea face arta, ei se revolta si relativizeaza forma.Aceasta a fost o continuare logica a drumului artei.
Dupa aceea curentele ulterioare s-au intrecut in a se nega unele pe altele, (expresionismul- contra impresionismului, cubismul-contra fauvismului, ...etc) pana cand s-a ajuns la negarea artei cu totul, DADAismul.
Dupa ce Dada a atins limita negarii, s-a revenit la valorile traditionale, (directia logica al drumului) dar cu o viziune noua.
De aici incepe ARTA POSTMODERNA,care cu timpul( incepand cu 1946 dupa cum spun unii esteticieni) propune o alta viziune asupra artei.
Pana la Arta POSTMODERNA a fost cea MODERNA.
Mentalitatea ceor doua este total diferita.Pentru arta Postmoderna se propune o noua estetica.Este un drum nou.
Dar ce este si mai adevarat este ca nu toti artistii contemporani (adica cei din zilele noastre) sunt postmoderni.
Nu poti sa compari creatia lui Spoerri cu cea a lui Monet, si nu pentru ca ar fi unul mai bun decat celalalt, ci pentru ca sunt din timpuri diferite, si ele nu pot fi judecate decat in contextul vremii lor.
Cum spunea Kandinski:- "Arta este copilul vremii sale".Si de aici se inteleg multe.

arta evolueaza.Drumul poate fi citit usor, daca ai cunostintele a ceea ce s-a facut.Monet este un pas catre ... cum sa-i spun.... Arta Adevarata(?) mai bine nu-i spun in nici un fel. Monet a fost un pas, Spoerri alt pas, pe drumul artei.Cu timpul ea va ajunge sa fie asa cum doreste toata lumea, dar pana atunci vor fi multe incercari.Inca se mai incearca.

nu publicul hotaraste ce este arta si ce nu.El poate spune daca ii place sau nu.Sau poate spune cum i se pare, arta sau altceva, dar asta nu prea are importanta in lumea artei.
Era o fata foarte tanara... care ajutata din toate partile, si sustinuta prin publicitate, a reusit sa se faca cunoscuta si sa vanda tablouri la preturi mari.Ca sa fii apreciat de toti, trebuie sa pleci la drum incarcat cu multe chestii.Cunostintele de marketing nu sunt de ajuns decat daca ai plecat la drum sa vinzi.
Unui artist adevarat nu "i se falfaie" de public.Publicul ii este partener (aliat sau dusman) cat timp lucreaza in domeniu.
Cum am spus de atatea ori:
(nu ma mai citez pe mine, ca sa nu exagerez...:)
Artistul a creat o opera de arta atata timp cat aceasta reuseste sa transmita publicului mesajul pe care a dorit sa-l transmita.
#69931 (raspuns la: #69922) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Arta si politica - de alex andra la: 31/01/2006 11:25:39
(la: Bach, Mozart, Chopin ?)
Ce voiam eu sa spun este ca nu cred ca e bine sa amestecam arta, frumosul in general, cu politicul. Politicul murdareste tot. Ce poate fi mai absurd decat faptul ca pentru multa vreme, "o parte" a romanilor am urat trandafirii ?
#103142 (raspuns la: #102996) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce face din ceva ...arta? - de Alexandros la: 25/02/2006 00:29:41
(la: Ce face din ceva...arta?)
Pentru a intelelege asta intreaba-te mai bine ce trairi i-ti provoaca tie "o insiruire de note", "Coloana infinitului" sau acel tablou "Giocanda".
O astfel de creatie, cred eu, devine arta cu cat impresioneaza mai multe persoane.
Simti ceva cand privesti "coloana infinitului"?
Daca nu ai sti cat e de celebra si cine e artistul te-ar mai impresiona asa? Coloana, sa spunem ca da,prin dimensiunea ei, insa o opera mai mica a lui Brancusi, despre care opera nu ai sti nimic, ar produce vreun impact asupra mintii tale?
O mare parte din notorietatea unei lucrari artistice e data de faptul ca parintele sau e artist.

kitsch-ul ,deja un curent in arta? - de tweet la: 04/03/2006 19:54:49
(la: Cum ati defini kitsch-ul?)
kitsch-ul a devenit deja ,din pacate,un curent in arta.De foarte mult prost-gust ,a impanzit parca toate tarabele,magazinele...ramanand foarte putin loc pentru lucrurile cu adevarat valoroase.
Pentru mine,kitsch-ul nu se refera la obiectul in sine,ci la o stare a lucrurilor.In momentul in care un artist creeaza o opera de arta ,aceea capata o anumita semnificatie,fiind facuta cu scopul de a exprima ceva ,o stare,un sentiment.Este facuta cu bunastiinta,deci,acel artist avand anumite cunostinte in domeniul in care lucreaza.Kitsc-ul,in schimb,este adesea facut in scop pur comercial ,de o mana nepriceputa ,de persoane ce nu au nimic in comun cu arta,intr-o fabrica ,in serie...un obiect devine kitsch in momentul in care in creearea lui se uita partea interioara .Ideea acestui curent se concentreaza pe exterior,pe fizic.


As dori totusi sa pun o intrebare...Daca intr-adevar kitsch-ul a devenit o moda,sau un curent in arta,trebuie sa existe si o ierarhizare in randul obiectelor ce apartin categoriei...Care ar fi kitsch-ul suprem..cel mai apropiat de arta..sau cel care de la prima vedere poate fi recunoscut de oricine ca si fiin kitsch?
Salonul de Arta Fotografica, Craiova 2006 - de Florin Constantinescu la: 02/04/2006 21:50:15
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Astazi, in urma definitivarii jurizarii fotografiilor inscrise la Salonul National de Arta Fotografica "Mihai Dan=-Calinescu", Craiova, editia 2006, s-au stabilit urmatoarele fotografii castigatoare:

Marele Premiu “Mihai Dan-Calinescu” – ZOLTAN HARAGOS - Tg. Mures, “Ecaterina”

Premiul I – ARMAND BERARU – Israel – “Pe scara”
Premiul II – GABRIEL FANTANA – Craiova – “Iluminare selenara”
Premiul III – LAURA HAIDUC – Oradea, “Batrana si papagalul

Premiile pe sectiuni

Sectiunea PORTRET

Medalia de Aur AAFR – JENO KUCSERA - Tg Mures, « Tristete »
Medalia de Argint AAFR – TRESTIAN GAVANESCU – Rm. Valcea, « Antim »
Medalia de Bronz AAFR – CONSTANTIN PADUREANU - Craiova, « Iad »

Mentiuni
MIHAI MOLDOVAN – Brasov, « Olar »
IRINA STEINBRECHER – Craiova, “Codruta”
ANDRAS TAMAS – Tg. Mures, « Pastorul din Bretcu »
FLORIN CHIREA – Craiova, « Mirela »
DOMOKOS ICZE – Miercurea Ciuc, « Dupa un veac »

Sectiunea TEMA LIBERA

Medalia de Aur AAFR – STEFAN TOTH – Oradea, « Interventie plastica »
Medalia de Argint AAFR – MIHAELA SAV DIANA – Oradea, “Cromatic”
Medalia de Bronz AAFR – ALEXANDRU MLADEN – Craiova, « Galeria »

Mentiuni
BALASI CSABA – Miercurea Ciuc, « Arterele pamantului »
VIOREL ANGHEL – Ploiesti, « Dinamismul constrangerii »
HARAGOS ZOLTAN – Tg. Mures, « Atasament »
ZOLTAN GEGO – Brasov, « Scari »
TEODOR RADU PANTEA – Oradea, « Tunelul confuziei »

In total, la aceasta editie a salonului, au fost inscrise un numar record pentru saloanele de fotografie din Romania, nu mai putin de 1300 de lucrari, participand si autori din strainatate (Franta, Austria, Israel).
Numarul de lucrari acceptate la aceasta editie este de 150 (60 la Sectiunea Portret si 90 la Sectiunea Tema libera)

Premiile sunt cam astea:
premiul I - 3.000.000
premiul II - 2.500.000
premiul III - 2.000.000

Medaliile de aur AAFR - 2 x 1.500.000
Medaliile de argint AAFR - 2 x abonament pe un an la revista Photomagazine
Medaliile de bronz AAFR - 2 x 1.000.000

Mentiunile sunt in bani sau produse in valoare de 500.000 si constau in:
2 x 500.000
5 x kituri de curatare aparate si obiective
5 x mentiuni oferite de alti sponsori (filme, etc).

Marele premiu al Salonului este oferit de familia regretatului fotograf Mihai Dan-Calinescu si va fi anuntat zilele urmatoare.

***

Mi se pare ca in Romania asemenea manifestari artistice sunt cam pe moarte, in principal datorita neincrederii fotografilor in jurizare.

Anul viitor, Salonul MDC se va transforma in salon international, iar desfasurarea si jurizarea se va desfasura intr-un mod cu totul si cu totul original si nou pentru arta fotografica la nivel mondial. Astfel, juriul va fi compus din artisti fotografi cu mare renume, din cel putin 7 tari, din Romania urmand sa intre in acest juriu 3 fotografi. Deci un juriu de 10 oameni, care pot da o dimensiune obiectiva calitatii artistice a fotografiilor inscrise.
Fotografiile vor fi trimise prin mail sau pe CD. Taxa de participare va fi putin mai mare, pe masura valorii premiilor acordate. Oricum, fotografii din Romania vor beneficia de o micsorare a taxei, fata de cei din strainatate.

Votarea - adica notarea lucrarilor inscrise, se va realiza electronic, pe un site special construit, unde fiecare membru al juriului are acces unic, pe baza unui ID si a unei parole.
Fotografiile inscrise vor avea asignate un ID si numele dat de autor, membrii juriului neavand acces la numele autorului sau tara de provenienta. Mai mult, membrii juriului nu se vor cunoaste intre ei si nu vor sti notele acordate de ceilalti membrii.
Publicul va putea vizualiza fotografiile inscrise in salon.
La finalul notarii, automat, se va calcula punctajul fiecarei fotografii. Fiecare membru al juriului poate cere statistica notelor acordate in salon, astfel incat sa existe un control real al notelor acordate si nimeni sa nu poata contesta jurizarea.

Este un sistem foarte sigur si in primul rand asigura dezideratul oricarui juriu ... sa fie obiectiv. Adica nimeni nu mai poate face nimic - in romaneste sa puna pile....
Nimeni, in afara de comisia de organizare, nu va cunoaste juriul, decat la finalul jurizarii, cand acesta va fi facut public.
Incercam sa dam premii pe masura, de mare valoare si deci este firesc ca notarea sa se faca asa cum trebuie.

Fiind un sistem de notare in premiera, organizatorul - Fotoclubul Mihai Dan-Calinescu - a inceput deja sa puna la punct partea de logistica si de organizare.

In acest fel, speram sa refacem increderea fotografilor romani in saloanele de profil si sa aducem un suflu nou in Romania, in arta fotografica.

Pentru ca daca nu miscam nimic in domeniu, stam adormiti asa intr-o prea frumoasa letargie........o sa ajungem sa facem un salon la 12 ani si ala cu 15 poze.

Si pentru ca suntem pe prispa domnului Dinu Lazar, adresez si aici multumirile din partea organizatorilor pentru prezenta sa la jurizarea lucrarilor de la salon.
Sancho Panza, - de Astoniu la: 04/04/2007 11:26:22
(la: de la obscen la estetic...si invers)
La prima vedere obscenitatea ţine de etică, iar compararea unui termen etic cu unul estetic ar fi cam forţată.
Totuşi, dată fiind înrudirea domeniilor - etic şi estetic - o putem face.
Obscenitatea se defineşte în contextul moralei publice. Dar, pe măsură ce societăţile se dezvoltă, morala publică îşi schimbă standardele şi vedem atunci că vorbim de comparaţii fluide, relative.
Ceea ce ieri era obscen în artă, astăzi este acceptat şi poate elemente astăzi considerate obscene, mâine pot fi acceptate în artă şi estetică.
Dacă e să-mi aduc aminte numai de câteva lucruri, voi putea să-ţi exemplific. Uite, de pildă dansurile şi muzica. French Can-can-ul , tango-ul, samba şi alte dansuri erau considerate, la vremea apariţiei lor, cel puţin imorale. Hard-rock-ul şi alte ramuri din muzica nouă au fost blamate la vremea apariţiei, iar astăzi sunt acceptate. Impresionismul şi cubismul au fost respinse iniţial de pictură, până să fie clar acceptate.Nu mai vorbesc de nud în arta plastică. Poezia urâtului (să-l dau exemplu doar pe Emil Brumaru ? ) n-a fost acceptată iniţial, iar azi e îndelung discutată.
Dacă discutăm din cadrul restrâns al esteticii, ajungem inevitabil la "arta kitch-ului". Pentru că obscenitatea ce se doreşte a fi artă, va deveni artă, doar dacă nu va rămâne kitch. Aici e vorba deja de puterea de a transmite un mesaj profund, clar ( pentru receptori ), moral (etic) sau comercial. De exemplu designul publicitar nu era considerat o artă până pe la începutul secolului XX, iar azi se studiază la institutele de arte plastice.
O reclamă poate fi obscenă dacă foloseşte mijloace obscene şi mesajul ei rămâne la nivel vulgar - şi va rămâne un kitch dacă mesajul ei nu se ridică dincolo de trivialitatea simţurilor comune. Mai toate rămân astfel. Un spot publicitar ce vrea să transmită un mesaj etic va fi întotdeauna mult mai greu de realizat. Pictura naivă poate rămâne un simplu kitch dacă nu reuşeşte să transmită valori profund estetice. Dar despre kitch vorbim altă dată.
La toate astea se adaugă mecanismul transmiterii mesajului estetic.( Ajungem iar la teoria informaţiei).
Receptorii sau consumatorii de artă au o anumită educaţie atunci cănd iau cunoştinţă de piesa (bucata) aceea de estetică. Relaţia emiţător - receptor devine importantă. Deci modul cum o vor vedea sau o vor judeca ţine şi de bagajul lor de cunoştinţe, de imaginaţia lor şi de starea psihică de moment. Din partea emiţătorului , într-un mesaj artistic, contează foarte mult puterea de sugestionare a mijloacelor lui estetice (un catarsis extins). Ambele părţi sunt implicate în procesul ăsta, care e viu ("on live") şi în permanentă schimbare. Ei bine problema aşa cum am discutat-o acum, e cam largă şi generală.
Pentru mine, obscenitatea care nu se justifică prin crearea unui nou tip de limbaj artistic, rămâne doar obscenitate. Restul e doar filosofeală. Scuze că m-am lungit cu postarea asta, (de parcă aş vrea să cad iar în filosofeală) şi ţi-am umplut spaţiul de conferinţă. Oricum, tema e interesantă.
part fri - de lafemme la: 24/10/2008 14:24:23
(la: Miss Cafeneaua 2008 (Probele))
SECTIUNEA II-a - Ibricul cu Talente (exhibitio)

1. Stii sa folosesti pickamer-ul?
Esti initiata in tainele finisajelor interioare?
Ai terminat masterul in origami si petrochimie?
Esti campioana nationala la gimnastica ritmica?
Stii sa canti la fagot sau oboi?
Orice talent/aptitudine/deprindere pe care le urmezi cu indarjire de mandarin se vor consemna in carnetul de bal si vor conferi un plus de stralucire coronitei de miss pe care esti gata-gata sa ne-o confisti. Ardem de nerabdare sa-ti cunoastem talentele secrete!
Ce trebuie sa faci? Ne povestesti in detaliu despre talentul tau special (incearca sa te limitezi la max. 300 de cuvinte), dai exemple si – daca poti – dovezi (linkuri spre diplome, poze, filmulete, orice crezi tu ca poate veni in sprinjinul povestii tale).
Cea mai originala si mai documentata poveste va primi un premiu special din partea noastra. Dam drumul la cronometru!

Cum tatal a fost un mare admirator al lui Jean-Jacques Rousseau, a decis sa-mi dea o educatie aleasa, in ton cu vremurile si asteptarile. Asa ca stiu sa fac urmatoarele: sa gatesc in 10 limbi de circulatie mondiala (http://images.google.ro/imgres?imgurl=http://farm3.static.flickr.com/2177/2477235426_b7c37e50cf.jpg&imgrefurl=http://www.flickr.com/photos/26459302%40N08/2477235426/&h=500&w=354&sz=106&hl=ro&start=34&um=1&usg=__cmHVR84Cg1akHcwECKdAMoItizM=&tbnid=K0WjS3uuL3Pd0M:&tbnh=130&tbnw=92&prev=/images%3Fq%3Dsexi%2Bcooking%26start%3D20%26ndsp%3D20%26um%3D1%26hl%3Dro%26sa%3DN – portret realizat de marele artist Xion Ling dupa ce a mancat sarmalutele-n foi de vita facute de mine), sa calc camasi/pantaloni/ etc la dunga, sa organizez activitatile zilnice in asa fel incat sa mai ramana vreme si de baut bere, stat in fata teve-ului cu mana-n pantalon, am facut si cursuri de contorsionism ( http://images.google.ro/imgres?imgurl=http://lh4.ggpht.com/mmmsinsin/R4ZE8M2q01E/AAAAAAAAF7o/GwjY_hD9uH0/s160-c/Contorsionistele.jpg&imgrefurl=http://anatolbasarab.blogspot.com/2008/04/contorsionism.html&h=160&w=160&sz=5&hl=ro&start=2&um=1&usg=__aIfgVI3Mcel6kVlFZNIXRFmHlgQ=&tbnid=26uG8ZWZfFy1nM:&tbnh=98&tbnw=98&prev=/images%3Fq%3Dcontorsionism%2Bfemei%26um%3D1%26hl%3Dro%26sa%3DN ), datorita carora sunt foarte flexibila/ usor modelabila. In timpul liber imi place sa gonesc pe strazile patriei calare pe motocicleta impreuna cu prietenele mele (http://www.youtube.com/watch?v=zSjWsbXJNOA).
Stapanesc foarte bine arta conversatiei (cea a Ilenei Vulpescu bien sur), am invatat sa am umor de la Oscar Wilde, cinism de la Show, sunt fragila ca eroinele lui Tennessee Williams, pasionala un personaj de Lawrence, misterioasa asa cum numai Eliade a putut sa nascoceasca o femeie…. Si-ar mai fi atatea si atatea de spus.




2. Stii sa minti? ai aptitudini in directia asta? stii sa faci meandre concrete? poti sa denaturezi, sa induci in eroare, sa trombonesti?
Minte-ma frumos, de sus in jos - cum pacaleste suava ciocarlie, un vajnic eschimos.

Hai sa va povestesc despre barbatii cafenelei, asa cum ii vad eu de aici. Sunt frumosi de te poti uita la ei doar printre gene, de teama sa nu-ti pierzi cumva vederea. Cand e cazul, arunca in femei cu vorbe frumoase, care tasnesc pana-n inaltul cerului, intorcandu-se apoi in calusul palmelor sub forma de flori de multe. Uneori, cand se enerveaza, iar asta se intampla asta doar atunci cand fragilele fapturi de alte sexe au fost cumva atacate, ei sar la balalie cu pieptul dezgolit inainte, iar vorblele lor devin lanci ascutite, ce sfredelesc pielea nemernicului care-a indraznit sa raneasca prin cuvant sau comportament destrabalat auditoriul. Sunt inteligenti si informati, asa cum ii sade bine barbatului sa fie. Au mereu la purtator cate-un pistol cu gloante de argint, si cand e cazul, descaleca, micesc ochii asa ca Eastwood si nimicesc prostia dintr-o singura miscare. Sunt nebuni, au tone de unor in tolba de pe umar, te fac sa razi cu lacrimi in zilele cu ploaie marunta, alaturi de ei, timpul petrecut la munca trece atat de usor.

:P

mai ziceti ceva … deja eu nu mai pot sa scriu… dar, nu uitati, gura pacatosului, uneori, adevar graieste.
taticule, esti din cale-afara de tupeist (partea a II-a) - de Bucu la: 21/06/2009 12:44:56
(la: Intrebare pentru admin.)
Despre cealalta fata a ta, cea „umana“, ca invitator la ateneul din Bucuresti a necunoscutilor de pe forumuri, da-mi voie sa mai fac o precizare mica, dupa ce ti-am refuzat invitatia (ca si cea de la bere, de altfel, sper sa nu te superi si sa-ti gasesti compagnoni pe masura): din partea mea, închireaza-ti sala ateneului doar pentru tine, închide portile pe dinauntru si baga mare la “cultura”.

Vei ramâne, pentru mine, un nenea cu fumuri. Chiar daca te-mbraci in frac. …Sau, mai plastic, vei marsalui precum un frac cu fum …

Ps- vor ramâne de asemeanea memorabile citatele tale despre arta, adevarate bule de “cunoscator“, cu care mi-am permis sa ma joc putin în dialogul urmator dintre tine si tine:

Actul I
ScenaI

(la dreapta, un magazin de harpe, închis pe caz de boala,.

în spate, dunarea albastra, pe jumatate secata.

La stânga, pe piciorul podului, un patrat decadent marca Mondrian, pictat de bolnavul de la harpa.

În mijloc, statuia lui Wagner, cu castile pe urechi.

taticu, plimbându-se de colo-colo, c-un chistoc in gura, gesticulând.)

-Din pacate, in poezie nu e ca in pictura, sa fie apreciat talentul naiv.
-In materie de arta, totusi, sunt foarte pretentios.
-Mondrian stiu ca e un soi de Ionescu al picturii. Pe Schielle am avut ocazia sa il vad la SF MOMA dar sincer, nu mi-a zis nimic. Niste linii si patrate, nu sunt deloc initiat in pictura.
-nu sunt deloc initiat in pictura
-Din pacate, in poezie nu e ca in pictura, sa fie apreciat talentul naiv
-nu sunt deloc initiat in pictura
-Din pacate, in poezie nu e ca in pictura, sa fie apreciat talentul naiv
-In materie de arta, totusi, sunt foarte pretentios
-nu sunt deloc initiat in pictura

Cortina …..

sursa: aceeasi, http://www.cafeneaua.com/nodes/show/21253/intelectualul/1


*am splitat mesaju, ca nu-mi permite forumul o postare ce depaseste 5000 caractere...

adieu ......
#453828 (raspuns la: #453827) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ultima parte. Si va invit la discutii libere pe marginea acestui subiect. :) Cei ce doresc, desigur. - de juli la: 24/07/2011 10:28:56
(la: Fenomenul downshifting - sau "dincolo" de top management de Aurora Liiceanu)
"Toefler spunea ca oamenii nu mai investesc in alti oameni, investesc in obiecte de aruncat, de unica folosinta. Un anumit tip de cultura a relatiei se pierde, avind in vedere ca suntem intersanjabili, oamenii nu se mai fixeaza in relatii de lunga durata, suntem ca intr-o miscare browniana, toti oamenii sunt frumosi, frumusetea se vinde, aceasta cursa de a fi altul si un refuz de a fi tu pina la urma.

Aceasta necorelare intre nevoia de afirmare a Eu-lui (a devenit din ce in ce mai mica afirmarea de sine, trebuie sa semeni cu Cher, cu Britney Spears) si dependenta de altii, de grup, reprezinta o negare a unor principii psihologice adanci, care sigur modifica structura personalitatii. Nevoia excesiva de imitare - modelele celebritatii -, admiratia pentru persoanele cu vizibilitatea sociala, care apar la televiziune, publicitatea, aceste identificari care se propun si care sunt preluate cu totul necritic este proprie prezentului. Televiziunea este o oportunitate foarte cautata pentru ca vizibilitatea sociala poate avea efecte pozitive: gasesti o slujba, iti faci relatii, te poti cupla, poti sa faci aranjamente, te poti "marketa"etc.

Downshiftingul este un si un refuz al formei fara continut. Astazi, industria schimbarii, a denaturarii, sau a renaturarii chirugia estetica, de pilda, e la moda pentru ca inegalitatea prin natura era singurul lucru care facea ca oamenii sa fie diferiti cel putin din punct de vedere fizic... Acum daca se pierde acest lucru - cum este si firesc - posibila explicatie ar fi ca nu putea sa se nasca decit intr-o epoca in care s-a lansat transplantul si clonarea. Cineva spunea intr-un interviu ca "toti oamenii vor fi foarte diferiti, foarte frumosi, la fel". Nu este decit o schimbare a formei, continutul nu contează. Imaginea este totul.

Suntem in pline provocari ale identitatii: cine esti, ce alegi, de unde esti, din ce grupa faci parte. Avem foarte multa informatie, cimpul de alegeri este urias, dar ne lipseste discernamintul si ne lipsesc criteriile. De ce este bine asa si de ce nu este bine asa? Daca inainte opozitia între bine si rau avea o demarcatie clara, existau percepte religioase - asa e bine, asa nu e bine -, astazi nimeni nu iti spune ce e bine si ce e rau. Tu trebuie sa alegi si sa suporti consecintele.

Fenomenul dezvoltat in Europa de Vest se refera la acele persoane care prefera sa isi petreaca mai putin timp muncind si mai mult facand lucruri simple: plimbari, vacante la tara, calatorii lungi cu trenul si cu barca.

CARIERA. In general, persoanele care devin adepte ale acestui curent nu sunt carieriste si nu vor sa se imbogateasca, preferand sa munceasca atat cat sa isi poata permite viata de zi cu zi si cat mai mult timp liber. De asemenea, dupa cum explica psihologul Aurora Liiceanu, a deveni adept al acestui curent implica si "o doza de renuntare la orgolii sau la vise de preamarire".

ACTIVITATI. In afara de relaxare, unii "downshifters" aleg sa isi petreaca timpul liber facand voluntariat, donand bani sau bunuri catre organizatii caritabile in care activeaza temporar sau practicand diverse forme de arta."
#617661 (raspuns la: #617660) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: