comentarii

facultatea din cluj


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
sami_paris74 - de zaraza sc la: 13/10/2009 10:00:36
(la: Invitatie lansare carte"tiganii,aurul si diamantele")
Ai dreptate, din pacate! Eu n-am timp numai de strictul necesar. In vara asta am avut mult stres la serviciu, fata a plecat la facultate la Cluj si am avut de rezistat unor tensiuni prilejuite de aceasta plecare. De cateva saptamani facem, din nou, transformari in casa. Important e sa reusesti tu sa faci ce iti doresti, si stiu ca asa se va intampla!

Te imbratisez si eu si va doresc tot ce va doriti!

#490116 (raspuns la: #489552) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fiecare, dupa facultati - de Shtevia la: 17/10/2005 10:03:17
(la: Ce facultati se cauta?)
Era in perioada inscrierilor, in iulie anul acesta. Mergeam pe o strada din Cluj, pe care se afla cel putin 3 facultati. Un tinar ma opreste sa ma intrebe: unde este Universitatea Babes-Bolyai (pentru cei care nu cunosc orasul si facultatile: este o universitate uriasa cu vreo 20 de facultati, pozitionate in diverse locuri ale orasului). Am intrebat eu: ce facultate? El zice: oricare. Pai, macar una din ele, ca altfel va indrum la sediu si nu stiu daca asta cautati. Pai, sa zicem: Facultatea de Medicina spune el. Pai, asta nu tine de universitatea asta, este alta universitate, zic eu. Bine, spune el, atunci, Facultatea de Business, ca ma inscriu si la aia….
Asta cauta absolventii de liceu: orice facultate, se inscriu, daca intra (pe baza concursului de dosar) la trei, le incep pe toate trei (au parintii bani), de terminat, nu termina anul intai la nici una, ca e greu, sau nu ii place, etc. Si pana la urma, anul viitor se inscriu la alte trei facultati, tot la taxa. In cele din urma, pleaca in strainatate, ca in Romania nu pot castiga bani cu nici o facultate. Unii au si doua-trei si traiesc de azi pe maine, asa ca…

Cornel Dinu a facut o faculta - de (anonim) la: 30/10/2003 22:06:11
(la: Telectualu' si studiile superioare)
Cornel Dinu a facut o facultate adevarata si este de departe cel mai titrat fotbalist pe care l-am avut noi.Daca te refereai la intelectul lui Hagi te credeam.
#2769 (raspuns la: #2707) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
In continuare. - de talusa la: 12/11/2003 05:08:50
(la: A existat holocaust in Romania?)
In continuarea mesajului lui "lifeform":

"Sã fiu bine înteles: nu am nimic împotriva maghiarilor, în general. Am avut si am cunostinte, chiar prieteni dintre aceia care au înteles cã apartin Poporului Român, cã Dumnezeu ne-a rînduit sã convietuim împreunã, în liniste si întelegere. Tot asa dupã cum americanul (ne place sã-l luãm drept etalon al democratiei) este mai întîi american, si apoi mexican, chinez ori mai stiu eu ce altã etnie. Am si voi avea opinii dure la adresa iredentismului maghiar, care cucereste, pas cu pas, cu o perseverentã diabolicã, sub oblãduirea Puterii (istoria va aprecia cîrdãsia prezentã), asa-zisele „drepturi“. Am tot asteptat vreo reactie oficialã la „propunerile Consiliului National (?! – n.a.) Secuiesc“ de constituire a „Tinutului Secuiesc“, aceasta fiind o actiune care lezeazã securitatea nationalã. Zadarnic! Desi n-au lipsit avertizãrile presei scrise. Iatã cîteva: „Proclamîndu-si «Patria-Mamã», Tökes & Co. au cerut autonomia teritorialã a Tinutului Secuiesc“, „La Universitatea de Varã a Ligii Pro-Europa, pledoarie pentru secuimea autonomã“ („Independent“, 2 iunie si 4 august a.c.), „Maghiarii promoveazã în lume «Transilvania, pãmînt unguresc»“, „Tökes & Co. lucreazã sitematizat: Radicalii si-au fãcut calendar pentru obtinerea autonomiei“, „Tökes pregãteste autoguvernarea maghiarilor“ („Curentul“, 25 februarie, 24 mai si 8 august a.c.), „Se reface Imperiul Austro-Ungar?“, „PSD a fãcut pe plac UDMR“ („Jurnalul national“, 2 si 24 septembrie a.c.), „Regionalizarea dezbãtutã la Universitatea de Varã «Transilvania»“ („Ziua“, 4 august a.c.), „Planuri de autonomie teritorialã pe cont propriu. Oamenii lui Tökes înfiinteazã consilii locale secuiesti în Harghita, Covasna si Mures“, „La Forumul de la Odorheiul Secuiesc, Laszlo Tökes a cerut autonomie teritorialã pentru maghiarii din România. S-a constituit Consiliul National al Maghiarilor din Ardeal“ („Curierul National“, 29 aprilie si 8 august a.c.), „Propunere la Universitatea de Varã de la Balvanyos: ceangãii vor fi rugati sã se mute în Covasna si Harghita“ („Realitatea Româneascã“), „Tökes îndeamnã la insurectie: «Este timpul sã ne luãm soarta în propriile mîini»“, „Cînd românii devin strãini la ei acasã: «Sîntem români, dar nu stim româneste». Un reportaj trist, realizat acolo unde maghiarizarea nu se opreste niciodatã“, „Un pericol public: radicalii maghiari. Amicii lui Laszlo Tökes si Marko Bela tin cu orice pret sã provoace tensiuni între români si unguri. Viceprimarul muresean Fodor Imre, recunoscut pentru atitudinea sa radicalã, a fost surprins lipind afise“ („Cronica Românã“, 2 iunie, 15 iulie si 10 octombrie a.c.). Si exemplele pot continua. Despre atitudini ostile românismului în însãsi agora supremã a tãrii, printre parlamentari: „Un deputat UDMR ponegreste tara în care trãieste. Raduly: «România e un stat hot!»“, „Deceptia Raduly: «România e un stat hot si doar maghiarii au onoare»“ („Jurnalul national“, 23 si 24 iulie a.c.), „Radicalii din UDMR cer autonomie si o politicã proprie: «Dezideratele maghiarimii se pot realiza doar prin presiuni externe»“ („Curierul National“, 28 iulie a.c.). Cine afirmã? Un deputat UDMR, Tibor T. Toro. A cui presiune? „Pretentia maghiarimii“ („Ziua“, 23 iulie a.c.), „Tensiune diplomaticã între Bucuresti si Budapesta: Ungaria vrea sã vãmuiascã negocierile României cu UE“ („Evenimentul zilei“, 23 iulie a.c.). Asadar, oficialitãtile tac. PSD, la fel. Cu toate cã „PSD Cluj condamnã actiunea extremistilor episcopului Laszlo Tökes“ („Cronica Românã“, 25/26 iulie a.c.), „Forumul de la Satu Mare nu rãmîne fãrã ecou: un deputat PSD (Valentin Iliescu – n.a.) cere sanctionarea lui Tökes“ („Cotidianul“, 4 iunie a.c.), „Adrian Cãsuneanu (presedintele PSD Covasna, deputat – n.a.): membrii Consiliului Maghiarilor trebuie deferiti Justitiei“ („Curentul National“, 9/10 august a.c.), „Efectele Protocolului UDMR-PSD: Românii din Harghita si Covasna discriminati etnic în propria tarã“ („Curentul“, 15 iulie a.c.), „Românii din Har-Cov se plîng lui Dorneanu cã sînt discriminati“ („National“, 14 iulie a.c.), „Senatul UBB cere Ministerului Educatiei sã-si asume responsabilitatea separãrii pe criterii etnice a facultãtilor. Protocolul PSD-UDMR, sursã de tensiuni la Babes-Bolyai“ („Cotidianul“, 1 septembrie a.c.). Cu exceptia PRM, tac si celelalte partide din Opozitie. Interviul cu Adrian Cioroianu („Cotidianul“, 3 noiembrie a.c.) este concludent: „PNL se pronuntã în mod clar si ferm (?! – n.a.) împotriva oricãror încercãri de regionalizare a României pe criterii etnice“, dar aflãm, în continuare, cã problematica ar fi trebuit „supusã unei ample dezbateri“, „o dezbatere realã, la nivel politic“. Ceva gen Caragiale: ori sã se revizuiascã, ori sã nu se revizuiascã. Duplicitarã pozitie pentru un partid ce se defineste national. Ce sã se discute? Cînd este vorba despre securitatea nationalã, despre caracterul national al Statului, nu încape loc pentru discutii. Îmi voi schimba pãrerea cînd voi afla de „regionalizare“ gen „Tinutul Secuiesc“ prin Franta, Germania, Spania, Italia sau chiar SUA. „Extremistii“ sînt altii, cei ce apãrã… românitatea. În afara legii se propune a fi scoasã, de cãtre o minte plecatã cu sorcova, o altã formatiune politicã. Iar un cotidian, ce are înscris cu verzale pe frontispiciu „ZIAR NATIONAL INDEPENDENT“ si cã „Nimeni nu este mai presus de lege“, titreazã: „Corul extremistilor pe o singurã voce: C.V. Tudor si Laszlo Tökes spun NU noii Constitutii“ („Adevãrul“, 15 octombrie a.c.). Ipocrizie! Asadar, ziare care se respectã au sesizat pericolul. Goethe afirma: „Adevãrul este ca o fãclie, dar una îngrozitoare: o privim mai tare clipind cînd trecem pe lîngã ea si ne e fricã sã nu ne aprindã“. Iredentismul maghiar este ca aceastã fãclie. Jocul cu focul este periculos. A-l preveni este datoria principalã a institutiilor abilitate constitutional. Argumente sînt destule. În numãrul viitor voi aduce spre informare publicã o lucrare mai putin cunoscutã, scrisã de un jurist si economist, mare consumator si producãtor de culturã, patriot autentic, vertical, fãrã compromisuri morale, care, obligat de regimul trecut sã-si gãseascã locul pe alte meleaguri, a monitorizat si consemnat, în eseuri politice, situatia din România: Grigore Nedei (pe numele real Adamescu – nota red. R.M.) „În numele adevãrului si dreptãtii Neamului Românesc: Iredentismul maghiarilor, boalã fãrã leac“.

#4012 (raspuns la: #3974) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Romania - de ARLEKYN la: 20/12/2003 09:21:25
(la: Ce a fost si ce au ajuns (s-au trezit totusi!))
Soare, nisip, coca-cola, plictiseala dulceaga, asta era imaginea mea despre Romania cand in sfarsit visul meu se implinea: Romania! Plecam prin transfer la facultate in Romania! Ah, ce imagini de vis aveam atunci despre Romania! Tara a visurilor mele. Fusesem numai o data in Eforie, la mare, cand terminam 11 clase, si imaginea Romaniei se infrumuseta din ce in ce mai tare: literatura, libertate, fericire, dom doctor, nu va mint, asa vedeam eu Romania atunci. Mai auzisem si de tigani care iti intorc buzunarele daca nu in tren, atunci sigur pe peron, de procentul destul de mare al celor infectati de sida, despre atatea altele care mi se pareau total aberante.

Iata-ma in trenul ce ma ducea impreuna cu cea mai mare parte a studentilor basarabeni din acel an care veneau in Romania. Cateva ore lungi in Ungheni, apoi Iasi, iata-ma facand cunostinta cu simpaticul meu prieten Cipi, care a terminat aici liceul. La Cluj? Ce bine, si eu! Trebuia sa asteptam vreo sapte-zece ore, tocmai scapasem trenul. Hai sa-ti arat orasul! Hai!

Iata-ne langa universitate, iata-ne pe langa parcul ala lung caruia nu-i mai tin minte numele, iata-ne intr-un bar band cate o cola, cafea, apoi mai departe aiurea pe strazi, numai nu in acea gara, care nu mi s-a parut a avea o imagine estetica, o imagine a unui loc unde poti astepta cateva ore.

Incercam sa compar acest oras cu Chisinaul, nu stiam ce sa cred, comparam parcul cu parcul Stefan cel Mare, sediile universitatii pe care le vedeam aici si cele de acasa. Nu mi se parea urat, din contra, fain, dar incepeam sa simt un dor de orasul meu, de prietenii ce au venit in ultima zi sa ma vada, numai ca eu nu mai eram acolo, de strazile acelea abia luminate ale Chisinaului, dor de verdele halucinant de peste tot, orasul meu extrem de verde ramanea in urma, simteam cum ma indepartez si de prietenii mei, acele ore din Iasi parca incercau sa ma faca sa ma mai gandesc, dar nu, vreau in Romania, in aceasta tara minunata a visurilor mele. Chiar in Cluj, cu cat mai departe de acasa - cu atat mai bine, cu atat mai usor de a suporta lipsa celor dragi, daca stii ca sunt departe, prea departe, imposibil sa reactioneze cand te gandesti la ei.

Iata-ne cu Cipi mancand pe strada sanwichiuri si cautand alt bar pentru a mai bea o cafea ca sa nu adormim. Am gasit. Iar pe drumuri. Apoi la gara. Apoi in tren. Apoi Cipi imi zice sa ne cautam un compartiment gol, gasim, adormim, peste vreo patru ore intra in compartiment niste personaje nu tocmai frumos mirositoare, ni se face rau la stomac, iesim, mergem in compartimentul nostru unde viitorii colegi de la Cluj dorm, dar pe noi nu prea ne intereseaza, ii trezim, ne fac loc si noua si adormim. Aici e Clujul?

Coboram repede, habar n-avand ca trenul sta mai mult aici. Nu ne asteapta nimeni, spre deosebire de colegii care au ramas in Iasi. Incepe panica, spre amuzamentul lui Cipi si al meu. Alearga speriati, iau taxiuri, unii mergand la facultate (e sambata) altii la camine.

Mergem si noi la camine, nu ne asteapta nimeni aici, in sfarsit o administratoare mai inimoasa ne da cateva camere pana luni. Eu cu Cipi mergem sa ne cautam facultatile noastre. Un oras vechi, impresie de film sa vezi prima oara Clujul. Mai ales daca vii din RM. Din orasul viu, energicul si raul Chisinau, fata de dulcele mosnegel romano-maghiar. Da, crezusem ca va trebui sa invat maghiara pentru a ma descurca in acest oras cu toate bancile vopsite in tricolor. La gara, auzeam numai vorba maghiara, probabil din cauza ca pleca un tren spre Budapesta, dar nu m-am gandit la asta.

O fata plangea nestiind ce sa faca, am dus-o la camin. Cipi isi vazuse numele pe lista de cazare. Am gasit niste studenti basarabeni in caminul facultatii de drept. Au zis ca putem sta pana ne descurcam cu toate actele, cu cazarea. Erau simpatici, karatisti sau asa ceva, dar ne-au aratat o perspectiva a Clujului la care nu ne asteptasem.

Ce cautati, bai baieti, in orasul asta? La litere, drept, sunteti nebuni! O sa va strice zilele profii astia, stiti cat iubesc basarabenii? I-ar pica pe toti. Mai ales la drept si la litere. Eu sa fiu in locul vostru m-as transfera acum in alt oras, numai nu aici.

Primele zile in Cluj. Dupa vreo saptamana reusisem sa ma cazez. Sa ma gazez. Singur, deocamdata, intr-o camera. La liceul de transporturi. Miros de cacat, presimtiri de cacat. Era doar inceputul drumului. O poveste urmuziana. Povestea silii si a renuntarii. Povestea atrofierii simturilor, deceptiilor. O poveste despre degradare si simtul mortii la numai un pas. A insuficientei aerului in facultatea de litere, a naduselii din unele sali de curs. A sentimentului de a te simti o vita proasta in fata geniului de profesor. Cultivarea sentimentului de inferioritate: 1) student in fata gavniucilor de profesori 2) baiete, nu esti cumva basarabean? Am observat, am observat. Mai cere carti de la colegi, mai invata limba romana etc.etc.

Fuck you zic privind in urma, fuck you! Tuturor profesorilor care nu fac (fuck you!) diferenta intre paranoia (suntem desigur cea mai buna facultate de litere din tara, aia de la Bucuresti e clar sub nivelul nostru) si prostie. Da' cate glume proaste am auzit! Stiti cum fac profesorii cate un cacat de gluma si toti rad in sila, sa nu se supere profesorul.

Ma bagase cretinii in anul pregatitor, toti cei veniti la litere trebuia sa faca anul pregatitor. Nu conteaza daca ai mai facut vreun an de facultate in RM, trebe sa invatati limba romana, no, sa va acomodati. Acomodarea pulii! Am invatat sa beau bere in Pub si sa-mi caut si eu ceva de facut, ca la facultate sa-l citesc a opta oara pe Sadoveanu, sa geografia, istoria, cata istorie, domnilor, sa invat ca sa ma lasati odata in pace? Borasc!

Asta a fost inceputul fericit. Asta era inceputul spulberarii visului cu Romania, o baba ramolita care cica vrea sa se dea la Europa si la NATO. Romania din visele mele! Nu am asteptat sa ma primeasca cu bratele deschise, dar nici nu imi inchipuiam ca ceva, cineva vrea atat de mult sa fie violata, fututa, nu ma asteptam, zau.

Asa am inceput sa nu mai fac notite, sa nu mai scriu in caietelul meu, ci direct pe pereti, ziduri, lifturi.

Am obosit sa tot visez si m-am dus la cinematograf. Sa privesc Fight club, sau poate un film de Tarantino, intelegi?



Crede si nu cerceta!...
Josif C. Drãgan - de SB_one la: 20/12/2003 13:31:05
(la: Romani in strainatate)
Josif C. Drãgan:

Este cel mai bogat român, dar spune cã nu a stat niciodatã sã îsi numere banii. S-a stabilit încã din tinerete în Italia, a fost considerat, mult timp, apatrid, dar spune cã, în sufletul lui, nu a pãrãsit niciodatã România. Într-un interviu „Verde-n fatã” cu Marius Tucã, Josif Constantin Drãgan a explicat de ce se stie atât de putin despre el în tara natalã si cine ar fi, în opinia sa, „vinovatii”.

▪ Marius Tucã: Vã amintiti cum ati fãcut primul milion de dolari?
Josif Constantin Drãgan: Nu-mi amintesc pentru cã nu l-am numãrat, nu am stat sã numãr banii, ci am vrut sã stiu cã se realizeazã, ca o confirmare a succesului, a împlinirii datoriei muncii în societatea din care fac parte.
▪ Sunt corecte aprecierile si evaluãrile publicate?
Tot timpul s-a vorbit de bani, pentru mine nu a fost important sã am bani si sã-i folosesc pentru scopuri personale; am avut o viatã normalã si aspiratiile mele în acest domeniu au fost pe mãsurã. Bani, bani, bani, nu se vorbeste decât de bani.
Aprecierile au fost fãcute pe anumite criterii si ca atare si rezultatele au o valabilitate relativã pentru cã sunt din puncte de vedere diferite. Se vorbeste de bogãtia cuiva, într-o tarã, într-un moment în care problema de bazã este sãrãcia, o tarã unde oamenii sunt la limitã, dacã nu sub limita existentei, ajungând sã fim sãraci într-o tarã bogatã.
Despre afaceri
▪ Ce credeti cã face diferenta dintre dumneavoastrã si urmãtorii clasati în topul celor mai bogati români?
În primul rând, cred cã putem vorbi aici despre întinderea europeanã si nu numai a Grupului Multinational Drãgan, apoi despre soliditatea lui clãditã în aproape 60 de ani de existentã, care cred cã-i dau o dimensiune aparte în peisajul economic actual.
▪ Cu câti dintre românii din top 10 vã cunoasteti personal?
Îi cunosc personal doar pe câtiva dintre ei, pentru cã dezvoltarea Grupului Multinational Drãgan m-a tinut mult timp departe de tarã.
▪ Vã gânditi sã vã implicati în privatizarea companiilor de gaze din România?
Nu, pentru cã în privatizare s-a ajuns la o deformare a valorilor. Continuarea privatizãrii cu insistentã este o diminuare a propriilor capacitãti, fiind o declaratie de incapacitate. În 1996 am preluat de la stat o societate Petrom pe care-am dezvoltat-o si unde am devenit actionarul principal.
▪ Cum apreciati estimarea cã stocurile de gaze din tarã se vor epuiza pânã în 2005?
În aceastã perspectivã, dezvoltarea sectorului GPL (principalul obiectiv de activitate al grupului Butan Gas) devine o prioritate în România. Acest tip de „energie mobilã” este rezultatul unor resurse care nu se epuizeazã la fel de usor, constituind o alternativã viabilã si în viitor.
▪ Ati fost nevoit sã dati vreodatã spagã în România?
Eu nici nu cunosc cuvântul „spagã”, a trebuit sã întreb ce e spaga? Mi s-au cerut mici atentii, în diferite ocazii, pentru a mi se face anumite comisioane. Este o metodã total dezagreabilã si descalificantã, nu am apelat la ea si nici nu am încurajat, în tot ceea ce am fãcut, acest mijloc de a obtine avantaje de pozitie sau diverse facilitãti. Tot ceea ce am obtinut, de-a lungul vietii, este exclusiv rodul dedicãrii, intuitiei, pasiunii si muncii mele. Spun acestea rãspicat, cu toate cã, deseori, inexplicabil, am întâmpinat piedici în concretizarea unor initiative economice sau culturale, de altfel benefice pentru societatea româneascã.
▪Domeniile dumneavoastrã de afaceri sunt foarte variate. Cum se explicã diversitatea lor?
Am fost si sunt interesat de cât mai multe si diferite domenii. Am o imaginatie efervescentã si dorinta de a acoperi suprafete întinse de activitate. Omul este produsul societãtii si are o datorie fatã de ea: sã munceascã. Munca este o obligatie.
Asa am importat si exportat tesãturi si fibre din Italia în România pentru pânzele de avion din care se realizau aripile avioanelor la IAR Sibiu. Am gândit afaceri cu banalele, dar utilele mãturi. Am fãcut marketing în pietele de desfacere din Elvetia, Belgia si Anglia fãcând comert cu produse alimentare, am afaceri imobiliare... O afacere nu se naste decât dintr-o mare cunoastere a pietei si din dorinta de activitate.
Despre cartierul Josif C-tin Drãgan
▪ E adevãrat cã detineti o stradã în Italia?
Da, existã la Venetia o stradã care se numeste Calea Draga, unde de altfel si locuim, stradã care existã cu acest nume de prin 1600. E o purã întâmplare....
Dar în Grecia existã o localitate lângã Teba, Dragania, onoare pe care statul grec mi-a conferit-o pentru cã aici am creat prima zonã industrialã din Grecia.
▪ Domnule profesor, haideti sã revenim putin. Spuneti-mi si mie cum ati plecat din România.
Am plecat cu trenul... si cu bursa de studii pentru un an – de 6.000 de lire – oferitã de Guvernul italian, prin Institutul Italian de Culturã. Cu acesti bani îmi plãteam locuinta, întretinerea si câteodatã mici aventuri de tinerete. Îmi amintesc cã am cunoscut o cântãreatã la Biserica Greco-Catolicã de la Roma si îmi permiteam sã o invit câteodatã la cinematograf. Îmi completam bugetul cu 100 de lire lunar, tinând contabilitatea domnului Rossi, vânzãtor de alimente.
▪ Care este povestea cartierului Josif Constantin Drãgan din Lugoj?
Povestea cartierului ce-mi poartã numele, în Lugoj, este una extrem de simplã. Am primit o solicitare din partea municipalitãtii si a locuitorilor acelui cartier – unde se aflã, pozitionat si sediul Butan Gas International – de a contribui, financiar, la eliminarea datoriilor pe care oamenii din aceastã zonã a Lugojului le aveau cãtre regiile locale, respectiv întretinere, gaze si altele. La vremea când a fost fãcutã solicitarea, adicã anul 2000, suma pe care am alocat-o era destul de importantã. Astfel, am ajutat comunitatea respectivã si, drept recompensã, acestia au hotãrât ca acest cartier al Lugojului sã poarte numele meu. De altminteri, mai este o piatã, chiar în centrul orasului, pe care am reamenajat-o integral, contribuind cu aproape 200.000 de dolari, si care îmi poartã numele. Alãturi se aflã si Catedrala Greco-Catolicã „Coborârea Sfântului Spirit”, la repictarea cãreia am contribuit. Nu mai putin o creatie a mea, la care tin cu deosebire, este Universitatea Europeanã Drãgan, la Lugoj si Brasov, cetate a spiritului si mintii românesti, de talie europeanã si, de curând, acreditatã.
Clãdirea Universitãtii din Lugoj este opera unui arhitect din Timisoara, Radoslov, proiect care a fost premiat la Venetia si care a pãstrat multe dintre doleantele si indicatiile mele de a îmbina vechiul cu modernul, de a continua ideea de cetate medievalã, viitoare Cetate a Stiintei.
Despre politicã
▪ Care politician din România v-ar convinge sã îl votati?
Nu am fost niciodatã implicat în viata politicã. Acest lucru nu a fãcut si nu face parte dintre preocupãrile mele. Cred însã cã unul dintre politicienii cãruia i-as acorda, fãrã ezitare, votul meu ar fi unul care ar sesiza rolul pe care România l-ar putea ocupa, prin ceea ce reprezintã ca potential, în rândul natiunilor lumii.
▪ Ce simpatii politice aveti?
Nu am simpatii politice care sã mã determine sã apreciez, mai mult sau mai putin, un oarecare partid sau om politic. Am încercat, în toate contactele si relatiile avute cu politicienii români sau strãini, sã pun mai presus de toate interesele tãrii mele, fie ele economice sau de altã naturã. Asta apreciez la orice om politic sau formatiune de guvernãmânt.
▪ Ce credeti despre alianta PNL-PD?
Nu-mi exprim nici o opinie.
Despre investitiile în presa din România
▪ Cât de implicat sunteti în presa din România?
Implicat nu este cuvântul cel mai potrivit. Am fondat o serie de publicatii în România, si mã refer la cotidianul „Natiunea”, „Renasterea Bãnãteanã” din Timisoara, sãptãmânalul „Redesteptarea” din Lugoj, „Buletinul European”. De asemenea, am investit în televiziune si radio, având propriile posturi la Lugoj, anume Europa Nova. Editãm, la Bucuresti, în cadrul tipografiei „Fed Print”, diverse publicatii cu caracter cultural, ziare, reviste, carte si multe altele. O implicare de naturã pãrtinitoare, politicã sau de altã naturã, nu am avut si nu avem. Dar am considerat cã presa poate constitui, pentru spiritul românesc, letargic acum, un vehicul valabil prin care sã poatã deveni din nou treaz. De asemenea, aceste initiative legate de presã au potentat toate actiunile Fundatiei Europene Drãgan, contribuind la rãspândirea culturii si a românismului în tarã si în Europa. În plus, am contribuit si la configurarea postului de radio Vocea Basarabiei, din Moldova, pentru a da posibilitatea românilor de acolo sã se exprime alãturi de semenii lor din tara româneascã. Si, sincer, nu a fost usor sã se concretizeze acest lucru.
▪ Fundatia Europeanã Drãgan a editat „Istoria Literaturii Române” a lui Cãlinescu. Cum ajungea aceastã carte în România?
Neexistând în România de foarte multã vreme „Istoria Literaturii Române” a lui George Cãlinescu, aceastã fiind deja epuizatã, dar necesarã pentru cunoasterea mai de aproape a literaturii române, am considerat necesarã reeditarea sa în limba românã si în limba englezã. Aceastã carte am trimis-o în 135 de exemplare tuturor autoritãtilor, începând cu presedintele Ceausescu, iar apoi, profitând de organizarea unui Congres Cultural la Bucuresti, cu posibilitatea de a introduce orice publicatie, având autorizatia organizatorilor, am introdus 5.000 de exemplare nelegate, pentru a fi distribuite si folosite în scoli.
▪ Cum de unele dintre cãrtile dumneavoastrã ajungeau sã fie editate în România?
Diverse edituri, de exemplu Cartea Româneascã, primeau autorizatiile necesare de la sectia culturalã în raporturile cu strãinãtatea si astfel ajungeau sã fie editate în România cãrtile mele.
Despre pasiunea pentru istorie
▪ De unde pasiunea dumneavoastrã pentru istorie?
Nevoia proprie de a cunoaste ca român istoria neamului în care m-am nãscut, a Tãrii Românesti si a altora din Europa si din întreaga lume. Aceastã pasiune pentru cunoasterea istoriei era stimulatã de stabilirea mea în Italia, pe care o consider a doua patrie, si de faptul cã, 30 de ani dupã plecarea din România, nu am putut sã revin în tarã din cauza unui decret dat de Ana Pauker, în care se prevedea pierderea cetãteniei românilor care nu se întorceau în tarã în termen de 60 de zile. Am fost considerat mult timp apatrid.
▪ Ce credeti despre scandalul Holocaustului, declansat în urmã cu câteva luni la noi?
Cred cã este vorba despre lipsa de cunoastere a prim-ministrului nostru, care a adoptat atitudinea Asociatiei evreilor de a fi despãgubiti si care au transformat ideea de Holocaust într-o întreprindere de realizãri de beneficii condamnatã de însusi profesorul universitar Normal Finkelstein în lucrarea sa „The Holocaust Industry”, lucrare tradusã în multe tãri din lume. Nu a fost Holocaust în România.
▪ În opinia dumneavoastrã, ce înseamnã sã fii bun român?
Sã fii bun român înseamnã împlinirea datoriei de a-ti iubi propria tarã, sã-ti cinstesti neamul cu credintã, oriunde te-ai afla, si de a-ti îndeplini îndatorirea de a munci.
Despre maresalul Antonescu
▪ Se spune cã aveti un cult pentru maresalul Antonescu. De unde vi se trage aceastã admiratie?
Cum am mai spus, maresalul Antonescu este o figurã marcantã a istoriei, este eroul si martirul neamului românesc. În împrejurãri dramatice pentru tarã, a avut o comportare exemplarã, a fost animat de un înalt patriotism si spirit de sacrificiu. A purtat un rãzboi just de întregire a frontierelor, impus de vecini agresivi, si de apãrare a evreilor din România si din tãrile vecine, ocupate de nazisti, falsificându-le chiar cu pasapoarte plecarea, de la Constanta cãtre Palestina. Simt o profundã durere la nerecunoasterea acestor merite ale sale, ca si atunci când a fost acuzat, condamnat si ucis cu acceptul fostului rege Mihai. Pãcat cã, repet, din oportunism politic sau pentru obtinerea de avantaje pasagere, denigrãm un ROMÂN, fãcându-l dusman al tãrii.
▪ De ce românii stiu atât de putine lucruri despre „personajul” Josif C-tin Drãgan? V-ati ascuns vreodatã de presã?
Îmi doresc ca oamenii sã stie cât mai multe despre realizãrile mele, nu despre mine, dar nu refuz niciodatã sã mã fac cunoscut. Tot ceea ce am fãcut pentru tara mea, inclusiv lobby-ul fãcut pentru afirmarea valorilor sale în Europa si în lume, de exemplu statuia lui Antonescu, tipãrirea „Istoriei Literaturii Române” a lui Cãlinescu, Fundatia Europeanã Drãgan, Butan Gas-ul, Capul lui Decebal de la Orsova, cea mai mare sculpturã a lumii, înainte de statuile celor patru presedinti ai Americii de la Muntele Rushmore chiar, actele mele de mecenat, de caritate, de bunãvointã fatã de societatea româneascã au fost, în general, trecute cu vederea de mass-media româneascã sau au fost minimizate ca importantã.
▪ Cam câte interviuri acordati într-un an?
Destul de putine.
Despre familie
▪ Cât de des îsi vede familia cel mai bogat român?
Nouã ani, sotia mea a stat alãturi de mine zi de zi. Pãstrãm traditia si ideea de familie prin prezenta celor trei copii: Stefan Constantin de 4 ani si gemenii Alexandru Eugen si Tudor Sebastian de 2 ani, pentru care, de exemplu, masa de prânz este sfântã. Tot timpul suntem împreunã, îmi desfãsor viata alãturi de ei si sunt parte nelipsitã din viata mea, suport activ al acesteia.
Despre patriotism
▪ În anul 2003 al Europei mai existã patriotism?
Trebuie sã existe. E un sentiment firesc si o datorie de onoare, un sentiment care, din fericire, va exista chiar dacã, în timp, frontierele vor dispãrea.
▪ Cum ati caracteriza, în câteva cuvinte, profilul românului si cum ati caracteriza, în câteva cuvinte, România actualã?
Este împovãrat de greutãti si totusi optimist si încrezãtor într-un viitor mai bun. România zilelor noastre este încã marcatã de frisoanele tranzitiei. Este însã foarte atasatã idealurilor europene, pe care si le poate apropia prin integrarea în UE, proces care în nici un caz nu trebuie ratat.
▪ Ce-ati putea sã comentati legat de Revolutia din 1989?
În anul 1989 consider cã nu a avut loc o revolutie, ci o loviturã de stat pentru înlãturarea presedintelui Ceausescu si a regimului comunist, cu consecintele de rigoare. Istoria va demonstra ceea ce nu mai e de demonstrat: adevÃrul.
▪ Care este opinia dumneavoastrã legat de fenomenul globalizãrii?
Globalizarea a devenit fireascã.
▪ Ce v-a determinat si care au fost conditiile plecãrii din România?
Bursa de studii care mi-a oferit posibilitatea de a mã realiza cu succes.
▪ Ati reusit sã impuneti cultura româneascã prin ceea ce ati fãcut în Italia?
Cu prisosintã. Aceasta a fost una dintre principalele mele preocupãri. Am creat Fundatia Europeanã Drãgan, reprezentatã în marile capitale europene, am editat încã din anii ’50 „Buletinul European”, care apare si în zilele noastre, am înfiintat Editura Nagard, Universitatea Golden Age, Centrul European de Cercetãri Istorice de la Venetia si multe altele. Am fost considerat promotorul Europei Unite de astãzi.
▪ Cum ati încadra în istoria României miscarea legionarã?
O miscare politicã fireascã pentru epoca respectivã, de apãrare a intereselor nationale.
▪ Vã veti întoarce vreodatã definitiv în România?
Vã pot spune cã nu am pãrãsit niciodatã România, nici mãcar în perioada când am fost plecat din tarã. Am purtat-o mereu în suflet, cu atât mai mult acum, când mare parte a timpului meu se desfãsoarã în tarã, pot spune cã sunt, am fost, definitiv acasã. Pãmântul natal te atrage sã te întorci acolo unde ai fost zãmislit.
▪ Nu vã temeti cã fiii dumneavoastrã ar putea fi, la un moment dat, „striviti” de povara averii dumneavoastrã?
Povara aceasta se va împãrti si va deveni, probabil, „suportabilã”. Ideea bogãtiei nu o suport, e ceva extravagant si nu trebuie folositã ca atare de viitoarele generatii. Atât timp cât eu am o viatã normalã si copiii mei vor urma acelasi model: o mãsurã în toate.

Josif Constantin Drãgan
DATE PERSONALE:
Data si locul nasterii: 20 iunie 1917, Lugoj
STUDII:
1938: licentiat al Facultãtii de Drept, Universitatea din Bucuresti
- licentiat în Stiinte Economice si Politice, Universitatea din Roma
- doctor în Drept, Universitatea din Roma
AFACERI:
1941: se orienteazã spre domeniul petrolier, exportând petrol din România cãtre Italia
1948: formeazã societatea Butan Gas SA, care se ocupã cu îmbutelierea si distribuirea gazului
ALTE TITLURI:
1966-1976: Presedinte al
Federatiei Internationale de Marketing
1973: Membru al Camerei de Comert italo-române
Doctor Honoris Causa al Universitãtilor din Craiova si Timisoara
Cetãtean de onoare al oraselor Lugoj si Cluj-Napoca si al comunei Spãtaru (judetul Buzãu)
IMPLICARE ÎN ÎNVÃTÃMÂNTUL ROMÂNESC:
1967: Ia fiintã, în Italia, Fundatia Europeanã Drãgan
1990: Înfiinteazã, la Bucuresti, „Drãgan European Business School”
1991: Pune bazele, la Lugoj, Universitãtii Europene Drãgan
VOLUME PUBLICATE:
1985: The World Mission of the International Marketing Federation
1987-1989: Geoclimate and History
1995: Bazele Cognitive ale Cercetãrilor de Marketing (în colaborare cu prof. M.C. Demetrescu)
1976: Istoria milenarã a tracilor
1985: Imperiul milenar al Daciei
1996: Istoria românilor
1996: Adevãrata istorie a românilor

Nu am pãrãsit niciodatã România, nici mãcar când am fost plecat din tarã.
Nu am stat niciodatã sã numãr banii.
În privatizare s-a ajuns la o deformare a valorilor.
Am fãcut afaceri cu mãturi.
La Venetia locuim pe Calea Dragan.
Evreii au transformat ideea de Holocaust într-o întreprindere de realizãri si beneficii.
Am fost considerat promotorul Europei Unite de azi.
Am o viatã normalã si o mãsurã în toate.

Note:


#7014 (raspuns la: #6999) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
si eu pastrez legatura, SB_one - de Jimmy_Cecilia la: 17/02/2004 14:16:55
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Sb_one si eu pastrez legatura, nu cu colegii din fac, de la Iasi, ca le era frica saracilor pe vremuri sa raspunda la scrisori sau chiar sa se imprieteneasca cu mine prea tare, eram insemnata cu rosu, in timpul facultatii (dar nu rosul carnetului!), riscau sa fie interogati de securitate..
Curios insa, cu gasca din liceu (Deva), am tinut legatura tot timpul, ii vizitam la Cluj unde ei erau studenti, vacantele in loc sa merg la Timisoara, mergeam la Deva-Simeria, la matuse, unchi, bunici, ca sa fim impreuna in "gasca", am tinut tot timpul legatura, intrerupta din 1972 pana in 1989, apoi reluata.
La fel cu prietenii din elementara la Simeria.
Poate ca si faptul ca-s orase mai mici si am familie pe acolo, m-a ajutat sa le dau repede de urma in 1989.
Corespondenta, ajutoare, medicamente, schimb de poze, am cele de la intalniri, chiar si din 2003, e-mail, fax si telefonez 2 ori pe an:
la intalnirea anuala din iulie si ii am la rand pe toti (se intalnesc la proprietatea unuia) si de Anul Nou, cand telefonez la fiecare...

Ziceam sa organizam o intalnire cu totii cateva zile in Ungaria, dar sunt greu sa se organizeze, sa se hotarasca...am putea sa vizitam Balatonul, as participa la cheltuieli, ca nu toti si-ar putea permite, dar le lipseste cineva care sa ia lucrurile pe loc in mâna.. pacat, mare pacat...
unii sunt intalnire ultima sambata din luna iulie, altii prima sambata din luna august.. poate ca pana la urma vom reusi sa ne intalnim..

Dar sa-ti spun drept, mi-e frica, frica de dezamagirea de a-i gasi schimbati, marcati de viata pe care au trait-o, frica de a nu mai gasi multe lucruri in comun...
#9840 (raspuns la: #9831) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Facultati particulare - de (anonim) la: 19/02/2004 11:11:07
(la: Facultati particulare)
Nu-i nimic gresit cu facultatile particulare.
Depinde cine le face....De fapt facultatile particulare au profesori la fel de buni ca cele ne- iar cursurile sint si ele bune.
Termen redus inainte de facultate?#1167 - de (anonim) la: 10/03/2004 12:08:34
(la: Armata, o necesitate sau un semnal de alarma?)
Eu nu am auzit asa ceva poate ca era un experiment nou ceausist
Eu am facut armata pe bune 2 ani ca nu am intrat la facultate dar dupa scoala tehnica iar cei cu termeni redusi erau incorporati dupa absolvirea facultatii si nu la inceperea lor.
Era o diferenta mare intre cei ca mine si cei care absolvisera facultatea si faceau numai 9 luni .Erau tratati diferit si scutiti de multe. Acei absolventi de facultate cu care am facut eu armata(de fapt numai doi) erau din vestul Romaniei si cu "antecedente" politice ca si restul, ca noi pleaba.
Cei doi se plingeau mereu,le era dor mereu de "gagicile "lasate acasa iar performanta lor militara era 0.!!!! si nici nu-si dadeau silinta sa invete ceva in ale militarieiei de multe ori sfidind pe la spate ordinele dar chiar si asa aveau multe avantaje pe care noi nu le-am avut.
Cred ca era o pierdere de timp sa instruiesti absolventi de facultate.

Cu Stima
Andre Morariu


#11751 (raspuns la: #11667) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de ce am emigrat - de (anonim) la: 15/03/2004 17:59:11
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
am hotarat sa plecam din tara eu impreuna cu prietenul meu acu 3 ani.de ce ?simplu.el a terminat medicina acum 5 ani si castiga 700000 lei.eu eram inca studenta.stateam in camin deoarece nu ne permiteam sa inchiriem nimic la cluj. eu nu peste mult timp urma sa terminn facultatea.femeie fiind nu prea aveam noroc sa ma angajez asa repede. iar din 700000 nu puteam trai doua persoane. acum insa eu castig 800 euro , lucrez la o firma de export produse agricole , iar el este sofer de tir si castiga 3000 euro pe luna. intr-un an am reusit sa ne cumparam un apartement nou ,perfect mobilatsi dotat, o masina noua,iar acum avem speranta sa ne schimbam apartamentul cu o casa.totul in 3 ani.de multe ori nu-mi vine sa cred nici mie.candva numai visam la toate aste. dar prin munca am reusit sa le avem toate cele necesare. dar pe cind in romania parintii mei abia au reusit sa cumpere un apartament toata viata.muncind cinstit pentru ca prin furt unii au realizat multe.si de un lucru sunt sigura .nu-mi pare rau ca am plecat din romania.dimpotriva asta este tot. o romanca din pulpi .almeria
Ei vedeti? Acum a iesit adev - de relu la: 16/04/2004 20:45:50
(la: Steagul romanesc pus in discutie)
Ei vedeti? Acum a iesit adevarul la iveala. De fapt Chad-ul e singura colonie a Romaniei. Cum a devenit o colonie nu conteaza. Chad-enii sint de fapt romani; mai negri, e adevarat, dar multi si-au facut facultatea la Timisoara, Cluj, si Bucuresti. Si cu asta basta. Nici o problema.

Un alt fel de a remedia situatia. Iliescu ar trebui sa le spuna celor din ONU: "Steagul nostru nu e la fel. Se poate ca avem aceleasi culori, dar al nostru e de doua ori mai mare. Si cind Chad-enii isi maresc steagul, il marim si noi si mai mult."

Ca ceva mai bun n-am de zis... :)
Expozitie de fotografie la Cluj: "Rodeo in vestul American" - de Dragos Bora la: 22/04/2004 15:58:16
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Expozitie de fotografie "Rodeo in vestul American", autor JOE
BENSEN, la Muzeul de Arta Cluj-Napoca, in perioada 22.04-15.05.2004
intre orele 11-18 (luni si marti - inchis).
blazarea - de desdemona la: 30/04/2004 05:48:17
(la: Despre blazare)
Am deschis ochii de timpuriu, m-au mirat schimbarile prin care treceau cativa dintre prietenii mei.
Cand aveam vreo 14 ani, aveam un grup de prieteni cu care mergeam in expeditii arheologice in fiecare vara, altfel, desi eram din acelasi oras (Cluj), nu prea ne vedeam (cu scoli diferite, cu prieteni diferiti). Dar o relatie ca aceea ce-o aveam noi 7 inca nu gasisem. Eram camarazi, eram amici (ne mai si iubeam in secret cateodata, asa, printre gene). Ce mai, tineam unii la altii cum poti sa tii la primii prieteni din adolescenta.
Dupa inca vreo 5 ani, drumurile ni s-au separat mai mult, desi cativa din noi mai mergeau in expeditii arheologice vara, apartineam unori medii diferite, care cu facultatea, care cu serviciul; ambitii, sperante, probleme diferite. Si atunci am vazut ca se petrecuse ceva cu unii din ei. Nu le mai juca aceeasi luminita in adancul ochilor, zambeau mai rar, oftau mai des si mai adanc. Ca sa-i faci sa rada trebuia un efort mai mare, la fel pentru ca sa le trezesti interesul si sa ii scoti din 'ale lor'. Incepeau sa isi piarda interesul pentru ceea ce nu intra strict in sfera lor de existenta, pareau obositi si invinsi. Mi-a fost teama ca mi se va intampla si mie acelasi lucru dupa 2-3 ani. Mi-am promis atunci sa lupt din rasputeri sa pastrez interesul si flacara vie. Si cu toate ca incet-incet ma amageste lenea, inactivitatea, comoditatea, ma scutur de ele din cand in cand.
Cred ca a fi blazat ar inseamna a fi mort, sau poate o hibernare perena.
___________
"Sa fii tu insuti schimbarea ce o doresti in lume".
Invitatie expozitie fotografica "7zile" Cluj Napoca 2004 - de Dragos Bora la: 28/05/2004 07:49:09
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Va invitam sa vizitati noul site http://www.7zile.ro si
expozitia editiei a V-a a taberei deschisa in Cluj Napoca la
Casa Matei in perioada 30 mai - 11 iunie 2004.
Vernisajul - 3 mai ora 12.30

Manifestare sprijinita de TIFF (Transilvania International
Film Festival) editia a III-a.

http://www.7zile.ro
a te fi intors - de Aminda la: 15/07/2004 19:32:46
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Ciudat ca dau acum de subiectul acesta, cand am un fel de plumb in piept si ceata in minte. Dupa un an minunat dar greu in Munchen a venit vremea sa ma intorc in Clujul meu prafuit. Ma incearca diferite sentimente: de frica, groaza chiar, de fericire, de melancolie... Termin in curand o facultate cu care aici as avea mai multe sanse insa mai modeste, pe cand acasa, as putea sa fac o cariera imensa. Ma intreb doar cate trepte ale scarii mele de valori trebuie sa sacrific pentru asta. Inca nu e destul de subreda...

Am fost acasa in anul acesta de doua ori. Imi fusese dor de fiecare data si nu m-am intors decat la ceea ce cunosteam eu. Iubesc tara aceea enorm, insa nu ma dezic nici de sentimentele placute pe care mi le-a trezit Munchenul. Nu imi place sa generalizez, unul dintre cuvintele mele preferate fiind "depinde" si tot asa imi doresc sa ii atac pe cei care judeca din auzite sau vazute in singuratate despre poporul german sau despre viata de aici. Spun "singuratate" fiindca a fost probabil singurul lucru care in primele luni mi-a tinut ochii si inima inchise. In momentul in care au inceput sa vina primii prieteni, atunci cand s-a format gasca, am uitat de frust. Oricum, acestea sunt lucruri subiective.

Ceea ce ma intristeaza e faptul ca nu Romania s-a schimbat, ci eu. Nu vreau sa par snoaba, dupa randurile anterioare mi-e teama ca nici nu as putea, avand in vedere ca am declarat ca imi iubesc tara. Asadar, nu vreau sa par snoaba, insa intr-adevar diferenta dintre cele doua tari e imensa si aici m-am simtit oarecum rasfatata, desi a fost probabil cel mai greu si saracios an din viata mea. Paradox peste paradox, stiu.

In incheiere ma rezum doar la a spune pe de-o parte fericita, pe de alta parte melancolica si chiar trista, ca eu mi-am pierdut notiunea de "acasa" - asta in sensul mai peiorativ. In sensul bun, am devenit o cosmopolitana.
Cluj: Omagiu lui Henri Cartier-Besson - de Dragos Bora la: 12/08/2004 09:09:40
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Henri Cartier-Besson a murit luni 2 august 2004.

"Am admirat intotdeauna cat de hotarata a fost arta sa,
niciodata n-a taiat, niciodata n-a schimbat lucruri in
laborator: fotografia trebuia sa fie o imagine reala a
momentului. Doar cu un mic Leica si obiective de 50 mm,
el a schimbat lumea sau cel putin modul in care noi ve-
dem lumea" (New York Times - 4 august 2004)

Vineri, 13 august 2004, la ora 20, et. II, la Casa de
Cultura a Studentilor din Cluj
Dl. Prof. Dr. Iosif Viehmann, cu sprijinul
Centrului Cultural Francez, dedica o seara celui care
a fost Henri Cartier-Besson.
opinia din Polonia - de filek la: 16/08/2004 00:36:54
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Nu de multa vreme de acuma in Polonia a aparaut cartea lui Stasiuk titulata "Calatorind la Badabag" - cartea este manifestul dragosteiei fata Romaniei contemporane. In Polonia, in jurul cremei tinere, Romania a devenit o destinatie turistica nebanala, rafinata, pentru individualisti cei vreau "ceva mai mult". Fara indoiala Romania este cea mai frumoasa si adevera tara Europe de Est, este un loc la care nimeni n-a construit nici o metafora si cind tu te duci acolo trebuie sa-l folosesti pe creierul tau, este locul pentru omanei cu ambitie estetica, mentala, orice.

Nu se aude ceva asa prea frecvent din gura unui Roman. E rar. De ce ? De ce noi, Polonezi, apreciam asta si Romani nu ?

Eu sunt Polonez si am locuit in Romania numai 8 luni, in Cluj-Napoca, atunci limba romana mea a ramas pe nivel jos si elementar, scuzati-ma atunci, posibil ca sun copilaresc sau pompatic.

Asta ce-i cel mai mare socul pentru mine este mentalitatea Romanilor in virsta mea: fiecare vrea sa plece. Si energia cu care vorbeste despre faptul aceasta are ceva din patologie. Evident plecarea pare telul principal Romanului dupa facultate: daca ai reusit sa pleci inseamna ca ai un succes de viata. Ce paranoia. Ce jenant. Emigratie a devent un snobism cel mai ieftin.

Eu locuiesc in tara unde somaj este circa 30 % (in general 3 ori mai mare dacit in Romania), unde salariu mediu este 150 % - 200 $, unde preturi sunt extrem de piperate, unde climatul este crud si legume arat jalnic. Romania pentru mine, ca si pentru alti Polonezi, este tara de minune, tara unde tot are gust, miros, unde s-a conservat asa de mult bun, tara cu culori. De fapt exista numai una-unica problema: Romani, Romani tineri - daca ei au fi fosti coscienti de ce valori au in de mina ! Romani au mai, mai , mai mult decat Polonezi dar noi, avind putin, cumva apreciam asta fara "prostituindu-ne" mental. Cind vorbesc cu Romani dupa ceva de timop am sensatie de vomitare: aceasta melodie de emigratie mai devreme sau mai tirziu face un acoperis de tot restul si dupa este ca una catarina: vreau sa plec, vreau sa plec, vreau sa plec. Dezgustator.

In Polonia este mare voga la Romania acum. Pentru noi satele din Ardeal sau Moldova arat ca luate din basme. Polonia ca o tara este trista, montona, gri si cu climatul depresiv.
Eu, ca si citva prieteni mei, astept pana Romania va intra in EU sa vind imi garsoniera si sa ma mut in Romania.
#19840 (raspuns la: #17276) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sesiuni informare in Sibiu, Cluj, Baia Mare - de pegassus la: 16/08/2004 19:54:34
(la: Din nou bani de la Uniunea Europeana)
Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile oferă asistenţă tehnică în administrarea programului şi, în acest cadru, organizează sesiuni de informare pentru potenţialii beneficiari de finanţare nerabmursabilă, în 10 dintre cele mai importante oraşe ale ţării, precum si in Bucuresti.

Sibiu 18 august 2004, ora 10.30 - Sala de sedinte a Consiliului Judetean
Cluj Napoca 19 august 2004, ora 10.30 - Sala mare a Palatului Administrativ, et. 2
Baia Mare 20 august 2004, ora 10.30 - Primaria Baia Mare, Sala Europa
sesiuni informare Sibiu, Cluj, Baia Mare - de pegassus la: 16/08/2004 19:57:32
(la: Din nou bani de la Uniunea Europeana)
Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile oferă asistenţă tehnică în administrarea programului şi, în acest cadru, organizează sesiuni de informare pentru potenţialii beneficiari de finanţare nerabmursabilă, în 10 dintre cele mai importante oraşe ale ţării, precum si in Bucuresti.

Sibiu 18 august 2004, ora 10.30 - Sala de sedinte a Consiliului Judetean
Cluj Napoca 19 august 2004, ora 10.30 - Sala mare a Palatului Administrativ, et. 2
Baia Mare 20 august 2004, ora 10.30 - Primaria Baia Mare, Sala Europa
#19877 (raspuns la: #19832) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt AlexM - de desdemona la: 02/09/2004 13:59:23
(la: Cum se manipuleaza istoria in scoli: Herodot despre traci)
Eu nu l-am cunoscut personal pe C Daicoviciu (a murit inainte sa ma nasc eu) dar si C si H Daicoviciu au fost prieteni buni cu parintii mei. Nu stiu din experienta personala ce fel de oameni erau ei, dar din judecata parintilor mei (despre care nu am motive sa cred ca era distorsionata) am cel mai mare respect pentru persoana si munca lor. Pe de alta parte ai si tu dreptate, munca arheologilor e destructiva chiar si astazi pentru vestigiile investigate. Cu atat mai mult era in anii 70 si inainte. Prin experienta familiei cunosc multi arheologi, si foarte putini sapa cu atentia necesara pentru a inregistra toate detaliile. Desigur, daca spui drept, distrugerea acelui zid (si a altor parti din monumente) nu e justificata de nimic si apare ca o barbarie, insa in trecut cercetarea se facea mai la 'hei-rup'. Sa nu uitam ca din secolul 19 incoace arheologia s-a practicat in multe locuri din lume (fiind initial o moda si o cautare de comori) si 'pionierii' arheologiei au avut metode care acum se pot numi barbare.
Daca nu te superi, poti sa imi spui care sunt sursele celor relatate in comentariul anterior despre Sarmisegetuza ? Ai participat la expeditii, ai vizitat sit-ul ? Se gasesc astfel de materiale publicate pe internet, intr-o biblioteca ce ti-e accesibila, sau in colectia ta personala ? Eu am vizitat Sarmisegetuza doar o data, si ii cunosc personal pe unii cei ce au sapat acolo in ultimii 20 de ani. Unele parti din monumente au fost deranjate de 'braconieri arheologici' - exista mult mai multi din astia decat s-ar crede - altele probabil au fost victima unor decizii gresite luate de cercetatori. Lipsesc si banii pentru cercetare si conservare adecvata, si mijloacele, si uneori rabdarea si competenta. De exemplu, exista echipe romanesti care fac prospectari de electromagnetism si rezistivitate a solului in paralel cu sapaturile, si exista si cei care codifica tot materialul ceramic, litic si osteologic in baze de date si cunostinte, facand apoi analiza cu metode statistice si de Inteligenta Artificiala pe datele obtinute, dar sunt putini, aceste colective necesitand specialisti din diferite domenii si studii interdisciplinare. In facultate (la UBB Cluj), lucrarea de mea diploma avea ca tema tocmai astfel de metode.
Scuze ca m-am lungit, dar am intrat intr-un subiect cu care am avut contacte solide timp de 12 ani. In fundul inimii sunt inca un 'scormonitor de pamant'.

Desdemonovici
#20851 (raspuns la: #20734) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...