comentarii

fala goala traista usoara


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
124 MAXIME - de Areal la: 19/12/2008 10:15:34
(la: DICTIONAR DE CUGETARI)
1.Fara credinta te scufunzi..
2. Un crestin care nu are radacini este recolta usoara pentru Satana.
3. In armata lui Dumnezeu, nu exista soldati necunoscuti.
4. Prietenii se ajuta intre ei pentru ca sa creasca in Hristos.
5. Nu-ti insusi invataturile false.
6. Cei ce se pleaca pentru a servi pe pamant, vor fi drepti in Cer.
7. Biblia este cartea raspunsurilor mici si mari.
8. Daca-l avem pe Hristos, avem toate motivele de a avea speranta.
9. Hristos lua pacatul meu, plati vina mea si ma libera.
10. Construieste o prietenie cu Isus in istoria vietii tale !
11. Cand iti este greu sa ierti, gandeste la tot ce ti-a iertat Dumnezeu.
12. Lucrurile nu satisfac; Isus, da !
13. Daca nu adopti o pozitie ferma, cazi.
14. Invataturile lui Dumnezeu ofera adevarata cunostinta pentru viata.
15. Fii atent ce faci, toata lumea te vede...
16. Daca traim pentru Hristos, nu putem evita problemele de maine.
17. Ai facut ceva extraordinar pentru Dumnezeu azi?
18. Toate promisiunile lui Dumnezeu se sprijina pe intelepciunea Sa.
19. Depozitul lui Dumnezeu niciodata nu are rafturi goale.
20. Nu exista scurtaturi pentru a ajunge la maturitate spirituala.
21. Domnul care te-a facut, vrea sa faci din El centrul vietii tale.
22. Adorarea placuta lui Dumnezeu, iese dintr-o inima supusa.
23. Nu se poate progresa spiritual privind inapoi.
24. Dumnezeu iti da har suficient pentru fiecare proba prin care trebuie sa treci.
25. Teama ne va parasi cand ne aducem aminte ca Hristos este cu noi.
26. Dumnezeu alege experienta prin care trebuie sa trecem; noi alegem cum o trecem.
27. Cei ce se tem de Dumnezeu nu trebuie sa se teama de moarte.
28. Nu ramane fara speranta acel ce-si pune speranta in Dumnezeu.
29. Cand un crestin moare, tocmai a inceput sa traiasca.
30. Comuniunea cu Hristos este Secretul capacitatii de a fructifica ocazii.
31. Predarea este victorie cand ne predam lui Dumnezeu.

PS. Pentru ca sunt 124 se vor posta 4 zile la rand cate 31!
#374690 (raspuns la: #374315) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
PRIETENI - de Areal la: 24/12/2008 15:22:47
(la: DICTIONAR DE CUGETARI)
Dusmanii lui Dumnezeu sunt intotdeauna falsi prieteni ai omului.
Cel ce-si doreste prieteni sa faca bine sa fie prietenos!
Pentru durerea ta, stai singur; la bucurie cheama si pe altii; numai asa vei avea tovarasi nefatarnici. - N. Iorga
Un prieten este unul care-ti stie toate defectele si totusi mai are ochi sa-ti vada si calitatile.
Vei ramane fara prieteni daca vei cauta sa ai unul fara defecte.
Exista un singur fel de prietenie, sunt multe feluri de iubire. - N. Iorga
Prietenul care tine mereu mortis sa-ti indrepte greselile, nu-ti este de fapt prieten, ci critic.
Iubind pe cineva, l-ai luat in sufletul tau, fara ca el sa piarda ceva.
Daca au fi altcineva, te-ai imprietenii cu tine?
Prietenia este o floare cu o crestere lenta.
Cand cineva a ajuns in sfarsit sa se cunoasca bine pe sine nu se mai mira de ce are asa de putini prieteni.
Este in general stiut ca adevaratul caracter al cuiva se vede si din prietenii pe care ... nu si-i face.
Un prieten este o persoana care stie totul despre tine si totusi te iubeste.
Cel mai mare lucru pe cer-l poti face pentru un prieten nu este sa-i dai din bogatiile tale, ci sa i le scoti la iveala pe cele care sunt ascunse in el insusi. -Benjamin Disraeli
Prietenii adevarati nu traiesc in armonie, cum cred unii, ci in melodie. -Henry David Thoreau
Nu te osteni sa faci cunostinta cu altii; asigura-te insa ca meriti ca altii sa doreasca sa faca cunostinta cu tine.
Prietenii sunt aceia care te intreaba: "Ce mai faci?" si doresc cu adevarat sa-ti asculte raspunsul.
Daca poti cumpara prietenia cuiva, nu se merita!
Daca nu poti spune ceva bun despre prietenii tai, inseamna ca te-ai imprietenit cu cine nu trebuia.
Fa-ti prieteni mai inainte ca sa ai nevoie de ei.
Prietenia este o responsabilitate, nu o oportunitate.
Prietenia este cimentul care tine lumea impreuna.
Fiecare prieten reprezinta o parte din inima ta care nu s-a nascut pana ce n-ati facut cunostinta.
Prietenii sunt aceia care inca vorbesc cand nimeni nu mai vorbeste cu tine.
Cainele este prietenos atata vreme cat da mai mult din coada decat din gura.
Un prieten adevarat este cea mai buna oglinda.
Un prieten este o persoana cu care poti tace confortabil.
Prieten este cel ce stie sa-ti citeasca tacerile.
Calitatea de indragostit nu are nevoie de confirmarea persoanei iubite si nici de cea a ochiului public. Se poate iubi indefinit in taina, creand chiar alesului/alesei impresia de politicoasa indiferenta.
Prietenia se afla insa la polul opus: fara reciprocitate e vorba goala si fala usoara. Ea dainuie exact atat cat cei in cauza se recunosc unul pe altul drept prieteni.
Spre deosebire de dragoste, care poate inflori la bine, dar da adesea indarat la greu, daca nu cumva dispare cu totul, sentimentul de prietenie creste proportional cu necazurile unuia dintre prieteni. Intr-un fel, aceasta legatura de sange spiritual e mult mai tare decat cea de sange propriu-zisa, numita rudenie.
Ca prietenia se manifesta la greu ar putea sa para o trasatura in favoarea ei. Proverbul cu prietenul care „la nevoie" se cunoaste consfinteste aceasta aparenta.
De la lozinca iubitorilor de „adevar": "Amicus Plato sed magis amica veritas" pusa in circulatie de Ammonius Saccas in Viata lui Aristotel si numai partial justificata de un fragment din Etica nicomachica, cei care-si fac un tel din a-si critica prietenii - si la bine si la rau - nu mai au nevoie de alte argumente. Nu este deloc sigur ca misiunea prieteniei este critica „In numele adevarului". Prietenia ar trebui sa aiba incredere ca, mai devreme sau mai tarziu prietenul va descoperi singur acest adevar, daca nu il stie deja. Daca arta sau stiinta au nevoie de critica avant toute chose, exemplele literare ne arata ca arta sau stiinta prieteniei are nevoie si de altceva. De incredere si sprijin la bine, caci nimic nu e mai greu de indurat decat temuta zi de dupa succes. - Ioana Parvulescu
Nu merge inaintea mea, s-ar putea sa nu te urmez, nu merge in spatele meu, s-ar putea sa nu te conduc bine; mergi alaturi de mine si fi prietenul meu - Albert Camus
Prietenii sunt felul in care ne poarta de grija Dumnezeu.
Daca toti prietenii mei ar sari de pe un pod, eu n-as sari impreuna cu ei,
ci m-as duce jos sa-i prind in brate.
Toti oamenii te aud cand vorbesti; prieteni insa inteleg ce spui, iar cei mai buni prieteni sunt cei care pricep si ceea ce n-ai spus in cuvinte.
Luam cai diferite in viata, dar oriunde am merge, luam cu noi si cate o particica din fiecare.
Tatal mereu obisnuia sa spuna ca, daca atunci cand mori, daca ai avut cinci prieteni adevarati, atunci "ai stiut cum sa traiesti."- Lee Iacocca
Unii oameni vin si pleaca repede din viata noastra, altii stau o vreme, punandu-si amprenta pe inima noastra. Dupa plecarea lor, nu vom mai fi niciodata aceiasi.
#377210 (raspuns la: #376855) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
125 MAXIME - de Areal la: 18/03/2009 08:50:30
(la: DICTIONAR DE CUGETARI)
1.Fara credinta te scufunzi..
2. Un crestin care nu are radacini este recolta usoara pentru Satana.
3. In armata lui Dumnezeu, nu exista soldati necunoscuti.
4. Prietenii se ajuta intre ei pentru ca sa creasca in Hristos.
5. Nu-ti insusi invataturile false.

6. Cei ce se pleaca pentru a servi pe pamant, vor fi drepti in Cer.
7. Biblia este cartea raspunsurilor mici si mari.
8. Daca-l avem pe Hristos, avem toate motivele de a avea speranta.
9. Hristos lua pacatul meu, plati vina mea si ma libera.
10. Construieste o prietenie cu Isus in istoria vietii tale !

11. Cand iti este greu sa ierti, gandeste la tot ce ti-a iertat Dumnezeu.
12. Lucrurile nu satisfac; Isus, da !
13. Daca nu adopti o pozitie ferma, cazi.
14. Invataturile lui Dumnezeu ofera adevarata cunostinta pentru viata.
15. Fii atent ce faci, toata lumea te vede...

16. Daca traim pentru Hristos, nu putem evita problemele de maine.
17. Ai facut ceva extraordinar pentru Dumnezeu azi?
18. Toate promisiunile lui Dumnezeu se sprijina pe intelepciunea Sa.
19. Depozitul lui Dumnezeu niciodata nu are rafturi goale.
20. Nu exista scurtaturi pentru a ajunge la maturitate spirituala.

21. Domnul care te-a facut, vrea sa faci din El centrul vietii tale.
22. Adorarea placuta lui Dumnezeu, iese dintr-o inima supusa.
23. Nu se poate progresa spiritual privind inapoi.
24. Dumnezeu iti da har suficient pentru fiecare proba prin care trebuie sa treci.
25. Teama ne va parasi cand ne aducem aminte ca Hristos este cu noi.

#417728 (raspuns la: #417508) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu nu cred - de Alice la: 14/10/2003 09:02:35
(la: CICCIOLINA, actrita porno - o meserie ca oricare alta)
ca frecventa violurilor ar scadea. Animalele alea nu se vor duce niciodata la felinarul rosh’ cu gandul ca au o "pornire". Pornirile se justifica prin fapta care precede gandul.

Ce tocmai zicea Papadie67 era o judecata de barbat mintos care, fara false pudori, recunostea ca vorba aia din popor, cum ca barbatii vor ca toate femeile sa fie curve (mai putin mama, nevasta si fiica) e cat se poate de adevarata.

NU legea prostitutiei lipseste, Sanjuro, ci educatia, sub toate formele ei. Dupa ce ne educam copiii (nu inainte de a fi invatat noi insine), dupa ce crestem frumos in lumea din jur, abia atunci, gradul de civilizatie la care vom fi ajuns ne va dicta si legea prostitutiei, pe care n-o condamn!

O lege a prostitutiei ACUM ar trimite toate fatucile sarmane la "produs" (de data asta si pentru Stat), le-am condamna, caci n-au ce sa munceasca cu 10 clase-n buzunar si burta goala. Se duc si-asa, ai sa spui, la "produs". Da’, dar statul ar stoarce impozite de pe urma lor, si noi suntem statul, si-atunci suntem niste perversi cu totii!
Nu-i inca timpul, cred!
#1283 (raspuns la: #1272) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sa-i fie tarana usoara, si eu - de mercondas la: 19/11/2003 03:33:00
(la: despre ION PRIBEAGU)
Sa-i fie tarana usoara, si eu il urmaream cu drag!
#4685 (raspuns la: #4596) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru noi – ratia de libertate, pentru ei – ratia de moart - de SB_one la: 26/12/2003 14:29:12
(la: Ceausescu asasinat de cetateanul Iliescu si gasca lui)
...Cititzi si judecatzi singuri!

SB



Pentru noi – ratia de libertate, pentru ei – ratia de moarte


▪ Un general acuzã: „Dosarul procesului Ceausescu este fals”
▪ Mãrturii senzationale ale membrilor plutonului de executie de la Târgoviste
▪ Mãrirea si decãderea clanului Ceausescu
▪ De ce s-a sinucis Elena Stãnculescu
La 14 ani de la Revolutie, întrebãrile fãrã rãspuns devin tot mai numeroase. Istoricii nu si-au intrat în rol, martorii acelor zile de foc sunt tot mai rari si vorbesc putin. „Jurnalul National”, dupã numãrul consistent de pagini consacrat evenimentelor din
decembrie 1989, în editia de ieri, continuã astãzi sã aducã noi mãrturii, care se pot constitui în file dintr-o posibilã si necesarã istorie a unui moment de rãscruce.

„Dosarul din procesul lui Ceausescu este un fals”
Generalul Andrei Kemenici a hotãrât sã rupã tãcerea
La 14 ani de la Revolutie, comandantul unitãtii din Târgoviste, unde a fost judecat si împuscat Ceausescu, face o mãrturisire senzationalã: documentele procesului ar fi fost semnate în alb de cãtre completul de judecatã, fiind completate, mai apoi, la Bucuresti.
▪ Jurnalul National: Când a început Revolutia pentru dumneavoastrã, domnule general Kemenici?
Generalul Kemenici: Încã de pe 16 decembrie. Primisem ordin sã începem în unitate o pregãtire deosebitã pentru apãrarea Târgovistei. Eram artileristi de antiaerianã, ei ne cereau sã ne antrenãm pentru lupte de stradã. Eu am mai participat la asemenea actiuni, în 1968, în timpul Primãverii de la Praga. Eram cãpitan. Primisem ordin ca, a doua zi, sã vin sã apãr Otopeniul. Si l-am apãrat atunci pe Ceausescu. Ca sã nu i se întâmple si lui ce i s-a întâmplat lui Dubcek, care a fost luat pe sus si dus la Moscova. Alãturi de 100 de soldati, eu, cãpitanul Kemenici, eram în stare sã-mi dau viata pentru el si pentru ideea lui. Dupã 21 de ani s-a întâmplat ironia vietii mele: colonelul Kemenici îl apãra pe acelasi om. Dar, de data aceasta, de furia si de ura poporului român.
▪ Stiati cã Ceausescu se aflã în zonã?
Primisem ordin de la generalul Voinea, comandantul Armatei, sã-l prindem. Stiam cã se aflã undeva prin preajma orasului. La ora 18:30 au fost adusi în cazarmã. De la ora 12:00 noaptea se putea spune cã Revolutia s-a terminat: partidul, Securitatea, Armata, Militia, toti îl trãdaserã pe Ceausescu.
▪ Sosiserã deja membrii acelui tribunal improvizat?
Elicopterul cu Stãnculescu aterizase pe platoul unitãtii. Întelegerea dintre mine si Iliescu fusese sã vinã sã-i ia, sã-i ducã la Bucuresti si sã le facã proces. Neîncrezãtor, Stãnculescu mã întreabã: „Ei doi chiar sunt acolo?”. „Da, zic, sunt în TAB.” Credeam cã se va duce sã-i ia. Zice: „Nu, facem totul aici. Sã-i dãm drumul”. Eram mai multi pe holul unitãtii: eu, Stãnculescu, Voican Voiculescu, cei doi loctiitori ai mei, Gicã Popa, Nistor, Teodorescu, Lucescu, Tãnase. Si Stãnculescu le spune: „Domnilor, cei doi teroristi care trebuie sã fie judecati sunt Nicolae si Elena Ceausescu”. Când au auzit, ãstora au început sã le tremure pantalonii. Am primit ordin sã trec si eu în proces. Le-am rãspuns: „Nu trec, domnule!”. N-am nimic cu Voinea, dar el mi-a cerut în 1997 sã facem cumva si sã-i bãgãm în puscãrie pe Iliescu si pe Stãnculescu, sustinând cã ãstia ne-au escrocat. Dar el însusi fãcuse, în 1989, acel rechizitoriu pe dosul unor hârtii scrise de mine. Le-a datat 24 decembrie. Mandatele si celelalte, pe 23 decembrie. El nici n-a stiut pe cine judecã! Dar a spus asa: „Aveti un sfert de orã sã faceti treaba”. Executia a avut loc între orele 14:30–14:45. Totul a durat vreo douã ceasuri. A fost o buimãcealã totalã. Gicã Popa a judecat cu ochelarii, domnule! Hârtiile le uitase la mine în birou. Dupã proces, si le-a luat si a plecat. E o altã victimã a lui Voinea. Ultima este femeia asta, nevasta lui Stãnculescu.
▪ În ce relatii ati rãmas cu Stãnculescu?
Generalul Stãnculescu a eliminat, la Bucuresti, douã probleme capitale ale Revolutiei române. Mai întâi, l-a scos pe Ceausescu din CC, oprind astfel o mare vãrsare de sânge. Apoi, în perioada cât a fost ministru, fãrã sã fie ministru a dat ordin unitãtilor militare sã intre în cazarmã. Dar pentru mine Stãnculescu este dusmanul numãrul 1: el mi-a transformat unitatea în puscãrie, în tribunal si în poligon de executie. Fatã de Stãnculescu nu am decât urã. Dar stiti care este paradoxul cel mai mare? Am fost ultimul ofiter al Armatei Române care a executat întocmai ordinele lui Ceausescu, pânã în 25 decembrie. Pentru cã ele erau identice cu cele ale lui Iliescu. Ceausescu zicea: „Sã nu ascultati decât de Stãnculescu!”. Iliescu – tot asa.
▪ De ce credeti cã au dispãrut documentele procesului lui Ceausescu?
Pentru cã erau false. Un fals istoric al Justitiei române. De aici mi se trag mie toate necazurile. Toti le-am fi semnat atunci. Dar stiti cum le-au semnat ei? În alb, domnule! Au semnat pentru moartea Ceausestilor pe niste hârtii albe, pe care le-au bãtut la masinã dupã aceea, la Bucuresti. Dacã dosarul procesului nu dispãrea, intrau cu totii în puscãrie.
▪ Trãiti bine acum, domnule general?
Trãiesc din pensia mea si pensia sotiei mele, care a lucrat 28 de ani în administratie. Mi-am vândut apartamentul si masina pentru cã amândoi suntem bolnavi. În plus, am tot fost purtat prin procese. M-am mutat la douã camere, în cartierul acesta, plin de tigani. Acum câtiva ani, am constatat cu disperare cã sotia mea avea 2.200.000 de lei pensie, iar întretinerea ne venise 2.400.000 lei.
Cazarma lui Andrei Kemenici, o puscãrie pentru beznã
Bucuresti – Târgoviste, 22 decembrie 2003. Drumul Ceausestilor cãtre moarte. Drumul României cãtre economia de piatã. Flancat de case mãrunte, cu câte un maldãr de verze putrede la porti. Putini bucuresteni au aflat cã de la tarã le poti cumpãra la jumãtate de pret, iar tãranii n-au cu ce sã le poarte pânã în pietele Capitalei.
Peste Târgoviste pluteste o atmosferã de sãrbãtoare incertã. În scuarul din fata Consiliului Judetean se improvizase o scenã, se fãceau probe de microfon, pe trotuarul de alãturi se produceau niste ambulanti cu alãmuri. Începuse sã bureze, orasul respira fumul grãtarelor cu fleici.
Dimensiunea de „fost” a viitorului
Pânã sã dãm de generalul Kemenici, purtãm îndelungi discutii prin telefon cu Aurelia, distinsa sa doamnã: „A plecat cu colonelul Simescu, la niste festivitãti”. „Nu are mobil?” „Nu avem mobil, domnule, suntem necãjiti.” Izbucneste în plâns: „Si-au bãtut joc de noi, ne-au purtat prin tribunale. Stie tot orasul. Dacã vreti sã scrieti adevãrul, veniti la noi acasã, cã o sã aparã si el. Dupã ora 19:00, este invitat la o emisiune la televizor. Ne-au distrus.”
Între timp, intrãm în vestita cazarmã unde a fost judecat în pripã si executat cuplul Ceausescu.
Bulevardul Regele Carol I nr. 49, fost „Castanilor”. Fostã UM 01417, comandament al trupelor de cavalerie. Pe placa de frontispiciu încã stã scris: „Ofiterul de cavalerie trebuie sã fie si cãlãret, si cavaler”. Fost regiment 47 de artilerie antiaerianã, condus între 1986-1990 de cãtre colonelul Andrei Kemenici. Viitor sediu al Politiei municipale si al Jandarmeriei. Deocamdatã, o clãdire pustie, cãzutã în paraginã.
Urmele istoriei, acoperite cu tencuialã
Pânã se gãseste cheia de la intrare, ne îndreptãm cãtre spatele imobilului. Ne pomenim deodatã într-un pãtrat de asfalt din care rãsare zidul ciuruit. Acel zid. Incredibil de strâmt totul. S-a tras de la mai putin de doi metri si jumãtate. Peste gãurile de gloante s-au trântit câteva mistrii cu tencuialã. Parcurgem drumul, de la iesire pânã la zidul mortii. Undeva, mult deasupra aleii pavate, stã atârnatã o altã placã din PFL galben: „Clãdire nesigurã! Risc seismic ridicat. Gradul 2. Acces în zonã limitat”.
Înãuntru e aproape întuneric. Curentul a fost tãiat din octombrie, când cazarma a intrat sub administrarea Consiliului Judetean. Chiar în fatã, Biroul 3, unde s-a tinut procesul. O camerã goalã, cu ghiseu. Aceeasi sobã de teracotã, acelasi cuier de perete, aceleasi lambriuri cu miros de tutun stãtut. În dreapta – Camera 33, în stânga – o cãmãrutã strâmtã din care porneste un labirint de holuri.
Câtiva jandarmi pãzesc plictisiti puscãria asta pentru beznã. Ies în bulevard pãsind îndãrât de parcã, dacã m-as fi întors, mi s-ar fi proptit la ceafã sãrutarea unei tevi de puscã.
Când plecãm spre Bucuresti, e iarnã de-a dreptul. Ninge si plouã, nici una mai mult. Încã o Revolutie ca oricare alta, petrecutã în ziua cea mai scurtã a anului.

Clanul Ceausescu la 14 ani dupã Revolutie
Mãrirea si decãderea primei familii din România comunistã
Rãsturnarea de la putere a dictatorului Nicolae Ceausescu a însemnat o cãdere în gol pentru toatã familia sa. Copiii si fratii sãi care detineau functii importante în stat si-au pierdut privilegiile si au fost inculpati în mai multe procese. Unii au murit, ceilalti trãiesc discret.
În zilele fierbinti ale lui decembrie 1989 de dupã fuga sotilor Ceausescu, copiii acestora, Zoe, Valentin si Nicu, au fost arestati sub acuzatia de subminare a economiei nationale. Tot atunci li s-au confiscat bunurile, printre care bijuterii si obiecte de artã care, în anul 2001, erau evaluate la douã miliarde de lei. Zoe si Valentin au fost eliberati la scurt timp de la arestare si cercetati în continuare în stare de libertate. Nicu Ceausescu a fost condamnat la închisoare, dar eliberat din motive medicale.
Abia pe 12 ianuarie 1996, Parchetul General a dispus scoaterea copiilor lui Ceausescu de sub urmãrire penalã si revocarea mãsurilor asiguratorii.
Marin Ceausescu
Marin Ceausescu, si el unul dintre fratii lui Nicolae Ceausescu, a fost seful Reprezentantei Economice a României în Austria. A murit în conditii suspecte chiar în zilele Revolutiei, pe 28 decembrie 1989. A fost gãsit spânzurat în pivnita ambasadei, pe 28 decembrie 1989, la trei zile dupã împuscarea dictatorilor. În lipsã de alte probe, varianta oficialã a mortii a fost sinuciderea.
Ion Ceausescu
Fratele cel mic al dictatorului, Ion Ceausescu, a avut o carierã didacticã la Institutul Agronomic din Bucuresti si a condus Academia de Stiinte Agricole. Dupã Revolutie a înfiintat o firmã si în acest an a lansat o lucrare în horticulturã.
Maria Agache
Maria Agache, sorã a lui Nicolae Ceausescu si sotia ministrului Metalurgiei, a fost condamnatã la închisoare pentru înselãciune si trafic de influentã, dar a fost gratiatã în noiembrie 1994 de cãtre Tribunalul Bucuresti. Ea a fost pusã sub acuzare pentru cã s-a angajat la Electromagnetica Bucuresti pe post de maistru, fãrã a avea calificarea necesarã. Electromagnetica a solicitat salariile pe care le-a plãtit Mariei Agache în perioada 1977-1990 (an când a fost pensionatã), fãrã sã fi prestat vreo muncã în întreprindere. Instanta a hotãrât ca Maria Agache sã restituie 581.344 lei cãtre Electromagnetica, plus dobâzile aferente sumei. Sora dictatorului a murit în urmã cu câtiva ani.
Valentin Ceausescu
Fizician atomist de formatie, fiul cel mare al Ceausestilor a lucrat înainte de decembrie ’89 pe Platforma de la Mãgurele, unde mai este angajat si astãzi. Numele sãu este legat mai ales de echipa de fotbal Steaua, pe care a iubit-o si a sprijinit-o foarte mult, pânã la câstigarea Cupei Campionilor Europeni în ’86. A fost cãsãtorit cu fiica lui Petre Borilã, lider comunist. Cãsãtoria nu a convenit familiei dictatorului, nora fiind trimisã, dupã divort, în Canada, cu tot cu copilul lui Valentin. În iulie a.c., Valentin Ceausescu a obtinut si el o hotãrâre definitivã a Curtii de Apel Bucuresti, prin care Muzeul National de Artã al României a fost obligat sã-i restituie bunurile.
Elena Bãrbulescu
Elena Bãrbulescu, sora lui Nicolae Ceausescu, si-a petrecut retrasã ultimii ani de viatã, într-o locuintã plinã cu fotografii ale lui Nicolae Ceausescu, construitã chiar lângã faimoasa casã pãrinteascã a familiei din Scornicesti. Înainte de 1989, ea a ocupat functia de sef al Inspectoratului Judetean de Învãtãmânt Olt. Dupã Revolutie a devenit proprietara unui mic magazin din Scornicesti, iar printre produsele vândute se numãra si un sortiment de votcã numit „Ceausescu”. A murit pe 24 mai 2001, la 72 de ani, si a fost înmormântatã la Scornicesti.
Zoe Ceausescu
Înainte de 1989 a fost matematician si lucra la Institutul de Cercetãri Matematice al Academiei. Dupã Revolutie a continuat sã mai lucreze o vreme, dupã care s-a pensionat din motive medicale. Este cãsãtoritã cu Mircea Oprean, profesor la Politehnica din Bucuresti. Dupã câtiva ani de procese, Zoe a obtinut o hotãrâre judecãtoreascã în care autoritãtile erau obligate sã-i restituie patru bijuterii si alte câteva dintre obiectele de artã din cele care îi fuseserã confiscate în decembrie 1989, când fusese arestatã. Acum evitã sã aparã în public. (Claudiu Tãrziu, Cristina Hurdubaia)
Florea Ceausescu, cel mai iubit dintre frati
Florea Ceausescu, imediat nãscut dupã Nicolae, a fost poate cel mai apropiat sufleteste de cel care avea sã devinã în 1965 conducãtorul României. Florea era cel mare, mergea cu pachetele la închisorile prin care a trecut Nicolae, condamnat pentru convingerile comuniste înainte de al doilea rãzboi mondial. Dupã ce Nicolae Ceausescu a avansat rapid în ierarhia comunistã, dupã 23 august 1944, Florea a ales cariera de ziarist. A lucrat multi ani la „Steagul Rosu”, ziarul de partid al regiunii Bucuresti, în redactia cãruia a fost coleg cu Nadia Constantinescu, sotia viitorului presedinte al tãrii.
De la acest ziar a trecut apoi la „Scânteia”, organul CC al PCR, fiind mai întâi corespondent pentru judetul Ilfov, apoi redactor pe probleme agrare în redactia centralã. Cei din redactie si-l amintesc ca un om modest, deschis, plin de umor. Lui Florea, care semãna izbitor cu Nicolae, i se întâmpla deseori sã fie confundat cu seful statului. Poate si de aceea, Elena avea o atitudine foarte rece fatã de Florea, tinut cel mai la distantã de „curtea prezidentialã”. Fratii Ceausescu se reuneau de Sfântul Nicolae, când, potrivit obiceiului românesc, nu se fac invitatii la cel sãrbãtorit.
Florea Ceausescu a intrat în conflict cu câtiva satrapi locali în urma unor articole scrise în „Scânteia”. Cazul Duzineanu, despre care multi ieseni îsi amintesc, a stârnit furia prim-secretarului de la judeteanã sau a lui Ion Dincã, vizat direct de un articol care blama condamnarea unui inginer agronom din Cãlãrasi la ordinul lui Ion Te Leagã.
Dupã Revolutie, multi colegi de la „Adevãrul” i-au întors spatele. S-a pensionat. Trãieste în Bucuresti, unde are un apartament. Duce o viatã normalã.
Nicu Ceausescu fusese pregãtit pentru preluarea puterii
A fost cel mai implicat politic: prim-secretar al CC al UTC, ministru al Tineretului si, apoi, pânã în decembrie 1989, prim-secretar PCR al Sibiului. El era pregãtit pentru a prelua puterea de la tatãl sãu. A fost arestat la 22 decembrie 1989 si adus în Studioul 4 al TVR de cãtre revolutionari, dupã ce fusese rãnit cu o loviturã de cutit. La 21 septembrie 1990, Tribunalul Militar Bucuresti l-a condamnat la 20 de ani închisoare. Pe 3 iunie 1991 i s-a redus pedeapsa de la 20 de ani la 16 ani detentie. În noiembrie 1992 a fost condamnat la cinci ani închisoare pentru port ilegal de armã. A fost pus în libertate conditionatã pe motive medicale. Pe 16 septembrie 1996, Nicu Ceausescu a fost internat, în stare gravã, la Spitalul Clinic Universitar cu diagnosticul cirozã hepaticã cronicã. Dupã douã zile a fost transportat la o clinicã din Viena, unde a si murit la 30 septembrie în acelasi an. Avea 43 de ani. A fost cãsãtorit întâi cu Poliana Cristescu, iar apoi cu fiica lui Radu Constantin, lider comunist.
Ilie Ceausescu stia cã fratele sãu urma sã se retragã
Ilie Ceausescu, frate al dictatorului, a fost adjunctul ministrului Apãrãrii si secretarul executiv al Consiliului Politic al Armatei, pânã la 22 decembrie 1989. A condus mai multi ani Institutul de Istorie Militarã. Dupã Revolutie a fost acuzat si judecat pentru instigare la omor deosebit de grav în Revolutia de la Cluj. Ilie Ceausescu a mai spus cã bãnuia cã fratele sãu stia de aparitia evenimentelor din 1989, deoarece, din stenograma întâlnirii Nicolae Ceausescu – Mihail Gorbaciov, din 4 decembrie ’89, rezulta cã presedintele URSS l-a întrebat: „De unde stiti dumneavoastrã cã veti mai trãi pânã în ianuarie?”. Declaratiile fãcute de dictator la procesul sumar de la Târgoviste par sã confirme ipoteza lui Ilie Ceausescu. Pe holurile tribunalului, Ilie Ceausescu a declarat presei cã, din datele pe care le avea în 1989, reiesea cã la alegerile pentru Marea Adunare Nationalã, care trebuia sã aibã loc în martie 1990, Nicolae Ceausescu intentiona sã se retragã. Ilie Ceausescu a murit pe 3 octombrie anul trecut.
Andruta Ceausescu, condamnat la 15 ani de închisoare
Generalul în rezervã Andruta Nicolae Ceausescu, si el frate al despotului, a fost comandant al Scolii de Ofiteri de Securitate Bãneasa. A fost inculpat singur într-un dosar, fiind acuzat de complicitate la genocid. A fost condamnat definitiv la 15 ani de închisoare, deoarece, în decembrie 1989, în calitate de comandant al Scolii de Ofiteri de Securitate, a dat ordin elevilor sã tragã în manifestantii care protestau fatã de regimul comunist în Piata Universitãtii din Bucuresti. A stat în arest din 1990 pânã în august 1994, când a fost eliberat, pe motiv cã suferea de afectiuni hepatice si renale. El a fost reîncarcerat pe 28 ianuarie 1998, în arestul Penitenciarului Jilava, pentru a executa restul de 11 ani de închisoare, din pedeapsa de 15 ani de detentie datã de cãtre Curtea Supremã de Justitie. În scurt timp a fost iarãsi eliberat, pe motive medicale. A mai rezistat diabetului si cirozei hepatice pânã la 14 decembrie 2000, când si-a dat obstescul sfârsit. Avea 76 de ani.

Ceausestii, condamnati înainte de judecatã
Ovidiu Gheorghiu si Dorin Cîrlan, membrii plutonului de executie de la Târgoviste, mãrturisesc
Adjutantul-sef Octavian Gheorghiu a fost unul dintre cei trei „cãlãi” ai cuplului dictatorial. Dupã ce i-a împuscat pe Ceausesti, nici nu s-a îmbogãtit, nici n-a cãpãtat putere. I-au rãmas doar niscai gânduri negre, care-i mai bat uneori la usã, noaptea, chiar si dupã 14 ani.
Dimineata zilei de 25 decembrie 1989. Colonelul Cantuniari, comandantul Regimentului de parasutisti de la Boteni, face revista de front. „Vreau opt voluntari pentru o misiune cu 10% sansã de întoarcere. Sunt teroristi pe Bucuresti – Pitesti”. Opt oameni ies în fatã.
Se îmbarcã în douã elicoptere. Decoleazã. În aer primesc un nou ordin: aterizati pe Ghencea. Pe Ghencea se trãgea. Din TAB-urile parcate pe stadion ies: Stãnculescu, Mãgureanu, Gelu Voican si toti ceilalti care vor face parte din completul de judecatã a cuplului Ceausescu. Urcã în elicoptere fãrã nici o vorbã.
În aer, din nou, se schimbã ordinul. Destinatia – Târgoviste.
„Aici sã-i împuscati”
„Am fost surprinsi sã aterizãm în curtea unei unitãti militare, îsi aminteste Octavian Gheorghiu. Generalul Victor Stãnculescu ne priveste. Tu, tu si tu, veniti cu mine. Eram eu, Boieru si Cîrlan. Ne spune: vedeti TAB-ul ãsta? Înãuntru sunt Ceausestii. Dacã n-am fi fost zdrobiti de obosealã, am fi hohotit de râs: putea sã fie si Papa Pius. Ei erau. I-au bãgat în salã, la judecatã. Boieru a pãzit usa pe dinãuntru, eu cu Dorin, pe dinafarã. Aveam ordin sã tragem dacã cineva, oricine-ar fi, se apropia de usã. Stiam si ce urma sã se întâmple: generalul Stãnculescu ne arãtase zidul si ne spusese: «Aici o sã-i împuscati». Erau, asadar, condamnati înainte de-a fi judecati”.
„Le-am dat o sansã”
„Am auzit procesul prin usã. El striga tare: «Nu spun nimic decât în fata Marii Adunãri Nationale». Se auzea si ea «Taci, Nicule!». La sfârsit a iesit Lucescu, avocatul lor, cam agitat. Ne-a zis: «I-am întrebat dacã nu vor sã recunoascã faptul cã nu sunt sãnãtosi mintal. Au refuzat. Le-am dat o sansã si au refuzat...». Ar fi fost interesant ce-ar fi fost dacã Ceausestii spuneau cã sunt ticniti. I-ar fi condamnat si asa? Am primit ordin sã-i legãm. Ea tot striga: «Copiii mei!». Eu am legat-o. Si-am si înjurat-o, sã tacã. I-am pus la zid, câtiva pasi înapoi si pac! Am golit încãrcãtoarele. Boieru s-a dus, cu arma fumegând în mânã, cãtre completul de judecatã care asista. Le-a strigat: «Am fãcut-o pentru colegii care au murit la Televiziune». 11 parasutisti muriserã pe 22”.
„A fost bine? A fost rãu?”
„Am luat cadavrele, le-am suit în elicopter, am luat si «pasagerii de la Bucuresti», i-am depus pe Ghencea, cu escalã Otopeni. Ei s-au cãrat înapoi cu TAB-urile, noi am pus mortii pe gazon si-am asteptat. Am asteptat mult si bine. Spre searã a venit ordin sã ne întoarcem la bazã. Sã lãsãm cadavrele acolo. Dar cui? Sã le mãnânce câinii? În preajmã se trãgea. L-am chemat pe un locotenent tânãr si i-am zis cã-i lãsãm în grijã niste colete. «Cine sunt?» «Nu-i treaba ta!» Ne întoarcem la unitate. Am tãcut. Unul si-a scos casca si m-a întrebat dacã a albit. Nu albise. La bazã ne asteptau plângând Cantuniari si comandorul Suciu. Cel care a cãzut apoi la mijloc, cu «Tigareta II». Mult timp ne-am întrebat: a fost bine ce-am fãcut? A fost rãu? În fond, suntem militari, nu cãlãi. Nu i-am împuscat cu plãcere, ci, as zice eu, din necesitate. Soarta le era dinainte pecetluitã”. (Valentin Zaschievici)

La exact 14 ani, nici o orã mai mult, de la momentul în care a tras un încãrcãtor întreg în capul Elenei Ceausescu, fostul plutonier de parasutisti Dorin Cîrlan rememoreazã deziluzionat acea zi care avea sã-i schimbe viata din rãu în tot mai rãu.
Povesteste Dorin Cîrlan: „În drum spre zid, eu eram în spatele lui Ceausescu. S-a întors, s-a uitat în ochii mei. Cãpitanul Ionel Boeru trãgea de el, îl ducea pe sus. A strigat: «Trãiascã Republica Socialistã România liberã si independentã!» si a început sã cânte ca pentru el «Internationala». Atunci Ionel s-a pierdut, nu stiu cum, i-a izbit pe amândoi de zid si a tras cu automatul de la sold.
Ea cãzuse într-o pozitie ciudatã, avea pulpele dezgolite si se zbãtea… I-am tras un încãrcãtor în cap, am vãzut cum sãreau pe mine bucãti de os, sânge, dar nu-mi dãdeam seama de grozãvie. Nu stiu ce instincte animalice s-au descãtusat atunci în mine. Atunci a apãrut si generalul Stãnculescu, m-a vãzut galben si înlemnit si mi-a spus: «Dã-o, bã, în mã-sa, stii cât rãu a fãcut tãrii!».”
Dorin Cîrlan a plecat în „misiunea de gradul zero” alãturi de Octavian Gheorghiu si de camarazii lor.
Mãgureanu voma
Despre completul de judecatã, îmbarcat în elicoptere pe Ghencea: „I-am recunoscut doar pe Stãnculescu, Voican Voiculescu, Virgil Mãgureanu. Ãsta, pânã la Târgoviste, a vomat tot timpul într-o gãleatã. Nu stiam atunci cã însotim tribunalul exceptional. Cum am aterizat la Târgoviste, Stãnculescu ne-a spus cã îl vor judeca pe Ceausescu si cã cine se oferã sã ducã misiunea pânã la capãt – si s-a uitat la zid… Am înteles despre ce era vorba… Ne-am oferit toti opt care plecaserãm din Boteni, am zis asa, un DA anemic, da’ Stãnculescu a zis: «Nu, un pas în fatã!»
Fãrã somatie
Am pãsit toti opt. Si atunci generalul a zis: «Numai tu, tu si tu». Adicã eu, Ionel Boeru si Octavian Gheorghiu. La ceilalti le-a dat misiuni exacte. Eu am pãzit intrarea în sala de judecatã. Aveam ordin sã trag fãrã somatie în oricine voia sã intre si dacã eram atacati, din interior sau din afarã, aveam ordin de la Stãnculescu: intrati în salã si executati foc asupra sotilor Ceausescu. Dupã ce i-au scos din salã, în 10 minute erau morti. Am tras noi, cei trei, a tras un soldat, sofer, si a mai tras unul cu mitraliera de pe TAB, adjutantul Costicã Stoican. Abia dupã aceea au iesit în curte Stãnculescu, Voican, Mãgureanu si ceilalti. A semãnat mai mult a linsaj decât a executie…”
„Totul, de când a început Ceausescu sã cânte si pânã au murit amândoi, a durat, cred, vreo 30 de secunde” – îsi aminteste Cîrlan… „Pe urmã, repede, în 10 minute, «coletele», cum le spuneau ei, cadavrele adicã, au fost învelite în foi de cort si în pãturi, urcate în elicopter, iar noi am decolat imediat. Nu mai era loc în elicopter, am stat cu fundul pe Ceausescu, o sãptãmânã i-am purtat sângele pe pantaloni. Am fãcut o escalã în unitate, la Boteni, acolo s-a dat ordin sã rãmânã la sol patru dintre noi, printre care si eu… Ceilalti au decolat cu cadavrele… “
Regret
Mintit de superiori, supus la tot felul de presiuni, mutat de colo-colo, Dorin Cîrlan a trecut în rezervã, cu ordonanta, pensie nu are, a divortat si a rãmas fãrã casã, doarme pe unde apucã, o face când pe soferul, când pe garda de corp. „Acum regret cã l-am împuscat pe Ceausescu… Pe el l-am iubit, l-am idolatrizat, dar am tras, am tras… Pe el îl va judeca istoria. Eu, cãlãul, am pierdut totul”, încheie Dorin. (Viorel Ilisoi)

Gavroche a ajuns PSD-ist de Cornetu
Simbolul Revolutiei trãieste modest, dar a intrat în politicã
Într-o altã tarã ar fi trãit ca un rege. În România trãieste dintr-un salariu de sofer, într-un apartament modest si înghesuit din Pantelimon. De parcã nu ar fi fost simbolul Revolutiei.
Dupã decembrie 1989, viata i-a oferit lui Florin Vieru, supranumit Gavroche al României, mai multe necazuri decât bucurii. A fost si somer, a avut si datorii la întretinere, dar si probleme cu Justitia, fiind condamnat pentru furt. Abia de un an încoace trãieste mai bine.
SOFER. A intrat si în politicã. Constantin Bebe Ivanovici l-a fãcut vicepresedinte la grupul de tineret al PSD din Comuna Cornetu. Un an si jumãtate a fost soferul personal al lui Bebe Ivanovici. Si acum este sofer, dar al unui om de afaceri, si are un salariu, zice el, „decent”.
COLEGII CERSETORI. Nu-i bai. Nu e singurul revolutionar cu o viatã destul de grea. „Îmi pare rãu de oamenii care s-au sacrificat. Plânge sufletul în mine când vãd colegi revolutionari cersind. Sã tineti minte. Sunt revolutionari care fac foamea, sunt purtati pe drumuri, nu sunt luati în seamã.” Asa vorbeste, dupã 14 ani de promisiuni si neîmpliniri, Florin Vieru, acum în vârstã de 28 de ani.
O BUCATÃ DE PÃMÂNT. Are brevet si certificat de revolutionar si cam atât. „Îmi doresc o bucatã de pãmânt sã-mi construiesc o casã. Poate s-o rezolva”, spune Gavroche. Deocamdatã trebuie sã se multumeascã doar cu apartamentul strâmt, pe care si l-a cumpãrat si unde locuieste cu sotia, Beatrice, fiica acesteia din prima cãsãtorie si fiul sãu, Adrian Alexandru, în vârstã de trei ani. (Lavinia Tudoran)
Momentul eroic
În 1989, fotografia lui Vieru, atunci un pusti de 14 ani din comuna Dobroesti, cu steagul gãurit înfãsurat în jurul corpului a fãcut înconjurul lumii. A venit de acasã, de unde a furat steagul de pe clãdirea Primãriei, si a ajuns în Bucuresti în mijlocul revolutionarilor. Ziaristii francezi l-au surprins în memorabila fotografie de pe coperta „Paris Match” si i-au spus Gavroche, dupã numele eroului lui Victor Hugo. În scurtã vreme a devenit simbolul Revolutiei Române. Vieru mai are un singur numãr din „Paris Match”. De câte ori îl rãsfoieste îi revine speranta într-o viatã mai bunã, de erou.

De ce s-a sinucis Elena Stãnculescu
Sotia generalului Stãnculescu s-a sinucis într-un chip care a descumpãnit pe mai putin cunoscãtorii firii omenesti. Dispãruta a invocat, în biletele lãsate, hãrtuirea la care a fost supus sotul în ultimii ani.
Pentru a întãri aceastã semnificatie, ea si-a datat înscrisurile cu 22 decembrie, ziua în care fostul ministru al Apãrãrii Nationale a schimbat soarta evenimentelor. Preluând comanda de la Vasile, el a ordonat armatei sã fraternizeze cu demonstrantii si i-a dus pe Ceausesti la elicopter. Dupã pãrerea mea, nu le-a înlesnit fuga, cum s-a scris, ci i-a trimis la Târgoviste, via Snagov, unde comandantul Kemenici primise ordin sã-i iluzioneze cã-i protejeazã de atacurile fortelor strãine (în acest scop se simulau atacuri grozave împotriva unitãtii) pânã când generalul Stãnculescu restabilea situatia. Descumpãnirile unora la motivul invocat în bilete de Elena Stãnculescu îsi au cauza în reducerea durerii omenesti doar la nivelul celor care tin de fiziologie. Sub acest unghi, e greu sã crezi cã se poate sinucide cineva altfel decât din faptul cã nu mai are ce mânca sau din faptul cã-l însalã nevasta. Celor care s-au uimit de motivatia în plan moral trebuie sã le reamintim cã existã si sinucideri din onoare.
Am cunoscut-o pe sotia generalului, fiind unul dintre jurnalistii care, pe vremea regimului CDR-ist de tristã amintire, am scris împotriva hãrtuielii la care au fost supusi Victor Stãnculescu si colonelul Kemenici (în viatã), dar si Stefan Guse, Vasile Milea (post-mortem). Am fãcut-o si voi continua s-o fac, deoarece, asa cum am arãtat de nenumãrate ori, nu putem judeca penal Istoria.
Ordin si moralã
La Timisoara, la Bucuresti, la Cluj, armata s-a confruntat cu o situatie iesitã din comun, definitã prin conflictul dintre datoria de a îndeplini ordinul dat si datoria de a nu reprima o revoltã pe care toti militarii de la general pânã la soldat o considerau si a lor. Nu întâmplãtor, am evitat expresia a trage în popor, exploatatã pânã la deselare în ultimii ani, pentru formula a reprima. Asta deoarece rãmân convins, dupã 13 ani de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989, cã, exceptie fãcând cazurile de provocare fãtisã, armata n-a tras. Victimele zilelor anterioare lui 22 decembrie sunt persoane izolate din multime. Martori mai onesti, care refuzã politizarea adevãrului, recunosc cã s-a tras din altã parte decât din fatã, unde erau militarii. Dar chiar si fãrã aceste mãrturii, minima cunoastere a vietii ne spune cã un pluton adus în fata unor demonstranti nu trage selectiv. Ori trag toti soldatii deodatã, fãcând mãcel, ca în 1929, la Lupeni, ori nu trage nici unul.
Pretext si realitate
Cu toate acestea, sub regimul Constantinescu s-a început o adevãratã vânãtoare de vrãjitoare. Pretextul invocat: sã se facã victimelor dreptate. În realitate, motivul era altul, fãrã nici o legãturã cu dreptatea. S-a urmãrit un scop politic meschin. Acela de a lovi în Ion Iliescu, aflat la vremea respectivã în opozitie, acuzat subtil de a-i fi protejat pe generali, inclusiv pe generalul Stãnculescu. Dacã fostul regim ar fi actionat în planul înalt al moralei, n-ar fi fost pus sã instrumenteze dosarele însusi Dan Voinea, procurorul din Procesul Ceausescu. Orice politician moral l-ar fi lãsat pe linie moartã si nu l-ar fi promovat ca sef al Parchetelor Militare, fie si pentru cã numele lui apare în toate enciclopediile lumii la capitolul Procese abjecte. Noua putere, a lui Ion Iliescu si a lui Adrian Nãstase, stând si ea sub semnul oportunismului, n-a avut curajul sã înfrunte gãlãgia unor ziare si a unor cercuri care au continuat, dupã cãderea regimului Constantinescu, ura oarbã, imbecilã de pe vremea când erau rãsfãtatele puterii alese în 1996. Chiar si acum, când generalul Stãnculescu traverseazã o tragedie, un ziar care i-a fost si-i este dusman a scris un pamflet numindu-l generalul-infractor. Meritã mentionat acest caz, pentru cã el ne face sã întelegem de ce au perceput românii guvernarea CDR-istã ca pe un cosmar. Era o guvernare absurdã, întemeiatã pe ranchiunã, influentatã de intelectuali sterpi, frustrati, o guvernare fãrã o minimã întelegere a vietii.
Elena Stãnculescu a trãit, alãturi de generalul Stãnculescu, drama hãrtuielii pe motive politice. A fãcut însã gestul suprem sub guvernarea PSD-istã. Aparent, fãrã logicã. Dupã 2000, actualul regim a introdus recurs în anulare si actualul regim a fãcut ca Înalta Curte de Casatie sã amâne de câteva ori sentinta pe motive de procedurã. A fãcut-o acum, pentru cã abia acum, sub regimul PSD, a ajuns la deprimare absolutã. Ion Iliescu e seful statului si datoritã lui Victor Stãnculescu. Adrian Nãstase e premier si datoritã lui Victor Stãnculescu. Fãrã gesturile decisive ale generalului, alta ar fi fost soarta celor doi. Si iatã cã în timp ce Ion Iliescu se plimbã de la o sindrofie la alta, vorbind despre evenimentele din decembrie 1989, în timp ce Adrian Nãstase apare la televizor depunând coroane de flori, Victor Stãnculescu, cel care si-a riscat viata ordonând armatei sã fraternizeze cu demonstrantii, spunându-le celor doi Ceausesti sã meargã la Târgoviste, scotându-i din Comitetul Central, nu numai cã e uitat, dar, mai mult, e si un om pe care-l asteaptã 15 ani de puscãrie.
Deprimare absolutã
Elena Stãnculescu a fost purtãtorul de cuvânt al generalului în fata puterii de azi, în fata societãtii românesti, în fata noastrã, a tuturor. Iubindu-si sotul pânã la dramatism, asumându-si deplin toate trãirile acestuia, ea s-a sinucis. A fãcut-o în locul generalului. A fost veriga slabã din personalitatea altfel puternicã, stãpânã pe sine, a lui Victor Stãnculescu. Gestul ei ne explicã pânã unde a ajuns însusi generalul cu disperarea. Pentru ca Ion Iliescu sã fie azi presedinte, pentru ca Adrian Nãstase sã fie prim-ministru, pentru ca Ioan Mircea Pascu sã meargã la simpozioane NATO, iar Mircea Geoanã sã fie partener de dialog cu americanii, generalul Victor Stãnculescu a trãdat. Ce infern poate fi în sufletul unui om care stie ce rol a avut el în ridicarea unei clãdiri somptuoase, vãzând cã cei dinãuntru îl tin pe la usi, ba mai mult, cã-i alungat de acolo cu pietre!
Sperante înselate
Dacã de la regimul Constantinescu generalul Victor Stãnculescu nu se putea astepta la nimic bun, fostul presedinte apartinând altei lumi, nu acelasi lucru se poate spune despre regimul Ion Iliescu. Victor Stãnculescu stie cã actualul presedinte al României stie ce rol au jucat Victor Stãnculescu, alti generali si nu numai generali, dar si personaje civile din umbrã, în victoria Revolutiei. Si, desi stie, desi a lucrat împreunã cu ei, le-a cerut ajutorul, s-a bazat pe ei în cariera sa de început, domnul presedinte evitã sã le recunoascã public importanta.
De ce evitã asta Ion Iliescu? Pentru cã domnia sa are marota revoltei spontane, a unei revolutii în care strada a decis totul, politicienii, militarii fiind absolut secundari. În aceste conditii, în acest an, mai mult ca niciodatã, confruntat cu atacuri vizând lovitura de stat, Ion Iliescu a exagerat pânã la paroxism rolul strãzii. Ar fi fost normal ca acum, la 14 ani de la prãbusirea comunismului, sã se recunoascã public si rolul avut în Revolutie de personalitãti. Fie si pentru cã teza lui Marx privind rolul determinant al maselor în istorie, personalitãtile fiind niste marionete ale strãzii, e complet falsã.
Ion Iliescu exagereazã aceastã revoltã spontanã si pentru cã se teme. Nu numai de consecinta logicã a recunoasterii rolului personalitãtilor – acceptarea tezei complotului sau mãcar a minimei pregãtiri anterioare –, dar si de scandalul care ar izbucni dacã ar aduce în prim-plan, la comemorarea Revolutiei, si pe cei care, precum generalul Victor Stãnculescu, au contribuit decisiv, nu în stradã, ci în birouri, la victoria Revolutiei.
Lectie de curaj
Tãria unui mare om politic, si ceea ce-l face sã fie si om istoric, stã în capacitatea de a înfrunta la un moment dat presiunea exercitatã de contemporani pentru a-l obliga sã facã un anumit lucru sau sã declare un anumit lucru.
Nici unul din liderii României de azi n-are aceastã tãrie. Sinucigându-se, Elena Stãnculescu le-a dat o lectie de curaj. Si de bãrbãtie. (Ion Cristoiu)

Note:



Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#7271 (raspuns la: #7268) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cioran: vorbe goale. - de Daniel Racovitan la: 28/12/2003 08:28:24
(la: Emil Cioran - viziune asupra vietii)
N-am rezonat nici o clipa cu ideile lui. Cuvinte sunatoare, potrivite sa aiba o aparentza de intelepciune, dar goale de continut.
Evident, e o opinie personala.
12084/Dan/Propietati goale - de Tombola la: 15/03/2004 20:07:44
(la: Cat va ramane din salariu?)
Dezagreez cu tine si cu mosul tau de mecanic cit o fi el de american.
Sa investesti banii in actiuni este o pierdere sigura chiar si pentr cei care joaca la bursa mereu.La fel ca si "leasing-ul" masinilor !
Din experienta mea cea mai buna investitie este in "real estate" care este aproape sigur 99.9% si nu in stocks .Vezi cum a cazut bursa dupa Madrid.
Un milionar destept plateste ghiata pentru o casa si nu o tine goala ci sau o imbunatateste si o vinde la profit sau o pastreaza si o inchiriaza unui chirias lunar sau in cazul cind cumperi apartamente la chiriasi. Daca se ivesc chestii de intretinere si reparatii atunci isi deschide o societate in numele sau de management ale acestor proprietati care-ti aduc bani lunar iar cheltuielel facute pentru "up-keep -ul" celorlate propietati sind deduse ca cheltuieli de afaceri la fiecare sfirsit de an.
Uite care-i chestia cu transportul aicea la noi.Eu in 27 de ani am avut o multime de masini.Am ajuns la concluzia ca masina trebuie sa fie ceva care sa ma duca la servici dus si intors fara sa se strice si la piata sau supermarket tot asa in siguranta. Prefer sa le iau giata uzate dar cu o conditie .Sa fie marca Toyota ca astea merg pina le bagi in pamint fara sa se strice.Nu am nevoie sa ma arat intr-un Lexus sau Mercedes si sa fac rate lunare de geaba cind scopul meu ,transportul este asigurat cu succes fara rate lunare si dobinzi uriase.
La unleasing automat trebuie sa ai un down payment iar ratele sint aceleasi ca si la un imprumut normal prin banca,dobinda sie ea mare,plus limita de 12000 de mile pe an pe care daca o depasesti cea ce este probabil vei mai plati inca 25 de centi pe mila diferenta sau mai mult.
Dupa trei ani toti banii astia i-ai platit si s-au dus intr-o masina pe care trebuie sa o dai inapoi.Deci o pierdere si nu un cistig plus ca IRS nu mai deduce suta la suta costurile(rate sau benzina) in cazul cind o foloseti in afacerea proprie!

Cam atit

Ma duc s-o iau de mina pe Renate:)

Cu Stima
Andre Morariu

P.S. Amintiti-va formula de baza daca vreti sa investiti in imobile:

Intodeauna cumpara o casa chiar daca-i mai amarita intr-un cartier bun si curat decit o casa aratoasa intr-un cartier rau famat. De ce ?
Fiindca casa amarita o imbunatatesti, dar cartierul rau famat,nu, in vecii vecilor:):):)

Pa la toti de la ne -milionarul.:)


#12131 (raspuns la: #12084) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Faceti afirmatii false - de Tombola la: 21/03/2004 10:12:48
(la: America, o tara comunista?)
Nu te supara stimata Doamna dar faci afirmatii false despre America pe care nu o intelegi nu o placi dar din intimplare ai cazut "victima" a ei:)
America comunista? Este o aberatie care venind de la o persoana inteligenta sper, ma face sa gindesc ca atunci cind faceti afirmatii de genul "America comunista" Dvs aveti o agenda politica ascunsa mai bine zis una de genul care circula pe vremea soimului carpatin si circula si astazi in birourile de la Palatul Victoria si Cotroceni supra-saturate de adevaratii comunisti urmasi ai lui Lenin si Stalin ca de ex Tov .Ion Iliescu ,Tov Adrian Nastase si multi alti securisti. Anti -americanism se chiama si este cauzata de faptul ca ,chiar si cu anumite imperfectii pe care le are sistemul democratic al Americii ,totusi este cel mai bun din lume.De asemenea economia este cea mai buna din lume la fel ca si conditiile de viata .Tehnologia este cea mai buna din lume. Armata este cea mai buna din lume si cel mai important poti sa faci ce vrei in America atita timp cit esti incadrat in normele legale ,nimeni nu te opreste. Acest anti-americanism este cauzat din gelozia celorlate tari europene si arabe fiindca inca nu pot ajunge la acest nivel. Si cind nu se p[oate face concurenta Americii cel mai usor este sa-i dam cu propaganda negativa si falsa .Ne face sa ne simtim mai bine ....in loc sa invatam cum au facut si fac cei care traiesc in America.
America comunista ? Nu.Romania comunista ? Da.

Cu Stima
Andre Morariu
Arcuiesc distante false - de M.PAMFILIE la: 26/03/2004 17:06:06
(la: Arcuiesc distante false)
Am citit - recitit poezia " Arcuiesc distante false" nu am de gind sa fac o critica "falsa" doar vreau sa-mi exprim mirarea,cum de se nasc asemenea oameni,ce din a lor minte curg vesnice izvoare poetice.Imi arcuesc mintea sa mai storc un cuvint multumitor la adresa dumneavoastra,oricum dupa a mea parere sinteti una perlele creatiei poietice Romanesti.
m.pamfilie
Pt. Jay de la Ozzy Osbourne - de (anonim) la: 05/06/2004 00:43:35
(la: Moda)
Dear sister Jay,
Cand aveam 14 ani in Buc.Ro.deja stiam cine e Jimi Hendrix,Led Zeppelin,Black Sabbath,Deep Purple,Jethro Tull,The Who etc....sunt o generatie veche?
Imi aduc aminte ca Robert Plant(cu ani in urma am vorbit cu el)purta jeans sub buric si evazati si era pt. noi atunci o moda dar nu aveam jeans,mergeam si cumparam material si mergeam la croitor sa ni-i faca evazati si sub..buric,mai mult baietii purtau decat fetele.Odata venise o moda cu evazati pornita de la George Harrison,in dungi verticale si la fel mergeam la magazine si cumparam stofa de jaluzele....si la croitor sa fim ca el.

Altadata venise o moda de mustata a la Tiriac,dar de fapt John Lennon a pornit-o,ori tunsori "calcate"pe undeva a la Jimmy Dean.
Eram mandri de haine si pantaloni.Eram in liceu(Tonitza)si cand ma vedeam cu colegi prieteni la bautura si petreceri cu fete,eu de ex. aveam o geaca de jeans si pusa pe pieptul gol si lanturi in prostie la gat,rudele mele imi aduceau din strainatate(vest).
Asa umblam prin Bucuresti la anii 1974-75.Odata la o petrecere(se numeau pe atunci...ceaiuri),cu alti baieti si cu ajutorul unor fete din gasca,ne-am pus machiaj pe fata,la ochi,ne-au fardat si rujat pe buze.
Apoi am plecat cu autobuzul sa o aducem la party pe gagica mea de la casa ei la acel moment.Lumea se uita la noi dar nu zicea nimic,noi radeam.
la fel eram influentati si de David Bowie.

Gina,fata mea de atunci a ras,dar i-a placut.Eram rebeli in felul nostru intr-o lume comunista condusa de Ceausescu.
Erau petreceri frumoase si dansam in prostie pana dimineata.Desigur aveam si sex.

par lung si cat mai mult sa aratam ca niste rock'n roll stars.
aveam deja 17-18 ani,dar inca de la 14 am fost cum am scris mai sus.
Si asa umblam oriunde pe strazi in Buc.Nu ne pasa ce zicea lumea.

In acest moment cand scriu port un Tee cu Jimi,nu ma simt deloc de 48 ani.
Am mai scris,am 7 tatuaje pe brate si 3 pe picioare,facute insa aici in USA,de calitate.In Ro. la vremea mea nu existau Tattoo Parlors.
Nu suport impunsaturi,adica sa am inele in nas sau bile in gura sau unii isi pun in...p...a!Dar e treaba lor si nu sunt impotriva deloc.
Am purtat insa o vreme un cercel in urechea stanga.

Cat despre fete?mereu mi-au placut cele cu tatuaje si daca-si arata bucile dincolo de jeans sub buric,treaba lor,dar ai dreptate,cand vezi pe cineva grasa..nu are sens sa-si arate bucile.Ha!

Mergi in San Diego pe boardwalk la plaja Pacificului si vezi fete gen manechine cu gramada,pe rotile si cu tatuaje pe buci,pe spate,cu inele in buric,in nas etc.
Nu stiu? Pe mine ma excitau mereu si era un moment de a le agata.
Daca mergi in vreun bar din alphabet city(in NYC),gen S&M de curiozitate vezi ce nici prin imaginatie nu-ti va trece!!!!Tatuati din cap in picioare,agatati de inele de tavan la pielea goala,fete biciuind barbati,tot felul de costumatii din piele neagra,fete in custi aninate de tavan etc.

Dar e o experienta si nimeni nu te agata daca nu vrei.Eu am avut unele experiente sexuale de S&M,mai usoare insa dar mi-au placut mult,catuse,lanturi batai cu biciul(9 cat)la buci,dominari si invers am facut si femeilor.E excitant,dar acum divaghez de la subiect.
Chelia e o moda la barbati,dar si la fete tinere(aici).O fi pornit-o fara sa vrea...Yul Brynner,ori Telly Savallas?Daca as cheli in mod natural mi-as rade si eu capul,dar numai in acest caz.
Cand am venit in NY cu 23 ani in urma la moda erau tinerii Punk,f. interesanti,
mereu mi-au placut si mi-a placut si Sex Pistols!Si Clash.
Mergeam in alphabet city la concerte la CBGB(am vazut acolo prima oara pe Iggy Pop de la 1 metru,si se ungea cu peanut butter si sarea pe noi .

Era o lume f.f.f colorata,cu creste mohawk rosii,verzi,albastre, diverse combinatii si haine de piele si jeans rupti,cu inele si belciuge peste tot si ace de siguranta in obraji si in frunte,fetele,mereu gata de sex,droguri,alcohol.Ce timpuri....ne duceam in o cladire parasita si fumam hashish,luam cocaine si aveam sex in prostie,de la o fata la alta.
Cand esti pe drugs,dureaza mult,nu te termini,uneori ajungi sa te masturbezi si iar nu te termini,chiar daca fata a avut multe orgasme,depinde si de droguri,depinde de mood,cand iei pastile,unele in combinatie,te pun intr-o stare pesimista,altele iti dau energie,de aceea se numesc"uppers"si"downers".

Dar iar divaghez....!
Nu sunt deloc impotriva tatuajelor si a inelelor si orice piercing,unele fete au un inel in clitoris,le excita cand ai sex cu ele,nu vad nimic rau in asta.
Am cunoscut lume de orice fel de la cei cu nasul pe sus si increzuti si bogati(milionari)la cei saraci,la drogati,dar si milonarii trag pe nas cocaine!
Ori au zilnic un smoke(adica o marijuana,sau pot).
Ii vezi cu oglinda si taie cocaina cu credit-cardul,altii cu lama(care nu-s ca ei),dar e acelasi lucru.Toti fac un sul din 1 dollar si trag pe nas si apoi se ling pe gingii cu restul,asa mi-am stricat eu gingiile si dintii si la un moment imi pierdusem mirosul si sangeram mereu din nas.

Dar asta-i alta poveste,un alt trecut ce l-am ingropat demult de tot.
Voi mai reveni altadata,

Love&peace Jay,I love you sister,
Ozzy(Wichinkala Magha Chaule Shice-Little Eagle Who Cries)

























































































jimmy - de enigmescu la: 29/06/2004 20:22:33
(la: Obiceiuri si traditii..nunta..)
si atunci ce-i de facut? nu mai botezi pe nimeni, refuzi pe oricine te roaga sa fii nas unui copil? nu cred ca e o idee grozava. cel mai bine e sa te informezi inainte despre indatoririle tale fata de fin si sa tii cont de apropierea dintre tine si familia respectiva- in functie de cum este relatia ta cu parintii, va fi si cea cu copilul lor (f. probabil). raul nu consta in botezare, ci in neintelegerea indatoririlor unuia fata de celalalt: nas - fin. eu am botezat doi copii intr-o singura zi, am fost nas de doua ori intr-o zi. va mira? poti fi si de mai multe ori daca vrei. conjunctura a fost de asa natura ca pe unul l-am botezat de dragul parintilor(cu tatal sau am fost colegi in liceu...) iar pe celalalt la indemnul preotului paroh care mi-a explicat situatia dificila a familiei din care provine. nu am nici un fel de regret in sensul asta, ci doar ca as fi vrut sa pot face mai multe pt. ei si neajunsurile mi-au ingradit dorinta. dar nu intotdeauna e vorba de bani, e de ajuns si un sfat sau o vorba buna spusa la timpul potrivit. si ce am mai constatat eu singur: nu e vina nasilor ca boteaza fara nici o placere, poate numai din fala o fac; e a PARINTILOR! suta la suta. fiindca PE EI ii intereseaza aspectele materiale, nu pe copilul ce urmeaza a fi botezat. LOR nu le pasa de viitorul spiritual al odraslei. si ei insisi sunt niste razvratiti ai poruncilor crestine mergand pana acolo incat uneori vor sa-si ia nasi chiar de alte confesiuni religioase- ceea ce nu se permite in ortodoxie(si cred ca si in catolicism). asadar si traditiile au fost transformate de aceiasi oameni doar de dragul placerilor personale trecatoare. stiti, am stat deseori si m-am gandit la un aspect: cine se bucura mai mult de ziua unui copil si cine beneficiaza, la drept vorbind, de ospetele date cu aceste ocazii? copiii pt. care sunt facute??? in nici un caz, ce pot ei sa inteleaga la o varsta de cativa anisori? prin urmare tot parintii se impartasesc de cea mai mare bucurie a ospatului. si mi-am mai pus o intrebare in paralel cu cea de sus: cati dintre parinti se gandesc ca de ziua copiilor lor sa se roage mai mult lui Dumnezeu pt. sanatate, spor si crestere usoara?
"TOATA FIREA LUCRURILOR TREBUIE SA PASTREZE O ANUMITA BALANTA A CHIBZUINTEI!"
just me
#17003 (raspuns la: #16970) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
¨Cele care pozeaza goale ale - de gabriel.serbescu la: 03/08/2004 10:23:04
(la: De ce simt femeile nevoia sa fie sexy?)
¨Cele care pozeaza goale alea nu vor sa fie sexy, alea vor sa faca bani tot asa pentru ca sint o gramada de ametsitsi care nu au bani de o femeie dar probabil au bani de o revista, iar in afara de asta, revista cumparata poate fi folosita pentru stimulare de mai multe ori comparativ cu banul dat pentru o singura data.. Noa.. ¨

ADANC!!!

Mya, sper sa ti se adevereasca previziunea despre viitor.
Pentru Pagina Goala: " 3. - de Daniel Racovitan la: 17/08/2004 11:15:42
(la: Downloadul de mp3-uri si filme de pe Internet.)
Pentru Pagina Goala:

" 3. Fie interzis ca in baruri sa existe muzica. Doar noi ascultam muzica bietilor artisti fara sa le dam bani!

Esti prost informat monsiu: barurile platesc bani pentru a avea dreptul de a difuza muzica "bietilor artisti". Banii provin din plata consumatiilor celor care asculta respectiva muzica.

___________________________________________________
"nobody is perfect; I'm nobody"
#19903 (raspuns la: #16207) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nelutu si Teodorel - de carapiscum la: 25/09/2004 09:55:03
(la: Iliescu si Theodorescu insulta protestatarii din diaspora)
Imi permit in cele ce urmeaza sa le dedic cateva (cam multe, ce-i drept) versuri "reprezentantilor" nostri. Precizez ca viziunea asupra celor petrecute mi-a fost formata de marturisirile mai multor romani participanti la evenimente si de unele ziare nationale, eu fiind departe de scena cu pricina.

Nelutu si Teodorel-
Cioclul si-ncrezutul chel-
S-au tocmit in zi senina
Sa se-nfrupte din slanina

Afumata de romani
Pe la case de straini
Si-au purces ei voiniceste
Ca nimic nu-i mai opreste.

Prilejul le-a cazut bine
Caci in tara, la prostime,
Le-au zis ca vor sa sfinteasca
Prin prezenta lor regeasca

O statuie indrazneata
Dintr-o romaneasca piata;
Cata gala, cata fala
De toamna electorala!

Si, precum va spun cinstit,
Nu stiu cum au nimerit
Ca in loc sa faca ranza
Au primit in cap o branza

Cat o suta de dolari-
Ca da bine-n demnitari.
O fi vrand branza sa zica
Ce-au facut ei, la adica,

De cand ne-au gonit din tara
Cu manie proletara
Si cu legi tocmite-anume
Sa ne-mprastie prin lume.

Asadar taicuta Nelu
A tacut chitic ca lemnu',
Nu a mai rostit sloganuri
Din tribuna cea cu flamuri;

S-a luat singur de cap
Si-a pornit tiptil la trap
Lasandu-si numai lacheul
Sa infrunte curcubeul.(Sa necheze ca si zmeul)

Ba mai mult, comunicat
De la sine el a dat
Jurandu-se pe bunu-i nume
Cum c-au fost doar niste glume

Si ca lumea n-a-nteles
Care-a fost realul mers.
Branza-i pt. presedinte,
Restul au drept doar la linte!

Dar sa revenim la span
Cel cu nume de jupan
Care prins de naduseli
Si de crunte banuieli

Incepu sa zbiere-n piata
Ca o oaie magareata
Si cu venele umflate
Sa ii dea pe toti pe spate.

Dar si asta, cum sa spui,
Nu e vina nimanui
Ca din a culturii scoala
Inca de la ma-sa-n poala

A ramas doar cu injurii
Si cu a orbirii furii,
Ca de unde nu-i putere
Nici chiar Dumnezeu nu cere.

Se apuca, mari, chelul
Sa sfasie-n cuvant, mizerul (miselul),
Pe romanii cei vazuti:
Nespalati, cretini, inculti...

Inca face-analogie
Cu ce-a fost candva orgie
Faptuita de mineri
Si de cativa pisicheri.

Auzi do-le, sa-ndrazneasca
Pe romani sa-i terfeleasca
Chiar in propria lor casa,
Singura de drept ramasa,

Fiindc-au avut curajul
Sa-i strige ca nu e breazul
Si ca a fi cel mai bun
O zice doar un nebun.

Asa ca tot necioplitul,
Frate drept cu fandositul,
Dupa ce-si turna veninul
Si spurca pe tot romanul-

Ca-n mandria sa maiastra
Uita ca-i din neam de traista-
Intocmi scrisoare noua
Ca sa ne mai ceara noua

Satisfactie si scuze.
Cata rautate-n buze
Si-n privirea lui laiata
Ce se crede natafleata!

Si ca si cum n-ar fi de-ajuns
Cat pumnalul l-a impuns,
Mai afirma cu tarie
Ca nu-i fiu de Romanie

Cel care vazand statuia
Eminescului astuia
Nu i se inchina-ndata
Ca la cea mai mare arta.

Poate a uitat senilul:
Arta nu e numai stilul
Hotarat de el, pe bune,
Judec-o intreaga lume!

Iar acum la incheiere
Mai zic fara-ntarziere
Amanduror travestiti
Sa stea ceva mai cuminti

Si din gura-mbalosata
Alte ganduri sa nu scoata
Caci, imi pare, semetia
Face casa cu betia

De putere si de bani-
Calitatea de romani,
Demnitatea de-a fi om
Ca si mult roditul pom,

Nu se dau pe avutie,
Diplome si-mparatie;
Cinstea de conducator
Este-a-ntregului popor!

Acesti "domni" au privilegiul
De-a fi ultimii-n cortegiul
Celor ce ne-au impilat
Si cu sila ne-au manat.

Astor ipocriti le-om da-
Nu cum dat-au altora-
Judecata sfanta care
Fi-va nepartinitoare;

Iar de i-om gasi ascunsi
Dupa masti si dupa usi,
Mainile batatorite
O sa le arunce linte...

Dupa geamuri zabrelite!
Asta ca sa nu mai uite:
"Parul cel destept, frumos,
Paraseste capul prost"!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#23345 (raspuns la: #23343) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ok... - de L la: 25/09/2004 22:03:37
(la: Despre Sua si americani.)
Cum, nu ma lasi sa deraiez threadul ? :)

E cam greu sa descoperi ce e pozitiv, ca te obisnuiesti cu binele mult mai usor decit cu raul, si devine natural. Vad diferentele cind mai vorbesc cu cei ramasi in tara despre cum mai e pe acolo. Dar sa incerc.

In L.A., cel mai pozitiv element e clima, dupa cum ai descoperit. Desi inca e prea cald aici (erau 24 de grade ca era dimineata, mai incolo vor sari de 30 un pic). Nu ninge niciodata aici dar la doua ore de condus sint niste munti (Big Bear) unde poti sa skiezi.

In general, prin zonele bune, orasul e curat si strazile n-au gropi. Majoritatea cladirilor sint cu un etaj, maxim doua. Complexele de apartamente au piscina si jacuzzi, masini de spalat etc. In magazine vinzatoarele-ti zimbesc si nu te trateaza de parca-ti fac o favoare de vorbesc cu tine. Sint magazine cu tot ce vrei, de la supermarketuri la cele dedicate pentru animale, electronice sau home improvement. Poti sa-ti permiti sa-ti iei chestii necesare in ziua de azi (TV mai mare, DVD, computer) fara sa-ti fie rusine de vecini sau frica, ca te urmaresc borfasii.

Sistemul bancar e bine pus la punct. Combinat cu credit rating, poti sa-ti iei masina, TV sau mobila ACUM fara sa astepti 20 de ani punind bani deoparte. Si fara sa cari valiza de bancnote :) (desi daca vrei neaparat, se poate). Nu mai e nevoie sa ma duc sa stau la coada sa platesc telefonul, lumina, etc - primesc chitanta prin posta, trimit cecul tot prin posta sau platesc pe internet. Bani in buzunar - maruntis pentru prinz, restul e plastic.

E posibil sa-ti faci o firma micuta, chiar de acasa, fara sa te gindesti la ce spaga sa dai si unde, sau sa astepti ziua cind mafia iti cere plata pentru protectie. Avantajul unei populatii de doua sute de milioane (USA) e ca si "nisele" de piata devin semnificative. Sistemul postal e de asemenea dezvoltat, cu timpi consistenti etc.

In general viata e mai usoara, si impactul problemelor obisnuite de zi cu zi e mai redus. Stresul la munca e mai mare totusi, dar depinde si unde lucrezi. Ai o gramada de drepturi de care nu-ti dai seama pina cind ai nevoie de ele, dar sint acolo pentru tine. Sint mai putine de cind cu Bush totusi - daca pina si Soros a zis ca si-ar cheltui toti banii sa scape de el - but I digress.

Cu plimbatul pe plaja marturisesc ca nu prea ma dau in vint. Plajele sint cam ca in Romania, apa cam murdara si lumea pestrita, nu chiar ca-n Hawaii. Poti sa pescuiesti pe ponton in Santa Monica dar sint tot felul de warninguri despre mercurul din moluste si anumiti pesti.

L.A. e o metropola relativ noua asa ca a fost construit de la inceput cu un sistem suparat de autostrazi si se intinde pe 40-50 de mile. In spatiul asta traieste aproape jumatate din populatia Romaniei din 89 (ca numar). Sistemul de transport urban e slab dezvoltat, si din cauza asta, masina nu e un lux ci o necesitate, si congestia de trafic e o problema aproape tot timpul (vezi sigalert.com). E diferit de San Francisco sau New York unde majoritatea folosesc transportul urban.

Cu toate astea, am fost surprins sa vad ca nu e absolut nimeni pe trotuare. Trotuare excelente, bine intretinute, si goale. Asta e o caracteristica locala a L.A.-ului, ca am vazut ca-n alte orase lumea merge pe trotuare. Toata lumea conduce aici. Cam prost, ce-i drept, si fara grija sau atentie, dar conduce.

Populatia din L.A. e destul de amalgamata, cu diverse natii si culori. E mai usor sa te adaptezi cind toata lumea vorbeste cu accent si nu se uita nimeni strimb la tine ca esti strain. Pe de alta parte, diversele natii tind sa se concentreze in anumite zone (avem cartier chinezesc, thailandez, sint zone rusesti, evreiesti, persiane etc). Exista magazine cu specialitati greu de gasit altundeva (cascaval, gogonele, toba, muschi tiganesc, magiun de prune, Murfatlar - desi inca n-am reusit sa gasesc Busuioaca de Bohotin pe undeva :( ).

E mai bine asa ?
#23381 (raspuns la: #23359) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
idei false cu privire la teoria evolutiei - de Cassandra la: 26/06/2005 02:38:12
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Ma uit la mesajele de pe aceasta conferinta si vad ca exista o profunda neintelegere in ceea ce priveste teoria evolutiei (ceea ce nu impiedica emiterea de argumente antievolutioniste in mod ex-catedra), argumente care au fost de mult demontate. Daca cineva este interesat sa afle mai multe despre teoria evolutiei, ii recomand calduros acest website http://evolution.berkeley.edu/evosite/evohome.html, creat de Universitatea Muzeului Californian de Paleontologie cu sprijinul Fundatiei Nationale de Stiinte si a Institutului Medical Howard Huges. Este recunoscut de multe alte institutii printre care Scientific American, The Eisenhower National Clearinghouse, Science News. Este ideal pentru elevi dar si pentru profesori.

Nu trebuie sa treceti cu vederea capitolul intitulat « Misconceptions about Evolution», care explica pe scurt si cu umor citeva dintre cele mai raspindite idei false cu privire la teoria evolutiei, http://evolution.berkeley.edu/evosite/misconceps/index.shtml.

cand romantismul moare dar nu se preda! - de Intruder la: 13/08/2005 15:14:30
(la: "Academia Cafeavencu")
Dreptul la Fericire
Publicat de Redmoon br la 02/01/2005 - 00:50 la Poezii

Dreptul la fericire

Decor: (O pajiste verde, ca o plasa uriasa
de tantari
gaurita din loc in loc
de balegi frumos mirosiatoare)

M-a uitat. Alerg,
ca un fluture usor istovit
din bec in bec,
in lumina orbitelor goale.

M-a uitat. Un creier
flamand,
ca un penis asezat intre tzatze,
ma zgarie.

M-a uitat. O dau
dracu'
si merg mai departe
prin balegi.

M-a uitat. Alerg,
ca un fluture usor istovit
din floare in floare,
in lumina orbitelor goale.

Am uitat. Ma asez
langa visul meu verde
captusit pe alocuri
cu balegi de vaca.

Am uitat. Slut si gol
imi las curul
sa-mi
lase.

Am uitat. Alerg,
ca un fluture usor istovit
din lumina in lumina,
in lumina orbitelor goale.

(...). Ce caut,
ma intreb
si calc stramb
in balegi de vaca.

(...). Cine sunt,
ma intreb
si merg gol si urat
pe o plasa imensa de tantari maronii.

(...). Mor,
ca un fluture ucis c-o atingere
usoara de deget,
in lumina orbitelor goale.

Decor final: (O pajiste verde, ca o plasa uriasa
de tantari.
Un hoit prabusit cu fata in jos
int-o balega de vaca).


sursa: http://www.cafeneaua.com/node/view/3116

alooooooo...dati cu lopata si asfaltati ulita!!!!...prea multe vaci, prea multa balega la o biata poezie!
parerile sunt impartite in ceea ce priveste acest subiect - de wildfire la: 12/10/2005 18:10:38
(la: Ce credeti despre yoga)
eu personal am practicat o forma usoara de yoga si mi s-a parut ca(cel putin pt. mine)a avut un efect pozitiv.Nu mi se pare corect ca unele persoane(al caror numar se intensifica) sa ia drept model toate datele false pe care le emit unii ,,lideri spirituali"(gen Bivolaru).
Honey, mi-a ramas o traista-n - de Intruder la: 12/10/2005 20:16:08
(la: miss cafenea 2005)
Honey, mi-a ramas o traista-n bat...:P
cand m-am proclamat io ''mister''?...nu vezi ca maan ne sufla premiul de sub nas?
#78271 (raspuns la: #78254) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: