comentarii

familia de cuvinte a cuvantului a intelege


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
romana vorbita de un strain care o invata - de desdemona la: 05/10/2004 12:13:13
(la: O noua limba de circulatie internationala)
Ca sa fiu sincera, eu pot vorbi corect si engleza si franceza si romana, dar cu ceva efort (si mici ezitari) ca sa imi amintesc toate cuvintele ce apar in conversatie. Insa acasa, cand ma relaxez, utilizez o enlgeza 'condimentata' cu cuvinte si expresii franceze si romanesti (cele pe care le intelege sotul meu). Nu-i nici snobism nici necunoastere a limbilor respective, e un pic de comoditate si lene intelectuala. Sa fim seriosi, cand ne incaltam cu papucii de casa avem voie sa ne lasam si limba sloboda, sa se descurce cum o vrea.
In vremea cand traiam in Anglia imparteam casa cu inca 4 romani, si vorbeam romaneste cu cate 20-30 de cuvinte engleze: mai ales cele legate de activitatea profesionala (toti fiind colegi la aceeasi universitate). Normal ca ne refeream la cantina ca 'refectory' si la nivelul 7 din cladirea facultatii ca 'level 7'. Pentru ca ar fi fost nostim sa il numesti 'etajul 7' cand el era de fapt la demisol. Nici aici nu era vorba de incultura sau snobism, ci mai ales de ceea ce era practic.
De cand locuiesc in Franta si continui sa vorbesc engleza acasa, confuzia lingvistica e si mai mare. Cuvintele legate de servici vin in franceza, si cele legate de mancare in romana. Aici trebuie sa mentionez ca sotul meu (francez) invata singur romana (de ceva ani, dupa un manual englez de invatare a limbii romane plin de greseli). Nu vorbeste decat cate un cuvant-doua, si mai rar leaga propozitii, dar cunoaste mai multe cuvinte. Il amuza sa le plaseze din cand in cand in conversatie, asa ca deseori poti sa auzi ceva de genul: "When do you cook the 'varza cu porc' ? Bring me a 'ceapa' or a shallot. Let's add some 'slanina' and ham. Do you fancy some 'tzuica' ?". E foarte amuzant si pentru mine, dar eu m-am obisnuit, insa cand fratele meu ne aude conversand asa se amuza si mai tare. De asemenea, hamsterul nostru are privilegiul de-a purta apelative romanesti : dihanie, monstruozitate, bandita (mica).
In concluzie, cred ca oriunde se amesteca doua sau trei limbi, se produce o difuzie de cuvinte intre ele, in mod natural, si mai ales cand vorbitorii sunt neglijenti (sau relaxati).


Desdemonovici
#24225 (raspuns la: #24124) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Plevna - de AlexM la: 05/10/2004 20:01:49
(la: Proiectantul de farfurii zburatoare)
La intrebarea mea "Este posibila schimbarea vectorului fortei centrifuge in ce sens se doreshte?", Horia raspunde:

"Cuvantul magic este "lift".. Daca nu ar exista, atunci ai vedea si masini zburatoare de spalat rufe. Doar au motor care face vrrrrrrr si se invarte foarte repede:)) "

OK, multsumesc. Asa se intelegeau turcii cu românii la Plevna. Faceau schimb de tutun cu pipe si fumau shi unii si altii. Se pare ca deshi am folosit cuvintele aceleiasi limbi, frecventsa necesara pentru o comunicare nu am putut sa o gasesc. Imi pare rau de eshec, dar nu mai ma straduiesc sa continui.

Cu stima,

AlexM



#24261 (raspuns la: #24257) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Elena - de carapiscum la: 08/10/2004 15:33:22
(la: L-am gasit pe Dumnezeu, stii ce FANTASTIC e?)
Nu inteleg prea bine, ce sfaturi ceri sa-ti dam noi? Si de unde gandul asta fara pic de nadejde? Din ce ai scris tu, fara a vrea sa te laud cu nimic, esti mai crestina decat multi dintre noi, ca in timp ce noi ne chinuim sa descoperim noi taine si cunostinte despre Dumnezeu, tu, chiar si nesupravegheata de nimeni, te caznesti singura sa patrunzi in iubirea divina fara ipocrizie, fara prejudecati- asta dupa o viata atee, ceea ce e mai mult decat de admirat, este aproape o minune (o fi acesta rezultatul iubirii de mama si al rugaciunilor ei).

Intrebi de vreo terapie... Pai tocmai ai inceput-o si vad ca da roade. Stiu cat iti este de greu, stiu cat de mult te certi cu sinea ta si poate chiar cu Dumnezeu, stiu prin ce stari confuze treci uneori cand te simti mai aproape de El si ceva din afara vine si te indeparteaza automat... Asta e lupta cea mare pe care trebuie s-o duci fiindca dupa ce atata vreme diavolul ti-a tinut ascuns adevarul despre Dumnezeu, cand ti s-a desteptat constiinta el simte ca te poate pierde si atunci vine cu si mai multa forta sa te determine sa cedezi si sa revii la starea dinainte. Numai ca el nu stie ca tu acuma Il ai pe Dumnezeu de partea ta, adica stie dar iti sopteste pe la urechile simtirii ca te-a uitat si ca nu tine cont de tine fiindca esti pierduta dupa o viata dusa in afara Lui. Ceea ce-i total gresit, tocmai acum Il ai mai aproape de tine pe Dumnezeu si mai departe pe vrajmas.

De ce ti se pare aproape imposibil sa faci legatura directa si imediata cu divinitatea?! Fiindca esti la inceput de drum. Inchipuie-ti ca esti data afara dintr-o slujba si esti nevoita sa te reprofilezi. Cum crezi ca te simti intr-un astfel de caz, neputincioasa poate?... E ceva normal, orice inceput este cat se poate de greu. Dar sa vezi pe urma ce satisfactii o sa ai! Oricum e bine de stiut ca in drumul acesta al mantuirii exista mai multe trepte si fiecare in parte trebuie parcursa intr-un anumit fel si timp. Ai nevoie de f. multa rabdare, in primul rand, si sa fii incredintata ca ceea ce faci nu este in zadar, ca daca ai facut o fapta buna fata chiar de tine insati inseamna ca l-ai indatorat pe Dumnezeu, iar El nu ramane dator niciodata nimanui.

Am sa-ti scriu in cele ce urmeaza o intamplare f. veche pe care n-o stiu intocmai si cu lux de amanunte, insa i-am retinut pilda.

Cica trei copii au scapat dintr-un naufragiu pe mare si valurile i-au dus pana la tarmul unei f. mici insule inca necunoscuta de oameni. Acolo si-au petrecut multi ani pana au ajuns maturi. Ce era de remarcat ca toti trei, la o anumita ora din zi se strangeau si rosteau ceea ce pt. ei era o rugaciune mai mult decat simpla, o rugaciune aproape fara sens pt. un om modern (nu-mi amintesc acea rugaciune dar stiu ca era un joc de cuvinte f. interesant- sper sa ma jute cineva sa mi-o amintesc). In fine, intr-una din zile aparu la tarmul insulei lor o corabie de pe care coborara diferiti oameni printre care si cativa calugari ce cautau noi vanari de suflete. Si asa aflara acesti slujitori ca tinerii erau de f. multi ani acolo si ca n-aveau habar nici macar de notiunile elementare ale credintei crestine. Asa ca au inceput a-i invata toate fiindca auzisera rugaciunea lor precrestina si li se paruse puerila- si le-au predat rugaciunea Domneasca, "Tatal Nostru". Cand s-a apropiat ziua plecarii in larg a corabiei, tinerii au fost intrebati daca vor sa paraseasca insula si sa se intoarca in lumea din care plecasera candva impreuna cu parintii lor. Raspunsul lor a fost ferm: NU. La sorocul hotarat corabia a ridicat ancora si s-a indepartat de la tarm. Era exact vremea la care tinerii obisnuiau sa-si spuna rugaciunea. Numai ca dupa un timp calugarii de pe nava au ramas incremeniti vazandu-i pe cei trei tineri agitati cum gesticulau si alergau desculti pe apa ca si pe uscat dupa corabie. Cand in sfarsit au ajuns pe punte, toti i-au intrebat: ce s-a intamplat si cum de au putut ei alerga pe mare? La care ei au raspuns asa: - Noi oricand putem alerga pe mare daca vrem, dar acum s-a intamplat ca am uitat o parte din rugaciunea pe care ne-ati invatat si am alergat dupa voi ca sa ne-o mai spuneti odata si sa n-o mai uitam! La care calugarii au zis la randul lor: - Nu va mai trebuieste nici o alta rugaciune, spuneti-o in continuare pe cea pe care o stiti voi, ca noi, cu toata stiinta si priceperea noastra in ale teologiei, cu toate rugaciunile ce le rostim pe de rost ore in sir, de am fi pasit pe apa ne-am fi innecat de la primul pas! Nu voi aveati trebuinta sa fiti invatati credinta, ci noi.

Sper sa-ti fie de folos vreun cuvant ceva, dar si mai mult sper sa nu te dai batuta. Ai sa vezi tu pe parcurs ce de bucurii duhovnicesti vei avea. Si sa stii ca nu vorbesc de o bucurie asemanatoare cu aceea la implinirea vreunui gand de-al nostru lumesc, nu, eu vorbesc de o bucurie ce o vei simti izvorand din tine si revarsandu-se-n cascade peste toti ceilalti. Gustul biruintei asupra raului, placerea de a sta alaturi de oameni simpli dar onesti cum sunt majoritatea crestinilor, pacea care se va cobora ca o adiere sfanta peste inclusiv lucrul mainilor tale..., toate acestea iti vor aduce mai devreme sau mai tarziu pasiunea adevarata pt. Dumnezeu. Si cand ai sa-L gusti prima data n-ai sa-L mai uiti si n-ai sa mai vrei sa mananci altceva. Atat sa-ti mai amintesti in timp ce ai inceput sa alergi pe mare: "de cate ori vei cadea, scoala-te si te vei mantui"!!! Asta a spus-o Hristos, "Dumnezeul necunoscut" pe care L-a predicat Ap. Pavel in Areopag. Si inca ceva, si cu asta inchei: "cui i s-a iertat mult, mult iubeste; dar cui i s-a iertat putin, putin iubeste". Tu iubesti fara sa-ti dai seama, si nu multe au fost femeile mironosite sau o Maria Egipteanca. Important e ca te afli pe un drum bun, al intoarcerii la Dumnezeu si al neintoarcerii la cele dinainte.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#24475 (raspuns la: #24367) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt carapiscum - de nasi la: 10/10/2004 04:48:46
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
eheeeei, ti-am turnat putina sare pe rana si ai si sarit de fund in sus! te-am prins cu musca pe caciula, moncher...
acuma lasind glumitzele deoparte, incerc sa iti raspund la obiect

1."O sa cam faca ceva valuri acest subiect, ai sa vezi." - nu stiu daca o sa faca asa niste valuri, este un subiect despre care am vazut doar aluzii strecurate ici si colo pe forum, dar fara o dezbatere concrecta si cu mai multe puncte de vedere. daca mi-a scapat insa, te rog sa ma corectezi.

2. "Din cele multe pe care le-ai scris, si sper sa nu te supere asta, deduc faptul ca esti una dintre nefericitele care au trait pe propria piele aceste experiente nefaste alaturi de un barbat roman". - in primul rind nu ma supar. in al doilea, e corect si logic ce ai dedus. doar in romania m-am nascut si am crescut, iar experiente cu barbati romani am avut. ce-i fi crezut, ca am trait la manastire si doar am visat despre ei?

3. "am avut la randul meu anumite experiente nefaste care m-au facut sa cred ca pe lumea asta nu exista femei sincere in totalitate..." - uite ce zic eu: orice fiinta umana isi are experientele ei si de cele mai multe ori viata nu ne face pe plac si nu ne face nici cautarile usoare. DAR la ce anume te referi cind spui "femei sincere in totalitate"? daca esti dragutz sa clarifici, am putea dezbate ideea - se incadreaza oarecum in tema de fata - alminteri ramine o coada de peste fara rost.

4. "Admitem ca barbatul roman este asa cum l-ai caracterizat tu. Prin ce se deosebeste el de barbatul strain? In primul rand prin banii pe care-i castiga- ce-as mai vrea eu sa-l vad pe un strain cum isi duce viata in Romania macar vreo doua luni de zile, si impreuna cu el pe romancuta care l-a momit (probabil) s-o scape din iadul romanesc!" - pentru care anume motiv ar trebui barbatul strain sa vrea sa vina sa traiasca in romania (din moment ce atita romani vor sa scape din ea)? in cuvintele tale vad ciuda de mascul respins din barbatul roman fata de barbatul strain care "are mai mult succes". si nu ai facut decit sa iti ungi orgoliul ranit cu acelasi balsam: cu alte cuvinte "aha, daca nu ma vrea pe mine si il vrea pe altul, asta nu e din cauza ca nu sunt eu bun de nimic sau ca nu stiu cum sa ma port cu ea, cum sa o respect si cum sa o tratez ca egala mea pt ca e si ea o fiinta umana care merita acelasi respect ca si mine, ci pt ca are altul mai multi bani ca mine! asta-i motivul, nu altul". este o autoamagire masculina, tocmai pt ca DIN PUNCTUL DE VEDERE AL BARBATULUI banii conteaza foarte mult, sint o extensie a masculinitatii, si atunci judeca si femeia dupa calapodul sau. sau ii este barbatului mai usor sa dea vina pe bani decit sa se "uite in oglinda" si sa vada ca ii lipsesc anumite calitati. cit despre romancutza momitoare - esti in afara de subiect. exista destule cazuri, dar nu despre ele discutam ci despre femei educate, pregatite profesional, cu o scara sanatoasa de valori, care au emigrat, au muncit si si-au dobindit deja un statut social si o stare materiala confortabila in tara de adoptie - prin urmare din "iad" au scapat singure, prin forte proprii si n-au asteptat sa fie salvate de nimeni. iar dupa toate astea se vor "aseza la casa lor" si nu isi doresc partener de viata barbatul roman.

5. "am observat ca ai folosit exprimarea "partenerul meu" referindu-te la cel cu care traiesti actualmente; iti este sot sau ibovnic?- pt. ca, vezi tu, multi dintre romanii plecati prin cele strainataturi renunta la morala si cultura de acasa pe motive ca cele expuse de tine). -
in primul si in primul rind: pe viitor cind mai ai curiozitati de natura personala, iti voi raspunde, dar iti cer sa formulezi intrebarile in mod respectuos si delicat (tocmai pt ca sunt "personale" si nu ne tragem de sireturi fara sa ne cunoastem, ci incercam doar sa dezbatem anumite subiecte), altfel ma voi lipsi de onoarea pe care mi-o faci cu prezenta pe subiectul meu. pe principiul "esti musafir in casa mea"
in al doilea rind, raspunsul: n-am renuntat la morala cind am plecat prin strainatatzuri. am incercat "viata in doi" in romania, cu barbat roman pentru a ma lamuri daca mi se portiveste si pentru a nu ma arunca in casnicie doar asa, intr-o decizie de moment sau in necunostinta de cauza. am vazut si m-am lamurit, o data, de doua ori, de trei ori. asta nu ma face nici imorala nici inculta. nici pe mine si nici pe atitea alte femei care vor sa stie dinainte de casatorie cu cine vor avea de impartit viata. si lucrurile de importanta nu le afli din cv, si nici iesind 2 ore la o intilnire in oras nu cunosti caracterul adevarat (eventual si sub supraveghere, ca in evul mediu, nu cumva sa se pupe?) hai sa fim seriosi! cum bine spunea altcineva, cind cumperi o pereche de pantofi, o incerci, sa vezi daca ti se potriveste, nu? si pe de alta parte de cind e ok ca barbatul sa incerce, iar femeia - nu se cade? prin asta intelegi tu respectul barbatului roman fata de dreptul femeii de a alege? gindesti gresit, si uite, ai scos la lumina un defect al barbatilor romani de care nu sufera cei din strainatate. cit despre "partenerul" meu, este barbatul care mi-a placut si m-a placut, am locuit impreuna o vreme sa vedem cum ne intelegem si cum ne completam in viata de zi cu zi. ne-am lamurit amindoi, ne casatorim in primavara - si n-am facut-o mai repede pt ca am dorit sa impart acest moment din viata noastra cu parintii, sora si bunicii pentru care platim noi biletele de avion. ei nu isi pot permite sa scoata din buzunar cite $1500 fiecare.

6. "Cu ce e mai bun un barbat strain decat unul roman? Cu nimic, ca n-are nici doua capete si nici doua perechi de...scule" - raspunsul pe care ti-l dai este gresit. acelasi gen de situatie. tot un singur cap are si "barbatul strain" dar il foloseste, incearca sa inteleaga nevoile sufletesti ale femeii si intelege sa nu o trateze asa cum nu merita, nu are aere nejustificate de superioritate fata de femeie... nu repet aceleasi idei, pt ca raspunsul ti l-am dat deja la punctul 4.

7. "un strain are obligatia (pe care si-o indeplineste de obicei) de-a sustine familia dpdv financiar" - si ma rog de ce n-ar avea si barbatul roman aceeasi obligatie? si daca barbatul roman nu are obligatia de a sustine familia financiar, atunci de ce trebuie sa aiba sotia sa obligatia de a merge la serviciu la fel ca el si in plus sa mai faca si treburile casei singura, fara ca el sa o ajute? nu ti se pare ca atitudinea este incorecta?

8. "nu mai poate "tine in hamuri" femeia care pe deasupra a mai ajuns si sa constientizeze" - OHOOOOOO!!!! ce spuneam mai devreme de evul mediu?????

9. "ca daca prefera sa se uite la un meci de fotbal pe un alt canal al aceluiasi televizor cumparat pe banii lui" - !!!!!!!! care va sa zica, el cistiga niste bani cu care CONTRIBUIE la bunastarea familiei (nu o sustine in totalitate, ci doar CONTRIBUIE), dar la o adica, obiectul x este cumparat numai din banii lui, si numai el are drepturi asupra acestuia. si banii ei pe ce se duc? salariul pe care ea il aduce in casa nu se duce tot pe aceeasi mincare (cu care isi umple si el stomacul), aceeasi intretinere (pt casa sau apartamentul in care locuieste si el), aceleasi rate (pt mobilele si obiectele din casa de care e normal sa se bucure amindoi)? povara financiara este usurata de ambele salarii, nu doar de unul. uite, vezi tu? atitudine, atitudine, atitudine. una gresita, pe care barbatii straini am remarcat ca nu o au (in covirsitoarea lor majoritate, si limitindu-ma la tarile "civilizate").

10. "candva chiar am fost "demascat" ca as fi feminist si ca nu tin cu barbatii- culmea, o femeie mi-a zis asta! " - presupun ca femeia respectiva nu a avut cunostinta de cum vezi tu lucrurile cu adevarat, atunci cind te-a "acuzat" de feminism. iar dac-ar fi auzit toate ideile pe care le-ai enuntat deja, si-ar fi mushcat limba. oricum, cu feminismul si miscarile de acest gen nu prea sunt de acord. as putea face o paralela, putin exagerata, cu comunismul. ideile sunt frumoase si corecte in principiu, dar in practica nu. se impinge totul la un extremism absurd si se ajunge la "eradicarea" bunelor maniere si a galanteriei, a romantismului - pina la pierderea feminitatii, inrairea acerba a femeii.... aici iti dau perfecta dreptate. nu asta e solutia.

11. "Dar ce inseamna emancipare sau/si cum ar trebui ea inteleasa? Chiar sunt curios sa aflu raspunsul tau" - ai ridicat o problema de interes pt un anumit segment al populatiei, dar n-ai vrea sa discutam despre "emanciparea barbatului" (cel roman) despre mentalitatea lui? ca una fara cealalta nu se prea poate. si in plus aceasta e tema de discutie.

12. "Ce-ati mai vrea atunci de la noi? Sa va lasam libere si independente ca sa va faceti de cap" - nu zau, chiar asa? o vaca o cumperi la tirg, ai niste drepturi asupra ei, o pui sa traga la caruta, o mulgi, o duci la monta.... dar o femeie este o fiinta umana ca si barbatul. Uite ca ti-ai mai dat un raspuns singur: de aia sunt barbatii straini mai buni decit barbatii romani (pardon, nu toti, doar marea lor majoritate). pentru ca stiu sa NU se comporte fata de femeia lor ca un stapin fata de sluga.

13. "La urma urmelor depinde slugile cui sau a ce vrem sa fim: ale sotilor nostri sau ale ambitiilor noastre nelimitate?" - idem 12.
#24595 (raspuns la: #24569) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cam tarziu dar asta e :) poate citesti.. - de (anonim) la: 11/10/2004 17:51:11
(la: Sunt supraponderal! De ce ma alunga lumea?)
mai andrei... si eu sunt tot un andrei, am 1.89 m 19 ani si 110 kg....
nu as putea sa spun ca sunt gras.. adica sunt un pic dar sunt mai mult facut cum s-ar spune..
sa stii ca si eu am avut asemenea probleme cu ceva timp in urma...
cand eram in generala eram un copil durduliu (si uram sportul, si inca il urasc):) .. dar totzi imi spuneu grasul... asta era.. deja ma cam obisnuisem... tzineam cure de slabire etc dar cat as fi slabit tot gras paream din cauza ca eram solid...asta tot asa cam pana prin clasa a 10.. atunci mi-am descoperit o noua pasiune.. calculatoarele. erm cel mai bun din clasa la calculatoare(si inca sunt si acuma :P) si incet incet colegii au inceput sa ma strige pe nume.. intai numele de familie.. dupa aia andrei.. si dupa aceea andy care era nicknameul meu de pe irc..deci colegii care ma priveau cu dispret acuma imi erau prieteni... si cam asa cu clasa a 10-a... mam imprietenit cu cine nu trebuia si urma sa fiu exmatriculat din cauza absentelor... din acest motiv m-am transferat la alta scoala etc..care nu avea profil informatic. aici vechea poveste.... pana cand am vazut ca prostanii (cum eram numit si eu) erau batjocoritzi de altzii cica mai "smecheri"... asa ca m-am apucat sa trag de fiare...si asta cam un an de zile...si am facut tata un brand de n-ai mai vazut dealea :))
dupa asta apaream si mai mare... si mai "gras".. dar ce crezi ca se intampla.....odata m-am enervat asa de tare (cu toate ca sunt o fire extrem de calma) ca lam pocnit pe unu de i-am dizlocat maxilarul(si i-am platit spitalizarea) si tot asa unul cate unul pana au inceput baietzii sa stie de frica....si nici cel mai al dracului din liceu nu se putea pune cu mine... pt ca dupa ce ca eram si "gras" mai aveam si fortza... asa ca nu am mai auzit nici un zgomot... si pana la urma baietzii au inceput sa se dea bine pe langa mine... si nu i-am mai auzit niciodata sa ma vorbeasca de rau(cel putin nu in fata). cu toate astea am avut si cativa prieteni adevarati, care nu tineau cont ca eram "gras" si cu toate ca ma mai suparau cu cuvantul asta cateodata(si ma mai supara si acuma) dar stiam ca in gluma... si de altfel am si eu cum sa le zic :))
au trecut si anii de liceu.. am dat bacul...am luat nota destul de mare... am intrat la facultate la profil informatic...si iata-ma in anul 3 de facultate ... si la facultate parca sunt baietzi mai desteptzi :)) n-am auzit pe nimeni sa ma vorbeasca pe la spate si ma inteleg bine cu toti colegii si nu numai..... asa ca fapt haios... eram in anul intai de fac... chiar in primele zile de scoala... (trebuie sa mentionez ca fac. are o echipa de rugby numai cu baietzi "mari" si la totzi le e teama de ei :))
si cum mergeam eu pe colidor... numai vad o inghesuiala la o grupa din anul 3... si eu veneam intre ei... si numai ca-l vad pe unul cum il trage pe un prieten de-al lui si se dau la o parte din fata mea soptindu-i.."da-te ba la o parte ca asta-i de la rugby....si am ras cu pofta atunci... :))
aa.. si acum cateva zile... un boboc pe care nici nu-l cunosteam imi deschide usa la iesire ... faina treaba n-am ce zice.... singurul dezavantaj e ca nu-mi prea gasesc haine pe masura....
Conflictele si gestionarea lor - de ampop la: 15/10/2004 10:10:22
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
Nu am dorit sa particip la aceasta dezbatere, fiind constient de statutul meu minoritar. De la stabilirea regulilor am incercat sa evit subiectele spinoase, care declanseaza "furtuni". Ca si pe altii afirmatiile rasiste ma irita, imi vine sa urlu, sa plang si sa arunc monitorul pe geam, dar imi dau seama ca nu ajuta la nimic. Imi tot repet ca "lupta cu prostii este grea iar victoria nu-ti ajuta la nimic"...Nu acuz pe nimeni de prostie, nu sunt intr-un turn de fildes. O sa-mi pun mai degraba mie insumi intrebari: de ce atata ura??? de ce la amintirea unor CUVINTE se poate isca explozia unor oameni? De ce atat de putina iubire??? Este oare vinovat cel ce s-a nascut intr-o anumita familie? Acei parinti oare nu l-au ingrijit suficient, nu l-au iubit, nu i-au dat caldura fiind de o anumita rasa, etnie, conditie sociala? De ce se urasc asa de mult oamenii? Numai ura se ascunde de multe ori in polemica asta pe criterii pe care eu nu le mai inteleg. Pana la urma o sa ne obisnuim si cu ura, cu raul, cu mitocania precum cainele maidanez cu puricii. Shalom brothers,
Mario
sunt cuvintele tale, tu cu mi - de nasi la: 18/10/2004 06:44:19
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
sunt cuvintele tale, tu cu mina ta ai scris "Nu e cazul sa devii ofuscata sau isterica"

isteria este un termen medical, diagnostic, folosit pt a defini acea boala pe sistem nervos. "isteric/a" este termenul folosit in domeniul medical cu referire la persoanele care sufera de aceasta boala.
cind termenul este folosit in alt context, ca de exemplu in conversatii pe teme non-medicale, este o insulta, o jignire adusa persoanei vizate. face parte din categoria injuriilor in care se incadreaza "cretin/a", "idiot/a" si exemple sunt multe. nu accept sub nici o forma sa ma jignesti doar pt ca nu esti de acord cu mine. daca nu esti in stare sa aduci argumente logice cu care sa ma combati in mod civilizat, nu-ti cere nimeni sa iti calci pe orgoliu si sa recunosti acest lucru. dar cel putin ai bunul simt si nu ma injura. eu nu te-am injurat pe tine, nu ti-am spus sa "nu devii isteric" te-am atentionat doar sa iti moderezi tonul. tu cu ce drept folosesti astfel de cuvinte la adresa mea?

si nu ma leg eu de viata ta, mai priveste si dincolo de lungul nasului ca nu esti tu buricul pamintului: la subiectul meu au raspuns si persoane (atit barbati cit si femei) care nu au fost de acord cu ideile mele. m-au injurat ei/ ele pe mine? s-au aruncat ei sa isi dea cu presupusul despre mine si familia mea? NU! tu esti singurul care a facut asta. nu ma leg eu de viata ta, tu te-ai legat de a mea si in lipsa de argumente ma injuri!


#25395 (raspuns la: #25392) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daniela - de carapiscum la: 24/10/2004 15:16:04
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Ce faci, nu mai zici nimic? Nu vezi ce spun "parashii tai" (adica cei ce invinovatesc)? Puteam sa jur ca ai sa continui pe latura abrupta pe care ai purces la acest drum virtual. Optiunea ta, daca vrei sa te poticnesti si sa te rostogolesti in gol, n-ai decat. Da' nu ne mai pune pe noi dupa aia sa-ti cautam oasele goale, ca abia atunci ai sa vezi tu injuraturi adevarate. Si apoi isteria poate fi cronica sau nu, dupa cum poate sa fie un simplu acces de furie pe moment sau o stare indelungata de orbire interioara care duce la ura aceea din neputinta. Asa ca n-ai nici un motiv sa te simti jignita, intelesurile cuvintelor romanesti (sau cel putin ale unora dintre ele) nu le stapanesti prea bine, ca sa nu mai spun ca ceea ce intelege unul dintr-un cuvant, altul interpreteaza total aiurea.

"daca nu esti in stare sa aduci argumente logice cu care sa ma combati in mod civilizat, nu-ti cere nimeni sa iti calci pe orgoliu si sa recunosti acest lucru." Dar eu la ce-am mancat ciuperci aici pe forumul tau, ca sa fac act de prezenta? Ca doar nu striga nimeni catalogul. Fa bine si reciteste ce am scris, cu seriozitate si fara idei preconcepute, apoi vino de-mi da raspunsuri la intrebarile pe care ti le-am pus- nu ma intereseaza viata ta particulara, dar dupa cum vezi au mai fost si altii dupa mine care au cam tras aceleasi concluzii. Asa ca treci de fa un dus rece si revino aici cu intentii mai bune. Lasa-i pe idiotii de barbati romani sa moara in mizeria lor, nu stiu chiar de ce dintr-o data a inceput sa-ti pese de ei si incerci sa le schimbi mentalitatile. Si cu ocazia asta iti repet o intrebare fundamentala: daca esti atat de fericita si te simti in largul tau langa cel pe care l-ai gasit intre straini, care mai este rostul acestui forum? Amorul/orgoliul propriu, leganarea pe o panza de paianjen, autosuficienta...? Fii buna si demonstreaza intai tu cat esti de indreptatita sa vorbesti la modul general despre o intreaga comunitate masculina. Altfel, asa mi se pare mie, ai luat o piatra in mana si te-ai gandit s-o arunci in mijlocul lacului ca sa faci valuri- si de aia se caznesc acum toti inteleptii sa o scoata!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#26093 (raspuns la: #25395) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pompi - de (anonim) la: 24/10/2004 18:07:49
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Salut pe toata lumea!

Daca problemele din casniciile romanilor se rezuma numai la aspirator (subliniez )si mancare ,personal cred ca suntem inaintea tuturor ! N-am vazut barbat occidental care sa nu gandeasca ca un animal cand e vorba de chestiuni intime ca sa nu mai zic cand e vorba de tinuta nevestei ,ar imbraca-o in salopeta toata ziua daca 'r putea numai bani sa nu i dea! Cred ca romancele au mai multe daruri de la Dumnezeu si as mentiona aici cateva :Sunt de daparte cele mai frumoase! De departe cele mai educate! Stiu sa aiba grija de familie !(asta zic eu ca este o chestie inteligenta si tine de pregatirea individuala a fiecaruia dintre noi) Si peste toate astea inteleg cuvantul "dor " care nu are sinonim in nici o limba a pamantului! Poate din cauza asta romanii le cauta si nu numai.Numai o minte retrograda poate afirma ca femeia romanca "e proasta" ca "spala" sau face oricare alt lucru pentru familia ei.Am vazut femei din vest care nici pe ele nu se spala si erau mari manageri ! Sunt atat de lenese?Si inca ceva sunt foarte nefericite femeile occidentale in ciuda veniturilor ridicate ,cum se explica asta? Va spun eu ,barbatii aia se gandesc ca niste animale cand e vorba de ele si asta spun statisticile pe care nimeni nu le citeste dar isi permite sa faca afirmatii in necunostinta de cauza.Pacat ca romanii vorbesc asa despre romani.Cred ca nu trebuie sa uitam ca avem orgini nobile .Nu am fost nici nomazi ca ungurii nici puscariasi ca australienii nici emigranti ca americanii si nici pagani .Un popor cu frica de Dumnezeu eu zic ca e nobil.Aceasta calitate nu-ti este data de marimea averii ! Mentionez ca am vazut multe natii si am intrat in contact cu foarte multi oameni nu stiu daca doamna sau domnisoara Daniela Manolescu a vazut macar jumatatea din locurile pe unde am ratacit eu .Imi este greu s-o acuz de ceva,pentru ca este in necunostinta de cauza.Saraca nici macar Europa poate n a vazut o ce sa mai vorbim de ASIA ,AMERICA LATINA ? Cum sunt oamenii astia ? Oare suntem noi romanii ultimii cum se incearca sa ne dovedeasca un G Bush si o Europa a mediocritatilor? Dupa ce am vazut in lumea asta tot pe romani ii iubesc ! Cum se poate ,nu stiu ,dar cu sigurantza nu sunt anormal .
Cu stima si respect, Pompi iubaretu'!
pentru fiecare, cate putin - de Hypatia la: 27/10/2004 15:37:21
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
Domnule Racovitan, ma bucur pentru optimismul D-voastra si mi-ar placea sa vi-l pot sustine cu ceva asemanator,insa incercarile mele au fost mai mult sortite esecului si numai D-voastra stiti la ce ma refer. Cei mai multi participanti la aceasta conferinta s-au suparat din momentul propunerii, initiativei, nu mai vorbesc de plan si de ceea ce doream sa fac....
Daniela Manolescu, iti urez mult succes! Voi sprijini pe cat voi putea demersul tau, poate deja exprimata negarea fata de intentia mea, oamenii vor accepta planul D-voastra. Mie mi-a pierit zambetul de pe buze in momentul in care am simtit o crunta dezamagire fata de cei pe care ii consider fratii mei romani, indiferent de unde ar fi ei. Speram ca cei ce au mers in alte comunitati au invatat acolo respectul pentru celalalt si-l exerseaza cu cei ramasi acasa, in tara. Crunta dezamagire. Mai ales cand unii ca acestia nu sunt prosti, ci doar au foarte multa rautate in cuvintele lor. Daca cuvantul pe care il rostim ne caracterizeaza, atunci.... trageti fiecare concluziile.
Mary, imi pare rau dar nici de data asta nu ai nimerit cu intelegerea....
Ozzy, cine s-ar fi gandit acu' vreo jumate de an ca vom ajunge la astfel de mesaje?
Iti multumesc din tot sufletul! Unii dintre noi ar putea sa nu stie ca noi ne-am intalnit si in alte conferinte si ne-am "incomodat" unul pe altul , poate. Dar si in cazul tau, ca si intr-un alt caz celebru- Anita47- pot spune cu multumire ca am depasit momentele dificile si ca disputele noastre au evitat conflictul. Mi-ar face o deosebita placere daca si altii ar intelege ca dincolo de ton, de verva si angajament, de "misionarismul" care nu place unuia sau altuia, este important sa discutam civilizat. Se poate asta cand razboiul este ca si declarat?
Lui Gabi.Boldis: Am oftat din greu caci, pe de o parte ma bucur ca ati facut precizarile din prima parte a mesajului D-voastra.Poate ca lucrurile vor fi percepute corect si lumea va intelege intentia mea si nu-mi va mai pune in seama totul felul de aberatii. Acum am ajuns la "limbaj de lemn". Am rabdare pana perceptia celorlalti despre intentiile si cuvintele mele va fi corecta.
Ca unul care ati lucrat in media si va scoliti in stiintele sociale, cred ca veti intelege corect faptul ca ma declar adepta oricaror exercitii de dialog, pentru ca numai exercitiul social poate duce la imbunatatirea starii de fapt: neputinta comunicarii pozitive, eficiente si evitarea conflictelor.
Acum mai este o problema pe care nu stiu cum sa va ajut sa o rezolvati. Mi-e clar demult ca nu ma puteti suferi, si nu pentru ceea ce ati scris, ci pentru ca ma simtiti un ghimpe in contextul manipularilor pe care le faceti prin mesajele personale. Imi pare rau, dar asta este conferinta in care GAZDA sunt EU. Nu va place "mutra " mea, asteptati-ma la interval in alte conferinte. Asa mi se pare fair.
Hypatia
#26468 (raspuns la: #26368) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
un great Chief trebuie sa faca in asa fel incat cuvintele lui sa - de gabriel.serbescu la: 27/10/2004 21:00:35
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)

Hypatia, personal va vad o luptatoare. Asta e o calitate nobila. Nu-mi placeti din momentul in care folositi multa demagogie si frazeologie goala, ori vorba lui Ozzy ¨un great Chief trebuie sa faca in asa fel incat cuvintele lui sa patrunda in inimile tuturor ca razele soarelui¨
Altfel imi sunteti indiferenta, dorm noaptile precum inainte, scaunele imi sunt tari, cat despre tonus, acesta e ridicat.
Nu inteleg la ce ¨context al manipularilor pe care le fac prin mesajele personale¨, va referiti si stiu ca aceasta conferinta e a dumneavoastra.
Si nu cred ca nimeni vrea sa va deposedeze de ea. Lasa-ti intervalele pentru alti, am altele mai bune de facut decat sa urmaresc fiecare cuvintel pe care l-ati slobozit pe forum, ca ma apoi¨¨sa-l supun unei atente analize¨

Altfel discutia despre solutionarea conflictelor mi se pare cam asa:
¨- Hmm! Hmm! zise regele, cred că pe planeta mea e pe undeva un bătrîn şobolan. Îl aud noaptea. Vei putea să judeci acest bătrîn şobolan. Îl vei condamna la moarte din timp în timp. Astfel, viaţa lui va depinde de justiţia ta. Dar tu îl vei graţia de fiecare dată pentru a-l păstra. Nu e decît unul. ¨ Micul Print

LMC - de rodi la: 28/10/2004 01:48:49
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Sigur ca intelegem (in sfarsit!) ce spune "fetitza". Incepusem sa fiu invidioasa pe fetita, cu macho-ul ei cu tot, crezand ca , uite domle, se poate... tot ce-a trebuit sa faca a fost sa mearga-n Romania si-a si gasit pe fat-frumos. Fara sa miste nici un alt deget. Acum insa m-am lamurit. Fetitza sugereaza nici mai mult nici mai putin, cum ca noi suntem de vina, noi femeile!, pentru modul in care se comporta barbatii nostrii. Cu alte cuvinte bietii barbati sunt curati ca lacrima, totul depinde numai si numai de noi. Ei sunt flori, copaci sau animale mici de padure, fara nici un fond genetic sau cumulat in timpul anilor. Atata vreme cat ii tratam ca pe niste zei, cat timp nu suntem nervoase, si suntem supuse trup si suflet, totu-i bine si frumos.
Draga LMC, asta e poate unul din subiectele la care femeile romance (in special) ar trebui sa reflecte mult, si anume- low self esteem-ul. Daca ceva nu merge bine in familie , ele au tendinta ciudata de a se autoflagela. Au o lista interminabila cu " ce-trebuie-sa-faca-ele-ca- treburile-sa-mearga-bine-in-gospodarie", lista primita de la mamicile de ambele parti, dar n-au nici o pretentie de la barbatii lor. Oricum, nici o lista pentru ei, ca de, ei doar sant amibe care numa' reactioneaza... s-o crezi tu p-asta!
#26576 (raspuns la: #26559) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Draga Rodicutza - de LMC la: 29/10/2004 18:54:08
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Eu nu stiu daca tu ai citit cu atentie tot ce am scris eu, pentru ca din cite am vazut din comentariul tau nu cred ca ai inteles exact ceea ce am vrut eu sa spun. Dar nu conteaza. Ce vreau eu sa te intreb, din moment ce vad ca ai o ideie formata, este cum vezi tu de fapt o relatie intre un sot si o sotie? Ce trebuie fiecare in parte sa faca, cum trebuie fiecare sa se comporte, ce trebuie sa zica, si asa mai departe? Este foarte usor sa vii cu replici, acuzari si criticari, dar in acelasi timp toate astea nu au nici o valoare daca nu vii si cu inbunatatiri sau sugestii pentru inbunatatiri. Sa stii ca eu nu am trait destul de mult in Romania sa pot vedea stilul de viata intre sotii si sotiile de acolo. Deci majoritatea ideilor mele sint bazate pe observatiile facute la cuplurile americane, unde daca nu stii, rata de divort este de 50%. Deci asa cum am mentionat intr-unul din comentariile mele de mai jos, nationalitatea nu are nimic de a face cu buna stare a relatiilor dintre un sot si o sotie. Ci mai degraba "supunerea" (cuvintul acela care tie nu-ti place dar care are foarte mare adevar) unul fata de altul. Nu schimb nimic din tot ce am spus pina acuma, deci nu ma invinuii de schimbari sau alte chestii, din contra vreau sa mai adaug, chiar si barbatul trebuie sa fie supus fata de sotie. Binenteles aceasta supunere este o supunere care nu poate fi intelease decit numai daca esti indragostit, daca iti respecti partenerul/a si daca vrei buna stare a familiei.

Cum ziceam mai devreme, eu nu sint responsabila pentru ce face barbatul, eu sint responsabila pentru ce fac eu. Dar te rog nu-mi lua propozitia din context, pentru ca dupa propozitia asta am explicat clar, fiecare actiune are si o reactie. Deci, repet, daca eu vreau dragoste dau dragoste, dar daca eu dau critici, nervi, cicalituri, fii sigura ca nu voi primi nimic altceva inapoi decit ceea ce am dat. Lucru acesta face parte din natura, sau sa folosesc cuvintul tau, este logic. Si ca sa-ti intaresc "statement-ul", DA, sintem responsabile pentru lipsa de buna intelegere in familie atunci cind NOI nu ne comportam cum trebuie cu sotii nostrii. Nu uita, fiecare are partea lui, deci barbatii sa ieie aminte aici, si pentru barbatii suna si se aplica aceeasi "reteta". Probabil comentariile mele de la bun inceput trebuia sa mentioneze lucrul acesta, dar faptul ca aud femeiile plingindu-se in continuu de barbatii lor, trebuia sa i-au pozitia de "educatoare" pentru femei.

Sper ca de data asta m-am facut mai inteleasa, si sper ca tu, Rodi, nu esti suparata pe mine. Eu inteleg foarte bine ideologia feminista, dar in acelasi timp vad mai departe si nu ma opresc numai la un punct de vedere.
#26811 (raspuns la: #26675) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre scuze si opresiuni - de Dragos Neacsu la: 03/11/2004 19:30:27
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Un anonim a pus problema "scuzelor" care apar pe acest grup de discutii. Trebuie mentionat ca in tot ceea ce s-a scris aici nu am intalnit cuvantul "scuze", ci iertare. Desi sinonime, cuvintele sunt conectate cu diferite stari sufletesti greu de inteles pentru cineva care poate emite expresii de genul: " calitatzi de opresiune a religiei orthodoxe romane". Lasand la o parte greselile de ortografie si faptul ca ortodoxia romana nu este o religie, trebuie sa ne punem intrebarea daca avem de-a face cu un caz patologic sau daca intr-adevar Biserica lui Hristos a supus opresiunii pe cineva. E greu de spus pentru ca, pentru unii opresiune inseamna luare de pozitie. Daca BO ia pozitia impotriva martorilor lui Iehova sau mai stiu eu ce secta ratacita, atunci avem de-a face cu opresiune. Daca BO incearca sa pastreze o biserica pentru cei 200 de credinciosi ortodocsi care au nevoie de ea si nu "intelege" sa o retrocedeze celor 5 si greco-catolici (care ar putea frecventa o alta biserica), atunci este vorba de opresiune. Daca un ierarh afuriseste un preot care cerea cu nerusinare bani si daca acest preot alearga la baptisti, atunci BO este acuzata de opresiune. Daca se ia atitudine impotriva homosexualitatii si a prostitutiei, BO pune sub opresiune. Insa daca drepturile BO sunt calcate in picioare de secte si politicieni, daca preotii ii sunt umiliti si disconsiderati, daca BO este numita biserica satanica de catre niste neaveniti care s-au trezit crestini dupa 1800 de ani de la Hristos, nimeni nu va lua nici o pozitie. Biserica lui Hristos a mai indurat astfel de atitudini. Si le-a trecut cu bine. Insa mie nu mi-ar placea sa ma aflu luptand impotriva lui Hristos.
#27546 (raspuns la: #27470) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pe teme date... - de Mary la: 04/11/2004 18:55:24
(la: Alegerile in USA)
Mai intii pentru L.
Draga L , Sa nu cumva sa pleci de la Cafenea !!... ti-am citit " biografia"....Sint prea putini in moment care se pot lauda cu un simt de observatie atit de obiectiv si daca pleci si tu...ce ne facem ??!! :)
Eu iti citesc comentariile cu placere, mai ales ca traiesti in zona Los Angeles, si sint placut surprinsa ca nu esti nici drogata, nici mexicana, nici ultra liberala !! Uraaa !!! :;)... Desi mexicana sa fi fost nu m-ar fi deranjat cu nimic. Sint convinsa ca fiecare maninca cu placere cind si cind, mexican food. Sa nu uitam ca America este o tara de emigranti din toata lumea, din fericire, nu numai din Romania, si eventual mexicanii sint mai indreptatiti decit romanii sa fie in California,...trec doar granita...:)
Cit despre preferintele tale sexuale, nu ne intereseaza. OM sa fii si atit. ...OK..., fac aluzie la measjul urmator:
""#27528, de LMC la Wed, 03/11/2004 - 18:44
Pentru cei interesati. .... zona Los Angeles si San Francisco, unde vreau sa va anunt ca sint cei mai multi homosexuali, mexicani, drogati, si ultra-liberali. Imi pare rau pentru acest "golden state" care pe vremea cind am venit eu in America era cu adevarat de aur. Acuma este infestat de toate plagile liberalismului. ""
Cineva care nu a fost niciodata in California, citind aceste cuvinte, nici nu va simti dorinta sa ajunga curind pe acolo.....Oricum cuvintele suna mai mult a extremist, decit o persoana care se vrea cu constiinta crestina...
"Ultra liberalism, plagile liberalismului "!! Hmmm.... Poate LMC erai prea mica atunci, sa iti amintesti de ce, dar liberalismul este cred si pentru ceeace si familia ta a ales sa te ia de minuta si sa inceapa o viata noua in America.
Daca Liberallismul iti este acum o plaga, banuiesc ca nu te obliga nimeni sa stai acolo,oricum, daca te inteleg bine, se pare ca lucrurile s-au schimbat in rau de cind ai ajuns tu acolo.......;)........
.... Scuza-ma dar la asa comentarii care suna mai mult a extremist decit crestin, nu pot gasi cuvinte mai impaciuitoare.

Dar hey, America a ales, Bush si Kerry au hotarit sa gaseasca terenul comun pe care sa inceapa sa uneasca America care in moment este asa de impartita ! Si oricit de diferit am gindi si noi aici, avem ceva comun: Sintem prea mici sa avem vreo influenta, sa schimbam ceva....
Nu putem decit sa speram ca presedintele ales de 51% sa fi invatat din minciunile trecute sa nu le mai repete....
Si sa speram in pace. In toata lumea, pentru toti.
#27645 (raspuns la: #27610) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mya - de desdemona la: 05/11/2004 15:01:58
(la: Alegerile in USA)
Vorbeam de americanii pe care i-am intalnit eu personal (prin RO, Anglia si alte tari europene), altii ale caror cuvinte le-am auzit/citit si de altii pe care i-au intalnit membri sau amici ai familiei mele (unii stabiliti in US). Intr-adevar n-am fost inca acolo ca sa judec dupa propria observatie si in privinta asta poate nu am mare justificare in ce spun. Poate ma insel, dar pentru a fi sigura ca m-am inselat trebuie sa vad (si aud) alte lucruri de la/despre ei. Pana acum mi-am facut o impresie pe care ti-am descris-o. Stiu ca tu esti conditionata in favoarea lor (iti plac si gata!) si deci vezi altfel lucrurile.

Nu m-am gandit la europeanul mediu, mai degraba la est-europeanul mediu. Vest-europenii (mai ales cei ce traiesc in mari orase) impartasesc multe din metehnele americanilor. Spui 'americanii sunt deschisi la nou si pun intrebari multe' - din cate am vazut eu, ei sunt curiosi, vor sa vada totul, intreaba despre toate, dar nu prea asculta raspunsurile, sar repede la concluzii, si adesea le scapa esenta. Spui ca sunt dintr-o bucata si nu le pasa de ce impresii lasa in jur, eu as spune ca sunt cam insensibili la alte forme de manifestare ( daca ei sunt zgomotosi si deschisi nu inteleg ca derajzeaza pe alte persoane care prefera discretia si tacerea). Cred ca atunci cand vizitezi un colt de lume trebuie sa-i intelegi si pe oamenii de acolo, si sa te pui in locul lor o vreme. Altfel ramai la suprafata.

Un european mediu nu va sari automat de la un partener de viata la altul numai fiindca celalalt castiga 200$ in plus. Si nu vorbesc de vest-europeni si nici de disperatii estici care ar face orice pentru bani. De asemenea, mi se pare ca de la americani vine de cele mai multe ori moda (si asta inseamna aparente!)...

Poate ti se pare naiv ce scriu, recunosc ca nu am tonusul pentru o formulare mai elevata. Totusi, cati dintre ei mai au timp sa se gandeasca si la alte lucruri decat bani, mancare, cariera, TV. Se lasa inrobiti de sistem fara sa se intrebe daca are vreun rost toata aceasta agitatie pentru bani ?

Ca fac pe politistul in Afganistan sau Irak nu am zis nimic - exista deja destule voci pentru si impotriva acestor interventii, si le consider necesare. M-a deranjat cel mai tare in cazul conflictului din ex-Jugoslavia, cand au intervenit in forta cu bombardamente fara a avea nici o treaba in acel conflict. Nu as prefera sa faca pe politistul nici Rusia (care tot mai are clientii ei) nici China, si nici o alta putere. Exista UN si foruri internationale, si SUA nu a fost delegata unanim ca sef. Tendinta de dominare mondiala se va intoarce impotriva lor, in timp.

Desdemona
#27772 (raspuns la: #27769) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Destin - de (anonim) la: 07/11/2004 13:57:48
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Sunt Adela.

“Ce afirmi tu te defineste nu numai ca ateu convins insa si ca o persoana contradictorie, toate acestea sunt usor de observat la o simpla privire asupra a ce tu ai scris.”
Faptul, că ,sunt un ateu convins l-am declarat chiar eu, într-unul din mesajele anterioare. “Faptul” că aş fi o persoană contradictorie, cere argumentare – demonstrează acest lucru. Unde şi când am afirmat lucruri contradictorii? Poate, sunt “contradictorie”, pentru că am găsit contradicţii în propriile tale afirmaţii?
“Fireste este dreptul tau de a fi asa...insa cand iti doresti cu ardoare sa combati un seaman de-al tau pentru faptul ca spiritualitatea sa se difera de a ta...denota o gandire rigida,indreptata intr-o singura directie.”
Eu n-am de gând să-mi combat semenii, eu combat o concepţie, pe care o consider greşită şi îmi îndemn semenii să cugete mai adânc la unele lucruri, lăsând emoţiile de o parte. Cred că o viziune justă nu ne încurcă, ci ne ajută să trăim, urmând nişte reguli morale adecvate traiului în societate, când, conform dictonului cunoscut, “libertatea unui individ se termină acolo, unde începe libertatea altui individ. Un asemenea cod moral cu siguranţă conţine şi “nu ucide”, “nu râvni la bunurile altuia”, şi alte reguli morale, care sunt nu neapărat creştine. Omuciderea, furtul, adulterul şi alte acţiuni antisociale au fost privite cu dezaprobare şi pedepsite, uneori cu o cruzime nejustificată, pe tot parcursul istoriei şi la toate popoarele, cu unele excepţii. De exemplu, omuciderea nu era considerata crimă, dacă era săvârşită în război (ca şi acum), în legitimă apărare (ca şi acum, dar faptul trebuie demonstrat riguros), sau era o acţiune de pedepsire, săvârşită de partea păgubaşă (sţul înşelat, capul familiei sau al comunităţii). După cum vedem, lumea a devenit totuşi mai tolerantă, mai bună, iar judecarea şi pedepsirea crimelor nu mai este o treabă particulară, ci o sarcină a sistemului justiţiar. Acuma, chiar în război, nimeni nu mai îndeamnă soldaţii să ucidă femei şi copii, să spintece pântecul femeilor gravide etc., după cum se întâmpla cu 2000 de ani în urmă.
Iar gândirea mea, privită cu mai multă obiectivitate şi mai puţină antipatie, poate fi calificată mai curând ca fiind consecventă.
"mituri crestine!!!???"
Da, şi te asigur, că nu eu am inventat termenul, şi nici comuniştii, este unul mai vechi şi se utilizează frecvent în studiile de istorie a religiilor. Dacă se vorbeşte despre “miturile Greciei Antice”, “miturile buddismului”, ale sintoismului” sau ale hinduismului, nu văd de ce nu se poate spune “miturile creştinismului”. În plus, acest termen este în deplină concordanţă cu convingerile mele de ateu. Asta fiind spus, consider că tu faci o confuzie enormă, luând drept reale nişte mituri.

Stii sa definesti Religia?
Stii sa definesti Crestinismul?
Stii sa definesti Biserica?

Definiţiile sunt specialitatea mea, fiind matematician. :-) Pentru mine, am definit demult aceste noţiuni. Dar voi face trimitere la dicţionarul de filosofie Larousse, editat la Bucureţti, 1998, de către editura “Univers Enciclopedic”. În acelaşi dicţionar poţi găsi şi noţiunea de credinţă: “1). O simplă opinie probabilă, 2). O certitudine sentimentală. Tot acolo se spune:”Problema filosofică este aceea a raporturilor ştiinţei cu credinţa: poate reflecţia filosofică şă rezolve toate problemele, pe care şi le pune omul (cum consideră Decartes, Spinoza, Fihte, Hegel), sau, dimpotrivă, ea este în mod necesar limitată şi inaptă să rezolve problemele fundamentale, cum sunt imortalitatea sufletului, originea lumii şi existenţa lui Dumnezeu (cum gândesc Kant şi Auguste Comte)? Doctrinele, careconcep că ştiinţa este limitată, ţin de fideism sau agnosticism. Feuerbach este acela care, înaintea lui Marx, a făcut critica creştinismului în “Esenţa creştinismului”, 1841.”
Nu am adus întreg textul, dar sper că cei care se interesează, vor căuta această carte şi vor citi singuri.
Conform aceluiaşi dicţionar, religia este un “… sistem de credinţe (dogme)şi de practici (rituri şi interdicţii) referitoate la SENTIMENTUL DIVINITĂŢII (subl.de mine) şi careîi uneşte într-o aceeaşi comunitate … pe toţi adepţii acestui sistem.
Tot de acolo: “Creştinism – lege şi doctrină a lui Isus Histos… o religie a inimii, o religie populară, care se opune religiei (iudaice), în principiu savate“, care se bazează pe textul dificil al Vechiului Testament. Nietzshe, după Marx, a văzut în el religia sclavilor şi a umiliţilor care, neputându-se afirma în lumea fizică, se refugiazăîntr-o atitudine spirituală de supunere…”
Şi în sfârşit, biserica. Din păcate, nu am găsit termenul în acel dicţionar, de aceea vă propun definiţia mea, care poate fi, evident, discutată. Conform opiniei mele, biserica este o instituţie, menirea căreia este de a propaga un anume sistem religios (doctrina, morala şi atitudinea faţă de realitate) şi de a oferi adepţilor religiei respective un loc (locaşele de cult), în care ei se pot reuni şi pot participa la titualurile religioase.

“Nu stii si nu ma surprinde,nici nu te condamn pentru aceste lipsuri...insa este placut si cuminte,frumos si intelept sa abordezi tematici cunoscute tie.”
Mă învinuieşti de ignoranţă? Te asigur, că am citit foarte mult la acest subiect, şi nu numai ceea ce îmi convine, ca “ateu convins”, cum m-ai calificat pe bună dreptate. Această convingere este rodul unor reflecţii îndelungate asupra celor citite (inclusiv biblia, “Noul testament” şi altele)
Insa nu convingi nici cu acele cunostiinte stiintifice!!!

“Nici nu este necesara o {“teorie” creaţionistă ştiinşifică,"}cum tu o numesti!!!???BIBLIA este mai mult decat aceea denumire rautacioasa pe care tu ai dat-o.”

Termenul de “teorie creaţionistă” sau “creaţionism” nu l-am inventat eu. Este o ipoteză speculativă, care încearcă să substituie ipotezele ştiinţifice, care explică existenţa şi evoluţia Universului material, în special a omului. Bănuiesc, că “cercetările ştiinţifice” în această direcţie au fost comandate de una din sectele creştine, rezultatul cercetărilor fiind preconizat dinnainte.

Aşadar, la calificativul de “ignorantă”, îl mai adaogi pe cel de “răutăcioasă”. Nu sunt nici una, nici alta, deşi mai am multe de învăţat, ca şi de perfecţionat în atitudinea mea faţă de oameni. Personal, n-am nimic cu tine, nici cu Souris, căreia i-am răspuns mai înainte.

"Teorie" ...stiintifica"expusa stiintific" ce expresie ai folosit!!!
Nu rupe cuvintele din context, aceasta este egal cu o lovitură sub centură, în sport. Afară de aceasta, admit că mă pot exprima uneori stângaci. Şi ce-i cu asta?

“Contrar celor sustinute o vreme de catre evolutionisti, in prezent se afirma din ce în ce mai mult ca aparitia si dezvoltarea stiintelor nu este in conflict cu BIBLIA.
Acest lucru a fost argumentat de Stanley L. Jaki în lucrarile sale, de H. Butterfield si altii care au aratat ca stiinta moderna a fost nascuta in cultura iudeo-crestina din punctul de vedere al conceptiei despre lume, pe cand stiinta despre lume a fost nascuta moarta in celelalte culturi antice.”

Nici nu poate fi. Procesul de cunoaştere are rădăcini străvechi în specia umană, mult mai vechi ca creştinismul şi biblia. În antichitate, clasificarea în acest domeniu era rudimentară, dar se făcea, totuşi, deosebire între matematică, care se ocupa de calcule şi astrologie (azi astronomie), care se ocupa de studierea corpurilor cereşti. Şi nu arareori persoanele care se ocupau de ştiinţe erau în acelaşi timp preoţi sau ai diverselor religii. Dar, dată fiind rigiditatea dogmelor religioase,
aceşti preoţi savanţi veneau în conflict cu religia, deoarece cercetările şi observaţiile lor asupra lumii reale descopereau contradicţii flagrante între realitate şi dogme. În alte cazuri, de ştiinţă, ca de o pasiune practicată pentru a satura pofta omului de a cunoaşte, se ocupau mai marii acestei lumi, sau pur şi simplu persoane înstărite, care puteau să-şi permită o activitate de acest gen. Ulterior, din cauza conflictelor tot mai dese şi mai acute, ştiinţele au părăsit locaşele sfinte. Teoriile ştiinţifice demult nu se mai înscriu în contextul religiei creştine, sau a oricărei alte religii. Dacă voi găsi lucrările menţionate de tine, le voi citi, pentru că m-ar interesa o argumentare cât de cât reuşită în această problemă. Dar nu înţeleg, ce distincţie faci între “ştiinţa modernă” şi “ştiinţa despre lume”, care, zici tu, “a fost născută moartă”? Matematicile şi astronomia îşi iau începuturile în India, China, Babilon, Egipt , Grecia etc., etc, cu ceva mii de ani înaintea creştinismului. Sunt moarte, astăzi?

"...dacă biserica ar fi fost mai maleabilă."

Nu este expresia mea, ci a persoanei căreia i-am răspuns. Fii mai atent, te rog!

“Biserica este sfanta, insa nu prin sfintenia celor ce o reprezinta,a membrilor sai,este prin faptul ca sfant este intemeietorul si Capul ei, Domnul Isus Cristos.“
Sfintenia Bisericii nu este atinsa de pacatele noastre, caci nimeni nu este fara de pacat dintre semeni.

Aici mi-am amintit un proverb (înţelepciune populară!) : Nu fă ce face popa, fă ce spune el. Sfinţenia este o invenţie comodă, un semn de avertizare, afişat pe tot ce dorim să scoatem din discuţie. Ca să evităm, natural, critica. Cine se teme de critică, îşi cunoaste şubrezimea poziţiilor.

“Suntem liberi,avem aceasta libertate in spiritualitate, in gandire...sa nu fim patimasi cu noi , cu semenii nostri. “

Asta să fie libertate de gândire, când stai cu biblia la îndemână, verificând mereu, dacă nu o luaşi razna?

“Cat de "stiintific" ai explicat...toti trebuie sa te credem...!!!???”

Eu explic nu pentru ca să crezi, ci pentru ca să gândesc şi să decizi singur, După cum ai observat, nu pun mare preţ pe o credinţă oarbă, nefondată pe nimic.

"organismul uman se uzeaza,inclusiv creierul..."fireste "inclusiv" organism este si creierul.”

Iar te axezi pe modul meu de exprimare? Nu văd nimic “criminal” din punct de vedere stilistic. Se utilizează adesea astfel de expresii, pentru a sublinia ceva, a evidenţia dintr-un întreg. Nu-ţi place, nu folosi.

“Viata ca o capodopera!!!???original imbold.”
Ei, şi? Nu a spus Nicolae Titulescu “Soarta este opera celor puternici şi scuza celor slabi”? Ei, eu am numit-o capodoperă, de ce nu aş face-o?

“Iti recomand ca intre colegi de cafenea sa citesti:
Stanley L. Jaki;
H. Butterfield. “
Mulţumesc, este a doua oară în acest mesaj, cand ma sfatui sa citesc.

P.S. De ce nu ai publicat răspunsul meu pentru Mary, în care îi mulţumesc pentru cuvintele bune, puţinele care mi-au fost adresate de pe acest site? Te deranjează că cineva şi-a format o altă părere despre mine, şi nu doreşti să faci public acest lucru?

PS Se intelege "colaborarea",/i> anonim-Adela-ueit...numai la o simpla postare...simultaneitatea, stilul folosit ,"sustinerea reciproca neintemeiata". Imi amintesc de acelasi procedeu folosit de comunisti...pentru a iesii in fatase foloseau de doi tovarasi...unul sa-l propuna,un altul sa-l sustina.

P.P.S. Dragă destinule, nu mă face să râd. Similitudinea stilurilor este un produs al imaginaţiei tale, iar procedeele folosite de comunişti nu-mi sunt chiar atât de familiare. Datorită tatălui meu, care şi-a făcut studiile în România prin 1942-44, urăsc comuniştii nu mai puţin decât tine. Nu am fost comunistă, nu sunt şi nu voi fi niciodată. Cine o fi Ueit, habar nu am. Văd, că sprijinul meu îl compromite. I-am f[cut un deserviciu. Îi cer scuze.


#27980 (raspuns la: #27968) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
parerea mea despre ADOs - de desdemona la: 09/11/2004 12:24:25
(la: Interzis interzisul)
(adica adolescenti) este in mare parte influentata de experienta proprie (si a cunostintelor mele). Rebeliunea adolescentina se manifesta foarte diferit in functie de natura educatiei date in copilarie si a relatiei cu parintii.
Parerea mea e ca atat adolescentii cat si copiii trebuie tratati cu acelasi respect si cam aceeasi atitudine ca si adultii, in special nu trebuie sa fie considerati incapabili de-a intelege un lucru (ce stii tu, esti mic/tanar) - pentru ca desconsiderand puterea lor de intelegere, si dispretuindu-le judecata putem fi siguri ca nici ei nu ne vor respecta opinia si judecata. Sigur nu e usor sa ii explici unui copil tot ce vrea sa stie dar nici nu e just sa il trimiti la plimbare fara explicatii. Relatia dintre parinti si copii trebuie sa fie construita ca o relatie de colaborare, daca ea se bazeaza pe dominare sau intimidare, cand copilul va creste, el va incerca sa rectifice asta, sau sa se razbune.

In cazul meu, n-am fost niciodata capabila sa ma revolt nici macar un pic impotriva tatalui meu, si nici nu i-am iesit din cuvant; si asta fiindca are o buna intelegere psihologica. El niciodata nu m-a fortat sa fac un lucru, mi-a spus ca sunt libera sa fac ce vreau, dar ca daca voi face ceva nedemn (nepotrivit) isi va pierde respectul ce-l are pentru mine. Intotdeauna am pretuit acest respect mai mult decat orice (mai mult decat capriciile mele trecatoare) si desi as fi putut nu am mers impotriva vointei sale. Altfel a fost situatia cu mama mea. Ea nu avea rabdare sa imi explice de ce mi-a refuzat un lucru sau altul, si nu mi-a recunoscut libertatea de actiune si judecata decat formal ('credeam ca am vorbit deja despre asta si ne-am inteles ca nu e bine sa faci asta', sau 'credeam ca te-ai maturizat si intelegi acum ca ...'). Asta e o conceptie gresita, de ce isi inchipuie adultii ca ei au neaparat dreptate ? In momentul in care ei incep sa judece e posibil ca tinerii sa vada in anumite aspecte mai just decat noi insine (hey, cine e perfect?).
Daca ii lasi unui copil (adolescent) libertatea sa gandeasca si respectul pentru ideile lui, si in acelasi timp il ajuti cu experienta ta sa isi dezvolte viziunea proprie (dar fara a il forta in alta directie decat vrea el) nu vei intampina rezistenta. Adolescentii sunt foarte naivi si manipulabili, cu conditia sa o faci corect. Nici eu nici cunostintele mele nu am avut parte de crize adolsecentine.
De fapt e o problema generala a 'interzisului'. Oamenii sunt egali in fata legii si a lui Dumnezeu, ei au aceleasi drepturi, si nu ar trebui sa isi ingradeasca unul altuia libertatea. Legile si regulile sunt facute ca sa ii protejeze pe oameni de altii aflati in momente critice (in care e posibil sa fie periculosi) sau de ei insisi cand se afla in momente critice. De exemplu, sa luam alcoolul la volan. Daca n-ar fi nici o regula in acest sens, un om va bea si va conduce, fiind fericit ca poate sa se exprime in liberate. Presupunand ca face un accident, si omoara 3 persoane nevinovate, care probabil ca ii sunt cunoscute. El va regreta acest lucru, si chiar daca n-o regreta, intr-o zi altcineva poate sa ii omoare propria familie in acest fel. Atunci acel om isi doreste sa fi fost protejat impotriva actiunii soferilor beti, chiar a sine insusi, fiindca pentru cateva ore de veselie produci o suferinta imensa altcuiva.

Mai este un aspect, exista unele reguli absolut vitale (cum ar fi sa nu ucizi, sa nu furi) si altele care sunt niste conveniente fara prea multa importanta (sa nu mananci pestele cu cutitul, sa nu versi cafeaua pe fata de masa alba a gazdei, sa nu vorbesti tare in locuri publice, sa nu abordezi un stil de coafura socant ...). Un tanar poate judeca singur daca e just sau nu sa le urmeze pe unele din ele, si poate in mod justificat sa le conteste pe altele. Oare e chiar asa de important cum te imbraci, cum vrobesti sau cum mananci ? Mai importante sunt calitatile interioare, cum gandesti, cata compasiune ai, ce poti da altora. Daca 'interzisul' se extinde prea mult va fi contestat. Din pacate, cu energia tineretii, cand te 'ia valul' de contestare, nu te opresti din drum, si contesti si lucruri pe care mai tarziu le vei considera bune. Dar cel mai bine e sa ii lasi sa isi 'dea cu capul' si vor invata ce e peretele.

Desdemona
#28150 (raspuns la: #28140) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ueit, - de Hypatia la: 12/11/2004 16:02:31
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Incep de la sfarsit.., de la semnatura ta, care este un verset biblic, disparat de un altul foarte important: "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata". Nimeni nu vine la Tatal Meu decat prin Mine". (Ioan 14,6)
De unde noi deducem ca Hristos este Adevarul. Daca la asta te-ai referit, e OK, sunt de acord cu tine. Altfel, inseamna ca tu ai adevarul tau si esti la fel de departe pe cat era si Pilat inaintea lui Hristos, cand l-a intrebat "Ce este adevarul?" Si Iisus nu i-a raspuns, pentru ca pusese intrebarea gresit...
Hristos fiind liberul arbitru pentru crestini, putem foarte usor sa stim daca ne inselam sau nu. Comparam ceea ce suspectam a fi in selaciune cu Cuvantul lui Dumnezeu. Daca nu se potriveste, este inselaciune.

"Este cu totul altceva. Aceasta "credinta" e fundamentata pe datele pe care le are. De asemeni, cercetatorul e pregatit sa renunte la ea in caz ca apar contradictii cu realitatea. Nu este si cazul religiei."

Va sa zica cercetatorul cerceteaza numai acolo unde are date. Foarte curios. E parerea ta, o respect, dar ca cercetator, nu-s de acord cu tine. Uite, tocmai m-am apucat de o cercetare unde am doar ceva teorie, nimic concret despre obiectul cercetarii. Dar, avand incredere in oaresce metode, cred ca voi obtine niste rezultate bune...
In cazul religiei, intervine revelatia si relatia personala cu Dumnezeu. Asa se si explica numarul mare de convertiri dintr-o religie in alta. Deci, se poate vorbi despre actualizari ale credintei si in religie.
Revii la dovezi. Am impresia cu nu intelegi ce vreau sa spun. Odovada poate sa sustina doua puncte de vedere total diferite, chiar opuse. Copiii mei fac mereu asta la dezbateri. Ce e de inteles de aici?
Ca este foarte important cum prezinti dovezile, dar si mai important este atacul lor.
Pentru ca totul este atacabil. Castiga intr-o dezbatere acela care stie ce sa faca cu dovezile, nu cel care aduce mai multe dovezi.
Despre asta se poate vorbi extrem de mult, dar nu cred ca este cazul. Pana la urma, noi ne-am spus parerile, fiecare avem dreptul la cate una. Daca am insistat pe ici pe colo, a fost din dorinta de a incerca sa explic un lucru simplu: credinta nu este tot una cu credulitatea! Si tare am impresia ca se cam confunda cele doua cuvinte...
Pana luni, atat. Numai bine ca doresc!
Hypatia
P.S. Multumesc de aprecieri, Donquijote! E prea mult pentru un om care doreste sa i se respecte credinta fara a fi categorisit...
#28584 (raspuns la: #28534) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
continuare - de Hypatia la: 12/11/2004 16:06:04
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"Eu sunt Calea, Adevarul si Viata". Nimeni nu vine la Tatal Meu decat prin Mine". (Ioan 14,6)
De unde noi deducem ca Hristos este Adevarul. Daca la asta te-ai referit,e OK, sunt de acord cu tine. Altfel, inseamna ca tu ai adevarul tau si esti la fel de departe pe cat era si Pilat inaintea lui Hristos, cand l-a intrebat "Ce este adevarul?" Si Iisus nu i-a raspuns, pentru ca pusese intrebarea gresit... "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata". Nimeni nu vine la Tatal Meu decat prin Mine". (Ioan 14,6)
De unde noi deducem ca Hristos este Adevarul. Daca la asta te-ai referit, e OK, sunt de acord cu tine. Altfel, inseamna ca tu ai adevarul tau si esti la fel de departe pe cat era si Pilat inaintea lui Hristos, cand l-a intrebat "Ce este adevarul?" Si Iisus nu i-a raspuns, pentru ca pusese intrebarea gresit...
Hristos fiind liberul arbitru pentru crestini, putem foarte usor sa stim daca ne inselam sau nu. Comparam ceea ce suspectam a fi in selaciune cu Cuvantul lui Dumnezeu. Daca nu se potriveste, este inselaciune.

"Este cu totul altceva. Aceasta "credinta" e fundamentata pe datele pe care le are. De asemeni, cercetatorul e pregatit sa renunte la ea in caz ca apar contradictii cu realitatea. Nu este si cazul religiei."

Va sa zica cercetatorul cerceteaza numai acolo unde are date. Foarte curios. E parerea ta, o respect, dar ca cercetator, nu-s de acord cu tine. Uite, tocmai m-am apucat de o cercetare unde am doar ceva teorie, nimic concret despre obiectul cercetarii. Dar, avand incredere in oaresce metode, cred ca voi obtine niste rezultate bune...
In cazul religiei, intervine revelatia si relatia personala cu Dumnezeu. Asa se si explica numarul mare de convertiri dintr-o religie in alta. Deci, se poate vorbi despre actualizari ale credintei si in religie.
Revii la dovezi. Am impresia cu nu intelegi ce vreau sa spun. O dovada poate sa sustina doua puncte de vedere total diferite, chiar opuse. Copiii mei fac mereu asta la dezbateri. Ce e de inteles de aici?
Ca este foarte important cum prezinti dovezile, dar si mai important este atacul lor.
Pentru ca totul este atacabil. Castiga intr-o dezbatere acela care stie ce sa faca cu dovezile, nu cel care aduce mai multe dovezi.
Despre asta se poate vorbi extrem de mult, dar nu cred ca este cazul. Pana la urma, noi ne-am spus parerile, fiecare avem dreptul la cate una. Daca am insistat pe ici pe colo, a fost din dorinta de a incerca sa explic un lucru simplu: credinta nu este tot una cu credulitatea! Si tare am impresia ca se cam confunda cele doua cuvinte...
Pana luni, atat. Numai bine ca doresc!
Hypatia
P.S. Multumesc de aprecieri, Donquijote! E prea mult pentru un om care doreste sa i se respecte credinta fara a fi categorisit...

Hypatia
#28585 (raspuns la: #28584) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...