comentarii

familia de cuvinte a cuvantului a intelege


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
continuare - de Hypatia la: 12/11/2004 16:19:01
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Iisus a zia: "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata". Nimeni nu vine la Tatal Meu decat prin Mine". (Ioan 14,6)
De unde noi deducem ca Hristos este Adevarul. Daca la asta te-ai referit, e OK, sunt de acord cu tine. Altfel, inseamna ca tu ai adevarul tau si esti la fel de departe pe cat era si Pilat inaintea lui Hristos, cand l-a intrebat "Ce este adevarul?" Si Iisus nu i-a raspuns, pentru ca pusese intrebarea gresit...
Hristos fiind liberul arbitru pentru crestini, putem foarte usor sa stim daca ne inselam sau nu. Comparam ceea ce suspectam a fi in selaciune cu Cuvantul lui Dumnezeu. Daca nu se potriveste, este inselaciune.

"Este cu totul altceva. Aceasta "credinta" e fundamentata pe datele pe care le are. De asemeni, cercetatorul e pregatit sa renunte la ea in caz ca apar contradictii cu realitatea. Nu este si cazul religiei."

Va sa zica cercetatorul cerceteaza numai acolo unde are date. Foarte curios. E parerea ta, o respect, dar ca cercetator, nu-s de acord cu tine. Uite, tocmai m-am apucat de o cercetare unde am doar ceva teorie, nimic concret despre obiectul cercetarii. Dar, avand incredere in oaresce metode, cred ca voi obtine niste rezultate bune...
In cazul religiei, intervine revelatia si relatia personala cu Dumnezeu. Asa se si explica numarul mare de convertiri dintr-o religie in alta. Deci, se poate vorbi despre actualizari ale credintei si in religie.
Revii la dovezi. Am impresia cu nu intelegi ce vreau sa spun. Odovada poate sa sustina doua puncte de vedere total diferite, chiar opuse. Copiii mei fac mereu asta la dezbateri. Ce e de inteles de aici?
Ca este foarte important cum prezinti dovezile, dar si mai important este atacul lor.
Pentru ca totul este atacabil. Castiga intr-o dezbatere acela care stie ce sa faca cu dovezile, nu cel care aduce mai multe dovezi.
Despre asta se poate vorbi extrem de mult, dar nu cred ca este cazul. Pana la urma, noi ne-am spus parerile, fiecare avem dreptul la cate una. Daca am insistat pe ici pe colo, a fost din dorinta de a incerca sa explic un lucru simplu: credinta nu este tot una cu credulitatea! Si tare am impresia ca se cam confunda cele doua cuvinte...
Pana luni, atat. Numai bine ca doresc!
Hypatia
P.S. Multumesc de aprecieri, Donquijote! E prea mult pentru un om care doreste sa i se respecte credinta fara a fi categorisit...
#28587 (raspuns la: #28534) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
- de (anonim) la: 12/11/2004 16:22:49
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"Eu sunt Calea, Adevarul si Viata". Nimeni nu vine la Tatal Meu decat prin Mine". (Ioan 14,6)
De unde noi deducem ca Hristos este Adevarul. Daca la asta te-ai referit, e OK, sunt de acord cu tine. Altfel, inseamna ca tu ai adevarul tau si esti la fel de departe pe cat era si Pilat inaintea lui Hristos, cand l-a intrebat "Ce este adevarul?" Si Iisus nu i-a raspuns, pentru ca pusese intrebarea gresit...
Hristos fiind liberul arbitru pentru crestini, putem foarte usor sa stim daca ne inselam sau nu. Comparam ceea ce suspectam a fi in selaciune cu Cuvantul lui Dumnezeu. Daca nu se potriveste, este inselaciune.

"Este cu totul altceva. Aceasta "credinta" e fundamentata pe datele pe care le are. De asemeni, cercetatorul e pregatit sa renunte la ea in caz ca apar contradictii cu realitatea. Nu este si cazul religiei."

Va sa zica cercetatorul cerceteaza numai acolo unde are date. Foarte curios. E parerea ta, o respect, dar ca cercetator, nu-s de acord cu tine. Uite, tocmai m-am apucat de o cercetare unde am doar ceva teorie, nimic concret despre obiectul cercetarii. Dar, avand incredere in oaresce metode, cred ca voi obtine niste rezultate bune...
In cazul religiei, intervine revelatia si relatia personala cu Dumnezeu. Asa se si explica numarul mare de convertiri dintr-o religie in alta. Deci, se poate vorbi despre actualizari ale credintei si in religie.
Revii la dovezi. Am impresia cu nu intelegi ce vreau sa spun. Odovada poate sa sustina doua puncte de vedere total diferite, chiar opuse. Copiii mei fac mereu asta la dezbateri. Ce e de inteles de aici?
Ca este foarte important cum prezinti dovezile, dar si mai important este atacul lor.
Pentru ca totul este atacabil. Castiga intr-o dezbatere acela care stie ce sa faca cu dovezile, nu cel care aduce mai multe dovezi.
Despre asta se poate vorbi extrem de mult, dar nu cred ca este cazul. Pana la urma, noi ne-am spus parerile, fiecare avem dreptul la cate una. Daca am insistat pe ici pe colo, a fost din dorinta de a incerca sa explic un lucru simplu: credinta nu este tot una cu credulitatea! Si tare am impresia ca se cam confunda cele doua cuvinte...
Pana luni, atat. Numai bine ca doresc!
Hypatia
P.S. Multumesc de aprecieri, Donquijote! E prea mult pentru un om care doreste sa i se respecte credinta fara a fi categorisit...

#28588 (raspuns la: #28585) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am plecat acasa... - de Hypatia la: 12/11/2004 16:28:33
(la: Trancaneala Aristocrata)
oare sa las mesajul acela aici e o idee buna? Stiu ca tu mai citesti pe acolo.. Il las aici, poate ii indrumi tu dincoace...

"Eu sunt Calea, Adevarul si Viata". Nimeni nu vine la Tatal Meu decat prin Mine". (Ioan 14,6)
De unde noi deducem ca Hristos este Adevarul. Daca la asta te-ai referit, e OK, sunt de acord cu tine. Altfel, inseamna ca tu ai adevarul tau si esti la fel de departe pe cat era si Pilat inaintea lui Hristos, cand l-a intrebat "Ce este adevarul?" Si Iisus nu i-a raspuns, pentru ca pusese intrebarea gresit...
Hristos fiind liberul arbitru pentru crestini, putem foarte usor sa stim daca ne inselam sau nu. Comparam ceea ce suspectam a fi in selaciune cu Cuvantul lui Dumnezeu. Daca nu se potriveste, este inselaciune.

"Este cu totul altceva. Aceasta "credinta" e fundamentata pe datele pe care le are. De asemeni, cercetatorul e pregatit sa renunte la ea in caz ca apar contradictii cu realitatea. Nu este si cazul religiei."

Va sa zica cercetatorul cerceteaza numai acolo unde are date. Foarte curios. E parerea ta, o respect, dar ca cercetator, nu-s de acord cu tine. Uite, tocmai m-am apucat de o cercetare unde am doar ceva teorie, nimic concret despre obiectul cercetarii. Dar, avand incredere in oaresce metode, cred ca voi obtine niste rezultate bune...
In cazul religiei, intervine revelatia si relatia personala cu Dumnezeu. Asa se si explica numarul mare de convertiri dintr-o religie in alta. Deci, se poate vorbi despre actualizari ale credintei si in religie.
Revii la dovezi. Am impresia cu nu intelegi ce vreau sa spun. Odovada poate sa sustina doua puncte de vedere total diferite, chiar opuse. Copiii mei fac mereu asta la dezbateri. Ce e de inteles de aici?
Ca este foarte important cum prezinti dovezile, dar si mai important este atacul lor.
Pentru ca totul este atacabil. Castiga intr-o dezbatere acela care stie ce sa faca cu dovezile, nu cel care aduce mai multe dovezi.
Despre asta se poate vorbi extrem de mult, dar nu cred ca este cazul. Pana la urma, noi ne-am spus parerile, fiecare avem dreptul la cate una. Daca am insistat pe ici pe colo, a fost din dorinta de a incerca sa explic un lucru simplu: credinta nu este tot una cu credulitatea! Si tare am impresia ca se cam confunda cele doua cuvinte...
Pana luni, atat. Numai bine ca doresc!
Hypatia
P.S. Multumesc de aprecieri, Donquijote! E prea mult pentru un om care doreste sa i se respecte credinta fara a fi categorisit...

Hypatia
#28589 (raspuns la: #28586) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce se intampla cu mesajul asta? - de Hypatia la: 12/11/2004 16:29:59
(la: Trancaneala Aristocrata)
vad ca nici aici nu vrea...
Iisus a zia: "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata". Nimeni nu vine la Tatal Meu decat prin Mine". (Ioan 14,6)
De unde noi deducem ca Hristos este Adevarul. Daca la asta te-ai referit, e OK, sunt de acord cu tine. Altfel, inseamna ca tu ai adevarul tau si esti la fel de departe pe cat era si Pilat inaintea lui Hristos, cand l-a intrebat "Ce este adevarul?" Si Iisus nu i-a raspuns, pentru ca pusese intrebarea gresit...
Hristos fiind liberul arbitru pentru crestini, putem foarte usor sa stim daca ne inselam sau nu. Comparam ceea ce suspectam a fi in selaciune cu Cuvantul lui Dumnezeu. Daca nu se potriveste, este inselaciune.

"Este cu totul altceva. Aceasta "credinta" e fundamentata pe datele pe care le are. De asemeni, cercetatorul e pregatit sa renunte la ea in caz ca apar contradictii cu realitatea. Nu este si cazul religiei."

Va sa zica cercetatorul cerceteaza numai acolo unde are date. Foarte curios. E parerea ta, o respect, dar ca cercetator, nu-s de acord cu tine. Uite, tocmai m-am apucat de o cercetare unde am doar ceva teorie, nimic concret despre obiectul cercetarii. Dar, avand incredere in oaresce metode, cred ca voi obtine niste rezultate bune...
In cazul religiei, intervine revelatia si relatia personala cu Dumnezeu. Asa se si explica numarul mare de convertiri dintr-o religie in alta. Deci, se poate vorbi despre actualizari ale credintei si in religie.
Revii la dovezi. Am impresia cu nu intelegi ce vreau sa spun. Odovada poate sa sustina doua puncte de vedere total diferite, chiar opuse. Copiii mei fac mereu asta la dezbateri. Ce e de inteles de aici?
Ca este foarte important cum prezinti dovezile, dar si mai important este atacul lor.
Pentru ca totul este atacabil. Castiga intr-o dezbatere acela care stie ce sa faca cu dovezile, nu cel care aduce mai multe dovezi.
Despre asta se poate vorbi extrem de mult, dar nu cred ca este cazul. Pana la urma, noi ne-am spus parerile, fiecare avem dreptul la cate una. Daca am insistat pe ici pe colo, a fost din dorinta de a incerca sa explic un lucru simplu: credinta nu este tot una cu credulitatea! Si tare am impresia ca se cam confunda cele doua cuvinte...
Pana luni, atat. Numai bine ca doresc!
Hypatia
P.S. Multumesc de aprecieri, Donquijote! E prea mult pentru un om care doreste sa i se respecte credinta fara a fi categorisit...

Hypatia


Hypatia
#28590 (raspuns la: #28586) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ivy si hypatia - de Belle la: 16/11/2004 21:03:35
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
uite si continuarea

Un episod adevarat din jurnalul unui emigrant roman in Canada, intors in tara:

8 Dec.
Aterizez pe frumosul Otopeni. Nici nu ies bine ca sunt inconjurat de co-nationali romi-romani care imi smulg bagajele din mana: "Lasa-ma boiarule sa te ajut la masina". Vai ce primitoare tara! Imi dau lacrimile! Nu am lei asa ca le dau dolari. Cu siguranta privatizarea in Romania e pe cale buna.

15 Dec.
Nici urma de zapada! Cald si bine! Umblu in canadiana (sic) subtire! Ca iubitor de animale, aici e pentru mine: un grup de 10 caini ma inconjoara de fiecare data cand ies din bloc si ma conduc spre tramvai (adevarul e ca ma cam fugaresc). Nu mai duc viata sedentara din Canada cand ma urcam imediat in masina din garajul subteran al blocului. Ce era sa fac! Tentatia era mare caci benzina era mult mai ieftina! Sunt fericit ca m-am intors! Cel mai bun pas facut in viata! Imi caut un apartament!

31 Dec.
Aproape am uitat cum arata zapada! Ce frumos e! Maine e Anul Nou! Am facut aceleasi aprovizionari ca in Canada dar m-a costat dublu! Ce bine ca am strans destui bani in Canada!!! Inca mai stau cu restul familiei intr-un apartament de 2 camere. In Canada I se spunea "one bedroom apartment" dar aici nu avem incotro si folosim si sufrageria ca dormitor! E sublim! Cu totii ne simtim asa aproape unii de altii (si la propriu si la figurat)!

3 Ian.
Gata! E cazul sa-mi caut de lucru. Bine ca e soare afara si chiar stam cu geamu-rile deschise caci termostatul termocentralei si-a pus in gand sa ne usuce ca pe mumii! Aici nu-ti poti regla caldura dupa voie. Ce dor imi era de transportul in comun!
Aproape uitasem de mirosurile imbietoare! Noroc cu cainii caci am prins si eu tramvaiul! Noroc ca l-am prins si am scapat de caini dar ghinion ca m-am urcat caci am fost jefuit in aglomeratie. Parca era mai bine cu masina!

9 Ian.
Mi-am gasit un servici cu 400$. Pe langa media de 150$, sunt meserias! Nu gasesc nimic de inchiriat. Chiriile sunt scumpe, mancarea e scumpa, telefonul ma usuca iar benzina tocmai s-a scumpit! Dar ce-mi pasa mie caci oricum nu mai am masina! De doua zile nu mai avem nici apa calda nici rece. Cica e seceta! Mai bine ningea cand trebuia sau se luau masuri cand s-a anuntat seceta!

3 Febr.
Mi-am luat masina si sunt fericit! A trebuit sa caut in dictionar cuvantul "spaga" si l-am gasit ca slang. Inseamna tip or gratuity cu diferenta ca aici nu poti obtine nimic fara asa ceva. Cred ca toate spagile la un loc fac cat ½ din masina. Nu mai mentionez lupta pentru inregistrarea masinii si nenumaratele birouri la care a trebuit sa ma duc cu tramvaiul. Nu a fost o idee buna cu masina caci benzina iar s-a scumpit. Parca si in Canada fluctua pretul dar si in jos nu numai in sus!

10 Mart.
Azi a plouat in sfarsit! Mi-am schimbat deja amortizoarele la masina din cauza strazilor. Apa acopera gaurile si nu ai cum sa le colesti. Nu exista canalizare! Ba da, caci am vazut o tanti luand apa dintr-o balta cu cana si o punea intr-o galeata! Asta da privatizare! Cam ineficienta, e adevarat, dar sa mai zica Vestul ca nu avem initiative! Am calcat intr-o groapa si cred ca mi-am rupt glezna. M-am urcat in masina si, pentru ca nu e automata am apasat pe ambreiaj cu umbrela. M-am indreptat spre Urgenta urmarind o Salvare care, la un moment dat si-a deschis usile si a dat drumul la un om sa cada pe strada. Nimeni nu a bagat de seama. Am ajuns la urgenta de unde a trebuit sa fug la farmacie sa-mi cumpar radiografii, bandaje si un sac de ghips. A inceput sa arate cam lugubru pe aici.

9 Apr.
Inca nu pot merge la servici din cauza gleznei asa ca imi voi deschide un business de acasa! Nu se poate caci imi trebuie prea multe hartii care se obtin de la 5 birouri localizate in 5 cartiere diferite. Nu am cum sa o fac prin internet ca in Canada! Da noroc ca am masina! Stiam eu ca nu am luat-o de pomana!

10 Apr.
Ma uit pe geam la masina mea din fata blocului si observ ca arata cam ciudat. Cobor si constat ca era schioapa de o roata si oarba de oglinzile retrovizoare si violata la portbagaj. Chem militia (pardon, politia) si ii astept in statia de tramvai caci nu aveau benzina pentru masinile lor Renault recent achizitionate. Voi vinde masina!

1 Mai
Cald afara iar in casa si mai cald. Acum nici nu pot deschide geamurile caci la coltul blocului e un caine mort intrat in putrefactie de aproape o saptamana care miroase rau si nimeni nu il ia. In schimb, masina mi-a disparut aproape complet. Numai caroseria mai sta marturie a ceea ce a fost odata "masina mea". Daca stiam, bagam cainele putrezit in ea si poate disparea si el! Trebuie sa fi venit Primavara in Canada! Maine imi iau bilet.

2 Mai
Am incercat sa-mi iau bilet dar cel mai curand e pe 15 Iunie 2001. Doamne, cati Romani pleaca! Ii inteleg.

13 Iun.
Imi dau seama ca ACASA e acum Canada unde e zapada cand trebuie sa fie zapada, unde e soare cand trebuie sa fie soare, unde imi pot lasa masina deschisa si cu cheile in ea pe strada, unde caini gasesti doar de cumparat sau pe gratis de la magazine, unde nu sunt injurat pe strada, unde nu sunt gropi sa-mi rup picioarele, unde imi pot controla temperatura in casa, unde am aer conditionat, unde vanzatoarele au placerea de a ma servi si nu obligatia de a imi face un serviciu, unde soarele se reflecta in geamurile zgarie-norilor si nu in gunoaiele de pe strada, unde "spaga" nu exista decat printre grupurile de emranti care vor sa transforme Canada in Romania, China, Uganda, unde lumea iti spune "Yes, please", "No, please" si "Excuse me" in loc de "Da nu vezi, de ce mai intrebi?", "Nu ba!" si "Uita-te ba pe unde mergi bai ochelaristule", unde in caz de urgenta sosesc politia (in masini), pompierii si salvarea in acelasi timp. Poate nici Canada nu e perfecta dar macar acolo mai sunt inca oameni care lupta
pentru acest lucru.

1 Dec.
E clar ca toate greselile se platesc! Nu am realizat ca am depasit cele 6 luni cat aveam dreptul sa stau in afara Canadei si prin urmare mi s-a refuzat intrarea.

http://bancuri.federal.ro/bancuri/193.htm
#28944 (raspuns la: #28924) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre "Omul recent" - de (anonim) la: 23/11/2004 23:31:42
(la: Ultima carte)
Inviato: giovedì 25 marzo 2004 17.21
A: idei.libertate@tvr.ro
Oggetto: Domnului Horia-Roman Patapievici
Draga domnule Patapievici,

Ma grabesc cu aceste rinduri sa-ti marturisesc nemasuratul entuziasm ce incerc citind, deloc lesniciosul discurs ce se deruleaza in paginile acestei, da, capodopere a Literaturii romane, care este „Omul recent”. Nici nu se putea pasi mai cu dreptul intr-al trei-lea mileniu, de crestinism si, datorita lui Neacsu de la Cimpulung cu a sa scrisoare din 1521, in al saselea veac de scris romanesc. Intrebare, e drept, retorica dar cu şpil: De ce cartea asta trebuie sa aibe soarta tuturor tratatelor anoste ce pot interesa eventual doar o extrem de restrinsa elita si , prin urmare, sa fie savurata doar de citeva (sau multe, e acelasi lucru) sute de cititori, pentru ca tot restul de mii, sa o cumpere din doar snobism, si o mica parte dintre acestia, intelectualmente apta, sa abanoneze lectura din comoditate: iritata la intilnirea primelor obstacole in intelegerea textului. Si de ce sa n-aibe soarta „monumentelor” caragialesti, prin a caror lectura de masa nivelul de cultura a romanului a crescut, pentru ca bunul sau simt - al umorului mai ales – sa devina si mai acut? Tineretul nostru are nevoie, draga Horia, pentru a creste bine, si a nu avea nimic de invidiat la vecinul sau european, mai ales de lecturi bune. Formatoare. Intrucit cu asta se creste. Nu cu imbracaminte firmata si cu manele. As spune fara sa exagerez ca tinarul roman (si nu numai) are nevoie , chiar daca nu este constient, de „Omul recent” tot atit cit omologul sau francez de Eseurile lui Montaigne.
Iata dar de ce imi permit sa-ti sugerez o transcriere intr-un limbaj mai accesibil a acestor idei, de inestimabila valoare, ce strabat cele 456 de pagini ale operei.
Incerc acum - cu necesara „obraznicie”, dar si cu umilinta ce trebuie pusa in oric actiune ce se doreste utila - sa fac citeva observatii, luind ca exemplu paragaful (eseul) de la pagina 98 - am un exemplar al editiei din 2001, iesit de sub tipar in 2002 - [25]: „Agenda ascunsa a limbilor internationale”. Cuvintul agenda, foarte corect, este din pacate, tot atit de inadecvat intelegerii imediate: ...”agenda ascunsa a acestor limbi, agenda care le-a facut atit de apte sa exprime agenda vizibila a acelor civilizatii?” Aici avem sinonimele: plan, proiect, program, calendar, schita, schita de..., (ordinea de zi, apartinind limbajului de lemn, fiind de exclus). E drept, agenda ramine cuvintul cel mai elegant dar si cel mai ermetic pentru, repet, intelegerea imediata a conceptului de catre miile de bravi, si de loc mediocri, cititori. Altele, pe care ma limitez a le doar enumera, comentariul ingreunind peste masura discursul: „explcatia monocauzala”, „remarce” (?, poate remarci), „Ceea ce nu inseamna vointa de a fi original in grad extrem.” (de... comandor?, s-ar putea intreba glumet careva de la Academia Catavencu) N-ar fi fost mai bine, mai putin afectat: cu orice pret ? Pentru a nu mai adauga dificultatea ce se intimpina cind dai peste un cuvint, pe care tipograful il scrie gresit (poate) pentru ca nu a inteles sensul frazei?! Iata fragmentul cu pricina: „... felul in care reusim uneori sa ghicim motivele unui comportament dupa o anumita trasatura, sezisanta, a chipului.” Poate ar fi fost mai bine decit corectul sesizanta, si la fel de elegant, sa fi folosit: surprinzatoare, miscatoare, impresionanta, frapanta, luate cu modestie direct din DEX ?! Nu stiu. Ma-ntreb doar. Bine. Departe de mine voia de a diseca, pentru a critica malitios, textul! Daca o fac totusi, este pentruca-ti iubesc si condivid, pe masura ce le-nteleg, ideile. In plus este dorinta de a dialoga... Nu numai engleza permite distorsini si/sau alterari ale limbii. Daca englezescul Jesus (Giizăs) genereaza forma scurta: Giiz, romana noastra nu-i mai putin prolifica in gura scolarului de rind cu banalele: mate, prof, bac, etc. Ba chiar mai mult, avem datorita genialtatii unui tiz de-al nostru, arh. Horia Oancea, fiul fostului (anii ’60) ambasador roman in Belgia, o bijuterie monosilabica, ce rezuma sensul si rezonanta unei extrem de virile fraze: „zgîti”. In ce priveste simbolurile, cifrele si frinturile de cuvinte, avem George = gxg si mai ales Q8, adica: Cueit, numele, asa cum se pronunta cel putin aici in Italia, al statuletului arab din Golful Persic. Prescurtarea este de cele mai multe ori opera persoanelor cu putina cultura, dar si foarte inteligente. Adica a acelora care descopera mijloacele minime, suficiente si ncesare, unei clare si precise comunicari. Iata un exemplu din dialectul bergamasc (vorbit in provincia „di Bergamo” a regiunii Lombadia). Pentru a spune: „Ma duc sa iau vin”, „Vado per vino”, este suficient sa zici: „A ò a ì”. Sau, si cu asta inchei, pentru posibila intrebare: „Veniti si dumneavoastra (voi) sa vedeti albinele vii?”, „Venite anche voi a vedere le api vive?” se zice simplu: „Ignì a o a et le ae ìe?” Si asta pentru ca taranul, trebuie recunoscut in cor cu excelentul Horia Bernea, este exact antonimul „omului recent”. Taranul, mioritic sau nu, este omul ancestral, as zice mai vechi decit traditia insasi. Taranul este omul preadamic... In ce priveste dorinta (vointa) exprimata colectiv de rupere cu traditia, de taiere a cracii de sub sezut, de-a se smulge din radacini, potrivit sloganului : „Sa uitam traditia!”, cred ca aici se are mai degraba de a face cu nevoia disperata a individului alienat (vezi Strainul „vechi” de peste jumatate de secol a lui A. Camus) de a-si (re)gasi o proprie identitate. Fiecare individ in parte si/sau - de teama solitudinii - innauntrul unui mic grup: gasca, familie, trib, echipa (vezi ritualul de grup recitat inainte de partida a echipei de rugby neozeeandeze), etc. Feluri de a marca aceasta identitate: tatuaj, „piercing”(perforarea pielii cu introducerea inelelor, etc.), cuafura bizara, idem imbracaminte; vorbire si gestica ermetice... Dar „omul recent” este mai ales o entitate utopica, si iata de ce. Daca-i adevarat cum afirmi - si sint in perfecta sintonie cu tine – ca: „Totul, in omul recent, trebuie sa fie expresia propriei vointe – si dorinte.”, ei bine atunci ar fi bine sa amintesc aici surprinzatoarea fraza a imparatului „Federico il Grande”, ce poate fi citita intr-o scrisoare catre amicul sau Voltaire: „Cu cit imbatrinesti cu atit mai mult te convingi ca Majestatea Sa sacra, Cazul face trei sferturi din „muncă” in acest mizerabil univers”. Iata de ce doar gindul c-ai putea realiza prin mijloace exclusiv proprii si pe-ndelete chiar si cel mai modest proiect - nici pe departe omul de tip nou, omul recent - este o utopie si o erezie - vezi falimentul turnului Babel - pentru omul religios, pentru ca celui ce se proclama laic, aceasta iluzie sa nu fie altceva decit o prostie.
Cu cele mai alese sentimente de simpatie, la care adaog nadejdea crestineasca cum ca si cu o singura floare se face primavara, te las nobilelor tale indletniciri, dar nu inainte de-a-ti dezvalui bucuria ce-as incerca primind eventual din parte-ti chiar si numai un gentil rind de raspuns.
Roma, 25.o3.2004 Horia Cornel Ivan
e-mail: horiaivan@libero.it

#29625 (raspuns la: #17831) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. giocondel - de ueit la: 04/12/2004 15:52:20
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"majoritatea profetilor, erau oameni simpli fara educatie"

Departe de a fi asa. Moise a fost educat la curtea faraonului, Ioshua, Samuel, David au fost regi, Ezra, Ezekiel - preoti, Daniel era un nobil, etc. (cel putin asa spune biblia, probabil multe personaje sunt fictive)

"au revelat mii si mii de versuri intr-un limbaj nu numai poetic dar deosebit de profund"

Si Homer sau Shakespeare au facut acest lucru si nu cred ca esti convinsa de veridicitatea istorisirilor din cartile lor.

"NU sunt eu in masura sa spun daca se inseala sau nu"

Prin urmare este cel mai intelept sa accepti pozitia lor, ce va aduce viitorul ramane de vazut.

"dar simplul fapt ca oamenii de stiinta spun ca anumite fenomene nu respecta o cauzalitate stricta, tot ei demonstreaza faptul ca in orice haos exista o anume ordine, bine stabilita"

Fluctuatiile cuantice sunt impredictibile, nu stiu la ce ordine te referi. Ordinea pe care noi o observam este o medie statistica a evenimentelor cuantice.

"Imi pare ca felul in care negati fara drept de apel existenta lui Dumnezeu, pentru ca nu este demonstrat stiintific sau pentru ca nu Il percepeti cu cele 5 simturi, este simliar cu felul in care oamenii din trecut descurajau oamenii de stiinta in descoperitile lor"

Eu nu neg nimic, doar ca pentru a crede in existenta a ceva sunt necesare anumite evidente. Evidentele in favoarea existentei lui Dumnezeu sunt comparabile cu cele pentru Mos Craciun, elfii de noapte, Fat-Frumos, Zeus, Thor, etc. Asa cum tu presupun ca nu crezi in acestia nici eu nu cred in Dumnezeu. Cand voi avea nu o "demonstratie stiintifica" dar macar un fir de evidenta imi voi reconsidera pozitia.

"curentul electric nu il vedea nimeni si totusi a fost descoperit si demonstrat si stiintific iar cei ce radeau la ideea de atunci, s-au dovedit a fi doar ignoranti."

Poti sa detaliezi cine erau "cei ce radeau"? Si ce argumente aveau ambele parti? Metoda stiintifica nu este perfecta insa este cea mai buna pe care o avem. Daca acceptam teorii lipsite de argumente este aproape sigur ca o vom lua pe o cale gresita. Adevarul este unul dar falsuri sunt o infinitate. Daca ai tu o idee mai buna de discernere a adevarului decat metoda stiintifca as fi curios sa o vad.

"realitatea divina nu este imposibil de aflat, ea se afla in Tot ce exista si in tot ceea ce nu exista inca sau nu ne este noua evident.Aceasta esenta se afla in mine, in dumneavoastra, in firul de iarba, in planetele indepartate si fiintele lor."

"Tot ce exista si tot ceea ce nu exista inca sau nu ne este noua evident" poarta numele de univers, nu vad de ce vrei sa-l botezi "Dumnezeu". Nu inteleg ce vrei sa spui prin esenta si cum ai ajuns la concluzia ca exista asa ceva.

"Lumea creatiei este un Tot.."

Ce te face sa crezi ca este vorba de o "creatie" a unei entitati constiente si nu doar o evolutie guvernata de legile fizicii?

"vorbeam despre lumea viselor, cand sufletul omului calatoreste in lumile spirituale, unde are acces la constiinta universala…"

Visele reprezinta probabil un amalgam de informatii aparute in timpul consolidarii memoriei in creier carora constiinta incearca sa le dea un sens. Ce argumente ai ca exista o "constiinta universala" sau ca sufletul exista si poate calatori? Eu personal nu am aflat din vise nici o informatie care sa fie in mod cert noua.

"MeSajul de baza al tuturor marilor religii si cai spirituale este :Iubirea,pacea si unitatea!."

Probabil nu citim aceeasi Biblie.

Ex. 22:

"20. Cel ce jertfeste la alti dumnezei, afara de Domnul, sa se piarda."

Num. 15:

"32. Cand se aflau fiii lui Israel in pustiu, au gasit un om adunand lemne in ziua odihnei;
33. Si cei ce l-au gasit adunand lemne in ziua odihnei l-au adus la Moise si Aaron si la toata obstea fiilor lui Israel;
34. Si l-au pus sub paza, pentru ca nu era inca hotarat ce sa faca cu el.
35. Atunci a zis Domnul catre Moise: "Omul acesta sa moara; sa fie ucis cu pietre de catre toata obstea fiilor lui Israel, afara din tabara!""

Num. 25:

"l. Atunci s-a asezat Israel in Sitim, dar poporul a inceput sa se spurce, pacatuind cu fetele din Moab.
2. Ca acestea ii chemau la jertfele idolilor lor si manca poporul din acele jertfe si se inchina la dumnezeii lor.
3. Asa s-a lipit Israel de Baal-Peor, pentru care s-a aprins mania lui Dumnezeu asupra lui Israel.
4. Si a zis Domnul catre Moise: "Ia pe toate capeteniile poporului si le spanzura de copaci pentru Domnul inainte de asfintitul soarelui, ca sa se abata de la Israel iutimea maniei Domnului".
5. Atunci a zis Moise catre judecatorii lui Israel: "Ucideti fiecare pe oamenii vostri care s-au lipit de Baal-Peor".
6. Dar iata oarecare din fiii lui Israel a venit si a adus intre fratii sai o madianita, in ochii lui Moise si in ochii intregii obsti a fiilor lui Israel, cand plangeau ei la usa cortului adunarii.
7. Atunci Finees, fiul lui Eleazar, fiul preotului Aaron, vazand aceasta, s-a sculat din mijlocul obstii si, luand in mana lancea sa,
8. A intrat dupa israelit in salas si i-a strapuns pe amandoi, pe israelit si pe femeie, in pantece; si a incetat pedepsirea fiilor lui Israel.
9. Cei ce au murit de pedeapsa aceasta au fost douazeci si patru de mii.
10. Si a grait Domnul cu Moise si a zis:
11. "Finees, feciorul lui Eleazar, fiul preotului Aaron, a abatut mania Mea de la fiii lui Israel, ravnind intre ei pentru Mine, si n-am mai pierdut pe fiii lui Israel in mania Mea;"

Deut. 7:

"l. "Cand Domnul Dumnezeul tau te va duce in pamantul la care mergi ca sa-l mostenesti si va izgoni de la fata ta neamurile cele mari si multe si anume: pe Hetei, pe Gherghesei, pe Amorei, pe Canaanei, pe Ferezei, pe Hevei si pe Iebusei - sapte neamuri, care sunt mai mari si mai puternice decat tine -
2. Si le va da Domnul Dumnezeul tau in mainile tale si le vei bate, atunci sa le nimicesti, sa nu faci cu ele legamant si sa nu le cruti."

Deut. 20:

"16. Iar in cetatile popoarelor acestora pe care Domnul Dumnezeul tau ti le da in stapanire, sa nu lasi in viata nici un suflet;
17. Ci sa-i dai blestemului: pe Hetei si pe Amorei, pe Canaanei si Ferezei, pe Hevei, pe Iebusei si pe Gherghesei, precum ti-a poruncit Domnul Dumnezeul tau"

Num. 31:

"14. Atunci s-a maniat Moise pe capeteniile ostirii, pe capeteniile miilor si pe sutasii care se intorsesera de la razboi, si le-a zis Moise:
15. "Pentru ce ati lasat vii toate femeile?
16. Caci ele, dupa sfatul lui Valaam, au facut pe fiii lui Israel sa se abata de la cuvantul Domnului, pentru Peor, pentru care a venit pedeapsa asupra obstii Domnului.
17. Ucideti dar toti copiii de parte barbateasca si toate femeile ce-au cunoscut barbat, ucideti-le.
18. Iar pe fetele care n-au cunoscut barbat, lasati-le pe toate vii pentru voi."

I Regi 15:

"3. Mergi acum si bate pe Amalec si pe Ierim si nimiceste toate ale lui. Sa nu iei pentru tine nimic de la ei, ci nimiceste si da blestemului toate cate are. Sa nu-i cruti, ci sa dai mortii de la barbat pana la femeie, de la tanar pana la pruncul de san, de la bou pana la oaie, de la camila pana la asin"."

2 Cronici 25:

"11. Iar Amasia a prins curaj si si-a luat poporul sau si a plecat la batalie cu el in Valea Sarii si a omorat zece mii de oameni dintre fiii lui Seir;
12. Si alte zece mii de oameni vii i-au luat ca robi fiii lui Iuda si i-au dus pe varful unei stanci si i-au aruncat de pe varful stancii. si toti s-au zdrobit cu desavarsire."

Exemplele pot continua. Dupa cum vezi, ura rasiala, genocidul, uciderea prizonierilor de razboi, transformarea femeilor in sclave sexuale ale "poporului ales" sunt activitati direct comandate de Dumnezeu. Ura este dusa pana la nebunie, chiar si animalele sunt ucise. Sovairea evreilor in a duce la indeplinire aceste porunci pline de iubire, pace si unitate il enerveaza intr-atat pe Dumnezeu incat este gata sa-i ucida si pe acestia (vezi episodul cu Saul si regele Agag).

In NT nu apar astfel de atrocitati, ceea ce este de asteptat dat fiind ca evreii se aflau sub ocupatie romana, fiind la mila acestora. Totusi Iisus nu ramane dator ci ne aduce minunata descriere a iadului, concept strain VT, in care torturarea celor de alte pareri decat crestinii devine eterna.

"Am spus clar: cei ce practica o anume credinta.talibanii si inchizitia sunt extreme, denaturari,reactii egoiste si intunecate pe care oamenii le justifica porin prisma credintelor lor care ,de fapt, nu au nimic de a face cu Crimele comise de ei."

Atat talibanii cat si catolicismului evului mediu "practicau o anume credinta" si nu au reprezentat extreme, ci regula. Inchizitia s-a intins pe 500 de ani facand sute de mii de victime. Practic toata istoria a fost semanata cu violenta religioasa, aceasta incetand odata cu pierderea puterii de catre biserica. Daca ai citit exemplele de mai sus poti constata ca intoleranta si cruzimea religioasa au o baza ferma in biblie.

"Si unii atei au astfel de calitati, insa sunt mai putin motivati in a-si trai viata curat,pentru ca nu cred in transformare ,in evolutie, ce-au in gus si-m capusa."

Aceasta opinie se bazeaza pe vre-o statistica sau este doar conceptia pe care o ai tu despre atei? Ateii nu sunt lipsiti de sentimente, de empatie, de dorinta de a face bine, doar ca in loc de a o face pentru a multumi pe Dumnezeu sau a evita o pedeapsa o fac pentru ca asa le dicteaza constiinta si ratiunea.

"Dupa ei potopul."

Regret sa te dezamagesc dar imi pasa de familia, de tara mea si de umanitate in general. Probabil aceasta opinie reflecta modul tau de gandire in absenta religiei.

"Un ateu, neaga existenta unei divinitati, iar majoritatea bazelor moralitatii sunt de natura spirituala."

Moralitatea este creata de om ca o adaptare la viata sociala. Pur si simplu o societate in care, sa spunem, crima este permisa nu poate fi stabila si este eliminata. Care sunt argumentele tale ca morala vine de la Dumnezeu?

"De ce ar trebui matematica considerata alfa si omega tuturor lucrurilor."

Am dat un exemplu de evidenta pentru 100% probabilitate a existentei lui Dumnezeu. Aparitia lui directa in mijlocul unui oras ar fi probabil o alta posibilitate.

"adevarul este intotdeauna simplu si clar."

Ma intreb la ce-si mai bat capul toti oamnii de stiinta sau teologii. Ar trebui sa te intrebe pe tine.

"Un om ce crede cu atata tarie incat isi jertfeste viata pentru cauza sa, mai mult ca sigur ca stie ce face decat ca nu stie."

Este absolut fals. Teroristii islamici, sectele sinucigase, conform teoriei tale detin adevarul.

""Ai vorbit cu vreunul de ai aflat aceasta informatie?"

NU, dar dumneavostra ati vorbit cu vreunul si v-a spus ca a luat plasa??"

Cel care face afirmatia trebuie sa o sustina, nu cel care o neaga. Ai afirmat ca martirii sunt norocosi, prezinta evidenta pe care o ai. Eu pot doar sa spun ca dupa toate indiciile oferite de stiinta acestia sunt deplin si iremediabil morti.

"NU un om a decis intr-o zi ca unu si cu unu fac doi??Eu ma indoiesc chiar de aceasta baza a matematici pentru ca mai de graba cred ca UNU si cu Unu fac tot UNU-apropos de Unitatea creatiei."

Matematica lucreaza cu concepte abstracte insa are un corespondent in realitate, de-aia suntem in stare sa calculam traiectoria unei nave spatiale sau sa construim un pod. In ce sens vorbesti de unitatea creatiei?

"Exact, nu vi se pare un pic ciudat ca mai toate popoarele lumii, din diferite monete istorice, aveau o credinta in Dumnezeu, sau ceva…?"

Nu e nimic ciudat. Un Superman in cer parea la momentul oprtun cea mai buna explicatie pentru fenomenele necunoscute. Ploaia cadea prin gaurelele din firmament, bolile erau provocate de demoni, visele erau excursii in lumea mortilor, etc.

"la momentul respectiv, credinta egiptenilor si a grecilor a avut sensul ei, insa a fost reinnoita de chiar dumnezeu, prin mesagerii sai, care au spus lumii ca desi Dumnezeu poate avea toate acele forme si atribute, el este totusi UNUL si unic."

Imi este imposibil de inteles de ce Dumnezeu a crezut de cuviinta sa-i minta pe indieni sau egipteni cu privire la reancarnare, sa le ceara evreilor sa-si taie preputul si sa arda oi pe altar, maiasilor sa scoata inima prizonierilor, iar apoi sa-l trimita pe Iisus sau mahomed sa spuna ca totul e o greseala. Nu are nici un sens.

"Am gasit cuvantul lui dumezeu in scrierile sfinte ale marilor religii."

Ce te face sa crezi ca acele scrieri nu sunt productii pur umane?

"De fapt eu constientizez faptul ca toti profetii au venit de la dumnezeu"

Deci esti de parere ca nu au fost si profeti mincinosi.

"accept scrierile lor sfinte ca fiind cuvantul divin"

Pe ce baza?

"A fi cautator dar nu a lasa puterea ratiunii sa te duca pe fagasuri PUR materialiste...a fi numai materialist negand porice altceva sau numai religios ,nagand tot restul, este dovada de limitare in viziune"

Un "materialist negand orice altceva sau numai religios ,nagand tot restul"
nu este prin definitie un cautator. Daca insa cautarea te duce la una din aceste concluzii trebuie sa o accepti altminteri de ce ai mai cautat?

"Ai statistici care sa arate ca cei ce urmeaza aceasta religie au un procent mai mare de vindecare?

Nu detin statistici in acest sens"

Prin urmare nu am nici un motiv de a crede ca rugaciunea ar aduce ceva bun. De ce sa pierdem timpul?

"De ce crezi ca aceste scrieri sunt si adevarate?

Pentru ca le-am studiat cu atentie, timp de 6 ani inainte de a deveni baha’I."

Si ai gasit in ele vreun argument ca ar avea la baza o origine divina?

"Dumneavoastra de ce credeti ca nu sunt?"

Nu cred nimic, nu le-am studiat.

Numai bine!

Si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi.
(Ioan 8:32)
#30684 (raspuns la: #30216) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
craciunul... ce cuvant frum - de rembrandt la: 22/12/2004 00:45:47
(la: Craciunul... amintiri si obiceiuri..)
craciunul... ce cuvant frumos. Sau, cel putin, asa era... cand eu nu eram. Pentru mine, craciunul este un motiv de publicitate, comercializare... cand la televizor arnold schwarzenegger vrea sa-i cumpere supermanu' la copil... IN FIECARE AN si cand, la radio, rasuna ca niste miraje futile (pe care uneori mi se pare ca le aud chiar si cand nu am radioul aprins) 'feliz navidad' si 'jingle bell rocks'. Walmart-urile sunt pline de barbite à la Mos Craciun, preturile in magazine sunt marite 1 luna inainte de craciun cu 30% si apoi, de sarbatorile mult-asteptate, reduse cu 15%. Sau cel putin asa e p-aici pe la mine. Altfel spus, eu cam tot traiesc craciunul de vreo de 2 luni anticipat...

din alt unghi privit, daca as fi pe o insula indepartata unde nu ar exista publicitatea si interesele, craciunul ar insemna niste vin fiert cu scortisoara... de care imi este tare dor. Ar mai fi si atmosfera aia ultra-incarcata care nu te lasa si n-o sa te lase jamais sa uiti ca e craciunul. Mi-e dor de cozonac, de toata familia reunita pentru a 2-a oara in an pentru a face schimb de indiferente si pentru a fraterniza cu elementele (ca sa nu zica 'vecinii' ca suntem oameni fara principii!:).

cand eram in romania parca era mai fain de craciun. La TV erau filme cu Iisus, nu cu presupusul mos craciun... Probabil ca oamenii 'simplii' (ca sa ma exprim astfel) stiu mai bine sa infrumuseteze atmosfera preparand cozonacul si restu' decat oamenii astia 'complicati' de aici (canada) care, avand in vedere ca gasesc mielul si cozonacul gata facute la magazin... traiesc altfel (sau mai bine zis nu traiesc) sarbatorile.

gardez votre vie à l'abri de moi...
despre moarte... - de (anonim) la: 29/12/2004 19:43:37
(la: Despre viata si moarte)
pey sunt multe de spus despre moarte,ai doua variante:prima ar fi sa crezi intr-o lume extraordinara dincolo de viata ,in care ai parte de tot ce nu ai avut cat ai trait si a doua ar fi sa te ingrozesti si sa plangi ,ceea ce cred eu e o mare pierdere de sine. as vrea ca incontiuare sa puteti sa cititi ce am scris intr-o seara cand ma gandeam la moarte, e destul de banal poate dar depinde de cat de profund priviti.

Te sperie moartea?Te ingrozeste gandul k ai sa mori intr-un sicriu acoperit cu un cearceaf alb ... in jurul caruia o
sa stea multi oameni imbracati in negru?Si o sa planga precum niste copii? De ce ti-e frik ? Nu stii c vei devenii dupa
ce vei parasii aceasta lume?Si ma intreb de ce ti-e frica?Ti-e frica de faptul k vei scapa de aceast infern care se numeste
viata? Sau pur si simplu aceste ritualuri te fac sa te ingrozesti?Moartea...gandeste-te bine la cuvantul asta..cum fac si eu acuma
...ce simti?frica?tensiune?iti imaginezi culoarea neagra?Unde se va indrepta sufletul tau?Sufletul ..acea energie condensata, va parasi
corpul tau si se va indrepta spre o alta dimensiune p care nu ai cum sa o simti...Dar de lumanari ce zici?...intr-o camera intunecata
lumanari cu numar par ard si vegheaza sufletul mortului...o imagine mai mult de cat terifianta asha-i?Vezi ce prosti suntem?Ne
este impusa o frica de cuvinte?Moartea,Mort,cadavru,sicriu,cimitir,cruce...cine sunt cei care ne-au impus aceasta frica de niste simple
cuvinte care devin ganduri pline de fantezie ...stai si te gandesti noaptea la cat de infinit e Universul si unde se termina...?
si ti se face frica? Te ascunzi...in spatele acestor conceptii total gresite despre viata,care afecteaza nu numai subconstientul
cat si destinul nostru...cum ar fi sa iti skimbi conceptia despre moarte si sa crezi cu tarie ca ea e un nivel avansat in care sufletul
paseste atunci cand ii e dat sau depinzand de un anumit factor al existentei sale.uita-te in jurul tau...analizeaza bine
atat lumea cat si p tine...dak vrei sa iti invingi teama sau pur si simplu sa intelegi aceasta treapta a existentei tale k si o continuare
va trebui sa ai o credinta profunda in ceea ce inseamna DUMNEZEU...iubire,intelegere,acceptare,frumos,s.a.m.d. Sa te gandesti k te aflii
in mijlocul unui camp plin de flori unde soarele straluceste iar prin natura isi face loc si vantul care aduce o stare de spirit
excelenta...esti singur si te simti implinit iar nu iti pasa decat de clipa de fata...o traiesti la maxim si profiti de ea cat timp ti s-a
oferit...ai loc de multa imaginatie despre frumos si bine ...de ce sa apara uratul si frica in mintea ta? inlatura-le!gandeste pozitiv si profund
dak vrei sa fi multumit de tine si sa poti sa ai incredere in tine! asadar...moarte nu exista doar nivelul de care trecem pentru a ajunge undeva mai sus
si de a trece intr-o alta dimensiune! scopul...totul se invarte in cerc...totul inseamna perfectiune...e o lume sferica in care
orice ai face ajungi la acelasi punct...deci...


ce credeti ?
#32410 (raspuns la: #15550) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Asta nu e coruptie... - de Anon Imus la: 10/01/2005 06:09:36
(la: Sa mori in Romania, azi)
Dinu Lazar scrie lucruri foarte interesante despre ce a patit el cu matusa sa in spitalul acela "mare" din Bucuresti.
Scrie Dinu Lazar:
"Mincarea la spital, jale mare. Du-te si cumpara mincare. Ca sa intri in spital, cerberii trebuie unsi; nu mult, zece mii de lei. Ca sa se faca o perfuzie, o injectie, ca sa se schimbe o plosca, cite 50 de mii de fiecare data la surori; sau ca sa mature sau sa ia gunoiul...Medicamente, spitalul nu avea; nu avea nici bariu pentru radiografii! Du-te si ia cele necesare."

Da, este o situatie confuza. Poate ca asta s-ar putea numi un aspect particular de coruptie. Si totusi, nu este coruptie pura. Nu poti sa acuzi pe o asistenta medicala de coruptie cand ea iti pretinde o anumita suma de bani pentru ca sa-ti goleasca plosca de urina. Nu este corupt un medic legist care iti cere sa cumperi de unde sti cele necesare unei autopsii.

Sa fim bine intelesi: in mod normal, ajutorul medical nu este un "drept" al indivizilor. Cetatenii unei tari libere trebuie sa aibe dreptul la viata, la libertate, la libertatea cuvantului si a opiniei, dreptul la vot si dreptul la a avea o religie sau nu. Dar nimeni nu poate pretinde ca statul este cumva obligat sa il tina in viata pana la 120 de ani.

Ingrijirea sanatatii trebuie sa fie obligatia individului si al familiei sale. Si nu trebuie sa se uite ca totul costa bani grei. Statul Roman nu mai are banii necesari ca sa plateasca salarii decente doctorilor si surorilor din spitalele din Romania si nu mai are nici bani pentru medicamente scumpe, o mancare decenta servita la pat, alcohol, vata si pansamente si alte mii de lucruri scumpe. Pentruca statul nu mai are bani, rezulta ca pacientul trebuie sa plateasca din buzunarul sau, daca vrea sa fie servit. Sau -- ca o alternativa -- pacietul trebuie sa plateasca lunar niste premii mari catre companiile de insurance (asigurari).

Ce se intampla insa? Medicina in Romania este inca de tip socialist, adica nu este privatizata complect. Doctorii si surorile ar muri de foame cu salariile de mizerie pe care le primesc acum dela stat. Cat are un doctor pe luna? Probabil ca nu mai mult de $300.00. O sora are probabil $100.00. In primul rand este foarte greu sa traiesti cu banii astia. In al doilea rand, cum mai poti sa pretinzi tu, ca pacient, sa ti se ia plosca dela pat fara sa platesti acest serviciu?
Asta nu e coruptie.

Deci, Dinu Lazr scrie ca:
>>> Practic, orice bolnav ar avea nevoie de cel putin doi oameni afara; unul sa se ocupe de mincare, ziare, diverse, relatii, si altul de medicamente, pe care nu le gasesti cu una cu doua; as aprecia ca la fiecare zi de spitalizare bolnavu` trebuie sa scoata din buzunar intre citeva zeci de mii si citeva milioane de lei. <<<

>>> Se merge la morga spitalului. Cele necesare pentru pregatirea de drumul fara de intoarcere, doua milioane jumate; adica obtinerea certificatului de constatare a decesului si imbalsamarea...La cimitir era un loc de veci platit, asta inseamna intre treizeci de milioane si o suta de milioane de lei; dar pregatirea locului, inseamna doua milioane oficial la administratie, si alte trei in mina la gropari, care te lasa cu mortul intr-o rina sau cu crucea furata a doua zi. Preotul care vine si citeste slujba la capela si la groapa, inca un milion jumate. <<<

Da, te inteleg; totul costa enorm. Sti cat costa aici in Statele Unite o inmormatare decenta? Peste $10,000! Cand vor avea si cetatenii din Romania salarii de cel putin $1000 pe luina, devine mult mai usor sa platesti chestiile astea. Din cate stiu eu, un salariu mediu in Romania este astazi de circa $200.00. Este incredibil de putin.

Dinu Lazar incheie asa: " Concluzia: trebuie strinsa cureaua cu citiva zeci de ani inainte ca sa ai cele necesare cind vine sorocu`.."

Ai perfecta dreptate! Omul intelept astzi trebuie sa isi puna de-oparte bani albi pentru zile negre.

Anon Imus
mya - de carapiscum la: 11/01/2005 01:15:07
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Aceasta este doar o infima parte din istorie, sunt multe pe care nici nu mi le-am amintit atunci cand am scris mesajul anterior; si crede-ma ca daca as sta sa mi le amintesc pe toate probabil ar trebui sa deschid o pagina de internet. Viata e atat de simpla incat devine cel putin ridicola situatia in care o complicam inutil. Dar nu vreau sa vorbesc despre asta acum.
E adevarat ca mi-am facut autocritica- si tin sa precizez ca asta e putin spus fiindca in realitate sunt pur si simplu daramat sufleteste si orice am cautat sa fac pt. a-mi reveni din aceasta stare n-a condus decat la o si mai mare adancire a depresiei. Intr-un anume fel sunt masochist, recunosc ca durerea asta continua o doresc pt. ca, nu-i asa, e a mea si face parte din viata mea. Asa ca-ti dai seama ca nu prea am cum sa ma linistesc. Ziua si noaptea trecuta au fost un adevarat calvar, nici nu stiu de cate ori nu mi-am vazut pieptul sfasiat/sfartecat din dorinta launtrica de a ma putea linisti, sau de cate ori am oftat intr-un ceas. Asa cum am spus nu caut compatimire si prin urmare nu spun acestea ca sa ma laud ce suferind sunt. NU! Dar cu cineva trebuie sa vorbesc despre astea- si cum sotia mea nu poate sa le mai asculte...
Sa merg cu flori la ea si sa-i cer iertare...? Crezi ca n-am facut-o? Dar si dupa ce am facut asta "s-a intamplat" inevitabilul, adica asa cum spune Daniela in mesajul ei ne-am inteles ca la turnul Babel. Si iar n-a fost vina ei, desigur. Tot eu mi-am calcat cuvantul dat, tot eu am comentat despre ea pe la spate, tot eu am intaratat-o prin purtarea mea lipsita de orice scrupule. Si atunci normal ca a inceput sa deteste pana si atentiile pe care i le faceam. Oare nu semana asta cu un fel de momeala intinsa ei ca s-o pot prinde din nou in lat??? Adevarul e ca toata viata mea am fost un om darnic, mi-a placut sa fac surprize placute si neasteptate, mi-a placut sa fac daruri scumpe chiar daca apoi am ramas cu matele goale, fiindca am simtit o mare bucurie interioara facand asa. Insa ma intreb acum daca nu cumva n-a fost decat o incercare subtila de a castiga aprecierea si consideratia celor care altfel nu mi-ar fi acordat-o niciodata- adica un fel de rasplata pt. plata!
Sa nu mi-o iei in nume de rau dar de imbarbatat se pare ca nu ma mai poate imbarbata decat singur Dumnezeu- pt. ca cea de la care asteptam (?!) imbarbatare nu mai poate sa mi-o dea, e neclintita in decizia ei (si-i inteleg perfect hotararea). Dar cu toate acestea pot sa jur pe orice ca inima ei nu s-a facut de piatra, doar incearca sa se protejeze de orice eventuale suferinte in viitor si de aceea nu mai permite nici un fel de apropiere pe calea sufletului. Ce pot sa spun, are o inima de aur, numai eu n-am vazut-o stralucind ca aveam pe ochii mintii o groasa perdea de prostie ordinara.
Oh, daca s-ar intoarce la mine...! Daca as mai putea castiga macar un pic din admiratia pe care a avut-o dintru inceput pt. mine...! Ea nu-si poate da seama de asta dar m-am gandit adesea ca am fi putut-o lua de la capat, exact ca la inceput, cu tot tacamul acelor clipe frumoase care au existat intre noi, insa cu un nou om alaturi de ea. Stiu ca suna a vorba goala, dar am si eu ambitia mea si un singur gest ar fi de-ajuns, o singura vorbulita s-ar transforma automat in lege divina pt. mine, sa-i pot deveni prietenul pe care nu l-a avut la nevoie. Asta nu mai e totusi posibil acum. Incerc sa ma schimb pe parcurs, probabil va trebui sa ma mai dau de ceasul mortii inca multa vreme de acum inainte, si asa cum bine zici tu mi-am invatat lectia cu varf si indesat.
Ce vreau sa mai adaug intr-un final e ca ma simt ca o povara ce sta pe grumazul ei in aceste conditii- cu vinovatia iesind prin toti porii trupului meu. Stiu ca si ei ii este extrem de greu, stiu ca in adancul sufletului ei inca sufera enorm pt. toate cele intamplate si-as vrea sa-i pot ridica aceasta suparare din suflet. Probabil cel mai mare dar pe care i l-as putea face in aceste circumstante ar fi sa plec cat mai curand de langa ea. Cred ca nu ma insel. Insa, cum sa spun, pt. mine e exact ca in vorba cantecului: "eu cand o vad ma-ngalbenesc / si cand n-o vad ma-mbolnavesc / iar cand vin altii de-o petesc / vin popi de ma dezleaga". Asta este adevarata fata a chinului pe care il traiesc minut cu minut la intensitate maxima. Pe langa asta, mai nou mi s-a redesteptat gelozia pe care cu greu o adormisem.
Ok, multam frumos pt. cuvintele tale- sincer, cu cat mai mult veti incerca voi sa ma imbarbatati, cu atat mai mult imi voi vedea fata schimonosita de relele faptuite. Din punctul asta de vedere se poate sa castig ceva.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#33110 (raspuns la: #33061) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
carapiscum - de nasi la: 11/01/2005 09:55:05
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
mai carapisicel, mai. ce zicea destin asta, ca erai inainte enigmescu si mai pe urma te-ai carapisicit. e adevarat? daca e adevarat, atunci de ce? te-ai luat la harta cu careva aici la cafenea de te-au interzis si a trebuit sa-ti faci un nou ID? (am si io o banuiala si te rog sa-mi spui daca e corecta sau ba). ca stii tu la ce ma gindesc, s-o fi repetind povestea. adica iar te-ai paruit cu careva , ca urmare ai fi fost "admonestat" de admini si ca sa dregi mamaliga iesi acuma la inaintare cu diverse mostre de cenusha capilara... intertwined cu poveste de dezastru sentimental si acuma trebuie sa cinti pe aceeasi melodie... vaaaaaai ce trist sunt. dar din toate conferintele de la cafenea, de ce ti-o fi tunat tocmai pe asta, nu pricep, ca nici macar nu are asa mare auditoriu - poate ca povestea cu nevasta o fi fost prima care ti-a venit in minte si ti-o fi fost mai usor sa brodezi pe tema asta.
nu stiu daca e corecta presupunerea mea, si nici macar nu pot sa spun exact de ce mi-a venit ideea asta - poate pt ca sunt eu putin sceptica atunci cind e vorba de blana lupului. dar oricum, promit solemn, "pe cuvint de pionier", sa nu mai bat capul cu problema asta. punct.

ca tot vorbeam despre diferentele astea....
hai sa-ti mai zic despre inca un defect feminin, cind e vorba despre relatii. desi nu pot generaliza, chiar asa cu una cu 2, ma risc totusi si spun ca femeia pur si simplu nu pricepe ca barbatul nu e telepat. asta e inca o cauza de neintelegeri a la Babel.
vezi tu, femeia, in multe parti ale lumii, invata de cind e bebelus, ca cere si nu i se da, apoi vede alti copii, baieti, ca ei cer si lor li se da (o bomboana, inca o ora afara la joaca pe principiul ca "las' ca daca e baiat, e mai putin periculos decit daca-ar fi fost fata" etc) si aceeasi diferentierecontinua fetitza-fata-femeia sa le observe la tot pasul, toata viata. vede cum baiatul SPUNE "vreau, da-mi", etc si primeste. ea nu. apoi o vede pe mama, bunica, alte femei adulte cum "cer" (sa zicem o vacanta mai scumpa, o noua mobila, etc), sunt refuzate, la care se botosesc, aplica tratamentul silentios, bocesc, etc si partenerul lor ( ca sa scape naibii de panarama si sa aiba liniste) cedeaza si ii da.
sunt comportamente invatate. asa vede ea ca se comporta parintii in relatie, asa stie si ea sa se poarte. la fel si baiatul invata aceleasi comportamente paterne.
si fetele, femeile, intre ele, se inteleg de minune, pt ca, cum iti spuneam mai devreme, vorbesc aceeasi limba. in nici un caz nu vreau sa merg atit de departe incit s-o numesc "limba frustrarii" fata de "male counterpart", dar sa zicem, o femeie stie sa recunoasca instinctiv simptomele - botoseala, tacerea suparata, trintitul lucrurilor, sporovait aiurea despre vrute si nevrute, iesiri emotionale de tot felul, etc, etc, etc, etc,...

de ce: pe masura ce creste, devenind din fata, femeie, tot mai multe experiente de acest gen traieste si vede in jurul ei. bineinteles ca la un moment dat, incepe sa faca legatura intre simptomele respective si cauzele aferente. e si normal ca o femeie sa fie inteleasa cel mai bine TOT DE O FEMEIE, cineva care a trecut la rindul ei prin acelasi gen de experiente, si poate a invatat ceva din ele - anume cum sa faca fata situatilor si emotiilor similare. (ti se pare ciudat ca cel mai bun prieten al unei femei este RAREORI un barbat?) in mod normal, exista un fel de "understanding" intre femei, in conversatia lor multe lucruri ramin nespuse in sensul de ne-articulate verbal dar percepute foarte bine. conversatia intre femei devine de multe ori un fel de "citit printre rinduri" si nici uneia nu-i trece prin cap ca se pot exprima altfel, adica in mod direct. de ce ar face-o, de vreme ce asta este genul de comunicare pe care au invatat-o de mici copile si o stapinesc atit de bine? asta e ceea ce vreau sa spun prin "limba femeii". un fel de "ghicit al gindurilor" - este mai mult un fel de ghicit al starilor emotionale prin care trece interlocutoarea, dincolo de cuvintele pe care le rosteste. este impropriu s-o numesc telepatie, dar alt cuvint nu-mi vine acum in cap.
ca sa-ti dau un exemplu: 2 prietene. una fericita de nu mai poate, cealalta cam necajita in viata sentimentala. se intilnesc la o birfa mica - asa cum e obiceiul femeiesc (asta e un fel de supapa prin care mai lasa sa iasa din cind in cind aburul sub presiune al sentimentelor pe care le tin inchise) sau poate vorbesc la telefon. a mai necajita:"si ce mai faci tu?"
aia care de obicei "crapa" de fericire: (o pauza atit de scurta inaintea raspunsului, incit ar trece neobservata) bine, tu? (sau ceva in genul "bine, uite cu serviciul ,cu casa, aia-ailalta, etc).
in secunda 2, cealalta a si perceput ca interlocutoarea are ceva pe suflet, sau ca lucrurile nu sint chiar asa roze, poate s-a intimplat ceva, etc - daca sunt "prietene bune" asta inseamna ca se cunosc de ceva mai multa vreme SAU sunt acelasi gen de persoane, mai exact, sunt acelasi gen de persoane dpdv emotional, adica au trecut prin experiente similare in viata lor si cunoscindu-se pe sine, isi cunosc si prietena - cum reactioneaza, ce nevoi sufletesti are, etc. si atunci va sti exact daca s-o piseze ca sa spuna ce are pe suflet, sau s-o lase sa-i spuna atunci cind va simti ea nevoia sa se descarce de problema aceea anume.
vezi tu, poate ca de aia ii este greu unui barbat, respectiv sot, sa stie cind sa insiste cu intrebarea/intrebarile pina ajunge la miezul problemei si cind nu.
nu degeaba a aparut si ideea ca atunci cind o femeie spune nu, inseamna de fapt da, si invers... cred ca e ceva in genul "vrei un inel cu diamant sau cu zirconiu?" "nu, ia-mi-l pe ala cu zirconiu, ca avem rate de platit la casa.." PROBLEM!!!! big problem!
el a intrebat-o "vrei?" ea insa, cu tot bagajul ei de frustrari feminine, crede ca "nu se cade" sa vrea prea mult, ii sade bine sa fie modesta. astea sunt valorile pe care le-a invatat de mica. o femeie este buna daca e modesta, adica daca "vrea" (de fapt, daca se multumeste cu) mai putin. aceasta modestie, este in fapt umilinta, nu in sensul vulgar, ci "umilinta biblica" - a fi un om umil, smerit, etc. daca ar reactiona altfel, adica sa vrea diamantul, in mintea ei ar apare imediat calificative negative la adresa propriei persoane - arivista, gold digger, etc - pe care le-a auzit mereu la adresa femeilor care au vrut mai mult in mod fatish. repet: care AU VRUT MAI MULT IN MOD FATIS. ( cu majuscule, pt ca si ea de fapt vrea mai mult, logic ca VREA diamantul si nu zirconiul, dar ii e rusine, teama etc s-o SPUNA deschis).
daca fata merge la cumparaturi cu mama (sau alta femeie) si e intrebata daca vrea (de fapt, daca II PLACE) camasa aia de $4 sau aia de $40 si fata spune "aia de $4", mama sau femeia cealalta stie instinctiv, ca cealalta e preferata.... (nu intotdeauna cumpara mama lucrul mai scump si pe placul ploadei, dar crede-ma ca intotdeauna STIE, reuseste sa inteleaga)
si revenint la barbatul si nevasta lui cu diamantul. vezi tu, barbatul e obisnuit de mic sa comunice direct, sa exprime prin CUVINTE exact ceea ce vrea, si nu prin emotii. el a intrebat "vrei?" i s-a spus nu.... si exact asta a inteles. prin urmare ii face sotiei pe plac si ii cumpara ieftinitura, ca doar vrea s-o vada fericita si nu bosumflata ca i-a cumparat ceva ce nu-i place. DAR: imediat ce a facut gestul darului e mirat - nu pentru ca nu primeste "recunostinta" ci pt ca n-o vede pe femeie atit de incintata pe cit se astepta s-o vada. si bineinteles, nu-i cade prea bine, simte ca efortul lui de a-i face femeii pe plac nu este apreciat, deci se simte el, ca persoana, ca barbat, neapreciat. asta una la mina.
apoi. femeia, cind vede ca primeste in loc de diamantul stralucitor la care ii curgeau balele, un amarit de zirconiu, nu pune prea tare la inima - pt ca are obisnuinta de a se multumi cu mai putin, de a fi modesta, de a nu primi intotdeauna ce isi doreste. DAR: ea intelege ca prin gestul ei de a pune nevoia familiei (rate la casa) inaintea dorintei ei personale (pt ca asa is expected, asa "se cade") , prin asta ea simte ca a facut un sacrificiu. si l-a facut, nu? ei, oricine se asteapta la apreciere, recunostinta, ceva de genul asta atunci cin face un sacrificiu. poate nu atunci cind face un gest frunos (dai cind oricum ai destul sau prea mult) dar, categoric, oricine se asteapta la ceva in schimb atunci cind e vorba de sacrificiu.
la ce fel de recunostinta s-ar astepta femeia? nu stiu sa zic, depinde de fiecare in parte, dar eu, ca muiere, iti spun ca daca-as fin in situatia asta, sa ma vad pe deget cu zirconiu in loc de diamant, mi-ar cam sta in git sa ajungem acasa si dragul meu sa nu se invirta macar putin in jurul meu ca minzul dupa coada iepii, sa se ofere (subliniez: sa SE OFERE) sa duca gunoiul, sa pregateasca el cina si sa ma trimita pe mine sa fac ceva ce-mi place "parca n-ai vorbit cu ai tai saptamina asta, las' ca pun eu masa si tu da-le telefon". acuma, depinde de "sacrificiu, acest "curtat" (in sensul de a face curte) este un fel de moneda de schimb... cursul poate sa varieze de la 1 ora-2 la mai multe, poate o zi intreaga... (apropo, nu lua exemplul meu cu diamantul ad literam, zic eu ca se aplica la mai toate situatiile de genul "ce vrei")
ei bine, cind cei 2 ajung acasa, sotul nu se ofera sa faca nimic, pt ca nu asta e rutina cu care s-a obisnuit in casnicie, deci crede ca n-are rost sa tulbure apele aiurea, cu atit mai mult cu cit unele femei sar ca arse cind intra sotul in bucatarie (dar si asta, cit e DORINTA lor si cit e ceea ce cred ele ca se asteapta din partea lor...). si bineinteles, ca atunci femeia se simte neapreciata, sacrificiul ei nu e apreciat deci nici ea ca persoana, ca femeie nu este apreciata, nu este iubita...
si de aici probleme peste probleme, neintelegeri, atitea si atitea. Toate astea pt ca o femeie cu greu reuseste sa priceapa ca barbatul nu e telepat, nu-i poate citi gindurile.

Si crede-ma, ca de multe ori femeia se asteapta de la barbatul ei sa ii citesca gindurile, sa-i anticipeze dorintele. De ce?: 1 la mina, pt ca asta e genul de comunicare cu care a fost invatata de mica, asa este cel mai la indemina pt ea sa comunice si sa i se comunice. Si 2 la mina pt ca ii este greu sa “se faca de ris” in ochii barbatului ei, sa ii spuna deschis, in fata ca “vrea”, isi doreste mai mult – a fost invatata de mica sa fie modesta (umila) ca asa e frumos. Daca nu e modesta si vrea mai mult, nu-i sade bine, nu-i frumos din partea ei, nu se ridica la nivelul asteptarilor (ale societatii, familiei sau sotului), deci ea ca persoana ar fi mai putin valoroasa prin astfel de acte, implicit sa teme sa nu fie considerate… mai putin valoroasa decit se aspteapta sotul ei sa fie si deci sa-i piarda iubirea… si atunci ea, saraca femeie, se asteapta de la sotul ei (care se presupune CULMEA, ca ar trebui sa fie prietenul ei cel mai bun) sa-i citeasca gindurile, sa-i anticipeze dorintele ascunse si sa i le indeplineasca, fara a o forta sa le admita deschis, verbal, scutind-o astfel de “rusinea” de a nu se ridica la nivelul asteptarilor pe care societatea le ridica fata de ea ca femeie.

complicat, nu? Si apoi nu e doar vina barbatului ca nu poate citi gindurile. Mai e si vina femeii ca nu intelege acest lucru.

cam lunga explicatia asta, dar sper ca nu te-am plictisit de pomana
mic sfat pt carapisicum - de nasi la: 12/01/2005 07:33:08
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
un sfat, daca ma ingadui carapisicum. uita de flori si de cerut iertare sau inca o sansa. nu de alta, dar nu tine figura si de altfel ai vazut si tu asta pe propria piele cum spuneai. cind o femeie a adunat "in gusha" ani de zile de nemultumire conjugala, resentimentele aferente, etc, etc - sa-i vina cel care i-a gresit sa-si ceara iertare si pe deasupra si "cu flori".... stii ce se intimpla? vede rosu in fata ochilor mai ceva ca taurul turbat, chiar daca se stapineste si nu-si da pe fata adevarata furie. furie fata de gestul in sine.

din cite imi pot eu permite sa spun, ca femeie, chestia cu florile este un cliseu si atit. un barbat care a gresit cumva femeii sale, nu i-a gresit din cauza ca nu i-a adus flori cind a trebuit si acum repara greseala... aducind flori. daca a suparat-o sau a ranit-o, in mod sigur a facut-o printr-o vorba aruncata si apoi interpretata aiurea, sau un gest la fel, gresit interpretat (in afara cazului in care respectivul calca in strachini prin ograda vecinului...atunci nu mai e problema de interpretare).

vezi tu carapiscum, nu numai femeile au "hibe", le au si barbatii pe ale lor. aidoma femeilor, si barbatii sufera de deficiente de comunicare. cum iti spuneam mai devreme, femeile nu prea se pricep in a-si comunica dorintele asa-zis "egoiste". dar nici barbatii nu sunt prea indeminatici cind e vorba de impartasirea emotiilor. in special acele emotii care sunt un tabu pt barbati (ingrijorarea, FRICA DE ESEC, teama de a nu fi apreciat/iubit - respectiv gelozia).

daca barbatul vine acasa obosit de la serviciu, este ingrozitor de stresat pt ca trebuie sa predea o lucrare in 2 zile si inca nu i-a gasit solutia, pe deasupra l-a mai si enervat careva, in plus peste citeva saptamini mai e ziua nevestii, a vreunei rude apropiate, sau trebuie sa mearga in concediu si bani nu prea sunt chiar asa de multi.... in aceasta stare de spirit ce face el cind ajunge acasa? TACE, ESTE RETRAS. se retrage in carapacea lui si isi rumega problemele in gind, incercind (si reusind de cele mai multe ori) sa gaseask cai de rezolvare.

dar cu ce pret? pt o femeie, actul in sine de a-si impartasi problemele cu prietenii(le) nu inseamna numai descarcarea sufletului de atitea emotii si eventual gasirea unei solutii; in egala masura este si O DOVADA de incredere si afectiune fata de prietenul(a) caruia i se destainuieste. si aceasta dovada este foarte pretioasa pt o femeie. imagineaza-ti tu cum s-o fi simtind femeia cind ii vine barbatul acasa, il vede ca e "intors pe dos", ea isi arata ingrijorarea si afectiunea asa cum stie, il tot piseaza si-l intreaba ce-i cu el, ce-l supara, vrea sa vorbeasca, dar el nu si nu. si in plus se mai si enerveaza pe ea ca cica il "cicaleste".

(avind in vedere cum este educat barbatul de mic copil, ceva in genul plinsul e mai mult pt femei nu pt barbati, ei sunt puternici, ele slabe, ei trebuie sa isi stapineasca emotiile, ei trebuie sa fie "provideri" pt familie, pt ei este o rusine sa esueze, si orice esec e un capat de tara... bineinteles ca incercarea femeii de a-l face sa vorbeasca despre problemele lui e perceputa ca un fel de a "ii fi fortata mina" sa recunoasca in fata ei ca nu e chiar asa de puternic si imun la probleme. si in momentul in care se intimpla acest lucru orice barbat simte mai putina iubire pt femeia lui... in timp, fara intelegerea acestui lucru, resentimentele sunt inevitabile si devin combustibil pt certuri viitoare, nascute din "nervii" barbatului)

si ca sa revin la femeie. cind barbatul refuza sa ii impartaseasca problemele lui, se vede respinsa. ea isi ofera ajutorul, sprijinul, suportul moral si afectiunea, asa cum stie s-o faca (dorind comunicarea). si de vreme ce ajutorul ei este respins, ea insasi se simte respinsa. si inca un lucru, nu uita, cum ti-am spus ma devreme, asta e o dovada de incredere (cind vine vorba de femei si prietenia intre ele). barbatul, refuzindu-i ajutorul, nu numai ca o face sa se simta respinsa, dar mai mult, NEDEMNA DE INCREDEREA LUI.... si uite-asa, un raspuns scurt "nu, n-am chef, las-ama-n pace" sau pur si simplu tacerea devine o adevarata poveste de citeva pagini atunci cind e tradusa in "limbajul femeii".

bineinteles, cel mai simplu este sa i se explice femeii aceste lucruri si cind barbatul e "cu fundu-n sus" din diferite motive, efectiv sa-i spuna sotiei ca o iubeste si supararea lui n-are nimic a face cu ea, dar ca EL ARE NEVOIE de putin spatiu, un timp sa reflecteze, si s-o asigure ca atunci cind se va simti in stare sa comunice, el singur va incepe conversatia (ah! si sa nu uite sa se tina de cuvint, ca stii cum e cu femeile si curiozitatea). daca te uiti putin in urma la casnicia ta, oare cite probleme ai fi putut rezolva sau chiar evita, daca ai fi stiut sa-i spui sotiei "draga mea, abia am asteptat sa vin acasa si sa te vad. ca asa o zi oribila am avut astazi la serviciu de nici nu-mi arde de nimica. lasa-ma citeva ceasuri sa-mi limpezesc mintea si iti povestesc mai incolo, ok?" - crede-ma ca orice femeie ar intelege lucrul asta si IN PLUS nu s-ar mai simti respinsa sau neapreciata sau neiubita asa cum se intimpla de multe ori...
si lucrurile astea ramin nespuse, din pacate, de multe ori intr-o relatie, se acumuleaza si se strica shandramaua.
nu vreau sa torn sare pe rana avind in vedere ca "medicamentul" vine oarecum dupa moartea pacientului, dar poate ca vreodata in viata, informatia asta despre sufletul si mintea femeii iti va fi de vreun folos.
si cine stie, poate chiar cu sotia pe care acum crezi ca ai pierdut-o definitiv.
dar daca ai vreo sansa de a fi primit din nou in viata ei, sansa asta nu este nici un cimp intreg de flori, nici un cadou cit de sclipitor si cit de scump, nici o jertfa de-a ta, nici implorarile, nici daca iti ceri iertare de 1000 de ori pe zi si mergi in genunchi in urma ei. nimic, ABSOLUT NIMIC din toate astea nu alina sentimentele ranite ale unei femei.

si aici iti dau eu sfatul meu (este doar un sfat si faci cum crezi): SENTIMENTELE i-au fost ranite, ACELEASI SENTIMENTE trebuie sa-i fie alinate. cumva in genul ochi pt ochi. (daca i-a fost amputat piciorul cuiva, nu te apuci s-i plombezi cariile din gura, ca nu asta-l doare. ii faci o proteza sau ii dai o cirja, logic, nu?) adica femeii nu i-a fost ranit portofelul, nici dulapul de haine ca sa-i faci cadouri, nu i-au fost ranite mirosul aerului din camera sau paleta coloristica ori vreun aranjament artistic ca sa-i vii cu flori. si s-avem pardon, n-ai calcat-o pe picior la dans ca sa-i ceri iertare. NU. sentimentele i le-ai ranit, sentimentele trebuie sa "i le repari".
imi dau seama ca nu prea stii cum. si nici n-ai sa stii pina n-ai sa vorbesti cu ea. DAR, atentie mare, trebuie intii de toate sa te gindesti bine de tot in retrospectiva si sa iti dai seama, sa constientizezi macar citeva dintre greselile pe care le-ai facut. fie si 2-3 situatii acolo, tot e un inceput. atunci cind iti vei da singur seama de ele si vei intelege cum s-ar fi simtit sotia ta, ABIA ATUNCI sa te duci la ea si sa-i vorbesti. dar sub nici o forma sa nu-i vorbesti de iertare. NU. femeia nu vrea sa trebuiasca (sau sa i se ceara) sa ierte, cum nu vrea nici sa fie ranita. ceea ce vrea, sau accepta o femeie in acest gen de situatii nu este cererea de scuze (ca nu degeaba o fi ranchiuna o stare emotionala intilnita cel mai des la femei, he!he!). repet: NU!
ceea ce vrea insa o femeie (vezi tu, folosesc "a vrea, a dori" desi poate ea nu-ti va spune niciodata) este sa-i fie VALIDATE SENTIMENTELE.
trebuie sa recunosti in fata ei nu numai CA ai gresit, dar mai ales CUM. ea are nevoie sa vada ca tu stii, constientizezi CUM anume ai ranit-o, vrea sa vada ca macar o data ITI DAI SEAMA cum ai facut-o sa se simta in situatia x si y. fie si numai 2-3 situatii de acest gen, pe care sa le constientizezi, al caror impact asupra emotiilor ei il intelegi acum, este un bun inceput. tot ceea ce trebuie sa faci apoi aste sa insisti cu intrebarile, sa-ti spuna ea care alte situatii au mai fost si cum s-a simtit sau ce-a simtit la vremea respectiva. aici nu trebuie sa te lasi batut, trebuie sa insisti, sai ii ceri ajutorul sa te faca sa intelegi ce-a simtit, sa-ti spuna ea in continuare... si cind va incepe sa vorbeasca, nu uita s-o ASCULTI.
prin a "asculta" vreau sa spun:
1. n-o intrerupe SUB NICI O FORMA pt a-ti lua apararea sau a te justifica in vreun fel - n-ai face decit sa-i invalidezi din nou sentimentele si te-ai ostenit de pomana.
2. intrerupe-o DE FIECARE DATA cind ceva din spusele ei ti se pare cit de cit vag sau neclar. (ii spui, "stai putin ca nu inteleg, au cind am zis chestie asta, tu ai simtit ca ... sau ca...) - este ceea ce se numeste "probing questions". asta ii va arata ei ca tu nu doar o auzi (adica ai putea reproduce eventual ca papagalul tot ce a spus ea) ci, mai ales, ca o ASCULTI - te intereseaza ceea ce iti spune si procesezi informatiile pe care ti le da.
3. probabil va fi nevoie de multe discutii de acest gen si se va intinde pelteaua peste o bucata buna de vreme (asta daca vei avea suficient tact incit sa o poti atrage in discutie, to begin with!). nu uita, de fiecare data la sfirsitul discutiei sa ii arati ca ai inteles ceea ce a spus, ca ai inteles care au fost sentimentele ei si de ce. SI: exprima-ti clar regretul pt ceea ce s-a intimplat, pt faptul ca n-ai stiut s-o intelegi la vremea respectiva, si pt faptul ca ti-a trebuit atit de mult timp s-o intrebi. asta e singura cenusa in cap pe care ea o va accepta. regretul fata de fapte (care implicit inseamna constientizarea lor, si validarea sentimeltelor ei). daca vei incepe sa miorlai a iertare vei taia singur maioneza. poti s-o imbratisezi, poti sa oftezi, sa versi o lacrima ca si cum te-ar durea ceea ce-ti spune la fel cum a durut-o pe ea la vremea respectiva, dar nu poti sa ii CERI sa te ierte.
o femeie care a suferit in casnicie atita vreme, daca ajunge la stadiul de a dori ruptura (are ceva de-a face cu instinctul de conservare) in mod sigur simte ca a dat destul si s-a saturat sa tot dea. si a i se cere orice (fie chiar si iertare) pune capac. ea vrea (in aceasta stare de spirit in care probabil se afla) sa dea numai daca asa are ea chef, nu mai accepta sa i se ceara nimic (nici macar in genunghi) si vrea sa i se dea si ei - in acest caz, validarea sentimentelor, intelegerea emotiilor prin care a trecut.
si mai incolo, cind va considera ea ca a primit destula satisfactie (ca aia la dueluri), daca va fi posibil va veti relua viata impreuna, daca va hotari sa nu, atunci cel putin nu-ti va purta ura si resentimente.

cum spuneam, este doar un sfat.
este total gresit ceea ce spui - de makedon la: 17/01/2005 04:16:58
(la: Aromanii, macedo-romanii, megleno-romanii, istro-romanii)
Cum sa fie aromana,a-roman ce-ti spune cuvantul ca nu este roman,cum sa fie dialect romanesc a-roman sa auzit pentru prima oara in anul 212 dupa xristos
Edictum Antoninianum,Romanus cives,la provinciile romane, According to this decree, the right of the Roman citizen was passed on to all the residents of the whole Roman province.
au putina latina dar daca ati scriu cateva cuvinte sigur nu o sa mai intelegi in romana,si The word 'Vlah' according to recent research-originated from the German language whereby Latin speakers are called Wolhrolc and it derives from the words valon, valia, Wales etc.Besides the general name Vlahs (Armani), the Latin speakers of South Balkans are called with other names too, (Farsiarotes, Tsipani, Miglianiats=Moglenites, Grammoustiani, Mouzikiari or Tsimoureani, Sarmaniotes etc.)


pentru amanunte http://www.vlahoi.gr/
#33576 (raspuns la: #14277) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
acum ai faci daci-romani de unde pana unde - de makedon la: 19/01/2005 02:21:54
(la: Aromanii, macedo-romanii, megleno-romanii, istro-romanii)
dar ce treaba au armanji cu daci-romani nu inteleg si nici istoria nu o intelege,si cand spui :in cazul aromanei din greaca, albaneza si macedoneana, intrate in limba dupa anul 1400.la macedoneana la ce te referi ,sa nu-mi spui la scopia ca nu exista,slavi au coborat foarte tarziu aici din nord,la aromanei din greaca>e aceeasi aromana,doar ca in grecia au ramas cuvintele vechi originale la care tineretul din romania nu le cunoaste doar batranii stiu de ele.si stii foarte bine de unde provine cuvantul a-roman a-romana(This world derives from the "Romanus lives" and it is related to the decree of Karakala (Edictum Antonianium), 212 A.D. According to this decree, the right of the Roman citizen was passed on to all the residents of the whole Roman province. pana atunci era macedona(nu slavii)dupa aceea le spunea makedo-romana din veria si macedonia care este la scopie.si cuvantul Vlahs (Armani)sa auzit pentru prima oara in anii 976 A.D. de la Kedrinos
in Castoria si Veria,the Latin speakers of South Balkans are called with other names too, (Farsiarotes, Tsipani, Miglianiats=Moglenites, Grammoustiani, Mouzikiari or Tsimoureani, Sarmaniotes etc.)

In the 18th century, under specific circumstances like the fall of the empire, successive tension of pashas, Orlophika, internal conflicts, big cities of Vlahs (Armani) like Moshopoli, Nikolitsa, Linotopi, Grammousta and many more were totally destroyed and the inhabitants were scattered towards every direction: Vienna, Budapest, Belgrad, Boukourest, Thessaloniki, Veria, Naousa, Serres, Philippoupoli, Konstantinopolis etc.

Cu tuti câ armânamea shi-azburashti limba tu Peninsula Balcanicâ di pisti 2000 di anji
shi cu tuti câ tricurâ 170 di anji di cându anvitsatlu armânu M.Boiagi adra reguli (normi)
buni trâ scriarea a limbâljei a noastri makedo-latini, noi nu avemu unâ ortografii unitarâ
di cari s-tsânâ tuts atselji tsi angrapsescu armâneashti.

The wallachian language is an autonomous neolatin language, which was already created in the 6th century AD. The phrase (Torna-torna frater) preserved by the byzantine columnist Thephylactus Simocatis (7th AD) is considered to be the first written evidence.

Nowadays scientific research has given an answer to the birth of the makedo-romana language. The formal language of the eastern Roman State called Byzantium many centuries ago, up to the years of "Iraklios" (at the beginning of the 7th century AD), was the Latin language.

After "the first Romanian period" of the neolatin languages (derived from the folk Latin language of Balkans Latinum Balkanicum) four neolatin languages (the makedo-romana and the Moglenitiki in the axis of Egnatia and Istroroumaniki and Dakoroumaniki in the axis of Dounabe). In an exactly similar way the modern neolatin languages (Italian, French, Spanish, Portuguese) derived from the western neolatin language. In this way, we can explain the similarities among the makedo-romana, the previously mentioned European languages and simultaneously with the corresponding neolatin languages of the Balkans.
The first written signs of the makedo-romana language have their roots in the mid of the 18th century and they are mainly inscriptions of the Greek alphabet and texts, by scholars and lexicographers who used Greek and Latin alphabet.

The first grammar of the makedo-romana language of M.Boyiatzi, was printed in 1813 in Vienna. This grammar proposes the Latin alphabet so that the language would acquire a literate form. This was also previously supported by other "daughters" of the Latin language. In the recent makedo-romana grammar of academic N.Katsani-K.Ntina (Thessaloniki 1990), the makedo-romana language was written in Latin letters completed with letters from the Greek alphabet.

The choice of the alphabet of course even today, is not very simple as there are many parameters (historical, religious, cultural, political) that must be taken into account. However, an unbiased and without expediency approach to science cannot deny that a neolatin language like the makedo-romana one, can be written more efficiently in the Latin alphabet.

O, vreamu, lea Armâname, shi lai soari,
S-aurlu cu boatsi pâlmunjiljii sâ-nji creapâ
S-cutreamburâ Balcanlu, tutu, câtu-i mari
Ta s-avdâ shi stealili, sh-Luna aleaptâ,
Câ di-adzâ shi-nclo va s-aibâ nâ soru
Ma musheatâ dicâtu eali sh-ma undzitâ
Sh-cu boatsi di câmbanâ tsi-arupi nioru
Sh-va s-hibâ tu lumi ma vrutâ sh-hârsitâ,
Ghini mâtritâ – ca featâ hâidipsitâ,
Ncârcatâ di flurii, tu sirnji-nviscutâ,
Cu crutsi pi frâmti sh-pi fatsâ undzitâ
Cu budzâli dultsi – cânticu eta tutâ.
O, voi, lea Armâname, vrutlu neamu a meu
S-tsâ spunu cu cânticu, cu boatsea câmbanâ,
Armânamea nu cheari. Lumea sâ shtibâ!
Di s-aminta, sh-va s-aibâ lungâ banâ!
Sh-va s-armânâ ti eti shi va s-lutseascâ
Ca Soarli tu dzuâ sirinâ
Sh-va hibâ ti soia armâneascâ
Ma dultsi di njiarea di-alghinâ.
Armânamea nu cheari. Lumea sâ shtibâ!

#33750 (raspuns la: #33692) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
subiect cu nabadai - de giocondel la: 11/03/2005 04:19:12
(la: Barfa)
ma tem ca cetitorii nostrii nu au inteles exact la ce te referi.

una este sa stai la taclale cu prietenii despre mici shushanale si alta este sa barfesti oamenii pe la spate...gest care in ultima instanta este lispit de noblete si denota micime sufleteasca, indiferent de cine este subiectul barfei.

barfa, veti fi surprinsi sa aflati :):):), este o grava eroare umana, ce are capacitatea de a inabusi frumusetea unui spirit, intuneca lumina inimii omului.

fiecare om este responsabil pentru o viata numai, si aceea este propria sa viata. mai intai este de preferat sa ne uitam in propria gradina si sa vedem parul din propriul nostru ochi, inainte de a ne grabi sa emitem judecati despre altii.

constructiv si demn naturii noastre nobile si divine este sa trecem cu vederea miile de calitati negative ce le vedem in ceilalti si sa cautam intotdeauna sa vedem ceea ce este bun, oricat de mic ar fi dar mai ales sa iertam si sa incurajam.

de multe ori mi s-a intamplat sa ma aflu in situatii in care mi se spuneau lucruri negative despre o persoana pe care nici macar nu o cunoscusem, insa cand am ajuns sa intalnesc persoana respectiva am ajuns la propriile mele concluzii, si am descoperit cu totul altceva decat imi fusese prezentat, la o mica barfa. si intotdeauna este surprinzator si frumos sa acorzi sanse oamenilor.

si atunci cand constatarile facute sunt clare si evidente si celalalt poseda defecte saritoare in ochi, tot mai bine este sa nu le mentionezi in stanga si in dreapta, sa iti ocupi timpul in care ai putea face ceva frumos pentru cineva, oricine, cu denigrarea altei fiinte umane, cu intristarea unui suflet.

barfa este incompatibila cu cerintele unitatii si armoniei si ucide spiritul dragostei de semeni, camaredenia si nobletea.

cea mai uracioasa caracteristica a fiintei umane este gasirea de greseli in celelalte fiinte..sigur, e haios sa faci mishto si sa razi de prostia altora, sau vanitatea sau egoismul vecinului, dar in fond nu e treaba noastra sa judecam pe ceilalti ci a Altcuiva.

si niciunul dintre noi, oamenii, nu este perfect, desi perfectibil..si eu si dumneavoastra, avem slabiciuni, defecte, poate nu foarte evidente pentru noi insine, caci ne place tare sa ne maimutzarim si sa pretindem ca suntem centru si buricu' pamantului, mai destepti si mai frumosi decat cei din jurul nostru..dar adevarul este ca altora s-ar putea sa le aparem ca avand defecte grave, enervante...si asta de ce??pentru ca oamenii sunt inclinati sa judece la prima vedere, sau la a doua, sau condusi de prejudecati, fara a ii cunoaste cu adevarat pe ceilalti.

haideti sa ne gandim la Cel ce cunoaste secretele fiecarei inimi, greselile si erorile fiecarui suflet... cat de iertator este El si rabdator si cum ascunde si nu face evidenta confuzia si departarea noastra de spiritul eternitatii...in fata Lui, si cel mai mare pacatos are o sansa, pstru ca este vesnic iertator si mila Sa este mai presus de dreptatea Sa chiar. de aceea nu este intelept sa judecam pe altii, mai ales ca nu ne cunoastem propriul nostru sfarsit.

Oamenii sunt divini, sunt purtatori ai esentei si luminii divine, sunt nobili, ascund in sine bijuterii de calitati stralucitoare...si merita sa fie Iubiti si incurajati. asa cum voi , cum eu , avem nevoie si ne hranim cu cuvinte bune si ganduri pozitive, asa si cei din jurul nostru pot fi influentati cu un gand constructiv, un cuvant frumos..cuvantul este o putere creatoare de neimaginat...la fel poate fi foooarte distrugatoare, depinde cum este folosita.

si , iarasi, Divinitatea, a pus in mainile noastre alegerea: de a intelege ca suntem cu totii unul, uniti, in oceanul dragostei lui imense,frati si surori, parti ale aceluiasi corp, frunze ale aceluiasi copac, flori in aceeasi gradina a creatiei, sau sa ne incapatanam s a ne vedem separati si sa ne radem unii de altii..e ca si cum am rade de noi insine, caci suntem cu totii parte din acelasi Tot.

Numai bine tuturor!

"O Son of Man! Breathe not the sins of others so long as thou art
thyself a sinner. Shouldst thou transgress this command, accursed
wouldst thou be, and to this I bear witness" -The Kitab-i-Aqdas-



inca mai am rabdare, Lidia Z - de Tudor-Cristian la: 16/03/2005 19:26:50
(la: De ce critica femeile barbatii ?)
si incerc sa-ti raspund, chiar daca nu ai sa dai doi bani pe opinia mea pe care, in loc sa o respecti, o strivesti. Imi pare rau ca ai dat frau liber isteriei, in loc sa adopti o solutie din doua onorabile : puteai sa te abtii de la atitudinea ta inverunata, ori puteai sa analizezi la rece.

Acesta este un site creat pentru ca oamenii sa converseze, sa publice, sa citeasca, nicidecum sa iroseasca semne de exclamare, pareri definitive, intoleranta, dispret, superioritate. Am intrat acum, vazandu-ti reactia viscerala, in contul tau, sa vad daca ai vreun text publicat. Am vazut ceea ce ma asteptam : ca nu ai, dar in schimb te-ai apucat sa critici la greu (exact cum spun si eu in titlul conferintei pe care am deschis-o). Ma dezamageste faptul ca editorii de pe acest site nu cenzureaza aceste iesiri care denatureaza scopul unor publicari si transforma ceea ce ar trebui sa fie un fel de discutie in fata unei cafele virtuale, in revarsari de orgolii aprinse, intr-un semi-razboi total nejustificat.

Spui ca nu esti feminista, dar stii ce inseamna asta ? Te contrazici flagrant, pentru ca a fi feminista inseamna in primul rand generalizarea problemelor personale, ceea ce tu faci inca de la inceput. Ma intreb ce parere are sotul tau de tine, daca spui initial ca "Ce fac barbatii in timpul asta???…. se ocupa de probleme importante !!!!! ------>politica nationala si internationala, cupa de footbal din regiunea respectiva, conferintele cu amicii in fata unui pahar cu vin …....... ", pentru ca acum sa spui "Sint casatorita cu acelasi om de mai bine de 28 de ani, si in acesti ani m-am realizat atit ca sotie si ca mama avind in plus o viata profesionala bogata."
Cand ai fost serioasa ? Cand te-ai plans de toti barbatii (inclusiv de sotul tau, deci), sau cand spui ca te-ai realizat ca sotie ?
Eu, unul, nu am inteles, si ma indoiesc de faptul ca cineva (indiferent daca e barbat sau femeie), care are capul pe umeri, ar putea sa inteleaga ceva.

In continuare, vii si spui ca o femeie divortata este o persoana ranita. Sunt de acord, dar atentie : postura vulnerabila in care se gaseste acea persoana nu-i da dreptul sa judece pe altii. Suferinta nu-ti da dreptul sa-i faci pe altii sa sufere. Lipsa discernamantului reprezinta un lucru de acuzat intotdeauna, indiferent de pozitia persoanei aflate in aceasta situatie.
Sunt de acord ca trebuie sa fim mai atenti cu oamenii care sufera, nu am contestat asta ; dar au acesti oameni dreptul sa faca rau altora ? Asta e intrebarea. E numai o discutie... Si-apoi subiectul e "De ce critica femeile barbatii ?", nicidecum nu e vorba despre a intelege sau nu o persoana aflata intr-o situatie speciala, cum e divortul, de exemplu. De aceea spuneam si spun ca esti pe langa subiect. Raspuzi la intrebari nepuse, iar asta denota ca ai unele framatari interioare (e treaba ta ce ai, in fond), dar asta face ca la o tema propusa sa se discute despre altceva, creandu-se totodata si o impresie falsa asupra autorului.

Ironizezi, iei in batjocura textul meu, sugerand chiar ca ar fi lipsit de sens, ori ca ar contine greseli, dar... textul tau e plin de cacofonii, de cuvinte care nu exista in limba romana, de greutati in exprimare. Nu as fi spus nimic de aspectul asta daca nu aduceai tu aminte, facandu-te astfel sa te bati cu propriile arme.

La sfarsit, vii din nou pe langa subiect, si dai proba maxima a pornirii isterice : ... "ceea ce doresti este ca femeia in loc sa se plinga si sa sufere sa stringa din dinti si sa se sacrifice pe altarul « Casa si familie » si sa termine ciorba din farfurie ca-i place sau ca nu-i place."

Draga Lidia, eu nu vreau nimic, decat exprimarea unor pareri, oricat de contradictorii, dar civilizat si la tema.

Trimiterea din final la sotia mea este apoteotica : asta ar trebui sa aiba darul sa ma faca sa... Chiar asa : sa ma faca sa ce ?
Spune-mi si mie : ce relevanta are situatia mea personala ?

Imi vine sa si rad... Pentru curiozitatea ta, te informez ca, in buna masura, textul conferintei propuse de mine a fost influentat de cele povestite de sotia mea (patanii si rautati traite la serviciu).

Dar, ce rost are sa te fac sa intelegi ? Nu are nici un rost.

Mie imi pare rau ca am ajuns sa scriem astefel de "comentarii", in loc sa stam linistiti sa ne recream aici.

De aceea, imi cer scuze utilizatorilor, mai ales autorilor de pe acest site care, in afara de a fi chibit si a comenta de pe margine, mai si scriu cate un text.

Cam atat am avut de spus.
Te invit si la eseurile, la poeziile mele. Sunt curios daca vei mai avea reactii de tipul "Uuuuulaaaaaa….. mai pus pe fund cu asa o profunda cugetare !!!! De unde ai scos-o ???"

Of...

dragii mei, draga zaraza - de Tudor-Cristian la: 31/03/2005 18:58:48
(la: Ati facut vreodata sex oral ?)
Am reusit sa ma asez si eu pentru raspunsul meu intreg, asa cum am promis... Inainte de asta, cateva lamuriri :
Honey in the Sunshine - n-am gresit site-ul, ai gresit tu conferinta :
fefe - asa este, dar as fi fost acuzat ca sunt tendentios, cu toate ca si asa mi-am luat destule... (o intrebare in afara subiectului : ai apucat sa citesti ceva din ce ti-am trimis ?)
Horia D - nu te dezminti ! dar, ca sa-ti raspund : problema e complexa.
anisia - m-a amuzat teribil... mai ales jocul de cuvinte care se poate face intre oral si vorbit...
anonimul (sau anonima) compenseaza cu ceva respingerea sexului oral : "Din contra" zice el (sau ea) la sfarsit !
donquijote - ai dreptate, e o mare dilema din care iese cine poate.
anonimul cu bancurile - bravo.
maan - lasi loc de interpretare la cele spuse... fiecare intelege ce vrea.
cirtitoru - la obiect !
artevet - ma confunzi... atentie la drum !
Intruder - nu ma astept sa mi se raspunda cu DA sau NU. In rest, in mare, sunt de acord cu cele expuse de tine. Un mare DA si pentru finalul comentariului tau.
RSI - ceea ce ai scris tu e la limita intre parere si ironie.
Am uitat pe cineva ?

aaaa, zaraza... Ce-o fi insemnand "lol" ?

Iar acum parerea mea : Da, am facut sex oral. Care e problema ? (Nu inteleg de ce ma enervez, ca doar eu am deschis conferinta...) Daca Horia D vrea sa stie in ce sens, in ambele. (Nu-mi vine sa cred ca am scris asta).
Imaginatia poate merge pana la cer (vorba zarazei). Perversiune ? Pai asta e, cred eu, in doua situatii : cand e vorba forta, de lipsa consimtamantului de ambele parti, si cand, desi exista dublul consimtamant, sunt afectati cei din jur (de exemplu sa faci sex in public, ostentativ). Nu stiu, asa cred eu. Se permite orice, dar in intimitate.
Iar chestia cu familia... Mi se pare si mie esential sexul. E unul din stalpii cei mai importanti. Daca ar fi sa vorbim intr-un limbaj ingineresc (eu sunt inginer constructor), ar fi asa : Sexul e infrastructura (fundatia), iubirea e structura, iar finisajele si instalatiile sunt accesoriile... functie de posibilitati. Ma refer la partea materiala care poate colora diferit...

In fine, asta in mare. Si... retineti ca e doar parerea mea.

In final, as vrea sa pun o intrebare, daca imi este permis :

zaraza, ai facut vreodata sex oral ?
. - de rembrandt la: 31/03/2005 22:06:54
(la: Ati facut vreodata sex oral ?)

sexul e intre urechi (si nu ma refer la sexul oral)

draga nenea T-C, daca pe tine chiar te intereseaza cine de pe cafenea pe unde si cat si-o ia... un pic de diplomatie n-ar strica!

eu nu pot sa capiscitez ceva - daca tot te dai la intrebari d-astea... de ce nu raspunzi tu primul? ai putea sa incepi povestindu-ne relatiile tale bune si ce faci tu in pat... si ce lasi de-o parte si de ce si tralala. ca sa ne demonstrezi ca esti om deschis, nu?
vrei sa discutam despre sex... da' se pare ca de fapt tu stai "pe scaun" si ne 'supui' pe noi la interogatoriu...
hai sa te pun eu pe dumneata intr-o situatie. Check this out :

Intrebarea face apel la sinceritatea ta.

Hai sa discutam despre sex, cu alte cuvinte.
Pana unde poate merge "imaginatia" ?
Ce e perversiune si ce nu e ?
Cat conteaza intr-o familie "a te intelege la pat" ? - (nu ti se pare un pic comunista aceasta intrebare?)
Este esential ?
Ai facut/ti s-a facut vreodata sex oral?

repet : aceasta intrebare face apel la sinceritatea ta.



________
keep it simple...
poveste - de (anonim) la: 01/04/2005 19:46:02
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
M-am nascut intr-o familie Crestina, parintii si bunicii mei erau oameni foarte credinciosi si inca de mic m-au invatat sa cred in Dumnezeu, imi citeau povesti din Biblie si asa mai departe.
Viata in familia mea a fost mereu minunata. Am avut niste parinti iubitori iar cu fratele si surorile mai mici ma intelegeam in general bine. Dumnezeu era mereu prezent in casa si viata noastra.

La scoala nu am fost niciodata foarte popular dar aveam citiva prieteni. Am avut relatii de prietenie atit cu baieti cit si cu fete. Fetele pentru mine au fost mereu o companie placuta.

Am intrat la pubertate cind eram prin clasa a 5°a. Pentru prima data am inceput sa am sentimente sexuale. Insa eram pregatit. Am fost un copil precoce din punct de vedere intelectual, mi-a placut mereu sa citesc mult asa incit stiam cite ceva despre primele porniri sexuale. Primele mele simtiri sexuale au fost mai mult un fel de curiozitate si credeam ca era normal ca aceasta curiozitate sa fie legata de prietenii mei de acelasi sex. Este o virsta la care multi baieti experimenteaza din punct de vedere sexual unii cu altii, dar asta nu este un indiciu al orientarii sexuale viitoare. Eu nu experimentam cu nimeni dar citeam mult si stiam ca un pic de ‘confuzie sexuala’ era perfect normala la virsta aia si ca multi baieti simt o atractie sexuala pentru alti baieti in timpul acestei perioade. Acest gind ma recomforta dar in acelasi timp nu-mi evita gindul ca pornirile mele sexuale erau pacatoase. Asa ca m-am concentrat si mai tare in Dumnezeu, scola si alte aspecte asteptind sa treaca etapa delicata.

Putin cite putin prietenii mei incepusera sa descopere sexul opus, era perioada in care ne impartaseam unii altora care fata ne atragea mai tare. In grupul meu era o fata care se purta foarte frumos cu mine asa ca le-am marturisit prietenilor mei ca imi placea de ea.. Insa cind ei ma intrebau daca credeam ca era draguta, nu stiam ce sa spun. Niciodata nu ma gindisem la colegele mele ca fiind ‘dragute’. Asa ca raspundeam ca cel mai tare conta ce era in interiorul ei. In acelasi timp ma intrebam ce anume facea ca prietenii mei sa se refere la ele ca fiind dragute. Nu intelegeam dar credeam ca era doar o chestie de timp si de a intilni persoana adecvata. Ma consideram in acelasi timp mai putin dezvoltat din punct de vedere sexual in comparatie cu prietenii mei.

Cind am inceput sa am visuri erotice, m-am ingrozit. In visele mele nu apareau fete asa cum scria in cartile pe care le citeam ci .....baieti! Ma trezeam atemorizat, ma simteam rau, murdar, pervers. Am inceput sa evit compania colegilor mei atractivi, sa ma concentrez mai tare in Dumnezeu, aveam incredere in ajutorul sau. Dar daca reuseam sa-mi inhib gindurile in timpul zilei, noaptea nu puteam evita sa visez...

La virsta aceea nu stiam multe despre comportamentul homosexual. Doar stiam ca era ceva amoral intre doi oameni de acelasi sex (barbati in general) si ca era complet condamnabil, un mare pacat. Dar nu asociam sentimentele mele cu comportamentul homosexual.

Mai tirziu, aspectul homosexualitatii a revenit intr-o forma mai personala. Unii colegi incepusera sa ridiculizeze homosexualitatea folosind termeni injositori. Ca raspuns, un grup de colegi incurajau toleranta. In cursul conflictelor, unul din colegi s-a declarat in mod deschis homosexual. Era fratele mai mare al unui prieten. Declaratia lui m-a shocat. Nu cunoscusem niciodata personal un homosexual (sau cel putin nu stiam). De fapt nu-l cunosteam personal dar faptul ca era fratele unui prieten (ma gindeam ce ingrozitor sa ai un frate homosexual) ma facea sa cred ca il cunosteam. Am inceput sa ma gindesc daca si prietenul meu era homosexual, poate ca se contagiaza, ma gindeam.

Intre timp elaborasem propria mea teorie in legatura cu homosexualitatea. In privinta mea, credeam ca inca treceam prin acea perioada de confuzie sexuala, din care asteptam sa ies pe masura ce ma maturizam. Credeam ca existau alti baieti care ca si mine treceau prin aceasta criza si ca lipsa lor de cunoastere ii putea duce la greseala de a se autoeticheta homosexuali si sa adopte un mod de viata homosexual, distrugindu-si in acest fel viitorul. De aceea vroiam sa-i spun fratelui prietenului meu sa astepte ca totul se indreapta, sa nu ia calea gresita. Dar nu am avut niciodata sansa sa-l inilnesc personal si sa-l avertizez de pericol. Aceasta nu m-a oprit sa adopt o pozitie publica acuzativa fata de homosexualitate si sa subliniez caracterul sau pecaminos. Vroiam sa fiu intelegator dar in acelasi timp sa fiu coerent cu credinta mea in Dumnezeu.
La liceu am cunoscut o fata extraordinara – L. Era foarte simpatica, spontana, sincera, activa, facea sport, si mai ales era Crestina. Ma simteam bine cu ea. Am inceput sa iesim din ce in ce mai mult impreuna si din ce in ce mai mult imi dadeam seama ca reprezenta tot ce cautam la o fata. Eram indragostiti oficial. Desi ne intilneam des, nu aveam nici o graba sa avansez in aspectul fizic, sexual. Ma purtam foarte educat cu ea. Nu m-am simtit niciodata atras fizic de L desi stiam ca aspectul ei fizic era foarte apreciat de ceilalti colegi. Cu toate astea tineam foarte tare la ea si faceam tot posibilul sa-i fiu un adevarat prieten. Singurul sarut pe care i l-am dat vreodata a fost pe obraz.

Intr-o zi am mers impreuna la un concert. Ne simteam bine, atmosfera era plina de emotie, dar amintirea pe care o am despre acel moment nu are nimic de a face cu muzica. In timp ce eu si L stateam fericiti tinindu-ne de mina, privirea mea s-a intilnit cu cea a unui tip foarte atractiv in multime. Am vazut fata lui pentru o fractiune de secunda dar imediat am simtit toate emotiile si gindurile mele concentrate asupra lui. Am recunoscut ca erau sentimente relationate cu sexualitatea mea. Imediat mi-am dorit sa-l cunosc, sa vorbesc cu el sa-l imbratisez. Cred ca m-as fi multumit doar sa ma asez linga el pentru tot restul serii. Recunosc ca nu era primul care ma facea sa ma simt in acest fel. Dar in acel moment am constientizat penibila situatie – stateam alaturi de cea mai frumoasa fata, pe care o iubeam si care ma iubea, iubita mea, cu care speram sa ma insor intr-o zi, si cu toate astea emotiile mele cele mai intense erau stirnite de un strain in multime, unul de acelasi sex... Ce se intimpla cu mine? Nu-mi asculta Dumnezeu intensele mele rugaciuni sa ma ajute sa nu mai am aceste sentimente oribile, perverse, nedorite pentru altii de acelasi sex, nu-mi vedea suferinta?
Obrajii mi s-au umplut de lacrimi iar L credea ca era din cauza muzicii. Dar pe drum catre casa si-a dat seama ca ceva nu era in regula si m-a intrebat. Eu nu am putut sa-i spun adevarul – cum puteam sa-i spun ca ma atrageau barbatii?

Intr-o zi chateam cu niste prieteni. Cu unul din baietii de pe chat vorbisem doar o data sau de doua ori dar am simtit imediat o conexiune, si ne-am trezit rapid ca purtam o corespondenta privata. Vorbeam despre tot felul de chestii pina cind mi-am dat seama ca era ceva special in relatia mea cu acest baiat foarte diferit de relatia mea cu ceilalti prieteni. Recunosteam in el ceva care imi amintea de mine. Cu cit conversam mai mult, cu atit mai mult simteam un sentiment de frica amestecat cu bucurie la gindul ca descopeream care era acea legatura misterioasa intre noi.
Deodata el m-a intrebat daca eu vroiam sa il intreb ceva, dar intrebarea pe care as fi intrebat-o mi s-a nazarit greu de pus. I-am zis ca nu imi venea sa-l intreb nimic deosebit. Cu toate astea el mi-a spus: ‘Nu sint gay, dar nici hetero. Sint undeva intre. Cred ca ma poti numi bisexual’
Imediat am izbucnit in lacrimi. Toate sentimentele reprimate timp de ani de zile, ma napadisera dintr-o data. M-am rugat in tacere. L-am intrebat daca putea sa mentina un secret. Si atunci i-am povestit tot. Datorita marturisirii lui aveam un nume pentru ceea ce imi framinta viata. Eram un ‘bisexual’. Dar pentru mine acel termen nu insemna o alegere si nici macar nu era o stare permanenta. Era doar o eticheta pentru conditia mea, o conditie eram sigur, temporara.

In cele din urma am capatat curajul sa-i marturisesc lui L ca eram bisexual si am fost uimit si uluit de usurinta cu care a acceptat si m-a incurajat sa continuam relatia noastra. Eu am fost de acord, aveam incredere ca Dumnezeu ma va ajuta daca credinta mea in El era puternica, credeam ca prin El voi invinge.

Mi-au trebuit citeva luni ca sa admit ca termenul corect pentru situatia mea era homo- si nu bisexual. Alesesem termenul bisexual pentru ca cel de homosexual are implicatii atit de ingrozitoare pentru mine. Nu puteam fi ‘gay’ pentu ca era pacat. Dar in final a trebuit sa recunosc ca sexul opus nu m-a atras niciodata din punct de veder fizic. O femeie frumoasa nu a stirnit niciodata emotii in mine. Asta m-a facut sa-mi dau seama ca nu eram corect fata de L. Stateam cu ea pentru ca vroiam sa fiu normal si imi placea compania sa dar niciodata nu am apreciat compelt feminitatea sa. Un prieten comun imi spunea mereu ce norocos eram sa am o prietena atit de deosebita, de frumoasa si plina de calitati. Mi-am dat seama ca el simtea ceva ce eu nu simtisem niciodata.


In cele din urma am fost amindoi de acord sa intrerupem relatia, mai tirziu ea si-a gasit alt prieten, a facut bine.

Chiar si dupa ce am acceptat ca sint ‘gay’ am mai crezut ca era o stare trecatoare. Eram intr-o cautare continua de cazuri de gays care au luat calea dreapta. Intre timp am incetat sa-l mai rog pe Dumnezeu sa-mi arate calea si am inceput sa-l intreb ce era de facut. Nu mai aveam raspunsuri. Cred ca nu am fost suficient de inteligent sau suficient de credincios ca sa gasesc raspunsul. Tot ce pot sa fac este sa ma umilesc in fata Lui, sa cad in genunchi si sa ma rog.

Multi dintre voi nu vor fi de acord cu multe din povestirea mea, dar asta este adevarul. Unii afirma ca nu ar trebui macar sa ma numesc homosexual ci doar ‘atras de acelasi sex’. Eu prefer cuvintul homosexual din motive proprii. Ce stiu este ca sint mai Crestin decit oricind, asta este adevarul chiar daca ma numiti homosexual sau nu.

Justin



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...