comentarii

familia si prieteni


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
sigur ca occident - de (anonim) la: 20/10/2003 14:27:57
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
la inceput iti este putin greu pina te obisnuiesti ca esti departe de familie ,de prieteni asta vorbesc din experienta , dar dupa ce am vizitat romania nu mai imi putem imagina sa ma intorc inapoi , imi place in vizita sa vin oricind dar nu este de trait acolo cu toate ce se intimpla in jur as pleca sigur ...
Franta/Germania - de Catalina Bader la: 03/11/2003 12:50:44
(la: Viata in Germania)
Cat de bine te inteleg!

Cred ca mi-ar place si mie in Franta.

Mi-ar place in orice loc in care as putea sa gasesc OAMENI.

Norocul meu este ca aici, unde am ajuns, ma simt chiar bine.
Poate o sa treci sa ma vizitezi ca sa te fac sa intelegi ca si in Germania doresti sa te intorci, nu doar pentru minunata SARBATOARE A BERII.

Peste tot pe unde am fost am intalnit si ROMANI fericiti.

Si nu e prea usor sa fii fericit cand bantui prin tari straine. Departe de casa, de familie, de prieteni...

Sa fie oare intamplare?
Nu cred.
#2998 (raspuns la: #2936) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sârbu si "Electra"..Surse si crima "sa nu ai timp".. - de Coralie la: 22/11/2003 02:11:05
(la: Ce este antisemitismul?)
Citatul dat de Anita, despre ce scria Sârbu in Electra,
Electra sit francez..
mi se pare ca traducerea la origine este diformata si sunt adaugate unele interpretari personale, de aceia am dat scrierile originale ale lui Sarbu (erau in franceza)

Anita poti sa reproduci linkul original al citatului tau? de unde l-ai luat? ca nu cred ca tu ai facut traducerea la origine..

Iata un risc sa utilizezi traduceri,sau info de a 2-a, a 3-a mana
Prefer sa iau informatiile la sursa, la sursa tarii unde traiesc, suntem pe un forum , schimbam opinii, le complectam, celui ce nu-i convine un link in 4 limbi sau 3 diferite, este liber sa aduca alte linkuri, sa le caute, in romana..
si pentru informatiile auzite la radio sau la TV, sau citite in reviste, ziare.. ce linkuri aducem?

O intrebare ramane fara raspuns, un raspuns este incomplect, aduci opinia ta, informatia ta, complectarea ta...

Un forum, unde scriem si comentam in limba romana (oh, Daniel, sursele in Slasdot nu sunt in Romana!),

nu este o LECTIE PREDATA LA SCOALA, dar si pentru scoala mai cauti alta documentare, sa complectezi.

Deci... se poate ignora un subiect, se poate ignora un utilizator,
poti aduce alte surse in limba romana

dar mi se pare un pic neserios sa cauti nod in papura, sa tai firul in 4, sa joci la "elevul de la scoala, care incearca sa-si puna profesorul cu intrebari..... (ma abtin sa le calific) in incurcatura,

Cu ce scop? sa-si discretiteze proful? sa arate ca-i mai destept ca el?
sau...?

Si cua asta am incheiat definitiv acest subiect, care de altfel nu-si are locul aici si deviaza subiectul, dar este pt moment imposibil sa pui teme sau subiecte noi, chiar la forum gazdelore, ori acesta nu-l consider blog.

Un bun sfarsit de saptamana la toti...

P.S.
Anita47, poti sa-mi spui, sa-mi dai linkul si sursa, unde ai gasit legea ca este o crima sa nu stai tot timpul pe net,sa ai alte ocupatii:
sa lucrezi?
sa ai o familie si prieteni carora sa le consacri timpul?
sa ai alte ocupatii si pasiuni inafara de net, in timpul liber?
#4887 (raspuns la: #4827) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Stereotipuri zilnice si evadare - de (anonim) la: 28/11/2003 03:27:10
(la: crezi in schimbarea personala?)
Oare nu exista evadare? Din cenusiul cotidianului incercam timide escapade in vacante si weekenduri,dar o desprindere totala sa fie posibila?
Trec zilele si lunile si anotimpurile se fac ani si visam, in intimitatea noastra sa realizam, daca nu azi,atunci sigur maine, ceea ce ne-am propus cand nu aveam decat 20 de ani. Dar deocamdata...Am obligatii si familie si prieteni si tabieturi si...Si va fi si maine o noua zi...maine,poimaine...o zi ce nu mai vine niciodata.
David, casa iti este... - de Jimmy_Cecilia la: 06/02/2004 07:36:03
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Mesajul tau cu o nuantza de agresivitate mascata mla surprinde si imi vine imediat in minte intrebarea :

acolo unde zici tu ca traiesti, la Melbourne, tu nu te simti "acasa"?
Cum te simti acolo? Strain? In vizita?
Te plâng atunci si nu ma mir ca tânjesti atat de mult dupa Romania...

Acasa si tara iti este acolo unde traiesti, unde iti ai casa, familia, serviciul, prietenii, obiceiurile, unde iti ai viitorul tau si cel al copiilor tai.
Traim in prezent si in viitor, nu in trecut.

In viziunea ta clara, n-ai intrevazut ca ar putea fi in RO parinti batrâni sau bolnavi, care la vârsta lor nu vor sa paraseasca tara si nu pot calatori?

dar tie, David, cum ti se pareau WC-urile din RO cand erai mic, ca de cum ai avut ocazia ai plecat in Australia? Si chiar iti petreci toate vacantele in Romania?
#9026 (raspuns la: #8949) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Problema emigrarii - de (anonim) la: 18/02/2004 21:45:36
(la: De ce vreau sa emigrez)
Sint plecata din tara din Octombrie 1998. Aveam 26 de ani si... doua zile si... proaspata membra a Baroului Bucuresti. Aveam, totodata, un univers al meu, cu parametrii extrem de bine stabiliti si cu o mina de carti cistigatoare: familie, prieteni, profesie si un statut material foarte bun. Cu toate acestea am hotarit sa ma marit si, prin casatorie, m-am stabilit la NY. In 2000 am fost admisa la NY Law School pentru echivalarea studiilor iar in 2001 am luat examenul de barou pentru statul NY. A fost un efort crincen, atit intelectual (32 de materii) cit si fizic (12 ore de examinare). Am crezut ca, odata acest hop trecut si capatindu-mi un statut profesional extraordinar aici, mi-am rezolvat (mai) toate problemele. In fond sint maritata, nu? De fapt nu a fost asa de loc. Imi pare rau sa dezamagesc autorul acestui articol dar, din pacate, societea occidentala nu functioneaza deloc asa cum credem noi, atunci cind ne aflam inca in Europa de Est. Ne-am ivatat prost sa-i idealizam atit valorile cit si modul de functionare care nu este deloc impecabil, din contra. De la mizeria fizica in care oamenii traiesc, cel putin unii din ei, pina la oameni care mor cu zile in spitale din cauza negljentei doctorilor si pina la incultura crasa care este evidenta peste to. Vorbesc despre copii de 11 ani care nu stiu sa citeasca si de matematica de clasa a IX-a pe care noi o faceam in clasa a V-a. Vorbesc despre parinti care isi dau in judecata parintii pentru $300 si reciproc. Vorbesc despre modul de-a dreptul inuman in care se munceste aici, pentru aproape nimic si despre faptul ca esti SINGUR pentru ca nu ai timp de prieteni, sa ti-i faci si, daca ai totusi noroc sa ai doi sau trei, nu ai timp de ei, pentru ca pleci dimineata la 7 si vii seara la noua. Ca sa nu mai vorbesc despre faptul ca nu exista, pe fond, un sistem de pensii decit pentru lucratorii de stat sau guvernamentali. Ceilalti sint condamnati sa-si incheie activitatea la peste 60 de ani si sa primeasca o pensie de $1000/luna. Ca sa va dau o idee despre ce inseamna $1000/luna in NY am sa va spun ca un apartament cu 2 camere se inchiriaza aici cu $1200. In fine, ar fi multe de explicat dar, din pacate, nu pot exprima toata durerea unui emigrant intr-o pagina. Dealtfel nici nu stiu citi din cei ce vor citi aceste rinduri ma vor crede sau intelege. Imi este greu, pentru ca traiesc intr-o societate uscata, fara nici un fel de valori, in afara de cele pecuniare, infectata de ipocrizie si de o forma de comunism cu o fata care este alta decit cea pe care o stiam noi. Aici nu exista Ceausescu, in schimb exista marile corporatii care isi spala angajatii pe creieri cu slogane de tipul "team work" si "the difference between a team and a group of people is that the team is after a common goal, which is to help the corporation grow". Intrebarea care se naste logic intr-un astfel de context este "Bun, si ce am eu la afacerea asta? Daca corporatiei ii merge mai bine salariul meu e tot acelasi" Am atins si subiectul asta pentru ca inceputurile mele aici nu au fost deloc glorioase, din contra: am lucrat 7 luni vinzatoare la Lancome, inconjurata de femei care imi puteau fi mama si care aveau coeficientul de inteligenta al unui foetus si care erau foarte diligent dirijate de cite o mucoasa de 22 de ani proaspat absolventa a unui colegiu.
In concluzie, vreau sa va spun ce am descoperit un pic cam tirziu, dar poate ca nu prea tirziu: ceea ce conteaza in viata sint familia si prietenii, fara a se intelege ca nu are importanta saracia. Dar, un nivel de viata decent (ca al autorului articolului pe care il comentez) alaturi de caldura familiei si a prietenilor si a tot ceea ce cunosti sint mai importante decit sute sau milioane de dolari. De aceea contemplez serios ideea revenirii definitive in Romania, chiar cu pretul de a-mi sacrifica casatoria. Refuz sa accept ca ve veni o zi cind voi fi incapabila sa mai functionez normal in societate. Spun asta pentru ca imi dau seama ca ma indrept cu pasi rapizi si siguri spre acest dezastru. Am sa inchei cu o zicala americana: "Grass is always greener on the other side", din pacate.
"Intoarcere in trecut" - de Micu la: 19/02/2004 12:02:25
(la: De ce vreau sa emigrez)
Am trait si trec prin aceleasi framintari, "jumatatea" mea nu accepta ideea intoarcerii iar eu ma recunosc intru totul in ceea ce spui...numai ca am fost in toamna 2003 in Romania si am stat 2 luni.
Hmmm..."am descoperit un pic cam tirziu, dar poate ca nu prea tirziu: ceea ce conteaza in viata sint familia si prietenii..." Asa credeam si eu insa realitatea e un pic diferita...traim in universuri paralele, noi raportam totul la ceea ce a fost, ce minunata a fost clipa petrecuta cu prietenul x dar prietenul x, de atunci a avut alte clipe minunate cu y altii, a evoluat diferit...numai noi ne feferim la trecut, noi "dezradacinatii". Familia, alta poveste (mult mai complexa)...ce-i familia?!...mama, tata+matusi, nepoti, etc. Si daca te intorci ce ai sa faci...te intorci cu bani si stai ori cauti o slujba ...si daca nu ai sa gasesti "...caldura familiei si a prietenilor ...", daca daca...zicea cineva sa avem grija ce ne dorim ca nu cumva sa se indeplineasca! Si sa inchei cu un gind pesimist...cred ca locul nostru e undeva, pe o insula in mijlocul oceanului, acolo unde exista lumea perfecta...bineinteles inainte de aparitia "Omului Vineri"
#10071 (raspuns la: #9979) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raspuns onest (atat pe cat se poate) - de miraz la: 13/04/2004 04:38:29
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
e destul de greu sa dai un raspunss onest deoarece sint tot felul de prejudecati vis-a-vis de cei care pleaca si vis-a-vis de cei care raman. incep prin a spune ca este o decizie personala si motivele acestei decizi, oricare ar fi ea, nu trebuie generalizata.
ai dreptate, cel putin in ceea ce ma priveste: familia - parintii - este ceea ce ma tine deocamdata aici. dar si un fel de sentiment ca nu m-as simti bine traind in alta tara. vreau sa vizitez alte tari, sa traiesc pentru o perioada relativ scurta de timp - 6 luni sa zicem - in alta tara, dar nu vreau sa plec pentru totdeauna. poate e si asa o chestie de constiinta, ca si cum as fugi de ceva. nu pot sa spun ca o duc bine material, dar in mod sigur as duce-o prost spiritual in alta tara. este si asta ceva ce tine de felul in care suntem fiecare si de felul in care simtim.
nu as pleca pentru ca in romania ai parte in fiecare zi de un spectacol, mai mult sau mai putin placut. schimbarile in bine sau in rau sunt atat de rapide incat daca pleci 6 luni, cand vii risti sa nu mai recunosti nimic. apropo de asta, un scriitor occidental spunea ca ii invidiaza pe cei esteuropeni pentru ca au despre ce scrie. asa si eu. am teme de gandire cat incape.
nu plec pentru ca sunt convinsa ca poti avea o viata buna si aici.
mi-ar lipsi incursiunile in natura cu familia si prietenii, mi-ar lipsi petrecerile de sambata seara, discutiile de zi de zi, mirosurile de placinte si prajituri din fiecare duminica, chiar si sarmalele desi nu mi-ar lipsi sarmalele, agitatia din vinerea mare din oras si piata, colinzile din saptamana craciunului, sentimentul ca faci parte din ceva (nu stiu ce) si o senzatie de protectie ca indiferent ce se intampla in lumea mare aici este in loc sigur (asta deja tine de superstitie nu neaparat de o realitate). mi-ar lipsi mormantul bunicii mele.
si este ceva ce nu imi lipseste: vesnica intrebare ce ar fi daca? am luat o hotarare si deocamdata nu cred ca este cea gresita. poate ca peste cativa ani o sa cred altceva, dar in mod sigur nu o sa regret decizia de acum.
#13757 (raspuns la: #13442) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Good question - de Paianjenul la: 11/06/2004 14:26:02
(la: Cand formezi un cuplu, dupa ce criterii alegi o persoana?)
"Cand formezi un cuplu, dupa ce criterii alegi o persoana?"


- Depinde de PERSONALITATEA ta, de CULTURA ta, de RELIGIA ta (daca ai vre-una), de SISTEMUL tau DE VALORI, de CALITATEA relatiilor tale cu propria-ti familie/rudenii/prieteni...



O posibila lista a criteriilor de alegere a partenerului:


1. Compatibilitatea de VIRSTA.

2. Compatibilitatea de nivel SOCIO-ECONOMIC (mai mult sau mai putin relevanta).

3. Compatibilitatea/atractia (reciproca) - SPIRITUALA, INTELECTUALA, FIZICA.

4. Compatibilitatea de GUSTURI, HOBBY-uri.

5. Compatibilitatea RELIGIOASA - acolo unde se pune o asemenea problema... si unde, cel putin unul din parteneri ia religia in SERIOS.
(DIFERENTA de religie, acolo unde fiecare partener cauta sa-si IMPUNA convingerile religioase, poate sa creeze CONFLICTE acute si de durata, mai ales dupa aparitia copiilor, cind fiecare din cei doi parinti vor cauta sa-i CONVERTEASCA pe copii la convingerile sale religioase...)...

6. ACCEPTAREA familiei/rudeniilor/prietenilor partenerului.
(Afirmatii de genul:"Nu ma marit/insor pina la urma cu parintii/rudele/prietenii lui/ei" sint doar partial adevarate. Chiar daca nu pare important la prima vedere, e dificil sa reconciliezi doua "tabere" care nu se agreeaza...)...

7. COPIII!
(Daca un barbat si o femeie care se gindesc sa se casatoreasca NU isi doresc amindoi LA FEL DE MULT copii, ar fi mai bine sa reconsidere pasul inainte de a-l face...)...


Chestia nu e, pina la urma, ca n-am invata dupa ce criterii sa ne alegem partenerul... ci e... DACA vom fi destul de NOROCOSI sa intilnim ceea ce ne dorim...
Cameliaim - de Jimmy_Cecilia la: 12/08/2004 18:57:00
(la: De ce nu vrem inapoi, desi ne e dor?)
Camelia,
toti am plecat de nevoie...
înainte de 1989:
nevoia de a fi liberi, de a avea dreptul la opinie, de a merge unde vrem, de a scapa de infernul comunist,
dupa 1990:
nevoia de a trai decent, prin munca, nevoia de a avea capacitatile profesionale recunoscute, nevoia de a educa copiii, de a da de mâncare familiei, nevoia, nevoia...

cred ca pt cei care au "întinso" înainte de 1989 a fost si nevoia de a se integra repede, in singura tzara ce-o mai aveau : tzara de azil politic, în România, daca te-ai fi întors în calitate de "refugiat politic" dispareai imediat, pt veci...
pt noi nu se mai punea problema dorului.. era un drum fara întoarcere posibila...chiar daca îti venea sa urli câte o data, la început...
apoi ne-am obisnuit, ne-am obisnuit sa ne consideram "acasa" acolo unde traiam...
cu anii, dorul a disparut...dar nu-ti uiti familia si prietenii de acolo..
îi aduci pe rând unde esti, pe altii îi aduci în vacantze, le telefonezi, le scrii...

in cazul meu, am plecat in decembrie 1965 din RO, am mai facut si doua facultati prin strainatate...
dar înca nu m-am întors in RO dupa 1989...
poate la sfârsitul anului, poate la anul viitor... poate nici o data...

Pt Tolanici - de nasi la: 16/09/2004 02:44:21
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
Tolanici, scriai ca "cel mai greu se adapteaza la vietile din occident femeile emigrate din Romania". aici nu-ti dau dreptate pe deplin. nu ma intelege gresit - o fi chestie de "cordon ombilical" care stii ca nu se taie niciodata definitiv. eu am plecat singura si cred ca tocmai asta m-a ajutat sa ma adaptez mai repede. am cunoscut familii de romani venite aici, unii mai demult, altii mai recent. si intr-adevar, nu o data am auzit femeile plingind de dorul de acasa macar, daca nu de altceva (daca pot defini astfel "neadaptarea"). dar am cunoscut si femei care au plecat singure-n lume, si sincer mi s-au parut mult mai "adaptate" decit cele care sunt cu familia sau sotul.

poate ca atunci cind ai linga tine un om cu care sa "tragi la caruta" problemele zilnice se rezolva mai usor sau mai repede si atunci ramine energie neconsumata. barbatii o cheltuie in felul lor, femeile in felul lor si poate ca pentru multe din ele (acele femei carora le e mai greu sa se adapteze) asta inseamna amintiri, regrete, dor de familie si prieteni de acasa etc, lucruri care le impiedica sa se concentreze asupra "adaptarii". e doar o teorie care la fel de bine poate fi gresita.
#22452 (raspuns la: #1818) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Patul lui Procust si Dumnezeu - de ionel la: 28/09/2004 23:00:23
(la: Cat de taios e sentimentul ratarii!?)
Pentru mine, insasi ideea unui Dumnezeu ce trebuie venerat si urmat este un pat al lui Procust. Adica de ce tot incearca omul sa satisfaca un necunoscut (despre care fiecare are o parere diferita), cand el nu se cunoaste pe sine?

Pentru mine, totul este mult mai simplu: fiecare om se naste absolut liber, mediul/familia/invatatorii/prietenii/criticii/preotii/biserica il impovareaza/programeaza cu falsuri de-a lungul formarii sale, si rareori realizeaza aceste manipulari (voite sau nevoite).

Tot ce putem face ca adulti este sa ne descatusam spiritele, sa ne deprogramam de tiparele rigide si ruginite ale ignorantei umane.

Eventual omul va realiza ca indeplinirea lui nu depinde de satisfacerea capriciilor altora sau a Unuia in particular, ci depinde numai si numai de el insusi. Acel om va fi satisfacut si lipsit de griji indiferent de imprejurari.
#23608 (raspuns la: #23582) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ionel, - de Denysa la: 29/09/2004 02:35:42
(la: Cat de taios e sentimentul ratarii!?)
"Pentru mine, totul este mult mai simplu: fiecare om se naste absolut liber, mediul/familia/invatatorii/prietenii/criticii/preotii/biserica il impovareaza/programeaza cu falsuri de-a lungul formarii sale, si rareori realizeaza aceste manipulari (voite sau nevoite)."

Enumerarea facuta de tine nu impovareaza omul...si ce mai exprimi tu acolo.Omul prin creatie este destinat sa traiasca in colectivitate...nu singur cuc...izolat.


"mediul/familia/invatatorii/prietenii/criticii/preotii/biserica"te-ai imaginat vreodata cum ar fi sa traiesti in afara familiei,fara prieteni,fara acces la invatatori,practic izolat de societate?Gandesti gresit...

Vorbesti de descatusarea spiritelor,ce spirite ,care spirite cand vrei sa traiesti izolat de oameni si societate?

Bye!
#23626 (raspuns la: #23608) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt denysa - de ionel la: 04/10/2004 18:27:04
(la: Cat de taios e sentimentul ratarii!?)
Nu m-ai inteles deloc. Nu zic sa te izolezi de ceilalti, ci doar sa incerci sa gasesti adevarul. Ce am spus eu nu preclude a avea prieteni sau familie. Ce zic eu este ca omul este prea credul si, in general, isi contruieste viata pe o baza subreda inflitrata cu minciuni si falsuri la toate nivelele. Cu cat mai multe din aceste prejudecati sunt descoperite si intelese, cu atat este mai usor sa devii cu adevarat un om liber.


Si, da, pana si familia si prietenii te mint (voit sau nevoit). Asta nu inseamna ca trebuie sa-i eviti (dupa cum tu crezi ca am insinuat cumva). Incearca sa le intelegi motivatia si poate astfel ii vei iubi chiar cunoscand greselile lor.

Cat despre chestia cu colectivitatea ai dreptate, dar ai grija sa nu confuzi prea mult satisfactia apartenentei la grup cu implinirea spirituala.

Si sa nu uit despre izolare si spirit. Nu cred ca trebuie zic mai mult decat ca meditatia este o izolare temporara pentru imbogatirea spiritului. In fond, nu incerc sa sugerez o automortificare extremista asemenea sihastrilor or ascetilor, ci doar o curatire a spiritului prin autoanaliza.

#24157 (raspuns la: #23626) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dupa zece ani - de Chriss la: 17/02/2005 18:51:19
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Am venit in vizita in Romania dupa zece ani. Am plecat cind eram inca un copil si m-am intors cind eram un om matur ( zic eu ) Intre timp am invatat multe de la viata si am avut un inger de fetita care si-a vazut neamurile pentru prima oara la virsta de sapte ani.Nici nu-ti poti imagina cit de fericita a fost fata mea cind si-a vazut strabunicii, bunicii, unchii, matusile, verisorii, verisoarele, etc. A alergat pe strazi si s-a jucat cu copii toata ziulica, tipind si catarindu-se peste tot, pleca dimineata si venea seara murdara din cap si pina in picioare iar ochisorii ii luceau de bucurie. Cit de rasfatata a fost ea pentru doua saptamini nu a fost niciodata, si da i-a placut mult de tot totul.
Despre mine pot sa-ti spun ca am simtit ca sint acasa. Cunosteam fiecare copac, fiecare cladire, fiecare lucrusor si locusor mi-erau asa de cunoscute. Am fost foarte fericita sa pot sa-mi vad locruile natale, sa-mi vad familia si prietenii. Daca pot sa-ti compar ceea ce am simtit ar fi asa:Tin minte cind bunicii mei erau in viata, ma duceam la ei si cunosteam totul unde este, eram fericita sa-mi petrec vacantele la ei si casa lor devenea casa mea pentru citeva luni. Tot odata-mi iubeam casa parintilor mei unde de fapt era lumea mea, unde aveam camera mea, cartierul in care traiam, scoala, magazinele,etc. Deci pentru mine venitul in Romania a fost ca si atuncu cind ma duceam la bunici pentru vacanta de vara. Romania este parte din mine si o sa-mi petrec multe vacante calatorind si colindind meleagurile natale, dar dupa vacanta vin inapoi acasa unde este viata mea.
In concluzie, atunci cind am venit in Romania am simtit ca sint acasa, si de fiecare data cind o sa vin in vizita o sa ma simt acasa, fiindca Romania este parte din mine asa cum si America este parte din mine. Am doua tari ca doua familii pe care le iubesc enorm.

Criss
chef de chef - de giocondel la: 18/02/2005 01:25:00
(la: Ultima luna din viata)
as face o lista cu toti oamenii apropiati si i-as suna pe toti sa ii intreb daca i-am ranit vreodata cu ceva si sa imi cer iertare

m-as asigura ca cei dragi, apropiati, familia si prietenii, inteleg care imi sunt dorintele de inmormantare dar mai ales ca inteleg ca moartea nu este sfarsit ci mai degraba inceput, i-as face sa rada si sa fie invidiosi pe mine ca in sfarist plec ACASA:):):)

m-as urca pe un varf de munte, m-as uita lung in orizont, poate as auzi si un fluier de ciobanas si as medita, mi-as revedea viata, actiunile, gandurile, evolutia si involutia si as avea curajul sa ma privesc asa cum sunt, fata in fata cu acel Ego de care vorbea fefe si sa accept cea ce vad.

as face un chef mare cu amicii, mancare buna, sucuri racoritoare si muzica lautareasca

as citi RUmi

as asculta concertul pentru pian nr 5 al dlui beethoven

mi-as imbratisa parintii de mii de ori si as lasa regretul pentru cea ce am facut sau nu am facut in viata asta, pentru viata urmatoare.

si cine stie ce altceva..dar probabil ca as rade mult de tot, pentru ca sunt o tipa glumeata si pentru mine umorul si rasul este o energie foarte puternica, esentiala existentei, la fel ca iubirea.

"O SON OF THE SUPREME!
I have made death a messenger of joy to thee. Wherefore dost thou grieve? I made the light to shed on thee its splendor. Why dost thou veil thyself therefrom?"
The Arabic Hidden Words


costa ... afurisit de mult suflet. - de wild wind la: 18/02/2005 17:29:11
(la: cat mai costa o iubire)
Sentimente uitate... amintiri uitate...
Te uiti in jurul tau .. si parca singurul fara rost esti tu...
Incerci sa-ti numeri greselile... dar te gandesti ca ai fi prea subiectiv...
Si ce daca... ai gresit... si ea a gresit...

Si ai sperat atat de mult de la toata viata ta...
Si te gandesti la toate cate le-ati fi putut face impreuna... asa ca in vremurile vechi.

Ce mai contreaza ca te costa 7.000 de km distanta de familie de prieteni si de tot ce iti era familiar...
Ce mai conteaza ca te-a mintit... ca te-a lasat sa speri...
Ce mai conteaza ca alta va fi in locul tau...
Ce mai conteaza ca vrea sa-ti fie prieten....
Te-a costat suflet... mult suflet...
Te-a costat 11 ani de iubire ... irosita
gio, isabella - de gigi2005 la: 11/04/2005 03:39:47
(la: Drumul spre inima)
Nu pot sa nu va dau dreptate. Pentru ca intr-adevar cea mai frumoasa perioada din viata mea a fost in studentie cand nu aveam mare lucru. Dar vezi tu, eu am avut o familie modesta, tata ne imbraca (suntem 3 frati) din CAR-uri si incaltarile ni le lua cu un numar mai mare sa avem si la anu'. Cand crestea piciorul mai mult decat se "programase" imi taia varfurile la pantofi. Cat am fost la scoala generala cel mai frumos vis al meu era sa am treningul meu pentru ca il imparteam cu frate-meu. La liceu nu m-am mai simtit asa frustrata, am inceput sa inteleg mai multe, am iubit prima oara si totul era atat de frumos incat nimic nu mai conta. La facultate insa am simtit ca sunt saraca. Si am inteles ca, inaintea oricarei fericiri, sta haina. Nu sunt legata de bunuri materiale, fac parte dintre oamenii care se multumesc cu strictul necesar, muncesc din pasiune si pentru banii de trai zilnic. Valorile materiale conteaza atat cat sa nu raman datoare iar daca ati citi la conferinta "sa lupti pentru iubire..." ati vedea ca banii mie nu mi-au adus fericirea.
Dar pentru cei mai multi dintre oameni visul cel mai frumos este: sa fie cat mai multi bani. Si veti constata ca ei formeaza o majoritate covarsitoare. Si te astepti sa inteleaga suferinta, lipsurile... Dar, cum spunea isabella, ei sunt de-a dreptul meschini, marunti...

Stiu ca bogatia nu aduce fericire. Dar iti da un sentiment care pentru multi dintre noi valoreaza la fel de mult: siguranta de sine. Altfel te privesc in ochi cand am buzunarele pline...! Iar tu nu sti ca atunci cand vin acasa, spasita ingenunchez la icoana domnului si-l rog sa ma ierte ca am fost trufasa. Dar nu ne putem detasa de valorile materiale decat atunci cand avem destul sa ne multumeasca pe noi si, mai ales, pe cei dragi noua.
Eu m-as bucura sa am de-ajuns sa pot da cu drag la cat mai multi oameni in nevoi. Nu-mi place sa spun cuvinte mari si definitive sau sa fiu ingrata si sa spun ca mi-ar place sa traiesc in saracie si fara nici o grija, dar fericita ca nu am nici o grija si sunt libera.
Atata timp cat sunt legata de familie, de prieteni, de valorile morale si spirituale pe care le respect, sunt legata si de valorile materiale. Fiul meu cel mare nu iese nicaieri cu prietena lui fara o suta de mii. Si asta in zilele cand are chef de plimbare...
Banul imi faciliteaza accesul la carti, calatorii, arta, catre frumos, in general. Traim totusi in sec. XXI iar aspiratiile noastre nu mai sunt ca cele ale omului de la inceput de secol...
Daca ti-ai analiza putin textul gio, ai vedea ca pe alocuri te contrazici. Nu poti fi un parinte bun daca nu te gandesti la ziua de maine si la ce dai copiilor de mancare. E frumos sa fi fericit si liber, e minunat dar ... putin egoist.
#42866 (raspuns la: #42580) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
banc de dimineata - de Horia D la: 22/04/2005 15:48:38
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
La aniversarea a 20 de ani de casatorie, un ungur cheama la el o
familie de prieteni romani. La inceputul mesei, gazda tine un toast, incercand sa vorbeasca romaneste cat mai corect:
-As vre se moltzomesc lui Dumnezeu pentru cei doizeci ani petrecotzi
alaturi de sotzia me.
-Alaturi de sotzia mea, il corecta prietenul roman.
-Alaturi de sotzia te numai de 4 ani.
#44980 (raspuns la: #44974) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
diaspora - de Cassandra la: 26/04/2005 17:55:50
(la: Doua Romanii)
Eu am intrat pe acest forum manata doar de dorinta de a avea un contact cu romani si cu limba romana (si cu ocazia asta imi cer scuze pentru eventualele greseli de ortografie si pentru ‘false friends’ pe care inconstient ii folosesc). Deci nu mai spun ca simteam nevoia sa scriu in limba romana pentru ca de muuuuuuuuuult nu o mai faceam in mod constant. Ma bucur sa stiu ca sint si romani din tara pentru ca este inevitabil sa cautam o conexiune cu originea noastra. Nu am avut niciodata pornirea de a face o distinctie intre cei de acasa si cei din diaspora, eu vad o singura Romanie, aia din Balcani; De altfel ma uit de putine ori sa vad de unde e fiecare aici in forum, il consider un forum romanesc si doar m-a interesat mentalitatea persoanelor si ce scrie fiecare.

Eu aici stiu de multi romani, majoritatea sint veniti sa munceasca serios si sa cistige bani pe care sa-i trimita in tara. Pe unii i-am vazut ca dupa ce lucreaza un timp in sectorul prestarilor de servicii, invata foarte bine "regulile" capitaliste si le exporta in Romania unde se intorc si-si deschid activitati private. Mintea majoritatii romanilor este indreptata spre Romania. In acest sens romanii din Romania ar trebui sa aprecieze diaspora. Majoritatea se gindesc sa se intoarca intr-o buna zi, si pastreaza relatii foarte puternice cu familiile si prietenii de acolo.
Pe de alta parte e normal ca cineva care isi schimba complet mediul in care traieste sa sufere o schimbare de mentalitate. Si cred ca in general schimbarea este pozitiva deci este tot un avantaj pe care il reprezinta diaspora. Parerea mea este ca lasind la o parte prejudecatile, diaspora are mai mult avantaje pentru tara noastra. La nivel personal, pot sa apara conflicte dar priviti fenomenul la nivel global. Ce conteaza mutrele unora si ifosele altora, important e ca tara noastra sa se integreze si ea in Europa si sa mearga inainte, nu? Apropo de asta, pe aici mass-media repeta fara oboseala ca Romania are o mare problema de depasit, si de care depinde integrarea ei in Europa – coruptia. Cei de acasa, ce parere au despre asta? E posibil sa fie eliminata coruptia in Romania?



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...