|
te provoaca sa gandesti
fapta buna ma apropie de dumnezeu
Am facut o fapta buna facind o fapta rea, adica mi-am dat demisia pentru ca aveam altceva mai bun de facut si a fost un soc pentru sefa mea; dar am avut grija sa-i spun ca tot ceea ce m-a deranjat pe mine se poate rezolva in timp si cu bunavointa si ar fi bine sa faca ceva daca nu vrea sa-i piarda si pe ceilalti oameni valorosi din firma. Chiar mi-am adus un pic contributia la schimbarea conditiilor de munca inainte de a pleca. Acum vorbesc cu fostii mei colegi si am multumirea ca am lasat ceva bun in urma mea, i-am ajutat sa mearga mai departe cu speranta, le-am alungat un pic din pesimism, viata lor e un pic mai usoara (sau placuta) acum si datorita mie. E ceva mai bine pentru ei acum, desi sunt sigura ca le lipsesc ...
M-am gandit vre-o luna, cu ingrijoare, ce fapte bune am facut... si incet-incet, cu ajutorul prietenilor, mi-am amintit - am facut cate ceva, da' am uitat, cea mai grozava chestie (imi vine sa spun asa caci acum nu-mi vine sa cred) a fost ca am condus cu virteza maxima, pe valea Oltului, cu alarma si avariile pornite, inapoi de unde plecasem ca sa duc la Urgenta un copil in stare de inconstienta, ranit intr-un accident de masina, spunand cu voce tare tatal nostru ca sa-l linistesc si pe unchiul copilului pe care m-am incapatanat sa-l iau cu noi ca sa fie copilul cu cineva cunoscut daca isi revine)... bar... si acum ma ia ameteala... (m-am intors spre Bucuresti cu 50 la ora, de spaima)
Comunismul era o doctrina atee, conducerile comuniste propovaduiau printre altele ateismul. Ma refer mai in detaliu la faptul ca daca oamenii din tara respectiva devin mai buni, mai apropiati de Dumnezeu, el ii ajuta cu o conducere care sa faca binele pt tara respectiva.
Ca o paralela nu stiu daca tocmai nimerita, am vazut un reportaj referitor la o capitala africana. Era un cartier mi se pare unul din cele mai rau famate din toata Africa (sau tara respectiva). Au ajuns niste crestini protestanti acolo si s-au gindit ce sa faca. Mai intii au observat ca cei din zona se duceau la o vrajitoare pt sfaturi si vraji. Au ajutat la indepartarea ei, au tinut intruniri religioase si incet incet lumea a inceput sa mearga la biserica, sa se ajute unul pe altul, si-au mai luat gindurile de la crime, hotii, etc. In conducerea tarii au ajuns si oameni credinciosi care nu iau mita, se gindesc si la binele tarii. Cu o rata f mare de nou nascuti infestati cu hiv au ajuns la nivelele cele mai mici din toata Africa (datorita si programelor implementate de conducere). Asta ar fi un exemplu mai general la ce ma gindeam eu. Cu bine Eu cred ca si asa si asa. Rugaciunile scise de altii sint de fapt ale sfintilor si sint mai deosebite.
Se spune ca rugaciunea ne uneste cu Dumnezeu. Faptele bune ne apropie, dar rugaciunea ne uneste. Probabil noi nu ne dam seama de puterea rugaciunii pentru ca ne rugam rar. Am citit ca exista mai multe trepte ale rugaciunii. Cea mai de jos este cea numai spusa (fara sa ne gindim ce zicem), apoi urmeaza cea a mintii si apoi a inimii. Chiar o rugaciune mecanica, dar deasa, duce la o crestere in timp. Se ajunge la o dulceata in inima in timpul rugaciunii si la indeplinirea cererii (daca exista). Cum spunea si autoarea subiectului, rugaciunea este hrana sufletului, asa cum mincarea este hrana trupului. Dupa moarte, singurul lucru care ne ramine este rugaciunea din timpul vietii. Tot ea ne face, prin apropierea de Dumnezeu, sa trasam corect limitele intre bine-rau, adevarat-neadevarat,etc. E ca un fel de intuitie (s-au facut si studii pe tema asta). Ca o comparatie, o rugaciune care se citeste la rugaciunile diminetii (deci scrisa de altii), a sfintului Issac Sirul: "Doamne si Stapinul vietii mele, duhul trindaviei, al grijii de multe, al IUBIRII DE STAPINIRE si al GRAIRII IN DESERT, departeaza-l de la mine. Iar duhul curatiei, al gindului smerit, al rabdarii si al dragostei daruieste-l mie, slugii tale. Asa, Doamne, imparate, daruieste-mi sa-mi vad greselile mele si sa nu osindesc pe fratele meu, ca binecuvintat esti in vecii vecilor." Eu trebuie sa recunosc ca de obicei le fac pe cele negative din cerere, iar cele pozitive sint cam departe de mine.
fapte bune, fapte rele
- de
donquijote
la: 16/10/2007 10:53:10
(la: Varza de diminiata -primul concediu virtual) daca citeai "habarnam in orasul soarelui" stiai ca a face fapte bune nu e suficient - trebuie facute fara sa te gandesti la ele, ca un modus vivendi. altfel n-au nici o valoare.
apropo de satul de vacanta - daca pe deasupra e si de nudisti ma alatur :)
fapta buna ... in gand
- de
beatlemaniacul
la: 18/04/2008 14:52:21
(la: O fapta buna pe zi, in cafeneaua.com) nu stiu daca se pune ca fapta buna dar eu incerc sa nu am ganduri urate.
In birou ma stapanesc sa injur pe sefu' (chiar si in gand), ma stapanesc sa am ganduri perverse despre colega mea de birou, ma stapanesc sa comentez sarcastic la unele subiecte de pe aici. Am castigat vreun premiu? ;-))) daca oamenii din tara respectiva devin mai buni, mai apropiati de Dumnezeu, el ii ajuta cu o conducere care sa faca binele pt tara respectiva.
nu cred ca-i vreo relatie directa intre apropierea de Dzeu si cit de bine ar duce-o tara respectiva. Unul din focarele crestinismului e la ora actuala America de Sud (si cea Latina). Cu toate acestea, puzderie de tari de-acolo sint conduse de dictatori, iar nivelul lor economic e relativ scazut. Dezvoltarea economica si democratia Statelor iar n-o poti pune pe seama credintei. E-adevarat ca protestantii au unul din lobby-urile cele mai putermice din lume, dar referitor la protestanti cred ca si tu remarcai cit de mult s-au "modernizat": in bisericile lor rar mai gasesti icoane, riturile au fost simplificate pina la excludere, iar predicile accentueaza pe traiul cumpatat si moralitate. Multe din bisericile acestea sint insa cu precadere folosite pt coagularea aristocratiei americane, acolo se fac "relatii" si aranjamente chiar politice.
Am intalnit la un moment dat
- de
(anonim)
la: 23/10/2003 13:14:27
(la: Oameni cu insusiri paranormale) Am intalnit la un moment dat persoane care practicau Hata-Yoga si puteau sa imi dea anumite senzatii energetice, nu am avut personal experiente paranormale prea multe, sau mie nu mi se mai par paranormale. Deci energia sau chi-ul sau prana, sau cum vreti sa-i ziceti eset un fapt clar, ea exista si pesonal consider ca din acest punct de vedere cei mai avansati sunt practicantii avansati de chi-gong,, respectiv am vazut(si cred-fiindca este doar o chestiune de practica asidua) demonstratii de chi-qong in care un maestru care practicase cam 40 de ani chi-gong(apropos, pentru unele tehnici trebuie sa te scoli noaptea la 3) si care era in stare sa aprinda o torta la cativa metri buni. Si exemplele pot continua. Am practicat si eu o vreme chi-gong si aveam senzatii energetice, dar la ora actuala daca e sa ma scol la 3 noaptea mai bine citesc niste rugaciuni sau practic o rugaciune sincera. Cred ca imi este mai de folos pina la urma. Desigur, nu neg importanta si ajutorul bioenegiei in sanatate, mai ales in diagnosticare si am o parere buna in general despre bioenergeticienii romani, ba chiar cred ca sunt mai avansati decat multi din lume. Insa bionergia este o stiinta inca la inceputrile ei in vest si a o practica inseamna a te aventura pe un tarim delicat. Orice eset posibil prin antrenament dar nu totul eset de folos. In vest in ultima vreme sau inmultit la TV filmele si mai rau si desenele animate care tind sa promoveze ideea de paraanormal, de oameni cu insusiri deosebite , mutanti X-men, vrajitori, toate prostiile posibile, care se vaand laa biata populatie si ne iaa din timpul maantuirii, adica in loc sa ne gandim la Dumnezeu si sa cautam sa fiim normali, suntem imbibati cu paaranormal. Repet exista si am intalnit oameni cu insusiri deosebite, am vazut experti de arte martiale care te-ar fi putut lichida in mai putin de o secunda sau care ar fi putut face fata atacurilor a 30 de persoane inarmate, am inatlnit programtori cu coeficient de inteligenta deosebit, sau fizicieni care putea sa joace sah cu saptele la tine si sa tebata rusinos de repede, dar nimeni nu m-a impresionat in viata asta ca un calugar de la o manastire din Romania sau din aalta parte. De ce ? Pentru ca am citit pe undeva prin Biblie sau prin Cartile Sfinte , nu imi mai aamnitesc acum exact unde, ca "cel care isi vede pacatul sau este mai mare decat cel care muta muntii" . Si intr-adevar asa este . Mai greu este sa te apropii de Dumnezeu decat sa aprinzi focul de la distanta, ba s-ar putea sa fie si incompatibile.
Dar raspunsul este : Da am intalnit persoane cu insusiri paranormale, dar inatlnesc din ce in ce mai putine persoane normale :) Pentru cei ce nu merg la Biserica si nu postesc sau nu se roaga, fara nici un fel de desconsiderare sau nuanta de ironie, din experienta personala, daca vreti sa incercati cu adevarat niste experiente paranormale faceti urmatorul lucru: Chiar inainte de Post, incepeti sa va duceti la Biserica in fiecare Duminica si tineti Postul si rugati-va zilnic, macaar un sfert de ora pe zi. Orice: Tatal Nostru, Psalmi, Acatistul Maicii Domnului,Parclisul, orice, dar faceti-o cu perseverenta si seriozitate.Mai ales metanii. Repet, numai pentru cei ce nu fac asta deja , pentru cei care se roaga deja zilnic nu este nevoie ca stiu deja. O sa vedeti acolo experiente paranormale care o sa va ridice parul pe ceafa. O sa va dati seama ca existe cineva caruia nu-i place sa faceti asta. Trebuie apoi sa luati legatura imediat cu un Duhovnic si sa cereti sfatul. Este foarte important daca faceti experienta sa va duceti imediat la Preot si sa vi-l faceti duhovnic, altfel nu o sa ma puteti ierta si mai bine nu faceti experienta. Asta pentru cei care vor experiente Paranormale. Wow ce subiect tare !
Fratilor, vreau sa va spun foarte clar la toata lumea si puteti intreba orice Preot. Credinta adevarata cea mai veritabila, ma refer la doctrina nu la starea de credinta este cea crestin Ortodoxa. Ea se mentine cel mai apropiat in raport cu canoanele fixate de catre sinoadele ecumenice. Din cadrul crestinilor face parte si Biserica Catolica dar ea este dupa punctul meu de vedere un pic departata de adevar si tot ceea ce este restul(si nu degeaba spun restul) sunt rataciri. Multe comentarii de aici mi-au placut, unele chiar haioase, dar vreau sa va intreb pe toti : Avand in vedere varsta universului si luati numai in consideratie cat ai trebuie luminii ca sa ajunga de la anumite galaxii la noi, avand in vedere dimensiune universului si faptul ca este facut de Dumnezeu cel etern, chiar credeti ca exista conceptul de "modern" in religie ? Da, Dumnezeu eset bun , chiar foarte bun si sigur ai intelege pe homosexuali si sunt sigur ca le da si sanse de indreptare in bunatatea Lui, dar este si drept si nu va lucra niciodata impotriva dreptatii divine. Chiar Parintele Cleopa spunea ca este un pacat sa te increzi prea mult in bunatatea Divina. Este si o chestiune de bun simt : Cum poti sa pui pe aceeasi treapta pe unul care posteste , se infraneaza si se roaga necontenit(si exista asemenea preoti !) si are necontenit cantarea slavii lui Dumnezeu pe buze cu unul care curveste si impotriva firii si bineinteles mai are si altele, ca nu vin singue. Chiar parerea mea personala este ca nici nu i se da atita har cat unuia care se osteneste, dar nu pun prea mult pret pe aceasta parere fiindca nu stiu cum lucreaza harul si in plus Parintele Cleopa a spus ceva de genul " Preot beat in sant de ai intalnii sa nu il judeci ca iti faci pacat" Deci din frica de Dumnezeu spun ca s-ar putea sa mai aiba har. In rest ca om nu trebuie judecat , asta o sa o faca Dumnezeu separat, insa harul e har si s-ar putea ca o astfel de persoana sa aiba harul, eu nu stiu asta. Insa sincer, mi-ar fi foarte greu sa ma duc sa ma spovedesc la un preot homosexual, asta este clar. Dar sunt rataciri . Ca si sectele si ca religiile moderne. Cum fratilor sa ma apuc eu sa imi fac religia proprie, sau sa aduc "ajustari" doctrinei religioase sau canoanelor sau mai rau Bibliei ?. Cine sunt eu ? Nu exista religie moderna, intemeietorul Bisericii este Hristos si el a lasat deplinatatea harului si nimic nu trebuie schimbat, destul ca tehnologia are tendinta de a ne indeparta de Dumnezeu. Dar e o vorba "divide et impera" si stapanitorul lumii acesteia abia asteapta sa le amestece ca apoi sa le poata pierde. Stiti cine este stapinitorul lumii acesteia, nu ? Si preotii sunt cei mai atacati, asa ca nu e de mirare. Oricum dupa parerea mea biserica Anglicana daca a aceptat asa ceva e deja pe duca. Departare de la ratiune asta este. Iubire irationala fata de propria persoana in loc de Dumnezeu asa spun Sfintii Parinti. Murphy avea dreptate : "cantitatea de inteligenta este constanta pe Pamint, populatia este in continua crestere ! :)" No offence. Ca si eu ma prostesc pe zi ce trece :) Sorin - Dallas
Nu incercati sa il evaluati pe Dumnezeu !
- de
sorin_1967
la: 17/11/2003 13:29:04
(la: Exista sfintenie fara Dumnezeu?) Raspund la mai multi prin acest comentariu al meu.
Incep prin a va spune : Daca mi se strica masina ma duc cu ea la service, daca ma dore un dinte ma duc la dentist, daca vreau sa imi renovez casa chem un constructor, asa ca daca vreti sa stiti mai multe despre cum "lucreaza" Dumnezeu cititi scrierile celor care si-au dedicat viata in a-l cucoaste pe Dumnezeu. Madalina spune ca vede oameni care si-au dedicat viata in a-l cunoaste pe Dumnezeu care se afla intr-o stare de "nenorocire" , ca umbla rupti, jupuiti si suferinzi. Cine citeste din Vietile Sfintilor isi da seama ca acesti oameni sunt cei cu adevarati fericiti, fiindca pot sa faca ceea ce fac, fiindca pot sa o duca cum o duc, fiindca s-au lepadat de ei si vad dincolo de viata asta trecatoare. Noi oamenii ne-am obisnuit sa cunoastem numai prin vedere aparenta. Nu ne insala ochii de multe ori? Ce stiim noi? ce access avem la informatie cand numai cateva procente din creier ne functioneaza? Sa nu confundam cantitatea de informatii pe care o primim cu cunoasterea adevarata. Daca te uti la un paralelipiped dintr-un plan paralel cu una din fetele lui si nu stii ca-i paralelipiped, vei vedea un dreptunghi, daca te muti la 90 de grade vezi tot un dreptunhi, numai daca ai ceva "spatialitate" si stii sa definesti un paralelipiped vei stii ca este un paralelipiped. Lucrurile nu sunt ceea ce par. Sa nu incercam prea tare sa il intelegem pe Dumnezeu prin gandirea noastra asa zis "rationala" fiindca suntem groaznic de limitati. Cine filozofeaza pe tema lui Dumnezeu, incercand sa il defineasca ca pe un produs al gandirii sale e cel mai mare fraier posibil. Dumnezeu se cunoaste prin revelatie si despre asta se pot scrie carti intregi. Nu oricine este in stare sa defineasca revelatia adevarata de cursele diavolului(si multi s-au pierdut asa !) . Trebuie post, renuntare si rugaciune.Si un duhovnic indrumator. Pentru cei din lume trebuie ascultare, modestie si smerenie si fapta buna. De asemenea rugaciune. Si Harul Sfantului Duh ne va da lumina. dar trebuie plecat cu multa smerenie si cu multa rabdare. Fiindca v-om afla raspuns la intrebarile noastre, dar nu cand vrem noi. Cineva spunea pe aici ca rugaciunile nu se adeveresc. Nu este adevarat. Mie mi s-au adeverit, cel putin in ultimii ani cand retineti, doar am incercat sa ma rog si sa fac fapta buna, nu m-am rugat ca lumea, nu am postit ca lumea, nu am facut fapte bune, dar am incercat sa am dragoste si rabdare. Tot mi s-a iplinit. Dar stiti ce am mai facut? Am incercat sa ascult de Preotul nostru si sa multumesc in fiecare zi lui Dumnezeu pentru ce am si cand ma durea ceva sau eram stresat multumeam mai tare, si apoi cand am avut nevoie m-a ajutat. Daca mi s-a parut ca nu ma ajuta am avut rabdare sa vad daca nu cumva ceea ce ceream nu era spre folosul meu. Asta din experienta mea personala. Dar ce sa va spun eu din experienta mea ? Eu sunt praf si cenusa. Citi din Vietile Sfintilor, sau din Pateric, sau din Filocalie si veti gasi acolo tot ce vreti, traire, rabdare, psihologie crestina. Ce v-am spus mai sus cand v-am dat un model geometric a fost asa ca sa ma exprim intr-un limbaj bine cunoscut de romani care mananca matematica bine in scoala. Si fiindca si mie candva mi-a placut matematica, va mai dau unul. Va mai amintiti cand la extemporal aveati niste probleme de matematica si incercati sa le rezolvati si la un moment dat nu foloseati una dintre ipoteze si credeati ca ati rezolvat bine dar nu era asa, sau chiar nu gaseati rezolvarea ? Va spun un truc, pentru toti cei care incearca sa -si dea seama de ce in viata lucruriule par nedrepte. Nu folositi o ipoteza. Ipoteza pe care nu o folositi este aceea care o da Biserica Crestina, ca exista viata dupa moarte si exista Rai si Iad si fiindca pentru toate durerile si suferintele suferite in rabdare si fara cracnire si hulire prin care trecem in aceasta viata- vom fi rasplatiti mai tarziu in cealalta viata. Nu credeti ca exista viata dupa moarte? Pai sa o luam "logic" nu ? Daca acceptam ca sufletul e nemuritor, atunci exista viata dupa moarte intr-un fel sau altul. Ar trebui sa acceptam ca exista suflet fiindca toti cei de aici acceptati ideea de Dumnezeu se pare. Ori atunci trebuie sa acceptati ca asa cum Dumnezeu este nemuritor, si sufletul omului este nemuritor fiindca omul este facut dupa chipul si asemanarea Sa. Sau cum spunea un personaj din Star Treck intrebat fiind daca crede in suflet : "Avand in vedere perfectiunea universului" trebuie sa existe. Mie de exemplu mi se pare fara sens ca un om care se tine curat , nu pacatuieste,face fapte bune este rational, nu face abuzuri, se trezeste cu cancer sau alte boli. Vedeti corpul este asa de slab, asa de firav, mintea la fel, zboara una doua la prostii, nimic nu are sens, doar daca ...... Si sigur trebuie sa fie si altceva. Deci am folosit mai multe modele: unul matematic, unul intuitiv si unul de bun simt ca sa incerc sa conving lumea care nu vrea sa citeasca din scrierile Sfintilor Parinti , sau nu cred ce se spune acolo - sa nu incerce sa rezolve aceasta ecuatie singuri ci sa se duca la cei care deja stiu asta, dar sunt ignorati si de multe ori prigoniti, din simplu motiv ca nu vor sa "iasa in fata" . Nu ei au nevoie sa iasa in fata, noi cei din lume avem nevoie de ei si de rugaciunile lor. Biblia e plina de exemple in care bietul om este sfatuit sa aiba rabdare, sa faca fapte bune, sa nu isi judece aproapele sau mai rau pe Dumnezeu. Am auzit persoane persoane ca il urasc pe Dumnezeu pentru cutare si cutare lucru rau care li s-a intamplat. Fratilor, sa nu faceti asta. Inteleg ca uneori din cauza durerii fizice sau psihice cumplite la care suntem supusi putem ajunge sa spunem cuvinte de hula la dresa lui Dumnezeu. Daca vi se intampla asta, imediat ce va reveniti putin sa va duceti sa va spovediti, ca nu-i de joaca. Va puneti cu cel care a facut universul, timpul, legile fizicii, ale informaticii si toate cele ? Mie sincer mi-ar fi frica, adica chiar imi este. Imi imaginez ca ar putea nici mai mult nici mai putin sa imi prabuseasca o planeta pe cap. Poate am eu prea multa imaginatie, dar incercati sa enervati macar un caine de 50 kg, daca credeti ca vorbesc prosti. Deci ducetiva pe un camp gol dumnevaostra si un caine, asa cam la 50 de kg. Sau un tigru sau ceva un pic mai feroce. Apoi enervati-l putin si luati-o la fuga si ascundeti-va daca aveti unde. Daca il enervam pe Dumnezeu imi spuneti unde ne ascundem ? Va spun eu, exista un singur loc. In Biserica. Asa ca daca vreti sa vedeti cum "lucreaza" Dumnezeu, aveti grija sa aveti toate informatiile. Din management: un manager care nu are informatia rela sau nu le are pe toate , nu poate lua o decizie buna. Cum zic americanii, Take care, Doamne ajuta ! Sorin Cum se descurca zodiile in cazurile de moarte
clinica? Berbec-" Cine-i seful aici? Vreau sa-l vad pe Zeul Suprem acum! Sunt mort? Zau, nu am crezut ca mi se poate intampla chiar mie!! De unde pot sa fac rost de un palat de cristal luminat ca ala??" Taur: Parasindu-si corpul, Taurul realizeaza ca nu mai are stomac si se intoarce instantaneu in corp, fara sa vada tunele, lumini sau entitati ceresti, ceea ce il face sceptic pentru tot restul vietii Gemeni: Ideea de baza in cazul Gemenilor nu este experienta in sine, ci felul in care o pot infrumuseta atunci cand o povestesc ( sau o scriu) . De vreme ce Gemenii se simt bine in orice lume, mai putin intr-una fara telefoane, internet sau alte mijloace de comunicare, se intorc in corp destul de repede- iar gura are tendinta de a functiona inaintea restului corpului Rac: Racii traiesc cam 125 ani si, in general, nu au de-a face cu moartea aparenta. In schimb, din cand in cand, se pot apropia de ceea ce restul numesc " viata", atunci cand isi fac curaj sa iasa din casa pentru cumparaturi. Leu: " Nuuuuuuuuuuuu....NU am murit! Nu, nu nu!! Cine-s aia in alb? Ce naiba canta acolo..? Suna complet aiurea. Eu pot sa cant mai bine! Unde e dirijorul? Vreau un microfon acum! Si nu ma deranjati, decat daca e vorba de un impresar important!" Fecioara: Dupa 60 ore de munca in continuu, Fecioara pica franta si paraseste corpul, ajungand intr-un tunel de lumina ce straluceste de curatenie..insa, in curand, incepe sa se ingrijoreze la gandul ca cei dragi au ramas singuri si fara ajutorul ei, asa ca revine in corp instantaneu, se ridica, spune ca e ok si se uita la ceas pentru a vedea daca nu cumva e in intarziere. Balanta: In corp, in afara corpului, in corp..in cele din urma spiritul se hotaraste sa iasa...Balanta vede un tunel la capatul caruia se afla o fiinta luminoasa. " Sa fie Isus? Stai asa...poate e Kwan Yin. Hainele alea sunt stilul ei". Nereusind sa se hotarasca daca sa traverseze tunelul ( ce ar fi moartea daca nu ai cu cine sa o imparti??) , Balanta se trezeste inapoi in corp din greseala, iar primul gand este sa deschida o agentie matrimoniala pentru suflete.. Scorpion: De vreme ce majoritatea Scorpionilor au 9 vieti, acestia sunt tentati sa experimenteze multe feluri de moarte aparenta ( uneori provocata de ei insisi). Cand se despart de corp, o foarte mica parte din ei traverseaza tunelul de lumina fara a intalni o fiinta astrala cu care sa faca sex. Intrebati pe cine ar dori sa intalneasca la celalalt capat- 75% vor numi vampirul preferat, iar Meduza este urmatoarea optiune. Sagetator: Parasindu-si corpul, Sagetatorul nu se poate abtine sa nu rada de felul stupid in care a facut-o. Dupa ce reuseste intr-un fel complet aiuristic sa strapunga tunelul de lumina, refuza sa se intoarca in corpul pe care a incercat sa il abandoneze atata timp , printr-o serie de accidente datorate neindemanarii proverbiale. Deoarece este foarte curios daca religiile "organizate" sunt valide, profita de ocazie pentru a invata cateva lucruri esentiale...pana cand, satule, entitatile astrale, il trimit inapoi in corp , pentru cat mai mult timp posibil Capricorn: Capricornului ii ia ceva timp sa realizeze ca a murit, mai ales ca pe lumea celalalta sunt locuri speciale, amenajate ca niste birouri, in care sunt instalati Capricornii. Un domn batran si distins le inmaneaza un manual numit" Cum sa reusesti in afacerile astrale", un exemplar de "evaluarea muncii" ( pentru profani- evaluarea faptelor bune si rele din timpul vietii) si o nota roz (reinviere). Capricornii se intorc destul de repede in corp, nefiind capabili sa indure existenta non-fizica Varsator: Varsatorul ajunge in Rai, vede ca nu este condus prin consens si se duce in Iad, unde macar e anarhie si regulile sunt facute pentru a fi incalcate. Intr-un mod ironic, experienta Varsatorului e destul de traditionala- Dumnezeu- Tatal, Sf. Petru, coruri de ingeri, etc, deci un alt motiv pentru a opta pentru Iad. O data ajuns acolo, il enerveaza la culme pe Satan & co. cu ideile lor de reforme, asa ca sunt trimisi de urgenta inapoi in corp. Pesti: Dintr-un motiv sau altul, Pestii nu prea obesrva moartea aparenta. In schimb, intr-o zi de munca normala, multi Pesti spun ca vad fiinte cu figuri suferinde care le spun intr-un mod calm sa se intoarca in corp. Tomorrow Never Dies! Nu inteleg prea bine, ce sfaturi ceri sa-ti dam noi? Si de unde gandul asta fara pic de nadejde? Din ce ai scris tu, fara a vrea sa te laud cu nimic, esti mai crestina decat multi dintre noi, ca in timp ce noi ne chinuim sa descoperim noi taine si cunostinte despre Dumnezeu, tu, chiar si nesupravegheata de nimeni, te caznesti singura sa patrunzi in iubirea divina fara ipocrizie, fara prejudecati- asta dupa o viata atee, ceea ce e mai mult decat de admirat, este aproape o minune (o fi acesta rezultatul iubirii de mama si al rugaciunilor ei).
Intrebi de vreo terapie... Pai tocmai ai inceput-o si vad ca da roade. Stiu cat iti este de greu, stiu cat de mult te certi cu sinea ta si poate chiar cu Dumnezeu, stiu prin ce stari confuze treci uneori cand te simti mai aproape de El si ceva din afara vine si te indeparteaza automat... Asta e lupta cea mare pe care trebuie s-o duci fiindca dupa ce atata vreme diavolul ti-a tinut ascuns adevarul despre Dumnezeu, cand ti s-a desteptat constiinta el simte ca te poate pierde si atunci vine cu si mai multa forta sa te determine sa cedezi si sa revii la starea dinainte. Numai ca el nu stie ca tu acuma Il ai pe Dumnezeu de partea ta, adica stie dar iti sopteste pe la urechile simtirii ca te-a uitat si ca nu tine cont de tine fiindca esti pierduta dupa o viata dusa in afara Lui. Ceea ce-i total gresit, tocmai acum Il ai mai aproape de tine pe Dumnezeu si mai departe pe vrajmas. De ce ti se pare aproape imposibil sa faci legatura directa si imediata cu divinitatea?! Fiindca esti la inceput de drum. Inchipuie-ti ca esti data afara dintr-o slujba si esti nevoita sa te reprofilezi. Cum crezi ca te simti intr-un astfel de caz, neputincioasa poate?... E ceva normal, orice inceput este cat se poate de greu. Dar sa vezi pe urma ce satisfactii o sa ai! Oricum e bine de stiut ca in drumul acesta al mantuirii exista mai multe trepte si fiecare in parte trebuie parcursa intr-un anumit fel si timp. Ai nevoie de f. multa rabdare, in primul rand, si sa fii incredintata ca ceea ce faci nu este in zadar, ca daca ai facut o fapta buna fata chiar de tine insati inseamna ca l-ai indatorat pe Dumnezeu, iar El nu ramane dator niciodata nimanui. Am sa-ti scriu in cele ce urmeaza o intamplare f. veche pe care n-o stiu intocmai si cu lux de amanunte, insa i-am retinut pilda. Cica trei copii au scapat dintr-un naufragiu pe mare si valurile i-au dus pana la tarmul unei f. mici insule inca necunoscuta de oameni. Acolo si-au petrecut multi ani pana au ajuns maturi. Ce era de remarcat ca toti trei, la o anumita ora din zi se strangeau si rosteau ceea ce pt. ei era o rugaciune mai mult decat simpla, o rugaciune aproape fara sens pt. un om modern (nu-mi amintesc acea rugaciune dar stiu ca era un joc de cuvinte f. interesant- sper sa ma jute cineva sa mi-o amintesc). In fine, intr-una din zile aparu la tarmul insulei lor o corabie de pe care coborara diferiti oameni printre care si cativa calugari ce cautau noi vanari de suflete. Si asa aflara acesti slujitori ca tinerii erau de f. multi ani acolo si ca n-aveau habar nici macar de notiunile elementare ale credintei crestine. Asa ca au inceput a-i invata toate fiindca auzisera rugaciunea lor precrestina si li se paruse puerila- si le-au predat rugaciunea Domneasca, "Tatal Nostru". Cand s-a apropiat ziua plecarii in larg a corabiei, tinerii au fost intrebati daca vor sa paraseasca insula si sa se intoarca in lumea din care plecasera candva impreuna cu parintii lor. Raspunsul lor a fost ferm: NU. La sorocul hotarat corabia a ridicat ancora si s-a indepartat de la tarm. Era exact vremea la care tinerii obisnuiau sa-si spuna rugaciunea. Numai ca dupa un timp calugarii de pe nava au ramas incremeniti vazandu-i pe cei trei tineri agitati cum gesticulau si alergau desculti pe apa ca si pe uscat dupa corabie. Cand in sfarsit au ajuns pe punte, toti i-au intrebat: ce s-a intamplat si cum de au putut ei alerga pe mare? La care ei au raspuns asa: - Noi oricand putem alerga pe mare daca vrem, dar acum s-a intamplat ca am uitat o parte din rugaciunea pe care ne-ati invatat si am alergat dupa voi ca sa ne-o mai spuneti odata si sa n-o mai uitam! La care calugarii au zis la randul lor: - Nu va mai trebuieste nici o alta rugaciune, spuneti-o in continuare pe cea pe care o stiti voi, ca noi, cu toata stiinta si priceperea noastra in ale teologiei, cu toate rugaciunile ce le rostim pe de rost ore in sir, de am fi pasit pe apa ne-am fi innecat de la primul pas! Nu voi aveati trebuinta sa fiti invatati credinta, ci noi. Sper sa-ti fie de folos vreun cuvant ceva, dar si mai mult sper sa nu te dai batuta. Ai sa vezi tu pe parcurs ce de bucurii duhovnicesti vei avea. Si sa stii ca nu vorbesc de o bucurie asemanatoare cu aceea la implinirea vreunui gand de-al nostru lumesc, nu, eu vorbesc de o bucurie ce o vei simti izvorand din tine si revarsandu-se-n cascade peste toti ceilalti. Gustul biruintei asupra raului, placerea de a sta alaturi de oameni simpli dar onesti cum sunt majoritatea crestinilor, pacea care se va cobora ca o adiere sfanta peste inclusiv lucrul mainilor tale..., toate acestea iti vor aduce mai devreme sau mai tarziu pasiunea adevarata pt. Dumnezeu. Si cand ai sa-L gusti prima data n-ai sa-L mai uiti si n-ai sa mai vrei sa mananci altceva. Atat sa-ti mai amintesti in timp ce ai inceput sa alergi pe mare: "de cate ori vei cadea, scoala-te si te vei mantui"!!! Asta a spus-o Hristos, "Dumnezeul necunoscut" pe care L-a predicat Ap. Pavel in Areopag. Si inca ceva, si cu asta inchei: "cui i s-a iertat mult, mult iubeste; dar cui i s-a iertat putin, putin iubeste". Tu iubesti fara sa-ti dai seama, si nu multe au fost femeile mironosite sau o Maria Egipteanca. Important e ca te afli pe un drum bun, al intoarcerii la Dumnezeu si al neintoarcerii la cele dinainte. ----------------------------------------------------------------- So far, so good. Doctorului Rieux ii venea greu sa creada daca nu chiar imposibil - si pusa asa intrebarea, pare fara de raspuns.
Dar - si asta nu e neaparat raspunsul - trebuie sa realizezi ca atunci cind facem bine, ne folosim de ce (instrumental) anume a pus Dumnezeu in noi bine. Cind vrei sa faci bine din dorinta de a face bine ( si aproape nu stii de ce; doar ca vrei sa faci bine) chiar daca nu crezi in Dumnezeu, ii folosesti ca sa spunem asa imputernicirea de a face bine pe care El a dat-o oamenilor - really, it comes naturally. Dr. Rieux in acest caz foloseste darul dat de Dumnezeu (dorinta de a face bine si de a-ti folosi cunostintele in acest scop) fara sa recunoasca de unde vine. Deci el, Rieux, foloseste sapa de imprumut si nu vede Stapinul - asa s-ar parea, la prima vedere. De fapt, el crede intr-un principiul al binelui pentru ca alege sa faca bine.E ca si cum Rieux disociaza ideea de Dumnezeu ca stapin al nostru atotbinevoitor de Dumnezeu cel care ne-a comandat sa facem binele si pus in noi alegerea asta. Rieux deci, amesteca necredinta intr-o entitate superioara cu credinta implicita intr-un principiu de factura platonica oarecum. El actioneaza ca si cum omul ar avea o singura optiune : sa fie bun tot timpul.Omul nu e asa , universul nu e asa , deci Stapinul nostru s-a indatorit, prin fiul Sau, sa rezolve aceasta ne-alegere a unora dintre noi, anume prin jertfa. Eu una zic, ca raspunsul la problema cu copii bolnavi trebuie sa se afle in noi - cine stie citzi din noi nu ne folosim potentialul de a face bine.Poate cineva si-a ratat menirea sincera, una potrivita cu harul dat, care ar fi putut sa rezolve dilema. In acest sens as "citi" Camus cu al sau Rieux - prin lipsa ; o lipsa chinuitoare. Cit despre sanctitate, cel care face binele foloseste ce a pus Cel-De-Sus in noi.E un fel de a ne apropia de Dumnezeu.Putem face un paralelism intre situatii tragice si faptul de a intelege durerea LUI fata cu cei care nu aleg sa paseasca pe calea dreapta.Desi nu asta e raspunsul.Raspunsul vine intotdeauna cind speri din toata puterea sufletului tau, cind nu te cantonezi in fata a ceea ce raul a expus ca toti sa ne indoim.
Concluziile mele- raport de cercetare
- de
Hypatia
la: 16/11/2004 18:59:25
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!) FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTE ALE EDUCATIEI
MASTER PSIHOLOGIE SOCIALA MODULUL : ANALIZA SI INTERVENTIA IN GRUPURI SI ORGANIZATII PSIHOLOGIA REZOLVARII CONFLICTULUI CONFERENTIAR DR. ANA STOICA-CONSTANTIN STUDENT: PLAESU TEODORA ANUL II SEMESTRUL I CONFLICTUL RELIGIOS PE INTERNET Lumea internetului, relativ nouă mai ales pentru cetăţenii planetari care trăiesc in România, aduce cu sine o problematica aparte: comunicarea în mediul virtual. Psihologia confictului în mediul virtual pune în discuţie problematica legată de grup si de conflict, în contextul comunicării la distanţă şi/sau prin intermediul internetului. Scopul cercetării este de a pune în evidenţă modul în care au loc interacţiunile din cadrul grupului constituit prin intermediul internetului, precum şi dobândirea informaţiilor necesare prevenirii şi/sau rezolvării conflictelor pe teme religioase care apar în mediul virtual. Pentru început, mă voi referi la “grup” si la “conflict”, în încercarea de a fixa cadrul teoretic al cercetării, prin apelul la studiile existente. Ulterior, voi descrie cercetarea întreprinsă în mediul virtual şi apoi voi prezenta rezultatele cercetării. Plecăm de la considerarea grupului ca fiind “constituit dintr-un ansamblu de persoane dependente unele de altele în realizarea propriilor scopuri.” Starea de conflictualitate (intrapsihică, între grupuri sau subgrupuri, între persoane) este parte integrantă din structura grupurilor. Raporturile care se dezvoltă aici vor fi în acelaşi timp fundamental complementare şi conflictuale . Situaţiile de grup reactivează în special conflictele în raport cu identitatea. Aceasta este unică şi colectivă în acelaşi timp. Dezvoltarea identităţii s-a efectuat, după cum indică S. Freud, prin identificare: “Fiecare individ face parte din mai multe grupuri şi, cu ajutorul identificărilor celor mai variate, s-a orientat prin aceste legături, în multiple direcţii şi şi-a construit idealul Eului propus după modelele cele mai diverse.” Pluralitatea identificărilor posibile şi a imaginilor reflectate de privirea altora face ca fiecare să se confrunte cu propriile sale reprezentări diferite sau cu diversele părţi ale lui însuşi. O referinţă unificatoare se poate găsi doar ca o “verigă dintr-un lanţ”, după expresia lui S. H. Foulkes, în identitatea familială trecută şi prezentă. Aceasta se află la originea legăturilor sociale şi permite situarea şi plasarea în cadrul interacţiunilor ce dau naştere respectivului grup nou. Este vorba, de fapt, nu numai despre o referinţă la interacţiuni şi la un teritoriu familiar, ci şi de introducerea în grup a unei părţi din acest teritoriu familiar, adică a unei părţi din sine, fiecare încercând să structureze realitatea acestei noi situaţii plecând de la propria sa istorie, de la obiectele sale şi de la personajele interne. Dacă şi alte apartenenţe sunt menţionate (profesională, religioasă, politică...), acestea sunt în mod frecvent subordonate cauzalităţii raporturilor familiale: cariera profesională, alegerea religioasă sau politică sunt explicate în termenii unei investiţii sau a unei contra-investiţii legate de moştenirea familială pe care fiecare o poartă în sine. Din perspectiva psihologiei sociale, organizaţiile sunt grupuri de persoane care interacţionează în baza unor reguli sau norme şi care au o identitate colectivă. Eficienţa grupurilor este apreciată în lumina conceptelor de influenţă socială, comportament de lider, conformitate, coeziune, climat. Integrarea problematicii grupului social în context organizaţional este mai evidentă în domeniul comportamentului grupului în relaţie cu alte grupuri. Tipologia comportamentului grupurilor ori strategiile de management al comportamentului grupurilor sunt tratate din perspectiva interveniei organizaţionale. GRUPUL ELECTRONIC este grupul ai cărui membrii sunt legaţi între ei prin reţea electronică şi nu dispun de interacţiuni de tip “faţă în faţă”. In mod tipic, grupurile electronice interacţionează prin reţeaua de poşta electronică, trimiţând mesaje. Astfel de grupuri găsim şi în cadrul forumurilor de pe cele mai diverse site-uri (situri). Organizarea acestora este în principal aceeaşi, diferenţele constând în tematicile propuse de administratorii forumurilor sau în chestiuni legate de modalitatea de accesare a sitului. Spre exemplu, pe pagina www.itemsoft.ro , forumul este orientat pe teme de psihologie şi se adresează mai ales psihologilor, studenţilor si profesorilor universitari de la Facultăţile de Psihologie. www.crestini.ro este situl care propune forum pentru cei preocupaţi de problemele religioase şi se adresează în primul rând creştinilor, iar www.poezie.ro este un sit pentru poeţii contemporani şi pentru iubitorii de poezie. www.Cafeneaua.com este un forum complex prin diversitatea temelor abordate, adresânsu-se tuturor românilor din lume. Aici, fiecare utilizator înregistrat- cu numele real sau pseudonim- are posibilitatea să citească şi să posteze mesaje şi chiar conferinţe pe cele mai diverse teme. “Cafeneaua” este uşor de accesat şi chiar şi un începător al utilizării reţelei electronice de tip internet, poate citi şi scrie foarte uşor. Dezavantajul constă în faptul că utilizatorii- de sex, vârstă şi pregătire diferită-formează un grup foarte mare, neomogen, cu interese foarte diferite. “Compararea grupurilor electronice cu cele “faţă în faţă” evidenţiază câţiva factori care pot afecta deciziile electronice. In primul rând, membrii au posibilitatea să introducă informaţiile anonim. Şi chiar dacă contribuţiile nu sunt anonime, oamenii se pot simţi oarecum mai anonimi decât într-un grup “faţă în faţă”. In al doilea rând, lipsesc sursele de informare vizuală despre ceea ce simt altii, constând în limbajul corpului şi tonul vocii. In fine, în grupurile electronice pot 2.CONFLICTUL, aşa cum este definit de Mayer, “este un fenomen psihosocial tridimensional, care implică o componentă cognitivă (gândirea, percepţia situaţiei conflictuale), o componentă afectivă (emoţiile şi sentimentele) şi o componentă comportamentală (acţiunea, inclusiv comunicarea)”. In forma sa clasică, un conflict implică atitudini şi comportamente antagonice. In ce priveşte atitudinile, părţile în conflict îşi cultivă antipatia reciprocă, se consideră reciporc nerezonabile şi dezvoltă stereotipuri negative despre oponenţi. Comportamentele antagonice includ porecle insultătoare, sabotajul sau agresiunea fizică. Probabilitatea conflictului creşte pe măsură ce factorii la care ne vom referi mai jos pătrund in relaţiile dintre grupuri: a.interdependenţa , atunci când persoanele dintr-un grup/organizaţie sunt reciproc dependente pentru îndeplinirea propriilor obiective, există potenţial pentru conflict.Interdependenţa necesită interacţiunea părţilor astfel încât acestea să-şi poată coordona interesele. Conflictele nu apar dacă fiecare “se descurcă singur”. Apoi, interdependenţa inseamnă că fiecare parte are o anumită putere asupra celeilalte şi este relativ uşor pentu una din ele să abuzeze de puterea sa şi să creeze antagonism. b.diferenţele de putere, statut şi cultură; conflictele pot erupe acolo unde părţile diferă semnificativ în putere, statut şi cultură. Dacă dependenţa nu este reciprocă ci unidirecţionată, creşte potenţialul de conflict. Diferenţele de statut impulsionează conflictul atunci când activitatea într-un grup/organizaţie decurge astfel încât să fie cazul ca oameni care, tehnic vorbind, au un statut inferior şi sunt puşi în situaţia de a lua decizii, de a da ordine sau de a controla pe cei cu statut superior. Când două sau mai multe culturi foarte diferite se dezvoltă într-o organizaţie, ciocnirea dintre convingeri şi valori poate genera conflict deschis. c.ambiguitatea. Scopurile, jurisdicţiile şi criteriile de performanţă ambigue sunt sursă de conflict. In ambiguitate se distrug regulile formale şi informale care guvernează interacţiunile. In plus, este greu să împarţi laude şi critici în cnformitate cu rezultatele când nu ştii precis cine de ce răspunde. d.resurse insuficiente: diferenţele de putere se măresc atunci când resursele devin deficitare. Asta nu se întâmplă fără luptă şi conflictele ies la suprafaţă în timpul manevrelor. Insuficienţa resurselor are capacitatea de a transforma conflictele mascate sau lente în conflicte deschise şi acute. e.identificarea cu grupul şi parţialitatea intergrupuri. Identificarea cu un grup sau clasă de oameni pregateşte terenul pentru conflictul organizaţional. Ei au tendinţa de a dezvolta păreri mai bune despre membrii grupului “lor” şi păreri mai proaste despre grupurile ai căror membri nu sunt. Această parţialitate este legată de buna părere despre sine şi este un factor esenţial. Identificarea cu succesele grupului propriu şi disocierea de eşecurile celor din afară încurajează stima faţă de sine şi oferă sentimente plăcute de solidaritate socială. Atribuirea comportamentului pozitiv propriului grup de lucru contribuie in mod normal la buna părere despre sine. Există mai multe grupuri sau clase cu care oamenii se pot identifica. Ele pot fi bazate pe caracteristici personale, tipul de funcţie sau nivelul funcţiei şi, de aceea, prevalenţa parţialităţii intergrupuri sugerează că organizaţiile vor trebui să acorde o atenţie specială modului în care tratează relţiile între aceste grupuri. Sursele conflictului pot fi: a) diferenţele şi incompatibilităţile dintre persoane; b) nevoi/interese umane; c) comunicarea defectuoasă sau absentă; d) lezarea stima de sine ; e) valorile persoanelor; f) nerespectarea normelor explicite sau implicite; g) comportamente neadecvate; h) agresivitatea; i) competenţele sociale; j) cadrul extern; k) statutul, puterea, prestigiul, “principiile”; utilizarea şi comunicarea culturii şi a informaţiilor. Tipuri de conflicte: după intensitate, -disconfortul, adică sentimentul intuitiv că ceva nu este în ordine, chiar dacă nu se poate preciza ce anume; -incidentul, adica fapte minore, care întristează sau irită un timp, pentru ca în câteva zile să fie uitate; -neînţelegerea, care are la bază concluzii eronate în legătură cu o situaţie, datorată comunicării neclare sau lipsei de legături dintre preopinenţi. Uneori neînţelegerea survine pentru că situaţia provoacă irascibilitate cuiva. Gândul îi revine obsedant la acelaşi lucru şi perceptiile asupra problemei sunt alterate. -tensiunea, simptom evident al conflictului, distorsionează percepţia asupra altei persoane şi aproape tote acţiunile aceleia. Relaţia este afectată de atitudini negative şi opinii fixe, iar sentimentele pe care le are faţă de cealaltă persoană se înrăutăţesc semnificativ. Relaţia devine o sursă de îngrijorare permanentă; -criza este cel mai evident simptom al conflictului. Este momentul în care se întrerupe o relaţie, când apare violenţa, când cearta se înfierbântă, iar oamenii se lasă dominaţi de sentimente, e momentul când se plănuiesc şi se săvârşesc acte necugetate. Cele mai multe conflicte se reduc la câteva tipuri de bază sau combinaţii ale acestora: disputele asupra obiectivelor, disputele asupra faptelor, disputele asupra procedurilor, se concentreză în general asupra aşteptărilor cuiva legate de comportamentul partenerului.Sunt alimentate de chestiunile de etică, onestitate şi respectarea ierarhiei şi statutului social şi organizaţional. Conştientizarea acestor diferite tipuri de conflict ne atrag atenţia asupra nevoii de a înţelege exact ce este de fat un episod conflictual. De exemplu, diferenţele fundamentale de obiective nu se rezolvă obligatoriu prin clarificarea disputei asupra faptelor. Se poate produce şi suprapunerea domeniilor. Un conflict factual poate duce la conflict procedural, dacă una din părţi este percepută ca sabotândmunca celeilalte. Când se întâmplă aşa, adevărata rezolvare a conflictului are loc atunci când sunt tratate toate aspectele. In căutarea rezolvării este bine să avem în vedere categoriile de referinţă ale oponentului. Organizaţiile sunt comunităţi umane care se comportă ca oricare alte comunităţi. In interiorul lor, oamenii concurează pentru putere şi resurse; există diferenţe de opinii şi valori, conflicte de priorităţi şi de scopuri; există confruntarea dintre cei care vor să schimbe lucrurile şi cei care doresc să ducă o viaţă liniştită în organizaţie; există grupuri de presiune, clici şi cabale, rivalităţi şi contestări, incompabilităţi între caractere şi alianţe. Diferenţele pot fi necesare, pentru ca o organizaţie să se poată adapta la o lume înconjurătoare în continuă schimbare. Ele alcătuiesc “varietatea necesară” receptarii complexitaţii acestei lumi. Sarcina liderului este să capteze aceste energii şi să folosească difrenţele din interiorul organizaţiei, pentru dezvoltarea ei.Rezolvarea conflictelor presupune şi adoptarea unui stil de management al conflictului corespunzător situaţiei: -Dacă intervine ceva neînsemnat sau lipseşte informaţia, oamenii trebuie calmaţi, iar dacă oponentul este foarte puternic şi foarte ostil, ocolirea conflictului poate fi un răspuns înţelept -stilul ocolitor; -In cazul unor greşeli intervenite în managementul conflictului, cooperarea cu cealaltă parte în scopul îndeplinirii dorinţelor acesteia şi nesusţinerea interesului propriu, este semnul distinctiv al stilului îndatoritor, foarte eficace pentru a construi o relaţie de bunăvoinţă. -Stilul competitiv maximizează impunerea interesului propriu şi minimizează cooperarea. De aceea, specialiştii recomandă adoptării acestui stil atunci când suntem siguri de realitatea faptelor, într-o situaţie de tipul câştig/pierdere sau când nu mai avem de a face cu oponentul în viitor. -stilul concesiv sau compromisul între competiţia pură şi curtenia pură nu dă conflictului răspunsul cel mai creativ, dar este o reacţie înţeleaptă la conflictele rezultate din insuficienţa resurselor şi o bună poziţie de retragere când alte strategii eşuează. -In stilul colaborativ, atât impunerea interesului propriu cât şi cooperarea sunt maximizate în speranţa obţinerii unui acord integrativ, care să satisfacă interesele ambelor părţi. Accentul se pune pe o solutie tip câştig/câştig, în care se presupunerea că soluţionarea conflictului poate aduce ambele părţi într-o situaţie mai bună. Gary Johns şi alţi cercători (Helena Cornelius şi Shoshana Faire) vorbesc despre conflictul pozitiv şi conflictul negativ, în sensul că în grupurile care sunt centrate pe rezolvarea sarcinii, este de dorit prezenţa unui conflict care să ducă la identificarea erorilor, la sufocarea ideilor ilogice, prevenirea gândirii de grup şi buna informare a managerilor, la motivarea oamenilor să accepte competiţia şi schimbarea. In astfel de cazuri, conflictul este o circumstanţă naturală în organizaţii şi nu ia totdeauna o formă deschisă şi extremă. Insă, pentru grupurile care sunt centrate pe relaţiile dintre membrii, competiţia nu este lucrul cel mai indicat, iar pentru a transforma certurile în distracţie, pentru a învăţa că certurile noastre şi diferenţele individuale fac parte din viaţă, că şi pentru anticiparea conflictului potenţial şi tratarea sa în mod constructiv, avem nevoie de pregătire specială. Rezolvarea conflictelor depinde în mare măsură de conştientizarea lor.Vorbim despre conflictul negativ, pentru că de cele mai multe ori, “în conflict omul nu acordă nevoilor celeilalte persoane atenţia pe care o acordă propriilor sale interese.” Abandonul, reprimarea, adoptarea stilului victorie/înfrângere şi compromisul sunt tot atâtea exemple pentru conflictul negativ, pentru că este blocată flexibilitatea, apar dificultăţi, în special atunci când perseverăm în încercarea de a demonstra punctul nostru de vedere, în loc să calmăm lucrurile, sau când pretindem ca totul să fie perfect. Confruntarea cu problema poate fi traumatizantă pentru cei implicaţi în conflict. Uneori ne definim valorile prin semenii şi problemele faţă de care ne opunem; furia şi jignirea sunt cele doua feţe ale medaliei, indiferent dacă sunt sau nu exprimate. “Voinţa de a soluţiona conflictul este un factor-cheie în rezolvarea conflictelor”, spun cercetătoarele mai sus citate, iar aceasta este suficientă, uneori, căci acolo unde există dorinţă, există şi posibilitatea realizării sale în fapt. “Este incitant să ai această disponibilitate şi totodată să-i ajuţi şi pe alţii să şi-o cultive.” Dar ce-i împiedică pe oameni să dorească rezolvarea conflictelor? Specialiştii au identificat opt atitudini care pot fi răspunsurile la această întrebare: necinstea, stima de sine/orgoliul, nevoia de scuze, dorinţa de răzbunare, lezarea, supărarea, resentimentul, “eu am avut dreptate, tu nu ai avut”. Dezvoltarea dorinţei de a rezolva problema presupune să se schimbe ceva în interiorul nostru, să ne întoarcem la priorităţi. Atunci când cineva doreşte să rezolve situaţia problematică, nu înseamnă că acea persoană este cea vinovată, ci înseamnă că a renunţat să-l învinuiască pe celălalt, luând-o de la capăt, înseamnă că recunoaşte că satisfacţia pe care i-o oferă o bună relaţie este mai importantă decât aceea de a-şi demonstra punctul de vedere. Pentru a rezolva un conflict în mod civilizat trebuie ca toţi participanţii să dorească soluţionarea lui. Este important să formulăm problema în termeni largi, să identificăm cine sunt persoanele (părţile) implicate în conflict şi să aflăm care sunt nevoile şi temerile importante, care au semnificaţie pentru problema aflată în discuţie, după care urmeaă proiectarea variantelor de soluţionare a conflictului, în trei etape: generarea soluţiilor; alegerea soluţiilor transpunerea in practică a variantelor selectate. Morton Deutsch vorbeşte despre trei tipuri de bază ale orientării motivaţionale faţă de un conflict: de cooperare- partea are un interes pozitiv pentru binele celuilalt, precum şi pentru al său; individualistă- patea are interes să facă tot posibilul pentru sine şi nu este preocupată de celălalt; şi competitivă- partea are interes să reuşească mai bine decât celălalt şi în acelaşi timp să facă totul pentru sine. Iar “legea simplă a lui Deutsch despre relatiile sociale” indică faptul că: “procesele si efectele caracteristice provocate de un tip dat de relaţii sociale (de exemplu, de cooperare sau de competitivitate) tind să provoace la rândul lor acel tip de relaţie socială”. Inţelegerea condiţiilor care dau naştere la procesele sociale de cooperare şi de competitivitate, precum şi caracteristicile lor, este esenţială pentru înţelegerea circumstanţelor care dau naştere proceselor constructive sau distructive în cadrul soluţionării conflictelor. Un proces constructiv de soluţionare a conflictelor este, în esenţa sa, similar unui proces de interacţiune competitivă. Din moment ce se cunosc o mulţime de date despre natura proceselor de cooperare si de competitivitate si despre condiţiile ce dau naştere la fiecare, multe din aceste cunoştinţe pot fi aplicate pentru înţelegerea factorilor care hotărăsc dacă un conflict va lua un curs constructiv sau unul distructiv. Tema cercetării a fost aleasă tocmai datorită interacţiunilor de tip internet în domeniul religios pe care le-am putut surprinde mai bine de un an pe forumurile românesti. Am constatat că multe conferinţe erau închise de administratorii sitului pentru că cel mai adesea dezbaterea degenera în conflict. Astfel, mi-am propus să verific ce determină conflictele şi dacă discursul utilizatorilor forumurilor se schimbă o dată cu adoptarea unei comunicări pozitive, plecând de la ipoteza că participanţii la dezbaterile din mediul virtual vor intra mai puţin în conflict dacă vor conştientiza conflictul şi consecinţele sale. Inţelegem prin “mai puţin” conflicte mai rare şi de intensiune mai scăzută decât cele care sunt acum în forum. Am formulat următoarele obiective: 1.Chestionarea utilizatorilor unui site, www.Cafeneaua.com, despre modul în care este perceput conflictul şi rezolvarea sa în spaţiul virtual. 2.Identificarea modului în care poate fi evitat/rezolvat conflictul în spaţiul virtual. Ca metodă, am ales brainstormingul, prin care să colectez de la utilizatori informaţii despre conflict şi ideile lor în legătură cu posibilităţile de prevenire şi de rezolvare a conflictelor. Astfel, am deschis o conferinţă cu titlul “CONFLICTUL;vă rog să mă ajutaţi!” şi în deschidere le-am prezentat celorlalţi participanţi la dezbatere problema aşa cum o văd eu: “Am constatat de multe ori că dezbaterile din conferinţele Cafenelei se soldează cu conflicte. Pentru că mă preocupă foarte tare acest fenomen, vă propun să-l cercetăm împreună. Pentru început, vreau să ştiu ce credeţi D-voastră despre conflictele din Cafenea. De ce credeţi că apar? De ce sunt "predispuse" conflictului anumite teme? Care sunt aceste teme? Cum credeţi că ar trebui gestionate conflictele? Vă rog tare mult să mă ajutaţi să facem această cercetare, pentru a evita pe viitor situaţiile conflictuale, pentru a învăţa împreună cum să le rezolvăm, să ajungem la acea parere unanimă care să reprezinte politica sitului faţă de acest tip de interacţiuni. Mulţumesc tuturor celor ce vor colabora! La urma urmei, suntem o comunitate. După cum unii deja bănuiesc, cercetarea aceasta o fac în calitate de student în ştiinţele sociale.” Deşi conferinţa este publică şi orice utilizator şi vizitator al Cafenelei are posibilitatea să-şi exprime punctul de vedere în legătură cu conflictele din conferinţele Cafenelei, am trimis invitaţii personale, prin mesageria privată, mai multor utilizatori despre care ştiam că se află în conflict cu una sau mai multe persoane, iar aceştia au răspuns invitaţiilor mele. Am ales ca metodă brainstormingul pentru că şi în mediu virtual, această metodă se foloseşte pentru a atinge aceleaşi obiective ca si metoda tradiţională: generarea de idei noi, fără evaluare. Cercetarea de faţă demonstrează încă o dată studiile efectuate despre grupurile electronice: “Dacă au mai mult de doi membri, grupurile acestea sunt mai performante în brainstorming decât cele tradiţionale, atât în calitate cât şi în cantitate. Pe măsură ce grupurile electronice devin mai mari, ele tind să producă mai multe idei, dar raportul idei/persoană rămâne constant. In contrast, când grupurile “faţă în faţă” se măresc, sunt generate din ce în ce mai putine idei de persoană. Ce explică succesul tehnici electronice? Reducerea inhibării legate de participare şi posibilitatea de a comunica ideile fără a-i mai aştepta pe alţii par să fie motivele principale.” Statistic, după două săptămâni de la deschiderea conferinţei, situaţia se prezenta astfel: sunt 2612 afisari, 198 de comentarii, făcute de 39 de utilizatori ai Cafenelei, 12 femei si 27 bărbaţi. Din cei 39 de utilizatori, 19 sunt români stabiliţi peste hotare, 11 s-au prezentat ca români rezidenţi în România, iar despre ceilalţi nu putem spune de unde sunt, întrucât nu şi-au dat datele lor personale. Dezbaterea despre conflict s-a dovedit o ocazie de a răbufni in conflict, pentru membrii Cafenelei care s-au certat de-a lungul timpului, s-au între care s-a adunat mai multă tensiune, prin imposibilitatea exprimarii unor puncte de vedere la un moment dat. Astfel, după primele două mesaje, pline de idei şi încurajările venite din partea gadzei, au urmat alte şapte mesaje, în care participanţii şi-au expus părerile lor. Au urmat apoi trei mesaje din partea gazdei prin care s-a întărit disponibilitatea unora mai timizi de a-si exprima punctul de vedere. Urmează alte sapte mesaje orientate spre aducerea câtor mai multe idei despre conflict, însă apar şi primele nemulţumiri în legătură cu dorinta gazdei de a ajunge la un punct de vedere comun faţă de tratarea conflictelor şi mai ales faţă de prevenirea lor. Işi face loc şi primul conflict, între doi adversari declaraţi: Jimmy_Cecilia şi Anita47: dacă la început fiecare îsi exprima nemulţumirea faţă de temele care ne aduc în conflict, în cearta lor intervine un al treilea participant, AlexM, supărat pe atitudinea poliţienească a lui Anita47 şi postează un mesaj extrem de dur la adresa etniei evreieşti. Conflictul se derulează apoi între cei din urmă şi un alt participant, Axel, încearcă “să liniştească” atmosfera, fără succes. Intervenţia gazdei nu a fost eficientă pentru a opri atacul lui Anita 47. Fiindcă a intervenit şi un alt adversar declarat al său, SB, inflamând şi mai mult atmosfera, unul dintre administratori decide închiderea temporară a conferinţei. Discuţiile purtate pe cale particulară între gazda conferinţei şi celălalt administrator au avut sorţi de izbândă si după apoximativ 24 de ore, conferinţa s-a redeschis, cu eliminarea celui găsit vinovat de starea de conflict: AlexM. Această decizie a fost contestată. In primul rând de Axel, unul dintre artizanii stării de conflict. Anita 47 îl atacă din nou pe SB şi, treptat şi alţi participanţi încep să-şi exprime nemulţumirea faţă de eliminarea lui AlexM, ceea ce determină replici tăioase din partea aceluiaşi Anita47, care îşi îndreaptă furia către unul dintre cei care cereau revenirea lui AlexM, Florin şi atât. Conflictul ia amploare prin intrarea în conflict a unui alt participant, Destin, adversar al lui Anita47. Pentru că administratorii iau dreptul de publicare lui Anita47, conflictul se poartă între ceilalţi doi protagonişti. Incep să intervenă şi alţi participanţi, în încercarea de a linişti spiritele. Interventiile gazdei şi ale altor participanţi duc dezbaterea mai departe, dar şi conflictul. Astfel, Florin şi atât continuă conflictul cu gazda, acuzând-o de intoleranţă. Lui i se alătură Gabi Boldiş, care alimentează conflictul religios, care se va transfoma într-un conflict personal cu Hypatia, gazda conferinţei. Revin Anita47 şi SB, mai calmi, cu câte un banc, menite să relaxeze dezbaterea, dar intervenţia lui Ikoflexer îl aduce în conflict cu Anita47, moment în care Anita 47 este considerat troll de majoritatea participanţilor. “Trollul” este participantul care blochează cu bună intenţie discuţiile, abătându-le de la subiect şi luând la atac persoanele participante. Acum Anita47 este în conflict cu SB, Ikoflexer, Păianjenul şi Adrian Marchidan. Ideea gazdei de a discuta conform unor reguli, anunţate şi ele, a fost foarte rău primită, drept pentru care gazda a fost înfruntată de mai mulţi participanţi. Un alt motiv de conflict cu gazda, a fost neînţelegerea unei alte propuneri din partea gazdei: abordarea problemelor sau subiectelor de dezbatere ca dileme, iar al treilea motiv de conflict a fost prezentarea unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, care interzice anumite abordări legate de chestiunea evreiască. E momentul în care conflictele dintre ceilalţi membrii se conservă, iar gazda devine vinovatul numărul 1 pentru starea de conflict. Are un singur susţinător: SB. Participanţii la dezbatere au indicat drept cauze ale conflictului în mediu virtual urmatoarele: -educaţia si autoeducaţia (Axel, 24835) -diferenţele dintre oameni, greşelile de interpretare (Daniela Manolescu, 25398) -anonimatul utilizatorilor (Daniel Racoviţan, 24810) -ideile preconcepute si răutatea (Sonia, 24866) -atitudinea comentatorilor (Desdemona, 25398) -aţâţarea din partea unora şi activitatea trollilor (SB, 25313) -“trollii” sunt persoanele care deturnează dezbaterea spre ceartă, de dragul contrazicerii şi de a face şicanii celorlalţi) -Anita47 ( mai mulţi utilizatori au indicat această persoană ca fiind provocatoare de tensiuni şi conflicte) -lipsa ruşinii faţa de Dumnezeu şi de semeni (Carapiscum, 25164) -orgoliul (LCM, 25211) -subiectele de actualitate (Jimmy_Cecilia, 24969) -discuţiile despre istorie, religie, politică (Florin şi atât 25213) -subiecte fără zona de mijloc, de armistiţiu -dogme diferite -ambianţa NET: fără frică, fără respect (anonim, 25222) -natura virtuală (Păianjenul) -evitarea monotoniei (Daniela Manolescu) -Oamenii îşi dau cu parerea despre lucruri pe care nu le cunosc (AndreiS, 25598) -intoleranţa (Adela, 25424) Ca forme sau tipuri ale conflictului sunt enumerate: dezbaterea de idei, pe care unii o identifică cu conflictul, neînţelegerile, criticile. Nivelurile atinse de intensitate a conflictului sunt sesizate ca : jigniri, insulte, calomnii, ameninţări, certuri, atacuri la persoană. Comportamente în conflict: defularea, “tonul” ridicat, replici tăioase, hazul de necaz. De la un timp, şi-au făcut loc în variante diferite şi asumarea responsabilităţii pentru conflict şi, pe alocuri, încercări de a se scuza, ceea ce a condus la atitudini mai apropiate de împăciuire, pe de o parte, dar şi la escaladarea virulenţei mesajelor, pe de altă parte. Părţi implicate: mai intâi persoanele implicate în conflict din alte conferinţe, e.g. Anita- Jimmy_Cecilia, Anita-SB, Hypatia-Gabi.Boldiş; apoi participanţii la această conferinţă, e.g. Destin- Florin şi atât, Anita-AlexM, urmând ca tensiunea să crească între gadza conferinţei si participanţii nemultumiţi de ideea şi de soluţiile avansate până aici, e.g.: Hypatia-Gabi.Boldis, Mary, Florin şi atât. Posibile rezolvări: -recunoaşterea conflictelor existente, SB 25721, Ikoflexer 25642, Anita 25734, Gabi.Boldiş 25723 -renunţarea la controversă, Păianjenul, 25649 -banarea producătorilor de conflict (mai mulţi utilizatori) -limbaj civilizat şi bun simţ, Sanjuro 24955 -negociere după plan, Hypatia 25402 -hazul si ironia: Axel, Daniela Manolescu. Deşi participanţii la brainstorming au avansat idei valoroase, atât cantitativ cât şi calitativ, pot spune că rezolvarea conflictelor în mediul virtual şi prevenirea lor a rămas o problemă de cercetat in continuare, pentru că soluţiile propuse au fost aspru criticate şi respinse de participanţi. Cercetările studiate arată că “grupurile electronice înclină să fie mai echilibrate decât cele “faţă în faţă”. Barierile de statut tind să dispară şi participarea este mai uniform distribuită între membri”, pe de o parte, însă “comunicarea electronică a încurajat mesajele impulsive, dure şi exprimarea unor păreri extremiste ( -El este cel care convoacă grupul şi conduce discuţiile; -pune problema într-o manieră nondefensivă, obiectivă, fără a sugera soluţii sau preferinţe; -lucrează cu toţi membrii; previne dominarea de către o singură persoană şi protejează membrii grupului de atacuri sau critici severe; -furnizează date concrete, esenţiale şi clarifică orice restricţii asupra soluţiilor; -nu face sugestii şi nu pune întrebări care să orienteze discuţia într-un anume sens; -pune întrebări stimulative, care să facă discuţia să înainteze; -rezumă şi clarifică problematica, în câteva puncte, pentru a marca progresul dezbaterii; -dispune de răbdare când apar pauze. Analizând din această perspectivă problema conflictului în mediul virtual, consider că unele din intervenţiile avute în cadrul conferinţei, au fost greşite, sporind procesul de “inflamare” a participanţilor. Astfel, planul sugerat de Hypatia este o astfel de greşeală, care a adus-o în conflict cu Gabi.Boldiş, Florin şi atât, Mary. Ceea ce mi se pare extrem de interesant este că mulţi utilizatori consideră că pentru Cafenea, conflictul este calea către progres, confundând conflictul cu controversa, şi, de aceea, s-au opus cu vehemenţă încercărilor de rezolvare a conflictului în general, prin practicarea trollării utilizatorilor şi mai ales, a gazdei conferinţei despre conflict, Hypatia. Ce a determinat pe participanţii la conferinţă să intre în conflict cu gazda? A fost o întrebare care m-a frământat mai mult timp. Din analiza mesajelor postate, se pot identifica trei aspecte: 1.Dorinţa Hypatiei de a ajunge la un punct de referinţă comun tuturor utilizatorilor “Cafenelei” şi implicit, a conflictelor. Se pare că “acea părere unanimă care să reprezinte politica sitului faţă de acest tip de interacţiuni”, a fost interpretat ca o încercare de uniformizare a opiniilor despre conflict -aspectul manifest- şi refuzul declarat faţă de evitarea, respectiv rezolvarea conflictelor- aspectul latent, la început. Ulterior, aspectul latent iese la suprafaţă, demonstrând rezistenţa la schimbare a mentalităţii participanţilor. 2.Apelul la respectarea regulilor şi a legii, în genere, a displăcut total participanţilor, care au criticat şi regulile şi legea, considerând că dacă sunt imperfecte, nu sunt obligaţi să le respecte. 3.Disponibilitatea diferită de înţelegere şi de acceptare a problemei şi respectiv a soluţiilor, pot fi tot atâtea motive. Incercarea noastră practică de a dezamorsa conflictul dintre diferiţii utilizatori ai Cafenelei, a evidentiat faptul că oamenii conştientizează conflictul. Problema pusă în termeni de nevoi a reusit să-i transforme pe protagonişti în parteneri, cel puţin pentru un scurt timp. Ei au identificat corect cauzele care i-au adus în conflict şi au căutat să indice şi posibile căi de rezolvare, chiar dacă nu toţi participanţii doresc rezolvarea lui. Proiectarea demersului practic pentru schimbarea atitudinilor în procesul comunicării dintre membrii grupului, a fost sortit eşecului, pentru că unii paticipanţi au simţit noi relaţii de autoritate cu propunătorul şi nu sunt pregătiţi să-şi asume noi responsabilităţi, declarându-se pro comportamentului liber şi neîngrădit de reguli, în care fiecare să-şi exprime personalitatea aşa cum consideră de cuviinţă. In timpul brainstormingului, unii participanţi au reacţionat critic faţă de ideile deja avansate, neacceptând unele dintre idei din pricina prejudecăţilor cărora le sunt tributari. Cercetarea s-a oprit în stadiul alegerii soluţiilor, căci participanţii au refuzat punerea în acord cu privire la rolul conflictului în cadrul grupului. Teama de uniformizare, teama faţă de instalarea gândirii de grup, a determinat pe mulţi să considere că starea conflictuală alungă monotonia, indiferent de costuri. Se pare că lipsa de practicare a deprinderii de a aborda conflictul în maniera victorie/victorie, face ca partenerii de conflict să propună şi să accepte stilul victorie/ înfrângere, în maniera “cui nu-i place ce se discută, să se mute la o altă conferinţă”, făcând abstracţie de faptul că în acest fel de abordare a conflictului, disconfortul pricinuit de reprimarea propriilor opinii faţă de un subiect sau altul, va spori tensiunea între membrii grupului; neînţelegerea provenită din întelegerea greşită a mesajelor şi a adevăratelor intenţii ale partenerului de dialog nu fac altceva decât să sporeasca tensiunea şi să apară situaţiile de criză, de agresivitate verbală, când “comportamentul normal zboară pe fereastră”, aşa cum a fost cazul lui AlexM şi al lui Anita47. Soluţiile, de tipul banării unuia sau altuia dintre participanţi, ignorarea, demonstrează cum un incident greşit perceput, poate fi escaladat. Incă o data, dacă mai era nevoie, cercetarea noastră a pus în evidenţă faptul că “părţile implicate într-un conflict se angajează adesea în perpetuarea conflictului prin investiţiile pe care le-au făcut în desfăşurarea conflictului; de asemenea, cei ce au căpătat puteri speciale, profit, prestigiu, slujbe, cunoştinţe sau abilităţi pe parcursul conflictului se pot simţi ameninţaţi de diminuarea sau încetarea conflictului.” Perceperea inexistenţei unor alternative sau substitute satisfăcătoare pentru realizarea intereselor aflate în joc în cadrul conflictului determină rigiditatea problemei. “Uneori, limitările motivaţionale şi intelectuale pot face ca părţile să perceapă problemele într-un mod mai rigid decât dictează realitatea, astfel încât ele îngheaţă pe CONCLUZII Cercetarea noastră şi-a atins parţial scopul: putem spune că mediul virtual este un cadru propice pentru aparţia conflictelor şi oamenii conştientizează acest lucru, însă în cultura românească se impune o nouă dimensiune a educaţiei, şi anume, educaţia pentru prevenirea şi rezolvarea conflictelor, de la o vârstă cât mai fragedă. Conflictul poate fi o ocazie minunată pentru întărirea relaţiilor interumane, însă numai atunci când partenerii de conflict au abilitatea de a-l fructifica în sens constructiv. Specialiştii ne spun că nu înţeleg o societate fără conflicte, în care viaţa s-ar desfăşura ca în “Minunile Sfântului Sisoe”, a lui Topârceanu: ‘îngerii serafici se întrec în politeţuri şi în fapte bune, sufocând pe bietul muritor!’ “Din păcate, credem că nu putem ignora potenţialul de agresiune şi chiar violenţă ce caracterizează indivizii şi grupurile în societatea actuală. Dar sperăm să-i ajutăm să-şi evalueze corect atitudinile în cazul unor situaţii conflictuale şi să-i consiliem în efortul lor de controlare a unor asemenea conflicte. Conflictul bine gestionat poate deveni factor de progres şi angajament, pe când conflictul stihinic, dezorganizat, are efect devastator, aruncă în hăul arbitrajului oamenii şi grupurile.” BIBLIOGRAFIE: 1.Chirică, Sofia, 1996, “Psihologie organizaţională; modele de diagnoză şi intervenţie”,Casa de Editură şi Consutanţă, Cluj-Napoca. 2.Cornelius,Helena şi Faire,Shoshana, 1996, “Stiinţa rezolvării conflictelor”, Editura Stiinţă şi Tehnică, Bucuresti. 3.Deutsch, M, 1998, “Soluţionarea conflictelor constructive, Principii, instruire şi cercetare”, în volumul “Psihologia rezolvării conflictelor”, Polirom, Iaşi. 4.Johns, Gary,1998, “Comportament organizaţional”, Editura Economică, Bucureşti. 5.Rouchy, Jean-Claude, 2000, “Grupul- spaţiu analitic”, Polirom,Iasi 6. Stoica-Constantin, Ana, 2004, “Conflictul interpersonal”,Polirom, Iasi 7. Stoica-Constantin, Ana, Neculau, Adrian, 1998, Prefaţă la “Psihologia rezolvării conflictului”, Polirom, Iasi. Hypatia
Prin creatie suntem liberi,liberi in gandire...
- de
DESTIN
la: 12/03/2005 22:34:03
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR) Este cineva sigur ca nu exista Dumnezeu?
Dovedeste stiinta inexistenta lui Dumnezeu? NU. Astronomia, stiinta care se ocupa cu universul mare, cu macrocosmul ce ne informeaza? Johannes Kepler este considerat fondatorul astronomiei, el era adanc credincios si il adora pe Dumnezeu. Aduc aici cuvinte ce ii apartin: "Stralucite Maestre a Lumii! Privesc uimit lucrarea minunata a mainilor Tale ...!" Flamarion a fost un mare astronom francez,nici el nu a tagaduit pe Dumnezeu, ci a spus ca exista. In cartea sa: "Dumnezeu in natura" el spune: "...ceea ce grupeaza atomii, ceea ce indrumeaza moleculele, ceea ce conduce lumile este o Forta, care vadeste in acelas timp planul, vointa, inteligenta, intelepciunea si puterea autorulul sau". Newton, descoperitorul legii gravitatiei, la fel a fost un bun credincios in Dumnezeu Prin creatie suntem liberi,liberi in gandire,cunoasterea existentei noastre este o actualitate continua,prin cercetare, stiinta - omul in fapt se va apropia de adevar! Cu bine, Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
pentru ella25
- de
spirit_intelept
la: 25/04/2005 23:59:51
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete) Draga ella,
sincer nu prea am vrut sa-ti raspund, fiindca cele 2 texte ale tale sunt mai mult o colectie de injuraturi sau eventual o colectie de aspecte isterice si de exprimari de mahala. In acest sens te pot lasa linistit sa ai ultimul cuvant :). Dar se pare ca si altii de pe acest forum sunt curiosi de un raspuns, asa ca am sa explic anumite aspecte, mai mult pentru ceilalti, ca sa nu se creada ca sunt acuze fara raspuns :). 1. In primul rand, relativ la tine, cred ca ai avut un anumit contact cu cursul MISA de yoga, poate chiar ai fost cursanta, ai fost in tabere sau ai avut un prieten la yoga si este clar ca acum acea situatie nu mai exista. Din pacate la tine se manifesta un aspect care apare la anumite persoane care nu mai frecventeaza cursul si care ca mecanism psihologic are o explicatie simpla. Este vorba de un gen de reactie emotionala foarte intensa, nesustinuta de de nimic rational, dar care este indreptata impotriva a tot ce inseamna yoga, MISA sau Grieg. Daca aceasta reactie ar fi sustinuta de argumente, de genul "am vazut pe Grieg cum i-a distrus viata la Vasilica", atunci ai fi credibila. Dar daca tot ce ai sunt doar niste injuraturi, atunci este vorba de acea reactie irationala de care vorbeam. Explicatia tine de faptul ca psihologic incerci sa te convingi pe tine insati ca acea cale spirituala pe care poate erai nu era autentica, si astfel sa scapi de mustrarile de constiinta sau de sentimentul de pierdere pe care le poti avea. 2. Despre Grieg intr-adevar sunt multe de povestit si sunt aspecte cu totul exceptionale, pentru care il admir sincer si din toata inima. De exemplu are cea mai buna memorie si putere de concentrare pe care am vazut-o vreodata la cineva. Cand vine la sala de la Pipera sa vorbeasca cu diverse persoane care ii cer sfatul, vine luni seara si de multe ori nu pleaca decat miercuri sau joi. In tot acest timp nu doarme, ci doar mananca de cateva ori si merge pana la baie. Vorbeste cu sute de persoane, are in fata un munte de biletele de raspuns si e capabil ca doar vazand pe cineva, pe care nu l-a vazut decat o data in viata printre mii de persoane, isi aminteste imediat ce au vorbit atunci si practic reia discutia cu el. Nu am cunoscut nici un alt om care sa poata performanta asta, probata practic in fiecare zi in fata a sute de oameni. Asta e doar un aspect zilnic la el, dar sunt si altele chiar mai deosebite. 3. Spalarea creierului - este un subiect favorit printre criticii MISA. Din pacate pentru ei nu se aplica din niste motive foarte simple. O persoana cu creierul "spalat" in general este o persoana labila emotional, foarte receptiva la cel care i-a spalat creierul :). In general aceste persoane nu au vointa proprie si in special nu pot sa gandeasca singure sau sa adapteze invatatura primita la o situatie concreta de viata. Acesta este chiar un semn distinctiv in asemenea cazuri. Ori, daca analizezi cu mai multa detasare situatia de dupa ce Grieg s-a ascuns, vezi totusi ca cei de la MISA au avut niste actiuni inteligente si care dau roade. Desi practic luptau impotriva unui intreg regim, au reusit sa organizeze unele dintre cele mai mari mitinguri de protest, chiar simultan in toata tara, s-au scos multe articole, carti, reviste, interviuri, exista memorii depuse la diverse foruri pentru apararea drepturilor omului, etc. De fapt acum, dupa ce au aflat adevarul, chiar presa suedeza e de partea noastra si nu numai presa. In acelasi sens, sunt multi yoghini realizati in viata, care se descurca singuri, si o fac foarte bine. Chiar despre fetele de la curs, care multe dintre ele sunt persoane foarte dezinvolte si pline de umor, un jandarm care participa la perchezitii spunea cu uimire: "ce le face asta (Grieg) de aduna langa el femei asa frumoase?". De fapt prin practica spirituala, o fiinta umana ajunge sa infloreasca si interior si exterior, reusind sa-si puna in valoare ceea ce inaine exista in ea poate doar in mod latent. 4. Relativ la desfranare, aici ar fi poate mai bine sa clarifici ce intelegi tu prin asta. Fiindca Biblia, pe care o mentionezi printre mai multe seturi de injuraturi satanice (ex: "mama naibii", "Ptiu drace", ...), este destul de complexa la acest capitol. In cazul sexualitatii, pe care insisti cel mai mult, este clar ca de exemplu o casatorie din interes, pentru bani, nu sfinteste nici o relatie si in acelasi timp faptul ca o persoana are una sau mai multe relatii iarasi nu inseamna pacat, fiindca chiar in Vechiul Testament majoritatea patriarhilor erau in aceasta situatie. Tin sa-ti reamintesc ca daca citesti orice carte scrisa de Grieg, sau aparuta la MISA, ai sa gasesti acolo clar ca pentru ca cineva sa se angreneze intr-o relatie, acolo in mod clar trebuie sa existe IUBIRE. Stiu cazuri de persoane care au fost dati afara de la cursul de yoga sau din tabere fiindca iubita sau iubitul i-au zis lui Grieg ca dupa ce au facut dragoste o data, respectiva persoana parca nu le mai cunostea, si deci practic doar a abuzat de ele. 5. Binecuvantarile - in Biblie erau o practica curenta, de ex tatal "isi punea mainile" pe copii, sau prietenii intre ei, pentru a face ca prin ei Gratia lui Dumnezeu sa coboare asupra acelei persoane. In timpurile noastre din pacate binecuvantarea ajuns apanajul preotilor. Grieg a refacut din nou accesibila aceasta tehnica si chiar a fundamentat-o la un mod stiintific. Pentru detalii, se poate vedea pagina: http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?item=1735&lang=RO 6. Tatal Nostru - Noul Testament a fost scris in greaca, desi la modul original, Iisus a vorbit in aramaica. Deci chiar din textul initial care ne-a parvenit, si pe urma si prin alte traduceri succesive, deja este la a doua sau a treia mana. Stii si tu proverbul "Traduttore, Traditore!", asa ca te-as putea intreba si eu pe tine, ce te face sa crezi ca varianta din Biblia tradusa in romaneste e cea buna? In acelasi timp, nu ajunge sa traduci literar ceva, ci trebuie sa-i respecti spiritul. Ce-ar fi daca Shakespeare ar fi tradus doar literar in romaneste, fara sa se faca si o minima adaptare? S-ar pierde foarte mult din bogatia de nuante a textului original. Eu personal, dupa cum simt in interior, prefer traducerea lui Grieg. Tu esti libera sa alegi ce traducere vrei. 7. Sexualitatea - se pare ca asta e aspectul care te roade cel mai mult. Din fericire, erotismul asa cum se invata in cadrul MISA, trece cu mult peste o "imperechere in vederea reproducerii", cum se afirma ca este rolul lui in anumite culte crestine. Si in caz ca nu ai experimentat inca ce inseamna o implinire profunda in cuplu, realizata cu multa iubire, spontaneitate, deschidere si tandrete, sa stii ca acestea pot sa insemne foarte mult. Chiar daca te gandesti putin, poate dintre toti oamenii un cuplu de fiinte care se iubesc sincer l-ai situa cel mai aproape de Dumnezeu, fiindca iubirea este intr-adevar cea mai apropiata de Dumnezeu manifestare pe care omul o poate exercita. Si in acest sens, o cale spirituala cum este tantrismul sau taoismul, care reuseste sa canalizeze erosul in mod spiritual, este de un real ajutor pentru oricine doreste sa simta la un mod complex, profund si nuantat ce inseamna iubirea intr-un cuplu. 8. Uddhyana Bandha si Vamana Dhauti - sunt doua tehnici yoghine care implica si anumite miscari ale muschilor abdominali. Uddhyana in special este renumita pentru faptul ca ajuta foarte mult in cazul problemelor de la nivelul organelor interne, elimina tensiunile nervoase si chiar aduce o stare de buna dispozitie, dinamism, optimism si incredere in sine. Se pare ca atunci cand erai in contact cu yoghini de la MISA, aceste tehnici iti erau recomandate si tie (probabil pe buna dreptate), poate prea insistent si de atunci ai ramas cu anumite frustrari. Oricum, sa stii ca sunt dosare medicale cu oameni care chiar s-au vindecat de diverse boli practicand aceste procedee yoghine clasice. Pe viitor, daca ai sa-mi aduci si niste date concrete, am sa-ti raspund cu placere. Spirit Intelept Credeati ca va las sa-l masacrati pe PAIANJENUL, el singur si voi zece? :) Sa polemizam!
Eu acum citiva ani eram 100% evolutionist, nici nu concepeam sa fie altcumva, mi se pareau dovezi solide. Pt ca nu le cercetasem pe ambele parti. Ce sa mai zic ca nu stiam nici Tatal nostru acum citiva ani. Tin sa precizez ca am devenit credincios ortodox, nu vreo secta. Adica am devenit, nu m-a convins nimeni. Se poate spune ca am evoluat!! :) Cico, recunosc ca m-ai luat tare cu Vladuca si apreciez ca ai avut rabdare sa citesti. Te dezamagesc, eu nu l-am citit. Eu am citit doar primul site pe care l-am scris, celalalt l-am gasit la aceeasi tema si l-am trecut la referinte. Zici ca nu am adus argumente, dar am scris cite ceva, restul era in primul site, doar nu era sa transcriu tot site-ul de o suta de pagini. O sa incerc sa argumentez pe scurt. (1) In primul rind zici ca nu te intereseaza de Darwin. Pai atunci inseamna ca Hincu ar avea multi adepti. Daca eu sint dusmanul tau si ma tot gindesc ce sa fac impotriva ta, caut false dovezi si aduc martori la proces, aia nu se uita si ce fel de om sint eu daca nu am ceva cu tine? Era un falsificator atit de abil ca facea falsuri care aveau confirmarea tot in falsuri pe care le facuse tot el si tot asa. L-au prins pina al urma ca avea nevoie de bani si trebuia sa termine un fals de citeva zeci de pagini in citeva zile. Si nu a reusit. (2) Ce s-a intimplat cu evolutia in zilele noastre, a stopat? De mii de ani nu se mai transforma nimic, doar specii care dispar. Sint speciile astea care sint si mai dispar din ele, n-a aparut nici o specie noua in afara de cele nou descoperite. Nici un om n-a scris de aparitia unei noi specii, de citeva mii de ani. Sau poate se creaza in salturi, acum fac o pauza de citeva mii de ani pt reimprospatarea fortelor! (3) Tot ce vedem regreseaza, speciile dispar, oamenii si animalele imbatrinesc si mor. In afara de legile pe care le-a lasat Dumnezeu, prin care se nasc oameni, cresc din seminte plante,etc, ce evolueaza? Am citit ce ai scris, Cico, despre exemplul cu apa fiarta dat de autorul acela. Eu nu cred ca e bun exemplul. Daca luam niste pietre putem sa le punem in orice conditii milioane de ani, ca tot pietre ramin, doar daca se dezintegreaza, de involueaza. S-a facut o analogie ca probabilitatea de a se forma din particule anorganice oameni este aceeasi ca dintr-o amestecare de litere aleator (ca la loto ) sa rezulte o biblioteca intreaga,( ma refer la carti, desigur). Adica scoti ca la loto un a, un s , vreo citeva milioane de litere si rezulta " Contele de Monte Cristo". Se poate spune nu evolutionism, ci marea nimereala. Parca daca ar fi milioane de ani la mijloc ar fi marea gaselnita. In timp toata materia se descompune si degradeaza, cu atit mai mult in citeva milioane de ani. Adevarata provocare e ca noi nu ne tragem din maimute, ci din pietre si elemente chimice. S-a combinat azotul, clorul, etc si am ajuns noi asa inteligenti. E adevarat ca unul a CREAT nu stiu ce compusi anorganici din materii anorganice, dar in conditii f speciale de laborator, nu aleatoare si, mai ales a CREAT, cu o INTELIGENTA pe care probabil o poseda. Cel care creaza acum e omul, dar el e inteligent, asa cum pe noi ne-a creat o inteligenta superioara. Intimplarea nu creaza nimic si timpul n-o ajuta deloc, ba dimpotriva, o impiedica. S-a luat ca aliat timpul care de fapt e inamicul. Ceva ce nu are suflet se degradeaza ca un cadavru. (4) Pare din comentarii ca evolutionismul este stiinta si cum a creat Dumnezeu lumea este fictiune. In primul rind stiinta actuala a aparut in evul mediu ca o explicare a lumii create de Dumnezeu si legilor pe care le-a lasat. Stiinta in primul rind se bazeaza pe date concrete, pe ceea ce se poate masura si apoi, daca nu se poate astta pe teorii speculative. Cum ar fi cea a "stringurilor", cum ca fiecare corp e format din vibratii, sau altele despre componente ale atomului, etc. Teoria evolutiei este o teorie speculativa: trebuie sa fi fost un "Big bang", trebuie sa fi fost o extindere si apoi o comprimare a materiei ca sa se fi format stelele, galaxiile, trebuie sa fi fost o supa primordiala, trebuie sa se fi format acolo ceva microorganisme nu stiu cum, trebuie sa le fi crescut pina la urma picioare si aripi, trebuie sa se fi intimplat ceva de am ajuns noi asa inteligenti pe cind celelalte animale sint cu pluta. TREBUIE NEAPARAT SA FIE ASA CA ALTFEL SINGURA PREMIZA E CA ESISTA UN CREATOR SI NOI ASTA NU NE VINE SA CREDEM. S-a pornit de la inaintasii lui Darwin (pt ca Darwin doar a dezvoltat teorii facute si sustinute de altii, inclusiv de bunicul lui) care au zis ca s-ar putea ca speciile sa provina din alte specii si de aici s-a creat o intreaga teorie de miliarde de ani. A existat o eroare ca a gasit unul un dinte si i-au facut omului aluia tot corpul si o familie cu copii. Cind au descoperit pina al urma, dupa citiva ani ca era un dinte de porc. De altfel Darwin a studiat diverse varietati ale unei pasari (pitigoi sau cinteza). Ca si cum la ciini daca pechinezul e mai mic din el au tot evoluat ciini si s-a ajuns la ciobanesc sau pittbul. (4) Sa luam dovezile "stiintifice": (a) s-a tot pomenit de straturi geologice, dar sint si straturi complet anapoda, se gasesc straturi primitive deasupra si recente dedesubt. Asta se numeste "paraconformitati" (b) datarea cu carbon 14; Perioada de înjumătătire al Carbonului 14 este de 5700 de ani, deci e limpede că această metodă nu poate merge prea departe în urmă. Unii cred că se poate ajunge cu ea până la 20 000 de ani sau mai mult, dar aceasta ar implica atât de multe presupuneri, încât nu poate fi precisă. Chiar apărătorii ei spun că te poti încrede în ea cam până la 3000 de ani în urmă, dar, dacă se merge mai departe, devine din ce în ce mai putin demnă de încredere. Sistemul se bazează pe un întreg set de presupozitii. O revista chiar de antropologie din Canada scrire prin redactorul sef "Problemele metodei de datare cu radiocarbon sunt incontestabil adânci si serioase. în ciuda celor 35 de ani de perfectionare tehnologică si unei mai bune întelegeri, principiile ce stau la baza metodei au fost putemic puse la îndoială... Continuarea folosirii metodei depinde de un demers de tipul îndreptării pe parcurs, permitând aici o contaminare, dincolo o fractionare si ajustare ori de câte ori este posibil. Astfel că nu e de mirare că cel putin jumătate din datari sunt respinse. E de mirare faptul că cealaltă jumătate ajunge să fie acceptată. [...] Indiferent cât de utilă este, totusi metoda radiocarbonului nu este capabilă să ofere rezultate precise si demne de încredere. Există mari discrepante, cronologia e neuniformă si relativă, iar datele acceptate sunt de obicei datele selectate" Toate pornesc de la presupunerea că nu a existat vreo contaminare de-a lungul secolelor între un element si celălalt, si că nici unul dintre elementele fmale [componentele "fiice"] nu a fost prezent la început. Evolutionistii nu stiu aceste lucruri; ei presupun că totul era uniform, de la zero până la ceea ce cunoastem acum. (c) despre metodele folosite pentru materiale anorganice, uraniu si potasiu-argon nici nu mai vorbesc. Aici discrepantele sint si de milioane de ani intre aceleasi datari la masuratori diferite!! Curat stiintific! (d) se spune de marea asemanare intre ADN-ul diverselor specii si alte componente. Pai procentul ala mic care ramine ne diferentiaza de o maimuta, de un gindac, de o piatra,etc. Diferenta este semnificativa, nu asemanarea! Ca doar si noi avem apa in corp si copacul are si nu sintem nici apa nici copaci. (e) mutatiile genetice. Ce sa mai zic, am zis cu cancerul! Mutatiile sint o deviere inspre descompunere, deci inversul evolutiei. Concluzia pe care o trag este ca exista schimbare spre bine sau rau, dar numai controlata de inteligenta. Daca un genetician face diferite schimbari o face controlat, inteligent nu la intimplare. Noi daca ne apropiem de Dumnezeu putem spune ca evoluam spiritual, corpul se duce tot in pamint. S-a contatat ca de exemplu distanta fata de planete si Soare este optima ca sa existe viata la citiva km mai aproape de Soare ar fi fost jale, la deaprtare tot asa. Totul in natura este la secunda si milimetru ca sa existe viata, nu se poate forma asa ceva la intimplare. Noi avem capacitatea sa ne adaptam evenimentelor pt ca sintem inteligenti, celelalte animale au implantat un mecanism pe care il avea si stra-stra bunica lor. Dumnezeu a facut ceea ce se vede si a dat niste legi ca sa poata functiona ceea ce a fost creat. "Eu cred intr-un fel in Dumnezeu" zic multi acum. Si eu cred in sapun, e o mincare buna ca desert. Referitor si la faptul ca adevarul este unul singur: Dumnezeu este unul singur intr-un anumit fel, nu cum credem sau cum vrem noi sa ni-L inchipuim. Si eu as vrea sa fie asa bun sa imi dea de toate, sa faca ce vreau eu, sa fie un Dumnezeu personal, numai cum vreau eu. Si buretele mi-ar place sa fie Dumnezeul meu pt ca e pufos, se imbiba cu apa, etc. Dumnezeu e asa cum e. Si nu e nici o scuza. Altfel nu ar fi fost atit de suparat pe cei care se inchinau la idoli sau alti dumnezei. Doar si ei credeau intr-un Dumnezeu, intr-un fel. Nu poti sa crezi si in evolutie si in Dumnezeu care este, pentru ca cel care este s-a descris in Biblie, unde scriwe cum au fost facute toate. De altfel daca exista evolutie nu mai exista un Creator, e un nonsens. De ce sa i se mai zica Creator daca nu a creat nimic? Oricit am vorbi eu tot in ce scrie in Biblie si voi tot in evolutionism veti crede. Pentru ca nu este o chestie de cine e mai inteligent si cine are argumente mai solide. Numai daca ne apropiem de Dumnezeu sau daca vrea El, ne deschide ochii si noi vedem clar. Poti sa vezi si de fapt sa nu vezi. Dar mie imi place sa scriu despre astea, asa ca la mine nu e pierdere de vreme. Alte argumente nu mai am ce sa scot. Si astept sa mai polemizam. Daca nu cu dragoste, atunci cu bune intentii. Cred ca mi-ai scris de vreo trei ori de Vatican. Dar nu stii ce parere am de papa Ioan Paul al 2-lea, si despre Vatican in general.
Nu stii ce parere am de ecumenism. Pe scurt: nu prea buna. Mai pe larg. Lansez o serie de intrebari retorice, nu te vizeaza pe tine. :) Biserica catolica a facut o multime de greseli in trecut asumate sau neasumate. Ti se pare subinteles ca daca cineva e ortodox inseamna ca e si catolic, in virtutea aceleiasi credinte? Sau daca e ortodox e tot un fel de budist, ca si el crede in ceva. Ce greseli mari a facut biserica ortodoxa? Nu zic de diferiti preoti sau calugari, ci de biserica in general. Din cine s-au desprins protestantii, din cauza devierii absurde a bisericii catolice? Cine s-a luptat atitia ani cu bisericile proetestante? Cine l-a ars pe rug pe Bruno, catolicii sau ortodoxii? Cine i-a omorit pe ortodoxii din Constantinopol la cruciada? Daca fanaticii musulmani sar in aer, toate religiile fiind la fel, blamam si ortodoxii! De ce exista doar fanatici musulmani, hindusi, catolici, etc.? Daca esti prea mult credincios ortodox risti sa te apropii prea mult de Dumnezeu? Trebuie s-o las mai moale ca prea m-am apropiat de Dumnezeu! Eu daca vreau sa ajung la 2 la Bucuresti si daca fara sa stiu ma indrept spre Cluj, cu cit sint mai aproape de Cluj( pe care eu il consider obiectivul meu de atins) sint de fapt mai indepartat de obiectivul real. Revin la bisrica catolica. Papa Ioan a zis si ca avem ce invata de la fiecare religie, de la hidusi, etc. S-a rugat impreuna cu hindusi, vrajitori, inchinatori la foc, etc. Si-a facut pe frunte semnul hindus care inseamna ca apartine unui anumit zeu hindus (Vishnu, parca). Asta pe linga partile lui bune. Asa ca daca mai zice si ca exista evolutionism, ce mai conteaza? Se incadreaza in tendinta bisericii catolice. Isus pe care Il recunosc si catolicii si protestntii si alte diferite secte crestine a zis ca va lasa o biserica pe pamint (intemeiata atunci), care nu va putea fi darimata de puterile potrivnice pina la sfirsit. Care biserica pastreaza ritualul si traditia la fel de 2000 de ani? Daca ar fi dupa protestanti pina pe la 1400-1500 biserica ar fi fost in ratacire, nu s-a tinut Isus de promisiune. Da, biserica catolica era atunci in ratacire, de aceea a aparut protestantismul. Nu a aparut ca o reactie la biserica ortodoxa, nici in regiunea asta. Se poate aduce argumentul cu greco-catolicii, dar daca stiti povestea e asa: catolicii au vrut ca in teritoriile ocupate de ei ortodoxii sa apartina de papa. Asa au zis, ca numai asta se schimba restul ramine la fel. In Transilvania au fost si citiva martiri care se sarbatoresc in an si care au umblat din sat in sat sa nu accepte, pentru ca e o pacaleala si vor deveni catolici. Ceea ce s-a si intimplat, azi greco-catolicii au dogam catolica si doar straiele si calendarul e la fel ca cel ortodox. Si un ultim argument si cel mai puternic in acelasi timp: DOAR DE PASTELE ORTODOX APARE LUMINA LA IERUSALIM. Acolo in noaptea de Inviere satu mai multe credinte, catolici, protestanti, musulmani care ii controleaza pe preotii ortodoxi sa nu intre cu vre-o luminare si apre o raza de la caare iau lumina. Numai in data in care e Pastele ortodox. Nu catolic! Toate religiile crestine sint la fel, dar lucrurile care le diferentiaza fac diferenta spre adevar. La fel ca si cu evolutionismul merit o polemica? P.S. Imi cer scuze daca supar pe cineva, dar nu intentionez asta. Eu acum citiva ani eram 100% evolutionist, nici nu concepeam sa fie altcumva, mi se pareau dovezi solide. Pt ca nu le cercetasem pe ambele parti. Ce sa mai zic ca nu stiam nici Tatal nostru acum citiva ani. Tin sa precizez ca am devenit credincios ortodox, nu vreo secta. Adica am devenit, nu m-a convins nimeni. Se poate spune ca am evoluat!! :)
(1) In primul rind zicem ca nu ne intereseaza de Darwin. Pai atunci inseamna ca Hincu ar avea multi adepti. Daca eu sint dusmanul tau si ma tot gindesc ce sa fac impotriva ta, caut false dovezi si aduc martori la proces, aia nu se uita si ce fel de om sint eu daca nu am ceva cu tine? Era un falsificator atit de abil ca facea falsuri care aveau confirmarea tot in falsuri pe care le facuse tot el si tot asa. L-au prins pina al urma ca avea nevoie de bani si trebuia sa termine un fals de citeva zeci de pagini in citeva zile. Si nu a reusit. (2) Ce s-a intimplat cu evolutia in zilele noastre, a stopat? De mii de ani nu se mai transforma nimic, doar specii care dispar. Sint speciile astea care sint si mai dispar din ele, n-a aparut nici o specie noua in afara de cele nou descoperite. Nici un om n-a scris de aparitia unei noi specii, de citeva mii de ani. Sau poate se creaza in salturi, acum fac o pauza de citeva mii de ani pt reimprospatarea fortelor! (3) Tot ce vedem regreseaza, speciile dispar, oamenii si animalele imbatrinesc si mor. In afara de legile pe care le-a lasat Dumnezeu, prin care se nasc oameni, cresc din seminte plante,etc, ce evolueaza? Am citit ce ai scris, Cico, despre exemplul cu apa fiarta dat de autorul acela. Eu nu cred ca e bun exemplul. Daca luam niste pietre putem sa le punem in orice conditii milioane de ani, ca tot pietre ramin, doar daca se dezintegreaza, de involueaza. S-a facut o analogie ca probabilitatea de a se forma din particule anorganice oameni este aceeasi ca dintr-o amestecare de litere aleator (ca la loto ) sa rezulte o biblioteca intreaga,( ma refer la carti, desigur). Adica scoti ca la loto un a, un s , vreo citeva milioane de litere si rezulta " Contele de Monte Cristo". Se poate spune nu evolutionism, ci marea nimereala. Parca daca ar fi milioane de ani la mijloc ar fi marea gaselnita. In timp toata materia se descompune si degradeaza, cu atit mai mult in citeva milioane de ani. Adevarata provocare e ca noi nu ne tragem din maimute, ci din pietre si elemente chimice. S-a combinat azotul, clorul, etc si am ajuns noi asa inteligenti. E adevarat ca unul a CREAT nu stiu ce compusi anorganici din materii anorganice, dar in conditii f speciale de laborator, nu aleatoare si, mai ales a CREAT, cu o INTELIGENTA pe care probabil o poseda. Cel care creaza acum e omul, dar el e inteligent, asa cum pe noi ne-a creat o inteligenta superioara. Intimplarea nu creaza nimic si timpul n-o ajuta deloc, ba dimpotriva, o impiedica. S-a luat ca aliat timpul care de fapt e inamicul. Ceva ce nu are suflet se degradeaza ca un cadavru. (4) Pare din comentarii ca evolutionismul este stiinta si cum a creat Dumnezeu lumea este fictiune. In primul rind stiinta actuala a aparut in evul mediu ca o explicare a lumii create de Dumnezeu si legilor pe care le-a lasat. Stiinta in primul rind se bazeaza pe date concrete, pe ceea ce se poate masura si apoi, daca nu se poate astta pe teorii speculative. Cum ar fi cea a "stringurilor", cum ca fiecare corp e format din vibratii, sau altele despre componente ale atomului, etc. Teoria evolutiei este o teorie speculativa: trebuie sa fi fost un "Big bang", trebuie sa fi fost o extindere si apoi o comprimare a materiei ca sa se fi format stelele, galaxiile, trebuie sa fi fost o supa primordiala, trebuie sa se fi format acolo ceva microorganisme nu stiu cum, trebuie sa le fi crescut pina la urma picioare si aripi, trebuie sa se fi intimplat ceva de am ajuns noi asa inteligenti pe cind celelalte animale sint cu pluta. TREBUIE NEAPARAT SA FIE ASA CA ALTFEL SINGURA PREMIZA E CA ESISTA UN CREATOR SI NOI ASTA NU NE VINE SA CREDEM. S-a pornit de la inaintasii lui Darwin (pt ca Darwin doar a dezvoltat teorii facute si sustinute de altii, inclusiv de bunicul lui) care au zis ca s-ar putea ca speciile sa provina din alte specii si de aici s-a creat o intreaga teorie de miliarde de ani. A existat o eroare ca a gasit unul un dinte si i-au facut omului aluia tot corpul si o familie cu copii. Cind au descoperit pina al urma, dupa citiva ani ca era un dinte de porc. De altfel Darwin a studiat diverse varietati ale unei pasari (pitigoi sau cinteza). Ca si cum la ciini daca pechinezul e mai mic din el au tot evoluat ciini si s-a ajuns la ciobanesc sau pittbul. (5) Sa luam dovezile "stiintifice": (a) s-a tot pomenit de straturi geologice, dar sint si straturi complet anapoda, se gasesc straturi primitive deasupra si recente dedesubt. Asta se numeste "paraconformitati" (b) datarea cu carbon 14; Perioada de înjumătătire al Carbonului 14 este de 5700 de ani, deci e limpede că această metodă nu poate merge prea departe în urmă. Unii cred că se poate ajunge cu ea până la 20 000 de ani sau mai mult, dar aceasta ar implica atât de multe presupuneri, încât nu poate fi precisă. Chiar apărătorii ei spun că te poti încrede în ea cam până la 3000 de ani în urmă, dar, dacă se merge mai departe, devine din ce în ce mai putin demnă de încredere. Sistemul se bazează pe un întreg set de presupozitii. O revista chiar de antropologie din Canada scrire prin redactorul sef "Problemele metodei de datare cu radiocarbon sunt incontestabil adânci si serioase. în ciuda celor 35 de ani de perfectionare tehnologică si unei mai bune întelegeri, principiile ce stau la baza metodei au fost putemic puse la îndoială... Continuarea folosirii metodei depinde de un demers de tipul îndreptării pe parcurs, permitând aici o contaminare, dincolo o fractionare si ajustare ori de câte ori este posibil. Astfel că nu e de mirare că cel putin jumătate din datari sunt respinse. E de mirare faptul că cealaltă jumătate ajunge să fie acceptată. ... Indiferent cât de utilă este, totusi metoda radiocarbonului nu este capabilă să ofere rezultate precise si demne de încredere. Există mari discrepante, cronologia e neuniformă si relativă, iar datele acceptate sunt de obicei datele selectate" Toate pornesc de la presupunerea că nu a existat vreo contaminare de-a lungul secolelor între un element si celălalt, si că nici unul dintre elementele fmale componentele "fiice" nu a fost prezent la început. Evolutionistii nu stiu aceste lucruri; ei presupun că totul era uniform, de la zero până la ceea ce cunoastem acum. (c) despre metodele folosite pentru materiale anorganice, uraniu si potasiu-argon nici nu mai vorbesc. Aici discrepantele sint si de milioane de ani intre aceleasi datari la masuratori diferite!! Curat stiintific! (d) se spune de marea asemanare intre ADN-ul diverselor specii si alte componente. Pai procentul ala mic care ramine ne diferentiaza de o maimuta, de un gindac, de o piatra,etc. Diferenta este semnificativa, nu asemanarea! Ca doar si noi avem apa in corp si copacul are si nu sintem nici apa nici copaci. (e) mutatiile genetice. Ce sa mai zic, am zis cu cancerul! Mutatiile sint o deviere inspre descompunere, deci inversul evolutiei. Concluzia pe care o trag este ca exista schimbare spre bine sau rau, dar numai controlata de inteligenta. Daca un genetician face diferite schimbari o face controlat, inteligent nu la intimplare. Noi daca ne apropiem de Dumnezeu putem spune ca evoluam spiritual, corpul se duce tot in pamint. S-a contatat ca de exemplu distanta fata de planete si Soare este optima ca sa existe viata la citiva km mai aproape de Soare ar fi fost jale, la deaprtare tot asa. Totul in natura este la secunda si milimetru ca sa existe viata, nu se poate forma asa ceva la intimplare. Noi avem capacitatea sa ne adaptam evenimentelor pt ca sintem inteligenti, celelalte animale au implantat un mecanism pe care il avea si stra-stra bunica lor. Dumnezeu a facut ceea ce se vede si a dat niste legi ca sa poata functiona ceea ce a fost creat. "Eu cred intr-un fel in Dumnezeu" zic multi acum. Si eu cred in sapun, e o mincare buna ca desert. Referitor si la faptul ca adevarul este unul singur: Dumnezeu este unul singur intr-un anumit fel, nu cum credem sau cum vrem noi sa ni-L inchipuim. Si eu as vrea sa fie asa bun sa imi dea de toate, sa faca ce vreau eu, sa fie un Dumnezeu personal, numai cum vreau eu. Si buretele mi-ar place sa fie Dumnezeul meu pt ca e pufos, se imbiba cu apa, etc. Dumnezeu e asa cum e. Si nu e nici o scuza. Altfel nu ar fi fost atit de suparat pe cei care se inchinau la idoli sau alti dumnezei. Doar si ei credeau intr-un Dumnezeu, intr-un fel. Nu poti sa crezi si in evolutie si in Dumnezeu care este, pentru ca cel care este s-a descris in Biblie, unde scriwe cum au fost facute toate. De altfel daca exista evolutie nu mai exista un Creator, e un nonsens. De ce sa i se mai zica Creator daca nu a creat nimic?
|
 loading... |
(la: Retrospectiva 2004. O fapta buna.)