comentarii

fara miorita noi n am fost niciodata poeti


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
"poetul nu-i decat un viteaz - de Daniel Racovitan la: 09/10/2003 05:42:33
(la: De ce muzica?)
"poetul nu-i decat un viteaz pe-un cal alb si-atat"

Vroiam doar sa zic ca mi-a placut ideea ta :)
Intr-adevar, un poet are nevoie de curaj pentru a-si dezvalui sentimentele.
#941 (raspuns la: #922) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Poeti - de Madalina la: 16/11/2003 11:55:58
(la: Poezii !!)
Care sunt poetii vostrii favoriti?
Sorescu, poet de "curte"? Glumesti... - de sanjuro la: 19/11/2003 05:10:45
(la: Marin Sorescu, comunist si poet netalentat?)
Cat despre scrierile sale, iata o poezie, celebra:

Trebuiau sã poarte un nume


Eminescu n-a existat.

A existat numai o tara frumoasa
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe.
Ca o barba nepieptanata de crai.
Si niste ape ca niste copaci curgatori
În care luna îsi avea cuibar rotit.

Si, mai ales, au existat niste oameni simpli
Pe care-i chema : Mircea cel Batrîn,
Stefan cel Mare,
Sau mai simplu : ciobani si plugari,
Carora le placea sã spuna
Seara în jurul focului poezii -
"Miorita" si "Luceafarul" si "Scrisoarea a III-a".

Dar fiindca auzeau mereu
Latrînd la stîna lor cîinii,
Plecau sã se bata cu tatarii
Si cu avarii si cu hunii si cu lesii
Si cu turcii.

În timpul care le ramînea liber
Între doua primejdii,
Acesti oameni faceau din fluierele lor
Jgheaburi
Pentru lacrimile pietrelor înduiosate,
De curgeau doinele la vale
Pe toti muntii Moldovei si ai Munteniei
Si ai Tarii Bîrsei si ai Tariii Vrancei
Si ai altor tari românesti.

Au mai existat si niste codri adînci
Si un tînar care vorbea cu ei,
Întrebîndu-i ce se tot leagana fãrã vînt ?

Acest tînar cu ochi mari,
Cît istoria noastra,
Trecea batut de gînduri
Din cartea cirilica în cartea vietii,
Tot numarînd plopii luminii, ai dreptatii,
ai iubirii,
Care îi ieseau mereu fãrã sot.

Au mai existat si niste tei,
Si cei doi îndragostiti
Care stiau sã le troieneasca toata floarea
Într-un sarut.

Si niste pasari ori niste nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi si miscatoare sesuri.

Si pentru ca toate acestea
Trebuiau sã poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus
Eminescu.


nici o emigrare :) - de core la: 07/01/2004 22:22:20
(la: De ce ati ales sa emigrati?)
eu n-am emigrat, ce e aia? mi-am schimbat coordonatele geografice pe planeta si asta absolut intamplator. cu soarta nu te pui, deci ce rost are sa ma intorc de unde am plecat, ca doar sintagma cu metamorfozele cercului se aplica calatoriilor spirituale, nu mundanelor schimbari de peisaj exterior, accesibile si cu tramvaiul. romania este epuizata ca experienta din punctul meu de vedere si, cum orice star stie sa se retraga de pe scena cand e inca in plina glorie, a venit randul americii. cat i-o fi destinul sa stea in calea mea si americii asteia. dupa aia mai vedem.
nu ma intreba despre bani si satisfactii materiale a la miorita sau a a la unchiu' sam ca ma plictisesc, eu inca mananc doar o data pe zi din obisnuinta, chiar m-am gandit ce-ar fi ca, in numele sentimentului patriotic, sa nu mananc fo doua saptamani ashea, ca sa reintegrez constructiv trecutul in prezent si sa il proiectez creator in viitor (stii tu faza cu artistii care creaza mai bine pe nemancatelea), heideggerian.
si gata cu subiectul asta pentru mine, ca s-a molipsit romanimea de inca o obsesie si ma ia durerea de cap daca mai vorbesc mult despre asta si oricum singurul meu neuron clameaza sa fie protejat.
pana acum eram toti poeti, na ca ne transformaram intr-o natiune de emigranti sau critici ai emigrarii. un gombrovicz ne mai lipseste, pe post de eminescu national.

stii ca am intalnit dezbateri aprinse despre emigrare pana si pe un forum culinar?! dar, las' ca merge la sarmale :))

Arta si literatura / Marin Sorescu, comunist si poet netalentat? - de mona la: 04/03/2004 14:50:28
(la: Marin Sorescu, comunist si poet netalentat?)
*Am deschis acest site in speranta ca voi gasi pe cineva care sa aiba la indemana volumul "Astfel", si poezia "Daca nu cer prea mult". Mi-e tare draga si o caut de multa vreme. Multumesc anticipat!
*A propos de subiect.. mi-e egal ce orientare politica ar fi avut Sorescu, pentru mine exista doar poetul Sorescu. Mi-a greu sa il vad in rolul de "comunist inrait" avand in vedere poezia de care va spuneam sau de "Iona" si "Trei dinti din fata". Cat despre talent... cred ca e unul din putinii cu adevarati poeti: a scris poezii de dragoste sensibile si romantice, poezii patriotice fara sa fie patriotarde, si cuvantand ca un om normal, fara ermetisme savante.
Nu toti vedem lucrurile la fel, dar de la asta pana a a firma despre MS ca poezia lui e "proza ratata"...e cam mult dincolo de limita "stupismului", ca sa citez unul din colegii de "cafenea". Numai bine!
o poeta pe care o iubesc- K.Rohini - de arhonte carol la: 28/05/2004 06:41:23
(la: Cele mai frumoase poezii)
*
Semnul infinitului din inima
isi leapada crusta
sta sa se preschimbe-n cuvant

Mi-s umerii slabi
si mainile pline de vant.

**
Du-te,te du,
intarziatul meu Domn
eu am sa vin dupa tine
pe drumul din somn
ia cu tine comorile
si-nchide toate cararile
mai este un tarm pe
care vreau sa-l ajung
mai este-un amurg
pe care vreau sa-l inund
eu mai raman sa ma cern
cu smeritele frunze
pe fruntea adormita
a mumelor lumii
du-te, te du,
intarziatul meu Domn,
n-ai grija
te voi ajunge-ntr-o noapte
pe drumul din somn.
***
Asa cum stai
cu fruntea lipita de cer
rasuflarea ta abureste cu nouri albi
vazduhul
ce s-or fi mirand cei de pe lumea cealalta
de cuvantul Dumnezeu
scrijelit de degetul tau,
cititndu-l invers,
neintelegendu-i sensul.
****
Iubeste-ma ametitor ca vantul
si rupe-mi zagazurile
sa cad din nou in cer
din leaganul tandru
al bratelor tale
si daca lovindu-ma cu tampla
de o stea abia nascanda
eu ma voi pierde de tine-n milenii
cu lacrima-nghetata
in ochiul meu stelar
tot voi mai trece
prin fata ferestrei tale luminate
ca o cometa
odata la un milion de ani.
*****
Asa cum iti reversi in mine
nefiinta
purtandu-ma ca pe-o corabie
in vesnicie
si-mi infloresti pe trup
manunchiuri mari de lotusi
pe frunte
aurore
asa cum treci din tine
in mine
parca ai fi Dumnezeu
generos scufundat
in creatie.

Iar cea mai iubita poezie cu adevarat este Luceafarul de Eminescu. Nu cred ca poate fi o alta mai frumosa si mai profunda decat aceasta.
Am invata-o cand eram in scoala primara. Este singura poezie pe care mi-o amintesc perfect.
redau un fragment:
"Porni Luceafarul
cresteau in cer a lui aripe
si cai de mii de ani treceau
in tot atatea clipe
un cer de stele dedesubt
deasupra cer de stele
parea un fulger ne-ntrerupt
ratacitor prin ele."

Absolut perfect.
Marturisesc ca am citit multi alti poeti mari, Rilke,Goethe,Milton, Elitis, Elias Canetti, Puskin, Esenin, Beaudelaire, s.a., insa nimeni nu mi s-a parut a fi perfect ca Eminescu. Un alt poet pe care-l iubesc este Lucian Blaga.
Si "io-s" "poet" - de florin u la: 02/08/2004 15:47:28
(la: Despartire)
Si "io-s" "poet", un superstar
la mine-n bloc,
Si o problema am si "io":
nu ma iubeste!
Nu "poezia", "ia", femeia,
mai "ie" si blonda,
Rubiconda nu, d-as vrea.
e buna-orcum
Si o iubesc si am un bai,
Si o problema am si "io":
nu ma iubeste!
POETULUI NECUNOSCUT - de enigmescu la: 08/08/2004 08:55:30
(la: BULUMACUL LUI FUNDULEA)
"Romanul e nascut poet",
Asa am invatat la scoala,
Ca e frumos si e destept,
Ca daca a cazut se scoala;

Si se mai spune despre el
Ca vesel rade-n fata sortii
Iar pe dusmanul cel misel
Il trece iute-n rand cu mortii.

Romanul e nascut crestin
Din radacina de apostol,
S-a infruptat din crunt suspin
Si s-a facut pe sine ctitior

De locuri sfinte si de Tara
Pe care le-a lasat ca zestre
Cu o vointa unitara
Pe-ale Carpatilor reci creste.

Romanul e nascut doinas,
Canta de dor, canta de jale,
E-al inimii un vechi ocnas
Ce-i condamnat la alinare.

Cu fluierul usor la brau,
Tot cu opinci de cand se stie,
Canta de codru si de rau,
Despre haiduci si despre glie.

Romanul e nascut sarac,
In foame, boala si/sau obida
Precum o frunza de copac
Ce-i atacata de omida.

Dar de-i bogat in suferinta
Sau suferind de bogatie,
El canta-ncet, plin de credinta,
Ca soarta e a lui sotie.
Poetii la randul lor ¨pot um - de zaraza la: 14/06/2005 22:08:00
(la: Reflecsii. Despre artisti)
Poetii la randul lor ¨pot umple orasele de miros a vanilie si port deschis¨, ne pot duce in gari unde sa urmarim ¨lumina rosie a ultimului vagon¨...

asta pot face si pictorii, si muzicienii, si restul tagmei de artisti. chestie de har din partea artistului si de deschidere din partea privitorului/ascultatorului.

zaraza
mi-as dori sa fiu un mioritic - de gloria la: 20/06/2005 14:26:02
(la: Ce animal v-ati dori sa fiti?)
mi-as dori sa fiu un mioritic ciobanesc.
nu stiu de ce.
dar asrta as dori.
Adnotari la ...Miorita - de smadalea la: 07/07/2005 23:41:52
(la: Dacia, felix?)
Mi se pare prea unilateral modul in care faci din Miorita indrumarul de obedienta al romanului. Daca privim din alt unghi indreptatzita ta revolta as zice ca admir puterea pastorului de a preface nefericita lui moarte in nunta mioritica ,capacitatea de a transforma o adversitate in contrariul ei dezvaluind gandul statornic conform caruia sub aparentele neincetatelor lupte si masuri de forta se ascunde se ascunde o armonie mai adanca:intelepciunea umana.
E o capacitate de a anula consecintele aparent iremediabile ale unui eveniment tragic incarcandu-l de valori pana atunci necunoscute.Acesta este modul de a exista in lume ,este raspunsul pe care dacul care n-a dus nici un razboi de cucerire,romanul care a fost ingenunchiat de istorie, a ales sa-l dea destinului,cand se arata de atatea ori ostil
A ramane cu sine insusi, a se retrage mocnit spre interior , constient ca totul,trebuia sa fie altfel decat trebuia sa fie, sa se retraga din istorie,boicotand-o.[ vezi Lucian Blaga-Spatiul mioritic]...shi numai asha viind.
Mi se pare neloaiala interpretarea data Mioritei .
De ce mi-e teama sa mai cred in poeti - de cico la: 13/07/2005 06:14:07
(la: Confesiunea unui om obisnuit)
Am cautat raspunsul si nu l-am gasit. Am gasit doar invitatia de-a scrie pozitiv despre prietenie, poate asa ajutam si poetul sa-si recapete increderea in ea. Ceea ce n-am putut sa fac (nu ca n-as fi vrut). Si, cerindu-mi de fapt iertare, poate am facut greseala unei invitatii prea familiare la o halba de bere (virtuala, desigur).

Nu imi voi cere insa iertare ca n-o sa pot aprecia omul pentru curriculumul sau, ci-l voi aprecia pentru ceea ce este. Ca prea multi respectam de fapt o carte sau o imagine pe ecranul televizorului, si uitam ca poetul, dramaturgul, eseistul, e in cele din urma om, cu durerile, slabiciunile, greselile si framintarile sale proprii.

In cautarea "raspunsului", am petrecut ceva timp pe sit, citind si marea parte a "Scrisorilor catre prieten" si cautind sa-l descopar pe Radu-omul. Am descoperit un om lucid, poate prea bun analist, si m-am intrebat fara sa vreau daca invitatia laconica de-a gasi raspunsul n-a fost ceva de genul cutiei (Pandorei?) din Scrisoarea 1, in care poetul n-a insistat prea mult ca sa nu-mi pierd imaginatia si sa nu ma las pagubas in a-i descoperi opera.

Luciditate si poezie, cel mai periculos amalgam... Fereastra spre imaginea lumii ideale, a ce "ar trebui" sa fie, nu a ceea ce este... Durerea inerenta a constientizarii de mai tirziu ca universul paralel e de fapt utopic...

Am mai citit eseurile despre iubire, si m-a mirat ca n-am regasit aceeasi insistenta asupra reciprocitatii si-n textele privitoare la prietenie. Daca iubirea cere cel putin doi, de ce despre prietenie poetul "ne vorbeste" (sau "vorbeste") singur? Cum poti vorbi altora despre prietenie? In loc sa vorbesti cu acestia despre prietenie? Sa fie defectul profesional al mentorului ce uita sa mai coboare de la catedra si sa isi mai aminteasca uneori de postura de elev? Cind raspunsurile cele mai sincere, clare si izbitor de lucide despre lume si viata (cu toata simplitatea si naivitatea lor) le afli de la copilul de 5-6 ani, de la fiinta ce n-a intrat inca in ciclul prihanitor al existentei noastre alterate.

Am citit apoi "Scriitorul, intre el si ceilalti", si am privit intristat la cit i s-au rarit comentariile si dialogul in anul ce-a trecut de la publicarea acelui eseu. "Nu cred in utilitatea 'artei pentru arta'. Asa cum nu cred in viabilitatea literaturii facute de dragul literaturii. Oricat de frumos si mestesugite ar fi cuvintele, oricat de seducatoare si lin curgatoare ar fi impreunarea lor, daca singurul scop al crearii lor a fost doar un test cu oglinda hartiei, rareori vor avea 10% din impactul creatiilor scrise din inima, pentru oameni."

De ce m-a pierdut atunci pe undeva poetul? Chiar daca stiu prea bine ca-s doar una din neinsemnatele furnici cititoare, pe care, chiar cind le privesti prin microscop, nu le poti distinge de restul musuroiului...

Am cautat sa-nteleg ce s-o fi intimplat in scurtul rastimp dintre atit de analiticele scrisori catre prieten si trista confesiune de fata. Sa fie oare ca medicul ce a prescris o vreme buna medicamente altora isi da seama ca n-au nici un efect asupra lui?

..........
Sa nu fiu inteles gresit. Nu te cunosc dinainte, Radule, dar poate tocmai acest lucru mi-a permis sa privesc mai cu detasare acum, pentru prima oara, modul in care se leaga cele cu care ne-ai incintat pe acest sit. Talentul tau e cert si nu mai are nevoie de confirmare, eu insa m-am trezit fara sa vreau cautind omul in framintarea lui dincolo de strofe si fraze. Nu omul civic, acea prezenta din cartea de telefon sau persoana joviala ce da pesemne binete pe ton conventional colegilor in fiece dimineata. Ci fiinta interioara, prin care veridicitatea celor scrise poate sa se adevereasca sau nu. Inca ma-ntreb daca orice fiinta cinstita si sincera (cum sint convins ca esti) nu devine inerent afectata de schimbare de cum capata intelegerea lucida a mecanismelor psihologice umane sau sociale.

Nu as indrazni vreodata sa te judec, dar cel cu pretentia incurajarii "comunicarii" ar trebui sa aibe in vedere mai mult dialogul, nu doar monologul de la catedra sau din inaltimea "textelor personale".

Cu stima sincera si fara asteptari...

ps Nu stiu cum arati, dar din personalitate, sensibilitate si din cum scrii imi amintesti oarecum de George Sovu, pe care l-am avut demult profesor :)
#59277 (raspuns la: #59082) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hotzi poeti sau poeti hotzi - de Cassandra la: 22/08/2005 13:16:56
(la: Pretuiesti ceea ce ai?)
Vorbind despre hotii “sensibili” mi-am amintit de Francois Villon, poet francez care a trait prin secolul XV si a fost redescoperit in sec XIX. Multe aspecte ale vietii sale reies din poemele lui dar si din ...dosarele politiei. A fost hotz, vagabond si criminal. A lasat multe versuri frumoase majoritatea despre viata sa, nefericita se pare. In felul sau era un filozof...
cum spunea poetul "ca la isa - de cosmacpan la: 26/08/2005 16:01:45
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
cum spunea poetul
"ca la isarlac,
fetele danseaza
si dau din buric"
#68163 (raspuns la: #68148) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
athos - de cico la: 28/08/2005 10:09:19
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
esti bun la manele? ca pe-aici ori il chinuim pe eminescu, ori rupem corzile la tambal, tragem de coada miorita balaie (pina i se-nmoaie)... :))

--------
salutam toti poetii, mai treji ori picati sub masa lui bachus! hai cu recuperarea, c-am ramas rau in urma! :( Nu promit c-o sa tin pasul, dar e pe vine inca ceva ;)
ABERATIE - de Grettel la: 05/09/2005 17:05:10
(la: Aberatii despre viata)
ador sa aberez asupra acestui subiect, in scris, in gand sau cu voce tare. Oricum, un astfel de subiect nu poate fi abordat decat "aberand", asa cum au facut-o la vremea lor inteleptii, taranii batrani pe banca din ulita, adolescentii la varsta primei iubiri sau nefericiri, preotii prin temple, ciobanii in miorite, filosofii, politicienii, cercetatorii sau poetii... Adevarul? adevarul e lafel de relativ ca si binele. De ca traim? cred ca noi alegem pentru ce traim. In fiecare clipa, de fiecare data cand actionam sau refuzam sa o facem. Numai noi putem da sens propriei noastre existente. Asa ca, scopul fiind definit (sau nu), mai are importanta de unde venim? daca ai stii ca vii din cer - ce ai face? sau din noroi sau din lantul trofic - ce ai face? ...si in orice caz, daca nu stii inseamna ca esti liber sa crezi ce vrei - iaca avantajul. Unde mergem? asta nu stim: o sa aflam cu siguranta, insa, cand 'om pleca, asa ca de ce sa ne facem griji? iata, avem, din nou, libertatea de a alege. Poti sa citesti si sa intrebi cat vrei, in cel mai bun caz o sa auzi tot felul de versiuni... ce sa crezi si ce sa alegi? cand aveam io vreo 15 ani, m-am dus la Caterdala si, dupa slujba, l-am rugat pe un parinte ce-mi parea mie bun si intelept: care e rostul meu, Parinte? si el mi-a zis ca daca sunt femeie, vocatia mea e sa fac copii. Eh, iaca ce simplu!...
poetul Ion Barbu (Dan BARBILI - de Calypso la: 07/09/2005 23:35:05
(la: Exista intre matematica si poezie o legatura stransa ?)
poetul Ion Barbu (Dan BARBILIAN)- doctor in matematica, profesor la Universitatea din Bucuresti....
si inca o aberatie :)) - de cico la: 13/09/2005 02:00:13
(la: "Academia Cafeavencu")
ador sa aberez asupra acestui subiect, in scris, in gand sau cu voce tare. Oricum, un astfel de subiect nu poate fi abordat decat "aberand", asa cum au facut-o la vremea lor inteleptii, taranii batrani pe banca din ulita, adolescentii la varsta primei iubiri sau nefericiri, preotii prin temple, ciobanii in miorite, filosofii, politicienii, cercetatorii sau poetii... Adevarul? adevarul e lafel de relativ ca si binele. De ca traim? cred ca noi alegem pentru ce traim. In fiecare clipa, de fiecare data cand actionam sau refuzam sa o facem. Numai noi putem da sens propriei noastre existente. Asa ca, scopul fiind definit (sau nu), mai are importanta de unde venim? daca ai stii ca vii din cer - ce ai face? sau din noroi sau din lantul trofic - ce ai face? ...si in orice caz, daca nu stii inseamna ca esti liber sa crezi ce vrei - iaca avantajul. Unde mergem? asta nu stim: o sa aflam cu siguranta, insa, cand 'om pleca, asa ca de ce sa ne facem griji? iata, avem, din nou, libertatea de a alege. Poti sa citesti si sa intrebi cat vrei, in cel mai bun caz o sa auzi tot felul de versiuni... ce sa crezi si ce sa alegi? cand aveam io vreo 15 ani, m-am dus la Caterdala si, dupa slujba, l-am rugat pe un parinte ce-mi parea mie bun si intelept: care e rostul meu, Parinte? si el mi-a zis ca daca sunt femeie, vocatia mea e sa fac copii. Eh, iaca ce simplu!...
----------------------------------
comentariul http://www.cafeneaua.com/node/view/5748#69749
e clar, pifanelu e poet ! - de anisia la: 14/03/2006 11:26:31
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
neatza,neatza, soro lume
pifanelu' - nu-i dau nume
poet s-o trezit deodat'
si un vers ne-o conturat

eu,abea trezita de-altfel,
nu-mi gasesc nici un penel
sa va scriu si eu un vers
din croseu, ori din revers

asa ca, fi-ti-in-dul-genti
ciocaniti usor, atenti
si nu ma treziti prea brusc
perne-n voi ca sa arunc

face-ti o cafea si voi
si-om vorbi nitel,apoi!

___________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...
#111445 (raspuns la: #111438) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poetii - de doru001 la: 17/04/2006 19:51:24
(la: Sa fii poet...?)
"In prima zi din restul vietii
Zeii vor merge la brat cu poetii..."



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: