comentarii

fara soare nu cresti mare


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Scuze dar cred ca te inseli! - de (anonim) la: 17/08/2004 13:32:37
(la: Cum ar fi aratat Michael Jackson fara operatii estetice?)
Michael Chiar daca nu il credeti nu a facut operatii pt albirea pielii sau eu stiu ce... Medicii spun ca este absolut imposibil sa schimbi pielea omului in totalitate.O parte pe aici pe acolo, da, se mai poate ,dar nu in totalitate.
Here it's the true! Sufera de o BOALA numita VITILIGO, care cauzeaza depigmentare pielii in totalitate.( E adevarat nu e ceva inventat, am gasit boala si definitia ei in enciclopedi de medicina)De asemenia boala cauzeaza si o mai mare sensibilitate a pielii la soare si creste de asemenia riscul cancerului de piele.( mastile, ochelarii de soare, palaria, va-ti prins,nu?)
Da a facut operatii. El recunoaste ca sut 2:- prima in urma unui accident in timpul repetitiilor cu The Jacksons, cand si-a spart nasul ca urmare la si micsorat(motivele:fratii enervanti si pt. o respiratie mai buna)
- in urma accidentului Pepsi (cand Michael a avut arsuri de gradul 2 si 3 in timpul filmarilor) cand pielea cefei si a capului a avut nevoie de operatie estetica
Cam atat despre acest subiect. Eu una il cred. (Cautati poze mai vech si maritile, priviti atent piela mainii sau bratului, arata de parca ar fi murdar sau ceva de genul... si un megastar cred ca nu se zgarceste sa-si cumpere un sapun!)
Silvia
#19907 (raspuns la: #6911) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Kir Ianulea - Votati soarele Partea a III a - de thebrightside la: 06/11/2007 09:32:20
(la: Mister Cafeneaua 2007 - Votul)
III. Am fost la mama Omida si mi-a dat Fermecu ala asa cum il voiam:
“Iesi in prag si te stropesti pe tot trupul, pe fata pe cap meniind:
Cum straluceste soarele in zori
a curat sa miros la subtziori,
si capul meu, ca-I teleleu,
si picioru, ce-ncurca-carucioru
si mana beteaga, ce sta ca sa cada
pampers-ul sa tie cat o vesnicie


- Alo? Leni? Buna draga, ce mai faci?
- …………….
- Hai tu!
- ……………
- Ei nu zau! Lasa-ma tu…….cum?…..Auzi draga…….
- ……………
- Leni? Tu esti copil? Hai nu mai plange. Lasa draga……se rezolva…….
- ……………
- De ce te-am sunat? Am si eu un necaz. Vii la o cafea? Bine. Hai ca te astept. La noua? Perfect. Pa. Te pup.
Milica se ridica, strangandu-si capotul. Din oglinda o admira cu invidie o alta. Capotul ii venea perfect. Intotdeauna o prinsesera culorile pale si mai bleul. Dadu sa stranga cordonul halatul dar acesta se desfacu mangaindu-i molatec formele. In apele oglinzii se reflecta un trup. Al ei. Il iubea si-l ura totodata. Era al ei, numai al ei. Putea sa faca cu el orice. Inca era frumoasa. Ce conteaza patruzeci si noua de ani? Un fulg de nea pe ramura cruda si verde a vietii. Sanii putin lasati, pastrau nostalgia zveltetii si obrazniciei. Cute fine se strangeau manunchi spre subtiori. Sfarcurile, ciocolata brobonata, isi lateau simetria avida. Pantecul sobru dar delicat se pierdea pe intinderea soldurilor pronuntate. Coapse, pulpe, glezne, amanunte turnate intr-un tot unitary, imbinandu-se armonios la umbra fostelor vapai. Nu. Nu avea ce-si reprosa. Poate doar o unda de regret pentru pielea putin sifonata ce-i borda semetia gatului sau tesatura deasa ce-i umbrea coada ochilor, ochi ce nu mai scanteiau ca altadata. Parul se ascundea cuminte sub fidelitatea castanie a vopselelor. Hotarat era frumoasa. O aflase chiar alaltaieri de la Misu. Putea sa-l creada. Era om de cuvant.
Gandul ii fugi de la Misu ei de noptile trecute la figura imbibata de curiozitate, uimire si de ce nu, chiar o unda de dorinta a fiului. Isi aminti cum, deschizand brusc usa de la baie, il prinsese aplecat, cercetand deznadajduit si pofticios pe gaura cheii. Abia atunci si-a dat seama ca i-a crescut baiatul si au napadit-o grijile. Se framanta incercand sa gaseasca o cale. Atunci doar bunul Dumnezeu o intarise dandu-i minte ca sa iasa din incurcatura. L-a intrebat daca il apasa vreo nevoie si abia apoi si-a luat calma halatul si a iesit. Da. Se aratase goala in fata lui cautandu-i ochii ce alergau rusinati si lacomi in acelasi timp. Niciodata nu se ascunsese, dar nici n-o facuse voit pana atunci. Spera, credea, ca in felul acesta va scapa de nedorite curiozitati. Uneori chiar il striga sa-i aduca cate ceva, un fleac, un nimic, ramand totusi in apa plina de spuma. Numai ca acum fusese altceva. Ea a tacut, Dinu a tacut si acel moment s-a consumat intr-o duplicitate voita. Apoi s-a gandit – cautandu-si scuze – ca intr-un fel sau altul Dinu tot va afla, tot va trebui sa stie, sa cunoasca ce e femeia, trupul acela dorit si ravnit orisiunde, pe strada, in casa, la teatru sau restaurant, la plaja…….caci nu era barbat sau chiar si femei, care sa nu intoarca capul dupa un trup bine facut.
Varsta isi spunea cuvantul. Varsta lui. Si curiozitatea. Era ultimul lucru care ii intuneca existenta de la acel moment. Cum sa faca, cum sa-i spuna…nu ca i-ar fi fost rusine….dar…..inca nu era pregatita……cum sa-l ajute…..cu cine sa-l lase…… daca s-ar fi putut i-ar fi aratat chiar ea ce inseamna dragostea…dar era prea mult. Dinu al ei era delicat, era altfel decat ceilalti copii. Intotdeauna avusese grija de grupul de prieteni si ii controla sosirile, plecarile si rufaria. Intotdeauna se straduia sa afle de la Dinu sau de la copii, ce faceau, ce spuneau, cum se jucau. Dorea ca Dinu sa nu apuce pe urme gresite pentru ca mai tarziu sa-i reproseze ca nu a crescut cum trebuie din lipsa tatalui. Si apoi, Dinu era al ei, nu putea creste oricum. Nu putea sa-l lase la voia intamplari. Ca o mama grijulie, cauta sa-i netezeasca drumul, sa-l fereasca de necazuri si greutati. Acum, trebuia sa gaseasca pe cineva, o fata sau o femeie care sa-l ajute, sa-l invete. Nu-l putea lasa pe mana oricarei femei, care sa-si bata joc de el. Din cauza asta se gandise sa vorbeasca cu Elena, poate ca ar fi de acord sa o ajute, sa-l ajute…..
Soneria ii intrerupse reveria dureroasa. Isi stranse capotul, legand strans cordonul si deschise usa fara a mai provi pe vizor.
- Sarut mana tanti…….
- A, buna Marius. Hai intra…….
- A……pai….Dinu e acasa?
- Nu. A plecat cu Mircea si cu Dan in parc. Erau tare misteriosi……povesteau despre nu stiu ce alei intunecoase……de tufisuri…….da ce faci? Nu intri?
- Pai daca nu-i acasa……nu mai intru……
- Trebuie sa-i transmit ceva?
- Voiam sa-i cer o carte…..da lasati……trec eu mai tarziu sau ii dau un telefon mai pe seara….ma scuzati……..sarut mana……
- La revedere Marius.
#252632 (raspuns la: #252631) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Soarele a apus pentru totdeauna... - de om la: 23/07/2008 00:16:12 Modificat la: 23/07/2008 00:22:27
(la: Scenarii)
fugiti maiiii ca vin tantarii. Iar au uitat edilii ca sa dea cu prafarie antitantari.
Lumea fuge in panica pe fondul zbarnaitului aparatelor contra tantarilor. Din cand in cand se observa roiuri compacte de tantaroaice care sug pe cate unul lipit de cate un zid (in jurul lor sunt cioburi groase de la ochelarii cu multe dioptrii). Anofelii asteapta plantele care vor creste in acel loc conform principiului celor 3R.

Lumea este impartita intre tantaroaice si aparatele contra tantarilor. Aparatele zumzaie ca un roi urias de tantari...consumul de energie creste ingrijorator. Acum nu are rost sa ne mai ingrijoram de asta pt ca a cazut reteaua electrica. In prezent ne ingrijoram ca soarele a apus pt totdeauna.

Totusi exista o speranta...ca savantii au gresit ca si soareleo sa rasara iar...speram sa fie asa!

Cum asa...? Aceasta este intrebarea pe care si-o pun in prezentul anului 5000, cei de pe battlestar galactica. Cei de pe nava cosmica sunt de fapt o femela de HS si un anofel!

PS: cosmiko, scuze, dar ma bazaia unul ticmai la apus de soare. Esti sigura ca maine o sa rasara iar ? :)))
DHEA si tineretea vesnica... - de JCC la: 11/10/2003 10:10:02
(la: D.H.E.A. sau tineretea vesnica ???)
Ce-a gasit Nico pe internet este adevarat, cu exceptia ca la 70 de ani corpul uman nu mai contine decat 10 -maximum 20% din doza de DHEA pe care o continea la 20 de ani,
Doar 5% ar fi dramatic..

dar, dar...
nu este chiar atat de simplu, iar subiectul este f. vast, sunt si multe informatii false, iar altele sunt selective
in plus nu exista multa experienta anterioara, nu se poate discuta eficace despre efecte secundare.
Ce este sigur, este ca pastilele de DHEA, de care americanii sunt gurmanzi iar doctorii din SUA le prescriu generos, trebuie luate numai dupa un control sanghin exact, pentru a evita supra-dozajul.
Nu se cunoaste inca nimic despre efectul in timp asupra oamenilor, nu exista suficienta anterioritate,
dar experimentari in curs, facute pe animale, au aratat o progresie al cancerului de ficat.

S-a constatat la fel si un risc marit de cancer de sâni la femeile care l-au luat fara dozare prealablila prin analiza de sange...

Acest hormon actioneaza in acelas timp asupra corpului, dar si asupra spiritului (moralului)
Ar juca un rol important pozitiv asupra sistemului cardiovascular, sistemului imunitar, sur le libido ( :-)) ), ar ameliora functionarea creierului, ar diminua stresul, ar intineri pielea, ar mari cantitatea de muschi si ar avea un rol important in prevenirea unor cancere.

Spun toate astea la conditional, tinand cont de perioada mica de experimentare, de riscul de asimilare al unui produs de sinteza si tinand cont de efectele secondare ale unui hormon de sinteza si nu al acelui produs natural de corpul uman

Cum deja la 45 de ani doza de DHEA din corpul uman este doar de 50% din nivelul maxim de la 20 de ani, aportul exterior in DHEA ar trebui inceput la aceasta varsta..

Atunci ce facem??? Servim de cobai, pt a putea intocmi mai tarziu statistici si creia o anterioritate???

Sau facem atentie cum ne hranim, cum traim, pentru a putea redinamiza pe cai naturale productia naturala de DEHA in corpul nostru ???

Cum spuneam, este un subiect vast, nu o sa ma intind prea mult, este insa clar ca fiecare dintre noi ar avea posibilitatea teoretica de a trai pana la 120 de ani
Inima, muschii, creierul si kilometrii de vine si vinisoare sanghine din corpul nostru, in principiu sunt capabile sa ne-o permita

dar pentru asta trebuie numai sa veghiem sa dam de mancare cu bune nutrimente celor 70 de milioane de celule din corpul nostru...

Sunt reguli de baza si de viata de respectat pentru a putea face plinul in corpul nostru si asta in mod natural, de hormoni de tineretze.

as adauga aici, caci poate deschid mai tarziu un subiect aparte, cateva sfaturi :

-slabirea
rezervele de grasime inutile provoaca hormoni daunatori, ca de exemplu cativa oestrogeni "rai", care reduc productia hormonilor de tinerete, anti-imbatranire (anti-age)

-faceti sa lucreze rinichii : minimum 2 litrii de apa pe zi, pt eliminarea deseurilor

-faceti rezerve de lumina si soare
acestea mentin in forma glandele care servesc la producerea melatoninei (atentie, nu este melanina!; melatonina este un hormon secretat de glanda pineala in timpul noptii)

- luati Chrome, de la 45 de ani, 200 mcg pe zi, in farmacie in complexe de oligo-elemente sau in hrana pe care o mancati

-atentie la lysina, un amino-acid (carne, branza, lapte) ajuta la fixarea calciului in oase si previne osteoporoza

-mancati soia (soja) (stiau ei de ce au facut in RO salamul cu soja.. :-)) )
evita cancerul de sani, datorita tamoxifenului continut ( foarte putin cancer de sani la asiatice)

-veghiati nivelul proteinelor in sange, daca sunt destule, organismul poate produce hormonii de tinerete (carne si peste slabi, bogati in amino-acizi)

-stresul trebuie eliminat
stresul e responsabil de marirea dozei de cortizol in sange, un hormon care mananca proteinele din organism, slabeste sistemul imunitar si blocheaza gandirea (distruge celulele din creier)

-hormonii in pilule
numai si numai dupa un control hormonal de sange si prescrisi de doctori, pt a complecta ce lipseste, orice supradozare este periculoasa

-utilizati muschii
muschii activi (mers pe jos, haltere, sport, etc) stimuleaza producerea de testosteron si al hormonului de crestere umana HGH
in fiecare zi 20 de minute de gym cu haltere este de ajuns pentru "a destepta" hormonii de tinerete

10 sfaturi…. Sa mai adaug inca evitarea alcolului si al fumatului???

si acum bun curaj pe drumul celor 120 de ani...

In trecut , parintii nostrii.. pt Papadie - de JCC la: 24/10/2003 03:49:26
(la: GRASIME? Da, dar grasime buna!)
Papadiorule, ai uitat ca in trecut parintii nostrii mancau sanatos, cand mancau o rosie, era rosie si avea nu numai gustul de rosie, dar si elementele nutritive: vitamine, saruri minerale si toata gama, date de soare si de ingrasaminte natural, organic
nu erau tratate cu toate pesticidele, ingrasaminte chimice si hormoni de crestere sau culturi modificate genetic
legumele cresteau intr-un aer curat, nu poluat sau radioactiv.
Ce mancau, le facea un stoc de nutreimente in organism
Apoi munceau greu, se epuisau si consumau tot ce inghiteau, mergeau mult pe jos..
Nu mai era cum sa se depuna grasimea pe muschi, tot ce faceau zilnic consuma totul.
Nu erau electro-menajere de astazi, nu erau nitratii, colorantii si conservatorele de azi, nu inghiteau otrava chimica o data cu mancarea, sau iradiatii...
Azi avem progresul dar si otrava progresului
de cate ori cumparam un ambalaj cu mancare, ne cumparam in plus si doza de dioxina si alti produsi cancerigeni,
atat in mancarea propriu-zisa, cat si in gazele ce ies in aer dupa arderea ambalajelor..

Papadio, putem compara doar lucrurile care sunt comparabile..
#2040 (raspuns la: #2033) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii. - de Catalina Bader la: 05/11/2003 04:26:01
(la: Cele mai frumoase poezii)
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Si nu ucid cu mintea tainele ce le intalnesc in calea mea
in flori, in ochi, pe buze ori morminte.
Lumea minunata in care traim trebuie sa o analizam cu ochiul artistului, nu cu ochiul rece al logicii (mintii noastre).
Si chiar daca mintea si logica ne spun altceva sufletul va percepe ce inseamna corola de minuni a lumii.
Sa fie o definitie a infinitului? Si daca da, ce este dincolo de infinit? Mai necuprins decat infinitul?
Putem noi oare sa intelegem infinitul daca ne aruncam un gand asupra a ceea ce inseamna:
in flori - in ochi - pe buze -ori morminte -
Ce este mai frumos decat frumusetea naturii. Unde putem sa intalnim mai multa caldura si mai multa culoare decat in frumusetea florilor.

De ce cresc florile?
pentru ca au radacina in pamant si le lumineaza soarele. Si le hraneste apa.
Un ciclu complet - un cerc sublim si inchis: PAMANT, CER si APA.Intre pamant si cer exista apa. Apa se intoarce in PAMANT si de acolo se reintoarce inspre cer.
Apa este fluidul energetic care ne hraneste si care ne ajuta sa facem conexiunea intre cer si pamant, intre pamant si cer.
Tot apa, conexand cerul cu pamantul ne ajuta sa vedem curcubeul.
Sa fie oare CURCUBEUL COROLA DE MINUNI A LUMII?!

IN OCHI: sa ne privim in ochi cand ne-intalnim. Ochii sunt oglinda sufletului. Simbolul ochilor este curatenia sufleteasca.
Sa ne privim in ochi cand ne vorbim, sa nu mintim. Minciuna nu face parte din darurile cu care ne-a inzestrat Dumnezeu. Cand mintim plecam involuntar ochii. De ce?
Pentru ca sufletul nostru stie intotdeuna cand mintim.

PE BUZE: mimica noastra spune multe.
Buzele sunt oglinda sufletului nostru.
Ati mintit vreodata fara sa va tremure buzele? Ati iubit vreodata fara sa va tremure buzele? V-ati suparat vreodata fara sa va tremure buzele?
V-ati bucurat vreodata fara sa radeti?
Ati plans vreodata fara sa va miscati buzele?
Si chiar daca pe dinafara v-ati pus o masca sufletul vostru stie care este adevarul.

ORI MORMINTE:
Trecand prin viata cu sufletul curat ajungem sa plangem (apa) si sa zambim amar in fata mormantului. MAREA TRECERE va fi mai usoara daca acceptam viata cu sufletul senin, curat.
Si mi-amintesc de altceva: ,Opreste Doamne, ceasornicul cu care ne masuri destramarea '
Ce ruga frumoasa, dar ce importanta are timpul nostru relativ la timpul universal?!

Lumina altora
sugruma vraja nepatrunsului ascuns
in adancimi de intuneric,
dar eu,
Lumina altora sugruma vraja nepatrunsului ascuns in adancimi de intuneric: Sa lasam pe fiecare sa-si traiasca viata si sa o inteleaga . Fiecare are DRUMUL LUI. Ceea ce pentru mine este relevant la nivel de experienta nu este valabil si pentru celalalt: fiecare are nevoie de Propria Experienta. Si fiecare trebuie sa-si gaseasca singur calea spre LUMINA.
Si nu vei putea sa intelegi lumina decat atunci cand esti in intunericul necuprins. In lumina soarelui, lumina in lumina se percepe greu.

Eu, cu lumina mea sporesc a lumii taina - eu sunt LUMINA.Lumina in lumina. Si impreuna cu lumina universala, eu, parte a luminii universale potentez cresterea luminii universale.

si-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micsoreaza, ci tremuratoare
mareste si mai tare taina noptii,
Luna, este lumina din lumina Universala.
Lumina ei este tremuratoare precum o flacara de lumanare deoarece LUNA ne lumineaza primind lumina.
Si lumina din lumina - care este luna, ma ajuta pe mine-trecator vremelnic prin aceasta lume -si care sunt DOAR o luminita, sa sporim
impreuna taina cea mare a intunericului.
Care este aceasta?
Unde este INTUNERIC este si LUMINA.

asa inbogatesc si eu intunecata zare
cu largi fiori de sfant mister
si tot ce-i neinteles
se schimba-n neintelesuri si mai mari
sub ochii mei-
caci eu iubesc
si flori si ochi si buze si morminte
Asa imbogatesc si eu intunecata zare cu largi fiori de sfant mister- Lumina din lumina, ma cufund in intuneric. Mi-e putin frica si ma cutremur de Intunericul din jurul meu. Lumina inca nu pot sa o vad.
Prea necuprins e INTUNERICUL.
Bajbaind in intuneric, tot ce e neinteles se schimba in intelesuri si mai mari. Intunericul te cuprinde si te simti nestiutor si firav. Sufletul tau e curat dar oare, mai reusesti sa vezi LUMINA?
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii - de Catalina Bader la: 07/11/2003 07:18:51
(la: ROMANIA)
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Si nu ucid cu mintea tainele ce le intalnesc in calea mea
in flori, in ochi, pe buze ori morminte.

Lumea minunata in care traim trebuie sa o analizam cu ochiul artistului, nu cu ochiul rece al logicii (mintii noastre).
Si chiar daca mintea si logica ne spun altceva sufletul va percepe ce inseamna corola de minuni a lumii.
Sa fie o definitie a infinitului? Si daca da, ce este dincolo de infinit? Mai necuprins decat infinitul?
Putem noi oare sa intelegem infinitul daca ne aruncam un gand asupra a ceea ce inseamna:
in flori - in ochi - pe buze -ori morminte -
Ce este mai frumos decat frumusetea naturii. Unde putem sa intalnim mai multa caldura si mai multa culoare decat in frumusetea florilor.

De ce cresc florile?
pentru ca au radacina in pamant si le lumineaza soarele. Si le hraneste apa.

Un ciclu complet - un cerc sublim si inchis: PAMANT, CER si APA.
Intre pamant si cer exista apa. Apa se intoarce in PAMANT si de acolo se reintoarce inspre cer.
Apa este fluidul energetic care ne hraneste si care ne ajuta sa facem conexiunea intre cer si pamant, intre pamant si cer.
Tot apa, conexand cerul cu pamantul ne ajuta sa vedem curcubeul.
Sa fie oare CURCUBEUL COROLA DE MINUNI A LUMII?!

IN OCHI: sa ne privim in ochi cand ne-intalnim. Ochii sunt oglinda sufletului. Simbolul ochilor este curatenia sufleteasca.
Sa ne privim in ochi cand ne vorbim, sa nu mintim. Minciuna nu face parte din darurile cu care ne-a inzestrat Dumnezeu. Cand mintim plecam involuntar ochii. De ce?
Pentru ca sufletul nostru stie intotdeuna cand mintim.

PE BUZE: mimica noastra spune multe.
Buzele sunt oglinda sufletului nostru.
Ati mintit vreodata fara sa va tremure buzele? Ati iubit vreodata fara sa va tremure buzele? V-ati suparat vreodata fara sa va tremure buzele?
V-ati bucurat vreodata fara sa radeti?
Ati plans vreodata fara sa va miscati buzele?
Si chiar daca pe dinafara v-ati pus o masca sufletul vostru stie care este adevarul.

ORI MORMINTE:
Trecand prin viata cu sufletul curat ajungem sa plangem (apa) si sa zambim amar in fata mormantului. MAREA TRECERE va fi mai usoara daca acceptam viata cu sufletul senin, curat.
Si mi-amintesc de altceva: ,Opreste Doamne, ceasornicul cu care ne masuri destramarea '
Ce ruga frumoasa, dar ce importanta are timpul nostru relativ la timpul universal?!

Lumina altora
sugruma vraja nepatrunsului ascuns
in adancimi de intuneric,
dar eu,

Lumina altora sugruma vraja nepatrunsului ascuns in adancimi de intuneric: Sa lasam pe fiecare sa-si traiasca viata si sa o inteleaga . Fiecare are DRUMUL LUI. Ceea ce pentru mine este relevant la nivel de experienta nu este valabil si pentru celalalt: fiecare are nevoie de Propria Experienta. Si fiecare trebuie sa-si gaseasca singur calea spre LUMINA.
Si nu vei putea sa intelegi lumina decat atunci cand esti in intunericul necuprins. In lumina soarelui, lumina in lumina se percepe greu.

Eu, cu lumina mea sporesc a lumii taina - eu sunt LUMINA.
Lumina in lumina. Si impreuna cu lumina universala, eu, parte a luminii universale potentez cresterea luminii universale.

si-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micsoreaza, ci tremuratoare
mareste si mai tare taina noptii,

Luna, este lumina din lumina Universala.
Lumina ei este tremuratoare precum o flacara de lumanare deoarece LUNA ne lumineaza primind lumina.
Si lumina din lumina - care este luna, ma ajuta pe mine-trecator vremelnic prin aceasta lume -si care sunt DOAR o luminita, sa sporim
impreuna taina cea mare a intunericului.
Care este aceasta?
Unde este INTUNERIC este si LUMINA.

asa inbogatesc si eu intunecata zare
cu largi fiori de sfant mister
si tot ce-i neinteles
se schimba-n neintelesuri si mai mari
sub ochii mei-
caci eu iubesc
si flori si ochi si buze si morminte

Asa imbogatesc si eu intunecata zare cu largi fiori de sfant mister- Lumina din lumina, ma cufund in intuneric. Mi-e putin frica si ma cutremur de Intunericul din jurul meu. Lumina inca nu pot sa o vad.
Prea necuprins e INTUNERICUL.
Bajbaind in intuneric, tot ce e neinteles se schimba in intelesuri si mai mari.
Intunericul te cuprinde si te simti nestiutor si firav.
Sufletul tau e curat dar oare, mai reusesti sa vezi LUMINA?

poze numerice cu soarele in fata - de Jimmy_Cecilia la: 12/11/2003 12:12:23
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
exista filtre pentru aparatele numerice, sau metode pentru a putea fotografia un rasarit sau un apus de soare?
comentariu (mai vechi) - de Catalina Bader la: 23/11/2003 08:24:21
(la: Cele mai frumoase poezii)
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Si nu ucid cu mintea tainele ce le intalnesc in calea mea
in flori, in ochi, pe buze ori morminte.
Lumea minunata in care traim trebuie sa o analizam cu ochiul artistului, nu cu ochiul rece al logicii (mintii noastre).
Si chiar daca mintea si logica ne spun altceva sufletul va percepe ce inseamna corola de minuni a lumii.
Sa fie o definitie a infinitului? Si daca da, ce este dincolo de infinit? Mai necuprins decat infinitul?
Putem noi oare sa intelegem infinitul daca ne aruncam un gand asupra a ceea ce inseamna:
in flori - in ochi - pe buze -ori morminte -
Ce este mai frumos decat frumusetea naturii. Unde putem sa intalnim mai multa caldura si mai multa culoare decat in frumusetea florilor.

De ce cresc florile?
pentru ca au radacina in pamant si le lumineaza soarele. Si le hraneste apa.

Un ciclu complet - un cerc sublim si inchis: PAMANT, CER si APA.
Intre pamant si cer exista apa. Apa se intoarce in PAMANT si de acolo se reintoarce inspre cer.
Apa este fluidul energetic care ne hraneste si care ne ajuta sa facem conexiunea intre cer si pamant, intre pamant si cer.
Tot apa, conexand cerul cu pamantul ne ajuta sa vedem curcubeul.
Sa fie oare CURCUBEUL COROLA DE MINUNI A LUMII?!

IN OCHI: sa ne privim in ochi cand ne-intalnim. Ochii sunt oglinda sufletului. Simbolul ochilor este curatenia sufleteasca.
Sa ne privim in ochi cand ne vorbim, sa nu mintim. Minciuna nu face parte din darurile cu care ne-a inzestrat Dumnezeu. Cand mintim plecam involuntar ochii. De ce?
Pentru ca sufletul nostru stie intotdeuna cand mintim.

PE BUZE: mimica noastra spune multe.
Buzele sunt oglinda sufletului nostru.
Ati mintit vreodata fara sa va tremure buzele? Ati iubit vreodata fara sa va tremure buzele? V-ati suparat vreodata fara sa va tremure buzele?
V-ati bucurat vreodata fara sa radeti?
Ati plans vreodata fara sa va miscati buzele?
Si chiar daca pe dinafara v-ati pus o masca sufletul vostru stie care este adevarul.

ORI MORMINTE:
Trecand prin viata cu sufletul curat ajungem sa plangem (apa) si sa zambim amar in fata mormantului. MAREA TRECERE va fi mai usoara daca acceptam viata cu sufletul senin, curat.
Si mi-amintesc de altceva: ,Opreste Doamne, ceasornicul cu care ne masuri destramarea '
Ce ruga frumoasa, dar ce importanta are timpul nostru relativ la timpul universal?!

Lumina altora
sugruma vraja nepatrunsului ascuns
in adancimi de intuneric,
dar eu,

Lumina altora sugruma vraja nepatrunsului ascuns in adancimi de intuneric: Sa lasam pe fiecare sa-si traiasca viata si sa o inteleaga . Fiecare are DRUMUL LUI. Ceea ce pentru mine este relevant la nivel de experienta nu este valabil si pentru celalalt: fiecare are nevoie de Propria Experienta. Si fiecare trebuie sa-si gaseasca singur calea spre LUMINA.
Si nu vei putea sa intelegi lumina decat atunci cand esti in intunericul necuprins. In lumina soarelui, lumina in lumina se percepe greu.

Eu, cu lumina mea sporesc a lumii taina - eu sunt LUMINA.
Lumina in lumina. Si impreuna cu lumina universala, eu, parte a luminii universale potentez cresterea luminii universale.

si-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micsoreaza, ci tremuratoare
mareste si mai tare taina noptii,

Luna, este lumina din lumina Universala.
Lumina ei este tremuratoare precum o flacara de lumanare deoarece LUNA ne lumineaza primind lumina.
Si lumina din lumina - care este luna, ma ajuta pe mine-trecator vremelnic prin aceasta lume -si care sunt DOAR o luminita, sa sporim
impreuna taina cea mare a intunericului.
Care este aceasta?
Unde este INTUNERIC este si LUMINA.

asa inbogatesc si eu intunecata zare
cu largi fiori de sfant mister
si tot ce-i neinteles
se schimba-n neintelesuri si mai mari
sub ochii mei-
caci eu iubesc
si flori si ochi si buze si morminte

Asa imbogatesc si eu intunecata zare cu largi fiori de sfant mister- Lumina din lumina, ma cufund in intuneric. Mi-e putin frica si ma cutremur de Intunericul din jurul meu. Lumina inca nu pot sa o vad.
Prea necuprins e INTUNERICUL.
Bajbaind in intuneric, tot ce e neinteles se schimba in intelesuri si mai mari.
Intunericul te cuprinde si te simti nestiutor si firav.
Sufletul tau e curat dar oare, mai reusesti sa vezi LUMINA?

Cum sa crestem copii - de gabidan la: 16/12/2003 07:06:24
(la: Cine si cum ne creste copiii?...)
Eu am o varsta la care am crescut trei copii, fata in Ilinois, baiatul mijlociu cercetator in religie, cel mic aplica la universitatile din State si sper sa plece si el, campion national de karate.Intodeauna i-am prgatit pentru o lume rea, nepriceputa si razbunatoare. I-am invatat viata reala, am facut cu ei exercitii de a se descurca atunci cand dau peste incompetenti, cu sa-i evite sau cum sa-i uite imediat.E frumos sa-ti cresti copiii in puf dar ce faci daca mori maine si lasi pe lume niste handicapati care nu stiu sa-si gateasca, sa-si spele, sa se adreseze, sa dea un mail, sa se apere?
Daca unul din copii mei ar fi patit asa ceva l-ar fi considerat un exercitiu de rabdare si rezolvare a unei situatii dificile dar nu disperate. Probabil ca educatia a fost influientata de cei 30 de ani de militarie pe care cu onoare i-am facut.Viata mea s-a ghidat intodeauna pe,,Iubeste dezinteresat numai daca este in interesul tau,,
Copiii mei mi-au multumit pentru tot ce i-am invatat si nu regreta nimic din ceea ce a trecut.
Ignorarea expatriatilor - de Florin Firimita la: 28/12/2003 20:28:42
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Va multumesc pentru intentia de a-mi "descifra" intentiile! Nu spunea Camus ca suferinta nu ne da dreptul la nimic? Nu stiu ce fel de condiment e suferinta, ce fel de capital sau agent de eroziune poate fi. Cine poate cintari valoarea durerii? Poate ne face mai buni, poate ne transforma in monstri, poate ne omoara. Suferinta netransformata duce la nebunie sau la crima. In cazul meu, a fost un fel de ingrasamint care mi-a fertilizat arta, in special in ultimii ani. Nu cred ca a fost cazul unei "transformari" constiente, dimpotriva, cred ca, aici, in Statele Unite, am devenit ceea ce am crezut ca am fost intotdeauna in adincurile sufletului. Am crezut ca am fost optimist, curios, ca aveam ceva "talent," ca aveam o capacitate stranie de a ma bucura de viata. Vroiam sa traiesc frumos, sa-mi tranform viata intr-o opera de arta. La 16 ani Goethe, si nu Beatlesii imi devenise idolul. Eram "deplasat," ciudat, cine se mai chinuia sa supravietuisca prin Platon cind problema era daca vor aduce hirtie igienica la alimentara? Ma fascina idea de a trai echilibrat, frumos, armonios. Ca adolescent, naivitatea m-a salvat in loc sa ma ucida. Nu stiu de ce nu m-am "pierdut." In Romania, sansa de a crea mi-a fost refuzata. Am fost redus la o masina de pictat lozinci. E adevarat, ceva s-a intimplat, si toate calitatile astea, comune in marea majoritate a oamenilor, s-au pierdut ca intr-un fel de ceapa monstruoasa, care creste la nesfirsit, pina cind miezul ii dispare cu desavirsire, strangulat.
Statele Unite mi-au oferit sansa de a arunca toate straturile astea artificiale, sansa de ajunge la mine insumi. Ideile vagi pe care le-am avut despre libertate in Romania erau fantezii hranite de cunoscutii plecati in Europa de vest, sau de emisiunile de la Europa Libera. Adevarata liberatate am descoperit-o aici, in abilitatea de a trai si a crea, pe care le-am crezut distruse.
Ceea ce numiti "inocenta" e o poate un refuz constient al ruginii, o curiozitate pe care am avut-o intotdeauna, intrebari pe care am continuat sa le pun pina in ziua de astazi. Nu stiu cum cu atita moarte in jurul meu, setea asta de viata nu s-a schimbat. As fi putut fi blazat, inchis, depressed, cinic...ma simt norocos in fiecare dimineta cind rasare soarele.

Decizia de a nu avea contact cu emigrantii romani a fost pur personala. N-am vrut sa caut o insula de romanism, am vrut sa descopar America fara conceptiile prefabricate cu care am crescut. Nu mi-a fost dor de sarmale, muzica "populara" sau mititei. Nu mi-a fost rusine sa recunosc ca am fost roman, mi-a fost FRICA sa ma gindesc ca am fost roman. Bineinteles, a fost o frica artificiala, superstitioasa. Citeva luni inaintea emigrarii, m-am trezit in mijlocul "revolutiei." Idealismul spulberat, in 1990, ceea ce ramasese din Romania in mine era frica. Am vrut sa tai cordonul ombilical, sa vad cum pot deveni mine insumi. Taierea legaturilor cu Romania a fost speranta de a-mi lecui frica. M-a ajutat enorm, in sensul ca m-am integrat foarte bine in tara mea adoptiva, si in acelasi timp, am inceput sa capat o noua perspectiva asupra locului de unde am venit.

Am intilnit romani aici care m-au ajutat foarte mult, altii care si-au refuzat integrarea in societatea americana, buni si rai ca peste tot. Cind am scris scenariul documentariului meu, in engleza, a trebuit sa traduc citeva pagini in romaneste. Dupa vreo luna de zile, mi-am abandonat proiectul, si am rugat o buna prietena din Canada, sa ma ajute. Asta m-a determinat sa "re-invat" romaneste. Am inceput sa citesc si sa vorbesc din nou romaneste, imi face mare placere, chiar daca scrisul meu acum, in limba materna, e uneori stingaci.

Voi reveni despre intrebarea de a fi scriitor in o limba adoptata.

Florin
#7349 (raspuns la: #7264) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Prin recesiune inteleg crest - de My la: 20/01/2004 11:05:53
(la: Simulatorul de trenulet electric)
"Prin recesiune inteleg cresterea economica"

E o anulare reciproca în afirmatia ta, o crestere economica fie si de 0,0001% înseamna ca dpdv economic nu e recesiune.

"Ultimul prin "ultimul tren" inteleg acea perioada fasta pentru inginerii informaticieni"

Acum am înteles, nu stiam ca esti informatician. Ai dreptate, dupa 2000 s-a spart "balonul de sapun" si companiile au început sa migreze spre tari mai ieftine (India, România etc.)
#8238 (raspuns la: #8237) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mai departe - de mircios la: 19/05/2004 16:32:17
(la: Groapa)
***
Am simtit cum ma ridic. Dar eu stiam sigur ca era coborarea. Eram greu, chiar atat de greu incat ma ridicam in caderea catre adevar. Usor ghemuit, in intinderea ce parea ca, departe de a avea un sfarsit, nu incepuse vreodata.
Nu curgea, dar il auzeam. Am inchis ochii si m-a napadit ca un fum gros cu aroma aerului de munte. Am vrut sa plang dar lacrimile au apucat-o prin albia izvorului in susul muntelui. Stanci colturoase si fierbinti imi tulburau raceala. Si eu le muscam si ma taram mai departe. Ma unduiam si ma aruncam. Mereu rostogolirea, domolea, in durerea intinsa in urma, calea devenita poteca. In clocotul meu tipau stancile transformate in pietre. Intreaga padure dansa in tumultul acordurilor mele. Am vrut sa aud ritmul si peste auz a cazut cerul ca un clopot. Lumina se strangea in urma si eu ma imbracam in aur si ma vopseam pe fata cu argila si carbune. Am simtit rasuflarea mea cum cauta. Am simtit-o, in cadere, cum pandeste, cum se zbate, cum se intoarce in ea. Ma loveau, ca pietrele urii, toate lacrimile lumii. Eu le adunam si le croiam in aripi pe care intunericul mi le manca imediat. Apoi l-am simtit in piept si am inteles ca imi strangea, ca in pumni de otel, rasuflarea. Am inaltat privirea si am ridicat bratele dar ochii nu mai puteau face nimic si mi-am simtit degetele dezmierdandu-mi calcaiele. M-am cutremurat. Pieptul mi-a rabufnit in stanci mari, pe care, zdrobindu-mi fata, le lasam clipocind in urma. Imi simteam fata in palme asa cum galeata plina nu mai are ce cauta in fantana. Tresaltarile iuti ale pieptului ma infasurau in jurul rasuflarii imprastiate, ca marea ce nu-si mai gaseste locul. Ma inaltam in ameteala descatusarii. Asa am ridicat din nou capul si bratele. Mi-am simtit fata strivindu-se de inaltul cerului si ma dureau degetele strivite sub calcaie. M-am avantat orbeste. Urcam si norii mangaietori imi dezmierdau spatele. Am inceput sa-i croiesc in aripi ce cresteau odata cu mine. Si am zambit si m-am simtit puternic si cerul era al meu, cu mari aripi de nori, unduite la unceput cu stangacie si apoi mereu mai sigur. Simteam cum ma arde de dedesupt neputinta pasarilor de a ma ajunge. eram puternic si am simtit nevoia de a ma avanta. Mai sus, mereu mai sus. Aripile ma purtau asa cum doream eu. Zborul mi-era un dans iar cerul o fata cu parul albastru si ochii de soare. Am inceput jocul. eram mereu atat de aproape si o simteam ca zambindu-mi peste umar. A disparut brusc si m-am trezit ochi in ochi, asa cum cineva care incearca sa se sarute in oglinda. Am vrut sa strig dar glasul meu nu mai stia decat un nume. Si m-a cutremurat numele pe care l-am auzit si stiam ca e numele meu. Mi-am smuls ochii din imbratisarea privirilor nesfarsite si i-am inchis. Am simtit cum colturi mari de stanca imi strivesc si imi zdrentuie aripile. Am sarit ca un arlechin, sfasiind hartia ce-l desparte de scena. Am deschis ochii si am inteles ca nu mai am ce face cu ei. M-am strigat fara a ma auzi. M-am cautat. Totul era in zadar.era ca si cum ar fi fost in fata mea, dar nu era pentru ca eu nu mai eram. Stiu sigur doar ca eu eram, cumva, intr-una din fetele sale. Fara a-l privi stiam ca arata ca un sarpe. Si era tot. cu penele ridicate si aripile intinse. Cine stie cat era de lung. Stiam ca isi va inghiti coada. Am stiut cu uimire ca se va inghiti. M-am simtit atunci ca o haina intoarsa pe dosStiam ca alt sarpe, ca alt sarpe, desi pe partea cealalta era acelasi, avea candva sa-si inghida, inghitindu-se, coada. M-a privit si am stiut, asa, de parca mi-ar fi spus, ca e Jocul si Natura ii e Lege. In Natura Legii, Jucator este, Invins si Invingator, Niciodata Acelasi, Mereu la fel, Este.
Am deschis ochii si Soarele, pe care il puteam privi in fata mi-a spus sa scriu. se uita peste mine undeva, in noapte. Si asa am scris pana cand am primit binecuvantarea: amandoi, incununati de lumina, imi zambeau inlantuiti.
***
Citesti. Sau visezi. Sau nici nu citesti nici nu visezi. E intuneric. E cald. Undeva, candva, cineva spunea ca cea mai buna relaxare o obtii intr-un bazin cu apa sarata. cum e intuneric nu-ti ramane decat sa crezi ca esti intr-un bazin cu apa sarata. E cald pentru ca nu este frig si pentru ca e bine. Atat. Inainte? Inapoi? De unde? Cat? Sunt intrebari de prisos. Totusi, de cand stai asa? Intrebarea nu face decat sa te nelinisteasca. Te zbati si farmecul nemiscarii se rupe. Ai vrea sa poti spune ca simti furnicaturi in tot corpul, ca simti! Nu poti decat sa-ti musti genunchii. Nu poti cede nimic. Nu poti. Neputinta iti devine evidenta. Evidenta apasatoare devine agitatie. Agitatia aduce cu ea teama. Te zbati. Vrei sa scapi dar nu sti de ce. Nu sti unde. Nu sti cum. nu sti. Nestiinta te paralizeaza, fara ca tu sa sti ca ea e aceea. nu accepti si te zbati mai rau. Realizezi ca intunericul ce te inconjoara a inceput sa nasca cutremure. Ti-e frica? Nu sti ce e frica!
Aluneci si te zbati dar nu sti ce e alunecarea si zbaterea. Oare va dura mult? ai vrea sa te intrebi, dar nu sti ce e a vrea si timpul nu inseamna nimica pentru tine. Te intinzi si ti-e frica. Totusi simti aproape usurarea. Dar nu sti ca simti si nici nu sti ce e usurarea.
Lumina te ia prin surprindere. Ai vrea sa faci ceva. Nu Sti ce...
Lovitura te prinde tot atat de nepregatit ca lumina. Atunci, tipi. Tipi!
Tipi!
Pt. Florin si atat - de Little Eagle la: 01/08/2004 00:36:40
(la: Impotenta nationala)
Hey,my friend,

Listen,citeste ce am scris lui Angel,la tematica mea"Is this the end?"
De cand ma stiu prieteni,colegi de elementara,liceu,colegiu,m-au urmat si admirat ca pe un fel de super star,banuiesc ca ceva in mine atrage si influenteaza pe cei din jurul meu,nu-mi pot explica altfel.
Am fost copiat si ca artist si destui si-au insusit stilul meu,pt. ca fie ca primeam note f. mari si toti ar fi vrut sa le aiba,de aceea ma copiau,dar nu este acelasi lucru!Desigur.

aici in Usa am fost copiat pt. ca eram un artist in B.D.de succes si vindeam,la fel,noi veniti ma copiau ca sa fie platiti ca mine si sa aiba si faima,de aceea sa stii ca nu ma mira faptul ca Angel vrea sa para,Ozzy sau Ovi(numele meu real).Si eu emulez pe Ozzy ,sunt un real fan inca din 1970,port exact acelasi tip de ochelari de soare in diverse culori,cu rame rotunde ce si el poarta,de fapt acum 2 luni Sharon(sotia lui)mi-a trimis postal 4 perechi.
Port t-shirts cu Ozzy pe ele si de aceea gandesc ca asa cum fac eu in cazul lui,ar face si cineva oarecare ca Angel.

Nu ma deranjeaza asta atata timp cat ceea ce scrie el nu contravine parerilor mele actuale,pt. ca ,si sa scriu primele versuri ale lui Ozzy la Cantecul lui"Down to earth",ele pot chiar zice destule si pt. cel ce sunt:

"I'm not the kind of person you think I am,
I'm not the antichrist or the Iron Man..."

Adica e o greseala sa judecam the book by its cover.
Asa ca imi dau seama din experienta de afi fost mereu copiat si in centrul atentiei,lumea de amici nu facea o miscare fara sa ma intrebe "ce facem azi Ovi?"
Nici sa am sex in liniste cu o fata nu puteam pt. ca aveam casa deschisa oricui si veneau,mancau,beau,se uitau la TV aveau sex,muzica,fiecare era ca la el sau ea acasa.

Odata eram sub patura cu o gagicuta faina si un prieten a venit sa zica hello fiind in neighborhood,a stat cam 30 min.de chin pt. mine....pt. ca nu-si dadea seama ca e intrus in drama noastra sexuala.Asa erau toti,nu puteam avea practic un moment de pace si calm sufletesc,mereu se intampla ceva.

Banuiesc ca multi oameni au nevoie de cineva ca rol model,fie si drogat sau betiv cum eram eu,la fel cum un om anume e facut sa fie presedinte de tara.
Dar nu ma intelege gresit,niciodata nu am dorit sa fiu mai cu mot ca altul,sunt cum sunt si asta sunt,iti place nu-ti place,e alegerea ta,eu crede-ma ca-ti voi fi prieten chiar daca tu ma refuzi.

Cam astea Florine si atat,imi place cum scrii si te iubesc mult ca pe toti din cafenea,fete si baieti deopotriva.
Trebuie sa ma reintorc la lucru...de 2 zile ma chinui si muncesc in nestire sa-mi construiesc my own web site,sa-mi scanez si sa-mi pun arta veche si noua sa fac un ban in plus cand vara e f. slow in advertising si zac si nu fac nimic 2-3 luni.

De cum voi avea web site am sa o trimit la cafenea pt. voi toti,poate o pasati la altii si imi creste numarul de vizitatori.La fel veti putea vedea si ce fel de arta am facut si fac,creion,tus,uleiuri,dar in contrast cu LMC(arta ei imi place fiind simbolista si uneori expresionista),arta mea este comerciala,pt. ca in ea zac si dolarii,deh!Nu mai traim in 1800 si mai tarziu la Paris si ne complacem in boema vietii artistice.

Sper sa-ti mai scriu de cum am timp liber.

LOVE&PEACE(majusculele nu inseamna tipete ci o intarire a expresiei si mesajului ei pt. omenirea toata).

Ozzy Osbourne







































#18709 (raspuns la: #18695) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
identitatea ? - de desdemona la: 26/08/2004 16:14:18
(la: Mai avem identitate cei plecati din tara?)
Eu cred ca identitatea unui om trebuie sa transcenda apartenenta la o tara. Perceptia noastra umana e in general limitata (de experienta traita si de capacitatea de intelegere) la o familie, un colectiv, o regiune, o natiune sau o rasa. Fiind scosi din 'multimea' cu care ne-am obisnuit devenim constienti de un 'mai mare' care exista si in acelasi timp simtim ca ne pierdem identitatea anterioara. Crestem din vechea 'carapace' spre alta mai mare. Devenim un pic mai universali. Dar aceasta crestere se face cu suferinta pentru ego-ul nostru si conditionarile ce le avem. Si trebuie sa dorim sa crestem si sa asimilam. Oamenii reactioneaza diferit, unii schimba 'carapacea' de 'roman' pe cea de 'canadian' sau 'danez' sau 'francez', negand orice merit al culturii si societatii lor anterioare. Altii refuza sa se amestece si sa asimileze noutatile - nostalgici a ceea ce-au pierdut - ar vrea sa pastreze vechea 'carapace' dar ea nu mai corespunde nici la ce sunt ei si nici la mediu. Cei mai norocosi sunt cei ce au curaj si energie sa 'ia taurul de coarne' si sa creasca in constiinta, participand la noua viata, invatand si in acelasi timp recunoscand atat partile bune cat si cele slabe alt ambelor medii. Cand ajungi sa te simti la fel de mult acasa in noul mediu si in cel vechi, poti spune c-ai castigat 'meciul'. Pentru ca de fapt cu totii suntem cetateni ai lumii intregi, pur si simplu oameni. Si cei ce au trait in mai multe medii sunt -ceva mai mult decat altii- 'ei insisi'.
Cand ai senzatia lipsei de identitate, trebuie sa cauti sa intelegi mai bine cine esti tu insuti, ca entitate sub soare. Identitatea e un lucru profund, mai profund decat nationalitatea, religia sau rasa.
O solutie (pentru mine) este natura. Ma duc intr-un loc unde ea ma inconjoara. Privesc pamantul, cerul, copacii, apa, ascult vantul. Pamantul este unul singur, el nu cunoaste granite. Padurea creste la fel, vantul sufla la fel, ploaia cade la fel! Chiar si oceanul, care desparte insule si continente, nu e el oare cel care le uneste ? Stai pe malul marii, asculti valurile. Aceeasi apa care iti incanta urechile spala alte si alte maluri unde zeci si sute de mii de oameni traiesc, pescuiesc, navigheaza. Oceanul ne uneste.
Alta solutie este istoria. Migratii au fost si inainte. De exemplu, celtii in Europa. Oare nu au trecut ei si prin Romania inainte de-a se stabili 'la capatul pamantului' in Bretagne sau in Marea Britanie ? Unii din ei oare nu au ramas si pe drumul parcurs ? Si stramosii lui Badea Vasile vecinul de care mi-i dor oare nu-s verisori cu stramosii lui Mr Fougasse vecinul de acuma al meu pe care abia de-l salut? De atata timp s-au amestecat natiile pe-aici prin Europa ca nu mai stii cine cu cine e var de-al 17-lea !
Convingerea mea ferma e ca noi trebuie sa ne deschidem ochii inima si mintea si sa crestem in perceptie si intelegere, pana cand viziunea noastra va include lumea intreaga. Timpul granitelor a trecut, e vremea integrarii. Trebuie sa comunicam, sa invatam unii de la altii, sa stim sa respectam si sa impartim ceea ce avem in comun.
No, c-am zis-o !

Desdemonovici
rosiile si frigiderul - de desdemona la: 30/08/2004 12:22:53
(la: Gustul rosiei romanesti)
Am vazut la televizor o chestie desteapta pe care inca nu toata lumea o stie. Rosiile isi pierd gustul daca sunt tinute la rece (chiar si o scadere de 10°C e prea mult pentru ele). Cred ca prospetimea e si ea un factor esential, cele mai bune fiind cele mancate la putin timp dupa culegere (mai ales daca a dat soarele pe ele si miros puternic a tulpina de rosie).
Dar ca sa cresti rosii in gradina trebuie sa ai soare, si in multe locuri ploua cam prea mult chiar si vara. Asa ca n-ai ce face, inghiti in sec si te duci la supermarket.

Desdemonovici
Marea Neagra ..... - de (anonim) la: 03/09/2004 08:25:20
(la: Marea Neagra, amintiri)
ce bine ca am gasit situl asta. recent am citit un articol despre Calistrat Hogas intr-o publicatie romaneasca si comentarii ale lui George Calinescu ( ce-l uram in liceu, iar acuma il citesc cu nesat) si am decis sa caut pe internet literatura romaneasca. am parasit Romania acum trei ani pentru alte locuri "mai bune" si "mai bogate" , iar acum platesc pretul platit de toti cei ce se despart de locurile natale si de glia strabuna.

Marea Neagra...20 de ani am trait langa mare. Dimineata soarele iesea din mare si-mi batea la geam care vara era deschis, iar caldura placuta, lumina si sunetul pescarusilor inunda camera. Ma trezeam si primul lucru, scoteam capul pe geam si inhalam aerul sanatos si inmiresmat de dimineata si ochii mei se plimbau peste mare pana la orizont. Numaram vapoarele din departare care asteptau sa intre in port. Trenul se auzea si el si adauga la fanfara aceasta de zgomote prea putin bagate in seama.
Plecam la scoala cu vecinii din bloc iar in statie, cand asteptam troleul, ne faceam temele la mate. Bineinteles ca lipseam de la prima ora. La a doua jucam fotbal sau coci. Cand venea chimia deja stiam ca mergem la plaja, la Modern, cu toata clasa. Ce bine era sa te balacesti in apa cu prietenii, sa sari de pe dig, sa impingi fetele in apa si planifici partide de pescuit. Cand se termina "scoala" fiecare ne scuturam de nisip si pe carari alaturate ajungeam acasa si povesteam ceam facut la scoala.
Seara ne intalneam pe faleza si ne uitam la trecatori dar de cele mai multe ori stateam jos pe nisip si vorbeam despre ce o sa facem cand o sa crestem mari. Nu-mi inchipuiam ca o sa ajung vreodata mare, ca marea o sa fie departe, ca totul o sa fie doar o amintire... Ce este o amintire??
In aceste meleaguri straine lumea ma intreaba de unde sunt. De unde sunt? Din Romania. "Unde e Romania?" .
Romania e acolo unde este si inima mea. Langa Marea Neagra.
#20918 (raspuns la: #20917) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Azi? Soarele! - de Cristall la: 06/11/2004 14:58:55
(la: Ce v-a inseninat ziua de azi?)
Ce mi-a inseninat ziua de azi? La figurat mi-a inseninat-o aparitia, la propriu, a soarelui intr-o dimineata rece de noiembrie. Neasteptat, toamna tarziu, soarele sa fie colo sus, neacoperit de nori si sa incalzeasca primavaratec copacii fara funze. Am sa merg sa fac o plimbare lunga in auriul zilei, cat sa fur pentru intreaga iarna cenusie ce vine.
De ce nimeni nu mai scrie? - de (anonim) la: 14/11/2004 03:25:54
(la: Cele mai frumoase poezii)
Dragii mei, de ce taceti? mai scrie'i ceva, altfel raman aici singura si n-am cu cine discuta. Hai sa va mai trimit o poezie, poate vine dezghetul.

De fapt, este o "coroana de sonete", care se nume;te "Sete de viata":

1

Nu sufăr vorba spusă cu emfază -
Sinceritatea nu suportă falsul,
Timid şi molcum îi răsună glasul
Iar Adevăru-i stă mereu de pază.

În sufletul curat găsesc oaza
De sentimente mari, când sună ceasul,
Poruncitor chemându-mă Parnasul
Spre culmea lui, ce-n soare scânteiază.

Acolo-mi este raiul de lumină
Spre care tind cu inima senină
Când Poezia-n suflet se pogoară...

Acolo râd şi plâng precum îmi place,
Nu pot să mint, nu ştiu a mă preface,
Sunt simplă ca o strună de vioară.

2

Sunt simplă ca o strună de vioară,
Deşi exprim şi culmea şi abisul,
Conţin în mine iadul, paradisul,
Speranţa, ura, dragostea de ţară .

Moldova mea! Iubirea mea amară,
Eu îţi închin şi faptele, şi scrisul,
Cu viitorul tău nutrescu-mi visul,
Prin tine Universul mă-nconjoară...

Ce dragi îmi sunt aceste sate albe
Cu case ca mărgelele în salbe,
Privite de pe deal în toi de vară,

Ce dragi îmi sunt livezile-nflorite,
Băieţii tăi şi fetele smolite,
Admir aroma crinului, fugară...

3

Admir aroma crinului, fugară...
Ca raza - sveltă, dreaptă-i este firea
Petala-i albă - pură ca iubirea,
Ce frageda juneţe o-nfioară,

Dar fii atent - prea multe, te omoară
Aceste flori, deşi uimesc privirea
Şi par să-ţi dăruiască fericirea
Prin frumuseţea lor sublimă, rară.

Un paradox cum se întâmplă-ades,
Deşi e mult prea lesne de-nţeles :
Aşa-i natura - veşnic ne şochează...

Ci uneori îmi pare o trădare -
Perfidia aceasta crunt mă doare
Şi inima de dor mi se cabrează.

4

Când inima de dor mi se cabrează,
Speranţa-mi ca un abur se topeşte,
Se-ntâmplă să-i şi-njur moldoveneşte
Pe toţi - miniştrii, oamenii de vază...

Patriotismul? Nu e doar o frază
Cu care un popor se amăgeşte?
Îmi vine să exclam : Doamne, păzeşte
De cancerul verbal în metastază!

Un paradox şi-aici, dar ştiu prea bine,
Că dragostea ce-o port în piept la mine
Pentru poporul meu - ea mă salvează...

Cu ea mă simt păşind în nemurire -
Mă las cuprinsă de nemărginire,
Vibrând cu Universul într-o fază.

5

Vibrez cu Universul într-o fază
Şi simt că sunt mai sigură de mine
Când beau din energiile divine -
De parc-aş trece-n altă ipostază.

În alt diapazon îmi luminează
Şi soarele din cer; Atunci, în fine,
Micimile vieţi-mi sunt străine,
Pământul neclintit îmi stă la bază.

Sunt gata să împart cu toţi misterul
Acestei stări de forţă... Efemerul
Se sparge-n stânca asta solitară.

Când noaptea lin se lasă, ca o ceaţă,
Arunc calvarul grijilor din viaţă,
Absorb din lut esenţa mea primară.

6

Absorb din lut esenţa mea primară,
Mă contopesc cu tot ce-i viu pe lume -
Naiadă în a valurilor spume,
Driadă în pădurea seculară.

Cu arborii renasc în primăvară
Şi dau cu ei în floare - fără glume!
Aceste mici minunăţii anume
Îmi fac senzaţia vieţii clară.

În miezul codrului mă simt acasă,
Ating cu geana cerul de mătasă
Şi fruntea mi se mistuie în pară...

În arşiţele verii cu mirare
Din cupele ei pline cu vigoare
Sorb adierea vântului de vară.

7

Sorb adierea vântului de vară,
Ce poartă rodul lanului în spate -
Cu boabe de polen, înmiresmate
El fecundează grâul şi secara.

Această pâine-i dulce şi amară,
Dar zi de zi cu ea ne ţinem, frate,
Ea scoase din nevoi nenumărate
Şi neamul, şi familia, şi ţara.

Nu voi să iau nici cea mai albă pâine
Din alt pământ, din mâinile străine,
Căci maica noastră glia se-ntristează.

Mi-a-mprumutat orice atom din mine
Şi mă hrănesc din ea - aşa e bine -
Să-i prind cu gura ploaia, roua, raza...

8

Eu prind cu gura ploaia, roua, raza -
Orice-mi trimite cerul şi destinul;
Suport plăcerea, umilinţa, chinul,
Şi toate-adânc în suflet ma-ncrestează.

Eu le accept pe toate, cât durează
Această viaţă, căci urăsc suspinul.
Dulceaţă şi venin - aşa e vinul,
Deci bea - şi Dumnezeu te aibă-n pază!

Să joci, de ai intrat cumva în horă -
Ai de trăit un an, o zi, o oră?
Nu-ţi este dat să le cunoşti pe toate...

Dar am oricând o scumpă mângâiere -
Să simt Frumosul până la durere
Mă bucur pururea, că mi se poate!

9

Mă bucur pururea, că mi se poate
Să simt căldura ţarinii străbune,
Când bat călcâiu-n horă, să răsune
Ecoul peste văi şi peste sate.

În glia asta inima-mi se zbate,
Din ea răsare versul meu pe strune
Şi-n ea mă voi întoarce, când să sune
Va fi cel ultim ceas al vieţii...Vade!

Va spune Moartea, - vino, hai cu mine...
Şi voi pleca spre zările senine
Primindu-mi şi osânda, şi tainul.

Dar cât trăiesc - cu zâmbetul pe faţă!
Să râd, să plâng, să lupt cu rău-n viaţă,
Să beau licoarea vieţii, ca rubinul...

10

Eu beau licoarea vieţii, ca rubinul,
Vrăjită de sclipirile-i solare
Şi beată de aromele-i amare -
Nedespărţit de trandafir e spinul.

Eu nu mă plâng, că mi-am ratat destinul,
Deşi am tras necazuri, şi mă doare,
Dar am avut tărie şi răbdare -
Nu-i chip să-ţi iasă-ntruna doar cu plinul.

Greşit-am des, dar nu din rea voinţă,
Am fost senină chiar şi-n suferinţă
Şi n-am lăsat să mă sufoce splinul.

Păşind mereu cu fruntea ridicată
Am stors din rodia vieţii toată
Dulceaţa, şi tăria, şi veninul!

11

Dulceaţa, şi tăria, şi veninul
Fac existenţa noastră precum este -
Haină, sau frumoasă ca-n poveste,
Sau neagră, sau mai albă decât crinul.

Dar eu îi sunt şi robul şi stăpânul -
Cad în abisuri şi mă urc pe creste,
Fac vânătăi şi răni, îmi joacă feste,
Ci tot câstig în lupta cu destinul!

Câstig această boltă azurie,
Toloacele în puf de păpădie
Şi primăverile înmiresmate.

Acestea le ador la nebunie
Şi-n frumuseţea lor pe-o veşnicie
Aş vrea să mă dizolv încet... În toate!

12

Aş vrea să mă dizolv încet în toate -
Să alăptez cu dor întreaga fire,
Turnându-i dureroasa mea simţire
În toate florile, în orice vietate.

Spre ea înalţ aceste mâini crispate,
Spre ea îndrept sfioasa mea privire,
În muta rugăciune de iubire
Ce sufletul mi-l scaldă-n voluptate.

Extaz şi chin... O sete mă sfâşie
De-a tinereţii apă veşnic vie,
Deşi-mi coboară iernile în plete.

Iubesc şi cuget, arde-a mea făclie,
Dar voi întoarce sacra datorie
Când potoli-se-va această sete...

13

Când potoli-se-va această sete
De Dragoste, Frumos şi Poezie?
Atunci doar, când în inima pustie
Se va-ntrona răceala... Nu pot crede

Că osteneala cu mişcări încete
Din ochi va şterge râs şi veselie,
Că stelele vor înceta să-mi fie
Prietene fidele şi discrete.

Nu pot să cred că tot ce mă-nfioară,
Tot ce iubesc acum va fi să piară,
Că e zadarnic visul unei fete...

Ci dacă-i viaţa doar un vis de vrajă
Mă voi lăsa de moarte prinsă-n mreajă
Fără dureri şi fără de regrete.

14

Fără dureri şi fără de regrete
Voi părăsi această lume tristă,
Trecându-mi viaţa toată în revistă
Prin minte-mi trec imagini cete-cete.

Ştiu tainele-i şi micile-i secrete -
Ascund ades un zâmbet în batistă,
Având eu însumi suflet de artistă
Îi iert această farsă. Să se-mbete

Cu comedia azi jucată-n scenă
Cei obsedaţi de-o patimă obscenă -
Pe mine nada nu mă mai tentează.

Arunce-n aer fraze dulci, pompoase,
Pe mine doar în pace să mă lase -
Nu sufăr vorba spusă cu emfază.

15

Nu sufăr vorba spusă cu emfază,
Sunt simplă ca o strună de vioară,
Admir aroma crinului, fugară,
Şi inima de dor mi se cabrează.

Vibrez cu Universul într-o fază,
Absorb din lut esenţa mea primară,
Sorb adierea vântului de vară
Şi prind cu gura ploaia, roua, raza...

Mă bucur pururea, că mi se poate
Să beau licoarea vieţii, ca rubinul,
Dulceaţa ei, tăria, chiar veninul!

As vrea să mă dizolv încet în toate
Când potoli-se-va această sete -
Fără dureri şi fără de regrete...

Cu sincere salutari, Adela Vasiloi

lucruri regretate din vremuri apuse - de Eminescu la: 15/01/2005 20:13:46
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
#33421, de omul_muncii la Fri, 14/01/2005 - 16:20

Cum spunea o poezie de Dan Desliu,
"Asta este omul muncii care-si creste-n soare pruncii"...

Cred ca tu ai inteles cel mai bine scopul si subiectul acestei conferinte.
Toti cei care vor sa para anti-comunisti au sarit ca "varcolacii" peste toti cei care au incerca sa arata ca nu chiar totul a fost rau.... hahahaha...
Mi-l amintesc pe Postelnicul la proces, linga Dinca si ceilalti: "Domunule Judecator, am fost un idiot!" ... Asta da regret!... hahahaha...

Dar sa nu ma las luat cu vorba. Ce voiam sa spun este ca nu cred ca este cineva aici care sa regrete sistemul comunist sau Socialismul Glorios.
Dar cred ca mai sint din cei care regreta dupa timul cind avea un loc de munca, ca nu trebuia sa-si puna bare de fier la geam chiar si la etajul zece, ca nu trebuia sa-si baricadeze usa cu fier forjat si incuietori sofisticate. Ca se putea plimba pe strada la orice ora din zi si din noapte fara sa fie atacat si jefuit, etc...
Poate nu cei din America, ca le ei si pina la farmacie te duci cu pistolul in buzunar... Dar cei din Bucuresti, Iasi, Craiova, Cluj-Napoca... pina la urma din toata tara... sint sigur ca stiu despre ce vorbesc...
In rest?!... Dumnezeu cu mila...

Toate cele bune si intelepciune,

Ion Roata
#33507 (raspuns la: #33421) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...